APLICAREA LEGII PENALE ÎN TIMP

Infracțiunile sunt prevăzute în legi și ordonanțe de urgență ale Guvernului. Actele

de incriminare semnifică legea penală. Legea penală se aplică tuturor infracțiunilor
săvârșite în intervalul de timp cuprins între momentul intrării în vigoare și momentul ieșirii
sale din vigoare; desuetudinea nu face ca o lege iasă din vigoare;

Intrarea în vigoare a unei legi penale are loc:

- la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial;

- la data prevăzută în textul legii (ulterioară termenului de trei zile de intrare în

vigoare);

- la data publicării în Monitorul Oficial a Ordonanței de Urgență a Guvernului (sub

condiția depunerii prealabile a acesteia la Camera Parlamentului competentă să fie
sesizată);

- la data prevăzută în textul ordonanței de urgență a Guvernului (ulterioară datei

publicării în Monitorul Oficial).

Ieșirea din vigoare a legii penale are loc:

- prin abrogarea legii sau a Ordonanței de Urgență a Guvernului;

- prin modificarea legii sau a ordonanței de urgență a Guvernului;
- prin omisiunea Parlamentului de a pune de acord prevederile declarate
neconstituționale cu dispozițiile Constituției, în termen de 45 de zile de la publicarea
Deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial;

La rândul său abrogarea poate fi expresă sau tacită.

Este abrogare expresă atunci când prin legea sau OUG nou intrată în vigoare se prevede
expres că o lege sau o dispoziție dintr-o lege se abrogă.
Abrogarea expresă poate fi concretă, când este indicată legea ce va ieși din vigoare sau
dispoziția dintr-o anume lege, iar abrogarea generică atunci când sunt abrogate toate
dispozițiile contrare.
 Abrogarea tacită este atunci când legea nouă cuprinde reglementări penale diferite și
incompatibile cu cele anterioare. Ca și la abrogarea expresă, există abrogare tacită totală (a
întregii legi sau OUG) sau parțială (numai a uneia sau a unor prevederi ale legii sau OUG).

În raport de data săvârșirii infracțiunii se stabilește legea penală aplicabilă.

Data săvârșirii infracțiunii este:

- momentul în care autorul săvârșește fapta, indiferent de data efectuării actelor de

instigare sau complicitate;

- momentul epuizării specific infracțiunilor continue, continuate sau de obicei;

- momentul consumării infracțiunii, atunci când aceasta este progresivă;

- chiar momentul săvârșirii faptei, în cazul infracțiunilor comisive;

- momentul până la care făptuitorul trebuia să acționeze, atunci când în discuție sunt
infracțiuni omisive.

Importanța momentului epuizării infracțiunii constă în aceea că, în funcție de el se

determină legea aplicabilă, data începerii curgerii prescripției răspunderii penale, aplicarea
actului de clemență al amnistiei sau grațierii, precum și determinarea răspunderii penale a
minorului, în sensul dacă fapta a fost săvârșită în minorat, caz în care se vor aplica
dispozițiile legale privind răspunderea penală a minorului, sau dacă fapta a fost săvârșită în
majorat.

Principiul neretroactivității legii penale este inclus în cel al legalității incriminării si a

pedepsei, în sensul că, dacă fapta săvârșită nu era incriminată ca și infracțiune la momentul
săvârșirii, atunci nu este posibilă aplicarea legii penale sau a pedepsei sau a oricărei sancțiuni
penale.

Ultraactivitatea legii penale are în vedere faptul că legea sub imperiul căruia a fost
comisă o faptă va fi incidentă și după ieșirea ei din vigoare, instituția aplicându-se în cazul
legilor penale în vigoare sau a legii penale mai favorabile (mitior lex).

Art. 4 Cod penal privind dezincriminarea prevede că „Legea penală nu se aplică faptelor
săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea
pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi,
precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte
încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.”.
În raport cu textul art. 4, legea de dezincriminare nu are efect în ceea ce privește
posibilitatea redobândirii gradului militar pierdut, ca urmare a aplicării pedepsei
complementare a degradării mentale.

De asemenea, dezincriminarea nu produce efecte asupra bunurilor deja confiscate, în

sensul că nu vor fi readuse în patrimoniul persoanei de la care au fost confiscate ca urmare a
executării acestei măsuri de siguranță.

Amenda deja plătită nu se mai restituie.

Prin decizia Curții Constituționale a României (CCR) nr. Decizia nr. 651/2018 s-a statuat
că dezincriminarea este incidentă și în cazul în care, printr-o decizie a CCR care a constatat
neconstituționalitatea unei norme penale este asimilată art. 4 C. pen.

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a
cauzei disp. art. 6 prevede:
(1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă
a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară,
sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru
infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
(2) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detențiune pe viață și până la
executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeași faptă numai pedeapsa închisorii,
pedeapsa detențiunii pe viață se înlocuiește cu maximul închisorii prevăzut pentru acea
infracțiune.
(3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se
înlocuiește cu amenda, fără a se putea depăși maximul special prevăzut în legea nouă.
Ținându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în
parte executarea amenzii.
(4) Măsurile educative neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele
care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta,
dacă este mai favorabilă.
(5) Când legea nouă este mai favorabilă în condițiile alin. (1) - (4), pedepsele complementare
și măsurile de siguranță neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele
care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta.
(6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau
măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
(7) Când o dispoziție din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ține seama, în
cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau
înlocuită potrivit dispozițiilor alin. (1) - (6).

Nu este incident art. 6 C. pen. în situația în care legea nouă prevede pedeapsa amenzii,
alternativ cu închisoare, precum și atunci când amenda aplicată sub imperiul legii vechi este
mai mică decât maximul special al amenzii prevăzut de legea nouă

De asemenea, nu se aplică prev. mai sus menționate dacă pedeapsa efectivă aplicată
sub legea veche este mai mică decât maximul pedepsei închisorii prevăzut de legea nouă.