Pentru oameni ce-i visau. Cândva,iubire le ofereau, Noaptea la ei se gândeau. Dar acum totul s-a schimbat. Să cadă stele-a încetat. Deși eu îmi meritam, Steaua mea fierbinte ce la ea visam.
Nopți la rând o priveam,
Și îi spuneam ce-mi doream, Dar am simțit că nu vrea să mă privească, Și de un timp a încetat să mai strălucească. Nopți la rând verificam, Dar de ea nu mai dădeam. Unde ești? Unde-ai fugit? Sufletul mi-ai răscolit. M-ai lăsat pustiit, În al nopții ger năprasnic.
N-am încetat să mă găsesc la tine.
Încă te aștept, știi și tu prea bine. Nu am încetat să sper c-ai să te întorci, Și că dragoste ai să-mi evoci. Nopți la rând te-am așteptat, Dar tot nu te-ai arătat. Am vegheat peste zări, Peste dealuri, munți și mări. Nopți la rând te-am căutat, Și de tine-am întrebat, Dar nimeni nu mi-a răspuns, Și din calea-mi s-au ascuns.
Nu mai știu că să fac,
Ca cu gândul să mă-mpac. Nu vreau sa renunț la tine, Doar tu mă poți face bine. Gerul nopții inima-mi îngheață. Nu cred că mai pot face față. Mă așez sub un copac,capul l-am plecat, Și ușor mă- ndepărtez de această lume. O lumină albă ochii îmi orbește. O voce caldă-mi spune „ Drumul se sfârșește!” Mă uit atent și te văd pe tine. Steaua mea ce-a stat lângă mine.