Test Nr.

2
La disciplina Formele și metodele contracarării corupției
Facultatea Drept, specialitate Drept penal, ciclul II

Subiectul 1. Determinantele corupției

1.1. Definiți noțiunea de criminalitate corupțională
1.2. Enumerați cauzele economice, politice și juridice ale corupției
1.3. Explicați consecințele fenomenului corupției în diferite sfere ale vieții sociale

Subiectul 2. Cadrul legal anticorupție în Republica Moldova și alte state

2.1. Definiți noțiunea de agent public
2.2. Enumerați actele de corupție ce constituie infracțiuni
2.3. Caracterizați cadrul legal anticorupție în Slovacia

Răspuns:
Subiectul 1. Determinantele corupției
1.1. Definiți noțiunea de criminalitate corucțională
Criminalitate corucțională reprezintă folosirea abuzivă a puterii publice, în scopul
satisfacerii unor interese personale sau de grup. Ca act antisocial, corupția este foarte frecvent
întâlnită în societate și este deosebit de gravă deoarece favorizează interesele unor particulari,
mai ales în aria economică, afectând interesele colective prin: însușirea, deturnarea și folosirea
resurselor publice în interes personal, ocuparea unor funcții publice prin relații preferențiale,
încheierea unor tranzacții prin eludarea normelor morale și legale.
Ce vizează un ansamblu de activități imorale, ilicite, ilegale realizate nu numai de indivizi
cu funcții de conducere sau care exercită un rol public, ci și de diverse grupuri și organizații,
publice sau private, în scopul obținerii unor avantaje materiale sau morale sau unui statut social
superior prin utilizarea unor forme de constrângere, șantaj, înșelăciune, mituire, cumpărare,
intimidare.

1.2. Enumerați cauzele economice, politice și juridice ale corupției

 Corupția poate apărea în multe sectoare precum administrații publice, companii private,
instituții de stat.  
Corupția politică este abuzul de putere publică, de funcție sau de resurse ale oficialilor
guvernamentali pentru câștig personal, pentru deturnare de fonduri, solicitare sau oferire de mită.
De asemenea, este considerat corupție politică actul unor oficiali de a se menține în funcții prin
schimbarea abuziva a unor legi.  Studiile sugerează că fenomenul corupției poate avea și
consecințe sociale - cetățenii cărora li se cere mită sunt mai puțin probabili să se identifice cu
țara sau regiunea lor de origine
Corupția din organele de poliție reprezintă un abuz de funcție pentru obținerea de
beneficii financiare, câștiguri personale sau avansare în carieră. Aceste abuzuri pot urmării
blocarea unei anchete sau un arest selectiv. O formă comună de corupție a poliției este solicitarea
sau acceptarea mitei pentru a nu raporta rețele de traficanți de persoane, droguri sau alte activități
ilegale. Un alt exemplu îl reprezintă încălcarea de către agenți de poliție a codul de conduită, în
scopul de a asigura condamnări pentru anumiți suspecți - inclusiv prin utilizarea probelor
falsificate. Mai rar, anumiți ofițeri de poliție pot participa ei înșiși în rețele de crimă organizată.
În cele mai multe orașe există departamente speciale pentru a investiga corupția internă a poliției
sau greșelile de anchetare.
Corupția judiciară se referă la abateri ale judecătorilor legate de corupție, prin primirea
sau darea de mită, condamnarea necorespunzătoare a criminalilor condamnați sau judecarea
argumentelor în mod părtinitor. Corupția guvernamentală a justiției este prezentă în multe țări în
curs de dezvoltare, deoarece bugetul este aproape complet controlat de către executiv. Acesta din
urmă subminează separarea puterilor în stat, deoarece creează sistemului judiciar o dependență
financiară critică. Buna distribuire națională a cheltuielilor guvernamentale privind sistemul
judiciar este subiectul economiei constituționale. Corupția din sistemul judiciar poate fi folosită
de guvernul de la putere și pentru a oprima partidele de opoziție în detrimentul cetățenilor.
Este important să se facă distincție între două metode de corupție a sistemului judiciar:
guvernul (prin planificări bugetare și diverse privilegii) și mediul privat. Corupția din mediul
judiciar poate fi dificil de eradicat complet, chiar și în țările dezvoltate. 
Cauzele economice rezidă în: costul ridicat al vieții, cu o tendință de creștere continuă;
degradarea economiei și, ca efect, pauperizarea populației; salariile joase, plătite cu întârziere,
ale funcționarilor publici; bugetul de stat neviabil; supra reglementarea sectorului privat.

1.3. Explicați consecințele fenomenului corupției în diferite sfere ale vieții sociale
 Pe parcursul anilor s-a observat o creștere intensivă a fenomenului de corupție care a
afectat domeniile: politic şi instituțional, economic, judiciar şi de drept, de instruire şi educație,
de asistenta socială şi medicală, investițional şi de comerț internațional, subminând grav
statalitatea Republicii Moldova. Impactul economic al corupției se manifestă în diverse moduri.
Tergiversarea birocratică la întocmirea documentelor, incapacitatea statului de a asigura
securitatea producătorilor, lobbyismul, protecționismul, traficul de influență, concurența neloială,
reglementările şi controalele de stat excesive, ce afectează mecanismele economiei de piață şi
libera concurență, descurajând potențialii investitori şi iniţiativa de întreprinzător, duc la
creşterea costului proiectelor publice, la diminuarea eficienţei economice, la extinderea evaziunii
fiscale, la reducerea plăților la buget şi la dezvoltarea economiei subterane. Efectele social-
politice ale corupţiei se manifestă prin degradarea funcțională, politică şi morală a autorităților
publice centrale şi locale, care este o rezultantă a extinderii corupției politice, prin diminuarea
competenței politice transparente şi responsabile, prin pauperizarea populaţiei şi creşterea
tensiunii sociale. În activitatea executivului, corupţia are drept efect calitatea diminuată a
administrației publice; un sistem de decizii neoficiale; legături strânse între crima organizată,
funcționarii publici şi politicienii corupţi etc. Efectele corupției se exteriorizează şi în relațiile
internaționale, manifestând-se prin comportamentul incompetent, iresponsabil, provocator şi
subiectiv-convențional al persoanelor cu funcții de răspundere care, în relațiile cu parteneri
străini, promovează în mod prioritar interesele personale şi corporative în raport cu interesele
Strategia națională de prevenire și combatere a corupției naționale, ceea ce subminează
iremediabil imaginea și credibilitatea țării în calitatea sa de partener în relații internaționale.

Subiectul 2. Cadrul legal anticorupție în Republica Moldova și alte state

2.1. Definiți noțiunea de agent public
Agent public – persoană încadrată într-o entitate publică şi care exercită o funcţie publică,
o funcţie publică cu statut special, o funcţie de demnitate publică, este angajată în cabinetul
persoanei cu funcţie de demnitate publică sau prestează servicii de interes public, precum și
alesul local.

2.2. Enumerați actele de corupție ce constituie infracțiuni

În corupția sistemică și marea corupție, există metode multiple de corupție care sunt
utilizate concomitent, având obiective similare. 
 Mită.
Mituirea implică utilizarea improprie a cadourilor și favoruri în schimbul câștigului
personal. Acest lucru este, de asemenea, cunoscut sub numele de comisioane ilegale sau, în
Orientul Mijlociu, de bacșiș. Mituirea este cea mai comună formă de corupție. Tipurile de
favoruri oferite sunt diverse și includ bani, cadouri, favoruri sexuale, acțiuni ale companiei,
divertisment, ocuparea forței de muncă sau beneficii politice. Scopul mituirii poate varia de la a
oferi tratament preferențial unor persoane până la a trece cu vederea o crimă. 
Darea de mită poate sa fie parte dintr-un proces mult mai generalizat de corupție, fiind
folosită adesea pentru a acoperi furturi sau fraude. Luarea de mită poate face mai mulți oficiali
susceptibili la șantaj sau extorcare.
Delapidare, furt și fraudă
Delapidarea și furtul constau in însușirea sau folosirea ilegală de către un angajat a unor
sume de bani aflate în gestiunea sau administrarea sa. Frauda poate implica și înșelăciune, pentru
a convinge un proprietar sa își dea fondurile sau activele unor persoane neautorizate. Printre
exemple se numără direcționarea greșită a fondurilor companiei în "societăți fantomă" (și apoi în
buzunarele angajaților corupți), spălarea de bani ce provin din ajutoare externe, escrocherii și alte
activități corupte.
Extorcare și șantaj
În timp ce mita reprezintă utilizarea de stimulente pozitive pentru scopuri corupte,
șantajul se folosește de elemente negative precum amenințări. Aceste amenințări pot include
amenințări cu violență sau cu închisoarea precum și expunerea secretelor unui individ sau crime
anterioare. Exemple de șantaj includ: o persoană influentă amenință să meargă la mass-media în
cazul în care nu primesc tratament medical rapid (în detrimentul altor pacienți), amenințarea un
funcționar public cu expunerea secretelor lui/ei în cazul în care nu votează într-un anumit mod
sau pretinderea de sume de bani în schimbul menținerii unui secret.
Favoritism, nepotism și clientelism
Favoritismul, nepotismul și clientelismul implică favorizarea ilegală a unui prieten,
membru de familie sau membru al unei asociații. Exemple ar include angajarea sau promovarea
unui membru de familie sau membru al unui partid politic pentru un rol pentru care nu este
calificat, indiferent de merit. Acest tip de corupție poate apărea și in companii sau firme, unde o
persoană este angajată datorită legăturilor familiale sau de prietenie, în loc de criterii de merit și
profesionalism. Unele companii au un cod de etică ce interzice nepotismul sau favoritismul, iar
deciziile de angajare sunt luate de persoane care nu nicio legătură de familie sau de prietenie cu
persoanele angajate.
 Networking în afaceri
Networking-ul în afaceri (din eng. Business networking) îl reprezintă acțiunile de
socializare care au ca scop crearea de oportunități în afaceri, căutarea de parteneri de afaceri sau
comunicarea unor informații. În procesul de căutare a unui loc de muncă, acest networking poate
fi o modalitate eficientă de a obține un avantaj competitiv asupra altora. Ideea principală este de
a cultiva relații personale cu eventuali angajatori care vor lua interview-uri sau decizii de
angajare, în speranța că aceste afecțiuni personale vor influența deciziile viitoare de angajare.
Networking-ul a fost descris ca fiind o încercare de a corupe procesele formale de angajare, care
oferă tuturor candidaților în mod egal posibilitatea de a-și demonstra meritele. Networker-ul este
acuzat de căutarea unor avantaje non-meritocratice față de alți candidați; Acest avantaj se
bazează mai degrabă pe atașament personal decât pe o evaluare obiectivă a unui candidat. 

2.3. Caracterizați cadrul legal anticorupție în Slovacia

Guvernul Slovaciei a aprobat un plan strategic de combatere a corupției, care cuprinde
următoarele măsuri: publicarea contractelor de stat; reforma sistemului judiciar, în vederea
sporirii gradului de transparență a hotărârilor judecătorești; selecție concurențială a judecătorilor
și a președinților de instanță, precum și norme mai stricte pentru guvernanța judiciară și
dispoziții clare privind achizițiile publice. Cu toate acestea, ritmul punerii în aplicare a anumitor
aspecte ale planului strategic a încetinit în cursul anului trecut. Mai multe amendamente,
adoptate ca parte a eforturilor de combatere a corupției, sunt în prezent în curs de revizuire de
către Curtea Constituțională. Un grup de lucru interdepartamental alcătuit din experți –
reprezentând ministerele, Parchetul General și consiliile locale – evaluează sarcini pe baza
strategiei, în timp ce ONG-urile participă ca observatori. Cu toate acestea, grupul de lucru nu a
mai fost convocat de la sfârșitul anului 20112 . Unele administrații locale și-au creat propriile
strategii anticorupție, în colaborare cu ONG-urile. Implicarea lor a permis ONG-urilor să
încurajeze o dezbatere publică animată care, împreună cu noile măsuri de sporire a transparenței,
creează o oportunitate pentru îmbunătățiri constante în Slovacia.
Slovacia a depus eforturi considerabile de îmbunătățire a cadrului juridic de drept penal și
a celui privind achizițiile publice.
Într-un efort de combatere mai eficientă a formelor grave de criminalitate, Slovacia a
creat o curte penală specială cu competența exclusivă de a audia cazurile de corupție, inclusiv
darea sau luarea de mită la nivel național și transnațional. Curtea, care și-a început activitatea în
iulie 2005, este responsabilă pentru cazurile de crimă organizată, infracțiuni economice grave și
infracțiuni comise de anumite categorii de funcționari. Curte Penală Specială este dotată cu
resursele necesare, că judecătorii și personalul auxiliar sunt instruiți în mod adecvat, iar
procedurile sunt încheiate într-un termen destul de scurt.
Guvernul a răspuns solicitărilor de reformă prin adoptarea unei modificări legislative în
2011. Președinții și vicepreședinții instanțelor trebuie să treacă printr-un concurs, al cărui scop
este de a verifica aptitudinile și capacitatea candidaților de a asigura buna administrare a justiției
și a instanțelor. În prezent, hotărârile trebuie publicate, în încercarea de a crea mai multă
transparență. În plus, procedura de demitere a unui președinte sau a unui vicepreședinte al unei
instanțe trebuie să fie lansată de unul dintre cele trei organisme judiciare desemnate prin lege,
sau – în cazul vicepreședinților – și de președinții de instanță. Cu toate acestea, decizia de
demitere este luată de ministru. Deși acest sistem pare să constituie un pas în direcția cea bună,
în practică par să persiste anumite probleme. De exemplu, ministerul i-a demis din funcție pe
președinții a două instanțe districtuale în 2012, anunțându-i pe aceștia doar verbal. Acest lucru
necesită îmbunătățirea în continuare a criteriilor de demitere din funcție a președinților și
vicepreședinților de instanță.
Slovacia a înființat Biroul procurorului special pentru a urmări toate cazurile aduse în fața
CPS, ceea ce reprezintă un efort lăudabil de a se concentra pe cazurile de mare anvergură, care
necesită competențe speciale. Procurorul special este ales de Parlament la propunerea
procurorului general, pe baza unei proceduri concurențiale.
Parchetul din Slovacia este o organizație independentă, ierarhică și omogenă, condusă de
procurorul general, care este numit de președinte la propunerea Parlamentului.