Ministerul Educației, Culturii și Cercetării

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept

Lucrare Individuală
La disciplina
“Economie”

Tema:”Piața muncii în Republica Moldova”

A efectuat:
Studentul grupui 1709
Carmazan Dumitru
A controlat:
Margareta Bradu

Chișinău 2018

Cuprins:

1
1.Introducere...................................................................................3

2.Capitolul I - Abordări teoretice cu privere la piața muncii…….4

3.Capitolul II - Analiza situației pe piața muncii…………………6

4.Capitolul III – Soluții și probleme pe piața muncii…………….9

5.Concluzii cu referire la situația pe piața muncii……………….11

Bibliografie………………………………………………………13

INTRODUCERE

2
Actualitatea temei: Transformarea economiei naţionale în economie de piaţă presupune nu doar
schimbări cardinale în raporturile de proprietate şi modalităţile de reglementare
macroeconomică, ci şi formarea instituţiilor pieţei muncii. Este un proces complex unde au loc o
mulţime de transformări pe piaţa forţei de muncă. Problema utilizarii cît mai eficientă a forţei de
muncă întotdeauna a fost una de maximă intensitate pentru istoria omenirii, deoarece afectează
în direct însăşi existenţa omului. Pentru Republica Moldova fenomenul şomajului, deşi cunoscut
şi în perioada economiei planificate (mai ales sub formele sale latente), a devenit extrem de acut
în perioada de tranziţie la economia de piaţă, astfel încît, conform estimărilor, în ultimii ani
aproape fiecare al cincilea cetăţean apt de muncă părăseşte hotarele ţării în căutare de lucru,
deoarece în republică nu are posibilităţi reale să se autorealizeze în muncă, să-şi cîştige cel puţin
mijloace minime pentru existenţă. În acest context cercetarea problemelor economice şi sociale
privind utilizarea eficientă a resurselor de muncă în condiţiile formării relaţiilor de piaţă în
Republica Moldova este deosebit de actuală.
Reieşind din cele expuse anterior şi din necesitatea vitală de a asigura un nivel optim de ocupare
şi,respectiv, minim de şomaj al populaţiei, consider actuală şi necesară studierea aprofundată, în
dinamică a problemei pieţei muncii la noi în ţară, atît timp cît încă nu vor apărea simptome
sigure de ieşire din criză, de relansare durabilă a economiei naţionale şi de reducere, pe această
bază, a şomajului autohton.
Scopul cercetarii : Scopul şi obectivele lucrării constau în elaborarea strategielor pieţii muncii
din Republica Moldova, punerea în evidenţă a potenţialului uman, prezentarea
comportamnentului de “pachet social”, organizarea şi desfăşurarea previziunii în ramurile
economie naţionale.
Structura lucrării: date este alcătuită din introducere, trei capitole, concluzii și bibliografie.

Gradul de studiere a temei: Cercetările a direcţiilor de activitate a pieţii muncii se întîlnesc în

diverse analize, texte monografice, recenzii și studii.

Obiectul de studiu: se referă la stabilirea căilor de perfecţionare a activităţii manageriale pe

piaţa muncii din Repblica Moldova în scopul creşterii competivităţii resurselor umane precum şi
a contribuţiei acestor activităţi la asigurarea progresului economiei naţionale şi societăţii în
ansamblu.

Cuvinte-cheie: piaţa muncii, economie, somaj, forța de muncă, agenți economici, locuri de
muncă, instituțiile muncii etc.

CAPITOLUL I
Abordări teoretice cu privere la piața muncii.
Premisele teoretice ale analizei pieței muncii sunt: munca și rolul ei în dezvoltarea social-
economică, teoria pieței și a prețurilor în general.
Piața muncii funcționează după același mecanism ca și piața unui bun. Structurile ei pot fi
analizate sub forma tuturor modelelor și tipurilor de piață: concurența perfectă, monopol,
monopson, monopol-monopson, concurența monopolistica, oligopol, oligopson, oligopol-
3
 oligopson. Totodata, fiind principala componenta a pieței factorilor, structurile si principiile de
funcționare sunt asemănătoare cu cele ale celorlalte componente, piața resurselor naturale și piața
capitalului. Ca și aceste componente, piața muncii asigură derularea fluxurilor reale și monetare,
desfășurarea proceselor de producție, distribuire și consum. Dar, având în vedere că în cadrul
posesorilor de factori ponderea cea mai mare o dețin lucrătorii salariați, că salariul are cea mai
mare pondere în totalul veniturilor realizate, piața muncii determină în ultima instanță volumul și
structura bunurilor produse, precum și procesul de distribuire a acestor bunuri.
În general, piața muncii reprezintă spațiul economic în care tranzacționeaza în mod liber
utilizatorii de muncă (detinatorii de capital) în calitate de cumpărători și posesorii resursei de
muncă, în calitate de vânzător, în care, prin mecanismul prețului muncii al concurenței libere
între agenții economici, al altor mecanisme specifice se ajustează cererea și oferta de muncă.
Într-o formulare restrânsă, piața muncii este expresia reglării cererii și ofertei de muncă prin
deciziile libere ale agenților economici
Agenții economici întîlniți pe piața muncii sunt:

 ofertanții, respectiv cei ce oferă marfa reprezentată de capacitatea de muncă și

competență profesională, contra unui anumit preț stabilit de piată;

 cumpărătorii, adică întreprinderile care au nevoie de forță de muncă, într-o anumită

cantitate și structură profesională, pentru a-și desfășura activitatea și pentru care sunt
dispuși să plătească prețul specific-salariul;

 intermediarii, care pot fi oficiile de plasare, specializate într-o gamă largă de servicii,
prin intermediul cărora ofertanții sunt puși în contact cu cumpărătorii.

Rezultatul tranzacției pe piața muncii se materializează în contractul de angajare și în

salariu. Deci, piața forței de muncă sau a factorului munca este constituită din indivizi care
cumpară și vînd forța de muncă și din angajamentele care fac posibilă desfășurarea acestor
activități. Acești indivizi beneficiază de timp liber și de timp de muncă. Din punct de vedere
economic timpul liber reprezintă timpul cheltuit în alte activități decît cea economică (munca). În
timp ce primul permite dezvoltarea personalității umane, timpul alocat muncii permite obținerea
venitului, ce este folosit pentru acoperirea trebuințelor de consum. La rîndul său, venitul este
împărțit între consum și economii, care la rîndul lor include în final și investiții productive.
În funcționarea oricărei economii, piața muncii îndeplinește o serie de funcții:

● asigură alocarea resurselor de munca in concordanta cu volumul si structura cererii de

munca;
4
● îndeplinește o funcție productivă ce asigură combinarea a doi factori de producție,
capitalul și munca, ce se află în proprietatea unor agenți economici diferiți
● alta functie este cea distributiva, deoarece prin mecanismele ei influenteaza modul de
formare si repartizare a veniturilor specifice pentru factorii de productie combinati:
salariul si profitul.
Pe lîngă aceste funcții piața muncii mai îndeplinește și unele funcții de natură mixtă,
economico-sociale, prin intermediul cărora contribuie la asigurarea de locuri de muncă, la
protecția socială, s.a. cît și la orientarea profesională, la reconversia, recalificarea și la
reintegrarea mîinii de lucru.
Piata muncii, ca expresie a raporturilor dintre cerere si oferta, se desfasoara in doua trepte
sau faze. Prima se manifesta pe ansamblul unei economii sau pe segmente mari de cerere si
oferta, determinate de particularitatiile tehnico-economice ale activitatilor. In cadrul acestei faze,
se formeaza coditiile generale de angajare ale salariatilor, se contureaza principiile care
actioneaza la stabilirea salariilor si o anumita tendinta de stabilire a salariilor la un nivel inalt sau
scazut. A doua faza reprezinta o continuare a celei dintai si consta in intalnirea cererii cu oferta
de munca in termeni reali, in functie de conditiile concrete ale firmei si salariatilor ei. Cererea se
dimensioneaza precis, ca volum si structura, pe baza contractelor si a altor angajamente asumate
de firma, iar oferta se delimiteaza si ea pornind de la programul de munca, numar de ore
suplimentare pe care salariatii accepta sa le efectueze sau nu, in functie de nevoile si aspiratiile
lor, de situatia sociala si economica etc. la momentul respectiv. Din confruntarea cererii cu oferta
de munca la acest nivel se determina marimea si dinamica salariului nominal. Insuficienta
ofertei la acest nivel se traduce pritr-o cerere suplimentara care se manifesta pe prima treapta, iar
insuficienta cererii, printr-o oferta suplimentara pe aceeasi treapta. Resursele de munca existente
la un moment dat in societate exprima numarul persoanelor capabile de munca, respectiv acea
parte a populatiei care poseda ansamblul capacitatilor fizice si intelectuale ce ii permit sa
desfasoare o activitate utila.

CAPITOLUL II
Analiza situației pe piața muncii.
A fost realizată studierea trăsăturilor interacțiunii populației cu piața muncii, a ocupării, a
șomajului și migrației, reflectînd următoarele caracteristici generale și tendințe:

a) diminuarea numărului populației active, pe parcursul perioadei 2006-2015 populația activă

reducîndu-se cu 6,7%;
b) coraportul deformat dintre populația activă și cea inactivă, care contiună să se agraveze
datorită creșterii numărului populației inactive – cu 9% în perioada 2006-2015;
c) reducerea populației ocupate, pe parcursul perioadei 2006-2015 această categorie s-a diminuat
cu 4,2%;
d) ponderea înaltă a populației ocupate în agricultură – 30,4%;

5
e) reducerea șomajului, însă persistența nivelului înalt al şomajului în rîndul grupului de tineri cu
vîrsta 25-34 ani – 20,6% în 2015 față de 15,4% în 2006;
f) intense fluxuri migraționiste a forței de muncă la lucru peste hotare, inclusiv creșterea
numărului acestora cu 15,3 mii persoane pe parcursul anilor 2009-2015;
g) ponderea înaltă în rîndul migranților a forței de muncă de vîrstă reproductivă - grupul de 2534
ani, a cărui cotă înregistrează ritm de creștere, astfel că în anul 2015 ajunge la 39% din totalul
migranților; în rîndul migranților crește ponderea persoanelor necăsătorite (44,2 % în 2015) și
a celor care au cel puțin un copil de vîrstă preșcolară (25,5% în 2015).
Prognoza evoluției cererii de forță de muncă pe ramuri economice, a oferit tabloul privind
necesarul de specialiști pe activități economice (grupate corespunzător metodologiei aplicate de
BNS) (figura 1).

Fig. 1. Structura populației ocupate pe activități economice, în % față de total, prognozat

pentru anul 2017.
Prognoza elaborată ne face să concluzionăm că, reieșind din faptul că se va păstra aceeași
structură a ocupării pe ramuri economice, deficitul de unele profesii/ocupații și surplusul de
altele va continua, generînd șomaj și tendință spre migrație.

Biroul Naţional de Statistică anunţă că, în anul 2017 populația economic activă (populația
ocupată plus şomerii) a Republicii Moldova a constituit 1259,1 mii persoane, fără modificări
esenţiale față de anul 2016 (-1,1%).

Disparităţi importante pe sexe şi medii în cadrul persoanelor economic active nu s-au

înregistrat: ponderea bărbaților (50,8%) a fost mai înaltă în comparație cu cea a femeilor
(49,2%), iar ponderea persoanelor economic active din mediul rural a fost mai mare faţă de
cea din mediul urban: respectiv 53,7% și 46,3%.

Rata de activitate a populaţiei de 15 ani şi peste (proporţia populaţiei active de 15 ani şi

peste în populaţia totală de aceeaşi categorie de vârstă) a constituit 42,2%, fiind în ușoară
scădere față de nivelul anului 2016 (42,6%). Acest indicator a atins valori mai înalte în rândul
populaţiei masculine – 45,3%, în comparaţie cu cea feminină – 39,4%. Ratele de activitate pe
medii au înregistrat următoarele valori: 44,5% în mediul urban și 40,4% în mediul rural. În
categoria de vârstă 15-29 ani acest indicator a avut valoarea 30,1%, iar în categoria 15-642
ani – 46,9%. Rata de activitate a populaţiei în vârstă de muncă conform legislației naționale
(16-56 ani pentru femei şi 16-61 ani pentru bărbaţi) a fost de 49,4%.

Rata de participare la forța de muncă a persoanelor cu dizabilități a constituit 19,7%,

inclusiv 20,3% la bărbați, 19,0% la femei, 16,8% în mediul urban și 21,5% în mediul rural.
Populaţia ocupată a constituit 1207,5 mii persoane, fără modificări semnificative față de 2016 (-
1,0%). Ca şi în cazul populaţiei economic active, nu au fost înregistrate disparităţi pe sexe
(50,5% bărbați și 49,5% femei), ponderea persoanelor ocupate din mediu rural a fost mai mare
față de cea a persoanelor ocupate din mediul urban, respectiv 54,4% mediul rural și 45,6%
mediul urban.
6
 Rata de ocupare a populaţiei de 15 ani şi peste (proporţia persoanelor ocupate în vârstă de
15 ani şi peste faţă de populaţia totală din aceeaşi categorie de vârstă) a fost de 40,5%, fără
modificări semnificative față de anul 2016 (40,8%). Rata de ocupare a bărbaților (43,1%) a
fost mai înaltă în comparație cu cea a femeilor (38,1%). În distribuţia pe medii de reşedinţă
acest indicator a avut valoarea de 41,9% în mediul urban și 39,3% în mediul rural.

Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă (16- 56/61 ani) a fost de 47,2%, a
populaţiei în vârstă de 15-64 ani – 44,9%, iar în categoria de vârstă 15-29 ani acest indicator
a înregistrat valoarea de 27,6%.

Rata de ocupare a persoanelor cu dizabilități a constituit 19,1%. În distribuția pe sexe

acest indicator a înregistrat valorile: 19,7% pentru bărbați si 18,5% pentru femei. Rata de
ocupare a persoanelor cu dizabilități din mediul rural a fost mai înaltă (21,1%) în comparație
cu cea din mediul urban (16,0%).

Figura 2. Evoluția ratelor de activitate și ocupare.

Salariu „în plic” primesc 7,0% din salariați: 5,8% primesc tot salariul „în plic”, iar 1,2% o parte.
Cele mai mari ponderi ale salariaţilor care primesc salarii „în plic” se estimează pentru
activităţile din agricultură (42,0%), comerț (19,3%) și industrie (8,6%).
Fiecare a opta persoană ocupată (12,8%) a declarat că ar fi dorit să schimbe situaţia în
raport cu locul actual de muncă, pe motiv că nu este satisfăcută de nivelul remunerării (situaţie
inadecvată în raport cu venitul5). Majoritatea din ele (87 la sută) doresc o remunerare mai mare
pe oră. Cota parte a acestora în total ocupare a constituit 11,1%, fiind în ușoară scădere față de
anul precedent (12,0%). Restul sunt gata să lucreze ore adiţionale pentru un venit mai mare.
Numărul şomerilor, estimat conform definiţiei Biroului Internaţional al Muncii a fost de 51,6
mii, fiind cu 3,2% mai mic față de 2016 (53,3 mii). Şomajul a afectat într-o proporție mai mare
bărbații – 59,9% din total șomeri şi persoanele din mediul urban – 64,7%.

7
 Rata şomajului (ponderea şomerilor BIM în populaţia activă) la nivel de ţară a înregistrat
valoarea de 4,1%, fără modificări semnificative față de 2016 (4,2%). Rata şomajului la bărbaţi a
fost de 4,8%, iar la femei - de 3,3%. Disparităţi semnificative au fost înregistrate între medii:
5,7% în urban, față de 2,7% în rural. În rândul tinerilor (15-24 ani) rata șomajului a constituit
11,8%. În categoria de vârstă 15-29 ani acest indicator a avut valoarea de 8,1%.
CAPITOLUL III
Soluții și probleme pe piața muncii.

Rata ridicată a şomajului în rândul tinerilor, în raport cu şomajul la nivelul întregii populaţii
active, este determinată de o serie de cauze. Printre acestea, un rol important îl ocupă decalajul
dintre abilităţile asimilate în sistemul educaţional şi cele necesare la locul de muncă, precum şi
faptul că cei aflaţi în căutarea primului loc de muncă vin fără experienţă şi fără recomandările
angajatorului anterior, ceea ce îi plasează într-o poziţie de inferioritate faţă de ceilalţi candidaţi.
Aceste cauze pot fi atenuate, însă, probabil, nu eliminate complet prin politici publice. Instituţile
statului au la dispoziţie măsuri mai mult sau mai puţin intervenţioniste prin care să contribuie la
rezolvarea problemei şomajului în rândul tinerilor.

Dincolo de măsurile pe care le pot lua universităţile pentru adaptarea la cerinţele pieţei muncii,
ne putem întreba dacă absolvenţii de liceu aleg în cunoştinţă de cauză specializări şi programe
care oferă şanse scăzute de angajare. În RM, universităţile şi instituţiile statului nu oferă statistici
relevante privind rata de angajare a absolvenţilor. Condiţiile de acreditare presupun
monitorizarea ratei de angajare a studenţilor după absolvirea programelor de studii. Totuşi, în
practică, puţine universităţi urmăresc evoluţia absolvenţilor pe piaţa muncii. În multe ţări, datele
privind ratele de angajare şi salariile absolvenţilor sunt monitorizate de ctre instituţiile publice;
de pildă, în Marea Britanie, există o agenţie (Agenţia de Statistică pentru Învăţământul
Superior) care furnizează astfel de date. Aceste informaţii statistice îi pot ajuta pe tineri să
aleagă în mod informat o universitate şi o specializare şi contribuie la descurajarea programelor
de licenţă şi masterat care nu oferă bune oportunităţi de angajare.

Mai importante decât informaţiile privind performanţele tinerilor după absolvire sunt datele şi
prognozele privind piaţa muncii. În ţările dezvoltate, instituţiile de ocupare a forţei de muncă, dar
şi alte intituţii publice oferă o serie de previziuni detaliate privind starea actuală şi evoluţiile pe
termen lung ale pieţei muncii. Astfel de cercetări sunt esenţiale pentru ca tinerii să aleagă în mod
informat o anumită calificare sau specializare universitară. De asemenea, pentru a fi eficiente,
cursurile de formare profesională trebuie să ţină seama de prognozele privind cererea de forţă de
muncă. Monitorizarea şi evaluarea programelor de formare trebuie făcută, în primul rând, pe
baza eficienţei lor externe, adică a numărului de şomeri angajaţi efectiv ca urmare a cursurilor
urmate.
Una dintre cauzele deseori trecute cu vederea ale şomajului în rândul tinerilor o reprezintă lipsa
conexiunilor informale, care asigură găsirea unui loc de muncă odată cu avansarea în carieră. În
R. Moldova, tinerii apelează de cele mai multe ori la mijloacele formale de căutare a unui post,
însă, adesea, ei nu dispun de suficientă asistenţă specializată pentru a le exploata la maximum.
8
Instituţiile de ocupare a forţei de muncă oferă informaţii privind locurile de muncă disponibile,
însă aceste informaţii sunt insuficient accesate de publicul tânăr. De asemenea, este utilă crearea
unei platforme care să ofere informaţii complete privind oportunităţile de formare profesională
oferite de actorii implicaţi pe această piaţă.
Îmbunătăţirea informaţiei pe piaţa muncii este esenţială pentru reducerea şomajului în rândul
tinerilor. În plus, numeroşi tineri ocupă posturi sub calificarea şi pregătirea dobândite în
universităţi, ceea ce determină subutilizarea abilităţilor dobândite pe perioada studiilor. Măsurile
prezentate anterior pot contribui şi la reducerea pierderii de potenţial uman generate de această
subutilizare.
Corelarea dintre învățămînt și piața muncii poate fi înfăptuită sub diferite forme și în mai multe
etape. În primul rînd este necesar de stabilit care sînt industriile de viitor în Moldova și,
respectiv, care sînt cerințele pieței muncii. Este foarte dificil de făcut acest lucru din cauza
faptului că economia în Moldova este în tranziție și în general piața muncii este într-o schimbare
continuă și mult mai rapidă din cauza fenomenului de globalizare. De aceea, mai oportun ar fi de
identificat un set de abilități generale care să-i ajute pe tineri să se poată adapta condițiilor
schimbătoare ale pieței muncii. De exemplu, în SUA există un program JAG (Jobs for America`s
Graduates) care este o instituție cu scopul de a identifica și monitoriza abilitățile de care tinerii
absolvenți au nevoie pentru a fi competitivi pe piața muncii. În prezent, în cadrul JAG au fost
identificate 37 de abilități care pot fi grupate în 6 categorii: dezvoltarea în carieră, găsirea și
obținerea unui post de muncă, etica de muncă, abilități generale, leadershipul și dezvoltarea
personală, relații sociale. JAG participă și la elaborarea curriculei. În al doilea rînd, tinerii au
nevoie de o bună orientare în carieră, orientare care poate începe foarte timpuriu. Încă în timpul
gimnaziului tinerii ar putea efectua vizite de studiu la diferite întreprinderi, ar putea participa la
diferite seminare cu profesioniști din diferite domenii economice etc. Astfel, atunci cînd tinerii
trebuie să-și aleagă profilul de studii în liceu, ei deja o fac în mod conștient gîndindu-se la
viitorul loc de muncă. Centre de orientare și consiliere profesională ar putea fi organizate în
cadrul fiecărei instituții de învățămînt. În prezent există două astfel de centre în Moldova, în
cadrul USM și UTM10. Acestea au fost înființate în cadrul unui proiect, dar funcționează
independent din anul 2008. Experiența lor ar putea servi drept bază pentru a înțelege cît mai bine
cum ar putea funcționa astfel de centre în Moldova.
În ultimul rînd, este nevoie de mai multă flexibilitate în învățămînt. Tinerii ar trebui să-și poată
alege unele subiecte de studiu în dependență de propriul interes și propria percepție despre
situația pe piața muncii. Astfel, ar fi redusă parțial problema corelării studiilor cu cerințele pieței
muncii, iar tinerii ar căpăta deprinderea de a alege și a fi responsabili pentru alegerea făcută.

Concluzii cu referire la situația pe piața muncii.

Situația pe piața muncii, precum și rezultatele chestionării agenților economici privind evaluarea
cererii și ofertei forței de muncă inclusiv compartimentul competenţe conduc la următoarele
concluzii:
1. Economia Republicii Moldova chiar dacă a dat primele semne de revigorare, continuă să fie
vulnerabilă, în faţa unui şir de factori atât interni precum şi externi. Ca rezultat, activitatea
sectorului industrial a stagnat, investiţiile s-au diminuat semnificativ. Totodată, datorită

9
 condiţiilor climaterice favorabile, volumul producţiei agricole s-a majorat considerabil. De
asemenea apar primele semne de ameliorare în comerţul exterior.
2. În situația în care populația aptă de muncă este concentrată mai mult în mediul rural, locurile
noi de muncă se creează, primordial în mediul urban.
3. Formarea profesională realizată de școlile profesional - tehnice nu întotdeauna corelează cu
exigențele contemporane ale pieței muncii.
4. Competențele sociale și comportamentale sunt la fel de importante pentru capacitatea de
angajare ca și competențele profesionale/specifice locului de muncă, însă acestea deseori lipsesc
tineri.
5. În scopul abordării decalajului critic de competențe, sistemele de învățământ și formare
profesională trebuie să acorde mai multă importantă dezvoltării competențelor sociale și
comportamentale.
Reieșind din aceste concluzii, pot fi formulate următoarele recomandări care ar contribui la
ameliorarea situației de pe piața muncii și la echilibrarea cererii cu oferta forţei de muncă:
promovarea unor politici economice capabile să contribuie la crearea locurilor de muncă
competitive și atractive, fapt ce ar conduce la creșterea nivelului ocupării, reducerea șomajului
de lungă durată, în special în rândul tinerilor, precum și din mediul rural;
identificarea și finanțarea sectoarelor economice care să poată genera ocuparea durabilă a forței
de muncă;
stimularea antreprenorialului și susținerea creării de IMM, în mediul rural, capabile să creeze cât
mai multe locuri de muncă productive și competitive;
implementarea pe scară largă a masurilor active de ocupare în scopul asigurării echilibrului pe
piața muncii și combaterii șomajului structural și sezonier, în special în mediul rural.
Diversificarea domeniilor de activitate în localitățile rurale pentru reducerea exodului forței de
muncă;
gestionarea cât mai eficientă a locurilor de muncă vacante;
informarea în masă a populației privind situația de pe piața muncii, precum și necesitatea de
forţă de muncă stipulată în Prognoza pieței muncii și Barometrul profesiilor;
utilizarea cât mai eficientă a Barometrului profesiilor pentru anul 2017 în vederea identificării
ofertei educaționale atât pentru învățământul vocațional, cât și pentru structurile ANOFM;
implementarea largă a sistemului de orientare profesională la toate nivelurile de studii (scoală,
liceu, universitate) și formare profesională continuă;
gestionarea eficientă a fenomenului de migrație a forței de muncă, elaborarea măsurilor de
politici axate pe transformarea migrației de muncă dintr-o problemă într-o sursă de dezvoltare,
precum și integrarea persoanelor reîntoarse pe piața muncii din țară;
elaborarea și punerea în aplicare a unui sistem eficient de educație și formare continuă în scopul
menținerii și dezvoltării capitalului uman existent. Reajustarea structurii și conținutului
programelor de studii liceale, secundare, profesionale și universitare în conformitate cu
exigențele companiilor și ale pieței muncii.

10
sistemul de învățământ secundar, inclusiv învățământul profesional tehnic, ar trebui să acorde
mai multă atenție dezvoltării competențelor cognitive de ordin superior și competențelor
profesionale, care sunt insuficiente
sistemul de învățământul terțiar ar trebui să acorde mai multă atenție dotării studenților cu
competențe lingvistice corespunzătoare
mesajul despre importanta competențelor sociale și comportamentale trebuie să mai fie
comunicat în mod eficient și studenților, părinților acestora, dar și persoanelor în căutarea unui
loc de muncă.

BIBLIOGRAFIE
Acte normative:

 Constitutia Republicii Moldova ,Chisinau,1994;

 Codul Muncii  Nr. 154 din  28.03.2003 Publicat : 29.07.2003 în Monitorul

Oficial Nr. 159-162;

 Legea Republicii Moldova privind contractul individual de munca ,Monitorul

Oficial nr.5 1993;

Surse electronice:

 http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=5957

11
 http://particip.gov.md/public/documente/139/ro_283_stimulareangajaretineri.
pdf
 http://www.anofm.md/files/elfinder/PROGNOZA%20FINALA%20.pdf

12