Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Diagnosticul de nursing
Analiza și interpretarea datelor
Interpretarea datelor este un proces mental, împărţit în 2 faze:
• examinarea datelor culese şi interpretarea lor;
• enunţarea unei judecăţi clinice privind semnificaţia situaţiei analizate;
Prima fază constă în stabilirea unei legături între faptele observate şi compararea lor
cu datele ştiinţifice în încercarea de a le explica, acest fapt permite asistentei
medicale sa formuleze o problemă:
– pacientul are dificultăţi care-l afectează şi risca să-i modifice starea de sănătate;
– care este sursa de dificultate, în cazul problemei aflate.
In faza a doua, enunţarea judecăţii clinice conduce asistenta medicală la concluzia că:
– pacientul este capabil să utilizeze propriile resurse;
– pacientul prezintă o problemă de îngrijire, parţială sau totală.
Diagnosticul de nursing (sau diagnosticul de îngrijire) este o problemă de sănătate
actuală sau potenţială, pe care asistentele medicale, în virtutea educaţiei şi experienţei
lor, sunt capabile şi calificate să o trateze.
Asistentele medicale trebuie să fie capabile să pună un diagnostic de nursing
(diagnostic de îngrijire) la relatările pacientului, despre starea sa, apoi să planifice
îngrijirea potrivită; asistentele medicale cunosc şi compară diagnosticul medical
şi diagnosticul de nursing.
Intervenții – Îngrijiri
Planificarea îngrijirilor implica determinarea intervenţiilor asistentei medicale pentru
diagnostice specifice care vor duce la obţinerea rezultatelor dorite.
Tipuri de intervenţii nursing:
1. Acţiuni independente
– asista pacientul din proprie initiativa , temporar sau definitiv;
Exemple :
*ingrijiri de confort, atunci cand pacientul nu-si poate indepli independent anumite
functii;
*stabileste relatii de incredere cu persoana ingrijita si apartinatorii acesteia;
*asculta pacientul, il sustine , ii transmite informatii si invataminte, lui si
apartinatorilor;
*este alaturi de indivizi si colectivitate in vederea promovarii unor conditii mai bune
de viata si sănătate;
*observa la pacient modificarile produse de boala sau tratament si le transmite
medicului.
– se bazează pe diagnosticul nursing;
– se înscriu în planul de îngrijire;
– sunt autonome, proprii asistentei medicale.
2. Acţiuni interdependente
Sunt acţiuni întreprinse de asistentul medical în colaborare cu alţi membri ai echipei
de îngrijire. De exemplu, în procesul de educaţie pentru sănătate, asistentul medical
participă alături de psiholog şi dietetician la educarea pacientului.
3. Acţiuni dependente (delegate)
Se referă la rolul delegat al asistentului medical.
De exemplu:
– administrarea medicamentelor;
– tratamentele medicale.
Intervenţia dependentă nu trebuie să conducă spre o execuţie “oarbă” a unor ordine,
fără discernământ, ci spre o execuţie supusă judecăţii, ca un exerciţiu critic, de
înţelepciune, despre ce, cum, cât de mult, în ce manieră?
Este insa foarte important ca interventia sa fie formulata clar si precis :
– cui sa se adreseze actiunea ( pacientului );
– natura actiunii , actiunea fiind observabila;
– precizarea orarului actiunii .
Fiecare plan de nursing va fi competat cu intervenții constante si elemente de
supravegheat.
Interventii constante: exemplu – asezarea unui recipient cu apa langa pacient ca sa
se poata hidrata.
Elemente de supravegheat: comportamentul, reactii la medicamente (reactii
alergice), functii vitale (respiratie, puls ,T.A, temperatura), starea generală.
Exemple de îngrijiri acordate de asistentul medical
Evaluarea îngrijirilor
Evaluarea este aprecierea schimbărilor survenite în starea de sănătate a clientului în
relaţie cu scopul propus, ca rezultat al intervenţiilor asistentului medical.
Evaluarea este totdeauna considerată, în termeni de specialitate, CUM anume a
răspuns pacientul după implementarea planului de acţiune.
Planul de nursing (de îngrijire) – Completarea planului
Planul de nursing trebuie să îndeplinească următoarele puncte:
• să ofere un ghid detaliat de îngrijire;
• să fie individualizat şi personalizat;
• să promoveze activităţi bazate pe principii ştiinţifice şi pe procese sistematice de
rezolvare;
• să garanteze continuitatea îngrijirilor;
• să coordoneze eforturile tuturor membrilor echipei de îngrijire;
• să implice participarea individuală a pacientului;
• să schiţeze un program de educaţie sanitară atât individual, pentru pacient, cât şi
pentru aparţinători;
• să asigure un plan adecvat pentru îngrijirea pacientului după externare.