Tema fragmentului citat din “Amintiri din copilărie” si a schiței “ Un
pedagog de școală nouă” este una comună – școala. În aceste două texte este prezentată, mai ales, atitudinea elev-profesor, dar și metodele de învățare din acea perioadă. Profesorii sunt prezentați ca fiind slab pregătiți („că profesorul, care și el se mira cum a ajuns profesor”). Relația elev-profesor este practic inexistentă, cadrul didactic impunăndu-se prin exigență, uneori chiar și prin violență sau umilire. De asemenea, învățarea este bazată pe memorare, care duce la învățarea formală, însă nu și a conținutului logic.
Caracterizările personajelor literare în operele semnate de Ion Creangă,
cât și ale lui I. L. Caragiale sunt realizate preponderent în mod indirect, prin dialog, comportament, relația cu celelalte personaje, dar și prin nume. Remarcăm lipsa portretului fizic, cel moral ieșind în evidență. Pornind de la observația criticului literar G. Călinescu: “Amândoi [Creangă și Caragiale – n.n] caracterizează dialogic și au un umor verbal pe care-l comunică personajelor”, se evidențiază caracterul moralizator, educativ al textelor literare, în care personajelor le este atribuit un sistem de valori, devenind chiar tipuri umane (avarul, ipocritul, orgoliosul, omul simplu, mama iubitoare etc.). Aceste înzestrări se realizează, de regulă, prin intermediul umorului, cât și prin ironie sau satiră.
Ex. 1/pag. 113 – Dincolo de text
Gestionarea timpului și respectarea unui program sunt esențiale in viața
academica și nu numai. În capitolul “Corigența” din opera literar “Romanul unui adolescent miop” se reliefează un moment din existența protagonistului, în care acesta încearcă să învețe la matematică, fiind amenințat de corigență. Își alcătuiește un plan riguros de studiu. Planul părea viabil, însă apar prea multe impedimente în realizarea acestuia: adolescentul este tentat să citească altceva, doarme prea mult, pierde vremea cu lucruri inutile, ca strategie de tergiversare. Din când în când, mai citește la trigonometrie, dar nu se străduiește să înțeleagă. Este convins că nu e imposibil, însă nu în cele din urmă recunoaște în fața familiei ceea ce în sufletul său era limpede: că va amâna matematica pe toamnă, urmând ca toată vara să studieze temeinic.
Spre deosebire de “Corigența”, în fragmentul suport din memoriile lui
M. Eliade, suntem de față la o maturizare și schimbare de atitudine a scriitorului în ceea ce privește respectarea unui program: “Din clasa a V-a încoace și până la încheierea studiilor universitare, mă deprinsesem să dorm din ce în ce mai puțin, câteodată mulțumindu-mă cu trei-patru ceasuri pe noapte. Am ajuns la acest rezultat după o lungă disciplină. Timp de mai multe luni mă culcam cu câteva minute mai târziu decât în noaptea precedentă și puneam deșteptătorul să sune cu un minut mai devreme”.
Așadar, prin antiteza de texte, se conturează ideea ca rezultatele vor veni
întotdeauna odată cu muncă și determinare, gestionarea timpului și respectarea unei rutine bine determinate sunt elemente cheie, ce duc la un succes inevitabil