UNIVERSITATEA “VALAHIA” din TARGOVISTE 

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

FINANTE-BANCI

 S I S T E MU
MULL F IS C A L
I N R O MA N I A

Student:IOLU DIANA GABRIELA

 ANUL I
GRUPA 2
 

CUPRINS

1. Intelegerea notiunilor "fisc", "fiscal", "sistem fiscal".

2. Componentele sistemului fiscal;

3. Definirea trasaturilor ce caracterizeaza sistemul fiscal;

4. Functiile sistemului fiscal;

5. Functiile impozitului;

6. Principiile impunerii;

7.Bibliografie.
 

1. I nt
nte
ele
lege
gerr ea no
notti un
unii lo
lorr " fi
fisc
sc"" , " fi
fisc
sca
al" , " sist
siste
em fi
fisc
sca
al" .

"Ceea ce deosebeste o tara aflata in progres de una aflata in declin este, in buna
masura, preferinta aratata construirii viitorului. Aceasta preferinta se masoara prin impozite,
imprumuturi si rata dobanzilor."

Conform dictionarului Larrousse, fiscalitatea reprezinta "totalitatea impozitelor si

taxelor, a reglementarilor de natura fiscala precum si a aparatului fiscal ce vin sa influenteze
direct sau indirect activitatea unui agent economic denumit contribuabil". Consideram ca
aceasta definitie poate fi amendata datorita caracterului sau restrictiv. Astazi in domeniul
fiscal se intalnesc mai multe concepte. Alaturi de fiscalitate este vehiculata notiunea de
" fisc 
 fi sc " definita ca administratia in sarcina careia revin calculul, perceperea si urmarirea
 platii impozitelor si taxelor datorate statului de catre contribuabil ".
". De asemenea, este
utilizat si termenul "fiscal" care priveste fiscul, care apartine acestuia.

In definirea sistemului fiscal de catre diversi autori se pleaca in general de la modul

de percepere a acestuia de catre contribuabili: totalitatea impozitelor ce trebuiesc achitate
catre stat. Astfel, I. Condor defineste sistemul fiscal ca fiind "totalitatea impozitelor
 provenite de la persoanele
persoan ele fizice si juridice care
car e alimenteaza bugetele publice".

Cand se vorbeste de sistemul fiscal, consideram ca nu se pot omite si alte elemente

importante ale acestuia, in afara impozitului, cum ar fi: legislatia fiscala care are rolul
creearii conditiilor legale si de reglementare a fiscalitatii incluzand atat drepturile si
obligatiile autoritatii fiscale cat si cele ale contribuabililor si aparatului fiscal chemat sa

realizeze aplicarea legislatiei fiscale in interesul puterii publice dar, fara afectarea
 personalitatii si drepturilor de care se bucura contribuabilul potrivit legislatiei fiscale si a
celei generale.

In cadrul general al finantelor publice ale unei tari, fiscalitatea se delimiteaza ca un

ansamblu coerent de norme care reglementeaza impunerea contribuabililor si
fundamenteaza juridic impozitele si taxele.

Impozitele si taxele sunt instituite prin acte normative si ele sunt elemente de baza in
fundamentarea si definirea notiunilor de fiscalitate, fisc, fiscal.
 

Analizate in ansamblu, cele trei notiuni sunt strans legate de impozite. Specialistii
din tara noastra au definit impozitul ca fiind plata baneasca obligatorie, generala si
definitiva, efectuata de persoane fizice si juridice in favoarea bugetului statului in
cuantumul si la termene precis stabilite de lege, fara obligatia din partea statului de a
presta platitorului un echivalent direct si imediat. 

Economia nationala a unei tari ca parte componenta a economiei mondiale, cuprinde

un ansamblu de activitati, desfasurate de persoane sau grupuri de persoane fizice si morale
care apartin acestuia, dar la care participa si unii subiecti economci si altor tari.

In interiorul fiecarei tari ca urmare a activitatilor economice desfasurate de subiectii

economici, apare un ansamblu de relatii de productie, schimb, repartitie, consum, finantare
creditare, care se manifesta sub forma unor fluxuri reale, monetare si financiare.

Sistemul fiscal este un produs al gandirii, deciziei si actiunii factorului uman, ca

urmare a evolutiei societatii umane, creeat initial pentru a raspunde unor obiective
financiare, la care ulterior s-au adaugat obiective de natura economico-sociala. Daca
realizarea obiectivelor de ansamblu ale sistemului necesita existenta deciziilor strategice,
realizarea scopului pe termen scurt vizeaza realizarea deciziilor tactice.

Impozitul constituie o creatie a gandirii umane un instrument creat de om pentru ca

 puterea publica sa asigure omului anumite utilitati publice. Fiind un produs intelectual,
 pentru a exista trebuiesc alese elementele de natura economica, care sunt prelucrate si
combinate dupa anumite reguli in conditiile respectarii principiilor care stau la baza
relatiilor sociale dintre membrii societatii. Aceasta intrucat puterea publica nu are
 posibilitatea tehnica de a prelua in momentul crearii venitului, partea care ii este necesara
 pentru a asigura finantarea obligatiilor care ii revin si deci trebuie sa preia o parte din
venitul national repartizat prin intermediul pietei intre subiectii participanti. Acest produs al
gandirii de natura financiara dupa aprobarea sa, devine un instrument financiar activ care
 produce efecte cuantificabile
cuant ificabile monetar servind pentru
p entru realizarea unor obiective
ob iective prestabilite.
prestabilit e.

Conceptele specifice cu care se opereaza in teoria fiscala sunt extrem de diverse, iar
fincercarile de a stabili semninificatiile standardizate, au pus in evidenta complexitatea
sarcinii de sistematizare si standardizare.
 

Intr-o abordare financiara conceptul de fiscalitate este definit ca un "sistem de

 percepere a impozitelor" iar intr-o abordare juridica "sistem de legi referitoare la fisc la
 perceperea impozitului" Apar doua elemente de referinta: impozitul si fiscul. Impozitul
este definit in general prin prisma functiei sale clasice, respectiv ca o contributie solicitata
 pentru asigurarea serviciului obligatiilor publice a Statului si colectivitatilor locale, iar

fiscul ca administratie obligata cu perceperea impozitelor. Conceptul de sistem in teoria

fiscala a fost utilizat mai mult figurativ, fara a se incerca o abordare a complexului fiscal
din punct de. vedere a teoriei sistemelor.

Se poate considera ca sistemul fiscal cuprinde un ansamblu de concepte, principii,

metode, procese, cu privire la o multime de elemente (materie impozabila, cote subiecti
fiscali), intre care se manifesta relatii care apar ca urmare a proiectarii, legiferarii, asezarii si
 perceperii impozitelor si care sunt gestionate
g estionate conform legislatiei fiscale, in scopul realizarii
r ealizarii
obiectivelor sistemului.

Studiul sistemelor fiscale necesita luarea in considerare a doi parametri: unul de

natura spatiala iar altul de natura temporala.

Parametrul spatial are in vedere existenta unei multimi de teritorii locuite,

organizate din punct de vedere administrativ si politic, intr-un stat. Fiecarei tari ii
corespunde un sistem fiscal cu o structura comportament si obiective bine determinate.

Luarea in considerare a parametrului spatial corespunde principiului teritorialitatii

impozitului, care este in corcondanta cu suveranitatea fiscala a Statului de a institui
impozite. Acesta este influentat de nivelul si structura surselor de venituri, de necesitatile
financiare ale institutiei bugetare si de conceptiile etice si politice ale guvernelor.
Importanta sa rezida in mai multe aspecte.

Parametrul timp  corespunde principiului anualitatii impozitului determinat de

anualitatea exercitiului financiar si a institutiei bugetare, corelat cu cazurile de
retroactivitate prevazute de lege.
 

 2. C ompone
nent
nte
ele sist
siste
emul
ului
ui fisc
fi sca
al: I mpozi te, taxe si
cont
contrr i buti
utiii ca ve
veni
nitur
turii ale sta
statului
tului;; meca
cani
nism
smul
ul fisca
fi scal;l; apar atul
 fisc
 fi sca
al.

Sistemul fiscal constituit in Romania dupa revolutie a fost conceput si organizat pe

trei componente independente

a. Impozite, taxe si contributii ca venituri ale statului

 b. Mecanismul fiscal

c. Aparatul fiscal

a) Impozitele, taxele si contributiile, reprezinta resurse financiare publice ce se constituie si

se gestioneaza printr-un sistem unitar de bugete si anume: bugetul de stat, bugetul
asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei
statului si bugetele altor institutii publice cu caracter autonom (Parlamentul, Presedintia
Romaniei, Guvernul, ministerele s.a.) in conditiile asigurarii echilibrului financiar. Bugetul
de stat, prezentat sub forma unei balante economice prevede si autorizeaza veniturile (sau
incasarile) si cheltuielile anuale ale statului. Ca document de sinteza, bugetul de stat este
un act autorizat de catre Parlament si reflecta marile categorii de resurse si cheltuieli ale
statului, constituind forma principala de manifestare a politicii sale financiare.

b) Mecanismul fiscal   presupune utilizarea de metode de impunere: tehnici si

instrumente specifice, privind formarea veniturilor fiscale ale statului. Impunerea, ca
ansamblu de operatiuni prin care se stabilesc obligatiile platitorilor de impozite catre stat,
consta in identificarea tuturor categoriilor de persoane fizice si juridice ce detin sau
realizeaza un anumit obiect impozabil, evaluarea bazei de calcul si cuantumul acestuia.

Obligatiile cetatenilor decurg din insasi Constitutia tarii "Cetatenii au obligatia sa

contribuie prin impozite si taxe la cheltuielile publice. Sistemul legal de impunere trebuie sa
asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale". Impozitele, taxele si alte venituri ale bugetului de
stat se stabilesc doar prin lege. Aceasta presupune ca intreaga activitate de impunere, de
urmarire si de percepere a impozitelor si taxelor consta de fapt in aplicarea si respectarea
 

intocmai a unor prevederi legale. Orice abatere, voita sau nu, inseamna incalcare a legii si
trebuie sanctionata .

Eforturile specialistilor in domeniu dupa 1989, au fost orientate pentru a gasi tehnici
si metode ale impunerii adecvate la felul impozitului, natura juridica a platitorului si
instrumentele utilizate.

c) Aparatul fiscal .  Eficienta de ansamblu a economiei este dependenta de modul in

care functioneaza aparatul fiscal. Statul isi indeplineste rolul sau prin sistemul legislativ si
executiv.

Aparatul fiscal este format din Administratiile Finantelor Publice, Directia de

Inspectie Fiscala din ANAF, impreuna cu directiile judetene de inspectie fiscala si directia
de inspectie fiscala din cadrul Directiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili.

 3. D efi
finir
nire
ea tr asa
satturi
urilo
lorr ce car acter i zeaza sist
siste
emul fi
fisc
sca
al:
unive
uni verr sa
salilita
tate
tea
a im
i mpune
unerr i i , uni
unita
tate
tea
a im
i mpune
unerr i i , echi
chita
tate
tea
a im
i mpune
unerr i i .

Trasaturile si functiile sistemului fiscal  

Pentru ca sistemul fiscal sa raspunda unor cerinte, el trebuie sa se caracterizeze prin

anumite trasaturi si sa indeplineasca anumite functii.

Dintre trasaturile ce caracterizeaza sistemul fiscal amintim:

a) Universalitatea impunerii;

 b) Unitatea impunerii;

c) Echitatea impunerii.
 

Potrivit universalitatii, in sfera de cuprindere a impunerii trebui sa se regaseasca

toti platitorii care obtin sau realizeaza acelasi obiect ce intra sub incidenta impunerii

Unitatea impunerii presupune ca asezarea si perceperea impozitelor si taxelor sa se

faca pentru toti platitorii dupa criteriul unitare si stiintifice. De exemplu, taxa pe valoarea
adaugata se aplica in mod unitar tuturor celor ce intra sub incidenta ei (se aplica aceea
modalitate de calcul, cu cote corespunzatoare si se stabileste acela termen de plata).

Potrivit echitatii  fiecare platitor contribuie prin plata impozitelor si taxelor, la

realizarea resurselor bugetare in functie de veniturile salariale. Astfel, impunerea trebuie sa
fie mai mare pentru cei ce realizeaza venituri mai mari si mai mica pentru cei cu venituri
mai modeste. Acest lucru se realizeaza prin diferentierea cotelor de impunere, iar in acest
scop cel mai convenabil este sistemul de cote progresive ce se folosesc la impunerea
veniturilor, tranzactiilor imobiliare sau la taxele de succesiune. Aceasta trasatura nu se
respecta mereu in practica economica si fiscala din Romania.

4. F unct
unctii i le si
siste
stem
mului fi sca
scal:l: i nstr
nstrum
ume
ent de mobi lilizzar e a
resurselor la dispozitia statului; functia stimulativa, functia
 socci ala
 so la,, func
functti a de cont
ntrr ol.

Functiile sistemului fiscal sunt:

a.  Prin intermediul impozitelor si taxelor statul isi asigura resursele banesti
mobilizate la dispozitia bugetului de stat. Pentru aceasta trebuie construite o serie de canale
 prin care statul sa-si
sa -si asigure
asigur e alimentarea fondurilor sale centralizate
centrali zate care au legatura directa
cu bugetul de stat, intrucat fondurile extrabugetare se constituie in afara bugetului insa
 preiau exercitiu, o parte din sarcinile bugetului de stat. Prin urmare, prima functie a
sistemului fiscal este functia de instrument de mobilizare a resurselor Ia dispozitia
statului, prin canalele fiscale aflate
afl ate in economie.
 

b. Functia stimulativa a sistemului fiscal 

Statul este interesat ca activitatea economica sa se dezvolte continuu si sa se

desfasoare cu eficienta pentru ca statul isi procura veniturile pentru buget In marea lor
majoritate de la agentii economici. Stimularea se realizeaza si prin sistemul fiscal, prin
largirea activitatii aparatului financiar din economie. Folosindu-se o serie de prevederi in
asezarea impozitelor, se are in vedere asigurarea resurselor necesare indeplinirii functiilor
statului. Avem in vedere unele facilitati pentru societatile comerciale cu capital privat care
imbraca forma reducerilor sau scutirilor de plata pe diferite termene ce au functionat in
cadrul economiei in cazul impozitului pe profit. O perioada de timp, pentru sumele
reinvestite sau profiturile realizate din exportul de produse si servicii, s-au acordat facilitati
sub forma reducerilor, in etapa actuala fiind analizate, discutate si reconsiderate, urmand sa
se legifereze renuntarea la ele.

c. Functia sociala a sistemului fiscal 

Prin sistemul fiscal trebuie sa se indeplineasca o functie de protectie sociala a

anumitor categorii de cetateni, pe de o parte prin facilitati de impunere, iar pe de alta parte,
 prin stimularea agentilor economici sa foloseasca forta de munca cu randament scazut.
Functia sociala a sistemului fiscal roman este mai redusa fata de tarile dezvoltate. In
Romania, aceasta functie actioneaza in directia unor facilitati cum ar fi, spre exemplu,
acordarea unor reduceri de impozit pe salarii sau, in anumite conditii, reduceri
suplimentare, etc.

d. Functia de control al sistemului fiscal  

Statul nu mai poate interveni in economie prin masuri administrative ci numai prin
anumite parghii economice sau financiare. Sistemul fiscal, pe de o parte, furnizeaza aceste
 parghii iar, pe de alta parte, asigura mecanismul de functionare a lor (punand la dispozitia
aparatului fiscal asemenea parghii ce pot fi utilizate in controlul exercitat de stat asupra
agentilor economici). Este vorba de controlul exercitat de stat printr-o serie de parghii
financiare sau fiscale prin intermediul carora se penetreaza in activitatea agentilor
economici pana la cele mai mici detalii.
 

10

De exemplu, in cadrul impozitului pe profit, obiectivul numarul unu este verificarea

 bazei de calcul, apoi controlul se adanceste pana la elementele de cheltuieli ce intra in
costul de productie, mergand pana la reflectarea corecta a veniturilor realizate. Prin taxa pe
valoarea adaugata se controleaza intreaga cifra de afaceri mergand pe firul problemelor
 pana la documentul primar ce vizeaza vanzarea produselor sau aprovizionarea cu materii

 prime si materiale. Verificarea se face numai din punct de vedere al indeplinirii functiilor
fiscale, dar exista posibilitatea ca prin functia de control sa se faca radiografii complete
asupra intregii activitati a agentilor economici. Fundamentul sistemului fiscal il detin
impozitele si taxele legiferate.

 5. F un
unccti i le i mpozi tul
ului:
ui: de fi
fina
nant
nta
ar e a che
chelt
ltuie
uieli
lilo
lorr pub
ubli
licce,
de r edi str
strii bui
uirr e, de co
corr ect
cta
ar e a dezechi
chililib
br elor
lor..

Functiile impozitului

a. Functia de finantare a cheltuielilor publice  

 Nivelul prelevarilor obligatorii

ob ligatorii este in mare parte legat
l egat de suma cheltuielilor
cheltuielilo r publice,
deoarece ele sunt sursa esentiala de finantare. Dar ele nu reprezinta unica sursa: existenta
deficitelor publice necesita recurgerea la alte mijloace de finantare, precum indatorarea sau
creatia monetara. Examinarea

 prelevarilor obligatorii si partea deficitelor publice in PIB in fiecare tara si tinand

cont de dobanzile platite in cazul rambursari datoriei, punctia totala exercitata de catre stat
 pentru a-si finanta cheltuielile
chelt uielile sale.

Ar trebui, de asemenea, luate in calcul incasarile nefiscale care rezulta din  vanzarile
statului de anumite bunuri si servicii. Ele nu reprezinta totusi decat o foarte mica parte a
resurselor publice. Participarea sectorului public la economia de piata care ii este la origine
releva principiul echivalentei.
 

11

Suma cheltuielilor publice raportate la PIB reflecta partajarea sarcinilor intre

sectorul public si sectorul privat. Pentru un mare numar de bunuri si de servicii, aceasta
rezulta dintr-o alegere a societatii. Ecartul existent, de exemplu, dintre SUA si Japonia pe
de o parte, si tarile Comunitatii Europene, pe de alta parte, este o ilustrare.

Suma cheltuielilor publice si a prelevarilor obligatoril nete, mai putin ridicate in

 primele, permite o finantare privata importanta a productiei anumitor bunuri, precum
educatie, sanatate $1 protectie sociala.

Daca importanta fundamentala a rolului jucat de sectorul public este recunoscuta in

toate tarile dezvoltate, progresia sa continua sa suscite critici crescande, incepand cu anii
1970 care au dat nastere in deceniul urmator politicilor de dezangajare ale statului si de
diminuare a impozitelor.

Acest liberalism fiscal s-a mai atenuat, dar aceste fluctuatii de opinie ilustreaza in ce

masura frontiera dintre sectorul privat si sectorul public sufera de influenta factorilor
economici, politici, ideologici pe care nu-i inglobeaza teoria economica a bunurilor publice.

Cheltuielile publice care au progresat cel mai rapid sunt cheltuielile sociale,
inportanta lor relativa este cauza predominanta a ecarturilor ratelor prelevarilor obligatorii.
Functia de redistribuire pe care ele o asigurd este de asemenea indeplinita de fiscalitate.

b. Functia de redistribuire 

Inainte de toate, putem mentiona faptul ca doua reguli de echitate pot fi distinse:

1. Una, consensuala, exprima in mod simplu. faptul ca sarcina impozitului trebuie

sa fie in mod echitabil repartizata.

2. O alta, mai conflictuala, atribuie impozitului un rol de corectie a repartitiei

veniturilor primare in scopul de a o face mai echitabila. Definitia acestei functii depinde
deci de opinia cu privire la caracterul just sau injust al repartitiei ce decurge din mecanismul
 pietei si acela al drepturilor de proprietate. Aceasta apreciere se bazeaza pe o judecata de
valoare pe care economistii au refuzat, mult timp, s-o integreze in campul lor de analiza.
 

12

c. Functia de corectare a dezechilibrelor 

Impozitul este un instrument de politicii economica ce poate juca un rol de tare, de

descurajare sau de stabilizare.

Aceasta functie este justificata prin ipoteza conform careia functionarea spontana a
 pietei nu permite realizarea optimului colectiv; fiscalitatea poate fi deci utilizata pentru
corectarea esecurilor pietei, prin internalizarea efectelor interne, de exemplu, si aceasta
analiza este o analiza microeconomica.

Ea poate, de asemenea, sa contribuie la realizarea echilibrelor globale in cazul unei

 politici bugetare keynesiste
ke ynesiste si atunci analiza efectelor
efe ctelor sale este o criza macroeconomica.
macr oeconomica.

Semnificatia microeconomica este conforma viziunii liberale a interventiei statului

care, in cadrul functiei sale de alocare, suprima obstacolele unei bune functionari a pietei.
Aspectul tutelar al acestei interventii poate totusi sa dea nastere la controverse.

Sernnificatia macroeconomica releva intr-o conceptie keynesista politica economica

Impozitul este una dintre variabilele bugetare pe care statul le stipuleaza in scopuri de
stabilizare conjuncturala (politici de actiune asupra cererii globale) sau structurala (politici
fiscale destinate sa favorizeze cresterea economica). Capacitatea impozitului de a realiza
acest obiectiv de eficacitate economica este puternic controversat. Dupa cum se adopta o
 pozitie liberala sau interventionista,
in terventionista, aceasta functie a impozitului
impozitul ui este mai mult sau mai
 putin privilegiata.
 privilegiata. Obiectivele
Obiectiv ele care trebuie sa le satisfaca
satis faca sistemul fiscal determina criteriile
cr iteriile
de evaluare. Acestea sunt multiple si contradictorii.
 

13

6. Principiile impunerii: principii de echitate fiscala, de

 po
 politica fi
fina
nanc
ncii ar a, de politica econo
nom
mi ca, pr i nc
ncii pi i soc
soci al politice
litice..

Principiile impunerii 

Impunerea reprezinta un complex de masuri si operatiuni efectuate in baza legii, care

au drept scop final stabilirea impozitului ce revine in sarcina unei persoane fizice sau
 juridice. Impunerea are atat o latura de natura politica, cat si una de ordin tehnic
(concretizata in metodele si tehnicile utilizate pentru determinarea marimii obiectului
impozabil si a cuantumului impozitului).

a. Principii de echitate fiscala 

Ca notiune, echitatea inseamna dreptate sociala in materie de impozite.

Pentru a putea fi vorba de echitate fiscala sunt necesare impunerea diferentiata a

veniturilor si a averii in functie de puterea contributiva a subiectului impozitului si scutirea
de plata impozitului persoanelor cu venituri mici, adica stabilirea unui minim neimpozabil.
Respectarea echitatii fiscale presupune indeplinirea cumulativa a multor conditii si anume:

- Stabilirea minimului neimpozabil , adica legiferarea scutirii de impozit a unui venit

minim care sa permita satisfacerea nevoilor de strict necesare. Minimul neimpozabil poate
fi stabilit ca atare in cazul impozitelor directe (mai ales la impozitele pe venit), neavand
aplicabilitate in materie de impozite indirecte;

- Sarcina fiscala sa fie stabilita in functie de  puterea contributiei fiecarui platitor ,

adica cu luarea in considerare a marimii venitului averii care face obiectul impunerii,
 precum si a situatiei personale a acestuia (singur, casatorit, numarul persoanelor aflate in
intretinerea sa etc.);

- La o anumita putere contributiva,  sarcina fiscala  a unei categorii sociale sa fie

stabilita in comparatie cu sarcina fiscala a altei categorii sociale, respectiv sarcina altei
 persoane din aceeasi categorie
c ategorie sociala.
 

14

-  Impunerea sa fie generala, adica sa cuprinda toate categoriile sociale, respectiv

toate persoanele care realizeazd venituri sau care poseda un anumit gen de avere, cu
exceptia persoanelor ale caror venituri se situeaza sub un anumit nivel (minimul
neimpozabil).

Impunerea in cote procentuale  poate fi intalnita sub forma impunerii in: cote
 proportionale, in cote progresive
pr ogresive si in cote regresive.
re gresive.

Dintre sistemele de impunere utilizate in practica fiscala internationala, cel care

 permite in mai mare masura respectarea cerintelor echitatii fiscale este sistemul bazat pe
utilizarea, cotelor progresive, compuse.

b. Principii de politica financiara 

La introducerea unui impozit se cere ca acesta sa indeplineasca si unele cerinte de

ordin financiar. Astfel, acesta trebuie sa aiba un randament fiscal ridicat, sa fie stabil si
elastic.

Pentru ca un impozit sa aiba un randament fiscal ridicat, se cer a fi indeplinite mai

multe conditii:

Impozitul sa aiba un caracter universal, adica sa fie platit de toate persoanele (fizice
sau juridice) care obtin venituri din aceeasi sursa, poseda acelasi gen de avere sau isi
apropie (prin cumparare import etc.) aceeasi categorie de bunuri. Universalitatea
impozitului presupune, in aceeasi masura, ca intreaga materie impozabila apartinand unei
 persoane sa fie supusa la
l a impunere;

Sa nu existe posibilitati de sustragere de la impunere (pe cai licite sau ilicite) a unei
 parti din materia impozabila;
impozabi la;

Volumul cheltuielilor privind stabilirea materiei impozabile, calcularea si perceperea

impozitelor sa fie cat mai redus posibil.

Un impozit  este
  este considerat  stabil , atunci cand randamentul sau ramane constant de-a
lungul intregului ciclu economic. Cu alte cuvinte randamentul unui impozit nu trebuie
 

15

neaparat sa sporeasca o data cu cresterea volumului productiei si a veniturilor in perioadele

favorabile ale ciclului economic si nici sa scada in perioadele de criza si depresiune ale
ciclului economic.

 Elasticitatea  impozitului presupune ca acesta sa poata fi adaptat in permanenta

necesitatilor de venituri ale statului.

Astfel, daca se inregistreaza o crestere a cheltuielilor bugetare este necesar ca

impozitul sa poata fi majorat in mod corespunzator si invers.

Dupa opinia noastra, un sistem fiscal trebuie apreciat de fiecare data prin prisma
tuturor consecintelor sale pe plan economic, financiar, si social, iar nu numai in functie de
numarul si tipul impozitelor utilizate.

Aprecieri realiste privind consecintele si implicatiile de ordin economico-sociale ale

unui sistem fiscal pot fi facute daca sunt avute in vedere aspecte, cum. sunt: obiectul
impunerii (veniturile, averea, cheltuielile si/sau si unele si altele); felul impunerii (in sume
fixe, in, cote procentuale, proportionale, progresive sau regresive); categoriile sociale sau
socio-profesionalee supuse impunerii existenta unor cazuri de dubla impunere economica
socio-profesional
sau juridica; dimensiunea si frecventa unor fenomene de evaziune fiscala ori de repercutare
a impozitelor si taxelor si beneficiarii acestora.

c. Principii de politica economica 

Cu ocazia introducerii unui impozit, statul urmareste de regula realizarea mai multor

obiective. Este vorba mai intai de procurarea veniturilor necesare acoperirii cheltuielilor
 publice, apoi de folosirea impozitului ca instrument de impulsionare a dezvoltarii unor
ramuri si subramuri economice, de stimulare ori de reducere a productiei sau consumului
unor marfuri, de extindere a exportului sau de restrangere a importului anumitor bunuri etc.

Incurajarea dezvoltarii unei ramuri sau subramuri economice poate fi realizata si prin
masuri de ordin fiscal, cum sunt: stabilirea unor taxe vamale ridicate la import; reducerea
sau scutirea de plata impozitelor indirecte a marfurilor autohtone; micsorarea impozitelor
directe stabilite in sarcina intreprinzatorilor care isi plaseaza capitalurile in ramura si
subramura respectiva; facilitarea amortizarii accelerate a capitalului din acest domeniu, ceea
 

16

ce conduce la reducerea profitului impozabil societatilor de capital din ramura sau

subramura respectiva etc.

Extinderea relatiilor comerciale cu strainatatea poate fi stimulata prin masuri fiscale

constand in restituirea partiala sau integrala a impozitelor indirecte aferente marfurilor
exportate; reducerea nivelului taxelor vamale percepute de cdtre stat la importul anumitor
marfuri utilizate pentru fabricarea de produse destinate exportului. Limita accesului
marfurilor straine se poate realiza prin practicarea unor taxe vamale cu caracter protectionist
la importul anumitor marfuri restrangerea exportului unor categorii de produse prin
 practicarea de taxe vamale
vamal e la exportul acestora.

Impozitele pot fi folosite, concomitent cu alte instrumente, pentru redresarea situatiei

economice. Astfel, spre exemplu, pentru stimularea investitiilor particulare, in unele tari a
fost adoptata masura reducerii impozitului aferent profitului investit in masini, utilaje si alte
echipamente active. Este intalnita si opinia privind scutirea de impozit a sumelor investite
de persoanele cu venituri medii pentru a determina implicarea intr-o masura sporita a clasei
mijlocii in procesele investitionale, ceea ce ar contribui si la fluidizarea circulatiei
capitalului in economie. In vederea combaterii inflatiei, se recurge frecvent si la masura
majorarii impozitelor.

d. Principii social-politice 

Prin politica fiscala promovata de unele state se urmareste si realizarea unor

obiective de ordin social-politic. Astfel, partidul de guvemamant urmareste ca politica
fiscala pe care o promoveaza sa fie in concordanta cu interesele categoriilor si grupurilor
sociale pe care le reprezinta. Uneori, prin intermediul masurilor cu caracter fiscal, partidul
de guvemamant incearca sa-si mentina influenta in randurile unor categorii sociale, in
 perioada din preajma alegerilor.
ale gerilor.

Este cunoscuta, de asemenea, practica acordarii unor facilitati fiscale contribuabililor

cu venituri reduse si celor care au un anumit numar de persoane in intretinere.

Impozitele sunt folosite si pentru limitarea consumului unor produse care au

consecinte daunatoare asupra sanatatii (tutun, bauturi alcoolice). Totodata, in unele tari se
 

17

 practica un impozit special in sarcina celibatarilor si a persoanelor casatorite fara copii,

 pentru a se influenta cresterea
cr esterea natalitatii.
 

18

Bibliografie

1.  www.wall-street.ro
2.  www.jurnalul.ro 
3.  www.money.ro 
4.  www.romanialibera.ro 
5.  Sistemul fiscal al României / Prof. univ.
un iv. dr. Gh.D.
Bistriceanu . ─ Bucureşti : Editura Universitară, 2008  
6.  Sistem fiscal. Editura C.H. BECK./Costea Ioana Maria