Capitolul 8

Memoria

Consideratii asupra memoriei

Cele trei stadii ale memoriei
Diferite tipuri de memorie
Memoria de scurtă durată
Encodarea
Stocarea informaţiilor
Reactualizarea
Memoria de scurtă durată şi gândirea
Transferul informaţiilor din memoria de scurtă durată în
memoria de lungă durată
Memoria de lungă durată
Encodarea
Reactualizarea informaţiilor
Discuţie critică: Modelele conexioniste ale memoriei
Stocarea informaţiilor
Interacţiunea între encodare şi reactualizare
Factori emoţionali implicaţi în uitare
Memoria implicită
Memoria în amnezie
Discuţie critică: Amnezia infantilă
Memoria implicită la subiecţii normali
Stocarea informaţiilor şi diferenţele de reactualizare
inbunătătirea memoriei
Structurarea informaţiilor în unităţi şi capacitatea de memorare
Imagine mentală şi encodare
Elaborarea şi encodarea informaţiei
Contextul şi reactualizarea
Organizarea informaţiilor
Exersarea reactualizării
Metoda RICAR
Memoria constructivă
Raţionamente simple
Stereotipuri
Scheme
 Se pare că datorăm memoriei aproape tot ceea ce avem sau suntem:
ideile concepţiile noastre reprezintă activitatea ei, iar percepţia, gândirea
activitatea de zi cu zi sunt derivate din această sursă. Memoria colectează nenu-
mărate fenomene intr-un tot unitar; Şi aşa cum organismul nostru s-ar risipi
pulbere de particule componente, dacă ele nu ar fi ţinute prin atracţia
materiei, tot aşa Şi conştiinţa ar fi divizată in tot atâtea fragmente precum
secundele trăite, dacă nu ar exista forta de legătură unificare a memoriei.
(Hering, 1920)

C uvintele rostite de Hering cu

mulţi ani în urmă la Academia
de Ştiinţe din Viena atestă im-
portanţa memoriei în viaţa mentală. Vorbind
despre conştiinţă, el sugerează că memoria
este aceea care asigură sensul continuităţii
de care depinde importanta noastră noţiune
de „eu". Trebuie să inţelegem rolul central al
memoriei, atunci când ne gândim la ceea ce
înseamnă de fapt să fii fiinţă umană.

Consideraţii asupra memoriei

Psihologii consideră că este util să se
facă anumite distincţii legate de memorie.
Una din ele se referă la cele trei stadii ale
memoriei: encodarea, stocarea şi reactua-
lizarea informaţiilor. Alte distincţii se re-
feră la diferitele tipuri de memorie. Aces-
tea pot fi folosite la stocarea informaţiei pe
termen scurt sau lung, precum şi la stoca-
rea diferitelor tipuri de informaţii (de
exemplu, un tip de memorie pentru fapte,
şi un alt tip pentru deprinderi).
Cele trei stadii ale memoriei
Să presupunem că într-o dimineaţă vei
face cunoştinţă, cu o studentă a cărei nume
este Barbara Cohn. in după-amiaza ace-
leiaşi zile o reîntâlneşti şi îi vei spune ceva
de genul: „Tu eşti Barbara Cohn. Ne-am
întâlnit azi dimineaţă". Deci ţi-ai amintit
foarte clar numele ei. Dar cum anume ţi-ai
adus aminte de nume?
Această faptă minoră a memoriei tale
poate fi împărţită în trei stadii (fig. 8.1). in
primul stadiu, momentul în care ai făcut
cunoştinţă, într-un anume fel ai introdus
numele Barbarei Cohn în memorie; acesta
este stadiul encodării. Ai transformat
input-ul fizic (undele sonore), care cores-
punde rostirii numelui ei, într-un tip de cod
sau reprezentare acceptată de memorie, iar
această reprezentare ai plasat-o apoi în
memorie.
În stadjul al doilea, ai reţinut sau ai
stocat numele în timpul perioadei scurse
dintre cele două intâlniri; acesta este sta-
diul stocării informa ţiei. lar în cel de-al
treilea stadiu, ai readus numele din stocaj
în momentul celei de-a doua întâlniri — sta-
diul reactualizării.
342
ENCODARE
Introducere în memorie
Fig. 8.1. Cele trei stadii ale memoriei.
Teoriile memoriei atribuie uilarea eşecului
unuia sau mai multora din aceste stadii.
(După Melton, 1963.)
Memoria poate eşua
în oricare dintre aceste
trei stadii. Dacă Ia cea
de-a doua intâlnire nu
ai fost capabil să-ţi
aduci aminte numele
Barbarei Cohn, acest
fapt poate reflecta o
eşuare în stad iul
encodării, stocării, sau al
reactualizării. Multe
din cercetările actuale
asupra memoriei incear-
că să prezinte operaţiile
mentale care au loc în
fiecare din aceste trei
stadii ale memoriei, şi să
explice de ce aceste
operaţii funcţionează
defectuos şi au ca
rezultat eşecul de
memorare.
Diferite tipuri de
memorie
MEMORIA DE
SCURTĂ DURATĂ ŞI
MEMORIA DE
LUNGĂ DURATĂ.
Cele trei stadii ale
memoriei nu operează
în acelaşi mod în toate
situaţiile. Se pare că
memoria diferă în
situaţiile care necesită
stocarea materialului
pentru câteva secunde
Introducere în psihologie
STOCARE
Mentinere in memorie REACTUALIZARE
Recuperare din memorie
şi cele care necesită
stocarea materialului pe
intervale mai mari, de la
câteva minute la ani.
Am putea spune că
prima situatie
abordează memoria de
scurtă durată, iar cea
din urmă reflectă
memoria de lungă
durată.
Putem ilustra această
distincţie îmbogăţind
povestea noastră cu
Barbara Cohn. Să
presupunem că în
decursul primei intâlniri,
imediat după ce i-ai auzit
numele, un prieten vine
şi te intreabă: „O
cunoşti pe Barbara
Cohn?" În acest caz,
aducerea aminte a
numelui Barbarei va fi
un exemplu de memorie
de scurtă durată: ai
reactual izat numele după
numai o secundă sau
două. A-ţi aduce aminte
numele ei la cea de-a
doua întâlnire ar putea
fi un exemplu de
memorie de lungă durată,
întrucât reactualizarea
are loc la câteva ore
după ce numele a fost
encodat.
 Când ne aducem
aminte un nume imediat
Memoria
după ce 1-am inregistrat,
reactualizarea pare a se
realiza fără efort, ca şi
cum numele ar fi încă
activ, s-ar afla încă în
conştiinţa noastră. Dar
atunci când încercăm să
ne reamintim acelaşi
nume câteva ore mai
târziu, reactualizarea este
adeseori mai dificilă,
întrucât numele nu se
mai află în conştiinţa
noastră şi, într-un
anume sens, trebuie
adus înapoi. Acest
contrast dintre memoria
de scurtă durată şi cea
de lungă durată este
asemănător diferenţei
dintre informaţiile de la
nivel conştient şi cele de
la nivel preconştient —
informaţii pe care le
avem, dar nu ne
gândim în mod curent
la ele.
Nevoia de distincţie
intre memoria de scurtă
DIFERI
TE
TIPURI
DE
MEMO
RIE
durată şi cea de lungă
durată este mai departe
susţinută de studiile
efectuate asupra
persoanelor care suferă
de amnezie sau de
pierderi severe de
memorie. in fond, în
fiecare formă de
amnezie oamenii intâm-
pină dificultăţi majore
de amintire a informaţi
ilor primite cu intervaluri
mari de timp în urmă, şi
rareori intâmpină
probleme de amintire a
informaţiilor înregistrate
cu câteva secunde în
urmă. Astfel, un pacient
cu amnezie poate fi
incapabil să-şi recunoască
medicul când intră în
cabinet, chiar dacă
pacientul şi-a văzut
medicul zi de zi, vreme
de câţiva ani, însă nu va
intâmpina dificultăţi in
repetarea numelui intreg
al medicului, atunci când
acesta se va prezenta din
nou. (Milner, Corkin şi
Teuber, 1968).
PENTR
U
DIFERI
TE
TIPURI
DE IN-
FORMA stocate.
ŢII. De
Până nu exemplu,
demult, acelaşi
psihologi tip de
i memorie
credeau de lungă
că un durată se
singur presu-
sistem de pune că a
memorar fost uti
e lizat atât
era la
utilizat stocarea
pentru amin-
toate tirii
conţinutu despre
rile ce funeraliil
trebuiau e bunicii,
să fie
 cât şi a un alt tip
de- de
prinderii memorie
necesare de
mersului lungă
pe durată
bicicletă. pentru
Dovezile stocarea
recente faptelor
ne arată (de
că o
astfel de exemplu,
presupun cine este
actualul
ere este
preşedint
greşită. e),
in decât
particula acela
r, se utilizat
pentru
pare că
folosim
 reţinerea diferitelor
deprin- conţinturi
derilor , iar
(de pentru
pildă, fiecare în
cum să parte să
mergi pe descriem
bici- natura
cletă). stadiilor
ideal ar fi de
ca mai encodare
întâi să , stocare
prezentă şi
m reactuali
diferitel zare din
e sisteme memoria
de de scurtă
memora durată şi
re cores-
din
punzătoar
memoria
e
 de lungă moria
durată. faptelor,
insă la
acest experienţ
ele
obiectiv
noastre
este
per-
prea sonale.
ambiţios Tipul de
pentru memorie
cunoştinţe pe care il
le pe care inţe-
le legem cel
deţinem mai bine
în este acela
prezent. prin care
Cele mai o
multe
date se persoană
referă la îşi
me- aminteşte
 în mod morie,
conştient denumită
de memorie
un explicită,
evenimen va fi
t din tema
trecut, iar centrală
această a mai
amin- multor
tire va fi secţiuni
trăită ca din
şi cum acest
are loc capitol.
într-un Următoa
anumit rele două
timp şi secţiuni
spaţiu. se referă
Acest tip la
de me- natura
encodări
i, stocării de
şi memorie,
reactualiz care
ării în include
memoria memoria
de scurtă deprin-
durată şi derilor, şi
în care este
memoria cunoscută
explicită ca
de lungă memorie
durată. După
Apoi, aceasta,
vom exa- ne vom
mina întoarce
ceea ce se la
cunoaşte memoria
despre un explicită
alt tip şi vom
 vedea ele
cum noastre
poate fi generale
imbunătă pentru a
ţită înfrumus
memoria eţa ceea
de lungă ce in-
du- troducem
rată. in în
ultima memorie,
secţiune, cu alte
vorn cuvinte,
discuta si-
situa- tuaţiiie în
ţiile în care
care memoria
folosim este
cunoştinţ construct
ivă.
 Memoria de
scurtă durată
Chiar şi encodare
în acele a,
situaţii în stocarea
care şi
trebuie reactualiz
să ne area.
amintim
informaţi Encoda
a doar rea
pentru
câteva Pentru a
secunde, transfor
memoria ma
implică informaţ
cele trei iile de in-
stadii:
 trare în iile cu
elemente care
de venim în
memorie contact
(la (v. cap.
nivelul 5),
memoriei memoria
de scurtă de
durată), scurtă
trebuie durată va
mai conţine
întâi să numai
fim atenţi ceea ce a
la ele. Dat fost
fiind selectat.
faptul că Acest
suntem lucru
înseamnă
selectivi că mul-
cu te din
informa ţ informaţii
 le la care văr,
suntem multe
expuşi nu dintre
vor intra dificultăţi
niciodată le
în etichetate
memoria ca
de scurtă
fiindprob
durată
şi,
letne de
desigur, memorie
nu vor fi sunt în
disponibi real itate
le erori de
pentru o atenţie.
De
reactualiz
exemplu,
are dacă ai
ulterioară cum-
. intr-ade- părat
unele
344 Introducere în psihologie

alimente probabil
şi cineva vei fi
te incapabil
întreabă să
mai răspunzi,
târziu ce in-
culoare trucât nu
aveau le-ai
ochii acordat o
casieriţei, atenţie
specială.
CODAREA (bazată pe
ACUSTICĂ. Atunci semnificaţie), o
când informaţia este anumită asociere
encodată în memorie, semnificativă pe care o
ea este admisă sub forma au cifrele?
unui anumit cod sau Cercetările ne indică
reprezentare. De faptul că putem utiliza
exemplu, dacă priveşti un oricare din aceste
număr de telefon şi îl posibilităţi la encodarea
reţii până când trebuie informaţiilor în memoria
să-1 formezi, sub ce de scurtă durată, deşi
formă îţi vei reprezenta favorizăm un cod
cifrele? Este o acustic atunci când
reprezentare vizuală, o încercăm să menţinem
imagine mentală a informaţia activă prin
cifrelor? Va fi o repetarea ei — ne-o
prezentare acustică, repetăm mereu nouă
sunetele numelor ci- înşine. Repetiţia este o
frelor? Sau va fi o strategie accesibilă,
reprezentare semantică dacă infonnaţia conţine
elemente verbale, de
exemplu cifre, litere sau
cuvinte. Astfel, în
încercarea de a ne
aminti un număr de
telefon, cel mai probabil
vom transforma numărul
sub formă de sunete ale
numelor cifrelor şi ni le
vom repeta până la
formarea numărului
dorit.
intr-unul din
experimentele care de-
monstrează existenţa
unui cod acustic, cer-
cetătorii le-au prezentat
pe scurt subiecţilor o
listă de şase consoane
(de exemplu, R L B K S
J); când literele au fost
îndepărtate, subiectul
trebuia să scrie în
ordine toate cele şase
litere. Deşi intreaga
procedură a durat o
secundă sau două,
subiecţii au făcut uneori
greşeli.
Atunci când au
greşit, litera incorectă
era asemănătoare
acustic cu una corectă.
Din lista menţionată,
subiectul scria R L T K
S J, înlocuind litera B
cu T (Conrad, 1964).
Această descoperire
susţine ideea că subiecţii
au encodat acustic
fiecare literă (de
exemplu, „be" pentru
B), uneori pierzându-se
o parte din cod (doar
„e", partea sunetului
care a rămas), iar apoi
s-a răspuns cu o literă
(„te") care este
compatibilă cu partea
rămasă din cod.
Experimentele de acest
gen au condus la un alt
rezultat care subliniază
existenţa unui cod
acustic; este mai greu să-
ţi aminteşti elementele în
ordine, dacă acestea sunt
asemănătoare din punct
de vedere acustic (de
exemplu, TBCGVE),
decât dacă ele se
deosebesc acustic
(RLTKSJ). Un exemplu
al acestei situaţii apare
la cititorii chinezi.
Chineza scrisă
conţine unităţi asemă-
nătoare silabelor,
denumite caractere. De
obicei există două
caractere per cuvânt şi
fiecare caracter, în mod
tipic, poate avea acelaşi
nume cu multe alte
caractere. Când
subiecţilor chinezi li s-a
prezentat pe scurt o
succesiune de caractere
pe care li s-a cerut apoi
să le scrie în ordine pe
o coală, ei au scris
aproximativ şase
caractere corecte, dacă
toate acestea aveau
nume diferite, insă
numai trei răspunsuri
corecte, dacă toate
caracterele aveau acelaşi
nume (şi prin urmare, nu
puteau fi codate
acustic). Eliminând uti I
izarea codului acustic,
reactualizarea se va
 reduce la jumătate. rapid. Pentru a ilustra
(Zhang şi Simon, 1985). acest lucru, privind la

Memoria
adresa 7915 THIRD
CODAREA
AVENUE, putem avea
VIZUALĂ. Faptu I că
un cod vizual al
cititorii chinezi din
acesteia timp de o
exemplul anterior au fost
secundă sau două.
capabili să-şi aducă
Această reprezentare va
aminte ordinea corectă a
conserva detaliile
celor trei caractere cu
vizuale, de exemplu
acelaşi nume,
faptul că adresa este
sugerează faptul că ei au
scrisă cu litere mari de
menţinut aceste
tipar. După două
elemente intr-o
secunde, tot ceea ce va
reprezentare vizuală.
rămâne va fi sunetul
Alte experimente indică
adresei (codul acustic),
faptul că deşi putem
iar acest cod nu va
folosi un cod vizual
conserva informaţiile
pentru un material ver-
despre forma I iterelor
bal, codul se stinge
(Posner şi Keele, 1967).

Această bale.
dominan Dacă o
ţă. a persoană
codului trebuie să
acustic se stocheze
poate elemente
aplica în neverbal
principal e (cum ar
materiale fi
lor ver- imaginile
 dificilde imagine
descris în vizuală în
cuvinte şi memoria
prin de scurtă
urmare, duratâ,
dificil de doar
repetat câţiva
acustic), oameni
codul sunt
vizual de- capabili
vine mai să reţină
important imagini
. care sunt
Deşi de o
majoritat claritate
ea dintre aproape
noi pot fotografic
reţine un ă. Această
anumit abili-
tip de
 tate Ei pot
apare în reţine
special la ima-
copii. ginea
Aceşti timp de
copii mai
aruncă o multe
scurtă minute,
privire la iar când
imagine, sunt
iar la întrebaţi,
îndepărta ei pot
rea furniza o
acesteia, mulţime
profilul de
imaginii detalii,
se cum ar fi
află Incă, numărul
în faţa de dungi
ochilor. de pe
coada tuate pe
unei copii
pisici demonstr
(fig. 8.2). ează că
Copiii numai
par a citi 5%
detaliile din
direct imaginile
dintr-o vizuale
imagine raportate
eidetică sunt de
(Haber, lun-
1969). gă
Imaginea durată şi
eidetică posedă
este detalii
foarte precise.
rară.
Unele Mai
studii mult
efec- decât
 atât, pagina
dacă unui text
criteriile de jos în
pentru a sus la fel
avea o de uşor
imagine precum
fotografic de sus în
ă jos —
adevărată frecvenţa
sunt imaginii
realizate eidetice
mai este re-
riguros dusă,
de chiar şi
exemplu, în rândul
aptitu- copiilor
dinea de (Haber,
a citi în 1979).
oglindă Prin
urrnare,
 codul pe unii
vizual în cercetăto
memo- ri la
ria de afirrnaţi
scurtă a
durată memoria
reprezint de scurtă
ă ceva durată
mai este
puţin alcătuită
dintr-o de fapt
fotografie din trei
. compone
Existenţ nte dis-
a tincte.
ambelor Prima
coduri, compone
acustic şi ntă este
vizual, i- tamponu
a condus l
 acustic, a sub
care forma
stochează unui
sumar
informaţi
a
sub
forma
unui cod
acustic; a
doua
com-
ponentă
este
tamponu
l vizual,
care sto-
chează
sumar
informaţi
 test.
Această
imagine
test a
fost
prezentat
ă
Şcolarilor
timp de
30 de se-
cunde.
După
indepărtar
ea
imaginii,
un băieţel
a văzut în
imaginea
sa eidetică
„aproxima
tiv
Fig. 8.2.
Imagine
14" dungi cea de-a
pe coada treia
pisicii. compone
Pictura ntă,
realizată
de denumită
Marjorie central
Torrey executivă
apare în ,
„Alice în supervize
Ţara ază
Minunilor şi
" (de coordone
Lewis
Carrol),
ază
adaptare celelalte
pres- două
curtată de compone
Josette nte
Frank.
(Baddele
cod y, 1986).
vizual; şi
Stocare privire la
a me-
moria de
inforrn scurtă
aţiilor durată
este acela
CAPACI că ea are
TATEA o
LIMITA capacitate
TĂ A
foarte
ME-
MORIEI limitată.
DE in medie,
SCURT limi-
Ă ta este de
DURAT şapte
Ă. Pro- itemi,
babil cel plus sau
mai minus doi
izbitor (7±2
fapt cu itemi).
346 Introducere în psihologie

Unele date atât

persoane de exacte
reţin mai care să
puţin acopere
de cinci întreaga
itemi, populaţie,
altele pot când este
reţine mai clar
mult de faptul că
nouă. indivizii
Pare diferă
destul de foarte
ciudat să mult între
oferi ei privind
nişte capacita-
tea de memorare. experimentale. Hermann
Totuşi, aceste diferente Ebbinghaus, care în 1885
se datorează în special a initiat studi ile
memoriei de lungă experimentale asupra
durată. in cazul memoriei, a raportat
memoriei de scurtă faptul că propria lui
durată, majoritatea capacitate de
adultilor au capacitatea memorare este de 7
de memorare de 7±2 itemi.
itemi. Această constantă Aproximativ 70 de
a fost cunoscută încă de ani mai târziu, George
la începuturile psihologiei Miller (1956) fusese
într-atât de uimit de intre cinci şi nouă)
această constantă, încât reprezintă capacitatea
a denumit-o „numărul de memorare a
magic şapte". Mai subiectului. Această
recent, s-a demonstrat că sarcină este atât de
această limită se simplă, încât poate fi
păstrează şi la culturile efectuată destul de uşor
non-vestice (Yu et al., de către oricine. in
1985). curând poti să
Psihologii au întâlneşti o listă de
determinat acest număr nume (un fişier dintr-o
prezentând subiectilor firmă de afaceri sau
diferite succesiuni de dintr-o universitate);
itemi (cifre, litere sau citeşte o singură dată
cuvinte), şi apoi lista, iar apoi încearcă
rugându-i să îi să vezi câte nume poti
reproducă în ordine. reproduce în ordine.
Itemii sunt prezentati STRUCTURAREA
cu rapiditate, iar ELEMENTELOR.
subiectii nu au timp să După cum am observat,
îi raporteze cu procedeul depistării
informatia stocată în capacitătii maxime de
memoria de lungă memorare nu ajută
durată; prin urmare, subiectii să facă
numărul de itemi conexiunea itemi lor ce
reproduşi reflectă doar trebuie amintiti cu
capacitatea de stocare a informaţia din memoria
memoriei de scurtă de lungă durată. Când
durată. La primele sunt posibile astfel de
încercări, subiectilor li conexiuni, performanta
s-a cerut să reproducă asupra sarcinii de
numai câtiva itemi, să amintire se poate
zicem trei sau patru schimba substantial.
cifre, lucru pe care l-au
efectuat cu uşurintă.
Pentru a ilustra
Apoi numărul de cifre a
această schimbare, să
crescut în timpul
presupunem că vi s-a
încercărilor, până când
prezentat următorul şir
experimentatorul a
de litere:
determinat numărul
ETATIRECNISUC.
maxim de cifre pe care
intrucât capacitatea de
un subiect le poate
memorare este de 7±2,
reproduce într-o ordine
probabil veti fi incapabil
perfectă. Acest maxim
să reproduceti intreaga
(aproape intotdeauna
succesiune de litere,
 deoarece contine 13 memoria de scurtă
litere. Totuşi, veti durată. Ele sunt

Memoria
observa că aceste tere denumite unităti
ne arată sintagma — informationale
CU SINCERITATE — (chunks), iar capacitatea
în ordine inversă; în memoriei de scurtă
această situatie, sarcina durată este exprimată
va fi mult mai uşoară. cel mai bine sub forma
Prin uti I izarea acestei 7±2 unităti (Miller,
informatii, ati redus 1956). Structurarea
numărul de itemi care poate să aibă loc şi în
trebuie să fie retinuti în cazul numerelor. Şirul
memoria de scurtă 149-2177-619-93
durată de la 13 la 2. depăşeşte capacitatea
insă de unde vine această noastră de memorare,
informatie? Din dar 1492-1776-1993
memoria de lungă durată, este mai uşor de înţeles,
bineînţeles, unde este deoarece are
stocată informaţia semnificatie. Principiul
despre cuvinte. Astfel, general este acela că
putem folosi memoria putem sprij ini memoria
de lungă durată pentru a de scurtă durată, prin
recoda noul material în regruparea succesiunilor
unităti cu o semnificatie de litere şi cifre care se
mai mare, iar apoi vom găsesc în memoria de
stoca aceste unităti în lungă durată (Bower şi
Springston, 1970).

UITARE până la 7
A. itemi, dar
Suntem "in cele
capabili mai multe
să ca-
reţinem zuri îi
vom uita
curând.
 Uitarea de
este cau- memoriei
zată fie de de scurtă
faptul că durată cu
itemii capacitate
sunt
înlocuiţi
fixă.
cu Capacitat
alţii noi, ea fixă
fie ne indică
pentru că faptul că
itemii se putem
sting în privi
timp. memoria
Noţi de
unea de scurtă
inlocuire durată ca
(displace pe un fel
ment) a de cutie
itemilor mentală
corespun
 cu de itemi
aproxima nu depă-
tiv şapte şeşte
comparti numărul
mente. comparti
Fie- mentelor,
care item putem să
care reproduce
pătrunde m perfect
în itemii,
memoria însă
de atunci
scurtă când
durată toate
ajunge în comparti
propriul mentele
comparti- sunt
ment. Cât ocupate şi
timp pă-
numărul
trunde un memoria
item nou, de
unul scurtă
dintre cei durată
vechi este
va trebui goală
să (fig. 8.3),
dispară; şi pă-
itemul trunde un
nou element
inlocu- nou. Să
ieşte pe zicem că
cel vechi. aţi fost
Pentru a prezentat
putea domnişoa
ilustra rei
acest Barbara
lucru, să Cohn, şi
presupun numele
em că Cohn
ajunge în final, este
memoria atinsă
de scurtă limita
durată. capacităţi
Imediat i de me-
după morare.
aceasta Fiecare
vă sunt item care
pre- va ajunge
zentate şi în me-
alte moria de
persoane, scurtă
iar lista durată
de nume are
din posibilitat
memoria ea să
de scurtă înlocuias
durată că itemul
creşte. in Cohn;
după alţi scurtă
doi durată
itemi noi, creşte
există concomite
posibilita nt cu
tea numă-
înlocuirii rul de
a elemente
doi itemi care-1
vechi urmează.
ş.a.m.d. Eventual,
Posibilita
tea ca
itemul
Cohn să
se piardă
din
memoria
de
 Memoria de

Se introduce Se introduce
numele Cohn incă un nume

Cohn
Cohn

: • '

scurtă
durată fără nici un
conţinut
..611111111111■ 11111e1811~~111111~11111
11.1.111111.1111111■■

. . .

a
Memoria de scurtă Numele
durată este plină
C r11111~11111~1~111•1•1
111•1111111~11111111~

o ~11111111111011■
h Jones
n I
d Cohn

eĂjaffii

e
348 Introducere in psihologie

Fig. 8.3. Uitarea se

datorează înlocuirii
itemilor. Din cauza
capacităţii limitate a
memoriei de scurtă
durată, 7± 2
„compartimente",
adăugarea unui nou
item poate
avea ca rezultat
înlocuirea sau
pierderea unui
item vechi.
Cohn se va pierde din rată şi tendinţa itemilor
memoria de scurtă noi de a-i înlocui pe cei
durată. Această vechi. Fiind în memoria
înlocuire a fost demon- de scurtă durată, am
strată experimental de putea spune că aceştia
nenumărate ori. De se află într-o stare de
exemplu, când se activare. Cu cât încerci să
prezintă o listă de 12 ţii activi mai mulţi
cuvinte, şansele de a itemi, cu atât mai puţină
reproduce un item activare revine fiecărui
particular din această item. Probabil numai în
listă scade proporţional jur de 7 itemi pot fi
cu numărul de itemi menţinuţi simultan la
care au urmat acelui un nivel de activare
cuvânt. care să permită
Mai există o reproducerea tuturor.
modalitate de a înţelege Dacă toţi cei 7 itemi
capacitatea fixă a sunt activi şi apare un
memoriei de scurtă du- nou item, activarea pe
care acesta o va primi posibilitatea ca una
va fi preluată de la itemii dintre urmele
prezentaţi anterior; în cuvintelor să se şteargă
consecinţă, itemii înainte de a fi
vechi vor ajunge sub reproduse (Baddeley,
nivelul critic de Thompson, Buchman,
activare necesar pentru 1975).
reactualizare Se pare că
(Anderson, 1983). informaţia din prim-
O altă cauză majoră a planul memoriei va
uitării la nivelul trebui să dispară în
memoriei de scurtă curând. O excepţie
durată este faptul că majoră în acest sens o
informaţia se şterge, se face repetarea: itemii pe
stinge în timp. Putem care îi repetăm nu sunt
considera reprezentarea supuşi atât de repede
unui item ca o urmă înlocuirii sau ştergerii.
care dispare in câteva Repetarea informaţiei
secunde. Una dintre poate anula inlocuirea,
dovezile cele mai deoarece nu putem
clare ale acestei prelucra itemii noi în
ipoteze este acelaşi timp cu
următoarea: memoria repetarea celor vechi.
de scurtă durată reţine Repetarea poate stopa
mai puţine cuvinte, dacă ştergerea informaţiei:
acestea sunt mai lungi; prin repetarea unui item
de exemplu, capacitatea parţial şters din
de memorare este mai memorie este posibilă
mică pentru cuvinte readucerea lui în starea
lungi cum ar fi iniţială.
„harpon" şi „ciclon",
decât pentru cuvinte
mai scurte cum ar fi Reactualizarea
„lac" şi „vas" (încercaţi Să ne gândim la
să rostiţi cuvintele conţinutul memoriei de
pentru a vedea scurtă durată ca fiind tot
diferenţa de durată în ceea ce este activ în
exprimare). Probabil conştiinţa noastră.
că acest efect se Intuiţia ne arată că
datorează faptului că pe accesul la această
măsură ce sunt informaţie este imediat.
prezentate cuvintele şi Nu trebuie să
le rostim, cu cât ia mai „scotoceşti" după ea,
mult timp rostirea lor, aceasta este la
cu atât mai mult creşte indemână. Deci,
 reactualizarea nu
depinde de numărul de
Memoria
itemi aflaţi în conştiinţă;
dar, în acest caz, intuiţia
este greşită.
Datele ne arată că
reactualizarea devine cu
atât mai lentă, cu cât
sunt mai multi itemi în
memoria de scurtă
durată. Cele mai multe
dovezi în acest sens
provin din experimentul
introdus de Sternberg
(1966). Subiectului îi
este prezentat de fiecare
dată un set de cifre
(denumit şi listă de
niemorat), pe care
sarcină,
subiecţii
rareori au
dat
răspunsur
i între
greşite;
ceea ce
este
interesant
trebuie să le reţină în
memoria de scurtă
durată. Subiectul a
reţinut uşor informaţiile,
deoarece fiecare I istă
conţinea între 1 şi 6
cifre. În absenţa listei se
prezenta o cifră de
probă. Subiectul trebuia
să decidă dacă cifra de
probă se afla pe listă.
De exemplu, dacă lista
de memorat este 3 6 I
şi cifra de probă 6,
subiectul va răspunde
„DA"; dacă cifra de
probă este 2, subiectul
va răspunde „NU". La
această
, totuşi,
este
timpul de
decizie
scurs
enunţare
a
cifrei de
probă, şi
apăsarea nal cu
pe lun-
butonul gimea
cu listei de
„DA" sau memorat.
„NU". De
Figura 8.4 remarcat
prezintă este
datele faptul că
experime timpii de
ntului, decizie
indicând scad pe
că linia
timpul unui
de grafic.
decizie Aceasta
creşte înseamnă
direct că fiecare
proporţio item
suplimen
 tar din rezultate
memoria au fost
de scurtă obţinute
durată dacă
adaugă la itemii au
procesul fost litere,
de cuvinte,
reactualiz tonuri,
are imagini
o sau
perioadă fizionom
fixă de ii umane
timp — (Sternber
aproxima g, 1975).
tiv Psihologi
40 de i au
milisecun obţinut
de. rezultate
Aceleaşi asemănăt
oare
 folosind Aceste
grupuri rezultate
diferite i-a
de condus
subiecţi, pe
cum ar fi cercetă-
bolnavi tori la
de ipoteza că
schizofre reactualiz
nie, area
studenţi necesită
sub un
influenţa proces de
mari- căutare
juanei, la nivelul
persoane memoriei
din de
comunită scurtă
ţi izolate. durată, în
care
elementel 40 de
e sunt milisecun
exa- de pe
minate item,
una câte care este
una. prea
Procesul
de mare
căutare pentru a
serială putea fi
în conştient
memoria izată
de scurtă (Sternber
durată se g, 1966).
presupun Această
e că interpreta
operează re este
cu o compatibi
frecvenţă lă cu
de ideea că
memoria succesivă
de scurtă a
durată comparti
este o mentelor
cutie sale.
mentală
cu un Totuşi,
număr fix cercetăto
rii care
de
cred că
comparti
me-
mente, iar
modalitat moria de
scurtă
ea durată
curentă ar fi o
de a găsi stare de
ceva în activare
această oferă o
cutie altă,
constă în interpreta
cercetare
a
 re a cuvinte,
datelor cifra de
cercetării. probă se
Reactuali află în
zarea
unui memoria
element de scurtă
din durată,
memoria dacă
de scurtă reprezent
durată area sa se
poate afră
depinde deasupra
de nivelului
activarea critic de
acelui activare,
element şi cu cât
ajuns la sunt mai
un nivel mulţi
critic. Cu itemi în
alte memoria
de scurtă ării
durată, informaţi
cu atât ei din
mai memoria
puţini vor de scurtă
fi activaţi durată
(Monsell, (McElree
1979). şi
S-a Doesher,
arătat că 1989).
astfel de
modele 700
de
activare
prezic cu
exactitate
numeroas
ele 600

aspecte
ale
reactualiz
 500

1.11111¥
400

•
1 D
N E
U S
M C
Ă U
R
R
T
D Ă
E D
IT U
E R
MI A
T
A
F Fig. 8.4.
L Reactualiz
A area ca
Ţ proces de
N căutare
M
E
în MSD.
M Timpii de
O decizie
R cresc
I
A
 direct pentru
pro- ambele
porţional tipuri
cu de decizii
numărul scad de-a
de itemi lungul
liniei din
din grafic.
memoria intrucât
de timpii de
scurtă decizie
durată. sunt
Punctele foarte
albastre rapizi,
reprezintă aceştia
răspunsur trebuie
ile „DA"; săfie
punctele măsuraţi
roşii, cu
răspunsu- echipame
rile „NU". nte
Timpii care
alocaţi permit o
350 huroducere în psihologie

precizie în Sternberg,
milisecun 1966).
de. (După
Memoria de scurt 1974). Alte cercetări ne
ă durată arată că memoria de
scurtă durată nu este
şi gândirea utilizată doar în cazul
Memoria de scurtă problemelor numerice, ci
durată joacă un rol şi în problemele cu care
important în gândirea ne confruntăm zi de zi.
conştientă. Când Din acest motiv,
încercăm să rezolvăm în cercetătorii se referă din
mod conştient o ce în ce mai mult la
problemă, cel mai memoria de scurtă
adesea utilizăm memo- durată ca la o „memorie
ria de scurtă durată ca operaţională", şi o
spaţiu de lucru: o conceptualizează ca
folosim pentru a stoca fiind un fel de tablă pe
părţi ale problemei, dar care mintea umană
şi informaţia accesată din efectuează calcule şi
memoria de lungă durată apoi afişează rezultatele
care este relevantă parţiale, pentru a fi mai
problemei. De exemplu, târziu utilizate
dacă dorim să inmulţim (Baddeley, 1986; Just şi
35 cu 8, avem nevoie Carpenter, 1987).
de memoria de scurtă
durată pentru a stoca
numerele date (35 şi 8), Rolul jucat de
natura operaţiei cerute memoria de scurtă
(inmulţire), şi datele durată în înţelegerea
aritmetice ca 8 x 5 = 40, limbajului este mult
3 x 8 = 24. De aceea nu mai complicat. Sistemul
trebuie să ne surprindă mnezic de scurtă durată
faptul că performanţa descris anterior se pare
mentală a efectuării că nu este implicat în
operaţiilor aritmetice inţelegerea propoziţiilor
scade substanţial atunci relativ simple. Cea mai
când trebuie să ne concludentă dovadă este
amintim simultan unele dată de studiile
cuvinte sau cifre; efectuate pe pacienţi cu
incearcă să efectuezi in- leziuni cerebrale
mulţirea în timp ce reţii asociate cu tulburări de
numărul de telefon 745- memorie. La
1739 (Baddeley şi Hitch, prezentarea unei liste
de cuvinte fără
legătură intre ele,
câţiva pacienţi au reuşit
să repete corect doar un
singur cuvânt
(capacitatea lor de
memorare este 1), iar
când li s-a prezentat o
propoziţie întreagă, ei
au inţeles şi au repetat
toată propoziţia. Prin
contrast, există pacienţi
cu leziuni cerebrale care
au o capacitate normală
de memorare, dar sunt
incapabili să inţeleagă
sau să repete o pro-
poziţie simplă.
Rezultatele de faţă au
condus la ipoteza că
avem un sistem mnezic
special pentru
procesarea limbajului.
Pacientul a cărui
capacitate de memorare
este deficitară, dar care
prezintă o capacitate
normală de înţelegere a
limbajului, are o rol definitoriu. Când
memorie de scurtă
durată slăbită, insă o
memorie intactă a raportăm
limbajului. Pe de altă
parte, pacientul care are
o capacitate normală de
memorare, dar o Această raportare a
inţelegere defectuoasă a
limbajului, prezintă o
problemă contrară faţă
de cea descrisă mai
sus (McCarthy şi
Warrington, 1987 a).
Memoria specială pentru
I imbaj pare a fi limitată
la propoziţii relativ
simple. Pe rnăsură ce
propoziţiile devin mai
complexe — de
exemplu „Vânzătorul pe
care 1-a intâlnit medicul
a plecat" — memoria
de scurtă durată vine în
ajutor (putem simţi
cum intervine memoria
de scurtă durată pentru
a inţelege exemplul
anterior). Aşadar, me-
moria de scurtă durată
serveşte ca suportin
înţelegerea propoziţiilor
(McCarthy şi
Warrington, 1987 b).
Când se rezumă la
procesele limbajului de
nivel superior, de
exemplu citirea unui
text sau urmărirea unei
conversaţii, memoria de
scurtă durată joacă un
citim pentru a inţelege,
adesea trebuie să
în mod
conştient noile propoziţii
la unele materiale
anterioare din text.
noului la vechi pare să
se producă în memoria
de scurtă durată,
deoarece persoanele care
au o capacitate mare a
memoriei de scurtă
durată
 obţin un citi un
Memoria
scor mai text
bun decât depinde,
alţii la în parte,
testele de
de probabili-
înţelegere tatea ca
a citirii materialu
(Daneman l de
şi conexiune
relevant
Carpenter
, să se afle
încă în
1980). memoria
Alte de scurtă
studii durată
arată că (Malt,
abilitatea 1985).
de a
Transfe acum,
rul memoria
informa de scurtă
durată
ţillor indepline
din şte două
memori funcţii
a de important
scurtă e:
durată stochează
în materialu
memori l care este
a de întrebuinţ
lungă at pe
perioade
durată
scurte de
Din cele tirnp şi
observate serveşte
până ca spaţiu
de lucru
 pentru durată; cu
operaţiile alte
mentale. cuvinte,
0 altă informaţi
funcţie a poate
posibilă aştepta
este aceea în
că memoria
memoria de
de scurtă scurtă
durată ar durată în
putea fi o timp ce
„staţie" este
pentru prelucrat
informaţii ă în
le care vor memoria
ajunge de lungă
in durată.
memoria Teoria
de lungă care pos-
 tulează urmă
transferul (Atkinso
informaţii n şi
lor din Shiffrin,
memo- 1968,
ria de 1971),
scurtă iar
durată în variantele
memoria sale sunt
de lungă în
continuar
durată se e utili-
numeşte zate
modelul pentru
memoriei organizar
duale. ea şi
Modelul dirijarea
a fost cercetă-
elaborat rilor
cu câtva asupra
timp în memoriei
(Raaijma repetare,
kers, fie se
1992). pierde
Modelul prin
sugereaz înlocuire
ă faptul sau
că, o deterior
dată ce are (fig.
informaţi 8.5). Mai
a mult
pătrunde decât
în atât,
memoria informaţi
de scurtă a poate fi
durată, ea transferat
fie poate ă sau co-
fi piată în
menţinută memoria
acolo prin de lungă
 durată. diagrama
Deşi din
există figura
numeroa 8.5,
se repetarea
modalităţ unui
i de a item nu
imple- numai că
menta va avea ca
acest efect
transfer, menţi-
una nerea lui
dintre în
cele mai memoria
investigat de scurtă
e este durată ci,
repetarea de
. Aşa cum asemene
indică a, va
contribui
 la intr-un
transfera experime
rea nt de
acestuia reactualiz
în
are
memoria
subiecţilo
de lungă
r li s-a
durată.
prezentat
in
mai întâi
sprijinul
o listă de
modelul 40 de
ui cuvinte,
memorie unul câte
i duale unul,
vin şi fără
experime legătură
ntele de între ele.
reactual După
izare prezentar
ea
 tuturor le acestui
cuvintelo experime
r, nt
subiecţii sunt
trebuie să prezentat
le e în
reactualiz figura
eze 8.6.
imediat, Şansa de
indiferent a
de reactualiz
ordinea a corect
lor (de cuvântul
aici şi este
denumire indicată
a de pe
reactualiz grafic ca
are fiind în
„liberă"). funcţie de
Rezultate
 poziţia dreapta
cuvân- corespun
tului de de
pe listă. ultimelor
Partea cuvinte
curbei pre-
din zentate.
stânga Modelul
graficului memoriei
corespun duale
de indică
primelor faptul
câteva cu- că în
vinte momentul
prezenta reproduce
te, iar rii este
partea posibil ca
curbei ultimele
din cuvinte
prezentat
 e să se ta ca
afle încă reproduce
în rea
memoria ultimelor
de scurtă câteva
durată, cuvinte
în timp să fie mai
ce bună,
restul deoarece
cuvintelo itemii din
r sunt la memo-
nivelul ria de
memoriei scurtă
de lungă durată
durată. pot fi
Prin reactualiz
urmare, aţi cu
ne-am uşurinţă;
aştep- figura 8.6
ne arată
 că aşa se . Atunci
in- când s-au
tâmplă. pre-
Dar şi zentat
reproduc primele
erea cuvinte,
primelor ele au
cu- pătruns
vinte este în
destul de memoria
bună. de scurtă
Din ce
cauză? durată şi
Teoria au fost
memoriei repe-
duale tate.
poate Deoarece
răspunde se aflau
la puţine
această cuvinte
întrebare în
 memoria itemi, cu
de scurtă atât mai
durată, repede se
ele erau umple
adesea memoria
repetate de scurtă
şi deci a durată,
fost iar
posibil posibilitat
transferul ea de
lor repetare
în sau de
memoria transfer
de lungă
durată.
Cu cât
sunt
prezenta
ţi mai
mulţi
352 Introducere in psihologie

Repetare

41111111
MEMORIE DE SCURT Transfer
Ă MEMORIE DE LUNGA
DURATĂ

Fig. 8.5. Modelul memoriei duale. Itemii pătrund în sistemul mnezic prin memoria de scurtă
durată. O dată ce itemul se află în memoria de scurtă durată, el poate fi mentinut acolo prin repe -
tare. Pe măsură ce itemul este repetat, informatia despre acesta va fi transferată memoriei de
lungă durată. Dacă procesul de repetare incetează, itemul va fi in curănd inlocuit cu un altul, deci
se va pierde din memoria de scurtă durată.

a unui item în memoria de lungă durată
scade până la un nivel inferior. Astfel,
numai primii itemi prezentaţi se bucură de
o posibilitate suplimentară de transfer şi de
aceea pot fi reproduşi atât de bine din
memoria de lungă durată.
Deşi modelul memoriei duale poate
avea dreptate atunci când afirmă că infor-
maţia trebuie să staţioneze în memoria de
scurtă durată pentru a putea fi transferată
în memoria de lungă durată, acest model
pune prea mult accent pe repetare, ca mij-
loc de transfer. intr-adevăr, multă vreme
psihologii au bănuit că simpla repetare nu
este un mod eficient de a transfera infor-
maţia în memoria de lungă durată. Cu trei
sferturi de veac în urmă, psihologul E.C.
Sanford a observat că, citind zi de zi, vre-
me de 25 de ani (aproximativ 5000 de
repetări), câte 5 rugăciuni dimineaţa, nu a
reuşit să stocheze rugăciunile în memoria
permanentă. Când Sanford şi-a testat me-
moria, indicându-şi câte un cuvânt dintr-o
rugăciune pentru a vedea cât de mult ar
putea reproduce din litanie, a descoperit că
din unele rugăciuni nu a putut reproduce
nici măcar trei cuvinte per indiciu. Sanford
nu se poate lăuda cu o memorie prea bună
după două decenii şi jumătate de memorare
(Sanford, 1917; citat de Neisser, 1982).
Fig. 8.6. Rezultatele obţinute într-un expe-
riment de reactualizare liberă. Probabilitatea
Memoria
de lunga
10 20 30 4
0
POZITIA CUVANTULUI PE LISTĂ
de reproducere a itemilor variază in functie de
pozitia lor pe listă, fiind mai ridicată pentru
ultimele 5 sau mai multe pozitii, mai scăzută
pentru primele 5 pozitii Şi cea mai mică pentru
pozitiile intermediare. Reproducerea ultimilor
itemi se bazează pe memoria de scurtă durată,
in timp ce reproducerea celorlalti itemi se
bazează pe memoria de lungă durată. (După
Glanzer, 1972; Murdock, 1962).
Memoria
Memoria de lungă durată
Memoria de lungă durată implică infor-
maţia reţinută timp de câteva minute (de
exemplu, informaţia reţinută intr-o con-
versaţie anterioară.), sau cea care durează o
viaţă întreagă (cum ar fi amintirile din co-
pilăria unui adult). În experimentele efec-
tuate asupra memoriei de lungă durată, psi-
hologii au studiat în general uitarea pentru
intervale de câteva minute, ore sau săptă-
mâni, însă puţine studii au implicat uitarea
pentru intervale mai mari de timp (ani sau
chiar decenii). Experimentele care utilizea-
ză. intervalele mari de timp implică adesea
reamintirea experienţei personale (memo-
ria autobiografică), şi nu reamintirea ma-
terialelor de laborator.
Cele două tipuri de material se intrepă-
trund, pentru că ele reflectă cam aceleaşi
principii de bază. Discuţia noastră cu
privire la memoria de lungă durată va face
încă o dată distinc ţia între cele trei stadii
ale memoriei: encodarea, stocarea şi reac-
tualizarea numai că de această dată apar
două diflcultăţi. Prima se referă la faptul
că interacţiunile dintre encodare şi reac-
tualizare au loc la nivelul memoriei de
lungă durată. Din această perspectivă,
vom lua în considerare unele aspecte ale
procesului de reactualizare şi vom pre-
zenta o discuţie separată referitoare la
interacţiunile encodare-reactualizare. Cea-
laltă complicaţie ar fi aceea că este dificil
de aflat dacă uitarea informa ţiilor de la
nivelul memoriei de lungâ durată se dato-
rează unei pierderi din stocaj sau unui
eşec de reactualizare. Pentru a rezolva
această problemă, vom amâna discuţia
noastră cu privire la stocarea informaţiilor
până, după analizarea procesului de reac-
tualizare, astfel încât să avem o idee mai
353
clară în legătură cu ceea ce constituie o
bună dovadă pentru pierderea stocajului.
Encodarea
ENCODAREA SEMNIFICAŢIEI.
Pentru materialele verbale, reprezentarea
dominantă în memoria de lungă durată nu
este nici acustică, nici vizuală, de fapt, ea
se bazează pe semnificaţia itemilor. Enco-
darea itemilor în funcţie de semnificaţiile
lor are loc chiar şi atunci când itemii sunt
cuvinte izolate, deci cu atât mai mult când
itemii sunt propoziţii. La câteva minute
după auzirea unei propoziţii, cea mai mare
parte din ceea ce se poate reactualiza sau
recunoaşte este semnificaţia propoziţiei. Să
presupunem că auziţi propoziţia: „Autorul
a trimis comitetului o scrisoare lungă".
Două minute mai târziu nu veţi putea spu-
ne cu exactitate dacă aţi auzit această pro-
poziţie sau alta care are aceeaşi semnifi-
caţie: „0 scrisoare lungă a fost trimisă co-
mitetului de către autor" (Sachs, 1967).
Encodarea semnificatiei este obişnuită
în situa ţ iile zilnice de memorare. Când
oamenii raportează despre situaţii politice
sau sociale complexe, s-ar putea să nu-şi
amintească corect unele amănunte (cine a
spus ceva cuiva, când a spus cineva ceva,
cine a mai fost prezent), cu toate că pot
descrie cu precizie situaţia de bază. Astfel,
'in faimosul scandal Watergate de la incepu-
tul anilor '70, s-a arătat ulterior că princi-
palul martor guvernamental (John Dean) a
făcut numeroase greşeli în depoziţia sa cu
privire la unele situaţii particulare, cu toate
că mărturia lui luată în ansamblu descria cu
acurateţe faptele petrecute (Neisser, 1981).
Deşi semnificaţia pare a fi calea domi-
nantă de reprezentare a materialului verbal
în memoria de lungă durată, uneori codăm
354 Introducere în psihologie

Memoria
la fel de bine şi alte aspecte. Putem memora, de exemplu, poezii şi să le recităm cuvânt cu cuvânt.
in astfel de situaţii, am codat nu numai semnificaţia poeziei, ci şi cuvintele în sine. De asemenea,
putem folosi şi un cod acustic în memoria de lungă durată. Când primeşti un telefon şi auzi
„ALO", adeseori recunoşti vocea cu care vorbeşti; dar uneori, întâlnindu-te cu o veche
cunoştinţă, s-ar putea să nu o recunoşti până când nu îţi va vorbi.
in asemenea cazuri, trebuie să fi codat sunetul vocii persoanei respective în memoria de lungă
durată. Impresiile vizuale, gusturile şi mirosurile sunt de asemenea codate în memoria de lungă
durată. Prin urmare, memoria de lungă durată are un cod preferat pentru materialul verbal (numirea,
semnificaţia), dar pot fi utilizate la fel de bine şi alte coduri.
ADĂUGAREA CONEXIUNILOR SEMNIFICATIVE. Adeseori, itemii pe care trebuie să
ni-i reamintim sunt semnificativi, însă conexiunile dintre ei nu sunt. in astfel de situaţii, memoria
poate fi îmbunătăţită prin crearea unor legături reale sau artificiale între itemi. De exemplu,
persoanele care învaţă să citească partituri muzicale trebuie să-şi amintească faptul că cele cinci
linii de pe partitură se referă la E G B D F; deşi simbolurile în sine au semnificaţie (se referă la
notele de pe portativ), ordinea în care sunt prezentate pare a fi arbitrară. Majoritatea celor care învaţă
muzică transformă simbolurile într-o propoziţie: „Every Good Boy Does Fine"; prima literă a
fiecărui cuvânt numeşte fiecare simbol, iar relaţiile dintre cuvintele din propoziţie întreţin
conexiunile semnificative dintre simboluri.
Aceste conexiuni vin în ajutorul memoriei, întrucât asigură căile de reactualizare dintre cuvinte: o
dată ce a fost reactualizat cuvântul „Good", de exemplu, există o cale sau o conexiune cu cuvântul
„Boy", următorul cuvânt care trebuie reamintit. Una din cele mai bune modalităţi de a adăuga conexiuni
este aceea de a conferi semnificaţie materialului în timpul encodării lui. Cu cât individul
355
procesează semnificaţia mai profund sau mai elaborat, cu atât mai bună va fi memoria (Craik şi
Tulving, 1975). Dacă aveţi de reţinut o observaţie dintr-o carte, v-o veţi aminti mai bine dacă vă con-
centraţi mai degrabă asupra semnificaţiei decât asupra cuvintelor în sine. Şi cu cât veţi dezvolta
mai profund şi mai mult această semnificaţie, cu atât mai bine veţi reproduce materialul.
Un experiment efectuat de Bradshaw şi Anderson (1982) ilustrează aceste aspecte. S-a cerut
subiecţilor să citească biografiile unor persoane celebre, iar apoi să-şi amintească ceva de genul:
„intr-un moment critic al vieţii, Mozart a făcut o călătorie de la Mnchen la Paris". Unele fapte au
fost prezentate prin cauzele sau consecinţele lor, ca în „Mozart a dorit să plece din Mnchen
pentru a evita o legătură romantică"; alte fapte au fost prezentate solitar. Mai târziu, când s-a testat
memoria subiecţilor, ei şi-au amintit mai multe fapte dacă acestea au fost dezvoltate, decât în cazul în
care faptele au fost prezentate solitar. Se presupune că prin adăugarea cauzei (sau a consecinţei) la
reprezentarea amintirii, subiecţii stabilesc o cale de reactualizare de la cauză la faptul ţintă în
următoarea man ieră:
Mozart a călătorit de la MUnchen la Paris.
Mozart a dorit s
ă evite
o legătură romantică la MUnchen.

În momentul reproducerii, subiecţii pot apoi? Un alt exemplu este experienţa de

reactualiza direct faptul ţintă, sau indirect, tipul „a sta pe vârful limbii", în care un
urmând traseul cauzal. Chiar dacă ei uită in anumit cuvânt sau nume sunt 'in afara
totalitate faptul ţintă, ar putea să îl deducă abilităţii noastre de a ni-1 reaminti (Brown
dacă reactualizează cauza. şi McNeill, 1966). Ne putem simţi destul
de chinuiţi până când, printr-o cercetare a
Reactualizarea informaţillor memoriei (enumerând tot felul de cuvinte
apropiate, dar nu corecte), reuşim în cele
Numeroase cazuri de uitare a informa- din urmă să reactualizăm cuvântul corect.
ţiilor din memoria de lungă durată rezultă Un exemplu mai clar al eşecului de
mai degrabă dintr-o pierdere a accesului la reactualizare este reamintirea prin hipnoză
informaţie, decât dintr-o pierdere a infor- a unor aspecte din copilărie, care au fost
maţiei in sine. 0 memorie săracă adeseori uitate ulterior. Experienţe similare se pot
reflectă un eşec de reactualizare şi nu unul petrece şi în psihoterapie. Deşi nu avem
de stocaj. (Observaţi că acest lucru diferă probe clare pentru susţinerea acestor obser-
în cazul memoriei de scurtă durată, unde vaţii, ele demonstrează cel puţin faptul că
uitarea este rezultatul depă' şirii capacităţii unele amintiri aparent dispărute nu sunt
de stocare, în timp ce reactualizarea este pierdute. Este prea greu să le obţinem şi
relativ lipsită de eroare.) A încerca să reac- necesită tipul corect de indiciu de reac-
tualizezi un item din memoria de lungă tualizare (orice lucru care ne-ar putea
durată este ca şi cum ai încerca să, găseşti o ajuta să reactualizăm o amintire).
carte bibliotecă. mare. Faptul că nu Pentru a arăta că eşecurile de reactua-
vei găsi cartea nu înseamnă că ea nu există lizare pot cauza uitarea: să luăm următorul
în bibliotecă, ci poate că o cauţi intr-un loc exemplu, subiecţilor li se cere să memo-
greşit sau poate că este pur şi simplu inre- reze o listă lungă de cuvinte. Unele cuvinte
gistrată greşit, deci inaccesibilă. sunt nume de animale: câine, pisică, cal;
unele sunt denumiri de fructe: măr, porto-
DOVADA EŞECURILOR DE REAC-
cală, pară; iar altele sunt denumiri de mo-
TUALIZARE. Experienţa comună ne ofe-
bilă etc. (tabelul 8.1). În momentul reamin-
ră dovada eşecurilor de reactualizare.
tirii, subiecţii erau împărţiţi în două grupe.
Fiecare dintre noi a fost incapabil la un Unui grup i s-a oferit indicii de reactua-
moment dat să-şi reamintească un fapt sau lizare, cum ar fi: „animal", „fruct" etc.; ce-
o experienţă, dar care le-a venit mai târziu lălalt grup, grupul de control, nu a primit
în minte. De câte ori nu a fost imposibil să indicii de reactualizare. Grupul căruia i s-a
ne amintim anumite date sau nume în tim- dat indicii de reactualizare şi-a amintit mai
pui unui examen şi să ni le reamintim multe cuvinte decât grupul de control. La o
356 Introducere in psihologie

Memoria 357
testare ulterioară, când ambelor grupuri li general avem rezultate mai bune la un test
s-au dat indicii de reactualizare, ele şi-au de recunoaştere a unei informaţii, decât în
amintit acelaşi număr de cuvinte. Aşadar, cazul unui test de reactualizare. Într-un test
diferenţa iniţială de reproducere a mate- de recunoaştere suntem întrebaţi dacă am
rialului dintre cele două grupuri se datora mai întâlnit un anume item (de exemplu:
eşecurilor de reactualizare. „A fost Bessie Smith una dintre persoanele
În concluzie, cu cât sunt mai bune indi- Pintâlnite la petrecere?"). Itemul în sine (al
ciile de reactualizare, cu atât este mai bună testului) este un excelent indiciu de reac-
memoria. Acest principiu explică de ce in tualizare pentru amintirea lui. Prin con-
trast, într-un test de reactualizare trebuie să producem itemii memoraţi, cu minimum de indicii de INDICII DE REACTUALIZARE
reactualizare (de exemplu: „Amintiti-vă numele fiecărei persoane pe care ati întâlnit-o la animale stofă combustibili
petrecere"). De vreme ce indiciile de reactualizare dintr-un test de recunoaştere sunt în general mai fruct culoare profesii
folositoare decât cele din testul de reactualizare, testele de recunoaştere indică, de obicei, o mai bună mobilă tacâmuri sporturi
performantă a memoriei decât testele de reactualizare (Tulving, 1974). arme unelte haine
Tabelul 8.1. Exemple dintr-un experiment privind eşecurile de reactualizare. Subiectii care nu au primit INTERFERENŢA. Dintre factorii care pot afecta reactualizarea, cel mai important este
indicii de reactualizare şi-au amintit mai putine cuvinte din lista de memorat, decât subiectii care au avut interferenta. Dacă asociem itemi diferiti cu acelaşi indiciu, atunci când vom încerca să utilizăm acest
indiciile. Această descoperire arată că problemele din stadiul de reactualizare al memoriei de lungă durată sunt indiciu pentru a reactualiza unul dintre itemi (itemul tintă), ceilalti itemi vor deveni activi şi vor in-
responsabile pentru unele eşecuri ale memoriei. (După Tulving şi Pearlstone, 1966.) terfera cu descoperirea tintei. De exemplu, dacă prietenul tău Dan se mută şi în sfârşit îi inveti noul
LISTA DE MEMORAT număr de telefon, iti va veni greu să reactualizezi vechiul număr. De ce? Foloseşti indiciul
„numărul de telefon al lui Dan" pentru a reactualiza numărul de telefon, dar acest indiciu activează
câine bumbac ulei noul număr, care interferează cu recuperarea celui vechi. Sau să presupunem că locul de parcare pe
pisică lână benzină care 1-ai avut timp de un an s-a schimbat. S-ar putea ca la început să-ti vină greu să reactualizezi
cal mătase cărbune din memorie noul loc de parcare. De ce? Pentru că încerci să inveti să asociezi noul loc de
vacă vâscoză lemn parcare cu indiciul „locul meu de parcare", dar acest indiciu reactualizează vechiul loc de parcare,
măr albastru medic care interferează cu invătarea noului loc. În ambele exemple, puterea indiciului de reactualizare
portocală roşu avocat („numărul de telefon al lui Dan" sau „locul de parcare") pentru a activa itemii-tintă scade cu nu-
pară verde profesor mărul celorialti itemi asociati cu acele indicii. Cu cât asociem mai multi itemi cu un indiciu, cu atât
banană galben dentist mai supraîncărcat şi mai putin eficient va deveni acesta în reactualizare.
Interferenta poate opera la diferite niveluri, incluzând pe acela al tuturor faptelor. intr-un
scaun cutit fotbal
experiment, subiectii au invătat mai întâi să asocieze diferite fapte cu denumirile profesiunilor. De
masă lingură baseball exemplu, au Invătat că bancherul:
pat furculită baschet
(1) a fost rugat să se adreseze
sofa tigaie tenis
(2) a spart sticla; şi
cutit ciocan cămaşă (3) nu a amânat excursia.
armă ferăstrău şosetă
(,) 0►70
Avocatul:
carabină cuie pantaloni
(1) şi-a dat seama că este desfăcută cusătura;
bombă şurubelnită pantofi (2) a pictat un hambar vechi.

uj 0 60
Denumirile ocupaţiilor tru aceia care au recunoscut faptele linvă-
0 50 „bancher" şi ţate cu privire la bancher, decât pentru
14,1 0 40 „avocat" reprezintă aici
,
aceia care au învăţat despre avocat. in
indiciile de reac- acest studiu, apoi, interferenţa a încetinit
0,30
w 0 20
tualizare. Odată ce viteza de reactualizare. Multe alte experi-
c.) „bancher" era asociat mente arată că interferenţa poate duce la
0 0 , 1 0
tt cu trei fapte, în timp ce un eşec total de reactualizare, dacă ite-
„avocat" era aso- mii-ţintă sunt foarte slabi sau dacă interfe-
ciat cu numai două, cuvântul „bancher" a renţa este foarte puternică (Anderson,
fost mai puţin folositor în reactualizarea 1983). intr-adevăr, multă vreme s-a crezut
oricărei fapte asociate lui, decât a fost cu- că interferenţa este principalul motiv pen-
vântul „avocat" („bancher" este un indiciu tru care uitarea sporeşte în timp; pe scurt,
supraîncărcat). Mai târziu, când 1 i s-a dat indiciile relevante de reactualizare devin
subiecţilor un test de recunoaştere, a fost din ce în ce mai supraîncărcate cu timpul
necesară o perioadă mai mare de timp pen- (fig. 8.7).

1 00

0,90
0,80
8h 24h 2 zile 5 zile zile
1h 1/3h
INŢpwAL DE RETENŢIE A NI4ŢER!ALkiţti I. YERBAL

Fig. 8.7. Uitarea în funcţie de timpul trecut de la învăţarea unui material verbal. Curba uitării
prezintă grafic declinul procesului de reactualizare in funcţie de timp. Această curbă a uitării,
prima raportată vreodată, afost schiţată de Ebbinghaus (1885). El a învăţat o listă de 13 silabe, pe
care le-a repetat până când a reuşit să reproducă din memorie lista de două ori consecutiv, fără
greşeli. Apoi, după intervale cuprinse între 20 şi 31 de zile s-a retestat, determinând cât timp îi va
lua să reînveţe lista originală; cu cât uita mai puţin, cu atât avea nevoie de mai puţine încercări
pentru a reînvăţa lista. Figura prezint ă o măsură a uşurinţei de reînvăţare (denumită recuperare)
infuncţie de timp ceea ce sugerează că individul uită destul de multe aspecte despre un eveniment
in primele câteva ore, dar apoi rata uitării se va reduce considerabil. in acest grafic curba uitării
este reprezentativă pentru cazul memorării materialelor verbalefără legătură între ele, dar aufost
elaborate şi alte reprezentări grafice caracteristice diferitelor tipuri de materiale (de exemplu,
Bahrick şi Phelphs, 1987). in toate cazurile, interferenţa joacă un anumit rol în schimbările
apărute în uitare de-a lungul timpului.
358 Introducere în psihologie

MODELE DE REACTUALIZARE. În recunoscută o propoziţie din studiul prece-

încercarea de explicare a efectelor inter-
ferenţei, cercetătorii au dezvoltat o varie-
tate de modele de reactualizare. Aşa cum a
fost cazul în care am investigat reactuali-
zarea informaţiei din memoria de scurtă
durată, unele rnodele de reactualizare din
memoria de lungă durată se bazează pe un
proces de căutare, în timp ce altele se
bazează pe un proces de activare.
Efectele interferenţei din experimentul
„bancher — avocat" se potrivesc cu ideea de
reactualizare din memoria de lungă durată,
gândită ca un proces de căutare. Pentru a
ilustra acest proces, să observăm cum va fi
dent — „bancherul a spart sticla" (fig. 8.8).
Termenul „bancher" accesează repre-
zentarea sa în memorie, care localizează
procesul de căutare într-o zonă relevantă
de la nivelul memoriei de lungă durată.
Odată ajunşi acolo, trebuie căutate trei căi
pentru a găsi faptul că spart sticla". Prin
contrast, dacă propoziţia test ar fi fost
„avocatul a vopsit un hambar vechi", cău-
tarea s-ar fi făcut prin două căi (fig. 8.8).
Cât timp durata căutării în memorie creşte
o dată cu numărul căilor luate în conside-
rare, reactualizarea va fi mai lentă în cazul
propoziţiei „bancher", decât în cazul celei

„Bancherul a sparl sticla"

BANCHER

A fost rugat să
se adreseze mulţimil spartiticla Nu a amănat excHursia

„Avocatul a vopsit un hamhur vechi"

AVOCAT

şha dat seama că avea A vopsit un hambar vech

cusătura desfăcut'ă

Fig. 8.8. Reactualizarea ca proces de activare. La prezentarea propozhiei „Bancherul a spart

sticla", termenul „bancher" accesează reprezenlarea „bancher" in memoria de lungă durată;
o dată cu această reprezentare, există trei modalităti de a ji căutat. La prezentarea propozitiei
„Avocatul a vopsit un hambar vechi", termenu! „avocat" accesează reprezentarea „avocat", din
care apar două modalităti de a ji căutat. În mod allernativ, termenul „bancher" poate activa
reprezentarea „bancher", iar apoi această activare se propagă simultan de-a lungul celor trei căi
(acelasi lucru se petrece şi în cazul exemplului „avocat').
 „avocat". in tualizare şi în
sensul de activare.
Memoria
general, Când su-
reactualizarea biectul încearcă
este să recunoască
propoziţia
mai dificilă dacă
se asociază mai „bancherul a
multe spart sticla", de
fapte cu indiciul exemplu, el
de reactualizare, activează
întrucât reprezentarea
la fiecare fapt se „bancher", iar
adaugă încă o cale apoi
pe care activarea se
să fie căutat în propagă simultan
memorie. de-a lungul
Putem discuta celor trei căi
despre procesul emanate de
de reac- cuvântul „ban-
cher" (fig. 8.8).
 Dacă are loc o multe fapte cu
suficientă termenul
activare care „bancher", cu atât
să ajungă la mai redusă va fi
propoziţia „a activarea fiecărei
spart sticla", căi de
aceasta va fi căutare în
recunoscută. memorie, şi cu
Apariţia interfe- atât mai mult
renţei se datorează timp va fi necesar
faptului că pentru o activare
activarea din sufici-
reprezentarea entă care să
„bancher" trebuie ajungă la oricare
să se im- fapt parti-
partă între cular. Astfel, dacă
celelalte căi luămIn
emanate de acest considerare pro-
termen. Prin cesul de
urmare, cu cât reactualizare în
asociem mai sensul propagării
activării, putem încetineşte
explica de ce reactualizarea
interferenţa informaţiilor
(Anderson, 1983).
DISCUŢIE . infOrt.naţia.este_.
-
reprezentată.
CRITICĂ

odelele sub
conexioniste i0c
ale tnernoriei
tele
 arcinii cerute. nunţarea literelor
Nivelul bazal, sau luate in parte, adică
input-ul reţe- transfor-
lei, conţine unităţi marea sernnificaţiiior
care reprezintă pentru forrnarea
stimulii conexiu-
ili sau mput ul nilor dintre
(intrări); aceste anumite unităţi
unităţi prezintă input şi output.
aparenţa vizuală a Principiul de bazdă
literelor luate care clirijează
inclividual. procesul de
Nivelul de vârf, sau ncodare este
output-ul reţelei, urrnătorui: atunci
conţine când se pre-
unităţile, inclicând zintă un triplet de
răspunsuri posibile litere, pentru fiecare
sau dintre
output-uri (ieşiri); acestea subiectul
aceste unităţi formează o
conexiun.e exci-
reprezintă pro-
tatorte intre unitatea 8.9, c); unitatea
sa input şi unităţile input pentru litera K
output şi unt-
ale tuturor literelor tăţile output pentru
active. De exemplu, „R", „D", şi „K.."
dacă se (fig. 8.9, a0.
prezmtă tripletul R (Toate conexiunile
D K, subiectul va vor...................................
forma acelaşi
conexiunt excitatorii titnp). Faptul că
aceste conexiuni
pentru sunt exci-
literaşi
unitţile output tatortt (după cum
pentru „R", „D, ş indică..............................
„K" (fig. 8.9, b);
săgeţilor)
unitatea input
pentru litera D inseamnă următorul
lucru: dacă unităţile
unităţile output
input
pentru „R‘ „D` ,
sunt activate,
excitaţia se va
propaga spre uni-
 tăţile output
corespunzătoare
intr-o manieră
360 Introducere in psihologie

a oRy.:

<
K„
b
D,,
wr

...

0
c o
WrI
, .. , 11
"
11$
‘,.

,... ,

...
41111)
d 4$W, 0
, . ...

0
....... .....

...............

R
Indiciu

Fig. 8.9. O reţea simplă pentru reactualizarea cu ajutorul indiciilor.

Această reţea implică numai conexiunile excitatorii dintre unităţi. Nivelul
bazal al reţelei conţine unităţile input care reprezintă aspectul vizual al lite-
relor R, D, K, şi T; nivelul superior al reţelei conţine unităţile output care
reprezintă pronunţarea celor patru litere. Prezentarea literelor R D K va duce
laformarea: conexiunilor excitatorii intre unităţile input pentru R şi unităţile
ouput pentru „R", „D", şi „K"; conexiunilor excitatorii intre unitatea input
pentru D şi unităţile output pentru „R ", „D", şi „K"; conexiunilor excitatorii
intre unitalea input pentru K şi unităţile output pentru „R", „D", şi „K".
Dacă literele R D sunt prezentate ca indiciu de reactualizare, toate unităţile
output pentru „R", „D", şi „K" vor deveni active.
 Mem 361
oria
.•,, .. .

etare..&
. .
.
te.a te
mod
elele
cone
 •

une
if; •. . ' • . . .

xioni
ste
ale
mem
oriei
,v
imba
un
aspe
ct al
sarci
nii
de
mem
orar
e• n
c ca su
iectul să
aibă de
reprOd
us
verbal
toate
e ţrei
litere
indic
ate
pent
ru
tripl
et,
acu
m el
tre
ui
răsp
undă
num
ai cu
liter
a
 care
nu
ste )in
m iciu•
exempl
u, la
indiciu
l
Iva unt u
a iectul
ar e ui
să
răspun
dă cu
„ Cum
•

. .

..................
utern
modifi
ca re
eaua
din
figura:
.
astfei
cât ea
coresp
undă.
sarcin
i? De
vreme
subie .
ctul
rebui t
einod
in
.esen
ţial
să
inhib
e .
•
•
rstirea
numelo
r
literelor
intrate
(litere
input),
vom a
ătia.con
e).(iuni
inhibito
rii
(simboli
zate
rin
cercuril
e
 intărite
pe
margine
) intre
unităţile
nu
output
ale
fiecărel
litere 8 ,
a 10
eră
de
figur
a 8.9,
d
prin
adău
garea
conexiu
nilor
ibitorii).
Acum,
când
literele
R
D sunt
prezent
ate ca
activare
a se va
propag
a in
nou
spre
unităţil
e
output
pent.ru
oate te
 • da •
; dar
inhibiţia
va. fi
362 Int•oducere in psihologie

. ..

eţeaua
u
exCitat
oril
asemen memor
ea area
trimisă tripletu
spre
unitătil
lui R D
K, Indiciu R D
e subiect
output ul
pentru nostru
„R" şi Invată
„D", tripletul
ceea ce R D T.
va Acum,
reduce printre
din alte
activar lucruri,
ea cone-
acestor xiunile
unităti. excitato
Rezulta rii vor
tul fi
constă formate
in între
faptul unitatea
că input-
numai urilor R D
unitatea
output
pentru
R şi D
Indiciu
pentru şi
„K" va unitate
primi o a
cantitat output
e critică pentru
de „T"
activare (fig.
(necesa 8.10,
ră b).
pentru Aceste
a noi
deveni conexiu
activă), ni vor
acesta duce la
fiind interfer
răspuns entă,
ul cerut dacă
de subiect
sarcina ului i se
dată. indică
Aşadar, R D.
prin Un
interact astfel
iunea de
subtilă indiciu
dintre va
conexiu activa
nile unitate
excitato a
rii şi output
cele pentru
inhibito „1"-,
rii, precum
modele şi
le pentru
conexio „K"
niste (fig.
vor 8.10,
conduc b), iar
e la cele
perfor- două
mante unităti
în output
numero se vor
ase comple
sarcini ta una
de cu
memor cealaltă
are , fapt ce
(Willsh va duce
aw, la o
1981). reprodu
Mo cere
delele mai
conexi slabă.
oniste Mo
pot de delele
asemen conexio
ea niste ale
explica interfer
efectel entei
e sunt
interfer explorat
entei. e
Să intensiv
presup (McClo
unem skey şi
că în Cohen,
sarcina 1989;
anterio Sloma
ară, n şi •

după Rumel
hart, Aceasta
1991). inseam
in nă că
unele repreze
din ntarea
aceste fiecărui
modele, item se
mai distribu
degrabă ie în tot
decât în setul de
cazul unităti.
uni- Modele
tătilor le
care conexio
reprezi niste cu
ntă acest
itemii tip de
în distribu
întregi tie a
me repreze
(cum ar ntării
fi sunt
literele) mult
, fiecare mai
unitate puterni
desemn ce
ează o decât
singură tipul
trăsătur exempl
ă a ificat
itemulu de noi
i. aici.

Stoca Do
rea vada
infor directă
a
maţii pierder
lor ii
Eşe inform
curile aţiilor
de din
reactu memo
alizare rie
nu par provin
a fi e de la
singura persoa
cauză nele
a cărora
uitării. li s-a
Faptul aplicat
că terapia
uitarea electro
se convu
l-
datore
sivant
ază
ă, cu
eşecur
scopul
ilor de
de a
reactu
uşura
alizare
simpto
nu
mele
înseam
de
nă că
depresi
se vor
e
uita
severă
toate
(un
inform
curent
aţiile.
electric
Este
slab
greu
aplicat
de
pe
crezut
scalp
că
produc
fiecare
e un
lucru
scurt
pe care
atac
1-am
ase-
invătat
odată mănăt
aşteapt or
ă în crizelo
memor r
ie un epilept
indiciu ice şi
pentru o
o pierde
reactua re
lizare tempor
corectă ară a
. Mai conştie
mult nţei;
ca vezi
sigur capitol
că ul 16).
unele in
inform aceste
aţii se cazuri,
pierd pacien
din tul
stocaj pierde
(Loftu o parte
s şi din
Loftus memo
, ria
1980). eveni
mentel
or ce
au e
avut determ
loc în inarea
lunile bazelo
anterio r
are fiziolo
şocului gice
, însă ale
nu şi consoli
me- dării
moria inform
eveni aţiei.
mentel Sunt
or implic
recent ate mai
e multe
(Squir structu
e şi ri
Fox, cerebra
1980). le, cum
Aceste ar fi
pierder hipoca
i de mpul
memor şi
ie nu amigd
se ala,
datore localiz
ază ate
eşecur sub
ilor de cortex
reactu ul
alizare cerebr
: dacă al.
şocul Rolul
afectea hipoca
ză mpului
proces în
ul de consoli
reactua dare
li zare, pare a
atunci fi acela
toate al unui
continu sistem
turile de
mnezic interle
e ar gătură,
trebui care
să fie interco
afectat nectea
e, nu ză
doar toate
cele aspecte
recent le unei
e. Se inform
pare aţii
că particu
şocul lare,
afecte stocate
ază în
mai diferit
degrab e zone
ă ale
proces creier
ul de ului
stocare (Squir
, care e,
consoli Cohen,
dează Nadel,
con- 1984).
ţinutur Pierder
ile ea în
mnezi ansam
ce blu a
recent memo
e (pe o riei la
perioa oamen
dă de i are
câteva loc de
luni obicei
sau atunci
chiar când
mai sunt
mult), lezate
iar ambel
inform e
aţia structu
care ri
nu este cerebra
consol le —
idată amigda
se va la şi
pierde hipoca
din mpul;
stocaj. leziuni
Psi doar
hologii ale
au hipoca
făcut mpului
progre vor
se cauza
substa tulbură
nţiale ri
în ceea severe
ce de
priveşt
Memoria 363
memo studiu
rie. care a
Ac incepu
est t cu
fapt a analiz
fost a
demon proble
strat melor
de un

sp e
ec în
ifi ur
ce m
al a
e in
m te
e rv
m en
or ţie
ie i
i de
u by
n pa
ui ss
p co
ac ro
ie na
nt ri
pr an
o- —
bl şi
e ca
m re
e s-
d a
at sf
or âr
at şit
e cu
u o
n ne
or cr
co o
m ps
pl ie
ic de
aţ ta
ii li
a at
p ă
ăr a
ut
cr A
ei m
er ar
ul al
ui ,
să 19
u; 89
hi ).
p U
oc n
a st
m u
p di
ul u
er m
a ai
si re
n -
g ce
ur nt
a ef
st ec
ru tu
ct at
ur pe
ă m
ce ai
re m
br uţ
al e
ă of
af er
ec ă
ta ce
tă a
(Z m
ol ai
a- b
M u
or n
ga ă
n, d
S ov
q a
ui d
re ă,
, şi
 a de
n m
u ai
m m
e: uţ
fu e
nc ex
ţi pe
a ri
hi -
p m
oc en
a ta
m le
- au
p in
ul vă
ui ţ
co at
ns să
tă fa
în că
co de
ns os
ol eb
id ir
ar ea
ea în
in tr
fo e
r 10
m 0
aţ de
iil pe
or re
re ch
la i
ti de
v o
re bi
ce ec
nt te
e. ;
G la
ru fi
p ec
ul ar
 e ri
pe di
re ca
- ac
ch el
e, o
hr bi
a ec
n t.
a 'i
se nt
gă ru
se câ
a t
su to
b at
u e
n o
si bi
n ec
g te
ur le
o se
bi de
ec os
t, eb
pe ea
ca u
re în
m tr
ai e
m el
uţ e,
a m
o ai
p m
ut uţ
ea el
lu e
a a
n u
u in
m vă
ai -
d ţa
ac t
ă în
m te
o cu
d 16
es să
en pt
ţi ă
al m
10 â
0 ni
de în
pr ai
o nt
bl e
e ca
m ce
e rc
di et
fe ăt
- or
ri ii
te să
. "i
D n
o de
u pă
ăz rt
ec ez
i e
di ch
nt ir
re ur
ac gi
es ca
te lh
pr ip
o o-
bl ca
e m
m p
e ui
a m
u ai
fo m
st uţ
în el
vă or
ţa ;
se e
tu de
ril in
e te
a rv
di en
ţi ţi
o a
n ch
al ir
e ur
de gi
câ ca
te lă.
20 L
de a
pr d
o o
bl u
e ă
m să
e pt
a ă
u m
fo â
st ni
în d
vă u
ţa p
te ă
cu o
12 pe
, -
8, ra
4 ţi
sa e,
u ce
2 rc
să et
pt ăt
ă or
m ii
â a
ni u
în te
ai st
nt at
m ri
e r
m e
or a
ia es
m e
ai n
- ţi
m al
uţ ă
el a
or fo
cu st
o a
si c
n e
g e
ur a
ă c
in ă
ce m
rc ai
ar m
e uţ
la el
fi e
ec ex
ar pe
e ri
1 m
0 en
0 ta
d le
e şi-
p a
e u
r a
e m
c in
hi th
. di
D s-
es cr
c i
o m
p in
e ăr
il co
e nt
in ro
vă l),
ţa in
te să
cu n
12 u
, şi
16 -
sa a
u u
20 a
de m
să in
pt tit
ă ch
m ia
â r
ni at
in ât
ai de
nt bi
e ne
de di
o sc
pe ri
ra m
ţi i-
e n
(l ăr
a ile
fe în
l vă
ca ţa
m te
ai cu
m 2,
uţ 4
el să
e pt
di ă
n m
lo â
tu ni
l in
de ai
nt ex
e pe
de ri
in m
te en
rv ta
en le
ţi îşi
a a
ch d
ir uc
ur a
gi m
ca in
lă, te
pr m
ec ai
u p
m uţ
m in
ai de
m di
uţ sc
el ri
e m
de in
co ăr
nt il
ro e
l. în
M vă
ai ţa
m te
ul cu
t 2-
de 4
câ să
t pt
at ă
ât m
, ă
m ni
ai in
rn ai
uţ nt
el e
e de
 o in
pe ti
ra ril
ţi e
e, ră
de m
câ â
t n
de în
di hi
sc p
ri o-
m ca
in m
ăr p
ile o
în pe
vă ri
ţa oa
te d
m ă
ai de
re n
ce u
nt m
. ai
A câ
ce te
st va
e să
re pt
zu ă-
lt m
at â
e ni
su ;
ge n
- u
re m
az ai
ă în
fa ac
pt es
ul t
că in
a te
m rv
al m
de a-
ti ne
m nt
p ă
m a
e- in
m fo
or r
ia m
es aţ
te iil
af or
ec în
ta m
tă e
pr m
in or
în ia
de de
pă lu
rt n
ar gă
ea d
ch ur
ir at
ur ă
- ar
gi e
ca lo
lă c
a în
hi co
p rt
oc ex
a ul
m ce
p re
ul br
ui al,
. în
St sp
oc e-
ar ci
ea al
pe în
r ac
 el S
e q
re ui
gi re
u ,
ni 19
în 92
ca ).
re
se I
in
te n
rp te
re r
te a
az c
ă
ţ
in
fo i
r u
m n
aţ e
ia a
se
n
î
zo n
ri tr
al e
ă e
(
n
Z
ol c
a- o
M d
or a
g r
a
n
e
şi şi
S r
q e
ui a
re ct
,
19 u
90 al
; iz
a at
r e
în
e ti
L m
a p
d ul
es en
cr
ie co
re d
a ăr
st ii
a (d
di e
ul
ui ex
d e
e m
e pl
n u,
c
o el
d a
a b
re or
a ar
in ea
fo )
r vo
m r
aţ uş
ill ur
or a
a m
m ai
o tâ
bs rz
er iu
va re
t ac
că tu
o a-
pe liz
ra ar
ţii ea
le .
ex A
ec lţi
ut d
oi i
fa de
ct su
o cc
ri es
ai :
p a)
r or
o ga
ce ni
s za
ul re
ui a
d in
e -
e fo
n r
c m
o- aţ
d ie
ar i
e în
sp ti
or m
es p
c ul
d en
e co
as d
e ăr
m ii,
e şi
n b)
ea co
şa n-
ns te
el xt
e ul
u en
n co
ei d
re ăr
ac ii
tu in
al fo
iz r
ăr m
a N
ţ i F
ei O
tr R
eb M
ui A
e Ţ
II
si L
m O
il R
ar .
ce C
lu u
i câ
în t
ca vo
re m
in or
fo ga
r ni
m za
a m
ţi
ai
a bi
va ne
fi m
re at
ac er
- ia
tu lu
al i
iz su
at p
ă. us
en
O co
R d
G ăr
A ii,
N
cu
I
at
Z
ât
A
m
R
ai
E
uş
A
I or
va e
fi p
de ro
re fe
ac si
tu u
ali ni
za :
t. m
Să e
pr di
es ci
u ,
p a
u v
ne oc
m aţ
că i
ai şi
lu ju
at rn
pa al
rt işt
e i.
la C
o â
co n
nf d
er ve
in i
ţă în
u ce
n rc
de a
ai m
in ai
tff tâ
in rz
it iu
pe să
rs -ţi
oa a
ne m
cu in
di te
ve şt
rs i
 n p
u u
m ne
el in
e tr
lo eb
r, ar
ar ea
fi :
m Ci
ai ne
bi er
ne a
d u
ac m
ă ed
in ic
iţi ii
al pe
ve ca
i re
or i-
ga a
ni m
za in
in tâ
fo ln
r it
m ?
aţ Ci
ia ne
cu er
pr a
iv u
ir av
e oc
la aţ
pr ii
of ?
es ş.
ie. a.
A m
p .d
oi .
îţi E
ve st
i e
m ia
ul r
t a
m p
ai oi
uş o
or re
să ac
ne tu
a al
m
in iz
ti ă
m m
o ca
lis te
tă
de go
n ri
u e
m cu
e ca
sa te
u
cu -
vi go
nt ri
e e.
d U
ac r
ă m
a ăt
m or
en ul
co ex
d p
at er
in i
fo m
r e
m nt
aţ il
ia us
în tr
ca ea
te ză
go ac
ri es
i, t
pr lis
in tă
ci a
pi u
u. fo
Se st
ce ar
re a
su nj
bi at
ec e
ţil su
or b
să fo
m rr
e n
m a
or u
ez n
e ui
o ar
lis bo
tă re
de ie
cu ra
vi rh
nt ic,
e. ex
P ac
en t
tr ca
u in
u fi
ni gu
i ra
su 8.
bi 11
ec .
ţi
cu
-
vi
nt
el
e
di
n
364 Introducere în psihologie

Platină Aluminiu Bronz Safir Piatră de var

Argint Cupru Otel Smarald Granit
Aur Plumb Alamă Diamant Marmură
Fier Rubin Ardezie

Fig. 8.11. Organizarea ierarhică îmbunătăţeşte procesul de reactualizare.

Aceşti arbori se elaborează in funcţie de următoarea regulă: toţi itemii aflaţi
sub „mugur" sunt incluŞi în clasa etichetată de acel mugure. De exemplu,
itemii „bronz", „oţel", „alamă" sunt incluşi in clasa etichetată „aliaje".
(După Bower, Clark, Winzenz, Lesgold, 1969).
Pentru alţi subiecţi, cuvintele au fost nectate la un grup de nivel superior. Prin
aranjate la întâmplare. in momentul testării, urmare, cu ajutorul organizării ierarhice
subiecţii cărora Ii s-a prezentat aranjamen- putem să divizăm vastul proces de căutare
tele la întâmplare au reprodus doar 19% din într-o secvenţă de câteva mai mici; astfel,
cuvinte, în timp ce ceilalţi subiecţi — 65%. sunt şanse minime să ne împotmolim prin
Studiile de acest gen pun oarecum la apariţia aceluiaşi cuvânt de mai multe ori,
lă faptul că memoria este foarte bună atunci aşa cum se întâmplă atunci când căutăm
când materialul este foarte bine organizat. un material neorganizat (Raaijmakers şi
De ce organizarea ierarhică imbună- Shiffrin, 1981; Gillund şi Shiffrin, 1984).1
tăţeşte memoria? Probabil datorită faptului
CONTEXTUL. Este mult mai uşor să
că procesul organizării stă la baza unei
reactualizăm informaţia unui fapt particu-
reactualizări mult mai eficiente. De exem-
plu, să presupunem că subiecţii din experi- lar (sau episod), dacă ne aflăm în acelaşi
context în care 1-am encodat (Estes, 1972).
mentul precedent s-au folosit de o căutare
serială în memorie. Subiecţii care au văzut De exemplu, abilitatea de reactualizare a
numelor colegilor tăi din clasa întâi şi a
cuvintele organizate în mod ierarhic, ca în
figura 8.11, probabil că au procedat în felul Organizarea poate compensa şi efectele dăună-
următor: mai întâi ei au găsit un nivel su- toare ale interferentei. Aminteşte-ţi experimentul in
care subiecţii au memorat acele fapte: ,.Bancherul a
perior al grupului de cuvinte, cum ar fi fost rugat să se adreseze multimii", ,Bancherul a
„metale obişnuite"; apoi au căutat cuvin- spart sticla", şi „Bancherul nu a amânat excursia".
tele specifice de la nivelul inferior („alu- Dacă prima propoziţie este înlocuită cu „Banchcrul a
miniu", „cupru", „plumb", „fier") ş.a.m.d. fost rugat să boteze nava", faptele _bancherului" vor
fi organizate în jurul subiectului de botezare a navei.
Operând în această modalitate, subiecţii nu Acum, subiectilor nu le va lua mai mult timp să
vor trebui să caute la nici un nivel setul cu recunoască una din cele trei fapte cu privire la
foarte multe cuvinte. Există numai două bancher, decât le-ar lua să recunoască una sau două
grupuri de nivel superior, şi niciodată mai fapte invăţate despre oricare altă ocupatie (Smith,
mult de trei grupuri de nivel inferior co Adams, Schorr, 1978). (n.a.)
 doua s-ar Astfel se
Memoria
îmbunătăţi explică de ce
considerabil, dacă uneori suntem
ai copleşiţi de un
merge pe torent de
coridoarele şcolii amintiri despre
elementare. La viaţa noastră
fel se intâmplă şi anterioară, dacă
cu abilitatea de a am vizita
reactua- locul unde am trăit
liza un moment odată. Contextul
emoţionant în care
petrecut cu are loc
părinţii, care va fi encodarea
evenimentului
mai mare dacă te este în
vei in- sine unul dintre
toarce in locul cele mai
unde a avut loc puternice indicii
intâmplarea.
 de reactualizare Ce se întâmplă în
posibile; interiorul nostru
numeroase do- când are
vezi loc encodarea
experimentale informaţiel —
vin să sprijine starea noastră
acest internă
lucru (fig. 8.12, reprezintă o altă
pentru un studiu parte a contex-
repre- tului. De
zentativ). exemplu, dacă
Contextul nu e trăim un eveni-
totdeauna extern ment în timpul
celui căruia suntem sub
care memorează influenţa
cu alte cuvinte, unui anumit drog
nu este (cum ar fi
mereu o chestiune alcoolul sau
de mediu
înconjurător.
 marijuana), aflăm din nou
probabil că putem într-o stare
reactualiza indusă de drog.
cel mai bine
informaţia
atunci când ne
 Fig. 8.12. Efectele contextului
ambiental asupra reactualizării.
a intr un
- b
experiment efectuat
pentru a demon,stra modul în care
contextul influenţează procesul de
reactualizare, un grup de
scafandri de mare adâncime au învăţat o
listâ de cuvinte, în timp ce erau pe plajă
(imaginea a.);
un alt grup de scafandri au învăţat lista
•

în timp ce se aflau la 4,5 metri sub apă

(imaginea
Ulterior, fiecare grup a fost împărţit în
jumătate, şi scafandrii au încercat

cuvintele invăţate fie în acelaşi mediu

(imaginile c
(imaginile d şi e).
Nu s-a constatat nici un efect general al
faptului că
pe plajă
'

•
 sau sub apă. Dar scafandrii care au fost
testati într-un mediu diferit de cel în care
au învăţat şi-au
amintit cu 40% mai puţin decât scafandrii
care au învăţat şi-au amintit informaţiile
în acelaşi
mediu. (Gooden şi Baddeley, 1975.)
366
În asemenea cazuri, memoria este partial
dependentă de starea internă din timpul
invătării; aceasta se numeşte învăţare de-
pendentă de stare. Deşi dovada invătării
dependente de stare este controversată, ea
sugerează că memoria într-adevăr se Imbu-
nătăteşte dacă starea internă din timpul
reactualizării corespunde cu cea din timpul
encodării (Eich, 1980).
Factori emo
ţionali implicaţi
în uitare
Până acum am tratat memoria ca şi cum
ar fi despărtită de emotie. Dar nu este ade-
vărat că uneori ne aducem aminte mate-
rialul şi datorită continutului său emotio-
nal? Pe această temă s-au făcut numeroase
cercetări. Rezultatele experimentale suge-
rează faptul că emotia poate influenta me-
moria de lungă durată în cel putin cinci
modalităti distincte.
Cea mai simplă idee este aceea că avem
tendinta de a ne gândi la situatiile cu incăr-
cătură emotională atât pozitivă, cât şi ne-
gativă, mai mult decât ne gândim la ceva
neutru. Repetăm şi organizăm amintirile
impresionante, mai mult decât o facem cu
dublurile lor mai „liniştite". De exemplu,
poti uita unde ai vizionat acest sau acel
film, dar dacă se porneşte un incendiu în
timp ce te afli în sala de film, vei tot des-
crie întâmplarea prietenilor tăi, în aceeaşi
măsură în care te vei tot gândi la ea, în
felul acesta repetând şi organizând intâm-
plarea. O dată ce ştim că repetarea şi orga-
nizarea pot Imbună'tăti reactualizarea infor-
matiei din memoria de lungă durată, nu ne
surprinde faptul că numeroşi cercetători au
descoperit o memorie mai bună pentru
situatiile emotionale, decât pentru situatiile
fără încărcătură emotională (Rapaport,
1942; Neisser, 1982).
Introducere in psihologie
A doua modalitate în care emotia poate
afecta memoria este aceea care se reali-
zează prin amintirile blitz. Amintirea blitz
este înregistrarea foarte vie şi relativ per-
manentă a circumstantelor în are ai aflat
despre un eveniment încărcat emotional,
semnificativ, cum ar fi explozia navetei
spatiale Challenger în 1986. Numeroase
persoane, pe când aveau 20 de ani, îşi
amintesc exact unde erau când au aflat
despre dezastrul Challenger, îşi amintesc
exact cine le-a vorbit despre el, chiar dacă
acestea sunt tipuri de detalii pe care în mod
obişnuit le uităm repede. Americanii cu
vârsta de 30 de ani sau mai în vârstă pot
avea amintiri blitz privind încercarea de
asasinare în 1981 a lui Ronald Reagan, în
timp ce americanii cu vârsta de 40 de ani
sau mai mari pot avea amintiri ale asa-
sinării lui John F. Kennedy şi Martin
Luther King în 1960. in mod remarcabil,
există chiar un raport publicat care indică
faptul că americanii, cu un secol în urmă,
au avut amintiri blitz ale asasinării lui
Abraham Lincoln. Când Colegrove (1899)
a intervievat 179 de persoane, 127 dintre
ele au fost capabile să ofere detalii despre
locul unde se aflau şi ce făceau atunci când
au auzit de asasinarea lui Lincoln.
Ce anume este responsabil de astfel de
amintiri? Conform lui Brown şi Kulik
(1977), evenimentele foarte importante
declanşează un mecanism special de me-
morare, care înregistrează permanent orice
lucru pe care o persoană îl trăieşte la un
moment dat. Este ca şi cum am face o foto-
grafie a momentului, de aceea se numeşte
„amintire blitz". Totuşi, alţi cercetători nu
sunt de acord cu ideea conform căreia ar fi
implicat un mecanism special de memo-
rare. Ei sustin că amintirile blitz devin cu
timpul mai putin reactualizabile, aşa cum
se întâmplă cu amintirile de lungă durată
normale. intr-un studiu efectuat la câteva
 zile după explozia mentului după, 9
Memoria
lui Challenger, s-a luni de la
cerut producerea lui,
subiecţilor să anumite aspecte
spună unde se au fost uitate
aflau şi ce (McCloskey,
făceau când au Wible, Cohen,
auzit despre 1988). În mod
dezastru; nouă similar,
luni mai târziu, amintirile
aceloraşi persoanelor despre
persoane li s-au încercarea de
pus aceleaşi asasinare a
întrebări. Deşi preşedintelui
indivizii au Reagan indică o
detaliat în mod oarecare scădere a
deosebit
amintirile eveni- puterii de
reproducere a
 informaţiei pe să auzim şi să
măsură ce vorbim despre
evenimentul se ele, modali-
îndepărtează în tate în care
timp (Pillimer, procedăm şi cu
1984). alte situaţii
Aceste rezultate încărcate
sugerează faptul emoţional.
că me- Rămâne o
moria pentru chestiune
tragediile deschisă dacă
naţionale poate amintirile blitz
constitui o implică un
ilustrare a mecanism special
memoriei de memorare.
normale.
Spre deosebire de
Motivul pentru
amintirile blitz,
care ne amintim
există
evenimen-
cazuri în care
tele atât de viu
este acela că vom emoţiile negative
continua blochează.
 procesul de ma întrebare; laşi
reactualizare, răspunsul
ceea ce repre- deoparte.
zintă a treia Apar semnele de
modalitate în care panică. Deşi cea
emoţia poa- de-a
doua întrebare nu
te influenţa
este în realitate
memoria. 0
grea,
experienţă pe care anxietatea
numeroşi studenţi declanşată de prima
o au câteodată intrebare
ilustrează se extinde la
acest fapt: următoarea. Te uiţi
şi la a
Ai de dat treia întrebare; n-ar
un examen, mai conta dacă te-ar
dar nu eşti întreba chiar şi
foarte încrezător. numărul de telefon.
Abia poţi înţelege Nu
pri- există nici o cale de
a răspunde. Te afli
 complet în sau „Toţi vor
panică. crede că sunt
prost". Aceste
Ce se intâmplă
gânduri vor
cu memoria în
interfera apoi cu
acest
orice "incer-
caz? Eşecul în a
care de a
răspunde la
reactualiza
prima între-
informaţia
bare a produs relevantă
anxietate pentru întrebare,
subiectului. An- iar aceasta poate
xietatea este de explica
obicei de ce memoria
acompaniată de eşuează în mod
gân- absolut.
duri străine, cum Potrivit acestui
ar fi: „Am să pic punct de vedere,
iarăşi" anxietatea
 nu este cauza când contextul de
directă a eşecului reactualizare
memoriei; corespunde
mai curând, ea cu cel al encodării.
cauzează eşecul 0 dată ce starea
memoriei noastră
prin interferare cu emoţională din
reactualizarea timpul învăţării
(Holmes, este o parte
1974). Emoţia a contextului,
poate de dacă materialul
asemenea să afec- pe care îl
teze memoria învăţăm ne face
printr-un tip de să fim trişti,
efect de con- atunci, pro-
text. Aşa cum am babil, cea mai
observat, cea mai bună
bună reactualizare va
reproducere a fi
informaţiei are
loc atunci
 atunci când dacă au fost
suntem iarăşi plăcute sau
trişti. Experi- neplăcute. La o
mentatori i au săptămână după
demonstrat în completarea
laborator un jurnalelor,
asemenea efect de subiecţii au
context revenit în
emoţional. Su- laborator şi au
biecţii au fost de fost
acord să, ţină hipnotizaţi (a avut
jurnale loc o preselecţie a
pentru o celor
săptămână, puternic
înregistrând zilnic hipnotizabili).
fie- Jumătate din su-
care incident biecţi au fost
emoţional apărut transpuşi într-o
şi notând dispoziţie
 plăcută, iar plăcute; în cazul
cealaltă jumătate subiecţilor aflaţi
într-o dispo- într-o
ziţie neplăcută. dispoziţie psihică
Tuturor neplăcută la
subiecţilor li s-a reactuali-
cerut să-şi zare, majoritatea
amintească incidentelor
incidentele Inregi amintite au
s- fost neplăcute.
trate în jurnalele După cum ne-am
lor. in cazul aşteptat,
subiecţilor reproducerea
aflaţi Intr-o informaţiei este
dispoziţie plăcută, foarte bună
majoritatea
incidentelor pe
care şi le-au
amintit au fost
368
atunci când emoţia dominantă din timpul
reactualizării corespunde cu cea din timpul
encodării (Bower, 1981).
Deocamdată, pe lângă posibilitatea uti-
lizării unui mecanism special pentru amin-
tirile blitz, toate mijloacele prin care emo-
ţiile pot influenţa memoria se bazează pe
principiile deja discutate — numirea, repe-
tarea, interferenţa şi efectele de context. Al
cincilea punct de vedere privind emoţia şi
memoria, teoria inconştientului a lui Freud,
dezvăluie principii noi. Freud spunea că
unele experienţe emoţionale din copilărie
sunt atât de traumatice încât, pătrunzând în
conştiinţă mulţi ani mai târziu, individul
este total copleşit de anxietate. (Acesta este
diferit de exemplul cu examenul, unde an-
xietatea era tolerabilă de către conştiinţă.)
Astfel de experienţe traumatice sunt sto-
cate în inconştient, sau refulate; ele pot fi
reactualizate, dacă se retrăieşte o anumită
Memoria implicită
Până aici ne-am preocupat în special de
situaţiile în care persoanele îşi amintesc
faptele personale. În astfel de cazuri, me-
moria este o chestiune de amintire con-
ştientă a trecutului, fiind exprimată în mod
explicit. Dar se pare că există şi un alt tip
de memorie, tipul care se manifestă adesea
prin deprinderi, şi care reprezintă o imbu-
nătăţire a unei anumite sarcini perceptuale,
motorii sau cognitive, fără amintirea con-
ştientă a experienţelor care duc la acea im-
bunătăţire. De exemplu, prin practică pu-
tem îmbunătăţi în mod constant abilitatea
noastră de a recunoaşte cuvintele dintr-o
limbă străină, dar în momentul recu-
noaşterii cuvântului, şi în felul acesta de-
monstrând deprinderea noastră, nu avem
nevoie de o amintire conştientă a lecţiilor
Introducere în psihologie
emoţie asociată cu acestea. Prin urmare,
refularea reprezintă un ultim eşec de reac-
tualizare: accesul la amintirile ţintă este blo-
cat în mod activ. Noţiunea de blocare activă
face ca ipoteza refulării să fie diferită cali-
tativ de ideile referitoare la uitare discutate
anterior. (Pentru o discuţie mai completă a
teoriei lui Freud, vezi capitolul 14).
Refularea este un fenomen atât de ui-
mitor, încât am dori să-I stud iem în labora-
tor, dar acest lucru s-a dovedit dificil de
realizat. Pentru a induce o refulare adevă-
rată într-un laborator, experimentatorul tre-
buie să aibă subiecţi care să trăiască ceva
extrem de traumatic, iar consideraţiile etice
interzic acest lucru. Studiile anterioare au
expus subiecţii doar la experienţe uşor su-
părătoare. Cea mai mare parte a dovezilor
rezultate din aceste studii oferă un sprijin
combinat ipotezei refulării (Baddeley,
1990; Erdelyi, 1985).
care au dus la această imbunătăţire. În
acest caz memoria este exprimată implicit
(Schachter, 1989).
Memoria în amnezie
AMNEZIA. Multe din cele ce ştim
despre memoria implicită le-am învăţat de
la persoanele care suferă de amnezie. Am-
nezia se referă la o pierdere parţială a me-
moriei. Ea poate avea cauze foarte diferite,
incluzând leziuni accidentale ale creierului,
comoţii, encefalite, alcool ism, şoc electro-
convulsivant şi procedee chirurgicale (de
exemplu, îndepărtarea chirurgicală a hipo-
campului pentru a reduce simptomele
de epilepsie). Oricare ar fi cauzele sale,
simptomul primar de amnezie constă într-o
 inabilitate este incapabil să

Memoria 369
profundă de a participe la o
achiziţiona noi conversaţie
informa ţ ii normalâ,
factuale sau de a deoarece işi
ne aminti pierde şirul
evenimentele de zi gându-
cu zi; aceasta se rilor, fiind cel
referă puţin lipsit de
la amnezia atenţie. Un alt
anterogradă, şi pacient
ea poate fi identificat ca
foarte extinsă. fiind H.M. cel
Există un pacient mai
studiat în studiat dintre
mod intensiv, toţi amnezicii
identificat ca fiind citeşte ace-
N.A., care
 leaşi reviste de retrogradă
fiecare dată şi în variază de
permanen- la pacient la
ţă. trebuie să i se pacient. Dincolo
facă cunoştinţă cu de pierderile
medicii de memorie
care-1 tratează de retrograde şi
mai bine de 20 de anterograde, am-
ani. nezicul tipic arată
Cel de-al doilea normal; el are un
simptom de voca-
amnezie bular normal,
constă în cunoştinţe
inabilitatea de a
ne aminti eveni- obişnuite despre
lume, iar in
mentele apărute
general nu
anterior leziunii
prezintă nici o de-
sau bolii.
teriorare a
Gradul de
inteligenţei.
amnezie
 denumit amnezie
infantilă.
DISCUŢ reud a
descoperit
fenomenul
tnne observand
zia pacienţii săi erau
g
copi s
lăn amintească
in rimul lan de evenimentele clin
viaţă, deşi raceasţa primii 3 5 ani
este peri- in.•.•,.„o4
oada când avem .
cele mai bogate mărul e am care a
experien trecut de la acel
Acest fenomen eveniment,
curios a fost luat
în discu ie ms rata de scădere
pentru prima dată este mai abruptă
de Freud (1905) şi pe pentru
care 1-a
 evenimentele din petrecute la varsta
primiit 6 ani de de 3 ani sau mai
via decât mult;
pentru tot-uşi, câţiva
evenimentele subiecţi............................
petrecute ulterior eveniffiente
acestei etrecute a.nterior
vârste Wetzler vârstei de 1 an.
Sweeney, citaţi Oricum, prin
de Rubin, ceste raportări nu
1986). putern ti niciodată
In alte sigun că
persoanelor s evenimentul
-şi „amintit" a avut
amintească şi să loc
dateze evenimentele reco
petrecute nsti
1n copilărie. uit
I3entru majoritatea  • • •

sublecţilor, ..: • • •

nmele amintiri
sunt intruckva
asemănătoare
 niativ acelaşi in
ambele cazuri
(aproximativ
s..........................................................................

ani . Dovezi mult

• mai riguroase
.".•"••. provin dintr-un
..•••. tu iu "in care
d
e subiecţi cu vârsta.
de, 18 arn
multe despre incercat să-şi
anii petrecu a ............................. a.rnintească
foarte rare evenimente
persoanele cu persona
vârsta e 1 ani care
pot să ne spună e
Iţ

câte ceva despre

primii trei ani
de viaţă, deşi
intervalui de timp
este aproxi-
.
  :.: • .•.

:.•:• .

..•
.•
p.cţ.e•
370
subiectul atunci când s-a născut fratele. Dacă
fratele s-a născut înainte ca subiectul să aibă
3 ani, persoana nu poate să-şi amintească nimic
despre aceasta. Dacă naşterea a avut loc după
această vârstă, reproducerea informaţiei respec-
tive sporeşte o dată cu vârsta avută la data
evenimentului. Aceste rezultate indică o amne-
zie aproape totală pentru primii 3 ani de viaţă
(totuşi, cercetări mai recente sugerează că o
astfel de amintire poate fi imbunătăţită, dacă se
dau mai multe indicii, iar aceste indicii să fie
mult mai specifice, Fivush şi Hamond, 1991).
Ce anume cauzează amnezia infantilă?
Freud (1905) credea că amnezia se datorează
refulării sentimentelor sexuale şi de agresivitate
pe care copilul le îndreaptă spre părinţii lui.
15
/
0 că dezvoltarea limbajului atinge un vârf la
1,00- 3,00- 5,00- 7,00- 9,00+
2,99 4,99 6,99 8,99
VARSTA SUBIECŢILOR
Fig. 8.13. Reproducerea din memorie a unui
eveniment timpuriu. intr-un experiment de
amnezie infantilă, studenţilor li s-au pus 20 de
întrebări despre evenimentele Intămplate în
jurul naşterii fratelui mai mic. Media numă-
rului de întrebări la care s-a răspuns este pre-
zentată infuncţie de vârsta subiectului avută la
naşterea fratelui. Dacă naşterea a avut loc
inainte de primii 4 ani de viaţă ai subiecţilor,
nici un subiect nu .şi-a amintit nimic despre
acest fapt; dacă naşterea a avut loc după
această vârstă, calitatea raportării a crescut
o dată cu v ărsta la care a avut loc evenimentul.
(După Sheingold şi Tenney, 1982)
Introducere în psihologie
Această situaţie determină amnezia numai
pentru evenimentele legate de gândurile cu
caracter sexual şi agresiv, când, de fapt, amne-
zia infantilă se extinde la toate tipurile de
evenimente. O explicaţie mult mai acceptată
este aceea că amnezia infantilă se datorează
unei diferenţe masive între modalitatea copi-
lului de a encoda experienta şi modalitatea
adulţilor de a-şi organiza amintirile. Adultii îşi
structurează amintirile în categorii şi scheme
(„Ea reprezintă acel tip de persoană", „Este
acel tip de situatie"), în timp ce copiii enco-
dează experienţele lor fără a le infrumuseţa sau
fără a le conecta la evenimentele asociate. O
dată ce copilul începe să formeze asociaţii între
evenimente şi să le categorizeze, experienţele
timpurii încep să dispară (Schachter, 1982).
Ce anume provoacă transformarea me-
moriei din copilăria timpurie în cea carac-
teristică perioadei adulte? Un factor este dez-
voltarea biologică. Hipocampul, structura
cerebrală implicată în consolidarea amintirilor,
este imatur aproape un an sau doi după naştere.
Prin urmare, evenimentele ce au loc în primii
doi ani de viaţă nu pot fi consolidate suficient
şi în consecinţă nu pot fi reproduse mai târziu.
Alte cauze ale transformării memoriei adulte
sunt factorii cognitivi, în special dezvoltarea
limbajului şi începerea şcolii. Atât limbajul, cât
şi tipul de gândire întărite în şcoală asigură noi
căi de organizare a experienţelor, căi ce pot fi
incompatibile cu modalitatea în care copilul
encodează experienţele. lnteresant este faptul
vârsta de 3 ani, în timp ce şcolarizarea începe
de obicei la vârsta de 5 ani; iar în intervalul de
timp de la 3 la 5 ani se pare că amnezia in-
fantilă ia sfarşit.
Schimbările organizaţionale nu pot expl ica
în întregime amnezia infantilă. Diferenta dintre
memoria explicită şi cea implicită poate avea şi
ea un rol. Multe din cele învăţate în copilărie
sunt deprinderi, iar ele nu vor fi reprezentate în
memoria explicită, care se dezvoltă mai târziu.
Există o dovadă pentru această ipoteză, obţi-
nută din studiile experimentale efectuate pe
maimuţe. Maimuţele cu vârsta de 3 luni pot
invăta o sarcină implicită la fel de repede ca
maimuţele adulte, dar nu pot executa o sarcină
explicită pe care adulţii o consideră destul de
simplă (Mishkin, Malamut, Bachevalier, 1984).
 DEPRINDERI ei nu prezintă
Memoria
ŞI dificultăţi de
INCĂRCARE. reamintire a
Un informaţiilor sau
aspect interesant de învăţare a
al amneziei este deprinde-
acela că rilor perceptuale
nu toate tipurile şi motorii. Aceasta
de memorie sunt ne su-
afectate. gerează existenţa
Prin urmare, în unei memorii
timp ce amnezicii pentru fap-
sunt în te diferită de cea
general incapabili pentru
să-şi amintească deprinderi. Mai
faptele general, ne arată
legate de viaţa lor că memoria
sau să inveţe explicită şi
altele noi,
 cea implicită inversate). Să
(care encodează luăm în
faptele, res- considerare
pectiv abilita-
deprinderile) sunt tea de a citi
sisteme diferite. cuvintele
Deprinderile inversate (în
conservate în oglin-
amnezie includ dă). Pentru a
deprinderile realiza acest lucru
motorii, cum ar fi este nece-
legarea şire- sară puţină
turilor sau mersul practică (încearcă
pe bicicletă, şi să ţii această
deprinde- carte în faţa
rile perceptuale, oglinzii).
cum ar fi cititul Amnezicii îşi
normal 'imbu-
sau citirea nătăţesc abilităţile
cuvintelor în prin practică, în
oglindă (deci aceeaşi
 măsură ca şi urmă fiind fapte).
persoanele Unpattern
normale, deşi ei nu similar îşi face
vor avea nici o apariţia pen-
amintire că au tru ceea ce am
participat an- putea denumi
terior la o şedinţă deprinderi
practică (Cohen şi cognitive, cum
Squire, sunt cele
1980). Aceştia implicate în com-
prezintă o pletarea unui
memorie normală fragment, pentru
a deprinderilor, a forma
dar, în realitate, un cuvânt (de
ei nu au exemplu, ce
nici o amintire cuvânt este
referitoare la MOT_ _). Acest
episoadele de pattern este
învăţare care le-au
dezvoltat-o foarte bine
(acestea din
 ilustrat în au încercat să, le
experimentul
schiţat în tabelul completeze
8.2. in stadiul 1 al (tabelul 8.2).
experimentului, Subiecţii normali
amnezi- au acţionat aşa
cului şi cum era
subiecţilor de aşteptat,
normali li s-a completând mai
dat să multe frag-
studieze o listă de mente după
cuvinte. in cuvintele de pe
stadiul 2 al listă, decât du-
experimentului, s- pă, cele care nu
a prezentat erau pe listă.
fragmentele Această dife-
de cuvinte care renţă se referă la
erau pe listă şi fenomenul de
fragmentele încărcare,
de cuvinte care nu deoarece
erau pe listă, iar cuvintele
subiecţii
prezentate în fapt, gradul de
stadiul 1 încărcare pentru
au facilitat sau amnezici
au pregătit era exact acelaşi
performanţa ca şi cel pentru
pentru subiecţii
problemele de normali! Această
completare a descoperire indică
frag- faptul
mentului din că, atunci când
stadiul 2 al memoria se
experimentului. manifestă în
Foarte important mod implicit, ca
aici este faptul că în fenomenul de
amne- incăr-
zicii au completat care, amnezicii
mai multe execută sarcinile
fragmente în normal.
stadiul 2, după in sfârşit, în
cuvintele de pe stadiul 3 al
listă. De experimentului,
cuvintele originale noaştere,
au fost iarăşi amnezicii
prezentate efectuează sarcina
o dată cu aceleaşi mult
cuvinte inedite, mai slab decât cei
iar su- normali.
biecţilor li se cerea Există o variantă
să recunoască interesantă a
cuvintele studiului
apărute pe listă. precedent, care
Acum amnezicii întăreşte pe mai
şi-au departe
amintit mult mai concluziile sale.
puţine cuvinte Să presupunem
decât su- că în sta-
biecţii normali. diul 2 al
Prin urmare, dacă experimentului
memoria subiecţii sunt in-
este testată în struiţi să încerce
mod explicit, ca să reflecteze la
în recu- cuvintele
 prezentate (deoarece
anterior, fapt care amintirea
î i va ajuta în conştientă este
sarcina de întărită). Acum
completare a amnezicii
fragmentului. prezintă o
Această instruire pierdere
transformă substanţială a
sarcina de incăr-
completare a cării, comparativ
fragmentului într- cu subiecţii
o sarcină a normali (Graf
memoriei şi Mandler,
explicite 1984).
372
Tabelul 8.2. Procedeul experimental de
studiere a memoriei implicite în amnezie.
(După Warrington şi Weiskrantz, 1978)
Stadiul 1
Prezentarea listei de cuvinte (de exemplu,
MOTEL).
Stadiul 2
Prezentarea fragmentelor de pe lista de
cuvinte (de exemplu, MOT_ ) şi a
fragmentelor care nu sunt pe listă (de
exemplu BLA_ _), pentru a fi completate.
Numărul de cuvinte de pe listă completate
minus numărul de cuvinte completate care
nu sunt pe listă = grad de Incărcare.
Stadiul 3
Prezentarea listei originale de cuvinte (de
exemplu, MOTEL), plus noile cuvinte
pentru recunoaştere (de exemplu, POPAS).
Memoria implicit
ă la subiecţii
normali
Studiile care implică numai subiecţii
normal i sugerează, de asemenea, faptul că
există stocări separate pentru memoria ex-
plicită şi pentru cea implicită. intr-adevăr,
aceste studii arată că fiecare persoană are o
mică parte de personalitate divizată, sau
cel puţin un sistem mnezic divizat.
O serie de studii efectuate cu subiecţi
normali utilizează sarcina de completare a
fragmentului ca test de memorie implicită,
iar reproducerea sau recunoaşterea infor-
maţiilor ca test de memorie explicită.
intr-un asemenea studiu, subiecţii normali
au de trecut prin aceleaşi trei stadii folosite
în experimentele precedente — (1) prezen-
tarea originală a unei liste de cuvinte,
(2) completarea fragmentelor cu cuvinte de
pe I istă sau a cuvintelor care nu sunt trecute
pe listă, şi (3) reproducerea cuvintelor ori-
Introducere în psihologie
ginale. Descoperirea decisivă era aceea că
nu exista nici o corelaţie între gradul de
încărcare a cuvântului prezentat în stadiul
2 şi uşurinţa cu care au fost recunoscute
cuvintele în stadiul 3 al experimentului.
Prin urmare, dacă experimentatorul a des-
părţit cuvintele în cele care au fost recu-
noscute şi cele care nu au fost, cuvintele
reorganizate nu prezentau un grad de
încărcare mai rid icat decât cuvintele neor-
ganizate. Performanţa la sarcina de com-
pletare a fragmentului pare să se bazeze pe
un sistem total diferit faţă de cel impl icat în
recunoaştere (Tulving, Schachter, Stark,
1982).
Alte studii experimentale sprijină ideea
existenţei a două sisteme de memorie, ară-
tând că o variabilă independentă care afec-
tează memoria explicită nu are nici un
efect asupra memoriei impl icte, sau invers.
O astfel de variabilă ar fi aceea a posibili-
tăţii de a avea loc sau nu elaborarea semni-
ficaţiei itemului. Deşi elaborarea semnifi-
caţiei cuvântului ajută la reproducerea sa
ulterioară, ea nu are nici o influenţă asupra
completării fragmentului dedus din acel
cuvânt (Graff şi Mandler, 1984). O varia-
bilă independentă care acţionează într-un
mod diferit se referă la cuvintele care sunt
prezentate sau nu în acelaşi fel în timpul
învăţării şi ulterior în timpul testului de
memorie. Cei cărora li s-a prezentat mai
întâi o listă de cuvinte într-o formă audi-
tivă, iar pe urmă li s-a cerut să le recu-
noască la o prezentare vizuală, au obţinut
rezultate la fel de bune ca şi subiecţii cărora
li s-au prezentat cuvintele auditiv atât în
timpul învăţării, cât şi în timpul recunoaş-
terii. Schimbarea modalităţii de prezentare
are un efect destul de mic asupra memoriei
explicite. Totuşi, o astfel de schimbare
reduce în mod semnificativ performanţa la
un test de memorie implicită (Jacoby şi
Dallas, 1981).
 Stocarea de propunere este
Memoria
informaţiilor dată în figura
şi 8.14. Dis-
tincţia de bază se
diferenţele de
face între
reactualizare memoria expli-
Unii cercetători cită şi cea
care au sprijinit implicită.
exis- Referitor la
tenţa a două memoria
tipuri de sisteme implicită, o altă
rnnezice distincţie care se
consideră că atât face este
memoria cea între
explicită, cât şi deprinderile
cea impl icită apar perceptual-
în forme variate. O motorii,
astfel
cum ar fi citirea cerebrale (de
cuvintelor exemplu pacienţii
inversate în
suferinzi
oglindă, şi gradul de boala
de încărcare, aşa Alzheimer) care
cum învaţă normal de-
apare la sarcina prinderile motorii,
de completare a dar prezintă un
fragmen- grad de
tului. Motivul încărcare mai
admiterii faptului mic decât
că deprin- persoanele nor-
derile şi gradul male. Prin
de încărcare pot contrast, există
implica pacienţi cu un
stocări diferite
ale memoriei se alt tip de
datorează afecţiune
cerebrală (cei cu
faptului că
boala
există pacienţi
cu afecţiuni
Huntington), care mantică. Faptele
prezintă un grad episodice se referă
de in- la epi-
cărcare normal, soadele
dar sunt deficitari personale, în
Pin învă- timp ce faptele
ţarea noilor se-
deprinderi motorii mantice se referă
(Schachter, la adevărurile
1989). generale.
Teoria Pentru a da
prezentată "in câteva exemple,
figura 8.14 ilus- amintirea
trează cele două absolvirii liceului
tipuri de este un fapt
memorie expli- episodic, la
cită: memoria fel este şi
episodică şi amintirea pentru
memoria se- ceea ce ai avut
 la cină seara faptele
trecută. În fiecare semantice, care
din aceste includ amintirea,
cazuri, episodul sau informa ţia
este encodat în conform căreia
raport cu cuvântul
tine ca individ „burlac"
(absolvirea ta, înseamnă bărbat
cina ta etc.) necăsătorit, iar
şi de obicei în luna septembrie
raport cu o dată şi are 30 de zile. in
cu un loc aceste
specifice. Toate cazuri,
acestea sunt în informaţia este
contrast cu encodată mai de-
374 Introducere în psihologie

Fig. 8.14. O propunere de clasificare a

diferitelor tipuri de stocare ale memoriei.
Squire et al.
(1990) propun câteva sistetne mnezice
diferite. Distincţia de bază se face între
memoria explicită
şi memoria implicită (ele se referă la
c arati
memoria declarativă, respectiv non-
declarativă). Există cel
puţin patru tipuri cunoscute de memorie
implicită, corespunzătoare memoriei
implicate în
. .

ricărtar.".
.

0..antită
deprinderi, încărcare, condiţionare şi în
anumite fenomene non-asociative (cum ar
fi obişnuinţa
la un stimul repetat). Există două tipuri
de memorie explicită, corespunzătoare
memoriei
semantice şi celei episodice.
grabă în relaţie cu alte informaţii, decât în Faptele episod ice şi semantice sunt sto-
relaţie cu tine insuţi, neexistând vreo enco- cate în memorii diferite? Prezenţa amne-
dare a timpului şi locului. De exemplu, ziei sugerează că ele pot fi stocate în me-
probabil că nu îţi aminteşti prea multe morii diferite. Lăsând deoparte pierderea
despre contextul în care ai invăţat faptul că severă de memorie, majoritatea amnezi-
luna februarie are 29 de zile la fiecare 4 ani cilor par a avea o inteligenţă normală.
(Tulving, 1985). Aceasta înseamnă că ei au un vocabular şi
o serie de cunoştinţe normale despre lume, însă nu şi pe cele explicite, deoarece
ceea ce arată că ei sunt relativ normali în variaţia aparenţei (infăţişării vizuale a
ce priveşte informaţia semantică. Apoi, la itemului de memorat, n. trad.) contează
majoritatea formelor de amnezie, memoria doar dacă informaţia perceptuală este cea
pentru informaţia semnatică este dispo- care trebuie reactualizată din test (testul
nibilă, în timp ce memoria pentru episoa- implicit).
dele personale este afectată, fapt care suge-
rează că cele două tipuri de fapte sunt
Interpretarea reactualizării diferenţelor
într-adevăr stocate în memorii diferite.
dintre memoria implicită şi memoria ex-
plicită pare să fie plauzibilă dacă atât sar-
eina implicită, cât şi cea explicită implică
Ideea unor stocări diferite ale memo- cuvinte. Dar în cazurile în care sarcina im-
riei pentru diferite tipuri de materiale nu plicită angajează o deprindere perceptual-
este lipsită de critici. De exemplu, Roediger motorie, iar sarcina explicită implică amin-
(1990) punctează faptul că studiile efec- tirea faptelor, noţiunea de „două stocări
tuate pe pacienţi cu leziuni cerebrale au diferite" este intuitivă. Informaţia deprin-
fost deja utilizate pentru a distinge apro- derii este de „a şti cum"; informaţia fap-
ximativ 20-25 de sisteme mnezice dife- tului este de „a şti că" (Ryle, 1949), iar de
rite. Această proliferare a sistemelor mne- cele mai multe ori acestea nu au legătură
zice pare neplauzibilă, iar Roediger crede între ele. De exemplu, ştim cum să mer-
că multe din dovezile folosite la susţi- gem pe bicicletă, dar este aproape impo-
nerea diferitelor tipuri de stocare ale me- sibil să descriem acest lucru ca un set de
moriei pot fi de fapt interpretate ca fapte. Informaţia intr-o deprindere pare să
indicatori ai diferitelor procese de reac- fie reprezentată de procedeele întrebuinţate
tualizare care operează asupra unei stocări pentru a executa o deprindere, iar o astfel
comune în memorie. Ideea generală ar fi de informaţie poate fi reactualizată numai
că un item — de exemplu cuvântul MOTEL prin executarea procedeelor respective
— este reprezentat în memorie atât sub
(Anderson, 1987).
forma prezenţei sale perceptuale, cât şi
sub forma semnificaţiei; situaţiile de me
morie implicită necesită reactualizarea
informaţiei perceptuale, în timp ce si-
tuaţiile de memorie explicită accentuează
reactualizarea semnificaţiei. Aceasta ex-
plică unele rezultate pe care le-am pre-
zentat mai înainte. În mod specific, dez-
voltarea semnificaţiei unui cuvânt poate
afecta testele de memorie explicită, nu
însă şi pe cele de memorie implicită,
întrucât o variaţie a semnificaţiei va avea
efect doar dacă semnificaţia reprezintă
ceea ce trebuie reactualizat din test (testul
explicit). În mod similar, schimbarea
modalităţii de prezentare a unui cuvânt
afectează testele de memorie
376 Introducere in psihologie

Memoria 375

Îmbunătăţirea memoriei
Luând în considerare elementele de sistem de recodare şi pe care I-a utilizat
bază ale memoriei de scurtă durată şi ale pentru a-şi spori capacitatea de memorare
memoriei de lungă durată, suntem gata să de la aproximativ 7 cifre la 80 de cifre
abordăm problema îmbunătăţirii memoriei. alese la întâmplare (fig. 8.15). Subiectul la
Vom analiza aici în special memoria ex- care ne referim, S.F., a avut media abilităţii
plicită; mai întâi vom descrie modalitatea de memorare şi media inteligenţei la
în care se poate mări capacitatea memoriei nivelul unui student. Un an şi jumătate,
de scurtă durată, apoi vom reveni la pre- timp de 3-5 zile pe săptămână, el s-a an-
zentarea unei serii de metode pentru im- gajat într-o sarcină de memorare. in timpul
bunătăţirea memoriei de lungă durată.
acestei practici extensive, S.F., un bun
Aceste metode acţionează prin sporirea efi-
alergător pe distanţe mari, a pus la punct o
cienţei proceselor de encodare sau de reac-
strategie în seturi de recodare de câte
tualizare a informaţiilor.
4 cifre în timpi de alergare. De exemplu,
S.F. a încercat să recodeze 3492 sub forma
Structurarea inforrnaţillor
în unităţi şi capacitatea de
memorare
Pentru majoritatea dintre noi, capaci-
tatea memoriei de scurtă durată nu poate fl
mărită peste valoarea de 7±2 unităţi. To-
tuşi, putem extinde mărimea unei unităţi şi
prin aceasta să ridicăm numărul de itemi
din memorie. Acest aspect 1-am demonstrat
mai devreme: dat fiind şirul 149-2177-619-
93, putem reproduce toate cele 12 cifre
dacă recodăm şirul în 1492-1776-1993 şi
apoi stocăm doar aceste trei unităţi în me- 20
moria de scurtă durată. Cu toate că reco-
darea cifrelor în date familiare se poate 10
realiza destul de bine în exemplul nostru,
ea nu va putea fi aplicată pentru majori-
10 15 20 25 30 35 4
tatea şirurilor cu cifre, întrucât nu sunt
N MĂRUL ZILELOR DE EXERSARE
memorate suficiente date semnificative.
Dar dacă un sistem de recodare poate fi
Fig. 8.15. Numărul de cifre reprodus de S.F.
dezvoltat astfel încât să opereze cu orice S.F. şi-a sporit capacitatea de memorare a
şir real, atunci capacitatea memoriei de ciftelor cu ajutorul unei tehnici de structurare
scurtă durată s-ar imbunătăţi substanţial. a unităţilor de organizare ierarhică. Timpul
Există un studiu experimental realizat total de practică a fost de 215 ore. (După
cu un subiect care a descoperit un astfel de Ericsson, Chase, Faloon, 1980)
3:49.2 — recordul mondial pe o milă, ceea ce pentru el reprezenta o singură unitate. Odată ce S.F. s-a durată), el a putut să structureze cu uşurintă majoritatea seturilor de patru cifre. in cazurile în care el
fami I iarizat cu mai mulţi timpi de alergare (ceea ce inseamnă că i-a stocat în rnemoria de lungă n-a putut realiza acest lucru (1771 nu poate fi un timp de alergare deoarece a doua cifră este prea
mare), S.F. a încercat să recodeze cele patru cifre într-o dată familiară sau în vârsta unei persoane
sau a unui obiect oarecare.
Utilizând sistemele de recodare exemplificate mai sus, S.F. a fost capabil să-şi mărească propria
capacitate de memorare de la 7 la 28 de cifre (deoarece fiecare şapte unităti ale lui S.F. conţin
patru cifre). Ulterior, S.F. a construit aproximativ 80 de cifre prin organizarea ierarhică a timpilor de
alergări. Prin urmare, o unitate din memoria de scurtă durată a lui S.F. poate cuprinde până la trei
timpi de alergare; în momentul reactualizării, S.F. va putea ca, pornind de la această unitate la primul
timp de alergare, să producă cele patru cifre ale sale, apoi să treacă la al doilea timp de alergare din
unitate şi să producă cifrele sale ş.a.m.d. Aşadar, o unitate avea valoarea de 12 cifre. in acest mod,
S.F. a dobândit o remarcabilă capacitate de memorare de până la 80 de cifre. Ea s-a datorat creşterii
mărimii unei unităti (prin raportarea itemi lor cu informatia din memoria de lungă durată), şi nu
datorită sporirii numărului de unităti pe care le poate cuprinde memoria de scurtă durată. În
momentul când S.F. a schimbat cifrele în litere, capacitatea sa de memorare a revenit la 7 litere
(Ericsson, Chase, Faloon, 1980).
Ca nu cumva să se creadă că S.F. este unic, cercetătorii au uti I izat aceeaşi proce dură —
practicarea constantă a unui exercitiu de dezvoltare a capacitătii de memorare — cu scopul de a
face un alt experiment referitor Ia memoria de scurtă durată, care să confirme rezultatele anterioare.
Acest subiect, numit D.D., este de asemenea un atlet şi a folosit o metodă similară de recodare a
timpi lor de alergare. El a fost capabil să-şi mărească capacitatea de memorare la 106 cifre (Waldrop,
1987).
Această cercetare reflectă un interes relativ recent pentru imbunătătirea memoriei de scurtă
durată. Prin contrast, de mult timp exista un interes pentru tehnica de imbunătătire a memoriei
de lungă durată — principalul obiectiv aI acestei sectiuni. Mai întâi vom vedea ce tip de material
poate fi encodat pentru a face mai uşoară reactualizarea sa din memorie, iar apoi vom lua în
considerare modul în care poate fi imbunătătit actul reactualizării în sine.
Imagine mentală şi encodare
Am mentionat mai devreme că putem imbunătăti reproducerea unor itemi fără legătură prin
adăugarea conexiunilor sern-
n ificative între ei în timpul encodării, pentru ca aceste conexiuni să faciliteze mai târziu
reactualizarea. Imaginile mentale sunt utile în special la conectarea perechilor de itemi fără
legătură, iar din acest motiv imaginea vizuală este ingredientul principal pentru majoritatea sistemelor
mnemonice (sisteme care vin în ajutorul memoriei).
Un binecunoscut sistem mnemonic este metoda loci (loci este cuvântul latin pentru „locuri").
Metoda operează foarte bine în special cu o succesiune ordonată de itemi arbitrari, cum ar fi cuvintele
fără legătură. Primul pas constă în a l'ncredinta memoriei
o succesiune de locuri ordonate, să zicem
Memoria 377
poziţii localizate la o plimbare scurtă prin
casă. Intri pe uşa din faţă până pe hol, apoi
te deplasezi spre biblioteca din sufragerie,
apoi spre televizorul din sufragerie, apoi
spre draperiile de la fereastră ş.a.m.d. 0
dată ce poţi face cu uşurinţă această plim-
bare mentală, eşti pregătit să memorezi tot
atâtea cuvinte fără legătură câte localizări
există. Formezi o imagine care leagă al
doilea cuvânt de prima localizare, cealaltă
imagine care leagă al doilea cuvânt de a
doua localizare, şi tot aşa. Dacă cuvintele
sunt itemi de pe o listă de cumpărături — de
exemplu „pâine", „ouă", „bere", „lapte" şi
„şuncă" poţi să-ţi imaginezi o felie de
pâine bătută in cuie pe uşa din faţă, un ou
agăţat de cablul electric din hol, o cană de
bere in bibliotecă, la televizor o reclamă
comercială cu lapte, iar draperiile făcute
din fâşii uriaşe de şuncă (fig. 8.16). 0 dată
ce ai memorat itemii in acest fel, poţi să tii
reproduci foarte uşor prin simpla reluare a
plimbării mentale. Fiecare poziţie va reac-
tualiza o imagine, iar fiecare imagine va
reactualiza un cuvânt. Metoda este foarte
bună şi este preferată de cei care îşi antre-
nează memoria în mod profesionist.
Fig. 8.16. Un exemplu de sistem mnemonic.
Metoda loci ajută memoria prin asocierea
itemilor (aici sunt ilustrate articolele de pe o
listă de cumpărături) cu o succesiune ordo-
nată de locuri.
Imaginea este de asemenea utilizată şi
în metoda cuvântului cheie de învăţare a
unui vocabular străin (tabelul 8.3). Să
presupunem că ai de învăţat cuvântul spa-
niol caballo care inseamnă „cal". Metoda
cuvântului cheie are doi paşi. Primul pas
este acela de a descoperi o parte a cuvân-
tului străin care se aseamănă cu un cuvânt
din limba engleză. 0 dată ce caballo se pro-
Fig. 8.17. iinvăţarea unei Iimbi străine. Ima-
ginile mentale pot fi utilizate la asocierea cu-
vintelor spaniole vorbite cu cele corespun-
zătoare din limba engleză. In acest exemplu
sunt ilustrate imaginile posibile pentru invă-
ţarea cuvintelor spaniole „cal" „raţă".
378 Introducere în psihologie

nunţă cob-eye-yo, eye (ochi) poate servi desubiect, iţi vei pune întrebări cu privire la
cuvânt cheie. Următorul pas este acela de a cauzele şi consecinţele epidemiei. Boala a
forma o imagine care să conecteze cuvântulfost transmisă de o persoană sau de un ani-
cheie şi echivalentul englez — de exemplu, unmal? Boala a fost transmisă prin sistemul
cal loveşte un ochi uriaş (fig. 8.17); prin urmarede aprovizionare cu apă? Pentru a stopa
se stabileşte o conexiune semnificativă întreepidemia, oficialii vor ajunge până acolo
cuvântul spaniol şi cel englez. Pentru aîncât vor interzice străinilor să viziteze
reactualiza semnificaţia cuvântului caballo, Brooklyn-ul? Cât va dura epidemia? intre-
mai întâi trebuie să reactualizezi cuvântulbările referitoare la cauzele şi consecinţele
cheie eye (ochi) şi apoi imaginea stocată careunui eveniment sunt elaborări eficiente,
leagă cuvântul cheie de „cal". Reţineţi că întrucât fiecare întrebare duce la formarea
metoda cuvântului cheie poate fi folosită, de unei conexiuni semnificative sau la sta-
asemenea, şi la obţinerea cuvintelor spaniolebilirea unei căi de acces spre reactualizarea
din cuvinte englezeşti. Dacă vrei săevenimentului.
reactualizezi cuvântul spaniol pentru „cal",
mai întâi trebuie să reactualizezi imaginea
care are în compoziţie calul, prin urmare veiTabelul 8.3. Metoda cuvântului cheie. Exem-
obţine cuvântul cheie eye care serveşte caple de cuvinte cheie care sunt utilizate pentru a
indiciu de reactualizare pentru caballo. lega cuvintele spaniole de traducerea lor în
Metoda cuvântului cheie pare complicată lalimba engleză. De exemplu, când se pronunţă
prima vedere, dar studiile au arătat că cuvântul spaniol „muleta", o parte a sunetului
aceasta facilitează din plin Invăţareasău este aseamănător cuvântului englez „mule"
(hibrid). Aşadar, „mule" poatefi utilizat drept
vocabularului unei limbi străine (Atkinson,
1975; Pressley, Levin, Delaney, 1982). cuvânt cheie şi va fi raportat la traducerea in
engleză prin formarea unei imagini a „ hibri-
dului" stând drept pe un arac.
Elaborarea
Cuvântul în Cuvântul Cuvântul în
şi encodarea limba spaniolă cheie limba englez
informaţiei
caballo (eye) horse
Cu cât elaborarea itemilor este mai (charcoal)
charco puddle
amplă, cu atât mai bine îi putem reproduce şi
organiza ulterior. Acest fenomen are loc muleta (mule) crutch
deoarece, cu cât stabilim mai multe conexiuni (claw)
clavo nail
între itemi, cu atât este mai mare numărul (log)
posibilităţilor de reactualizare. Implicaţiile lagartija lizard
practice ale acestor descoperiri nu prezintă payaso (Pie) clown
complicaţii: dacă vrei să-ţi aminteşti un fapt (eel)
hiio thread
oarecare, dezvoltă semnificaţiile sale. Pentru a
ilustra acest lucru, să presupunem că citeşti tenaza (tennis) pliers
dintr-un ziar un articol despre o epidemie din jabon (bone) soap
Brooklyn, pe care oficialii din Ministerul (carp) tent
Sănătăţii incearcă să o stopeze. Pentru a carpa
dezvolta acest pato (pot) duck
Memoria 379
Fig. 8.18. Organizarea cuvintelor sub forma unei povestiri. Trei exemple de transformare într-o
poveste a unei liste de 10 cuvinte fără legătură. Itemii cu majuscule sunt cuvintele de pe listă.
(După Bower şi Clark, 1969)

Un PĂDURAR a ŢÂŞNIT din pădure, el a PATINAT în jurul unui GARD viu în

spatele unei COLONII de RAŢE. A păşit uşor pe MOBILIER, rupându-şi CIORAPUL In
timp ce se grăbea spre PERNĂ, unde era intinsă AMANTA lui.
0 LEGUMĂ poate un INSTRUMENT folositor pentru un STUDENT la
ACULTATE. Un morcov poate fi CUI POARTĂ sau la BAZIN. Dar un
NEGUSTOR al REGINEI va CÂNTĂRI acea poartă şi va da morcovul unei CAPRE.
intr-o seară la CINĂ am avut CURAJUL să-1 aduc pe PROFESORUL meu la mine.
A fost o INUNDAŢIE acea zi, iar BUTOIUL de ploaie tără indoială că a inceput să
facă GĂLĂGIE. Oricum, era sp
,

VAS in PORT tranortând acest ARTIST spre

CASTELUL meu .

Contextul şi reactualizarea de liceu pe care erau siguri că le-au uitat

De vreme ce contextul este un indiciu
foarte putemic pentru reactualizare, ne pu-
tem îmbunătăţi memoria prin restocarea
contextului în care a avut loc invăţarea. in
cazul în care cursul de psihologie are tot-
deauna loc într-o singură sală , reproduce-
rea materialului de curs va fi mult mai
bună dacă te afli in acea sală, decât dacă
eşti într-o sală total diferită, deoarece con-
textui sălii este un indiciu de reactualizare
pentru materialul de curs; totuşi, cel mai
adesea, atunci când trebuie să ne amintim
ceva, nu ne putem întoarce fizic la con-
textul în care am învăţat. Dacă ai unele
dificultăţi de reproducere a numelui unui
coleg din liceu, nu poţi să te intorci la liceu
doar pentru a-ţi aminti acel nume. Totuşi,
în astfel de situaţii poţi încerca să refaci
mental contextul. Pentru a reactualiza nu-
mele uitate de mult timp, caută să te gân-
deşti la diferitele clase, cluburi şi alte
activităţi prin care ai trecut în timp ce erai
la şcoală, pentru a vedea dacă vreuna din-
tre acestea î ţ i vor aduce aminte numele
căutat. Dacă subiecţii vor folosi aceste teh-
nici într-un experiment real, ei vor fi ca-
pabili să-şi reamintească numele colegilor
(Williams şi Holan, 1981).
Organizarea informaţiilor
Cunoaştem faptul că organizarea în tim-
pui encodării îmbunătăţeşte ulterior reac-
tualizarea informaţiilor. Acest principiu are
o mare valoare practică: suntem capabili de
stocarea şi reactualizarea unei cantităţi
masive de informaţie doar dacă o orga-
nizâm. Unele experimente au investigat
procedee organizaţionale ce pot fi utilizate
pentru a învăţa mai mulţi itemi fără legă-
tură intre ei. Într-un asemenea studiu, su-
biecţii au memorat liste de cuvinte fără
legătură, prin organizarea cuvintelor din
listă sub forma unei poveşti, aşa cum este
ilustrată în figura 8.18. Ulterior, la o testare
a memoriei pentru 12 liste (în total 120 de
cuvinte), subiecţii au reprodus mai mult de
90% din cuvinte. Deşi este o performanţă
remarcabilă, nimeni nu poate realiza aşa
ceva foarte uşor.
La acest punct, trebuie să recunoaştem
că psihologii au elaborat unele tehnici in-
genioase pentru organizarea listelor cu
itemi fără legătură. insă, se va argumenta:
ce trebuie să-ţi aminteşti nu sunt listele de
380 Introducere in psihologie

Memorie

De ecurt De lunga
ă -dtărată
durată

Stocare Reactuarizare Encodare Reactualkzere Stocare

Cod Cod Capa- Consolidare

C Adăugarea Eşecuri de
ac us ti c viz ual citate ăutare şi coneziunilor reactualizare;
limitat modele de semnificative; interferenţa;
ă activare căutare
Erori in (7±2) elaborarea şi modele
reprodu- inlocuire şi semnificaţiei de activare
Se stinge
cerea repede
consoa-
nelor

Fig. 8.19. Reprezentarea unui arbore ierarhic . Crearea unor arbori ierarhici cu capitolele
dintr-o carte va ajuta studenţii să-şi reactualizeze informaţia despre acele capitole. Arborele din
figură reprezintă organizarea acestui capitol.

itemi fără legătură, ci poveştile care ţi s-au
spus, cursul pe care 1-ai audiat sau expli-
caţii cum sunt cele din prezentul capitol.
Nu cumva acest material este deja or-
ganizat, şi tehnicile menţionate mai devre-
me au o valoare limitată? Da şi nu. Da,
acest capitol este mai mult decât o listă de
fraze nelegate, dar — şi acesta este punctul
critic — totdeauna există o problemă de
organizare cu orice material lung, inclusiv
cu acest capitol. Mai târziu îţi vei aminti
faptul că dezvoltarea semnificaţiei vine în
sprijinul învăţării, însă acest lucru nu-ţi va
aduce aminte nimic, să zicem, despre coda-
rea acustică în memoria de scurtă durată.
Cele două subiecte nu par să fie în raport
intim, dar există totuşi o relaţie între ele:
ambele operează cu fenomenul codării.
Cea mai bună cale de a observa această
relaţie este să observi titlurile şi subtitlurile
acestui capitol, întrucât acestea ne arată
modul de organizare a materialului din
capitol. O cale mult mai eficientă de a stu-
dia capitolul este să ţii minte această
organizare. De exemplu, ai putea să încerci
să reţii o parte din organizarea acestui
capitol prin schiţarea unui arbore ierarhic
asemănător celui prezentat în figura 8.19.
Apoi vei folosi această ierarhie pentru a-ţi
ghida căutarea în memorie de fiecare dată
când trebuie să reactualizezi informaţia
despre acest capitol. Cu toate acestea, este
mult mai eficient să faci propria schiţă
ierarhică a capitolului. Memoria pare să ne
ajute mai bine, dacă organizarea este reali-
zată de noi inşine.
Exersarea reactualizării
0 altă modalitate de imbunătăţire a
reactualizării informaţiei din memorie con-
stă în practicarea ei — cu alte cuvinte, să ne
punem întrebări despre ceea ce încercăm să
învăţăm. Să presupunem că ai la dispoziţie
 două, ore în care tirea părţilor
să înveti un seiectate din text,
Memoria
material care pentru a
poate fi citit în clarifica unele
aproximativ 30 aspecte care au
min. Citirea fost greu
şi recitirea de reactualizabile
patru ori a după prima citire;
materialului este prin dez-
în general mai voltarea acelor
puţin eficientă aspecte, părţile
decât citirea textului sunt
lui o singură dată, bine conectate
însoţită de între ele, precum şi
punerea de cu restul
întrebări despre materialului.
text. Apoi incercarea de
urmează reci- reactualizare a
materialului este ţiile de memorie
un mod eficient implicită; este
de uti-
vorba de
lizare a timpului;
practica
acest fapt a fost
mentală, care
demon-
implică repetarea
strat cu mult timp
imaginată a
în urmă prin
deprinderii
experimen-
perceptual-motorii
te ce au utilizat
un material cum în absenţa
este cel oricăror mişcări
învăţat în prezent grosiere ale
la cursuri (fig. corpului. De
8.20). exemplu, poţi să te
Un procedeu imaginezi
înrudit cu legănându-te în
exersarea reac- aşteptarea mingii
tualizării este, de de tenis,
asemenea, util în iniţiind
situa- corecţiile la
 nivel mental Până aici, în
dacă această secţiune,
balansul pare am luat în
greşit, fără a-ţi considerare
mişca nici principiile
măcar o mână. O specifice ale
astfel de practică memo-
mentală riei (de exemplu,
va imbunătăţi principiul conform
performanţa căruia
deprinderii, în organizarea
special dacă este susţine procesul de
combinată cu căutare în
practica memorie), iar
fizică reală apoi am prezentat
(Swets şi Bjork, implica-
1990). ţiile lor în
îmbunătăţirea
Metoda memoriei. in sta-
RICAR
 bilirea aplicaţiei aceasta pe
practice a principiile
principiilor me- memoriei. w Q 2
moriei putem
merge, de
asemenea, şi
într-o 7
direcţie opusă. eactualizare
Să începem cu imediată
prezentarea
unei 50
binecunoscute
tehnici de 4
îmbunătăţire
a memoriei şi 30
să arătăm
Reactualizare
cum se
upă 4 ore
bazează

0
. . ..Ş0 testele de
reactualizare date
CU...'RECI imediat după
TIREA'MA
TERIAWLU invăţare işi după 4
I ore de la
terminarea stu-
Fig. 8.20. diului. (După
Exersarea Gates, 1917)
reactualizării.
Reprodu-
cerea informaţiilor Una dintre cele
va fi imbunătăţită mai cunoscute
tehnici
conside-
rabil prin încercări de imbunătăţire a
de reactualizare memoriei —
efectuate metoda
în cea mai mare RICAR este
parte a timpului de destinată
studiu. 'imbunătăţirii abi-
Rezultatele expuse lităţii studentului
sunt reprezentative de a învăţa şi
pentru reproduce
 materialul dă arătând cum s-
prezentat într-o ar aplica ea la
carte (Thomas şi învăţarea
Robinson, 1982). unui capitol din
Metoda îşi ia această carte. in
numele de prima eta-
la primele litere pă, studenţii
ale celor cinci răsfoiesc paginile
etape ale cu materia-
lul din capitol
sale: Răsfoire,
pentru a-şi face o
intrebări, Citirea
idee des-
textului,
pre principalele
Amintirea
subiecte şi secţiuni.
punctelor
Aceas-
principale,
ta implică citirea
Recapitu-
schiţei de capitol
larea în gând.
de la
Putem ilustra
început, citirea
această meto-
superficială a
capitolului în
382
timp ce se acordă o atenţie specială titlu-
rilor principalelor secţiuni şi subsecţiuni, şi
o citire atentă a rezumatului de la sfârşitul
capitolului. Acest tip de citire prealabilă va
determina subiectul să-şi organizeze mate-
rialul, ducând chiar la rudimente de orga-
nizare ierarhică asemănătoare celor prezen-
tate mai sus. Aşa cum am menţionat în
repetate rânduri, organizarea materialului
ajută la dezvoltarea abilităţii individului de
a-1 reactualiza.
A doua, a treia şi a patra etapă (intre-
bări, Citirea textului, Amintirea punctelor
principale) se aplică fiecărei secţiuni princi-
pale, aşa cum este ea prezentată. De e-
xemplu, în această carte, un capitol are în
mod tipic între cinci şi opt secţiuni prin-
cipale, iar studenţii vor aplica etapele Intre-
bări,Citirea textului şi Amintirea punctelor
principale fiecărei secţiuni înainte de atrece
la următoarea. in etapa intrebări, studenţii
citesc cu atenţie titlurile secţiunii şi subsec-
ţiunii, transformându-le în întrebări. in
etapa Citirea textului, studenţii citesc secţiu-
nea cu un ochi îndreptat spre răspunsul la
aceste întrebări. Iar în etapa Amintirea
punctelor principale, cititorul încercă să-şi
amintească principalele idei ale secţiunii şi
să recite informaţia (subvocal sau, de pre-
ferat, cu voce tare). De exemplu, dacă ai
aplicat aceste etape prezentei secţiuni a
Memoria constructivă
În capitolele anterioare am făcut dis-
tincţia între procese de tip bottom-up şi
procese de tip top-down, în care „pro-
cesele de la bază la vârf" sunt dirijate de
către input, iar „procesele de la vârfla bază"
sunt dirijate prin cunoştinţele anterioare şi
prin aşteptările individului. Prin urmare,
să ne amintim din capitolul 5 faptul că
percepţia unui obiect se bazează parţial pe
caracteristicile fizice ale input-ului (proce
Introducere in psihologie
acestui capitol, poţi să te uiţi la titluri
elaborezi întrebări de genul: „Cât de mult
poate fi imbunătăţită capacitatea memoriei
de scurtă durată?" sau „Ce este de fapt me-
toda RICAR?" Urmează să citeşti această
secţiune şi să încerci să determini răspun-
surile la întrebările puse (de exemplu, „O
persoană a fost capabilă de a-şi spori capa-
citatea memoriei de scurtă durată cu aproxi-
mativ 80 de cifre"). Apoi vei încerca să-ţi
aminteşti principalele idei (de exemplu,
„Poţi să creşti mărimea unei unităţi, dar nu
şi numărul lor"). Etapele intrebări şi Citirea
textului aproape cu siguranţă îi vor indemna
pe studenţi să dezvolte materialul în timp
ce-I encodează; etapa Amintirea punctelor
principale va detennina studenţii să practice
reactualizarea.
Etapa a cincea, sau Recapitularea în
gând, are loc după terminarea întregului
capitol. Studenţii încearcă să reproducă
principalele fapte şi să înţeleagă modalitatea
în care acestea se leagă între ele. Această
etapă favorizează dezvoltarea infonnaţiei şi
oferă o practică suplimentară a reactuali-
zării. in concluzie, metoda RICAR se spri-
jină pe cele trei principii de bază pentru
îmbunătăţirea memoriei: organizarea mate-
rialului, dezvoltarea materialului şi exer-
sarea reactualizării. (Pentru o descriere mai
amănunţită a metodei, v. Anexa I).
sele „bottom-up") şi parţial pe aşteptările
celui care recepţionează informaţia vizuală
(procesele „top-down"). Distincţia poate fi
aplicată la fel de bine şi memoriei. Pro-
cesele de tip „bottom-up" operează numai
asupra informaţiei input — itemii reali care
trebuie să fie reproduşi, în timp ce pro-
cesele „top-down" contribuie cu alte infor-
maţi i care vin să susţină sarcina respectivă.
Majoritatea materialelor discutate până
 acum în acest cele mai multe
capitol se referă ori o considerăm
Memoria
la procese o des-
de tip „bottom- criere incompletă
up". in finalui a evenimentului
secţiunii vom real şi
lua în considerare ne folosim de
procesele „top- cunoştinţele
down", noastre generale
care adaugă despre lume
informaţia la pentru a construi
input, rezultând o descriere
ceea ce se numeşte mult mai
memorie completă a
constructivă. evenimentului.
Când auzim o Cum
frază sau o facem acest
poveste, de lucru? Adăugăm,
la frazele şi
 povestirile ducţie la
respective, memorarea frazei
posibile afirmaţii în sine. Com-
rezultate din pletăm informaţia
acestea. De originală prin
exemplu, la auzi- folosirea
rea frazei „Mike a cunoştinţelor
spart sticla în noastre generale
incăiera- despre com-
rea de la bar", ne patibilitatealucruri
vine mai uşor să lor (de exemplu,
credem sticlele
că aceasta a fost de bere sunt
mai curând o compatibile cu
sticlă de barurile). Fa-
bere sau de cem acest lucru
whiskey, şi nu una deoarece
de lapte sau încercăm să ne
de apă minerală. explicăm nouă
Vom adăuga înşine
această de-
 evenimentele este destul de
auzite. puternică, mai
Memoria ales atunci
constructivă este când citim un text,
deci un co-pro- întrucât de obicei
dus al nevoii raţio-
noastre de a namentele sunt
înţelege lumea. întrebuinţate la
conectarea
Raţionamente diferitelor
aspecte ale
simple textului. De
Adesea când exem-
citim o frază plu, să analizăm
extragem textul de mai jos
anumite (prezen-
raţionamente din tat unor subiecţi
ea, pe care le dintr-un
stocăm o dată cu experiment):
fraza. Această
tendinţă
 I. Provo este un ceea ce le permite
regat pitoresc din să conecteze
Franţa. aspectul 3
2.Corman a fost cu 2. Numai că
moştenitorul aceasta nu este un
tronului din
raţiona-
Provo.
ment necesar
3.El a fost atât
de obosit de (Corman ar fi
aşteptare. putut aştepta
4.El credea că ca regele să-1
arsenicul ar fi primească). La
bun. La citirea aspectul 4,
acestei
poveşti, subiecţii deduc
subiecţii fac că personajul
anumite deducţii. Corman a
-
La aspectul 3, ei decis să-I otră
deduc Vească pe rege,
că personajul astfel că ei
Corman a vrut să nu conectează
fie rege, acest aspect cu
cel care îl
 precede. Şi aici tăţi în a deosebi
raţionamentul aspectele poveştii
nu este de raţio-
necesar (există şi namentele pe
alte persoane, care tocmai le-am
altele decât descris.
regele, care să fie Este difici I să
otrăvite, şi există separi ceea ce a
şi alte fost prezen-
utilizări ale tat în realitate de
arsenicului). Când ceea ce am
mai târziu adăugat la
s-au testat aceasta (Seifert,
amintirile Robertson, Black,
subiecţilor 1985).
referitoare Deducţiile vor
la aspectele afecta, de
prezentate, ei au asemenea, şi
avut dificul- memoria scenelor
vizuale. Acest
punct de
vedere este ilustrat barea: „Cât de
foarte clar în repede mergeau
următorul
maşinile
studiu: subiecţilor
atunci când s-au
li s-a arătat un
izbit între ele?",
film ce
iar alţii
reprezenta un
au fost întrebaţi:
accident de trafic,
„Cât de repede
iar apoi li
mergeau
s-au pus întrebări
referitoare la maşinile atunci
amintirea când s-au lovit
lor despre intre ele?"
accident. Subiecţii întrebaţi
intrebarea despre cu cuvântul
vite- „izbit" pot
za vehiculeior a deduce că
accidentul a fost
fost pusă în unul foarte dis-
diferite mo- tructiv, probabil
duri. Unora dintre mult mai
subiecţi li s-a pus distructiv decât
intre-
 şi-au amintit în răspundă astfel,
realitate. Era deoarece cuvântul
foarte proba- „lovit"
bil ca aceşti implică un
subiecţi să accident nu atât
folosească într-un de sever ca
fel această acela implicat de
deducţie pentru a „izbit".
altera infor-
maţia
accidentului,
făcându-1 mult
mai
distructiv (fig.
8.21). Subiecţii
întrebaţi cu
cuvântul „lovit"
nu au avut
tendinţa să
384
Acest tip de raţionament este susţinut
de rezultatele obţinute la testul de memorie
dat cu o săptămână mai târziu; subiecţii au
fost întrebaţi: „Ai văzut vreun parbriz
spart?" in filmul care prezenta accidentul
nu era nici un parbriz spart, dar subiecţii
care au fost intrebaţi cu „izbit" au dat mai
multe răspunsuri greşite (că parbrizul era
spart), decât subiecţii care au fost întrebaţi
cu „lovit".
a rităţi i persoanelor din grup şi pot fi adesea
b (de exemplu, „Este un italian tipic"), iar
Fig. 8.21. Reconstructia unei informapi des-
pre accident. Imaginea (a) reprezintă informa-
ţia originală din memoria subiectului. Urmea-
ză întrebarea cu cuvântul „izbit" care deter-
mină subiectul săfacă raţionamente in legătu-
ră cu distructivitatea accidentului. Aceste ra-
ţionamente pot fi utilizate la reconstrucţia in-
formaţiei originale, astfel incât ea să se
asemene mai mult cu imaginea (b) a figurii.
(După Loftus şi Loftus, 1975)
Întrebarea cu cuvântul „izbit" poate duce
la reconstrucţia memoriei accidentului, iar
informaţia reconstruită conţine detalii cum
ar fi parbrizul spart, care nu constituia o
parte reală a accidentului (Loftus, Schooler,
Wagenaar, 1985). Aceste rezultate au im-
plicaţii importante în identificarea realizată
de martorii oculari: o întrebare pusă într-un
anume fel (mai curând „izbit" decât „lovit")
Introducere în psihologie
poate altera informaţia din memoria marto-
rului ocular, informaţie pe care un avocat va
încerca să o dovedească.
Stereotipuri
O altă modal itate de a completa sau de
a construi o informaţie în memorie se rea-
lizează prin folosirea stereotipuri lor socia-
le. Stereotipul reprezintă un pachet de ra-
ţionamente despre trăsăturile de persona-
litate sau atributele fizice ale unui grup de
persoane. De exemplu, putem avea stereo-
tipul unui german tipic (inteligent, meticu-
los, serios) sau cel al unui italian tipic
(artist, lipsit de griji, iubitor de distracţii).
Aceste descrieri sunt rar aplicate majo-
indicatori eronaţi pentru interacţiunea so-
cială. Totuşi, ceea ce ne interesează aici nu
sunt efectele stereotipurilor asupra interac-
ţiunii sociale (v. cap. 18), ci efectele ste-
reotipurilor asupra memoriei.
Când ni se prezintă o informaţie despre
cineva, uneori stereotipizăm acea persoană
apoi combinăm informaţia prezentată cu
cea din stereotipul nostru. Prin urmare, in-
formaţia despre acea persoană este con-
struită în parte după stereotip. Dacă stereo-
tipul nostru nu se potriveşte cu persoana,
reproducerea informaţiei poate fi serios
distorsionată. Psihologul britanic Hunter
ne oferă direct de la sursă o relatare a unei
astfel de distorsiuni:
La începutul săptămânii, pe 23 oc-
tombrie, am cunoscut la Universitate un
student cu o înfăţişare pregnant scan-
dinavă. Îmi amintesc că eram puternic
impresionat de bărbatul nordic, asemă-
nător cu un viking — cu părul său blond,
ochi albaştri şi osatură lungă. De mai
multe ori îmi aminteam de infătişarea sa
în legătură cu modelul scandinav, apoi
mă gândeam la el ca la vikingul perfect,
vizualizându-I la timona unei corăbii
 lungi care străbate Părul lui era mai
Marea Nordului într- închis la culoare,
Memoria
o ochii
expediţie de mai puţin albaştri,
cercetare. Când 1-am constituţia sa mai
revăzut puţin atletică şi
pe data de 23 purta ochelari (ca
noiembrie nu 1-am de
recu- obicei).
noscut, iar el a (Hunter, 1974,
trebuit să se pag. 265-266)
prezinte. Nu
era vorba de faptul că Se pare că
am uitat cum arăta, stereotipul lui
dar Infăţişarea lui, Hunter a modi-
aşa cum mi-am ficat în aşa măsură
amin- informaţia din
tit-o, a devenit mult memorie
distorsionată. Era despre înfăţişarea
foarte diferit de cum
mi-1 aminteam eu. studentului, încât
rezulta-
tul a fost o amintire persoană aparţine
total reconstruită; unei categorii
ea sea- particu-
mănă atât de puţin lare, iar apoi
cu studentul, încât folosim
nu poa- stereotipul
te servi nici măcar nostru
ca bază, de pentru acea
recunoaştere. categorie care să
Stereotipurile demonstreze
pot avea şi o descrierea
acţiune originală. intr-un
retroactivă asupra studiu care
memoriei. Iniţial evidenţiază acest
auzim fenomen, subiecţii
o descriere relativ citesc
neutră despre o o poveste despre
persoa- evenimentele
nă, mai târziu petrecute in
vom descoperi că
această
 viaţa unei femei, suplimentare
numită Betty K. despre Betty K.;
Povestea ele au con-
urmăreşte viaţa lui dus la
Betty K. de la stereotipizarea
naştere la ei. Unui grup de
perioada adultă subiecţi i s-a spus
timpurie, că, Betty a adoptat
conţinând fapte stilul
din viaţa sa de viaţă al
socială, cum ar fi: lesbienelor. Celui
„Deşi nicio- de-al doilea
dată nu a avut un grup i s-a spus că
prieten stabil pe ea mai târziu s-a
când era căsă-
în liceu, ieşea la torit. in aparenţă,
intâlniri". După primul grup a
citirea inclus-o pe
textului, Betty în
subiecţii au stereotipul
primit informaţii
 lesbienelor, în „ea nu a avut
timp ce niciodată un
al doilea grup a prieten stabil",
inclus-o pe Betty în decât faptul că
stereo- „ea a avut
tipul femeilor intâlniri cu bă-
măritate. ieţi". Subiecţii
Stereotipizarea a cărora li s-a spus
afectat despre
reproducerea căsătoria de mai
ulterioară a târziu a lui Betty,
povestirii şi-au
originale. amintit contrariul.
Subiecţii cărora Ambele grupuri
li s-a spus au re-
despre activităţile construit
lesbiene de mai informaţia
târziu originală pentru a
ale lui Betty, şi-au se
amintit mai
curând că.
 potrivi memoria noastră
stereotipurilor lor, este un compromis
sau ei au folosit între
stereotipurile ceea ce este şi
pentru a răspunde ceea ce credem
întrebărilor că, ar fi.
atunci când nu şi-
au putut aduce Scheme
aminte
informaţia Psihologii
originală a utilizează,
poveştii (Snyder şi termenul schemă
Uranowitz, 1978; atunci când se
Bellezza şi Bower, referă la o
1981). reprezentare
Aşadar, memoria mentală a unei
pentru persoane clase de indivizi,
pare a fi obiecte,
susceptibilă în evenimente sau
special de situaţii.
interpretare; Stereotipurile re-
prezintă aşadar un obiecte. Schemele
tip de schemă, pot fi utilizate de
deoarece ase-
ele desemnează menea pentru
clase de indivizi descrierea
(de exem- propriilor infor-
plu, italieni, maţii legate de
femei, modul de acţiune
homosexuali). in în anu-
mod mite situaţii. De
similar, exemplu,
categoriile majoritatea
comune cum ar adulţilor au o
fi schemă a modului
„câine" sau în care să
„masă" constituie mănânce într-un
un alt tip de restaurant (intră
schemă, întrucât în res-
ele reprezintă taurant, găsesc o
clase de masă 1 i beră cer
,

un meniu
 de la ospătar, noi, obiecte sau
comandă evenimente pe
mâncarea care le
ş.a.m.d.). intâlnim, putem
Percepţia şi observa pur şi
gândirea sub simplu ceea
forma schemelor ce este deja
ne permit să asemănător cu o
procesăm o schemă din
cantitate mare de
informaţii cu
promptitudine şi
într-un mod
economicos. In
loc să percepem
şi să
reproducem toate
detaliile despre
persoane
 386
memorie, iar apoi să encodăm şi să repro-
ducem numai trăsăturile sale cele mai
distinctive. Totuşi, preţul pe care îI plătim
pentru o astfel de „economie cognitivă"
este acela că un obiect sau un eveniment
poate fi distorsionat dacă schema utilizată
pentru prelucrare nu este compatibilă.
Bartlett (1932) a fost probabil primul
psiholog care a studiat în mod sistematic
efectul schemelor asupra memoriei. El a
sugerat faptul că distorsiunile de memorie,
majoritatea asemănătoare celor care apar in
stereotipizare, pot avea loc când încercăm
să adaptăm povestirile în scheme. Cerceta-
rea a confirmat sugestia lui Bartlett; de
exemplu, după citirea unei scurte povestiri
despre un personaj care merge la restau-
rant, este foarte probabil ca subiecţii să-şi
amintească expunerile legate de personajul
care mănâncă şi îşi plăteşte consumaţia,
chiar şi atunci când acele acţiuni nu au fost
vreodată menţionate în povestire (Bower,
Black, Turner, 1979).
Schemele par să afecteze atât encodarea
informaţiei, cât şi stadiile de reactualizare
ale memoriei de lungă durată. Dacă o
schemă particulară este activă atunci când
citim o poveste, avem tendinţa să o enco-
dăm în special faptele care sunt legate de
schemă. Putem ilustra acest aspect prin
următoarea povestire:
1. Steven şi Edgar au fost la
film.
2. Steven şi Edgar au discutat
despre afaceri în timp ce aşteptau la
rând.
3. Lui Steven i-a plăcut filmul,
dar Edgar crede că filmul este prea
sentimental.
Rezumatul capitolului
1. Există trei stadii ale memoriei: en-
codarea, stocarea şi reactualiza-
rea. Encodarea se referă la trans-
formarea informaţiei într-un tip de
cod sau reprezentare pe care me-
Introducere in psihologie
Să presupunem că fraza nr. 1 activează
schema noastră despre film; mai mult ca
sigur că apoi vom encoda fraza nr. 3
deoarece fraza nr. 3 este mult mai legată de
schemă decât fraza nr. 2. La o raportare
ulterioară a acestei povestiri, dacă ne vom
aminti că aceasta implica mersul la film,
vom folosi schema noastră despre film
pentru procesul de căutare în memorie: de
exemplu, exista ceva în povestire privind
reacţia la film? Prin urmare, schemele pot
afecta reactualizarea, prin ghidarea proce-
selor de căutare în memorie (Brewer şi
Nakamura, 1984).
Situaţiile în care memoria este dirijată
de schemă şi este puternic constructivă par
a fi diferite de situaţiile mai simple pe care
le-am discutat mai înainte. De exemplu, să
luăm în considerare memoria pentru o listă
de cuvinte fără legătură între ele: în acest
caz, procesele memoriei sunt de tip
„bottom-up"; mai precis, funcţia lor este
mai mult de a conserva input-ul decât de a
construi ceva nou. Totuşi, există un aspect
constructiv în această situaţie simplă, pen-
tru tehnici cum ar fi aceea că prin utilizarea
imaginii vizuale se adaugă semnificaţia la
input. in mod similar, atunci când citim un
paragraf despre o activitate bazată pe o
schemă, trebuie totuşi să conservăm unele
dintre aspectele sale specifice dacă se cere
să o reproducem corect în detaliu. Aşadar,
cele două aspecte ale memoriei — cea de a
conserva şi cea de a construi — pot fi
totdeauna prezente, deşi importanţa lor
relativă poate depinde de situaţia exactă.
moria le poate accepta; stocarea
constă în reţinerea informaţiei en-
codate; iar reactualizarea se referă
la procesul prin care informaţia
poate fi redobândită din memorie.
 Cele trei materialul
Memoria
stadii ale ui pen-
memoriei ope- tru
rează intervale
diferenţiat în mai mari
situaţiile în de timp
care (memoria
este necesară de lungă
stocarea durată).
materialului
2. Inform
pentru câteva
aţia din
secunde
memoria
(memoria de
de scurtă
scurtă durată)
durată,
şi în situaţiile
tinde să fie
care
encodată
necesită
acustic,
stocarea
 deşi putem unităţi,
folosi şi un putem
cod vizual. spori
Cel mai mărimea
interesant fapt unui item
privind me- prin utili-
moria de scurtă zarea
durată este că informaţiei
5.
din
aceasta are o
memoria
capacitate de
de
stocare
lungă
limitată la 7±2
durată cu
itemi, sau
scopul de a
unităţi.
recoda
Deşi avem o
materialul
capacitate
de intrare
limitată
în unităţi
pentru
mai
numărul de
semnificative, memoriei
Când se atinge de
limita scurtă
memoriei de durată este
scurtă durată, faptul că
se in- informa-
stalează o ţia se stinge
formă de cu trecerea
uitare: un item
timpului.
nou poate
3. Reactu
pătrunde în
alizarea
memoria de 6.
încetineşt
scurtă durată
e pe mă-
numai prin
sură ce se
inlocuirea
unuia mai măreşte
vechi. 0 altă numărul de
cauză ma- itemi
joră a uitării la în
nivelul memoria
de scurtă 4. Se pare
durată. Unii că
cercetători au memoria
folosit acest de scurtă
rezultat
pentru a indica du 7.
faptul că rată
reactuali- serveşte ca
zarea implică „spaţiu de
unproces de lucru"
mental in
căutare rezolvarea
în memorie, anumitor
în timp ce ti
altii au
interpretat
rezultatul sub
forma
unui proces de
activare.
 puri de probleme, ţie de tranzit"
cum ar fi calculul spre memoria
aritmetic mental şi perma-
răspunsurile la nentă, în care
"intrebările legate informaţia
de textul citit. Cu poate
toate acestea, staţiona in
memoria de timp ce este
scurtă encodată in
durată nu pare a fi memoria de
implicatâ în in- lungă durată.
ţelegerea frazelor Informaţia din
relativ simple. memoria de
Memoria de scurtă lungă
durată poate, de durată este de
asemenea, obicei
encodată în
îndeplini funcţia de
funcţie de
„sta-
semnificaţia
ei. Dacă
itemii care trebuie bună va fi
să fie reproduşi memoria.
sunt semnificativi, Numeroasele
cazuri de
dar conexiunile uitare din
dintre ei nu sunt, memoria de
memoria poate fi lungă durată
îmbunătăţită prin se da-
adăugarea cone- torează
xiunilor eşecurilor de
semnificative care reactualizare
asigură (informaţia se
căile de acces ale
reactualizării. Cu află in
cât o persoană memorie, dar
elaborează mai nu poate fi
mult găsită).
semnificaţia Eşecurile de
itemului, cu atât reactualizare
mai apar mult mai
pro-
388 Introducere în psihologie

babil atunci când în memorie sau

există o interfe- printr-
renţă a itemilor unproces de
asociaţi cu acelaşi activare prin
indiciu de propagare.
reactualizare.
Aceste Unele cazuri de
uitare din
efecte de memoria
interferenţă de lungă
sugerează că durată se
reactualizarea din datorează unei
memoria de lun-
pierderi a
gă durată poate fi
informaţiei din
realizată prin-
stocaj, în
tr-unproces de
căutare secvenţială
special dacă are loc o dezorgani- dare a informaţiei
zare a proceselor care consolidează durează câteva
informaţiile recente. Sediul biolo- săptămâni.
gic al consolidării informaţiilor in- 8. Eşecurile de
clude hipocampul şi amigdala, 10. reactualizare din memoria
structuri cerebrale localizate sub de lungă durată au mai pu-
cortexul cerebral. Cercetări recente ţine şanse să se producă atunci
sugerează că procesul de consoli- când itemii sunt organizaţi în
timpul encodării şi când
contextul reactualizării este similar cu Aceasta sugerează că pot exista sis-
cel al encodării. Procesele de teme separate de stocare a informa-
reactualizare pot fi perturbate şi ţiei pentru memoria explicită şi
defactorii emotionali. În unele cazuri, pentru cea implicită.
gândurile anxioase interferează cu Cercetările efectuate pe subiecţi
reactualizarea informaţiei ţintă; în alte normali sugerează de asemenea că
cazuri, memoria poate fi blocată în mod pot exista sisteme separate pentru
activ (ipoteza refulării). Şi totuşi, în memoria explicită şi cea implicită.
alte cazuri, emoţia poate intensifica Multe din aceste cercetări s-au ba-
acţiunea memoriei, ca în cazul zat pe o unitate de măsură a memo-
amintirilor blitz. riei implicite, denumită încărcare
9. Memoria explicită se referă (de exemplu, gradul în care expu-
la tipul de memorie manifestat în nerea în prealabil a unei liste de
reproducerea sau recunoaşterea cuvinte va facilita mai târziu com-
informaţiilor, la nivelul căreia pletarea unor fragmente cu acele
reproducem în mod conştient cuvinte). Unele studii dezvăluie
informaţia din trecut. Memoria faptul că o variabilă independentă
implicită se referă la tipul de care afectează memoria explicită
memorie care se manifestă în sine (amploarea dezvoltării semnifica-
ca o îmbunătăţire a unor sar- 11. ţiei în timpul encodării) nu are nici
cini perceptuale, motorii sau cogni- un efect asupra gradului de incăr-
tive, fără reproducerea conştientă a care, în timp ce alte studii experi-
experienţelor care au condus la mentale arată că o variabilă care
acea îmbunătăţire. in timp ce me- afectează memoria implicită nu are
moria explicită (în special reprodu- nici un efect asupra memoriei ex-
cerea şi recunoaşterea faptelor) plicite. Deşi unii cercetători aprobă
eşuează în amnezie, memoria im- ideea unei stocări separate pentru
plicită este de obicei disponibilă. tipurile de memorii explicită sau
implicită, alţii argumentează că
diferenţele aparente ale memoriei
se datorează de fapt diferitelor pro-
cese de reactualizare care operează
asupra unei stocări comune.
Deşi nu putem spori capacitatea
memoriei de scurtă durată, putem
utiliza scheme de recodare pentru a
mări dimensiunea unei unităţi in-
formaţionale, în felul acesta spo-
rind capacitatea de memorare. Me-
moria de lungă durată pentru fapte
poate fi îmbunătăţită în timpul sta-
diilor de encodare şi reactualizare.