COMUNICAT din 6 august 2020

privind înlăturarea (asanarea) sancțiunii nulității absolute prin prisma prevederilor art. I Protocol I CEDO
(dacă un drept afectat de nulitate absolută beneficiază de protecția prevederilor CEDO) și aplicarea în
timp a normelor de ordine publică ce reglementează nulitatea absolută

EMITENT

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

Publicat pe www.scj.ro

Nr. de înregistrare a sesizării: 2095/1/2020/

Data înregistrării sesizării: 06.08.2020

Conținutul sesizării:

– Interpretarea și aplicarea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea
Legii fondului funciar nr. 18/1991 – înlăturarea (asanarea) sancțiunii nulității absolute prin prisma
prevederilor art. I Protocol I CEDO (dacă un drept afectat de nulitate absolută beneficiază de protecția
prevederilor CEDO);

– Interpretarea și aplicarea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997 (alin. 1 lit. a pct. vi, potrivit
modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005)- aplicarea în timp a normelor de ordine publică ce
reglementează nulitatea absolută;

– Interpretarea și aplicarea art. 29 alin. 2 din Legea nr. 1/2000;

– Interpretarea și aplicarea prevederilor art. 29 alin. 3^1 din Legea nr. 1/2000.

Minuta deciziei nr. 29 din 9 noiembrie 2020

Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Suceava și, în
consecință:

1. În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. III alin. (1) lit. a) pct. vi din Legea nr. 169/1997 pentru
modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare,
din punct de vedere al evoluției în timp a cauzelor de nulitate, se va ține seama de regimul nulității
absolute virtuale și de regula tempus regit actum.

2. În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, în
forma lor anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile
proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare,
stabilește că:

Sintagma ”fondul bisericesc al cultului” are în vedere exclusiv patrimoniul unităților componente ale
Bisericii Ortodoxe Române, iar nu și patrimoniul fundațiilor constituite de Biserică.

Sintagma ”a avut în proprietate” are în vedere existența în patrimoniul structurilor de cult menționate în
cuprinsul alin. (2) al art. 29 a unui drept de proprietate desăvârșit, corespunzător înțelesului rezultat din
interpretarea prevederilor art. 480 din Codul civil de la 1864, iar nu și a unor forme istorice particulare
ale dreptului de proprietate.

3. În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 29 alin. (3^1) din Legea nr. 1/2000, în forma lor
anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 261/2008 privind modificarea și completarea art. 29 din
Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor
forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997,
stabilește că textul legal are în vedere suprafața de teren cu destinație forestieră care s-a aflat în
înzestrarea, în administrarea sau în folosința structurilor de cult ca subiecte de drept individuale care au
solicitat atribuirea în proprietate, iar nu terenul care a aparținut, în aceleași modalități, cultului religios
din care acestea fac parte.

4. Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea referitoare la înlăturarea aplicării sancțiunii nulității absolute a

titlului de proprietate, în temeiul prevederilor art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția pentru
apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a jurisprudenței Curții Europene a
Drepturilor Omului în interpretarea și aplicarea acestei norme convenționale.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.