Felicit`ri la lucru manual

8 martie 1989 a fost o zi a femeii c~t se poate de normal`. |n [coli, sub

supravegherea tovar`[elor \nv`]`toare, elevii preg`teau felicit`ri pentru mame.
Acas`, mamele preg`teau aten]ii pentru \nv`]`toare.

Cele mai multe \nv`]`toare \i puneau pe copii s` fac` felicit`ri pentru mame,
la orele de lucru manual. Tehnica realiz`rii acestora era diferit` de la o [coal`
la alta. “Ne puneau s` decup`m foi de bloc, s` le \ndoim \n form` de carte
po[tal`, s` decup`m, apoi, pe prima copert`, o inim` [i prin inima aia se vedea
fa]`ul nostru, pentru c` era musai s` aducem [i o poz` [i, p'orm`, musai s`
compunem ceva. Iar dac` nu ne ie[ea faza cu compusul (mie nu mi-a ie[it
niciodat`), ne dicta \nv`]`toarea. Sau le scria ea, pur [i simplu”, \[i aminte[te
Cristian, elev la o [coal` din Banat. {i \n T~rgovi[te eleva Raluca Berivoe
confec]iona, sub atenta \ndrumare a \nv`]`toarei, felicit`ri pentru mam`. “Se
f`ceau, parc`, la ora de lucru manual. Erau din h~rtie glase sau pictate”,
spune Raluca.
Pe de alt` parte, felicitarea pentru mama se putea face [i f`r` a apela prea
mult la creativitatea copiilor. “Venea un fotograf care ne punea \n fa]a unei
mese [i \n spate aveam un tablou cu un mileu ro[u drept fundal. |n fa]`, pe
mas`, aveam un caiet sau o carte a unui copil din clas`, care scria foarte
frumos, ca s` se vad` frumos \n poz`. Apoi ne a[ezau pe r~nd, pe to]i, \n
aceea[i pozi]ie standard [i ne pozau cu un stilou \n m~n`. Un stilou
chinezesc, pentru c` `la era frumos [i nu avea toat` lumea. Dup` c~tva timp,
venea poza \nr`mat` \ntr-un cadru cu 8 Martie [i i-o d`ruiam mamei”, ne
poveste[te Ioana.
Al]i fotografi veneau direct cu panoul \n form` de felicitare. Felicitarea avea
un medalion, de fapt o gaur` \n panou prin care elevii b`gau, pe r~nd, capul
[i erau imortaliza]i pe film. “Mai erau zece minute p~n` se termina ora de
rom~n`. U[a s-a deschis, tovar`[a directoare [i-a b`gat capul \n clas`. Ne-a
f`cut semn s` r`m~nem a[eza]i [i i-a zis tovar`[ei directoare: < La pauz`, toat`
lumea \n curte, da? C` a venit fotografu’>. A[a c`, \n loc s` ne juc`m de-a
caii pe l~ng` containerul de gunoi, \n pauza mare am stat la coad` l~ng`
panou s` fim poza]i”, \[i aminte[te R`zvan, elev, \n 1989, al clasei a patra A
dela [coala general` nr. 8 din Buz`u.
“S` nu uit`m de cadourile pentru \nv`]`toare pe care trebuia s` le d`m [i de 1
[i de 8 martie. {i nu erau doar a[a, simbolice. Se chinuia mama s` fac` rost de
cel mai frumos bibelou de prin ora[. Era greu, dar bibelourile erau foarte
apreciate”, spune Ioana. |n diminea]a zilei de 8 martie, R`zvan pleca de acas`
c`r~nd dup` el un uria[ buchet de flori. |n curtea [colii, se \nt~lnea cu colegii
care aveau [i ei buchete pentru tovar`[a \nv`]`toare. “Erau \nvelite \n
celofane mari [i \ncercam s` le \nm~n`m \n bun` stare tovar`[ei, lucru destul
de greu pentru un copil de 8-9 ani. Intrarea \n [coal` era foarte \ngust`. |
nainte s` \nceap` prima or`, fetele puneau buchetul pe banc` [i ]ineau
bra’ele \n jurul lui, pentru c` b`ie]ii se mai b`teau [i puteau oric~nd ateriza pe
flori”, spune R`zvan. “Cele mai multe flori erau garoafe. Nu toat` lumea le
considera flori <de mort>. |n plus, nici nu se prea g`sea altceva \n ora[“, \[i
aminte[te el. “Pe l~ng` flori, aduceam [i un cadou. |n a treia, M`celaru, ]
iganul clasei, care din \nt~mplare se afla \ntr-o perioad` \n care trecea pe la
[coal` aproape zilnic - venea cam un trimestru pe an, dar, nu se [tie cum,
promova mai departe -, a fost singurul care n-a adus flori. Noi, ceilal]i, ne
uitam ur~t la el. El \ns` z~mbea foarte relaxat. Lui nu i se p`rea nimic
anormal c` a venit cu m~na goal`; pentru noi, era ca o blasfemie”, spune
R`zvan, acum inginer.
“Trebuia s`-i aduc [i un cadou tovar`[ei \nv`]`toare. De obicei era un s`pun
Fa, pe care mama \l scotea din rezerva ei special`, din [ifonier. S`punurile
astea nu erau folosite niciodat` la sp`lat. Doar la cadouri. Seara, pe 7 martie,
l-a \mpachetat \ntr-o folie de aluminiu scoas` de la presat dintr-o carte mare
de bucate, pe care o ]inea \ntr-un sertar din buc`t`rie. Eu am liniat felicitarea,
am scris urarea [i am pus-o \ntr-un plic. De M`r]i[or [i de 8 Martie, mama
era foarte meticuloas` \n toat` procedura asta a f`cutului de cadouri pentru
\nv`]`toare. Eu m` plictiseam [i nu-mi convenea, pentru c` nu mai puteam s`
ies \n fa]a blocului. La [coal` erau trei clase paralele [i la una era un
\nv`]`tor, nu \nv`]`toare. |i invidiam pe cei de la clasa cu \nv`]`tor pentru c`
nu trebuiau s` duc` flori [i s`pun, de[i acolo elevii silitori veneau [i ei cu
buchete. Pentru tovar`[a directoare”, poveste[te Andrei Ichim. (C`t`lin
Pruteanu)