1.

Descrieți atribuţiile judecătorului de instrucţie legate de examinarea demersurilor

procurorului privind autorizarea efectuării acţiunilor procesuale penale;
2. Enumerați competența judecătorului de instrucție în cadrul urmăririi penale;
3. Argumentați impactul Cazului CEDO în hotărîrea Mancevschi vs Moldova din
07.10.2008, asupra legislației procesual penale a RM.

Răspuns:
1. Descrieți atribuțiile judecătorului de instrucție legate de examinarea demersurilor
procurorului privind autorizarea efectuării acțiunilor procesuale penale;

Judecătorul de instrucție examinează demersurile procurorului privind autorizarea efectuării

acțiunilor de urmărire penală astfel atribuțiile acestuia sunt prevăzute în punctul 2 a
HOTĂRÂRII PLENULUI CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA
Cu privire la practica asigurării controlului judecătoresc de către judecătorul de instrucție în
procesul urmăririi penale nr.7 din 04.07.2005, ce constă în a verifica următoarele:
1. dacă imixtiunea organului de urmărire penală este prevăzută de lege;
2. dacă această imixtiune este necesară într-o societate democratică;
3. dacă imixtiunea solicitată urmărește un scop legitim și,
4. dacă este respectat principiul proporționalității între dreptul sau libertatea persoanei
garantate de lege și necesitatea efectuării acțiunii procesuale solicitate.

Întrucât cu autorizarea judecătorului de instrucție se efectuează acțiunile de urmărire penală

legate de limitarea inviolabilității persoanei, domiciliului, limitarea secretului corespondenței,
convorbirilor telefonice, comunicărilor telegrafice şi a altor comunicări, percheziţie, cercetare la
faţa locului în domiciliu şi punerea bunurilor sub sechestru în urma percheziţiei  precum şi alte
acțiuni prevăzute de lege.
Cu autorizarea judecătorului de instrucţie se efectuează acţiunile de urmărire penală legate de
imixtiunea în viaţa privată a persoanei, adică legate de limitarea inviolabilităţii persoanei,
domiciliului, limitarea secretului corespondenţei, convorbirilor telefonice, comunicărilor
telegrafice şi a altor comunicări, precum şi alte acţiuni prevăzute de lege
2. Enumerați competența judecătorului de instrucție în cadrul urmăririi penale;

În conformitate cu art. 41 CPP,  judecătorul de instrucţie asigură controlul judecătoresc în cursul

urmăririi penale prin:
 1) dispunerea, înlocuirea, încetarea sau revocarea arestării preventive şi a arestării la domiciliu;
 2) dispunerea liberării provizorii a persoanei reţinute sau arestate, revocarea ei, ridicarea
provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport;
 3) autorizarea efectuării percheziţiei, examinării corporale, punerii sub sechestru a bunurilor,
ridicării de obiecte ce conţin secret de stat, comercial, bancar, a exhumării cadavrului;
 4) dispunerea internării persoanei în instituţie medicală;
 5) autorizarea interceptării comunicărilor, reţinerii, cercetării, predării, percheziţionării sau
ridicării trimiterilor poştale, înregistrării de imagini;
 6) audierea martorilor în condiţiile art. 109, 110 şi 1101;
 61) examinarea cererilor privind accelerarea urmăririi penale;
 62) autorizarea, la demersul procurorului, a efectuării măsurilor speciale de investigaţii, date prin
lege în competenţa sa;
 63) examinarea contestaţiilor depuse de către părţile în proces privind acţiunile procurorului
ierarhic superior;
 64) examinarea excluderii din hotărîre a unor capete de învinuire dacă persoana condamnată a
fost extrădată;
 7) efectuarea altor acţiuni procesuale prevăzute de prezentul cod.

3. Argumentați impactul Cazului CEDO în hotărîrea Mancevschi vs Moldova din 07.10.2008,

asupra legislației procesual penale a RM.

În hotărîrea Mancevschi vs Moldova din 07.10.2008, Curtea Europeană pentru Drepturile

Omului a constatat violarea art.8 al Convenţiei şi a menţionat că a avut loc o ingerinţă în viaţa
privată a reclamantului atunci cînd s-a efectuat percheziţia biroului de avocaţi “Lex Consulting”
pentru “a găsi telefonul mobil şi documentele referitoare la R. Ltd”.
Percheziţia este reglementată deopotrivă cu ridicarea de obiecte, pornind de la unele aspecte care
apropie esenţa şi natura juridică a acestor procedee probatorii, deoarece este imposibil de
conceput un procedeu probatoriu prevăzut de legislaţia procesual-penală, care s-ar realiza în lipsa
unor indici temeinici, că acesta este necesar pentru descoperirea şi strângerea probelor.
Temeiul percheziţiei este expus în art. 125 CPP RM: „Organul de urmărire penală este în drept
să efectueze percheziţie dacă din probele acumulate sau din materialele de investigaţie
operativă rezultă o presupunere rezonabilă că într-o anumită încăpere ori într-un alt loc sau la
o anumită persoană se pot afla instrumente ce au fost destinate pentru a fi folosite sau au servit
ca mijloace la săvârşirea infracţiunii, obiecte şi valori dobândite de pe urma infracţiunii,
precum şi alte obiecte sau documente care ar putea avea importanţă pentru cauza penală şi care
prin alte procedee probatorii nu pot fi obţinute.”
Deci legislatorul specifică în calitate de condiţie a percheziţiei existenţa a unei presupuneri
rezonabile privind existenţa mijloacelor materiale de probă într-o anumită încăpere ori într-un alt
loc sau la o anumită persoană. Legea procesual-penală cere ca la baza presupunerii rezonabile
privind existenţa mijloacelor materiale de probă întru-un anumit loc, să fie puse probele admi-
nistrate sau materialele de investigaţie operativă.
Curtea a considerat că autoritățile naționale nu au oferit motive relevante și suficiente pentru
emiterea unei ordonanțe de percheziție și, prin urmare, a constatat încălcarea Articolului 8 din
Convenție.
Examinând cel de-al doilea capăt de plângere, Curtea a reiterat constatările sale din cauza
Mancevschi v. Moldova cu privire la ineficiența remediilor naționale invocate de către Guvern,
concluzionând astfel că nu a fost demonstrată existența unor remedii efective în privința
plângerii reclamantei în temeiul Articolului 8 din Convenție. Prin urmare, a constatat și
încălcarea Articolului 13 din Convenție. În aceste cauze a fost întocmit un raport de acțiuni
pentru Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei care la moment se află în stadiul de
examinare.