V`lenii lui Nicolae Iorga

C`t`lin Pruteanu

Nicolae Iorga a tr`it la V`lenii de Munte mai bine de 30 ani, transform~nd

decisiv via]a or`[elului de pe Valea Teleajenului, p~n` \n 1940, c~nd un
cutremur care aproape c` a distrus casa, l-a obligat s-o p`r`seasc`. Peste c~teva
s`pt`m~ni, avea s` fie ucis de legionari la marginea drumului ce trece prin
p`durea Strejnic.

De la Ploie[ti la V`lenii de Munte sunt 30 de kilometri obositori. Un drum

aglomerat, plin de [oferi care opresc brusc pentru a profita de cele mai recente
promo]ii la pepeni, copii care joac` [otron cu moartea pe asfalt [i camioane
bezmetice care dep`[esc \n vitez` tiruri imense. {oseaua merge spre Cheia,
paradisul celor pentru care muntele \nseamn` [i altceva dec~t Valea Prahovei. La
V`leni, drumul devine dintr-o dat` circulabil [i aerul mai curat, peisajul \ncepe s`
arate primele semne ale muntelui. E momentul s` face]i o pauz`; ave]i ce vedea.
“}uica de V`lenii reprezint` pentru locuitori un produs de m~ndrie care
concureaz` chiar cu cele mai pure whiski-uri sco]iene, organiz~ndu-se \n fiecare
toamn` <Festivalul }uici>, prilej de \nt~lnire [i \ntrecere al produc`torilor din
zon`”, se laud` site-ul prim`riei din localitate. E pu]in probabil ca ]uica s` fi fost
motivul pentru care, cu o sut` de ani \n urm`, Nicolae Iorga s-a stabilit aici,
schimb~nd pentru totdeauna spiritul or`[elului de pe malul Teleajenului, \ns`
poate fi o explica]ie rezonabil` pentru stilul de condus al [oferilor de care ne-am
ferit pe drum.
Casa \n care Nicolae Iorga [i numeroasa sa familie au locuit c~teva decenii,
acum muzeu memorial, se afl` \n centrul ora[ului, pe partea dreapt` a drumului
care duce spre Cheia [i Bra[ov. E o cl`dire veche, spa]ioas` [i r`coroas`, atestat`
documentar \n 1833. “Casa este monument de arhitectur` din secolul al XVIII-
lea. Ea a fost cump`rat` de Nicolae Iorga \n anul 1907, c~nd s-a hot`r~t s` se
stabileasc` aici. A ref`cut-o, s-a mutat aici \n anul 1910 [i a locuit aici p~n` \n
anul asasin`rii, \n 1940. A fost cump`rat` cu suma de 4000 de lei de la
descenden]ii polcovnicului Panc`. Intrarea are st~lpi lucra]i \n lemn de stejar, cu
capiteluri \n stil br~ncovenesc”, ne-a povestit Doina Popescu, [ef serviciu al
Muzeului Memorial “Nicolae Iorga”. |n biroul de lucru al savantului mai exist` [i
acum c~teva [palturi cu corecturile f`cute de Iorga, studii [i documente literare,
discursuri parlamentare. Pe birou, se afl` portretul doamnei Ecaterina, so]ia
savantului, originar` din Scheii Bra[ovului. La loc de cinste sunt [i portretul lui
Mihai Viteazul [i ziarul “Neamul rom~nesc”. Ziarul a fost “scris [i tip`rit la
V`lenii de Munte, \n tipografia Datina Rom~neasc`, al c`rei patron a fost
Nicolae Iorga. Anul trecut s-a s`rb`torit centenarul tipografiei”, ne-a spus Doina
Popescu.
“Nicolae Iorga a fost moldovean. S-a n`scut la Boto[ani \n 1871, clasele primare
le-a f`cut \n ora[ul Boto[ani. Liceul [i Universitatea le-a f`cut la Ia[i. A terminat
cursurile universit`]ii \n numai un singur an de frecven]`. La numai 18 ani, a fost
numit profesor la Ploie[ti, la Liceul Sf. Petru [i Pavel, la catedra de limb` latin`.
N-a r`mas aici, a plecat \n Germania, [i-a luat doctoratul \n istorie, s-a \ntors \n ]
ar` la 23 de ani, a fost numit profesor universitar \n Bucure[ti, la catedra pe care
a condus-o timp de 50 de ani. <Eu nu am \nv`]at a ceti [i a scrie. Acestea sunt
lucruri care mi-au venit de la sine>, scria el \n <O via]` de om, a[a cum a fost>.
A scris 1259 de lucr`ri, 25.000 de articole. A scris \n 7 limbi [i a vorbit \n 16
limbi, iar biblioteca savantului a num`rat 80.000 de volume, cum \i pl`cea
profesorului s` spun` <Biserica cel 80.000 de glasuri>. A fost donat` Academiei
Rom~ne de profesor \nc` din timpul vie]ii”, ne-a povestit [efa muzeului
memorial. So]ia savantului, cu studii f`cute \n Ungaria, scria [i vorbea \n opt
limbi. A fost cea mai apropiat` colaboratoare a profesorului, ajut~ndu-l mult la
traduceri, la noti]e, la coresponden]` [i mai ales la tipografia Datina
Rom~neasc`. A murit la un an dup` Nicolae Iorga, \n noiembrie 1941. |n biroul
ei se g`se[te “calendarul istoric pentru rom~ni”, tip`rit la V`lenii de Munte [i
r`mas la fila zilei \n care Iorga a fost ucis de legionari.

Dup` ce s-a stabilit \n lini[tea provincial` de la V`lenii de Munte, Iorga a

reu[it, \n c~]iva ani, s` pun` or`[elul pe harta cultural` a ]`rii. |n iulie 1908, Iorga
a organizat cursurile unei universit`]i populare de var`, la participau mai ales
rom~ni din afara grani]elor de atunci ale regatului. Activitatea universit`]ii
populare a fost \ntrerupt` \n timpul primului r`zboi mondial [i dup` asasinarea lui
Iorga, dar institu]ia a fost re\nfiin]at` anii 1960 [i func]ioneaz` [i ast`zi. |n august
1922, savantul a inaugurat aici, \n prezen]a reginei Maria, {coala de Misionare
Na]ionale [i Morale care-i purta numele majest`]ii sale. |n aceast` institu]ie, care
func]iona \ntr-o cl`dire aflat` la c~]iva metri de casa familiei Iorga, erau instruite
tinere care deveau apoi \nv`]`toare. Acum, \n fostul sediu al [colii de misionare
se afl` Muzeul de Art` Religioas` “Nicolae Iorga”: icoane pe lemn din secolele
al XVII-lea - al XIX-lea, sfe[nice [i ve[minte preo]e[ti, potire din argint [i vechi
c`r]i biserice[ti. Muzeul de art` religioas` a fost organizat la V`lenii de Munte tot
de c`tre Iorga, \n 1923, dar se afla \n incinta parohiei “Nica Filip” din apropiere,
fiind \ngrijit de elevele [colii de misionare.

“Din ce [tiu eu, avea un program foarte riguros. Se trezea diminea]`, la 5, [i

lucra. Apoi \[i corecta [palturile [i mergea la tipografie. Apoi mergea la cursuri
la Bucure[ti. Dup` amiaz`, se odihnea o or`, apoi \[i f`cea plimbarea pe la
a[ez`mintele sale, \nso]it de doamna Iorga, dup` care se a[ezau la mas`. Spunea
cineva c`, nu [tiu c~t de real e, copiii nu se a[ezau la mas` p~n` nu venea
profesorul. Apoi lucra p~n` noaptea t~rziu, p~n` la ora 1”, poveste[te Doina
Popescu”. Iorga a locuit aici peste 30 de ani, p~n` \n anul 1940. |n noapte de 9
spre 10 noiembrie a acelui an, casa a fost grav avariat` de puternicul cutremur
care a zguduit Rom~nia, iar savantul a fost nevoit s` p`r`seasc` locul \n care
tr`ise at~ta timp. “Profesorul Iorga a plecat la Sinaia, unde avea o vil` pe [oseua
Codrului [i de unde un grup de legionari l-a ridicat de la biroul de lucru, sub
pretextul c` \l duc la Bucure[ti ca s` dea o declara]ie. A fost adus \n p`dure la
Strejnic [i ciuruit cu 9 gloan]e. A fost g`sit a dou` zi diminea]a, pe 28, la
Strejnic, pe [osea, chiar \n [an], cu fa]a \n sus, plin de brum`. A fost dus \n grab`
[i \nmorm~ntat la cimitirul Bellu din Bucure[ti. Casa a fost donat` de familie,
mai \nt~i de copii, apoi de nepo]i, \n dou` etape, \n 1963 [i 1978”, afirm` Doina
Popescu.
Tot mobilierul din cas` a fost comandat de profesor \n Bucovina, la o [coal` de
arte [i meserii [i este lucrat din lemn de paltin, cu motive policrome, \n culorile
tricolorului, ro[u, galben [i albastru, ne-a povestit Doina Popescu. Covoarele din
cas` sunt moldovene[ti [i basarabene. |n dormitor, deasupra patului, este un set
de icoane din F`g`ra[, picturi pe sticl` [i pe lemn din secolul 18, Sf. Haralambie,
Maica Domnului [i Sf. Nicolae, patronul casei.
Salonul mare, \n care Iorga \i primea pe oaspe]ii care veneau la cursurile
Universit`]ii populare de var` este mobilat \n stil bucovinean. Aici sunt [i dou`
picturi originale de Grigorescu: “Pe valea C~mpini]ei” [i “Florile de m`r”,
d`ruite savantului de c`tre pictor. Mai exist` [i un portret al lui Iorga realizat de
nepotul s`u Catul Bogdan, pictat c~nd Iorga avea 60 de ani [i a primit Legiunea
de Onoare, precum [i dou` pl`ci din ceramic`, reprezent~nd stema Moldovei [i
centaurul, aduse de Iorga din Moldova [i montate de el \n zidul casei.
Cel de-al doilea corp al casei era destinat copiilor acestuia, iar cel de-al treilea
ad`postea buc`t`ria [i sala de mese. “Vom face acolo o expozi]ie documentar` cu
a[ez`mintele pe care le-a \nfiin]at profesorul Iorga la V`lenii de Munte,
universitate, tipografie, [coal` de misionare, muzeu de art` bisericeasc`, \ns`
deocamdat` este dedicat expozi]iilor temporare”, afirm` Doina Popescu. Potrivit
acesteia, muzeul are 13-14 mii de vizitatori anual. Cei mai mul]i vin vara,
c~nd \ncep taberele [i concediile.