Situația modificărilor capitalurilor proprii

O entitate trebuie să prezinte o situație a modificărilor capitalurilor proprii evidențiind în

situația propriu-zisă:
(a) profitul sau pierderea perioadei;
(b) fiecare element de venit și cheltuială pentru perioadă care, după cum se prevede în alte
standarde sau interpretări, este recunoscut direct în capitalurile proprii, precum și totalul
acestor elemente;
(c) totalul veniturilor și al cheltuielilor pentru perioadă [calculat ca sumă dintre (a) și (b)],
indicând separat sumele totale atribuibile acționarilor societății-mamă și intereselor
minoritare; și
(d) pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii, efectul modificărilor politicii
contabile și al corecțiilor erorilor recunoscute în conformitate cu IAS 8.
O situație a modificărilor capitalurilor proprii care cuprinde doar acele elemente trebuie să
se intituleze situație a veniturilor și a cheltuielilor recunoscute.
O entitate trebuie să prezinte, de asemenea, fie în situația modificărilor capitalurilor
proprii, fie în note:
(a) sumele tranzacțiilor cu acționarii care se manifestă în calitatea lor de acționari, arătând
separat distribuirile către acționari;
(b) soldul rezultatelor reportate [și anume profitul sau pierderea cumulat(ă)] la începutul
perioadei și la data bilanțului, precum și modificările pe parcursul perioadei; și
(c) o reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei clase de capitaluri vărsate și a fiecărei
rezerve la începutul și la sfârșitul perioadei, prezentând distinct fiecare modificare.
Modificările capitalurilor proprii ale unei entități între două date ale bilanțului reflectă
creșterea sau reducerea activelor sale nete în cursul perioadei. Cu excepția modificărilor rezultate
din tranzacțiile cu acționarii care se manifestă în calitatea lor de acționari (cum ar fi contribuțiile
de capital propriu, răscumpărarea de către entitate a propriilor instrumente de capital propriu și a
dividendelor) și costurile tranzacțiilor legate direct de astfel de tranzacții, modificarea globală a
capitalurilor proprii în timpul unei perioade reprezintă valoarea totală a veniturilor și a
cheltuielilor, inclusiv câștigurile și pierderile generate de activitățile entității pe parcursul acelei
perioade (indiferent dacă acele elemente de venituri și cheltuieli sunt recunoscute în profit sau în
pierdere ori direct, ca modificări ale capitalurilor proprii).
Prezentul standard prevede ca toate elementele de venituri și cheltuieli recunoscute într-o
perioadă să fie incluse în profit sau pierdere, cu excepția cazului în care un alt standard sau
interpretare prevede contrariul. Alte standarde prevăd ca unele pierderi și câștiguri (cum ar fi
scăderile și creșterile din reevaluare și anumite diferențe de curs valutar, pierderi sau câștiguri
din reevaluarea activelor financiare disponibile pentru vânzare și sumele conexe ale impozitelor
curente și amânate) să fie recunoscute direct ca modificări ale capitalurilor proprii. Întrucât este
importantă luarea în considerare a tuturor elementelor de câștig și pierdere la evaluarea
modificărilor poziției financiare a unei entități între două date ale bilanțului, prezentul standard
prevede prezentarea situației modificărilor capitalurilor proprii care să evidențieze veniturile și
cheltuielile totale ale unei entități, inclusiv pe cele care sunt recunoscute direct în capitalurile
proprii.
IAS 8 prevede ajustări retroactive pentru a efectua modificări ale politicilor contabile, în
măsura în care acest lucru este posibil, cu excepția cazului în care prevederile tranzitorii ale unui
alt standard sau ale unei alte interpretări prevăd altceva. IAS 8 prevede, de asemenea, ca
retratările în scopul corectării erorilor să fie făcute retroactiv în măsura în care acest lucru este
posibil. Ajustările și retratările retroactive se efectuează în ceea ce privește soldul rezultatelor
reportate, cu excepția cazului în care un alt standard sau o altă interpretare prevede ajustarea
retroactivă a unei alte componente a capitalurilor proprii. Punctul 96 litera (d) prevede
prezentarea în situația modificărilor capitalurilor proprii a ajustărilor totale realizate în cazul
fiecărei componente a capitalurilor proprii care decurg separat din modificările politicilor
contabile și din corectarea erorilor. Aceste ajustări sunt prezentate pentru fiecare perioadă
precedentă și pentru începutul perioadei.

Note
Structură
Notele trebuie:
(a) să prezinte informații despre baza de întocmire a situațiilor financiare și despre
politicile contabile specifice utilizate;
(b) să prezinte informațiile prevăzute de IFRS-uri care nu sunt prezentate în bilanț, în
situația veniturilor și a cheltuielilor, în situația modificărilor capitalurilor proprii sau în
situația fluxurilor de trezorerie; și
(c) să ofere informații suplimentare care nu sunt prezentate în bilanț, în situația veniturilor
și a cheltuielilor, în situația modificărilor capitalurilor proprii sau în situația fluxurilor de
trezorerie, dar care sunt relevante pentru înțelegerea oricărora dintre ele.
Notele la situațiile financiare trebuie prezentate, pe cât posibil, într-un mod sistematic.
Fiecare element din bilanț, din situația veniturilor și a cheltuielilor, din situația modificărilor
capitalurilor proprii și din situația fluxurilor de trezorerie trebuie să facă trimitere la informațiile
corespunzătoare din note.
Notele sunt în mod normal prezentate în următoarea ordine, care ajută utilizatorii să
înțeleagă situațiile financiare și să le compare cu situațiile financiare ale altor entități:
(a) o declarație de conformitate cu IFRS-urile;
(b) un rezumat al celor mai semnificative politici contabile aplicate;
(c) informații justificative pentru elemente prezentate în bilanț, în situația veniturilor și a
cheltuielilor, în situația modificărilor capitalurilor proprii și în situația fluxurilor de
trezorerie, în ordinea în care este prezentată fiecare situație și fiecare element-rând; și
(d) alte prezentări de informații, inclusiv:
(i) datorii contingente și angajamente contractuale nerecunoscute; și
(ii) informații nefinanciare, de exemplu, obiectivele și politicile gestionării riscului
financiar ale entității (a se vedea IFRS 7).
În anumite condiții, poate fi necesară sau de dorit modificarea ordonării anumitor elemente
din note. De exemplu, informațiile despre modificările valorii juste recunoscute în profit sau în
pierdere pot fi combinate cu informațiile referitoare la scadențele instrumentelor financiare, deși
primele sunt prezentări pentru situația veniturilor și a cheltuielilor, iar cele din urmă se referă la
bilanț. Totuși, se poate menține o structură sistematică a notelor atâta timp cât este posibil.
Notele care oferă informații despre baza întocmirii situațiilor financiare și a politicilor
contabile specifice pot fi prezentate ca o componentă separată a situațiilor financiare.

Prezentarea politicilor contabile

O entitate trebuie să prezinte în rezumatul politicilor contabile semnificative:
(a) baza (bazele) de evaluare utilizată (utilizate) la întocmirea situațiilor financiare; și
 (b) celelalte politici contabile utilizate care sunt relevante pentru înțelegerea
corespunzătoare a situațiilor financiare.
Este important ca utilizatorii să fie informați asupra bazei (bazelor) de evaluare utilizată
(utilizate) în situațiile financiare (de exemplu, costul istoric, costul curent, valoarea netă
realizabilă, valoarea justă sau valoarea recuperabilă), deoarece baza pe care sunt întocmite
situațiile financiare afectează în mod semnificativ analiza efectuată de aceștia. Atunci când se
utilizează mai mult de o bază de evaluare în situațiile financiare, de exemplu atunci când sunt
reevaluate anumite clase de active, este suficientă indicarea categoriilor de active și datorii la
care se aplică fiecare bază de evaluare.
Atunci când se decide necesitatea prezentării unei anumite politici de contabilitate,
conducerea ia în considerare măsura în care prezentarea ar ajuta utilizatorii la înțelegerea
modului în care tranzacțiile, alte evenimente și condiții se regăsesc în performanța financiară și
în poziția financiară raportate. Prezentarea anumitor politici contabile este utilă în mod deosebit
utilizatorilor atunci când acele politici sunt selectate din alternativele permise în standarde și
interpretări. Anumite standarde cer în mod specific prezentarea anumitor politici contabile,
inclusiv a alegerilor făcute de conducere între diferitele politici contabile permise. De exemplu,
IAS 16 prevede prezentarea bazelor de evaluare utilizate pentru clasele de imobilizări corporale.
IAS 23 Costurile îndatorării prevede prezentarea modului în care sunt recunoscute costurile de
îndatorare: imediat, drept cheltuială sau capitalizate, ca parte a costurilor activelor cu ciclu lung
de producție.