Reprezentări cartografice

Suprafața terstră poate fi reprezentată cu ajutorul:

a. Globului pământesc – reprezentare tridimensională, micșorată și generalizată, ce
redă fidel forma Pământului;
Avantaje ale utilizării Globului:
- Redă forma fidelă și înclinarea axei terestre;
- Oferă o percepție reală a proporțiilor existente între suprafețele de uscat și
bazinele oceanice;
- Redă în mod obiectiv poziția geografică a anumitor elemente pe suprafața
terestră (Harta – poate fi o manipulare vizuală, poziția de ”loc central” fiind
influențată de modul de realizare al hărții)

Harta lumii cu Europa în centru Harta lumii cu Australia în centru

Harta lumii cu America în centru

Dezavantaje:
 - grad ridicat de generalitate;
- dificil de manevrat;
- în câmpul vizual poate fi cuprinsă doar o secțiune a suprafeței terestre.

b. Hărta – reprezentare grafică plană, micşorată, convențională şi generalizată a

elementelor de pe suprafaţa terestră.
Pentru realizarea hărților se creează mai întâi proiectii cartografice. Acestea
reprezintă transpuneri în plan ale suprafeței terestre, prin procedee matematice. În funcție de
proiecția utilizată, forma elementelor, unghiurilor sau distanțelor pot prezenta mici
deformări,fapt pentru care harta este considerată o reprezentare aproximativă a suprafeței
terestre.

În general, proiecțiile cele mai utilizate sunt cilindrice, azimutale și conice:

- Proiecțiile cilindrice: deformările cresc pe măsură ce ne îndepărtăm de
ecuator. Se utilizează îndeosebi în navigația maritimă.
- Proiecțiile conice:deformările sunt mai mici iar hărtile sunt folosite în aviație și
meteorologie.
- Proiectiile azimutale: deformările sunt mai mari cu cât ne îndepărtăm de
poli.Utile pentru navigația în zona polilor.

Elementele hărții:
1. Titlul hărții (oferă informații despre tipul hărții și suprafața reprezentată):
Harta climatică a lumii; Europa – Harta fizico-geografică; Africa – harta
politică; România – Harta formațiunilor vegetale / vegetației etc.

APLICAȚIE:

Cu ajutorul atlasului geografic, identificați alte tipuri tematice de hărți.

2. Legenda – explică simbolurile și culorile de pe hartă (semnele
convenționale)

Legendă a hărții: a. hartă rutieră SUA; b. Hartă geologică

3. Scara hărții (raportul care ne indică de câte ori elementele de pe teren au

fost micșorate, pentru a fi redate pe hartă). Poate fi de mai multe tipuri:
4.

a. Directă: 1 cm ═25km
b. Grafică (reprezentată grafic, prin intermediul unui segment)
c. Numerică (proporțională) – reprezentare sub forma unui raport

1: 3 500 000

1 cm pe hartă Echivalentul, exprimat în cm, pe teren

4. Rețeaua de meridiane și paralele

5. Elemente de altimetrie
Cote altimetrice - cifre care indică altitudinea elementelor de pe
teren, raportată la nivelul mării (0m) (altitudinea absolută).
Altitudinea relativă – diferența de înălțime dintre două puncte de pe
hartă
Cave Hill-570m;
Mead Mountain – 671m
Alt. Relativă: 671 – 570 ═101m
 Cotă altimetrică

APLICAȚIE:

Calculați altitudinea
relativă dintre
Atkins Hill și Mead
Mountain.

Curbele de nivel - linii ce

unesc punctele cu
aceeaşi valoare
altitudinală. Ele pot fi:
principale (redate mai

pronunțat) și
secundare.
Distanța dintre
două curbe de
nivel successive
poartă
denumirea de
echidistanță .

- Configurația curbelor de nivel

oferă informații despre
caracteristicile reliefului:dacă sunt
 strânse – versanți abrupți, relief accidentat; curbe largi – relief plan, versanți lini.;
- Curbele de nivel se retrag în amonte, în lungul văilor.
Curbe batimetrice – linii care unesc punctele cu aceeași adâncime.
Curbe/trepte hipsometrice – culori folosite pentru anumite intervale
altitudinale.

Trepte hipsometrice
 Tente de culoare

Hașuri

Metoda profilului. Relieful apare reprezentat ca o linie, într-un sistem de coordonate

(altitudine / lungime). Dacă am tăia relieful cu un plan vertical, în lungul tăieturii am obține o
linie de profil.
Avantaje:
- Observarea ușoară a altitudinii reliefului, a pantelor, a formelor;
Dezavantaje:
- Reprezentarea este doar în lungul unei linii de interes, pentru a analiză mai bună a reliefului
fiind necesare multe profile în locuri diferite;
6. Elemente de planimetrie - componente care se reprezintă pe hartă cu
ajutorul metodei semnelor convenţionale. Sunt astfel reprezentate
localităţile, apele de suprafaţă etc.