Școala Postliceală Sanitară FUNDENI

ANUL I RADIOLOGIE

RAZELE RONTGEN

ELEV:

PREDA VIOLETA
 RAZELE RONTGEN
Wilhelm Conrad Rontgen (1845-1923), descoperitorul razelor X, s-a născut în
1845, în oraşul Lennep din Germania. În 1869, şi-a luat doctoratul la Universitatea
din Zurich. În următorii nouăsprezece ani, Rontgen a lucrat la mai multe
universităţi, dobândind treptat faima unui excepţional om de ştiinţă. În 1888, a fost
numit profesor de fizică şi director al Institutului de Fizică al Universităţii din
Wurzburg. Acolo, în 1895, Rontgen a realizat epocala descoperire care i-a adus
celebritatea.

În ziua de 8 noiembrie 1895, Rontgen făcea experimente cu raze catodice. Acestea

constau în fascicule de electroni. Fasciculul este produs prin aplicarea unei tensiuni
înalte între electrozii plasaţi la capetele unui tub de sticlă din care a fost extras
aproape tot aerul.

Razele catodice nefiind foarte penetrante, sunt stopate aproape în întregime în

câţiva centimetri de aer. În cadrul acestui experiment, Rontgen acoperise complet
tubul catodic cu hârtie opacă groasă, astfel încît, dacă se pornea curentul electric,
din tub să nu răzbată nici un fel de lumină.

Totuşi, când Rontgen a dat drumul la curent în tubul catodic, a fost surprins să
constate că un ecran fluorescent aflat pe o masă alăturată a început să strălucească,
de parcă ar fi fost luminat. El a oprit curentul, iar ecranul (acoperit cu platino-
cianură de bariu, o substanţă fluorescentă) a încetat să mai lumineze. Deoarece
tubul catodic era complet acoperit, Rontgen a înţeles repede că din tub trebuie să
iasă o formă invizibilă de radiaţie, atunci când se pornea curentul. Din cauza
naturii misterioase a acesteia, el a numit radiaţia invizibilă „raze X" - X fiind
notaţia matematică uzuală a necunoscutelor.

Stimulat de descoperire, Rontgen a renunţat la celelalte cercetări şi s-a concentrat

asupra investigării proprietăţilor razelor X. În câteva săptămâni de muncă asiduă,
el a descoperit următoarele:

1) Sub acţiunea razelor X, emit lumină fluorescentă şi alte substanţe, nu numai

platino-cianura de bariu.
2) Razele X pot să pătrundă prin multe materiale opace la lumină obişnuită.
Rontgen a remarcat îndeosebi faptul că razele X pot să treacă şi prin ţesutul
muscular, dar sunt oprite de oase.
3) Razele X se propagă în linie dreaptă; spre deosebire de particulele încărcate
electric, razele X nu sunt deviate în câmp magnetic.

În decembrie 1895, Rontgen a scris primul său articol despre razele X, care a
suscitat un viu interes. În câteva luni, sute de oameni de ştiinţă au început să
studieze razele X, iar în aproximativ un an au apărut în jur de o mie de lucrări pe
această temă! Unul dintre savanţii ale căror cercetări au pornit de la descoperirea
lui Rontgen a fost Antoine Henri Becquerel. Acesta, deşi intenţiona să studieze
razele X, a descoperit din întâmplare un fenomen chiar mai important,
radioactivitatea.

În general, razele X sunt generate atunci când electronii cu energii ridicate lovesc o
ţintă. Razele X nu constau în electroni, ci sunt unde electromagnetice. Prin urmare,
ele seamănă cu radiaţia vizibilă, adică cu lumina, cu excepţia faptului că lungimea
de undă a razelor X este mult mai mică.

Cea mai cunoscută aplicaţie a razelor X o constituie, desigur, folosirea lor în

diagnosticele medicale şi stomatologice. De asemenea, se întrebuinţează în
radioterapie, pentru distrugerea tumorilor maligne sau pentru oprirea creşterii lor.
În afară de aceasta, razele X au şi multe aplicaţii industriale. Astfel, ele pot fi
folosite pentru detectarea defectelor ascunse. Razele X sunt utile în multe domenii
ale cercetării ştiinţifice, de la biologie la astronomie. În plus, ele au oferit
oamenilor de ştiinţă foarte multe informaţii legate de structura atomică şi
moleculară.

Lui Rontgen îi revine în exclusivitate meritul descoperirii razelor X. El a lucrat

singur şi şi-a fructificat în mod strălucit descoperirea. Mai mult, descoperirea sa s-a
dovedit a fi un important stimul pentru Becquerel şi alţi oameni de ştiinţă.

Cu toate acestea, nu trebuie să supraestimăm importanţa lui Rontgen. Aplicaţiile

razelor X sunt, desigur, foarte utile, dar nu se poate spune că au transformat
întreaga noastră tehnologie, aşa cum a făcut-o descoperirea inducţiei
electromagnetice de către Faraday. De asemenea, nu se poate afirma că
descoperirea razelor X a avut o importanţă fundamentală pentru teoriile ştiinţifice.
Razele ultraviolete (ale căror lungimi de undă sunt puţin mai mici decât cele ale
luminii vizibile) erau cunoscute de aproape un secol. Deci existenţa razelor X -
care sunt similare cu cele ultraviolete, cu excepţia lungimii de undă mai mici -
corespunde cunoştinţelor fizicii clasice.

Rontgen nu a avut copii. Totuşi, el şi soţia sa au adoptat o fetiţă. În 1901, Rontgen

a primit Premiul Nobel pentru fizică, inaugurând seria acestor înalte distincţii. A
murit la Munchen, în 1923. - See more at: