Fișă de recapitulare - Informatică, sem I, clasa a Xa

Tipul de date pointer

1. Pentru declarațiile int x,*p,a[20]; float y, *q; care dintre următoarele instrucțiuni sunt corecte:
a) *p=y; b) *q=(*p)/(*q) c) q=&y d) p=a; e) p=x ; f) p=p+q ; g) cout<<p ; h) cout<<*q ;
2. Ce se va afișa în urma executării următoarei secvențe:
int a=5,b=7, *p=&a, *q=&b;
a+=*q; b+=*p; cout<<a<< “ ”<<b;
p=&b; q=&a; *p=10; *q=*p+5; cout<<” ”<< a<< “ ”<<b;

Subprograme
3. Ce se va afişa in urma executării următorului program?
#include<iostream>
using namespace std;
float x;
void sb(int &x) {cout<<x ; x=1; cout<<x ;}
int main()
{x=2.5 ; sb(x) ; cout<<x ; }
4. Ce se va afişa in urma executării următorului program?
#include<iostream>
using namespace std;
int f(int x)
{return (x-2);}
void t(int a)
{a++; cout<<a;}
int main()
{t(f(7));}
5. Ce se va afişa in urma executării următorului program
int a=11;
void P(int x,int &y)
{ y=y*x; x=x+y; cout<<x<<” “<<y<<” “;}
int main() { P(a,a); cout<<a;}
6. Pentru o valoarea x introdusă de la tastatură se cere să se calculeze valoarea funcţiei
f ( x )= x− √ x dacă x ≥ 0 .
{ 7
x −4 dacă x< 0
7. Afişaţi toate numerele mai mici sau egale cu n natural pentru care suma cifrelor este pară. Indicație: veți
folosi o funcție pentru calculul sumei cifrelor unui număr.
8. Determinaţi numărul cu cei mai mulţi divizori proprii dintre primele n numere naturale, unde n este un
număr natural citit de la tastatură.
9. Fie un vector de maxim 100 numere întregi. Folosind o funcţie cu tip să se afişeze cel mai mare număr
din şir.
10. Afişaţi câte linii dintr-o matrice pătratică de ordin n, n natural, conţine elementele în ordine crescătoare
folosindu-se o funcţie care verifică dacă o linie are sau nu elementele în ordine crescătoare.

Șiruri de caractere
11. Scrieti un subprogram care primind ca parametru o matrice pătratică de ordin n cu elemente de tip
caracter, returnează şirul de caractere obţinut prin concatenarea caracterelor aflate pe diagonala
principală a matricii.
12. Fiind date două șiruri de caractere a şi b, îl numim pe a sufix al lui b dacă a este egal cu b sau dacă b se
poate obţine din a prin alipirea la stânga a unor noi caractere. Variabilele a şi b pot memora câte un
șir cu cel mult 20 de caractere. Scrieţi o secvenţă de instrucţiuni în urma executării căreia variabila a
să memoreze un sufix al lui b format din trei caractere, sau șirul nedeterminat, dacă nu există un
astfel de sufix. Exemplu: dacă b memorează şirul centaur, atunci a memorează şirul aur, iar dacă b
memorează şirul au, atunci a memorează şirul nedeterminat.