c



Copyright C
EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE
AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

ISBN 973-9130-08-9
 CUVÎNT ÎNAINTE

Cu ajutorul lui Dumnezeu, vede clin nou lumina tiparului manualul

de Istoria Bisericii Române, In trei volume, întocmit de Părintele Profe-
sor Mircea Păcurariu de la Institutul Teologic din Sibiu.
In învăţâmîntul nostru teologic, studiul Istoriei Bisericii ortodoxe
strămoşeşti ocupă un loc aparte, nu numai pentru rolul său didactic, ci şi
pentru că el contribuie la cultivarea sentimentelor de dragoste de neam
şi de Biserica ortodoxă naţională în sufletul viitorilor slujitori ai altare-
lor străbune. De-a lungul zbuciumatei sale istorii de două mii de ani, Bi-
serica Ortodoxă s-a identificat în permanenţă cu idealurile spirituale şi
naţionale ale poporului român pe care-1 păstorea. învăţătura creştină ²
predicată iniţial de Sfîntul Apostol Andrei în teritoriul dintre Dunăre şi
Mare ² s-a răspîndit treptat pe pămîntul românesc de astăzi o dată cu
formarea poporului român, încît se poate vorbi de două procese para-
lele : increştinarea şi etnogeneza. în acest sens, regretatul arheolog Radu
Vulpe sesiza faptul că «toate popoarele din jurul Daciei îşi cunosc data
precisă cînd au devenit creştine, cu anul şi uneori chiar ziua, căci toate
au adoptat noua religie tîrziu, din calcule politice, minuţios chibzuite.
Poporul nostru, însă, n-o poate preciza, deoarece n-are certificat de
botez. S-a născut creştin, în mod spontan, natural, o dată cu formarea
romanităţii sale, la a cărei desăvîrşire creştinismul popular şi-a adus
contribuţia cea mai ele seamă. Noi sîntem romani fiindcă sîntem creştini
şi creştini, fiindcă sîntem romani» (voi. De la Dunăre 3a Mare, Galaţi,
ed. //, 1979, p. 21).
De Ia increştinarea şi formarea sa ea neam, poporul român a avut
în Biserica sa ortodoxă un permanent îndrumător nu numai în pro-
bleme spirituale, ci şi în cele de ordin cultural-arlistic, social-umanitar
şi naţional-patriotic.
Biserica a fost aceea care a îndrumat veacuri în şir activitatea cultu-
rală din ţările româneşti, prin şcoli, manuscrise şi cărţi tipărite. în mî-
năstirile şi schiturile noastre, ctitorite de domnitori sau de smeriţi că-
lugări, a înflorit nu numai cultura, ci şi arta românească, cu toate formele
ei de manifestare : arhitectură, pictură, sculptură, broderie, muzică. în
incinta unor mînăstiri au luat fiinţă primele aşezăminte de asistenţă so-
cială : spitale, azile pentru bătrîni şi bolnavi.
Prin slujitorii ei, ierarhi, preoţi de mir şi călugări, Biserica strămo-
şească a sprijinit poporul pe care-1 păstorea în toate luptele lui pentru
eliberare naţională, pentru dreptate socială şi mai ales pentru realizarea
unităţii sale de stat.
In afară de aceasta, Biserica Ortodoxă Română, alături de domnitorii
Ţării Româneşti şi ai Moldovei, a sprijinit efectiv lupta popoarelor creş-
tine din sud-estul Europei pentru eliberarea lor de sub dominaţia oto-
mană.
Iată atîtea motive care ne obligă să cunoaştem cit mai temeinic tre-
cutul Bisericii noastre strămoşeşti, cu toate opresiunile pe care le-a in-
durat din partea unor cîrmuitori de alt neam şi lege ² mai ales în teri-
toriile intracarpatice, în Dobrogea, Bucovina şi Basarabia ², cu toate
realizările ei, cu toată munca statornică şi devotată pe care a depus-o în
slujba fiilor ei duhovniceşti.
Binecuvîntăm strădania autorului de a da la lumină o ediţie nouă
a manualului său de Istorie a Bisericii Ortodoxe Române, mult îmbună-
tăţită faţă de cea dintîi, precum şi pe aceia care se vor osteni să culeagă
învăţăminte folositoare de suflet creştinesc şi românesc din paginile ei.

Praznicul Sfintelor Paşti din anul 1991

f T E O C T I ST
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
 C U V ÎN T U L AUTORU LUI

Epuizarea într-un timp foarte scurt a primei ediţii a ma-

nualului universitar de Istoria Bisericii Române, ca şi huna
primire de care s-a bucurat din partea studenţilor teologi şi
a altor iubitori ai trecutului românesc ne face să dăm acum
la tipar o nouă ediţie, mult îmbunătăţită faţă de cea dinţii.
Am ţinut mereu seama de rezultatele la care au ajuns cerce-
tările istorice efectuate în ultimul deceniu, dar am procedat
şi la unele schimbări în structura materialului expus.
Nădăjduim ca şi această ediţie să fie primită cu interes
de toţi aceia care doresc să cunoască trecutul atît de bogat
în fapte al poporului român şi al Bisericii sale strămoşeşti,
Strădania autorului va fi astfel pe deplin răsplătită.
Adresez şi pe această cale cele mai sincere şi fieşti mul-
ţumiri Prea Fericitu lui Părinte Pa triarh TEOC TIST p en -
tru bunăvoinţa de a fi acceptat tipărirea acestui manual în
Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române.
Un cuvînt de caldă mulţumire adresez personalului de
specialitate din cadrul Institutului Biblic şi de Misiune, ca şi
ostenitorilor din serviciul Tipografiei.
AUTORUL
 ABREVIER I

²Analele Academiei Române, Memoriile Secţiunii

Istorice, seria, tomul
²Arhivele Basarabiei, Chişinău
²Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice ²
Transilvania, Cluj
²Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie A. D. Xenopol
din Iaşi
²Anuarul Institutului de Istorie din Cluj
²Acta Musei Napocensis, Cluj-Napoca
²Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, Bucureşti
²Buletinul Monumentelor Istorice, Bucureşti
²Biserica Ortodoxă Română, Bucureşti >v
² Cercetări de Lingvistică, Bucureşti  \ '?
²Vlasul Bisericii, Bucureşti " '"
²Limbă şi Literatură, Bucureşti
²Limba Română, Bucureşti
²Mitropolia Ardealului, Sibiu
-> Mitropolia Banatului, Timişoar^
²Mitropolia Moldovei şi Sucevei, Iaşi
²Mitropolia Olteniei, Craiova
²Revista Bibliotecilor, Bucureşti
²Revue des Etudes Sud-Est Europeennes, Bucarest
²Revista Istorică, Bucureşti ' '
²Revista Istorică Română, Bucureşti ;p j
²Revista Muzeelor .şi Monumentelor, Bucureşti Nţ
²Revista de Pedagogie, Bucureşti
²Revue Roumaine d'Hisloire, Bucarest '->H
²Revista Societăţii Istorice-Arheologice-Bisericeşti, Chişinău
²Revista Teologică, Sibiu
²Studii şi Cercetări de Bibliologie, Bucureşti \f
"= Studii şi Cercetări de Documentare şi Bibliologie, Bucureşti
²Studii şi Cercetări de Istoria Artei, Bucureşti
²Studii şi Cercetări de Istorie Literară, Bucureşti
²Studii şi Cercetări de Istorie Literară şi Folclor, Bucureşti
²Studii şi Cercetări de Istorie Veche, Bucureşti
²Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie, Bucureşti
²Studii şi Cercetări Lingvistice, Bucureşti
~* Studii de Limbă Literară şi Filologie, Bucureşti ~
Studii şi Materiale de Istorie Medie, Bucureşti
² Studii Teologice, Bucureşti
 Introducere

OBIECTUL, DEFINIŢIA,
ÎNSEMNĂTATEA, SCOPUL, METODA DE CERCETARE
ŞI PERIODIZAREA ISTORIEI BISERICII
ORTODOXE ROMÂNE

'Înainte de a intra în tratarea cursului de Istoria Bisericii Orto-

doxe Române, este necesar să facem o introducere în această disciplină
istorică-teologică. Ea este de doua feluri : inirgdjjjccre formală sau_ teh-
nică şi introducere materială. Prima se ocupă cu obiectul, definiţia,
însemnătatea, scopul, metoda de cercetare, împărţirea, disciplinele au-
xiliare, izvoarele şi literatura Istoriei Bisericii Române, deci cu pro-
bleme formale, tehnice şi metodologice. Introducerea materială con-
stituie primul capitol din cadrul cursului, în care este prezentată apa-
riţia creştinismului în lume, precum şi starea politică, economică şi
socială a Daciei în vremea pătrunderii noii învăţături creştine pe te-
ritoriul ei, Cu alte cuvinte, introducerea formală iniţiază în obiectul,
natura şi metodele de lucru ale studiului, pe cînd introducerea ma-
terială face pregătirea pentru înţelegerea capitolelor următoare.
Obiectul. Un alt lucru ce se impune de la început este acela de a
lămuri însăşi noţiunea de istorie. Cuvîntul grecesc îotopîa însemna
cercetare, informare şi chiar povestire. Verbul is-zopk» însemna a cău-
ta să ştii, a şti, a cunoaşte, ceea ce arată şi dorinţa de a şti, dar şi
cunoaşterea însăşi. Romanii au adoptat cuvîntul historia, cam cu aceeaşi
accepţiune de povestire, descriere. Din greceşte şi latineşte, cu-
vîntul a pătruns apoi în multe alte limbi, atît ca intîmplare cît şi ca
povestire.
r
izi cuvintm îsiorie are aoua sensuri: unul obiectiv şi altul su-
ln sens obiectiv, istoria este viaţa din trecut, totalitatea faptelor
te sau istoria ca fapt, iar în istoria bisericească, viaţa din trecut
‡ii In sens subiectiv sau tehnic, istoria este cercetarea şi ejţpu-
iinţilică a faptelor istorice, adică studiul vieţii istorice.
qur singura fiinţă istorică este omul, ca fiinţă raţională,
activă, capabil de organizare, de cultură şi progres social.Jj^-
ştiinţă, p oate să se ocupe atît de dezvoltarea în timp a între-
ii a .cit Şi c u a u n e i p ărţi din ea, aflată p e un an u mit teri-
L numai cu dezvoltarea unui singur popor.
semenea, istoria poate avea ca obiect numai o anumită institu-
;1, ea poate avea ca obiect şi B i s e r i c a, fie Biserica întreagă,
; Biserici naţionale, fie anu mite confesiuni creştine. Deci, se
rbi de o Istorie a Bisericii universale, iar in cadrul acesteia, de a
Bisericii Române.
ia Bisericii Ortodoxe Române cercetează şi expune începuturile
Qului pe teritoriul Patriei noastre, organizarea Bisericii Orto-
nâne în epoca medievală, mişcările culturale şi artistice care
ăşurat în cadrul Bisericii, viaţa şi activitatea ierarhilor mai
i.jjtarea, morală, culturală şi materială a preoţimii în trecut şi
‡ei ei la luptele poporului nostru gentru dreptate socială şi
naţională, legăturile Bisericii Ortodoxe Române cu celelalte
Drtodoxe sau eterodoxe şi cu statul, în decursul veacurilor,
teîe de ajjă bisericească ..ele, fapte urmărite pe întreg teri-
£iei_jK>asJxe.. Ii!aifi__ac_esie.a....alcătuiesc obiectul - Istoriei Bise-
ăne.
za celor enunţat e ma i sus, put em da ur măt oarea d e f i n i ţ i e :
a Bisericii Ortodoxe^Române.asie., disciplina teologică şi isto-
acelaşi timp ² care cercetează critic şi înfăţişează sistematic
tină la români şj dezvoltarea pe care a luat-o Biserica româ-
cursul veacurilor, în toate locurile care alcătuiesc Patria
necum şi raporturile ei cu celelalte Biserici şi confesiuni

o altă definiţie, Istoria Bisericii Ortodoxe Române este disci-

studiază şi descrie viaţa şi acţiunea Bisericii Ortodoxe în
ră, atît în dezvoltarea ei internă, cît şi în rap orturile ei ex-
^e din definiţia de mai sus că această disciplină prin obiect
din teologic, iar prin metodă face parte din istorie.
 Denumirea disciplinei nu este aceeaşi la to[i istoricii. Unii au de-
numit-o Istoria bisericească a românilor (Filaret Sciiban, Ioan Lu-
paş), Istoria Biserici^ român eşti şi a vieţii religio ase a românilor
(N. Iorga), Istoria vieţii bisericeşti a românilor (S. Reli), alţii, mai sim-
plu": Istoria Bisericii Române {Nicolae Dobrescu şi manualul universitar
al lui Vh. I. Moisescu, Şt. Lupşa şi Al. Fiiipaşcu). Considerăm mai po-
trivită denumirea din urmă sau cea de Istoria Bisericii Ortodoxe Române.
însemnătatea studiului Istoriei Bisericii Ortodoxe Române reiese
din însuşi rolul pe care 1-a îndeplinit Biserica. în trecutul poporului
nostru.
1. Cum este şi firesc, Biserica a avut ²‡ şi are şi în prezent ² un
rpXjjeiigu'os-moral sau duhovnicesc, anume de a sădi în_sufletele Äcre-
dincioşilor credinţa în. Dumnezeu... şi drag.QS.tea-.Iaţă-da-.aprQaj2elet _în-
demnîndu-i să fie întru toate următori ai învăţăturilor Mîntuitorului.
Prin învăţătura şi prin slujitorii ei, Biserica a întărit şi a mîngîiat su-
fieteşte pe strămoşii noştri,_jM^cjjt^din_e,i_ijjp.ni cxeş[m[, .oameni~evla :
"vioşi, religioşi, cu frică de Dumnezeu şj cu dragoste.. faţă de semeni.
C u toate că în trecut majoritatea preoţilor noştri au fost oameni fără
o p regătire cărturărească d eoseb ită, ei au izb utit să facă acest lucru
prin pilda vieţii lor, fiind oameni cu o viaţă morală înaltă şi însu
fleţiţi de o evlavie ad_încă u Esj£jşxplicăbil atuncî~cle~"ce~ău fost unii"
ierarhi, preoţi şi credincioşi care au avut o credinţă atît de puternica
încît şi-au jertfit viăţa_pentru__Hristos ş:T*"pentru Ortodoxie (ex. mar
tirii din secolul IV în Dobrpgga^Sfinţii Ierarjif^i^e IoresrşT'Sa"\r ăT3î¥n~
covici, Cuvioşii MărturisitorijSofroiiie^ Visarion şi Oprea" în TrănsiF"
vania, în secolele XVII²XVIII, Sfîntul CalinkT'de la Cernica" în seŒ
"colul XîXIF alţii)" "~* " ......... "" ........ """'" ....... "~
2. Biserica noastră a îndeplinit apoi un însemnat rol cultural, care
s-a manifestat sub felurite forme :
a) Cele dinţii manuscrise copiate pe pămîntul ţării noastre (Nico-
dim de la TismaTîâ7"lnlniuscrfsele din timpul lui Ştefan cel Mare etc.),.
la încep ut în slavoneşte şi apoi în român eşte, au fost texte de slujbă
şi de învăţătură bisericească. Tot aşa şi primele cărţi tipărite, în sla-
voneşte şi în româneşte (Macarie, Dimitrie Liubavici, Filip Moldovea-
nul, diaconul Coresi etc-), au fost cele de slujbă bisericească. Se înţe-
lege că şi aceia care se osteneau cu copierea manuscriselor sau cu ti-
părirea de cărţi făcea u p arte, de regulă, din cler. Primele tip ografii
au fost înfiinţate tot sub îndrumarea Bisericii; se poate spune că ea
Å

rin tra d u c er e a şi tip ărire a d e că rţi bi serice şti în r o mâ n e şt e (d i a -
C or e si, m i t r o p o li ţii S i m i o n Ş t e fa n al T r a n sil v a n i ei , V a r l a a m şi
;ei ai M o l d o ve i, Ş t efa n şi A nt i m I vi r ea n u l ai U n gr o vl a h i ei et c.j,
IU S b a zele lim b ii litera re ro m ân eşti, în ţelea să d e ro m â n ii de pr e -
i i i i . î n c e t u l c u î n c e t u l , l i m b a c ă r ţ i l o r b i s e r i c e ş t i a aj u n s să fi e
i fru m o a să, m ai m l ădi o asă, m ai plin ă d e e xp r esi vitat e, ma i a pr o -
:le li m b a literară d e azi.
i n t i p ă r i t u r i l e d e c ă r ţ i bi s e r i c e şt i c a r e c i r cu l a u î n t o a t e ţ i n u -
l o cu it e d e r o m â ni s-a aj u n s i m p li ci t şi l a î n tă ri re a ^ co n ştiin ţ ei d e
l n a ţi o n a l a l a r o m â n i i d i n M u n t e n i a, M ol d o v a şi T r a n si l va n i a ,
st lu cr u au co ntri bui t m a i 'c u sea m ă fr u m oa sel e pr e feţe ale ve-
n o ast r e c ă rţ i b i se r i c e şti, ad r e s a t e t ut u r o r r o m ân i l or ( C a za n i a
la a m , N o ul T esta m en t de la A l b a Iu lia ş.a.).
Prim ele lucră ri j;u caracter laic s-au scris tot prin osten eala
lîjîfo r î ai B i se ri c ii. A st fel, pri m el e c r on i ci s -a u sc ri s d e că l u g ăr i
ţi pe lîn gă mîn ă stiri şi biserici (L eto piseţul d e la Putn a, C ro ni-
isco p ilo r M a ca rie şi E ftim ie, a călu gă rulu i A za rie, în M old o va,
ra l u l l u i M i h a i l M o x a î n Ţ a r a R o m â n ea s că , I st o ri a b i se ri cii
N icolae din Şcheii B raşo vului de protopopul R adu Te m pea II,
i sil va n i a , C ro n i ca B a n a t u l u i d e p r o t o p o p u l N i c o l a e S t o i c a d i n
a ş.a). P ri m el e în c er cări de ver sificar e în ro m ân e şte se dat o -
tro p oîitulu i D oso ft ei al M ol d o vei ( P salt irea î n v ersu ri, P o em u l
gi c de sp re d o m n ii M o ld o vei, trad u cer ea un ei d ra m e î n ver suri ,
ceste).
° ri m e l e şco li ² el e m e n t a r e, m e d ii sa u su pe r i oa r e ² a u a pă r u t
ita bi se ri cil or " şi a rn î n ă stiril or n oa st r e, p r eg ăti n d di e ci pe nt r u
riile d o m n eşti sau c op i şti d e m a n u sc ri se. In d ez volt a r ea c u l-
m â n e şt i au a v u t u n r o l d e o se bi t şc o a l a d e p e lî n g ă bi s er i c a
N i c o l a e d i n Ş ch ei i B r a ş o vu l u i (se c o l u l X V ), şc o al a d e l a m î -
S fi n ţii T r e i Ie r ar h i d i n Ia şi, î n fii n ţ at ă d e V a si l e L u p u , şc o al a
întul S a va din B ucur eşti, de C on st antin B rîn co ve anu şi atîtea
sec ol ele X V III şi X IX . în co nd iţiile d e viaţ a clin T r an si l va nia,
d e c el e d i n M u n t e n i a şi M o l d o v a, B i se r i c a a f o st a ce e a c ar e
i z at şc ol i el e m en t ar e ( « p o p o r a l e » ) a p r oa p e î n fi ec ar e s at , pr e -
pri m el e gi m n a zii (licee) ro m ân eşti.
> r g an i zî nd pri m el e şc oli , era fi r e sc c a şi p ri m el e m a n u al e şco.
ie scrise t ot de oa m en ii B isericii : B u co avn a de la A lba Iu lia
B u co avn a m itr op olitul ui Iac ob P u tneanu l din 1 75 5, A rit m etica
 şi Geografia episcopului Amfilohie al Hotinului (1795), mai tîrziu ma-
nualele şcolare scrise la îndemnul mitropoliţilor Veniamin Costachi al
Moldovei şi Andrei Şaguna al Transilvaniei.
e) Biserica din Transilvania a contribuit la dezvoltarea presei ro-
mâneşti, prin Telegraful Român la Sibiu (1853), Biserica şi Şcoala la
KfSxTŢlBJ?), Sionul Românesc la Viena (1862) ş.a., a sprijinit înfiinţa-
rea de asociaţii culturale şi artistice româneşti (de pildă Astra, în-
fiinţată la stăruinţele lui Andrei Şaguna, în 1861).
Iată dar că Biserica a îndeplinit, în trecut, un însemnat rol cultu-
ral, fiind un factor de progres în acest domeniu.
3. Biserica a adus o contribuţie însemnată şi la dezvoltare£L,gite[_
româneşti. Ridicarea de lăcaşuri de închinare a dus la înflorirea arhi
tecturii, picturii, sculpturii, broderiei, argintăriei etc- Unii ierarhi au
avut un rol hotărîtor în această privinţă, sfătuind p e domnitori să ri
dice lăcaşuri de închinare, alţii rînduind ei înşişi pictarea unor mînăs-
tiri, ca Teofan I şi Vrigorie R oşea la Voroneţ, sau chiar ctitorind bi
serici şi mînăstiri, dintre care unele sînt printre cele mai interesante
sub raport arhitectonic şi pictural. De pildă, episcopul Macarie al Ro
manului a ctitorit mînăstirea Rîşca, mitropoliţii Vheorghe Movilă ²
Suceviţa, Anastasie Crimca ² Dragomirna, Antim Ivireanul Ŷ²‡ mî
năstirea Antim, episcop ul Calinic al Rîmnicului ² Frăsineiul etc.
4. Biserica a organizat şi primele aşezăminte de asistenţă socială.
Bolniţele de pe lingă mînăstiri nu "erau altceva decît un fel de spitale
sau azile pentru călugării bătrîni şi bolnavi, dar şi pentru oamenii din
popor, care îndurau acel eaşi suferinţe. Sînt cu noscute spitalele de la
Putna, Argeş, Bistriţa Olteniei, Cozia (secolul XVI), spitalele de la
Dragomirna, Sadova, Hurezi, spitalul din Suceava, fondat de mitro
politul Anastasie Crimca (secolul XVII), cele de la C olţea, Antim şi
Pantelimon din Bucureşti, Sfîntul Samuil din Focşani, apoi spitalul
şi farmacia de la Precista Mare din Roman, înfiinţate de egumenii
Vherasim şi Vartolomeu Putneanul, ajutaţi şi de Veniamin C ostachi,
pe atun ci episcop la R oman (toate în secolul XVIII), spitalul din T g.
Neamţ, înfiinţat de stareţul Neonil de la Neamţ (secolul XIX) ş.a. "">
5. Biserica din Transilvania şi-a adus contribuţia la îndrumarea
poporului în probleme economice-agricole sau meşteşugăreşti, prin"
publicarea de lucrări de popularizare a cunoştinţelor agricole, prin
înfiinţarea de bănci pop ulare, coop erative, tovărăşii agricole, asocia
ţii de meseriaşi, şcoli de meserii etc.
6. Slujitorii Bisericii au avut un rol de seamă în cultivarea dragos
tei de patrie sau a patriotismului în sufletele credincioşilor. Mitropoliţii
îici ai domnitorilor şi, uneori, locţiitori de domni. Alteori vlă-
r două ţări erau trimişi în fruntea unor solii diplomatice peste
;aia al Rădăuţilor, Eftimie II al Ungrovlahiei, Luca al Buzău-
1 al Rîmnicului, Varlaam al Moldovei etc). orii Bisericii
(ierarhi, călugări sau preoţi de mir) au participat ile şi
răscoalele cu caracter naţional şi social ale poporului e
pildă, unii au luptat în oastea lui Mihai Viteazul, protopopul
dru din Borşa Maramureşului a distrus o oaste tătărască în
ăstoriţilor săi (1717), mulţi preoţi s-au alăturat răscoalei con-
^orea, Cloşca şi Crişan (1784). Iar în secolul XIX, preoţimea,
idă de un fierbinte patriotism, a fost alături de p opor în toate
e de seamă din istoria sa : Mişcarea revoluţionară condusă de
adimirescu în 1821, Revoluţiile din 1843, Unirea Principate-
59, Războiul de independenţă din 1877, Procesul Memorandu-
594, Răscoala ţăranilor din 1907 şi apoi Unirea Transilvaniei
lia la 1 Decembrie 1918.
>erica Ortodoxă R omână a susţinut şi alte Biserici creştine,
pe cele căzute sub donunaţie otomană. Ea şi-a îndeplinit acest
ipărirea de cărţi în limbile greacă, slavă, arabă, georgiană şi
Iar mai ales prin ajutoarele materiale acordate, aproap e o ju-
; mileniu, bisericilor, mînăstirilor, şcolilor şi aşezămintelor de
in Balcani şi Orientul Apropiat. Astfel, în Ţara Românească
ja, au funcţionat cîteva tipografii greceşti sprijinite de dom-
raihii români, la C etăţuia-Iaşi, B ucureşti, Snagov, Rîmnic,
3. Antim Ivireanui a tipărit cărţi în limba arabă, pentru cre-
din Patriarhia Antiohiei, iar unul din ucenicii săi a fost trimis
(Veorgia, Vruzia), unde a tipărit cărţi în limba georgiană, la
L secolul al XVIII-lea s-au tipărit alte cîteva cărţi arabe la
cureşti. in 1806 s-a tipărit la Rîmnic prima carte în limba bul-
la 1828, prima ediţie a Telrcievanghelului bulgar, la Bucureşti,
înd cu a doua jumătate a secolului al XlV-lea pînă în a doua
a secolului trecut, actele timpului oferă ştiri preţioase de-
ribuţia Ţării Româneşti şi a Moldovei, precum şi a Bisericii ro-
a susţinerea celor 20 de mînăstiri mari şi a multor schituri
ntele Athos. Cu ajutor românesc s-au zidit aici biserici noi,
chilii, la care se adaugă danii în bani, manuscrise, icoane,
vase liturgice, precum şi aşa-numitele «închinări» de mînăs-
leşti către cele de la Athos. De aceleaşi ajutoare s-au bucu-
tirea Sfînta Ecaterina din Muntele Sinai, mînăstirile de la Me-
dm alte regiuni din Vrecia, din insulele greceşti, Patriarhiile
di n L. on st an t m o p o i, A l ex an d r i a, A n ti o h i a şi Ier u sal i m , u n el e a şe z ă -
m inte bisericeşti din B ulgaria, S erbia şi U craina. A ceste ajuto are ro m â-
neşti au a vu t un rol p oziti v în istorie, pentru că, ocrotin d B i sericile na-
ţi o n a l e d i n ţ ă ri l e a fl at e su b st ă p î n i ri p ol i ti c e s tr ă i n e , au sp r i j i ni t î n -
s ă şi l u p t a a c e sto r p o p o a r e p e n t r u c u l t u r ă şi i n d e p e n d e n ţ ă n a ţ i o n al ă .
D in toate acestea, se d esprind e c onstatarea că B i serica şi-a ad us u n apo rt
în se m n at la sp orirea patri m o ni ulu i cu ltu ral şi artistic al ţării, l a
în făp tui r e a id eal u ril or p o p o r ulu i ro m ân d e u nitat e st at ală şi i n d ep en -
den ţă n aţ ion ală, d ar şi la sprijinirea luptei de eliberare naţi onală a po-
po a r el o r din B al ca ni şi O rie nt ul A pr o pi at. Iat ă d e ce se i m pu n e ob li ga-
ţia pe nt r u fi e c ar e slu jit o r al al taru l ui d e a c u n oa şt e cît m a i t e m e ini c
trecu tul B isericii sal e.
`
  Studiul Istoriei B isericii Ortodoxe R omâ ne î n învăţămîntul
t e ol o gi c u r m ă r e şt e , î n p r i m u l rî n d , pr e g ă ti r e a cît m a i t e m ei n i că a
viit oril or slu jitori ai B i seri cii stră m o şe şti. C un oa şt er e a tre cu t u lui B i -
seri cii, ai căr ei sl ujitori vor fi şi stu d enţii teologi , va co n stitu i pe n tru ei
u n i m b o l d p u t e r n i c d e a m u n c i cu şi m a i m u l t ă rî vn ă, p e n t r u ca să fi e
î a î n ă lţi m e a î n a i nt a şi l or , a l e c ăr o r pi l d e vr e d n i ce d e u r m at l e î n f ă ţi -
şea z ă st u diu l Ist o ri ei B i seri cii R o m â n e. C u n oa şt er e a t rec ut u lui B i seri -
cii n o astr e va în d e m n a p e viito rii ei p r eoţi sa o iu b easc ă d in t o ată pu -
terea su fletului lor, să se d ăru iasc ă cu şi m ai m u ltă rî vnă sl ujirii apr oa -
pe l u i şi ² î m pr e u n ă c u cr e d i n ci oşii pe ca r e -i vo r p ă st o r i ² să j e rt -
f e a s c ă t ot u l p e n t r u bi n el e şi f e r i c i r e a B i s er i c i i şi a ţ ă r i i .
M ar ele i st ori c N ic ola e I o rg a ( 1 8 7 1 ² 1 9 4 0 ) scri a : «N i m i c n u po at e
fi m ai fol o sit or p en tr u c a pr e oţi i n o şt ri să în l ătur e an u m it e i spi te, p e n tr u
c a ei să c ulti ve a n u mi t e î n d el et n i ci ri p ot ri vi t e cu d e m n it at ea şi
c h e m a r ea l o r, n i mi c n u p oa t e fi m ai priin ci o s p e n tru a-i fa ce să î nţ e leagă
m ar ea mi siu n e cu ltu rală, socială şi n aţion al ă car e li se i m p u n e, l eg ătu ra
strîn să ce tre bu ie sa pă strez e cu p op or u l, cultu l de artă şi carte cu car e
sînt d atori, mîn dria la care au dre pt înd ată ce vor ur m a bun el e t r a d iţi i,
d e c ît p ri ve l i şt ea u n e i vi e ţi o r ga n i z a t e, ap r o a p e mi l en ar e, î n cur sul
căreia mitro poliţii, episc opii, egu m en ii şi aşa d e ad e se ori şi s m e r i ţ i i
c ăl u g ă ri o r i u m i l i i p r e o ţ i d e m i r a u d a t p o p o r u l u i , e i si n g u r i a pr oap e,
toată în văţătura, au înze strat n ea m ul cu o li m b ă literară, cu o lit er at ur ă
sfînt ă, c u o a rt ă în leg ăt u r ă cu gu st ul şi n e v oi le l ui, au spr i jinit statul fără
să se lase a fi înghiţiţi d e dîn sul, au căl ău zit nea m ul pe d r u m u ril e
pă m î nt u lui fă r ă a -şi d e sfac e o ch ii d e l a c er şi au ri dic at m ai sus t oate
ra mu rile g osp od ăriei ro m ân eşti ² dî nd ist oriei n oa stre cărtu r a ri,
c ali g r a fi, scu l pt o ri î n l e m n , ar g i nt a ri, o a m e n i d e st at, ost a şi, mu -3
~ i s fin ţ i » ( J N . io r g c i, n e ia ( a i a J O 1 W .1 J U . " io ^ in - 1 1 'uiH uiH O fn, e a. u ,

? ti, 1929, p. 4² 5).

toda de. cercetare. S pre a putea întoc mi în m od ştiinţific un cur s
T u T B i se ricii O rto do xe R o m â ne sau o altă luc rar e d e ace st ge n,
esar să cun oa şte m, î ntîi de to ate, care sînt cerinţele fu n d a m e n t a r e
tr e b u i e să l e î n d e pl i n ea s că o r i c e l u c r ar e i st o r i c ă : Să s e
întem eieze p e izvo a re, adică orice infor m aţie tre b uie să a me nt ez e
pe u n iz vo r, pe o m ărturie istorică : d oc u m en t, c ro-s cr i p ţi e et c .
F ă r ă e xi st e n ţ a şi ce r ce t a r e a a ce st or a n u se p o at e o r i e
şt i i n ţ i fi c ă , d e a c e e a s- a ş i s p u s p e d r e p t c u vî n t : p a s d e nt s,
pa s d 'h ist oire.
> d fie cri tică, adic ă faptele car e n e sînt prez en tate de izvo are s ă
ise un ei in ter pr etări, un ei tratări critice, spre a se ve de a ce po a-
m it şi ce treb ui e respin s. A d ese ori iz voa rele cu prin d şi greşeli,
u c r u se î ntî m pl ă m a i a l es î n c a z u l cr o n i c il or , c ăc i c r o n i c a r u l.
;în d şi e p oc i m ai î n d e p ăr t at e d e el, n -a a v u t p o s i bil it at e a să se
z e t e m e i n i c, a şa c u m sa f ă cu t a su p r a ti m p u l u i sa u a e p o c ii î n
răit el î n su şi. A lte ori, si m p at iile sa u ant i patiile pe r son ale îl fa c
i n t e f a p t e l e î n a l t c h i p d e c î t a şa c u m s -a u î n t î m p l a t î n r e a l i -
st u l c r it i c ii e st e t o c m ai d e a î n l ă t u r a g r e ş el i l e ş i d e a r e st a bi li
1 istoric.
: i c ; < istorică este d e d ou ă feluri: extern ă şi in ternă. C ea e xter-
il e şt e a u t e n ti c it at e a sa u fal su l d o c u m e n t u l u i, p ri n c on st a t a re a
ii, a l o cu l ui şi ti m p u lu i în c are s-a scri s. C ritic a inter n ă sau d e
t ar e fa ce a n a li za d o c u m e n t u l u i r es p ec t i v, pe n t r u a st a bili î n ţ e-
i e xa ct şi g rad ul d e î n cr ed er e p e c are îl m erită. Ist o ri cu l bi se-
r e b u i e s ă s u p u n ă a c e st e i c r i t i c i n u n u m a i d o c u m e n t e l e, c i şi
? i st u d i i l e o b i şn u i t e , c ăc i a d e s e o r i s cr i s u l t e ol o g i l o r e st e i n -
de in terese c on fesio nale.
â fie jelecti y,ă r . adică din mulţi mea faptelor con sem nate în iz-
st ori cu l să alea gă nu mai p e cele car e au i m p ortan ţă p en tru is-
ţi on al ă sa u bi seri c ea sc ă a u n u i po p or, cel e c ar e au d u s l a
r i pr o f u n d e î n i st or i e, c ar e a u r ă m a s î n c o n şt i i n ţ a c o n t e m p o -
?i a u r m a şilor. D e ci nu oric e fa pt e petrecu te în tre cu t pr ezintă
D en tr u ist ori e, n u t oat e for m e az ă o bi ect ul ist oriei . a fie
gen etică , adică ist oricul să nu se m ăr gin e a sc ă la cun oa ş-D telor
din stu di ul d ocu me ntelor, ci pentru înţele gerea lor, el tre-le
pri veasc ă în gen ez a şi evolu ţia lor, st ud iind c auzel e, ante oe -
l e gă t u r il e şi u r m ă r i l e l or . O r i c e fa pt i st or i c ar e a nt e c e d e n t el e
şi ur m ă ril e l ui, fii n d c o n d iţi on at, în d esfă şu r a re a sa, d e st ăril e exi st e n -
te. Ist or i c ul tr e bu i e să cu n o asc ă t o at e a ce st ea, pe n t ru ca să p oa t ă e x -
pl i ca şi pr e z en t a fa pt el e î n l o g i ca l o r , î n ad e v ăr a ta l or l u m i n ă .
5. S ă fie ob i ectiv ă, a dic ă n ep ă rtin itoa re sau im p a rţia lă. Ist ori cu l
trebuie să fie 1ips!F "H e~ prej ud ecăţi person ale, să expu n ă cin stit, sincer,
să d or e as c ă să sp u n ă a d e vă r ul , să n u fi e c o n d u s d e i nt er ese p e r so n a l e
sau d e alt ă n atur ă, a pli cîn d pri n ci pi u l i st oric u l ui r o m a n T a cit u s : « si n e
ir a et stu di o » ( făr ă u r ă şi pă rti ni r e ). O bi e cti vit a te a n u tr e bu i e să d u c ă
în să la d e pe n d en ţă faţă d e p ăre rile altora, sau la tea m a d e a rec u -
n o a şt e a d e vă r u l ist ori c.
6- S ă fie sistem a tică, adică fa ptele să fie prezen tate într-o anu mită
rînduiafă7~ ÎH~to1fu Tişr!Îa timpul lor, în legătură strînsă între ele, arătînd
înlăn ţu irea l or fire ască, înch e gînd u n tot un itar. D eci istoricu l co or d o -
n e a z ă şi pr e zi n t ă fa pt e l e î nt r - u n t ot, al e gî n d p e c e l e d e i n t er e s i st or i c
şi i nt e gr î n d u -l e î n m e r su l i st o ri ei, l a l oc u l şi d u pă i m p o r t a nţ a l or. O
si m pl ă î n g r ă m ăd ir e d e d at e, o m a să i n f o r m ă d e fa pt e, î n ca r e ad e v ăr u l
n u i e s e i l a i v e a l ă, i a r î m p r ej u r ă r i l e c a r e a u g e n e r at f a p t e l e n u r ei e s
di n e xp u n er e, n u e ste i st ori e.
7. S ă f i e ex p u să p e î n ţ el e su l c it it o r u l u i, î n t r - o f o r m ă a t ră g ă t o a r e ,
cu talen T Tit er ar. U n isttori c n u se p oat e m ă r gin i nu ma i la eru diţie, l a
critici jud ici oase de d o cu me nt e, ci trebuie să ai bă d arul ex pu n erii, al
c oord on ării şi al u nifi cării, daru l d e a pre zen ta trecutu l într-o for m ă
atr ăg ăt o a r e, d e a -1 î n vi a, d e a n e pr ez en t a o e p o că şi oa m e n ii ei c a pe
c e v a vi u, c e va c e a f ost r ei nt e gr a t î n vi aţ ă. C u alt e c u vi nt e, i st o ri c ul
tre bu ie să î mbi n e în ch i p ar mo ni o s eru diţia şi obie cti vitatea cu fr u mu -
seţ ea e x p u n e rii; d e ci să sati sfac ă şi ad e vă ru l, d ar şi bin el e şi fr u m o sul.
±

  
  
 

 Istoriei B isericii O rtodo xe R om âne este
o n e c e si t a t e m e t o d i c ă, p e n t ru st u d i u . I m e n sa m a t er i e a i st o r i e i B i -
ser i cii n o a st re n u p o a t e fi st ă pî n it ă şi pr e z e n t a t ă d e od at ă î n t ot a lit at ea
şi c o m p l e x u l e i d e s u c c e si u n e şi d e c u p r i n s. D e a c e e a e a s e î m p a r t e
în inter e s d e stu d i u.
Îm pă rţirea stud iu lui n o stru est e de d ou ă felu ri : lo gi că (sau du pă
c on ţinu t) şi cr on ol o gi c ă (sau du p ă ti m p ). P ri m a co n stă în î mp ărţ irea
m ulţi mii d e fa pte istori ce în diferit e cate g orii, p e ti pu ri, du pă car acte -
risticile lor co m u n e. C ealaltă este î mp ărţirea pe perioade ist orice, ca-
r a ct e r i z a t e pr i n an u m i t e t en d i n ţ e sa u î n su şi ri.
D e şi i st ori a e st e î n t r -o e vo l uţi e c o n ti n u ă, e a v ar i a ză cu fi e c ar e
gen er aţie de o a m e ni, sc hi m bî nd u -şi treptat asp ectul. M arile în n oiri is-
to ri ce, id eile n oi, d e sco pe r irile, in ve nţ iile, re v ol u ţiile p olit ice şi soci al e

2 ² Istoria B.O.R.
schimbare în desfăşurarea istoriei, o îndrumează spre noi ten-
ealizări. Tot aşa, în viaţa Bisericii se observă mişcare, schim-
ogăţire, care permite împărţirea cronologică a istoriei sale. drul
disciplinei noastre se aplică amb ele împărţiri : logică şi :ă.
Adică, materia se tratează studiind p e cap itole diferite te,
manifestări spirituale etc, în cadrul epocilor stabilite prin i
cronologică. Deci cele două criterii se folosesc împreună, i-
se cunoaşterea tuturor formelor de manifestare ale Bisericii
Desigur, în împărţirea cronologică trebuie să se ţină seama
>ărţirea istoriei României, căci istoria Bisericii s-a dezvoltat
1 istoria poporului român, condiţionîndu-se reciproc. ;za celor
spuse mai sus, socotim că întreaga istorie a Bisericii Române
poate fi împărţită în următoarele cinci perioade :
o a da înjJLLa^ începe cu raspîndirea învăţăturii creştine pe
de formare a p op orului român (secolul II) şi se sfîrşeşte în
lui 600, odată cu p ătrunderea slavilor pe teritoriul Patriei
îste perioada de organizare a primelor comunităţi creştine şi
r instituţii bisericeşti superioare. în această perioadă nu avem
i românească propriu-zisă, ci una «daco-romană», adică a pă-
L'porului român. Subîmpărţirile din această perioadă se1 pot
ologic sau geografic (Ia sud şi la nord de Dunăre).
0 C4 d a a d o u a S e ocupă cu istoria JBisericii noastre în se-
[²XIV- Este perioada primelor formaţiuni politice româneşti,
cu unificarea lor în cele două state româneşti indep endente,
ânească şi Moldova. Pe plan bisericesc se continuă lucrarea
zare şi de unificare bisericească înch eiată cu recunoaşterea
a Mitropoliilor Ungrovlahiei şi Moldovei de către Patriarhia
1 (1359 şi 1401). Subîmpărţirile se pot face cronologic şi

o a da a t r e i a (secolele "~ XIV²XVIII), corespunde, p e

:ic, cu «epocă medievală» (feudală). In acest timp s-a desă-
anizarea canonică a Bisericii din Ţara Românească, Moldova
vania, a înflorit cultura bisericească în limba slavonă şi ro-
inuscrise, tipărituri, opere originale etc), s-a dezvoltat arta
că (arhitectură, pictură, sculptură, broderie), a înflorit mo-
s-au încheiat legături cu alte Biserici Ortodoxe surori, care
iutate material de domnii din Ţara Românească şi Moldova.
, m Transilvania, Biserica Ortodoxă a ieşit biruitoare în lupta
olicismul şi calvinismul. începînd cu această perioadă, pe
lîngă subîmpărţirile de ordin cronologic, se fac şi subîmpărţirile de or-
din geografic cunoscute: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania.
Cronologic, această perioadă poate fi subîmpărţită astfel:
a) Secolele XIV²XV, adică de la întemeierea Ţării Româneşti şi
a Moldovei pînă la sfîrşitul domniilor lui Vlad Călugărul (1495), respec
tiv Ştefan cel Mare (1504);
b) Secolul al XVI-lea, adică de la Radu cel Mare (1495²1508) şi
Bogdan III (1504²1517) pînă la prima unire politică a tuturor români
lor,,realizată de Mibai Viteazul în 1599²Î600.
o) De la Mihai Viteazul pînă la sfîrşitul domniilor «pămîntene»
(1711/1716).
d) Epoca «domniilor fanariote», adică din 1711 în Moldova şi 1716
în Ţara Românească, pînă în 1821, la revoluţia naţională-socială condu-
să de Tu dor Viadimirescu.
In Transilvania, secolele XIV²XVIII se caracterizează prin lupta
Bisericii Ortodoxe româneşti de aici ² socotită «tolerată» ² pentr u
a putea supravieţui, în condiţiile unei intense acţiuni prozelitiste ca-
tolice, calvine şi unite. Subperioadele nu diferă prea mult de cele din
Ţara Românească şi Moldova:
a) De la mijlocul secolului al XlV-lea pînă la 1541, coresp unzînd
cu epoca «voievodatului» autonom în a doua sa etapă; se caracteri
zează prin lupta de apărare a Ortodoxiei împotriva catolicismului;
b) Din 1541 pînă în 1688/1691, care corespunde pe plan politic cu
epoca «principatului autonom al Transilvaniei», pe plan bisericesc se
caracterizează prin lupta Ortodoxiei împotriva acţiunii prozelitiste cal
vine ;
1
c) Din 1 701 pînă în 1810, corespunzînd pe plan politic cu tre-
cerea Transilvaniei în stăpânirea Habsbuxgilor (1688); pe plan biseri-
cesc o parte a românilor transilvăneni au fost siliţi să îmbrăţişeze uni-
rea cu Roma, urmată cu desfiinţarea vechii Mitropolii a Transilvaniei
(se încheie în anul 1810, cînd a fost restabilită ierarhia naţională orto-
doxă), întreg secolul al XVIII-lea se caracterizează prin ample acţiuni
de apărare a Ortodoxiei în faţa uniatismului.
P e r i o a d a a p a t r a, de la începutul secolului al XlX-lea pînă
în 1 OT^r^oTe^pun^ncTcu""epura modernă din istoria Patriei. Se pot fo-
losi subîmpărţirile: a) 1821²1859, epoca domniilor pămîntene şi b)
1859²1918, epoca unificării politice şi bisericeşti în noul stat România,
cînd au avut loc o serie de reforme bisericeşti şi s-a proclamat auto-
cefalia Bisericii noastre.
 isil v an i a, p eri o ad a r esp ec ti vă p o at e fi su b î m p ă rţit ă î n : a )
epoca d e refacere a B isericii O rt od oxe R o m âne d upă asu -
se c ol u l al X V I I I-l e a d i n pa r t ea au t or i t ăţil o r h a b s bu r gi c e ;
1 1 8 e p o c a l u i A n d r ei Ş a g u n a şi a u r m a şi l o r l u i sa u e p o c a
ii biseri ceşti ort o d o xe, î m p r eu n ă cu o se a m ă d e r ealiză ri,
n d iţiilo r vitr eg e d e vi aţ ă d e pîn ă în 19 1 8 .
> a d a a_ _£Jja.£Lfî..â< de la 1918 pînă azi, este epoca contem-
Ji ser i c ii O r t o d o x e R o m â n e, d e l a fă u r i r e a S t a t u lu i n aţi o n a l
a r fi d e c e m b r i e 1 9 1 8 ) pî n ă a z i. S e p o a t e su bî m p ă rţ i cr o n o -
\ ^918 _ .1 94 8, ep oc a or g an izării B isericii O rt od o xe R o mâ ne
:u pr i n su l R o m ân i ei şi ri d i c ar e a ei l a r an gu l d e P at ri ar h i e şi
1 8 p î n ă î n 1 9 8 9, cu a r h i p ă st o r i r ea p at ri a r h il o r Ju st i n i an ,
e octist, marc ată prin nu m er o ase în gr ădiri i m pu se B isericii
st at ulu i t ot alit ar şi at e u.

B I B L I O V R A F I E , .-,

LENOPOL, Les principes iondamentaux de l'histoire. Paris, 1899 ; ERNST

Lehrbnch der historischen Methode und der Geschichtespliilosophic, ed VI,
> p.; CH. V. LANVLOIS, Introduction aux eiuc/es hlsloriques, ed." III,
CONSTANTIN C. VIURESCU, Introducere în studiile istorice (metodo-
±), Curs ţinut la Facultatea de Litere cl in Bucureşti, în 1929²30, Bucu-
422 p. (litografiat); N. lorga, Introducere în studiile istorice, Bucureşti,
1TANTIN 1. ANDREESCU, Ştiinţă şi tehnică în istorie, în rev «Hrisovul»,
, p. 5²59; AURELIAN SACERDOŢEANU, îndrumări în cercetări isterice,
343, 384 p.; L. HALPHEN, Introduclion d l'histoire, 2-e edition. Paris,
I 1RENEE MARROU, L'lrtloite ct ses met hades. Paris, 1960; WlLHELNf
ţiihrung in des Studium des Gcschichte, zweit verbesserle Auflage, Frank-
i61, XVl-j-419 p.; L'histoire et ses metliodcs, sous la direction de Charles
ruges, 1967, XVIII+ 1773 p.; LEON E. HALKIN, Initiation ă ia critiqu-
i-e edition, Paris, 1963; JACQUES VOFF, ROVER CHARTIER et JACQUES
nouveWe histoire, sous la direction de... Paris, 1978, 575 p. ; POMPILIU
voluţia gmdirii istorice româneşti, Cluj, 1970, L + 478 p.; IOAN LUPAS,
' I. Introducere, ediţ ie îngrijit ă, notu-ş; comentarii de Acad. Şt efan Pascu
Teodor, Chvj-Napoca, 1977, 259 p. ; ALEXANDRU TA.NASE hi VICTOR
!afe şi cunoaştere în istoric, Bucureşti, 1980, 276 p.; JERZY TOPOLSK[,
: istoriei. Traducere de Aura Ţapu, Bucureşti, 1987, 474 p. ; ELENA PUHA
CRISTIAN, Conştiinţa istorică. Originea .şi trăsăturile conştiinţei istorice
bucureşti, 1989, 255 p.
X)LAE DOBRESCU, Lecţia de deschidere a cursului de Istoria Bisericii
Bucureşti, 1908, 20 p. ; NICOLAE DOBRESCU, Rolul Bisericii în trecuse.
Bucureşti, 1909, 20 p. ; TEODOR M. POPESCU, Rolul istoriei în înţe-
stinismului, Bucureşti, 1927 ; TEODOR M. POPESCU, Contesionalism .fi
e m istoria bisericească, în «Revista de istorie bisericească», Craiova, an.
t3, p. 19²30 ; TEODOR M POPESCU, îndrumări metodice pentru studenţii i>T
an. VIII, nr. 7²8, 1956, p. 490²530; MARIO^ RUFFINI, Vopera delta Jdossa
Romena nella creazione della linqua littcraria nazionale, în nOrieti-tiana
Periodica», Roma, an. XXXII, fasc. I, 1966, p. 181²223; ANTONIE ^LA Cl eri ci
ortodocşi ctitori de limbă şi cu/tură românească, Bucureşti, în voi.
Dascăli de cuget şi simţire românească, Bucureşti, 1981, p. 63-154).
 C TIINŢELE AUXILIARE ALE
IS TOR IE! B ISER IC II OR TODOXE R OM ANE
~ t ~ s c oate faptele ist ori ce din izvoa re autenti ce şi
P entru ca sa poat ă * ic e p e re şi fă r ă p ărtinir e, u n i st ori c bi -
K
apoi să le în făţi şeze cu d ep Q se r ie d e tU sc ip ime înru dite. înaint e ae
sericesc tre buie să cu no 8 * ^ t e o l o g i e ş i d e i st o r i e . D i n t r e d i s -
toate se cer cu n o ştinţe ten ^ c u n o a sc ă m a i a le s I st ori a bisen -
cipli nele teol o gice, este U na n o a stră es t e o r a m u r ă a ei, i a r
c ea şc ă u n i v e rsa l ă , î n t r^ ^ rîn d Jst o rj a ro m dn ilor, căci vi aţa
d i n t r e s t u d i i l e i st o r i c e , j £ ^ ^ s t d n s le g at ă d e v ia ţ a p o p o r u l u i
B isericii Ortod oxe a fost. Ŷ g f . st u d ia tă se p a rat d e i st oria
român, încît istoria BiS eriLJ
pop orului rom ân. istorice, va trebu i să cu n o a scă B iza ntin o-
e istori ce, va treb ui D i nt r e c el e l a l t eB i i
d i s C 1 P ^ e m i lo r l l pte di C
c a re1 P^ .
le a avUt B i ser i c a
a ^

D i nt r e c el e a ^ m i l o r pe ca re l e a avUt B
îogia, pentru cun oaşterea ^^.^ ecu m en ică _, dar şi cu B lS e-
noastră cu Bizanţul - f' m pentru cunoaşterea istoriei popoa-
ri c il e d e li m b ă gr e a c a ; ă t u r i lo r d e t ot f e l u l p e c a r e l e - a u a vu i
r el o r s l a v e î n v e c i n at e V « o p o a r e j O r î n v e c i n a t e , c u c a r e p o p o r u l
t a ri l e n o a st r e cu el e , # ^ v e a c u d lo r ( d e pi l d ă , i st or i a U n g a r i e i
n o stru a a vut le g ătu ri 1 » . n tm o m a i bu nă cu n o aştere a
ş i a f o s t u l u i i m p e r i u ^ d i n \ 'x ^ s i l v a n i a ) . S e î n ţ e l e g e c ă i s t o r i c u l
ist ori ei B i se ricii r o m a * * l i m b i l e g r e a c ă i la t in a ş i sl a v ă , î n c ar e
bi seri c esc tr e bu i e sa cu n d o cu m e n t el e c ar e c o n stit u i e az i
a u f o st r ed a ct at e m u lt e R omâneşti. Ä
izvoarele stu di ului Isto H n e c e s a r c a ist ori cu l bi se ri ce sc sa ai b ă
in afară d e ace stea, -te Q ^^ ^^ ^^ om d
te mei n ice cu n oşti nţe «e cs m c ă a n u m ite cap it ol e Q^I
n e şti şi Isto ria d r ep t ^ B is e r ic ii ort od o xe R o m â n e . D e pi l -
ace ste disci plin e ap arţi * » a g ja D o softei, A n ti m Ivir ea nu l etc. sin ,
d ă , m a ri i i er a r h i c ă r t u ^ ^. ^ Q rto doxe Rom â ne , d a r şi m -
slu diaţi * * -Œ Œ s * * mii xo m â n e ve ch i. T o t a şa , arta biseric ea sc a
t r - u n c u r s d e Ist o r i a l i ^ (a rh it ectU ră. pict ură, sculptu ră, brod erie,
m e d i e va l ă c u t o at e r a ^ n l« ln u se s t u d ia z ă n u m a i în cadrul unw
argintărie, miniaturisU C - ^ ^ ^ d e { & ţă _

^u^uiril; feudale care au fos

sulpă min tuluiro m â n es. ^^ A pprobatae et C o mpilatae
Tran sil vania (T riparti c u l
c u r s d e Ist or i a art e i, ci * ( v il e le ) i c a re au cir c ul at pe t ot c u p n n -
V e c h il e n o a s t r e l ^ Œ u P ^u ir ilJ ; fe u d a l e c a r e a u fo st î n u z î n
âes ^ t
tione sj, tre bu ie sa lie st ud iate şi de istoricu l bisericesc, pent ru
şt e or ga n i za r ea b i se r i c ea scă di n tr e cu t, in st an ţ el e d e ju d e-
îri c ea scă , at ri b u ţiil e ju d e c ăt o r eşti al e cl er u l ui et c. ti
fă r ă d e ac e st e a, Ist o r i a B i se ri ci i O r t o d o xe R o m â n e fa c e a pe l
nţ el e a u xi li ar e sau aj u t ă t oa r e p e c a r e l e f ol o seşt e i st ori a l ai că ,
n p ri n a ce st ea t ot alitat e a d i sci pli n el o r c a r e stu d ia ză i zv oa r el e
ta r e şi el ab or e a z ă m e t o d ol o gi a c erc e t ării ac e st o r a. '
¢
 

  (vj f/j = pămînt, Ţpâcpoj = scriu, descriu) se ocupă
yarea.iapteiQ r i rr 'cu "ideutific.area d e l ocuri, transmise "dlTt exte, -
au petrecut .anu mite fapte. Pentru a fhţeT eg^TîrTrIalŒ t5itrr6~ un
r i c , e l t r e b u i e p u s î n l e g ă t u r ă c u l o c u l î n c a r e s- a p e t r e c u t ,
ir e a c et ăţil o r sa u a ţ i n u t u ri l o r ² c u n u m i ri l e l o r ve ch i ² î n
l u a t n a şt er e p r i m el e c o m u n i t ă ţi cr e şt i n e , î n ca r e a u p ă t i m i t
irtiri, în c a re s-a u cl ăd it vec h i ba zil ici o ri s-a u î n fii nţat sc au n e
e, n u se p o a t e fa c e d e cît cu aj u t o ru l g e o gr a fi ei b iseri c e şti.
> cul cel m ai lesn icios care ne stă la în de mînă este studiul hăr-
:lasel or i st oric e, în car e sîn t tre cu t e or aşe, sate sau ţin utu ri le -
st ori a p op or u lui şi a B iserici i no astre (C a rto g ra fia e st e teh nic a
s a î n t o c m i h ăr ţi, i ar o r a m u r ă a ac e st e i a est e C ar t o gr a fi a i s -

gâtu ră cu geo grafia trebui e pu să şi to po nim ia sau to po no ma ş-

st u d i a z ă o r i gi n e a , s e n su l , f o r m a şi e v o l u ţ i a n u m e l o r p r o p r i i
. U nele din a ceste a p ot ajuta la cu n o aşter ea u n or stări de M -
iri c eşti ( d e pi l d ă t o p on i m i c el e M î n ă sti re, C h ili e et c. ar at ă c ă
st a în t r ecut o a şez ar e m on ah al ă).

 

  (Şejxo? = popor, Ţpd< pct> = scriu) este disciplina
iază statistic pr o ble m e re feri toare la n u m ăru l, mi şcar ea, stru c-
partiţia geo gr a fică a po pu laţ iei u ma ne. în ist oria biserice ască,
i ati sti ci ( n u m i t e şi « c on scr i p ţii » s a u « c a t a gr a fi i ») n e a j u t ă să
a nu m ă r ul pr e oţil or şi al cr e d in ci oşil or î nt tr-o an u m ită pe ri oa -
T i şi e m i gr ările un or a d intre ei d intr -o ţară r o m ân ea scă în alta.
‘
 (xpovo? = timp;, .Jid-ro? ==_ cuvînt, vorbire) este discipli-
tu di a ză d i fer it el e for m e î n c ar e s-a m ă su r a t şi so c oti t ti m p u l,
a p o i l a si st e m u l d u p ă c a r e n e o r i e n t ă m a s t ă z i . A l t fe l s p u s,
i a r e c a o b i e c t st a b i l i r e a e x a c t ă a d at e l o r l a c ar e s - a u p et r e -

'
it e e v e n i m e n t e i st o r i ce or i s - a u e m i s d o c u m e n t e. S e î n ţ e l e g e
n u p o at e fi st u d i at ă f ă r ă s ă ţ i n ă s e a m a d e c r o n o l o g i e , ca r e

;
î n t r e g u l e i sc h e l e t . D e si g u r , pr e a m u l t e d a t e ar f a c e - o g r e u
 de u r mărit, dar nu -i m ai pu ţin ad evărat că şi lipsa lor n u creeaz ă o i m a -
gin e c o m pletă a ist ori ei.
P e nt r u a fac e o m u n c ă u til ă st u di u l u i i st o r i ei b iseri c e şt i, est e n e-
c esa r să cu n o a şt e m şi p ri n ci p iile si st e m u l u i cr o n ol o g i c p r acti c at în zi-
lel e n oa st r e, d a r şi p e ce l e al e fel u rit el or si st e m e d e d at a r e a n t e ri oa r e ,
c a să p ut e m în ţ el eg e şi r ap ort a la c r on ol ogi a a ctu al ă el e m e n tel e c r o-
n o l o g i c e c ar e co n stit u i e d at el e d o cu m e n t el o r ve ch i. T r e bu i e a vu t m e -
reu în ved ere faptul că n u m ai u n d ocu ment cu o d ată precisă de apariţie
p o a t e fi p u s î n cir c u l aţi e ştii nţ i fi că, p e c î n d u n d o cu m e n t cu e m i t e nt u l
şi d at a d e r e d a ct a r e n ec u n o sc u t e n u f ol o s e şt e l a ni m i c.
T r ecî nd p este d iferitele siste m e cr o n ol ogi ce, ad ică de mă sur ar e a
ti m pu lui şi î m p ărţir e a l ui în an i, lu ni, să pt ă m î ni şi zil e, vo m i nd i ca, în
cele c e ur m ea ză, prin ci p al ele « er e » fol osit e în cu rsul ve ac uril or. O se ri e
d e « e r e » s-a u f ol o sit î n l u m e a ve ch e p ă g î n ă şi m a i tî r zi u : e ra e br a i c ă
(376 1 î. Hr.) ,‡ era babiloniană, pornind de la an ul 747 î.Hr. ,- era olim pia-
delor, la gre ci (de 4 ani, de la 77 6 î. Hr. ) ; era ro m a nă sau de la înt em e-
ie re a R o m e i (a b U r b e c on d ita, 7 5 3 sa u 7 5 4 î. H r. ) , ‡ era se leu cid a
( 3 1 2 î. H r ., d e l a î nt e m e i e r e a st at u l ui se l e u c i d ); e r a l u i D i oc l e ţi an ( sa u
a martiril or, d e la 2 84 d.Hr., an ul urcării p e tron a lui D iocleţian) ,‡ er a
h e gi re i ( 6 2 2 , 1 6 i uli e , d at a r e fu gi u l ui l u i M ah o m e d d e l a M ec c a l a
M edina).
P ent ru stu diul n ostru ne i nterese ază d ou ă « ere» :Ŷ
a) E ra biza ntină, nu mită şi _co_ nstaiitin op olitana sauÄjid e.la A da m ».
A f ost fo l osit ă m ai înt îi în se c ol u l V II d. Hr. în cî te va l u cr ă ri şi a in tr at
a p o i î n c a n c el a ri a î m p ă r aţil o r b i za n tin i, d e u n d e a tr ec u t l a sl a vii su d -
d u n ă r e ni, l a ru şi ( au fo l osit -o pîn ă p e l a 1 7 00 , su b P etr u I) şi la r o m â n i
( Ţ a r a R o m â n e as c ă şi M ol d o va ) . î n c e p u t u l e i c o n ve n ţ i o n a l s -a fi x a t l a
1 se pt e m bri e 5 50 9 î . Hr., n u m ărîn d de ci pîn ă l a an ul 1 î. Hr. 55 0 3 an i d e
l a f a c e r e a l u m i i . A ce a st ă er ă a fo st î n t r e b u i n ţ a t ă d e o b i c e i î n d a t a r e a
d o c u m e n t el o r n o a str e scr i se î n li m bil e S l a vă , g r ea c ă sa u r o m â n ă , fii n d
f ol o sit ă pî n ă p ri n se c ol u l al X V I I I-l e a. P en t r u a tr a n sf o r m a d at el e er ei
bi za nti n e î n a ni i er e i n oa st re, t r eb u i e să se sca d ă 5 5 0 8 a ni di n a nii « d e
l a f ac e r e », d a c ă d a t e l e sî n t c u pr i n s e î n t r e i i an u a r i e şi 3 1 a u g u st, s a u
5 5 0 9 a ni, d a că d a t el e sî n t în t r e 1 se pt e m b r i e şi 3 1 d e ce m b r i e.
b) E ra creştin ă, stabilită în secolul V I de călugărul Dionisie cei M ic _ _
( 'E xigjiu s),,ori gin ar din .S cythia M in or, adică din D obr ogea, E l a nu m ărat
a n i i d a l a n a şt e r e a l u i H r i st o s, d a r c u o e r o a r e d e a p r o xi m a t i v 4 a n i ,
soc ot ind " că acest e ve ni me nt maj or din istoria o m en irii s-a petre cu t în ** " *
anul 754 sau 7 53 d e la întem eierea R o mei. C u t oată eroarea calculului sau,
a c e st si st e m c r o n o l o g i c s - a i m p u s , d a r n u m a i d u p ă t r e d e r e a a d o u ă
 de la moartea lui, cleci încă din evul mediu, la cele mai multe
; europ en e, dup ă care s-a generalizat ² în epoca mod er nă ²
i în state necreştine. în documente apare sub diferite forme :
îîntuirii», «anul Domnului», «anul de la naştere)), «anul de la în-
».
ceea ce priveşte calendarul, Biserica creştină a adoptat calenda-
in numit aşa după numele îm paratului Iulius Caesar, care a făcut
;cută reformă calendaristică în anul 46 î.Hr. Neexistînd o concor-
eplină între calendarul astronomic (ceresc) şi cel iulian, Biserica -
catolică a făcut o reformă calendaristică în 1582, în timpul
rigorie XIII, în sensul că a desfiinţat decalajul de 10 zile existent
intre cele două calendare şi s-a ajuns la o echivalenţă aproape
i între anul «civil» şi cel solar. Reforma aceasta s-a numit gre-
după numele papei (stilul nou). Noul calendar a fost adoptat
numeroase state ale lumii. Bisericile Ortodoxe s-au folosit însă
ndarul iulian (vechi) pînă după primul război mondial, cînd, în
tr-o conferinţă ţinută la Constantinopol, s-a hotărît o nouă «în-
2» a calendarului iulian, mai desăvîrşită faţă de cea din 1582.
Bisericile Ortodoxe au adoptat noul calendar iulian îndreptat a
noastră 1-a adoptat din 1924).
teologia (dpxcuo? = vechi, 6 ÂOŢO ? = cuvînt) esţejştiinţa care se
:u sesizarea, descoperirea, studierea şi vailorifioarea istorică a
elor păstrate în pă mî nt ² sau, un eori, la sup rafaţa lui ², în
i reconstituirii trecutului. După o altă definiţie ² mai concisă ²
gia este ştiinţa care se ocup ă cu ur mele trecutului, rep rezen-
n monumente.
;i arheologia ca disciplină aparte a ştiinţei istorice datează d e
a prima ju mătate a secolului al XlX-lea, ea a luat în ultimul
avînt deosebit, încît putem vorbi azi de mai multe ramuri ale
arheologia preistorică ² studiază urmele materiale ale celor
:hi locuitori ai pămîntului; 2. clasică ² monumentele lumii an-
iro-babiloniene, egiptene, greceşti, romane ² inclusiv cele ro-
e pe teritoriul României; 3. medievală (feudală) ² monumen-
Ŷilui mediu (azi se vorbeşte şi de o arheologie prefeudală); 4.
a‡ monumentele epocii respective. Pe lîngă acestea, putem
de o arheologie creştină, care se ocupă cu studierea antichită-
monumentelor şi artei vechi creştine. Pe plan bisericesc univer-
pot distinge două perioade: a) înainte de C onstantin cel Mare
cînd elementele arheologiei creştine p rovin în cea mai mare
parie din necropolele subterane, catacombele sau cimitirele care s-au
descoperit în ţinuturile imperiului roman ,- b) după Constantin cel Mare,
cînd obiectul arheologiei îl constituie lăcaşurile de cult creştine (be-
zilici). Astfel de bazilici au rămas şi pe teritoriul ţării noastre, îndeo-
sebi în Dobrogea. Pe bună dreptate, o parte din arheologia medievală
de la noi ar putea fi numită arheologie creştină sau bisericească, din
moment ce majoritatea monumentelor care intră în sfera ei de cerce-
tare sînt de interes bisericesc.
÷
 _(siti =pe; 7pâ<po> = scriu) este ştiinţa care se ocupă, cu
căutareTă7~transcrierea exactă, descrifrarea şi interpretarea inscripţiilor
cTe~~pe"un material dur, sau ² mai concis ²Ŷ este ştiinţa care se ocupă
"cETsFudierea inscripţiilor (s7ciifpa<p7j în limba greacă şi inscripţio în lim-
ba latină). Epigrafia antică (clasică) şi medievală sînt auxiliare preţioase
ale studiului Istoriei Bisericii Române. Cea clasică ²- cu inscripţii în
limbile greacă şi latină ² este legată mai mult de începuturile creş-
tinismului la noi (de cînd au rămas numeroase inscripţii, mai cu seamă
funerare). Cea medievală, cu inscripţii în limbile slavonă, greacă şi
română, are ca obiect de studiu feluritele inscripţii din evul mediu
scrise pe piatră, cărămidă, lemn, tencuială, ceramică etc. sau brodate
pe veşminte şi alte obiecte de cult (clopote, potire etc). Se înţelege că
epigrafistul trebuie să cunoască şi limba inscripţiilor respective.
±

(TOXAOUO? = vechi ; -ţ-pâcptw = scriu), termen pus în circu-
laţie de învăţatuITfancez Bernard Montfaucon, în lucrarea sa Paleo-
graphia graeca (1708). Paleografia este disciplina ştiinţifică auxiliară ci
istoriei care se ocupă cu studierea izvoarelor scrise vechi, de cunoaş-
terea, descifrarea şi transcrierea acestora. Ea arată cum se poate citi
corect un text vecKr, Cum se poate data un text vechi lipsit de dată şi
cum se p oate deosebi un text fals de un text autentic. Se ocupa numai
cu studiul a două categorii de texte ² manuscrise şi documente ²
scrise pe p ergament sau hîrtie, spre deosebire de epigrafie, care stu-
diază scrisul numai pe materiale tari, ca piatra, lemnul, metalul edc.
Mai nou, tinde să se formeze o nouă disciplină, codicologia (codex-is),
care se ocupă numai de manuscrisele vechi. Paleograful nu se p oate
iimita numai la citirea sau descifrarea unui text, ci el trebuie să cu-
noască şi materialul pe care s-a scris, cu ce s-a scris (instrumentul de
scris), precum şi cum s-a scris (majuscul, minuscul etc.)-
Pentru Istoria Bisericii Române interesează îndeosebi paleografia
slavo-română (are ca obiect textele slave scrise în secolele X²XVIII
pe teritoriul patriei noastre sau în alte regiuni, dar scrise de români
 e rj ri ve sc p e r o m ân i ), p a l e o g ra f i a g rea că (t e xt e scr i s e î n g r e -
e terit oriu l p at riei n o astre) şi pa leog rafia chi rilic ă -ro m ă n ea scă
o m â n e şti scrise în alfab et ul ch irilic, pîn ă în 18 6 3 ). P entru Tr a n -
se po at e vor b ă de o pa leo g ra fie la tină , în trucît m aj oritat ea
e man ate d e re gii m ag hiari erau scrise în această li m bă. D at
ot ul c ă î n c a n c el a riil e n o a st r e s-a scri s î n m a i m ul t e l i m b i ( sl a-
jc ă lati n ă ), p al e o g r afu l r o m â n v a t re b u i să ai bă cu n o şt i nţ e su -
şi d in li m bile respe cti ve.
lo maiica (lat. di pl o m a) este o d isciplin ă au xiliară înru dit ă cu
^fîă~ ^care"* an alizează ^con ţinutul actelor, verifică autenticit ate a
iu n e î n e vi d e n ţ ă " el e m en t el e c ar e 
  aj ut a c er c et a r e â T S r o «e ă .,
5 cî n d p a l e o gr a fi a s e o cu p ă c u st u d i er e a c a r a c t er e l or e x t e rn e
elor scrise pe per gam ent sau hîrtie, diplo matica s, e ocu pă ;şî cu
p a r t i c u l a r i t ăţ i l o r i n t e rn e, d e c i a r e u n cî m p d o ce r ce t ar e m a i
alt ă d eo se b i r e în t r e el e est e şi ac e ea c ă p e cî n d pa l e o gr a fi a ar e
:t d e stu diu d o u ă ma ri c ate g orii d e t e xt e ² m an u scrisel e şi d o -
;l e ² , î n o b i e c t ul d i pl o m a t i c ei i n t r ă n u m a i o p a rt e di n t ex t el e
.t e su b n u m e l e d e d o c u m e n t e , şi a n u m e a c t e l e c u c ar a ct e r ¢  

egătr.ră cu pal eo gra fia şi diplo matica stă şi arh ivistică (archi-
iscipli nă au xiliară care se ocu pă cu or ganizarea arhi vel or, ad ică
iteior d e a ct e pri vit o are la o fa m ilie, o in sti tuţie, u n ţinu t sau
st ori c u l bi se ri ce sc tr eb ui e să cu n o asc ă atît or g an i za r ea u n ei a r -t
şi d e p o z it el e m a ri ar h i vi sti c e ² di n ţ ar ă şi d e pe st e h o t ar e ² s
îşi p oate culege m ateri alul n ecesar pentru lu crările sale. iscipliină
apro piată de paleografie şi diplo m atică este -eha gisiica lo grafia,
adică studiul peceţijor sau şta mpilelor care se aplicau (grec.
acp paŢ tarjs, lat. si giliu m = pecete)- In teresează şi peceţile 3r,
m în ăstirilor, parohiil or sa u cele person ale ale u n or de m nitari 
° d i sci plin ă au x iliar ă a i st oriei, ca r e se o cu pă cu
ste mel o r statelor, ca sel or d o m nito ar e, fa m iliil or n o biliare, or ga -
r, o r a ş e l or e t c. O r a m u r ă a e i e st e h er a l di c a bi s eri c e a sc ă, p en -
u e xi st at ² şi există ² şi ste m e folosite de î nalţii ierarhi, d e
e pa rhi ale sau alte in stitu ţii biseric e şti . S te mel e ier ar hi lor a par,
la
, p e fo il e u n o r c ărţi ti părit e d i n d i spo zi ţi a l o r. C u p ri n d ea u fi e
a h ra mu lui in stituţiei respe cti ve, cu si m bo luri creşt ine (cr u cea ,
i t r a et c ) şi c u i n i ţ i al e l e i e r a r h u l u i , d a r şi r e p r e z e n t ăr i d e f a c -
tu r ă h er al dic ă pr o pri u -zi să, l ai c e. S e cu n o sc st em e l e m itr o p o liţii or P e -
tru M o vil ă, Ş tefa n, A nti m Ivir ea nu l, A n dr ei Ş a gu na et c.
Bibliglagia² Cto ŞiŞXtov = carte ; X OŢO ? = cuvînt, studiu) se ocupă cu
st u d i ul sc ri su l ui şi al că rţii, c a fe n o m e n a l vi e ţii so ci al -c u lt u r al e, cu
ist ori a ei, tehn i ca d e r e pr o d u ce r e (scri s, tip ar ), h îrtia, legătu ra, p u n er ea
în circu laţie şi c on ser vare a cărţii. P e u n istoric biserice sc îl int ere seaz ă,
în p ri m ul rîn d, vec hil e n o a st r e tip ăritu ri bi se ric eşti, pr ecu m şi stu d iile
care s-au scris asu pra ace st or a. Ele au fost pu b licate în m ar ea lu crare
B i b li o g ra fi a ro m â n e a sc ă ve c h e ( 4 v oi. B u c u r e şti, 1 9 0 3 ² 1 9 4 4 ) a l u i
Ioan B ianu, Nerva Hodoş (voi. I² III) şi Dan Sim onescu (voi. IV) ,‡ Bi-
bliog rafia ro m ân ea scă m od ern ă (18 31 ² 19 18 ) este în cu rs d e pu blicare
(a u a pă rut trei vol u m e ), su b în g rijirea lui Va b ri el Ş tre m p el.
F il olo gi a şi     F il ol o gia este ştiinţ a car e se o cu pă cu stu -
di ul t e xt el o r ve ch i şi al o pe r e l or lite r are, d i n p u n ctu l d e ved er e al li m -
bii, al i n flu en ţel or su ferite, al m o d u lui î n c ar e s-au tr an s mi s, al au -
te nti c it ăţii l or , p r ec u m şi c u e d it a r ea l or , i a r l i n g vi sti c a se o c u p ă c u
stu d iul li mb ii şi al le gi l or ei d e d ez v olt ar e. D e ci ling vi stic a e st e o ra-
m u r ă a fi l ol o gi ei. C u aj u t or u l a ce st or a, i st o r i cu l b i se r i c esc p o at e st u dia
vechi ul grai bi sericesc ² întîlnit. în tipăriturile ve chi ² , d ar po ate cule g e
şi d o vezi pri vit oar e la origin ea şi vec hi m e a cr e şt inis m ulu i ro mânesc.
÷ 

  
 

  Etn ografia ( T 6 S O V O S - O O ; = popor, n ea m ;
fp< x< po) = scriu ) ² disciplin a" istorico-geo grafică ² stu diază felul d e
vi aţ ă al p o p oa r el or, ori g i n e a şi r ă sp î n di r e a l o r t erit o ri al ă, u r m ă r in d
e vol uţi a l or m at e ri al ă şi s pi ritu al ă ( cu lt u r ă şi artă po pu l ar ă, o b i ceiu ri
e t c) . F o l c l o r u l s a u f ol c l o ri st i c a ( d i n e n g l . f ol k l o r e , ‡ f ol k = p o p o r şi
iore = înţele pciu ne) este d isciplin a care stu diază creaţiile şi tradiţ iil e
populare.
în alt sen s, prin fo lcl o r înţel e ge m t ot al itat ea t r ad iţiilor, a o bi c eiu
rilor şi a pr o du cţiilor artistice, literare, mu zicale , cor e gra fice, create şi
ră spî n d ite d e po po r. A m î n d o u ă i nter ese a ză şi d isci plin a n oa str ă, întru -
cît mu lt e d i n c r ea ţiil e cu lt u r al -a r ti st i ce al e p o p o r u l u i r o m â n î n t r ec u t
erau le gate d e cr edin ţa sa ort od ox ă (e x. o bic ei urile la naşter e, n un tă,
în mor mîntări). El e au fost cercetate d e preoţii fo lcl orişti Si mion F lorea
M arian, Teod or B ălăşel, V. D urai ti escu-B istriţa şi d e alţii ² clerici sau
mireni. >v
 B I B L I O V R A F I E

T IAN SACERDOŢEANU, Ştiinţele auxiliare ale istoriei, în voi. îndrumări

i istorice, Bucureşti, 1945, p. 7²26 ; AURELIAN SACERDOŢEANU, Sarci-
lor auxiliare ale istoriei, în '«Revista Arhivelor», IX, 1, 1966, p. 17²46;
j S4CERDOŢEANU, Arhivistică, Bucureşti, 1970, 331 p. ; Dicţionar al
oec'ialc ale istoriei, Bucureşti, 1982, 268 p.
nenie privind istoria României. Introducere, voi. I²II, Bucureşti, 1956,
(studiile : Damian P. Bogdan, Din paleogrufia slavo-romănă ; Sigismund
oqrafia latină cu reieriie la Transilvania (sec. XII²XV) ; Emil Vîrtosu,
jraiia chirilică românească; Al. Elian, Elemente ele paleograiie greco-ro-
lonascu şi Francisc Pali, Elemente de cronologie ; Damian P. Bogdan, Di-
slavo-română' Francisc Pali, Diplomatica latină cu reierire la Transilvania-,
su Din sigilogralia Moldovei şi a Ţării Româneşti ; Sigismund Jako, Sigilo-
re'iorirc la Transilvania); EMIL VlRTOSU, Paleogruiia română-chirilică, 1963
346 p ; AURELIAN SACERDOŢEANU, Orientări în paleograiia ro-
:Revista Arhivelor», XI, nr. 1, 1968, p. 3²34; SIVISMUND JAKO şi RADU
;CU, Scrierea latină in evul mediu, Bucureşti, 1971, 184 p. (toate indică şi
î mai veche).
)NAT Geografia ca mijloc de cunoaştere în istoric, în «Studii», revistă de
XX,'nr. 6, 1967, p. 1145²1161.
)LAE DRĂVANU, Toponimie şi istorie, Cluj, 1928, II + 178 p. ; D. CON-
îSCU, Dicţionar onomastic românesc, Bucureşti, 1964, 470 p.; IORVU 1OR-
onimia românească, Bucureşti, 1964, XXV + 528 p! ; E. PETROVICI, Topo-
istoire, în RRH, an. IV, nr. 1, 1965, p. 3²13 ; AL. VRAUR, Nume de Jocuri,
1972, 223 p.
3ĂRBAT, Statistica şi monografia în c/adrul metodei istorice, în «Observa-
il-economic», Braşov, an. XIII, nr. 4²6, 1946, p. 480²507. ETEVAN,
Demografia, ştiinţă socială independentă, în «Revista de Statisti-IV, nr 4,
1966, p. 100²104; ŞTEFAN ŞTEFANESCU, Istorie şi demoqralie, ‡>, revistă
de istorie, an. XX, nr. 5, 1967, p. 933²946 ; AL. PESCARU, Ele-
demogralic, Bucureşti, 1968, 203 p.; L. MOLDO VAN, Registrele parohiale
lvunia, în «Revista de Statistică», an. XVII, nr. 11, 1968, p. 52²60; ŞTEFAN
'opulaţie şi societate. Sub redacţia... Cluj, 1972, 356 p.; ŞTEFAN ŞTEFĂ-
)crr,ograiia, dimensiune a istoriei, Timişoara, 1974, 171 p. IAN
METZULESCU, Pagini de istorie religioasă reprezentate în cartogra-‡ogralie,
sec X/V²XVII, V.B., an. XX, 1961, nr. 5²6, p. 528²588; STELIAN SCU,
Reprezentări şi inscripţii religioase aliate pe steagurile din trecutul nâneşti, în
V.B., an. XX, 1962, nr. 9²10; DAN CERNOVODEANU, Heral-icească în ţările
române, în B.O.R., an. XCI1I, 1975, nr. 7²8, p. 162²968 ; MĂRIA DOVARU,
Sigiliile, mărturii ale trecutului isto?ic. Album sigilo-cureşti, 1976, 182 p. 3AN
PASCU, Istorie şi etnografie, în «Anuarul Muzeului Etnografic al fran-
II, 1959²1961, p. 13²21 ; HENRI H. STAHL, Etnografic şi istorie, în «Re-
Stnograiie şi Folclor», XI, nr. 1, 1966, p. 3² 52 ; OVIDIU BlRLEA, Folclor şi
«Revista de Etnografie şi Folclor», an. XI, 1966, nr. 1, p. 13²25; ALEXAN-
TEI, Etnografia şi arhivistică. în «Anuarul Muzeului Etnografic al Transilva-
1²1973, p 21²47 ; ION VLĂDUŢ1U, Etnografia românească. Istorie, cultură 
Bucureşti, 1973, 508 p.

IZVOARELE ISTORIEI
BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
arătat în primul capitol că pentru a putea întocmi o bună lu-
3 istorie bisericească ea trebuie ² între altele ² să fie înteme-
îzvoare. Ce înţelegem prin izvor istoric ? In mod obişnuit se
spune că este o ştire sau o infor maţie care relatează sau aminteşte un
fapt istoric, înţelegînd prin aceasta, de regulă, o informaţie scrisă. După
o definiţie mai ştiinţifică şi mai coresp unzătoare, prin jzyqr istoric se
orice tel care poate servi la cunoaş-e
pot împărţi, după originea, caracte-
rul şi forma lor, în mai multe categorii: originâie"(nurnTte""şT"cîîrecte) şi
dern~âle~Ţsa\r indTrecte);; QÎîcîaTe"şi particulare; scrise'şi' nescrise:
Cunoaşterea şi folosirea izvoarelor are o importanţă majoră pentru
studiul istoriei în general, pentru că ele sînt mărturii materiale şi spi-
rituale despre existenţa, rolul şi importanţa oamenilor în istorie, pre-
cum şi a instituţiilor sau ideilor oare au contribuit la progresul mate-
rial şi spiritual al omenirii. Istoria nu se poate cunoaşte şi scrie fără
studiul critic al izvoarelor. Studiul lor formează, de" regula, "obiectul
cercetărilor erudiţilor, ale specialiştilor în cunoaşterea şi valorificarea
lor. O parte din izvoarele scrise (deci cele documentare propriu-zise)
au fost editate pînă acum, altele sînt inedite, păstrîndu-se în diferite
arhive şi biblioteci.
Izvoarele Istoriei Bisericii Ortodoxe Române se pot grupa în mai
multe categorii :
I. PERIOADA INTIIA (SECOLELE II²VI)

Pentru această perioadă Istoria Bisericii Române are multe catego-

rii de izvoare comune cu Istoria Bisericii universale, începînd cu Sfîn-
ta Scriptură şi continuînd cu literatura patristică şi postpatristică. Iată
izvoarele principale p entru această perioadă şi împărţirea lor :

A. Izvoare nescrise sau arheologice

In cazul disciplinei noastre, interesează monumentele şi alte mate
riale arheologice paleocreştine (bazilici, obiecte de cult etc), desco
perite mai cu seamă în Dobrogea (fosta Scythia Minor), dar şi în alte
părţi ale ţării, de arheologii români : Vrigore Tocilescu, Vasile Pârvan,
Constantin Daicoviciu, Ion Barnea, Dumitru Tudor ş.a. Rezultatele cer
cetărilor lor au apărut în diferite publicaţii de sp ecialitate sau în lu
crări aparte (rev. Dacia, Studii şi Cercetări de Istorie Veche, Materiale
şi Cercetări Arheologice, Acta Musei Napocensis, Arheologia Moldo
vei ² Iaşi, Pontica ² Constanţa, Sargetia ² Deva, Acta Musei I'oro-
lissensis ² Zalău ş.a.). *>*‡""
 B. Izvoare scrise

oare epigrafice (inscripţii vechi creştine). Ieşit la iveală tot

uri arheologice sau prin descoperiri întîmplătoare, materialul
constituie un izvor scris foarte preţios pentru studiul nostru,
lulte inscripţii (mai ales funerare) cuprind nume de creştini.
icat pînă acum doua. mari colecţii de inscripţii : a) Corpus In-m
Graecamm (CIV) a lui Aug. Boeckh (4 voi. 1823²1877), apoi
cu colecţia intitulată Inscripîiones Giaecae (IV) în mai lume ,‡
b) Corpus Inscriptionum Laîinarum (CIL) în 16 voi. m
îndeosebi CIL voi. III cu 2 tomuri (Berlin, 1873), care cuprinşii
latine descoperite în fosta provincie Dacia şi în Scythia
obrogea). Nu de mult au fost publicate Inscripţiile Dacici ro-
vol. Bucureşti, 1975²1977. Cele creştine au fost studiate ele
irvan în Contribuţii epigrafice Ia istoria creştinismului dcico-ic,
1911, de Ion Barnea în studiul sau Creştinismul în Scythia pa
inscripţii (ST, VI, nr. 1²2, 1954, p. 65²112) şi de Emilian
Inscripţii greceşti şi latine din secolele IV²XIII descoperite i/a.
Bucureşti, 1976.
/oare aghiografice (actele martirilor şi vieţile sfinţilor) au fost
nea publicate în diferite colecţii. Cele mai cunoscute sînt: J.
; et socii, Acta san ctoruin, Anvers, din 1643, ediţie nouă la
54²1910 (64 voi.), cu completări în Analecta Bollandiana (în-
in 1882) ; Synaxarîum Ecclesîae Constantinopolitanae, editat
'lyte Delehaye, Bruxelles, 1902 ; H. Leolercq, Les martyrs, Pa-²
1911, 11 voi.; Rudolf»Knopf şi Vustav Kriiger, Ausgewăhlle
traci *t en, ed. I I I, T iib i ngen, 1 92 9, ed . IV de V. R u hb ach,
i, 1965; Biblioteca Hagiographica Latina, ed. Socii Bollandiani,
bruxelles, 1949 ; Biblioteca Hagiographica Graeca, ecl. Francois
;d. III, t. I²III, Bruxelles, 1957 ; Herbert Musurillo, The Acts
iri&tian Martyrs, Oxford, 1972, ed. II, 1979.
voarc patristice (operele Sfinţilor Părinţi şi scriitori bisericeşti).
de seamă colecţie de asemenea lucrări este a abatelui francez
Paul Migne : Patrologiae cursus completus, în două serii : a)
'tina (de la Tertulian, sec. II²III, pînă la pap a Inocenţiu III,
cu 221 volume (ultimele 4 sînt indice), Paris, 1844²1864 şi b)
raeca (de la Părinţii apostolici pînă la sinodul de la Ferrara
Flor enţa 14 38 ² 1 4 39 ), cu 1 61 voi., text gr ec şi tradu cer e latina, F aaris,
18 57 ² 1 8 6 6 . A ce a st ă c ole cţie u ria şă, d e 3 8 2 vo l u m e, n u a du c e lu cru ri
n oi su b r a p ort e dito rial, fiin dc ă e a r ee dite ază cele m ai bu ne ed iţii p a-
tristice an terio ar e. D e atu nci în co ace au ap ăru t nu me r oa se alte cole cţii
patristi ce, fie în li mbile originale, fie în t rad ucer e. M en ţi onă m, între al-
tel e, co l ecţia i n titul at ă So u rc es c h reti en n e s i n au gu rat ă d e i ez ui tul V i c-
tor F on to yn ot (1 88 0 ² 19 58 ), a vî nd ca fon d atori pe iezu iţii Hen ri de L u -
b a c $ i Jea n D a n i el ou . P ri m u l vo l u m a a pă r u t l a P ari s, î n 1 9 4 2 şi d e
at u n ci p î n ă azi a u ap ă r u t p e st e 3 5 0 d e v ol u m e ( a zi c ol e c ţi a e st e c on -
du să d e C lau d e M on td esert). O p er ele p atristice a par în ori gin al şi tra-
du cere fr an ceză. L a acea stă oper ă colab ore ază catolici, pr otestanţi si
or t o d o c şi, cl e ri ci şi l ai ci, d e n e a m u r i d i feri t e : fr a n c ez i, b el g i en i, it a-
lieni, olan de zi, en gle zi, el veţi en i, ge r ma ni, au strieci, a m eri cani, ru şi,
liban ezi, ar men i.
în B i se ric a n oa st ră a fo st in a u g ur ată, în 1 9 7 9 , din iniţ iati va ră p o-
sat u l ui pa t ri ar h Iu sti n M oi se scu , o m a si v ă c o l ec ţi e d e scr i e r i p at ri sti c e
în trad u cere r o m ân ea scă su b titlul «P ărinţi şi scriitori biserice şti»,
pre c on izată în 9 0 de volu m e (cu st ud ii introd u cti ve şi c o m e ntarii). A u
a pă rut p este 2 0 d e vol u m e, în tra d u ce re a u n o r r ep utaţi te ol o gi şi cla si-
cişti : D u mi tru S tă ni loa e, Io an C o m an , D u m itr u F e ci or u , Ioa n R ă rn u -
r e an u , N i c ol a e N e a g a, T e o d o r B od o g ae , N i c ol a e B a r b u ş. a.
P ent ru stud iul n ostru n e in terese ază op erele ist o ricilor bisericeşti :
E u se bi u d e C e zar e ea, S o cr at e, S o zo m e n şi T e o d o r et al C ir u l ui, pr e cu m
şi u n el e scri so ri al e S fî nt u l ui V a sil e c el M ar e ca r e c u p ri n d re fe r iri l a
viaţa cre ştin ă în ţi nu turile du n ăren e. î n ac elaşi ti m p, ne int ere sea ză şi
lu crările P ărinţilor şi scriitorilor bisericeşti dac o-ro m ani (S f. N iceta de
R e me si an a, S f. Ioa n C a sian , cu vi o su l D i o ni sie E xi gu ul ş.a.).
în ac este A cte ma rtirice sau V ieţi de sfinţi găsi m şi u nele relatări
pr i vit o ar e l a c e i ce au pri m i t c u n u n a m u c en i ci e i în p ă rţil e D u n ă r ii d e
Jos, în d e ose bi la în c e pu tul sec olulu i IV , î n ti m p ul p er secu ţiei î mp ă ra -
tului D iocleţian (trad use în ro m ân eşte în A ctele m arti ri ce, voi. X I di n
c ole cţia «P ărin ţi şi scriitori biseric eşt i», B u cu re şti, 1 98 2).
L a n oi s-au pu blicat V ieţi d e sf inţi în că di n se c. X V II. A m in ti m cele
4 v ol u m e p u b l i c at e d e m i t r o p ol it ul D o s o ft e i a l M ol d o ve i , su b ti tl u l:
Viaţa şi petrecerea svintilor, Iaşi, 1 682 ² 16 86 ; V ieţile sfinţilor, în 12 vo -
lu me, pu blicate la mî nă stirea N e amţ, în 18 07 ² 1 8 15, retipărite la B ucu-
r e şti ² C ă ld ă r u şa ni, 1 8 3 5 ² 1 8 3 6 , 12 v oi. şi alte edi ţii m ai n oi. E pi s-
c op ul V h era si m Ti m u s a p u blicat u n D icţion a r ag hi og ra fic, B u cu r eşti,
1 8 9 8 , i ar p r eo tul p r ofe so r Ii vi u S t an , o l u cr a r e d esp re Sf inţii ro m â ni,
S i biu l, 1 94 5. In 1 98 7 a a pă rut, la B u cu r e şt i, u n vol u m m a si v in titu lat
riâni şi apărători ai legii strămoşeşti, cu colaborarea mai multor

ctele sinoadelor au fost de asemenea publicate în mai multe

Consemnăm colecţia Jui J. D. Mansi, Sacrorum Conciliormn
amplissima Collectio (pînă la sinodul de la Ferrara ² Floren-
rol., Florenţa ² Veneţia, 1759²1798, reeditată şi continuată
[902 de J. B. Martin, şi L. Petit, în 53 de volume, Paris-Leipzig,
27 ,‡ Ed. Schwartz, Acta Conciliorum oecumenicorum, Stras-iris-
Leipzig din 1914, 13 voi. ; J. Alberigo, P. P. Joannou, C. P.
Prodi şi H. Jedin, Conciliorum oecumenicoru m decreta, im
Breisgau ² Bale, 1962. Texte şi studii se găsesc la C. J. listoire
des conciles d'apres Ies documents originaux, Nouvelle m
fran caise corrigee et augment ee par H. Lccl er cq , voi. î² ;,
1907²1910 (reproducere fototehnică, New York, 1973). >anele
formulate de Sinoadele ecumenice $i particulare au fost ²
între alţii ² de V. Ralli şi M. Potli, Sintagma dunmezeieş-
'intelor canoane, 6 voi., Atena, 1852²1859 (greceşte). La noi, au
ate canoane în Pravila cec mică, Vovora, 164 0, Pravila cea
Ja Tîrgovişte, 1652, Pidalionul de la Neamţ, 1844, Enhiridion
me de Andrei Şaguna, Sibiu, 1871, Canoanele cu comentarii,
iiai Milaş, 2 voi., Arad, 1930²1931, traducere din sîrbeşte.
iri'e de credinţă şi Simb oalele Sinoadelor ecumenice au fost
i, dintre ortodocşi, de profesorii Ioan (Irineu) Mihălcescu
1904) şi Ioan Karmiris (ed. II, 2 voi. Atena, 1961²1962).
icît unele din actele Sinoadelor şi canoanele lor conţin referiri
ituriile dunărene, acest&a intră între izvoarele studiului Istoriei
Ortodo xe R omân e. De un r eal folos p entr u cer cetări este şi
lui Le Quien, Oriens Christianus, Paris, 1740, 3 voi., cu date
i asupra vechilor episcopii sud-dunărene din sec. IV²VI, fo-
de Petru Maior în Istoria Bisericii românilor, Buda, 1813. Tot
el Farlati, Ulyricum sacrum, continuat de J. Coleti, Martyrolo-
/ricum, 8 voi., Veneţia, 1780²1819.
ţionâni că fragmentele din lucrările Sfinţilor Părinţi şi scriitori
ti, din Actele martirice şi din hotarîrile Sinoadelor ecumenice
e la viaţa creştină de pe teritoriul Patriei noastre au fost edi-
‡aduse în româneşte şi în culegerea intitulată Fontes Historiae
manae (Izvoarele istoriei României), voi. II, Bucureşti, 1970.
 II. PERIOADELE II²IV
EPOCA MEDIE ŞI MODERNA

O

 
 


 ‘

Sînt importante cu deosebire pentru perioada a doua (secolele VII
²XIV), cînd izvoarele scrise sînt mai sărace. Arheologia feudală este
o disciplină ştiinţifică relativ nouă, la noi, după al doilea război mon-
dial. Săpăturile arheologice, efectuate întîi la vechile centre romano-
bizantine din Dobrogea, extinse apoi asupra întregului teritoriu al
ţării, au dat la iveală ² pe lingă numer oase aşezări şi cetăţi ²
urme de biserici şi de cimitire creştine. Astfel de săpături s-au făcut
la Dinogetia-Varvăn, Capidava, Păcuiul lui Soare în Dobrogea, Dridu
şi Bucov în Muntenia, Moreşti, Someşeni, Moldoveneşti, Dăbîca în
Transilvania, spre a ne rezuma numai la cîteva din ele. Datorită aces-
tor săpături arheologice, cunoaştem diferite urme ale culturii româ-
neşti din secolele IX²X şi originile îndepărtate ale artei noastre
medievale, legăturile noastre culturale cu Rusia kieveană şi dominaţia
bizantină la Dunărea de Jos. Cercetările arheologice medievale au
fost publicate în diferite monografii sau periodice de specialitate.





1. Izvoare epigraiice. Inscripţiile medievale care ni s-au păstrat sînt
scrise pe piatră, pe cărămidă sau tencuială, pe lemn, pe vase de cera-
mică, pe obiecte de metal (altele sînt brodate pe diferite veşminte li-
turgice). Ele ne ajută la datarea construcţiilor şi a obiectelor, aduc in-
formaţii cu privire la meşteri şi chiar ştiri de istorie social-politică (ex.
piatra de mormînt a lui Radu de la Afumaţi, cronica murală de la
Bucovăţ ş.a.).
Cele mai de seamă contribuţii la publicarea inscripţiilor sînt urmă-
toarele : episcopul Melchisedec Ştefănescu, Notiţe istorice şi arheologice
adunate de pe la 48 mînăstiri şi biserici antice din Bucovina, Bucureşti,
1885 ; episcopul Vhenadie Enăoeanu, Vizite canonice însoţite de note
istorico-arheologice. Bucureşti, 1892 ,‡ Eugen Kozak, Die Inschiiften aus
der Bukowina, Wien, 1903. în trecut, cel mai de seamă aport în această
privinţă 1-a adus Nicolae Iorga, care, în Inscripţii din bisericile României
(2 voi., Bucureşti, 1905²1908) şi în Scrisori, şi inscripţii ardelene şi
maramureşene (2 voi., Bucureşti, 1906, constituind voi. XII şi XIII din
colecţia sa Studii şi documente), a publicat peste 2000 de inscripţii
medievale. Tot atunci Ion Bîrlea a publicat însemnări din hi-

3 ² Istoria B.O.R.
 Rß
la ra m ureşului (B ucu reşti, 19 09 ). N u me r oa se inscr ipţii din bise -
Ŷ nî nă stirile n oa stre au fo st pu blic ate în B u let inu l C o m i siun ii
iţelo r Istorice (190 8 ² 1948) sau în alte pu blicaţii de specialitate,
tre bu i e m en ţi o nat e : R e p e rt o ri u l m o n u m e n t el o r şi o bi e ct el o r
in tim p ul lui Ştefan cel M are, B u cu reşti, 19 58, precu m şi volu -
zripţiile m edievale ale R o mâniei. O raşul B ucureşti, 1, 1359 ²
ureşti, 1965.
/o are do cu m en ta re sa u dipl om at ice. S u b ace st nu m e se înţel eg
di fer it e c at e g o ri i, ie şit e d i n acti vit at e a pr a ct i că a in stit u ţiil o r
oa n el o r pa r ti c ul a r e, ca r e u r m ăr e au sati sfa ce r e a u n o r i nt e r e se
S în t c el e m a i i m po r t an t e pe ntr u i st oria e vu l ui m e diu , c ăci el e
tiri p ri vit oa r e l a t o at e p r o b l e m e l e d e se a m ă a l e e p o c ii. D u p ă
d e e m i t e r e, d o c u m e n t e l e s e î m p a r t î n i n t e r n e, a d i c ă e m i s e
l e c a n c e l ar i i d e p, e t e ri t or i u l ţ ăr i i n oa st r e ( d o m n e şt i î n Ţ a r a
scă şi M old o v a, vo ie v od al e sa u ale pri nci patu l ui în Tr a n sil va-
e l ariil e b i ser i c e şti et c ) , şi e xt e r n e , d e c i e m i se d e ca n c e l ari il e
s a u B i se r i c i , d a r c ar e se r e f er ă l a i st o r i a ţ ăr i i n o a st r e : c a n -
a pal ă, can celari a regil or pol on i ² pe n tr u M ol d o v a, can c elaria
a gh iari ² pen tru T r an sil vania, ca nc elari a P atri arh iei din C o n -
ol sau a alt or sc a u n e patri arh al e din R ăsă rit, arh i ve l e d in
A t h o s şi al t e « L o c u r i S fi nt e » ² pe n t r u B i se ri ca d i n Ţ a r a R o -
i şi M oldo va.
ru disciplina n oa stră, prin cip ala su rsă de in for m aţie o con sti-
i m en tede intern e, O parte din vech ile acte intern e (sla vo -r o m â-
j m ân eşti , iar în Tr an sil van i a latin eşti sa u în alt e li m b i) se pa s
că in ed ite î n A rhi vel e S t atu lui d in B u cu r e şti, în diferi te arhi ve
îşi, B acău , C luj, S ibiu, C rai ova etc.) sau în arhi vele eparh iale,
e xterne, în arh i ve din afar a h otarelor ţarii (B ud ap esta, V ien a,
M o sco va, M u ntele A th os, Ieru sali m, C o nsta n tin o pol ş. a. ).
:e din ele au fost î nsă pu blicate, începîn d din secolul t red ut şi
P ri mii car e au între prin s edit area de d oc u m e nte sla vo -r o m â n e
în eşti a u fo st : Iu rii V en eli n ( Iu r k o H u ţ a), într -o lu c r ar e pu bli -

'
'eter sbu r g în 18 40 ; M ih ail Ko gălniceanu (A rhi va ro m ân ea scă ,!,
0) ; N icolae B ălcescu şi A u g u st Tre bo niu L au rian (M a gazinu l
entru Dacia, 5 voi., B ucureşti, 1845² 1847). A ceştia au fost ur-
T h eo d or C o dre scu (U rica riul, cu prin ză to r d e hriso ave, a nafo-
tate şi alte acte d e ale M old o-V alahiei, 26 voi., Iaşi, 1 85 2 ²
alexandru P apiu Ilarian (T ezau r de m o nu men te istorice pentru ''
I² III, B uc, 1862 ² 1864) ,‡ B ogdan P etriceicu Hasd eu (A rhiva
 istorică a României, I²III, Bucureşti, 1864²1867) ; Vasile Alexandres-
cu-Urechia (Istoria românilor, 15 voi., Bucureşti, 1897²1902, numită im-
pr op riu aşa, căci este o culegere de documente privind p erioada 177 4
²1822, criticabilă) ; Nicolae Iorga (Studii şi documente cu privire la
istoria românilor, 31 (34) voi., Bucureşti, 1901²1916, neunitarii, dar to-
tuşi una din culegerile de b ază); Vheorgh e Vhibănescu (Ispisoace şi
zapise, Documente slavo-române, 6 (13), voi. Iaşi, 1906²1933 şi Surete şi
izvoade, 25 voi., Iaşi, 1906²1933) ,- Ioan Bogdan (Documente privitoare
la relaţiile Ţării Româneşti cu Braşovul şi cu Ţara Ungurească; I, 1413²
1508, Bucureşti, 1905 şi Documentele lui Ştefan cel Mare, 2 voi.,
Bucureşti, 1913) ; Stoica Nicolaescu (Documente slavo-române cu pri-*
vire la relaţiile Ţării Româneşti şi Moldovei cu Ardealul în secolele
XV şi XVI, Bucureşti, 1905); Vr. V. Tocilescu (534 documente istorice
slavo-române din Ţara Românească şi Moldova privitoare la legăturile
cu Ardealul 1364²1603, Bucureşti-Viena, 1906); Minai Vostăchescu
(Documentele moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare; 2 voi., Iaşi,
1931²1932, Documente moldoveneşti de la Ştefan cel'Mare, Iaşi, 1933,
Documentele moldoveneşti de la Bogdan Voievod, Iaşi, 1940, Documen-
tele moldoveneşti de la Ştefăniţă Voievod, Iaşi, 1943) ,‡ Damiian P, Bog-
dan(ACie moldoveneşti dinainte de Ştefan cel Mare, Bucureşti, 1938;
Acte rnoldoveneşti din anii 1426²1502, Bucureşti, 1947); P. P. Panaitescis
(Documentele Ţării Româneşti, I. Documente interne, 1369²1490,
Bucureşti, 1938); Andrei Veress (Documente privitoare la istoria Ar-
dealului, Moldovei şi Ţării Româneşti, li voi., Bucureşti, 1929²1939).
Pe lingă acestea, pînă în prezent cele mai de seamă colecţii de izvoare
documentare au fost publicate sub egida Academiei Române. Prima
dintre acestea a fost marea culegere de izvoare documentare
externe, intitulată Documente privitoare la istoria românilor, numită
îndeobşte Colecţia Hurmuza ki, după numele lui Eudoxiu Hurmuzaki,
care a oferit primul fond de documente. Au apărut 45 de volume (36 -\-9
supl.), între anii 1876²1942. La publicarea documentelor, în afară de E.
Hurmuzaki, au contribuit Alexandru Odobescu, Ioan Slavici, Nicolae
Densuşianu, Nicolae Iorga, Ion Nistor şi alţii. Tipărită în condiţii ştiin-
ţifice diferite, colecţia cuprinde un preţios material de informaţie, greu
de consultat însă din lipsa unui index analitic. C olecţia a fost conti -
nuată de o nouă serie, din care au apărut 4 volume, sub îngrijirea acad.
Andrei Oţetea (1962²1974).
In sfîrşit, o altă categorie de documente privind evul mediu este
eorpus-ul de documente medievale interne publicat tot de Academie,
între anii 1951²1960, sub titlul Documente privind istoria României, în
sparate, pentru Moldova (11 voi., Bucureşti, 1951²1957), Ţara
ească (11 voi. + 2 voi. index, Bucureşti, 1951²1960) şi Transil-
6 voi., Bucureşti, 1951²1955)- Culegerea este precedată de două
« de Introducere, cu informaţii preţioase asupra disciplinelor au-
ale istoriei, şi două volume de indici. Lacuna principală a cule-
^spective este aceea că nu a publicat decît traduaerea docuraen-
>rruiţînd publicarea originalelor. Din această cauză, în 1966 cule-
i început să fie retipărită într-o serie nouă, sub (titlul Documenta
iae Historica, în car e suit publicate şi act ele în origin al (au
miai multe volume pentru Ţara Românească, Moldova şi Tran-
;
a). '
Ŷecţia Venerală a Arhivelor Statului a publicat, în ultimii ani,
volume cuprinzînd indici cronologici cu rezumate ale documen-
rovenite de la diferite cancelarii domneşti, episcopii, mînastiri şi
i din Ţara Românească şi Moldova, deosebit de utile pentru stu-
stru. De pildă : Catalogul documentelor moldoveneşti din Direcţia
lor Centrale, 5 voi. (1387²1720), Bucureşti, 1957²1975; Mitropo-
ii Româneşti (1365²1890), 2 voi. (1961), Episcopia Rîmnic (1951),
na Argeş (1954), Episcopia Buzău (1958); alte 20 de volume cu
e documente de la peste o sută de mînastiri din Ţara Românească
v cele din Bucureşti). Diferite Arhive de Stat judeţene au publi-
Ŷ un îndrumător pentru documentele aflate în depozitele respec-
şi, Braşov, Maramureş, Hunedoara ş.a.).
jem aminti şi cîteva colecţii de documente care se referă fie la
lită perioadă, fie la anumite evenimente. Menţionăm aici cule-
ui C onstantin Viurescu, Material pentru istoria Olteniei sub
:i, 4 voi., Bucureşti, 1913²1947 ,- colecţia lui D. A. Sturdza, Dimi-
Sturdza, C. Colescu-Va*tic, Vhenadie Petrescu şi J. J. Scupiew-
titlul Acte şi documente relative la istoria renaşterii României,
Bucureşti 1889²1909 (cu excepţia voi. I, celelalte se referă la
a 1841²1859); colecţia Anul 1848 în Principatele Române. ACte
mente, 6 voi., Bucureşti, 1902²1910 ; Documente privitoare la
‡voluţionar 1848 în Moldova, Bucureşti, 1960; Documente pri-
mi revoluţionar 1848 în Ţara Românească, Bucureşti, 1962 ; Sil-
gomir, Studii şi documente privitoare la revoluţia românilor din
sania în 1848²1849, 4 voi., Cluj-Sibiu, 1944²1946; Documente
istoria României. Răscoala din 1821, 5 voi., Bucureşti, 1959²
documente privind unirea Principatelor, 3 voi., Bucureşti, 1959²
documente privind istoria României. Războiul pentru indepen-
[
0 voi., Bucureşti, 1952²1955; Răscoala ţăranilor din 1907. Do-
cumcnte, 3 voi., Bucureşti, 1948²1949 ; 1918 la români. DeMvîrşirea
unităţii naţional-statale a poporului -român, 6 voi., Bucureşti, 1983-^²

Ŷ '..'Ŷ Pentru Transilvania, ne interesează şi alte colecţii de izvoare, în

primul rînd datorită faptului că acestea cuprind multe documente biseri
ceşti Amintim între ele: Timotei Cipariu, Acte şi fragmente latine şi
romăneşji pentru istoria Bisericii Române, mai ales unite, Blaj, 1855 şi
Arhiyul pentru filologie şi istorie, Blaj, 1869²1872; Ioan Micu Moldo-
vah, Acte sinodale ale Bisericii Române de Alba Iulia şi Făgăraş, 2 voi.,
Blaj, 1869²1872; Ilarion Puşcarin, Documente pentru limbă şi istorie,
2 vol.i Sibiu, 1889²1897; Sterie Stinghe, Documente privitoare la tre
cutul românilor din Şchei, 5 voi., Braşov, 1901²1906; Teodor V. Păcă-
ţian, Gartea de aur sau luptele politice-naţionale ale românilor de sub
coroana ungară, 8 voi., Sibiu, 1904²1915; Ioan Lupaş, Documente isto
rice .transilvane, Cluj, 1940. :
! ; , Adăugăm cîteva colecţii de document e de interes regional pri-.
vind. celelalte ţinuturi româneşti: Preotul Ioan Antonovici,( Documente-,
bîriădene, 5 voi., Bîrlad-Huşi, 1911²1926; Teodor Bălan,: Documente
bucovinene, 6 voi., Cernăuţi, 1933²1942; Documente putnene, 2 voi.,
focşani, 1929²1931; Documente privitoare la tirgul şi ţinutul Lăpuşnel,
Bucureşti, 1937; Documente privitoare ia tirgul şi ţinutul Orheiului,
Bucureşti, 1944, toate de Aurel Sava; V. Puiu, Ştefan Berechet, Con-
stahtiri Tomescu, Ştefan Ciobanu şi L. T. Boga, Documente basarabene, 2
voi:,' Chişinău, 1928²1938; Veorge Potra, Documente privitoare la is-
toha oraşului Bucureşti (1594²1821), Bucureşti, 1961; Tudor Mateescu,
Documente privind istoria Dobrogei (1830²1877), Bucureşti, 1975.
v fii afară de acestea, mai pot fi amintite unele colecţii sau culegeri
cate:cuprind material privitor la Biserica noastră, de natură externă
şi publicate de cercetători străini. Cităm aici pe Fr. Miklosich şi JosepK
Miiller cu Acta Patriarchatus Constantinopolitani, 1315²,1402, 2 voi.,
Viena, 1860²1862 şi Colecţia Les Regestes des Actes du Pqtriarcat de
Consiantinoplc. Les Ades des Patriarches. Fasc. I (381²715) şi fasc. II
(7151 ²1042), Istanbul, 1932²1936 (de V. Vrurhel); fasc. III (1042²1206)
şi 'fas-c/TV (1206²1310), Paris, 1947²1971 (de V. Laurent). Privesc
începuturile Mitropoliilor Ungrovlahiei şi Moldovei. Părţile privitoare
la urmări au fost reproduse în Fontes Historiae Daco-Romanae, voi. IV
Scriitori şi acte bizantine, secolele IV²XV, Bucureşti, 1982.
Au fost publicate şi o parte din documentele aflate în arhivele
mînăstirilor din Muntele Athos ² din care multe privitoare' la relaţiile
3or cu Ţara Românească şi Moldova. La noi a publicat astfel de acte
qui Athos, 1378²1685, Bucureşti, 1937.
Ite acte din arhive străine a publicat preotul Paul Mihail: Mărtu-
nâneşti din Bulgaria şi Grecia, Chişinău, 1933, Documente şi za-
wldoveneşti de la Constantinopol, Iaşi, 1948; I. C. Filitti: Din
le Vaticanului I. Documente privitoare la episcopatele catolice
'incipate; II. Documente politice, 2 voi., Bucureşti, 1913²1914;
imitriu ²Ŷ Snagov: Românii în arhivele Romei, Bucureşti, 1973 etc.
Vechile statistici bisericeşti (în Transilvania cunoscute şi sub
Î de conscripţii, iar în Ţara Românească şi Moldova, catagrafii).
ntocmite din dispoziţia autorităţilor civile sau bisericeşti şi din
tem cunoaşte numărul preoţilor şi diaconilor (unele dau şi humă-
dincioşilor) la o anumită dată. In secolul trecut s-au întocmit mai
catagrafii pentru Mitropolia Ungrovlahiei (1610, publicata de
Jiculae M. Popescu), Eparhia Rîmnicului (publicate de preotul
Miescu), Eparhia Argeşului (publicată de Ion Ionaşcu). Pentru
vania, prezintă un interes major statistica (conscripţia) făcută da
straţia austriacă în 1761²1762 (publicată de Virgil Ciobanu în
spublicată de Matei Voileanu în acelaşi an), cu indicarea n'ume-
otilor şi credincioşilor ortodocşi şi uniţi precum şi a bisericilor,
statistică a Episcopiei ortodoxe a Transilvaniei făcută în 1805,
carea numărului familiilor şi a numelui preotului (sau preoţilor)
parohii, publicată de Eugen Vagyi in 1911, republicată de Ma-
leanu în 1928 ş.a. De pe la sfîşitul secolului trecut eparhiile din
v.auia. publicau ² în Calendarele îor anuale ² aşa numitele Şc-
e, cu indicarea numărului credincioşilor, a numelui preotului
>i uneori a învăţătorului confesional din fiecare parohie.
zvoare narative (anale, cronici, biografii, memorii, note de că-
etc). Sînt acele izvoare care au fost scrise cu scopul de a ţrans-
maşilor cunoştinţa unor fapte cu caracter istoric. Ele tind să
in mintea cititorului cărora le sînt destinate imagini asupra pre-
Şi a trecutului. Autorii lor judecă faptele istorice sau chiar
pentru a le consemna, dar ei prezintă, odată cu faptele, şi anu-
erese (de grupare politică, de familie sau personale, de coinuni-
[
ică sau bisericească), ceea ce impune ca ele să fie supuse ²
'lelalte categorii de izvoare, de altfel ² unei critici, ale cărei
fac obiectul metodologiei istorice. ...
 ,., ) < u vu a ie i B 
    p

 
    
 
   
 


a) Anale şi cronici in limba slavonă. Analele, considerate ca pri
ma expresie a istoriografiei româneşti, au apărut xelativ tîrziu în ţările
române, în secolul XV. Redactate în limba slavonă, pe lîngă curtea
domnească sau mînăstrri, aceste anale s-au alcătuit după modelul unor
anale de limbă slavă şi mai ales bizantine (o parte din marea operă a
cronicarilor bizantini fusese tradusă în limbile slave, prin urmare era
bine cunoscută analiştilor şi cronicarilor români). Din ele putem culege
şi anumite informaţii cu caracter bisericesc. Astfel, prima scriere cu
caracter laic la noi, redactată la curtea lui Ştefan cel Mare, Letopiseţul
de clnd s-a început cu voia lui Dumnezeu Ţara Moldovei, numit de
I. Bogdan Letopiseţul de la Bistriţa, iar de P. P. Panaitescu Letopiseţul
anonim al Moldovei, cu variantele sale (Letopiseţul de la Putna, cu
două versiuni, Cronica moldo-polonă, Cronica moldo-germană, Cro
nica moldo-rusă), cuprinde şi cîteva ştiri privind Biserica în timpul dom
niei lui Ştefan cel Mare.
Cunoscuţii cronicari moldoveni din secolul al XVI-lea, episcopul
Măcar ic al Romanului şi continuatorii săi, episcopul Eitimie al Rădău-
ţilor şi călugărul Azarie, de asemenea au relatat în cronicile lor şi unele
fapte din trecutul Bisericii pe care au slujit-o. Toate au fost publicate
de Ioan Bogdan (Cronice inedite atingatoare de istoria romanilor, Bucu-
reşti, 1895) şi republicate de P. P. Panaitescu (Cronicile slavo-romdne
din secolele XV²XV7, Bucureşti, 1959).
b) Cronicile în limba română. Ştiri privind trecutul Bisericii noas
tre găsim şi în marile cronici din Moldova şi Ţara Românească din se
colul XVII, scrise în româneşte : Letopiseţul Ţârii Moldovei al lui Vri-
gore Ureche (publicat de P. P. Panaitescu, mai nou de Mircea Scarlat);
Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aron Vodă încoace al lui Miron Cos-
tin' (publicat de P. P. Panaitescu, ultima ediţie în 1979); Letopiseţul
Ţării Moldovei şi O samă de cuvinte ale lui Ion Neculce (publicate de
Iorgu Iordan, în ultima ediţie de Vabriel Ştrempel, în 1982),- Descrierea
Moldovei a lui Dimitrie Cantemir (ultima ediţie în 1974). Astfel de ştiri
întîlnim şi în cronicile muntene: Istoria Ţării Româneşti de cînd au
descălecat pravoslavnicii creştini, numită şi Letopiseţul cantacuzinesc
(publicată de Dan Simonescu şi Constantin Vrecescu în 1960), Istoriile
domnilor Ţării Româneşti a lui Radu Popescu (publicată de Constantin
Vrecescu în 1963), Viaţa lui Constantin Vodă Brlncoveanu a lui Radu
Vreceanu (publicată de Aurora Ilieş în 1970). ,()t
onicile bisericeşti. In Transilvania primele cronici româneşti
nunţat caracter bisericesc, lucru explicabil daca ne gîndim la
lici Biserica ţinea locul unei organizaţii de stat pentru români,
mică românească transilvăneană este a protopopului Vasile
;rica Sfîntul Nioolae din Şcheii Braşovului (-j- 1659), cu ştiri
nare privitoare ia această biserică, p entru anii 1392²1633,
ai a fost continuaită, mai tîrziu, de un alt slujitor al aceleiaşi
rotopopul Radu Tempea II (-j- 1742), care a scris Istoria sfintei
Şchcilor Braşovului (publicată în 1899 de Sterie Stinghe şi
e Oct- Schiau şi Livia B ot). Lucrarea lui face trecerea de la
i istorie, întrucît se bazează şi pe numeroase documente isto-
ate în arhiva bisericii Sfîntul Nicolae din Şchei. Tot în seco-
un ieronomah cu numele Efrem a scris o cronică versificată,
Plingerea sfintei mînâstiri a Silvaşului (Prislopului), cu in:
isupra înînăstirii şi asupra acţiuni de apărare a Ortodoxiei în
nia în secolul XVIII (publicată de Dan Simonescu în Cronici
hi româneşti versificate, Bucureşti, 1967). Pentru toate cro
ise la noi se poate consulta Repertoriul manuscriselor de cro-
ne (secolele XV²XVIII) privind istoria României, întocmit
m Crăciun şi Aurora Ilieş, Bucureşti, 1963.%

'
colul XVIII s-au redactat cîteva cronici cu caracter exclusiv'
: şi în Ţara Românească şi Moldova. Menţionăm pe arhimah-
rtolomei Măzăreanu, egumen la Putna şi apoi la Solea, auto-'
Istorii a mînăstirii Putna a unei Istorii a lui Ştefan cel Mare

ieţile de sfinţi. Deşi sînt opere cu caracter aghiografic,: totuşi

iâ şi unele informaţii privind istoria noastră bisericească. Aşa
1 cu Viaţa Simţului loan cel Nou de la Suceava, scrisă de un
gorie după aducerea moaştelor-sfîntului la Suceava.,.In Ţara
scă amintim Viaţa şi traml Sfinţiei Sale părintelui nostru Ni r ,
arhul Ţarigradului, scrisă de Vavriil"Protul, prin anii 1517.-7
îndemnul lui Neagoe Basarab. A fost scrisă în greaca bizan-
>oi tradusă în slavoneşte şi româneşte. Nu este numai o operă
:ica, ci şi una istorică, întrucît cuprinde informaţii din viaţa
iomni munteni din primele do uă decenii ale secolului XVI,
;
i date privitoare la istoria Bisericii muntene, legate mai ales
1 Nifon, fost patriarh al Constantinopolului şi reorganizator al
ericeşti din Ţara Românească, şi de ctitoria lui Neagoe Basa-
1 A
rgeş (publicată de Tit Simedrea în 1937 şi Vasiie Vrecu în
'ublicată de V. Mihăilă şi Dan Zamfirescu în 1969).
 e) V e ch ile m a nu scri se sl a v on eşti, ro m a n e şti şi g re ce şti, est e v or o a
d e c ărţil e ve c h i scr i se sau c o pi a t e î n ai nt e d e r ăs pî n dir e a l ar g ă a ti pa -
r ul u i l a n o i. O p ar t e d i n el e a u f o st st u d i at e î n m ai m u l t e l u cr ă r i :
C at alo gu l m a n u sc rip tel o r ro m â ne şti di n B ib liot e ca A c a d em i ei, 3 v oi. ,
ied.-de I. 'B ianu, R . C aracas şi V. Nicoîaiasa, B u cu reşti-C raiova, 19 07 ²
19 31/ voi. IV, de Vabriel Ştre m pel, Fl orica M oisil şi El en a S toiano vici-
D on at, B u cureşti, 1967 ,Ŷ Ŷ C atalog ul ma nu scri ptelor greceşti, 2 voi., red.
de C onstantin Litzica (I) şi Nestor C a mariano (II), B u cureşti, 1909² 194 0;
E mil Tu rdeanu, -M an uscrise sla ve din tim p ul lui Ştefan cel M a re, B u cu-
reşti, 194 3 ; Ni colae C o m şa, M an uscrisele rom â n eşti din B iblioteca C en-
tral ă de la B laj, B laj, 19 44 ; M an uscrisele sla v e d in B ib liot eca A c a d e-
m iei, red. d e P . P. P an aitescu, voi. I, B u cureşti, 19 59; Vabriel Ştre m pel,
C o p işti d e m a n u sc rise ro m â n eşti p jn ă la 1 80 0, voi. I, B u cu r eşti, 1 95 9 ;
V. Ş frem pel, C atalo gul m a nu scriselor rom â neşti, B u cureşti, 197 8 ² 19 87,
3 voi.
li) V e chile tip ăritu ri slavon e şt i, rom â n e şti şi gre ce şti au fo st biblio-
grafiate : de Ioan B ian u, N er va H od oş şi D an S irnonescu, su b titlul
Bibliografia ro mân ea scă veche, 1508² 1830, 4 voi., B ucureşti, 1903 ²
19 44 . ; S în t pu bl i cate foil e d e titlu, un el e p refeţ e, trad u cer e a u n o r pr e feţe
în ro m ân eşte etc. În tre giri şi în dr e ptări se g ăse sc la D an iela P oe-nariU,
^C ontribuţii la Bibliog rafia rom â nească veche, Tîrgovişte, 1973. Pentr u
perioada m od ern ă notă m B iblio grafia rom â nea scă m od ern ă (183 1 ²
Î9 18 ), sub egida A cad emiei R o mân e (coordo narea generală Va briel
Ş tre m pe l; a a pă r ut v oi. I, A ² C , în 1 98 4, v oi. II, D ² K , 19 8 6 şi v oi.
m ;t--Q 1989).
C r on icile, ma n u scrisele şi tipăritu rile n e interese ază în pri m u l fînd
p e r i t r u st u d i er e a c u l t u r i i n o a s t r e bi s e r i c e ş t i , a n i ve l u l u i d e p r e g ă t i r e
a clerului ro mân în vrecut. ‡ Ŷ .............. ' '
g) V echile n oa st re p ravile (iz vo are ju ridice). In teresează pen tru
cun oa şterea le giuirilor bisericeşti din ep oca m e die şi m o d ernă, a or g a
ni ză rii bi se ri ce şti, a a tri b u ţ iil o r j u d e c ăt o r e şti a le c l er u l ui şi ch i a r p en
tru c un oa şt er e a st ării r eli gi oa se- m or a l e a cl e r ulu i şi c r ed i n ci o şil or în
epoca respecti vă. M enţion ăm aci : Pra vila rito ru lui Lu ca ci ( 1 5 8 1 ) , Pra
vila d e la G ovo ra (16 40 ), Pra vila lui V asile L u pu (16 46 ), -P ravila cea
M ate sa u în dreptarea legii d e la T îrgo vişt e (16 52), Pid alion ul (N eamţ,
18 44 ) etc. P en tru T r an sil van ia in teresează colecţ iile d e legiuiri me d ieva
le : T rip a rtitu l lui W e rb b'czi şi A p p rob ata e et C o m p ila ta e C o n stituti o*
ne s-, : cu pr e ve d eri u m ilit oar e pe nt ru B i seric a r o m â n e a sc ă, pr ecu m şi
pen tru clerul şi cred inci oşii ei. -‡»-ŶŶ<-<‡- ŶŶŶ*
nsemnarue ae caiaiorie. i'enxru stuaim nostru interesează şi
categorie de izvoaae, întrucît cuprind multe ştiri privitoare la
fericească. Menţionăm însemnările deosebit de preţioase ale
onului Pavel din Alep asupra călătoriilor patriarhului Macarie
ihiei în ţările române pe la mijlocul secolului al XVII-lea, scrise
arabă (publicate în trad. rom. de Emilia Cioran în 1900, alta în
Vasile Radu în trad. franceză, 3 voi., Paris, 1927²1949), însem-
e călătorie ale mitropolitului Neofit Cretanul al Ungrovlahiei,
ijlocul secolului al XVIII-lea, însemnările unor călugări ruşi şi
) bună parte din însemnările care privesc ţările noastre ² şi
Biserica ² au fost publicate de N. Iorga, Istoria românilor prin
ed. II, 4 voi. Bucureşti, 1928²1929 (reeditată într-un singur
a Bucureşti în 1981); V. Bezviconi, Călători ruşi în Moldova şi
a, Bucureşti, 1947; Călători străini despre ţările române, Bucu-
38²1983 (au apărut 8 volume).
echile condici de hirotoniri de arhierei sînt de asemenea pre
dai ales pentru determinarea începutului păstoririi lor. S-au
pînă acum: Condica Siîntă a Mitropoliei Ungrovlahiei, de
e Enăceanu, în 1886, Condica de hirotonii a Mitropoliei Moldo-
Nicolae Iorga, în 1924. Condici de hirotonii de preoţi au pu-
. Vh. Negulescu (Ungrovlahia), mitropolitul Tit Simedrea (Ră-


   Ë      

echile pomelnice ale unor mitropolii, episcopii, mînăstiri sau

sau pomelnice de ierarhi prezintă numele ctitorilor şi bine-
or lăcaşurilor de închinare respective. Ne ajută Ia stabilirea
nor ierarhi, stareţi sau preoţi de mir (unele pomelnice de mî-i
biserici au fost publicate de prof. Aurelian Sacerdoţeanu). ru
perioadele IV şi V interesează şi alte categorii de izvoare

Corespondenţa este un izvor preţios pentru cunoaşterea trecu-

ericesc mai ales în perioada modernă şi contemporană. Au fost
i îndeosebi scrisorile trimise sau primite de unii ierarhi sau
s marcante din cler, din care putem cunoaşte felurite aspecte
i bisericeşti de altădată (de exemplu, corespondenţa epişcopu-
et al Rîmnicului, apoi mitropolit, publicată de N. Iorga, a lui
'dec al Romanului, de preotul Paul Mihail, a lui Andrei Şa-
preotul profesor Teodor Bodogae, a patriarhului Miron Cristea
>politului Miron Romanul, de mitropolitul Antonie Plămădeală).
 i) iviem o n u e sau în se mn ăril e zilnic e al e u n or p er so n alităţi bise ri-
ceşti, sau ch iar ale un or laici care au a. vut legăt uri cu B iserica, d e ase-
m e n e a c o n stit u i e u n iz v or u til d e i n f or m a ţ ii t ot pe nt ru pe r i oa d a m o -
d e r n ă ( d e pil d ă M e m o riil e m i tr o p olit u l ui A n d r e i Ş ag u n a, S i bi u , 1 9 2 3
sau a l e co n si li e r u l u i ar h i e p i sc o p e sc N i c ol a e C r i st e a di n S i b i u ).
m ) R epo rtajele şi a rticolele in presa bisericea scă (uneori şi laică)
c on stit u i e u n i z v o r pr e ţ i o s p e n t r u vi a ţ a bi se r i ce as c ă d i n se c o l el e X I X
şi X X . In t er e se a ză î n d e o se bi re p o r t a j el e p r i vi t o ar e l a al e g e r e a, hi -
r ot on i a, î n sc ă u n ar e a, d ec e su l un or i er a r hi , d ate d e spr e u n ii t eo l og i şi
pre oţi de val oar e, fa pte d e sea m ă d in vi aţa între gii B isericii O rt od ox e
R o m ân e, a eparh iilor, a un or mî năstiri sau par ohii (a se ved ea Biblio grafia
analitică a p erio dicelo r ro m ân eşti, 2 voi.,- s-au publicat şi cî-i e v a
bi bli o gr a fii a n aliti c e al e pr i n ci pa l el o r pe r i o d i c e r o m â n e şti).
T o at e ace ste categ orii de izvoa r e contrib uie la o m ai bu n ă cu n o aş-
tere a fa pt el or şi la o p r ez ent ar e cît m ai co r ectă a l or. F ire şt e, aşa cu m
a m s p u s şi î n a lt l o c , e l e t re b u i e su p u se u n ei cr iti c i şi s el e c ţ i i, p e n t r u
a r eţi n e n u m a i e s e n ţ i a l u l şi m a i a l e s c e e a c e est e d e m n d e c r e z a r e.

BIBLIOVRAFIE
AURELIAN SACERDOŢEANU, îndrumări în cercetări istorice, Bucureşti, 1945,
p. 65²128 (capitolele : Ceva despre un corpus al izvoarelor istoriei românilor şi Iz-
voarele istoriei românilor); Istoria României, voi. I, Bucureşti, 19,60, p. XXXIX²LXVII
(cap. Izvoare); Istoria României, voi. II, Bucureşti, 1962, p. XVII²XL (cap. Izvoare);
I. CRĂCIUN şi A. ILIEŞ, Repertoriu! manuscrinelor de cronici interne privind istoria
României, Bucureşti, 1963, 503 p. ; PAUL SIMIONESCU, Un guide bibliographique
pour Vhistoire du Moyen-Agc et des tcmps modernes de la Roumanie. în «Romanian
Studies», I. Leiden, 1970, p. 178²225 (deosebit de util); B. THEODORESCU, Istoria
bibliografiei româna, Bucureşti, 1972, 431 p. Bibliografia istorică a României. II. Sec.
XIX, tom. 1, Bucureşti, 1972, XXXV + 512 p. şi III, sec. XIX, tom 5, Bucureşti 1974,
371 p.; Bibliografia istorică a României, I, 1944²1969, Bucureşti, 1970, XL + 386 p.;
IV, 1969²1974, Bucureşti, 1975, 514 p.; V. 1974²1979, Bucureşti, 1980, 454 p.; VI,
1979²1984, Bucureşti, 1985, 532 p.; Enciclopedia istoriografiei româneşti, Bucureşti,
1978, 471 p.

LITER ATUR A ISTOR IEI

B IS ER IC II OR TO DO XE R OM ÂNE
(BIB LIOVR AFIE VENERALA)
P e lîng ă iz vo arele a mi ntite, este n ec esar să cu no aşte m stu diil e şi
lu cr ă r il e d e i st o ri e bi se r i c e a sc ă a p ăr u t e p î n ă î n pr e ze n t . D e a c e ea , î n
c el e ce u r m e az ă vo m fa c e o pr e ze n t a r e g e n e r a l ă a p ri n ci pa l e l or st u d ii
de Ist oria B i sericii O rto d o xe R o m â ne sau , altfel spu s, vo m fac e u n sc urt
istoric al ist orio gr a fiei B isericii n oastre.
ia Bisericii Ortodoxe Române este o disciplină relativ recentă,
introdus ca materie de studiu de sine stătătoare în şcolile
teologice (medii sau superioare) abia de pe la începutul se-
tostru (pînă atunci se studia în cadrul Istoriei bisericeşti uni-
Este firesc atunci ca studiile sau lucrările de Istoria Bise-
Ddoxe Române să fi apărut destul de tîrziu. arătat şi în paginile
precedente că se întîlnesc ştiri de interes c în unele vieţi de
sfinţi, care au avut oarecari legături cu po-stru, precu m şi în
analele şi cronicile slave şi ro mâneşti. în ; de viaţă în care
a trăit poporul român din Transilvania, au ci primele cronici
româneşti cu un pronunţat caracter biseri-onica protopopului
Vasile (-j- 1659), de la biserica Sfîntul Ni-1 Şcheii Braşovului,
cu ştiri privitoare la această biserică, Is-rtei biserici a Şcheilor
Braşovului a protopopului Radu Tem-1742), care folosea şi
documente inedite, cronica rimată inti-'ingerea sfintei minăstiri
a Silvaşului (Prislopului) de iero-Efrem şi altele mai puţin
Însemnate. în Moldova pot fi menţio-va lucrări de istorie bi
ericească locală, datorate arhimandri-tolomei Măzăreanu, în a
doua jumătate a secolului al XVIII-lea.
ele lucrări de istorie bisericească propriu^zise se datorează ;a
aţilor «iluminismului românesc». Astfel, Saniuil Micu (1745²-
schizător de căi noi în istoriografia românească,- este autorul
crări de istorie bisericească la no?. Este vorba de volumul IV
ii sale Istoria, lucrurile şi intimplările românilor, intitulat : Is-
iricească a Episcopiei româneşti din Ardeal r i (rămasă în manu-
3 o cupa cu în cr eştinar ea strămoşilor noştri, .apoi prezenta
ire mitropoliţii Transilvaniei pîriă la 1701, despre «uniaţia» din
31 şi.,despre vlădicii români uniţi din. secolul al XVIII-lea. uţin
timp după el, un alt reprezentant al iluminismului româ-
Transilvania, Petru Maior (c. 1756²1821), a izbutit să tipă-
Ŷima istorie bisericească la noi, sub titlul : Istoria Bisericii ro-
atit a cestor dincoace, precum şi a celor dincolo de Dunăre,
3. Chiar din titlu se vede că el se ocupa de viaţa bisericească
românilor. In partea întîia înfăţişa începuturile creştinismu-
ritoriul locuit de români, iar în p artea a doua, viaţa biseri-
românilor de pretutindeni, stăruind asupra vieţii bisericeşti a
r transilvăneni. Se remarcă faptul că, deşi erau uniţi, Samuil
Petru Maior în făţişează B iserica Ortodoxă dr ept adevărata
a românilor, neascunzînd nemulţumirea credincioşilor faţă de
 Deşi au folosit numeroase documente (Maior reproduce o serie din
ele în limba originală), multe din afirmaţiile lor au fost infirmate de
cercetările istorice ulterioare. Totuşi ei au meritul de netăgăduit de a fi
scris primele istorii bisericeşti ale tuturor românilor, iar Petru Maior
are în plus meritul că a tipărit-o. Din aceste motive, putem să-i soco-
tim pe amîndoi ca «părinţi» ai studiilor de Istoria Bisericii Române.
în prima jumătate a secolului al XlX-lea, odată cu înfiinţarea se-
minariilor teologice (Socola-Iaşi ² 1803, Sibiu ² 1811, Acrad Ŷ² 1822,
Bucureşti, Buzău şi Argeş ² 1836, Rîmnic ² 1837 etc), s-a făcut tot mai
mult simţită nevoia unor manuale didactice corespunzătoare pentru
şcolile noastre teologice. în Ţara Românească, Alexandru Geanoglu-
Lesviodax, fost secretar al Mitropoliei Ungrovlahiei, a tradus din gre-
ceşte Istoria bisericească a lui Ştefan Comită, care, la orîndul ei, era un
rezumat al cunoscutei Istorii bisericeşti a mitrop olitului Meletie al
Atenei, pe care a completat-o cu unele informaţii privitoare la viaţa
bisericească a românilor din Muntenia şi Moldova. A apărut sub titlul :
Istorie bisericească pe scurt, cuprinzătoare de cele mai vrednice de
ştiut intîmplări a sfintei Biserici răsăritene (Bucureşti, 1845).
In T r a n s i l v a n i a , marele ierarh Andrei Şaguna (1808²1873) a
scris un manual intitulat Istoria Bisericii Ortodoxe răsăritene universale
de la întemeierea ei pină în zilele noastre, în 2 volume, Sibiu, 1860.
Volumul II se ocupa cu Istoria Bisericii româneşti, îndeosebi a celei din
Transilvania începând cu secolul XV (această parte a fost tradusă şi
publicată în nemţeşte de Zaharia Boiu şi Ioan Popescu sub titlul : Ve-
schichte der griechisch-orientalischen Kirche în Osterreich, Sibiu, 1862).
In Banat, preotul Nicolae Tincu-Velia (1816²1867) publica tot pe
atunci o Istorioară bisericească politico-naţională a românilor peste tot
(Sibiu, 1865), stăruind asupra istoriei politice şi bisericeşti a românilor
bănăţeni.
în Moldova, primul manual a fost al arhiereului Filaret Scri-ban
(1811²1873) : Istoria bisericească a românilor pe scurt (Iaşi, 1870), bazată
mai ales pe izvoare şi lucrări ruseşti. Se ocupa de istoria vieţii bisericeşti
a românilor din toate cele «trei ţări» : Moldova, Muntenia şi
Transilvania.
Amintim şi lucrarea profesorului rus Evghenie Golubinski de la
Academia duhovnicească din Moscova, Istoria Bisericilor ortodoxe bul-
gară, sîrbâ şi română (Moscova, 1871), din care a apărut o parte şi în
traducere românească, sub titlul: Privire scurtă asupra Istoriei Bisericii
 ortodoxe (Iaşi, 1879, trad. I. Caracicoveamu). Este o lucrare pli-
reşeli de amănunt şi cu teza eronată că am fos t creştinaţi de
în secolul IX.
i aceste manuale şi-au avut meritul lor, slujind mult timp în-
tul nostru teologic, astăzi nu mai pot fi folosite, fiind depăşite
^ţările făcute în cei mai bine de o sută de ani care au trecut de
ţia lor.
>ă aceste încercări de sinteză, s-a trecut la alcătuirea unor lu^
eciale de istorie bisericească, la monografii, care priveau numai
aspecte sau persoane din istoria Bisericii noastre. Multe din
ucrări se bazau pe un preţios material arhivistic inedit, încît ²
; rezerve ² mai pot să fie folosite şi azi.
v e c h e a R o m â n i e trebuie să-1 menţionăm, în primul rînd t
fătul episcop Melchisedec Ştetănescu al Romanului, membru al
iei Române (1823²1892)) cu lucrările: Cronica Huşilor şi a iei
(1869), Cronica Romanului şi a Episcopiei (2 voi., 1874²
apismul şi starea actuală a Bisericii din România (1883), Biserica
:ă în luptă cu protestantismul, în special cu calvinismul în vea-I
(1890), precum şi monografiile închinate unor vlădici : Antim ii,
FiJaret II, Dionisie Romano etc. Aşadar, prin episcopul Mei-:, s-a
ajuns la monografia istorică, fie a unei instituţii, fie a sonalităţi,
el fiind unul din cei mai de seamă isltorici ai Bisericii.
care a deschis drumul spre alte cercetări de acest gen. alt
episcop, Ghenadie Enăceanu de la Rîmnic (Î835²1898), ne-a ii
multe lucrări privitoare la Biserica din Ţara Românească, în-se
impune Creştinismul în Dacii şi creştinarea românilor (1875), şi
editarea lucrării Condica sfîntă a Mitropoliei Ungrovlahiei
Profesorul Constantin Erbiceanu (1838²1913), de la Facultatea
ogie din Bucureşti şi membru al Academiei Române, deşi s-a
mai mult de cultura greacă în ţările remâne, a scris şi Istoria
Hei Moldovei şi Sucevei şi a catedralei mitropolitane din Iaşi
storia seminarului de la Socola (1885), precum şi biografiile
idici contemp orani cu el. Arhiereul Narcis Creţulescu (1835²
a ocupat cu trecutul unor mînăstiri moldovene (o Istorie a mî-
heamţ, în 9 volume, i-a rămas în manuscris). Fostul mitropolit
Athanasie Mironescu (1858²1931), membru onorar al Acade-
tnane, a colaborat ² ca episcop la Rîmnic ² la alcătuirea unei
Eparhiei Rîmnicului Noul-Severin (1906), iar mai tîrziu a scris
-nînăstirii Cernica (1930). Preotul bîrlădean Ioan Antonovici
(1856²1931), mai tîrziu episcop la Huşisub numele de Iacob, membru
onorar' al Academiei Române, a publicat cinci volume de Documente
bnlădene (1911²1926), precum şi diferite monografii de mînăstiri şi
schituri din părţile Bîrladului.
Desigur, în această perioadă au mai apărut şi alte lucrări de isto-
rie, între care şi multe monografii, dar fără o valoare ştiinţifică deose-
bită. Multe s-au publicat în revistele «Biserica Ortodoxă Română» din
Bucureşti (din 1874), «Revista Teologică» de la Iaşi (1883²1887) ş.a.
în Bucovina a activat marele istoric Eusebiu Popovici (1838²1922),
care, în cunoscutele sale prelegeri de Istorie bisericească universală
(trad. rom. de Athanasie Mironescu, 4 voi-, 1925²1928), a tratat şi nu-
meroase probleme privitoare la trecutul Bisericii româneşti. Preotul
Dimitrie Dan (1856²1927), membru corespondent al Academiei Româ-
ne, a scris cîteva lucrări privitoare la trecutul Bisericii din Moldova de
nord, între care şi Cronica Episcopiei din Rădăuţi (1912) şi monografiile
unor mînăstiri.
Iri T r ansi 1 vani a, centrul studiilor de istorie b siericească a
devenit Sibiul, unde era şi sediul Mitrop oliei ortodoxe. Se remarca
faptul că aici încep să apară lucrări cu caracter monografic, închinate
unor instituţii şi personalităţi. Intre istoricii de aici, din a doua jumătate
a secolului trecut şi primele decenii ale secolului nostru, se numără Ni-
colae Popea (1826²1908), mai tîrziu episcop la Caransebeş şi membru
al Academiei Române, autorul primei monografii despre Arhiepiscopul
şi mitropolitul Andrei Şaguna (Sibiu, 1870) ; arhimandritul (mai tîrziu
arhiereul) Ilar ion Puşcariu (1842²1922), cu cele două volume de Docu-
mente pentru limbă şi istorie (Sibiu, 1889²1897) şi cu o temeinică mo-
nografie despre Mitropolia românilor ortodocşi din Ungaria şi Transil-
vania (Sibiu, 1900), privind mai ales restaurarea ei din 1864.
La Arad²Oradea trebuie amintit arhimandritul Va sile Mangra
(1850²1918), mai tîrziu mitropolit al Ardealului, membru al Academiei
Române, cu lucrările Mitropolitul Sava II Brancovici (Arad, 1906), Ie-
rarhia şi Mitropolia Bisericii Române din Transilvania şi Ungaria (Sibiu,
1908) etc.
în B anat, reţinem pe protopopul Lugojului Gheorghe Popovici
(1862²1927) cu o lucrare asupra dezbinării din 1701 (Uniunea români-
lor din Transilvania cu Biserica romano-catolică sub împăratul Leopod I,
Lugoj, 1901).
In Biserica unită din Transilvania, au scris studii de istorie biseri-
cească canonicii Timotei Cipariu (1805²1887) şi Ioan Micu Moldovan
(1833²1915), amîndoi membri ai Academiei Române. Primul a publi-
 toscuta lucrare Acte şi fragmente latine şi româneşti pentru is-
isericii române mai ales unite (Blaj, 1855), cu multe reproduceri
imente, iar intre 1869²1872 a publicat Arhivul pentru filologie
ic, în care au apărut, de asemenea, multe documente care inte-
Biserica. I- M. Moldovan a editat două volume de Acte sino-e
Bisericii române de Alba lulia şi Făgăraş (Blaj, 1869²1872). pă ei,
a început în Biserica unită o nouă fază în studiile de istoricească,
în care predomina stilul polemic, tendenţios. Acestui îi aparţin
istoricii de la Blaj Alexandru Grama (cu lucrările /sto->ricii
româneşti unite cu Rom.a şi Instituţiile calvineşti în Biseri-înească
din Ardeal) şi mai ales Augustin Bunea (1857²1909), cu e :
Vechile episcopii româneşti ale Vadului, Geoagiului, Silvaşu-
'ălgradului (1902), Episcopii Petru Pavel Aron şi Dionisie Nov.a-
1902), Ierarhia românească din Ardeal şi Ungaria (1904), Mitro-
Sava Brancovici (1906) ş.a. Cum era şi firesc, tezele eronate ale
ea au fost combătute de istoricii ortodocşi, ă in primii ani ai
secolului al XX-lea se remarcă o reînviorare lor de istorie în
general, datorită marilor istorici Alexandru Xe-1847²1920),
Dimitrie Onciul (1856²1923), loan Bogdan (1864² Vicolae lorga
(1871²1940), Vasile Pârvan (1882²1927) şi Con-
Giurescu (1875²1918), prin care se pun bazele istoriografiei
«pozitiviste». Cercetările acestora au dat un nou impuls şi stu-
e istorie bisericească. Teologii şi istoricii Bisericii încep cerce-
;ematice în arhivele româneşti şi străine (Bucureşti, Sibiu, Buda-
/"iena, Carloviţ, Moscova, Kiev, Muntele Athcs etc), descoperind
noi asupra trecutului bogat în fapte al Bisericii noastre. Acum
t lucrarea de sinteză a lui Nicolae lorga: Istoria Bisericii româ-
a vieţii religioase a românilor (ed- I, 1908²1909, ed. II, 1929²
are ²Ŷ cu toate greşelile ei de amănunt ² poate fi folosită şi azi.
tea se mai adaugă alte aproximativ 500 de lucrări ale sale pri-
ferite aspecte din trecutul Bisericii noastre, un număr redus,
raportăm la cele aproximativ 24.000 de titluri de lucrări scrise
eci o operă aproape incredibilă prin proporţii. Intre ele, se im-
rările privitoare la viaţa bisericească a românilor transilvăneni
preoţi din Ardeal, 1902 ,‡ Ştefan cel Mare, (Aihai Viteazul şi Mi-
i Ardealului, 1904), cele închinate unor vlădici de altădată (An-
eanul, Filaret II, Veniamin Costachi ş.a.), cele privitoare la ve-i-
eratură bisericească (Istoria literaturii religioase a românilor
2688, 1904), monografiile unor mînăstiri (Hurezi, Neamţ etc),
Şi cele privitoare la legăturile noastre cu Bisericile ortodoxe
din R ăsărit (C on st an tino pol, A lexa nd ria, Ieru sali m, At h os), pun înd î n
l u m i n ă r ol u l ţ ă r i l o r r o m â n e î n su sţ i n e r e a l o r ( e x. l u cr a r e a B y za n c e
ap res B yza nce, trad. rom. 1971 ).
U n t e ol o g c a r e a sc r i s st u d ii d e o se bi t d e val o r o a se î n d o m e n i u l
n o stru a fost N icoia e D o b re scu ( 18 75 ² 1 9 1 4 ), pri mu l titu lar al cat ed r ei
de Istoria B isericii R o m ân e la F acultatea de Te olo gie din B ucureşti şi
m e m b r u co r es p on d ent al A c ad e m i ei R o m ân e. A fă c ut st u dii te m ei n i ce
de specializare, precu m şi cer cetări în arhi vele din B ucure şti, B u d a pe st a
şi V i en a, d u p ă c are a c u l es un va l or o s m at eri al d o c u m en t ar in ed it - A
adu s c on tribu ţii preţi oase la i storia B i sericii din Ţ ar a R o m ân ea scă şi
M old ova în secolele X IV ² X V, prin lu crările : în tem eierea Mitrop oliilo r
şi a celor dinţii mînăstiri din ţară (1906) şi Din istoria B isericii Rom ân e î n
vea cul al X V -lea (19 10 ), care n -au fost depă şite de cercetările ulteri oar e.
S e m ai ad a u gă l a acestea un valoro s stud iu, cu m u lte an exe docu m entare,
pri vin d Istoria B isericii R om â ne di n O lteni a în tim pu l o cu paţiu nii
au striece (19 06 ). P releg erile sale u ni versitare, la un ni vel a ca d e m i c
f oa r t e ri di c at pe n t r u a cel ti m p, au r ă m a s n u m a i l it o gr a fi at e. A pu blicat,
în sch i mb, u n m a nu al pentru se mi n ariile teol ogic e (azi dep ă şit ), p re c u m
şi di fe r it e a lt e l u c r ări , fi e î n re vi st e, fi e a p ar t e. D e ci, pu te m spu n e c ă
N ic oi ae D o br e scu a fost pri m u l n ostru m a re ist o ric bisericesc, a cărui
m u n că a stat la b aza cerc etărilor u lteri oare, şi care a for m at cîţi va alţi
c er c etăt o ri.
«E l e vii) > săi au acti vat m a i al e s înt re c ele d o u ă ră zb oai e m o n d i ale
şi au ad u s m ult e el e m e nte n oi în orien tar ea i stori o gr a fiei şi o lăr gir e
e vi d en t ă a p r o b l e m e l or ab or d at e. D i ntr e a c eşti a, p o t fi a m in t iţi: pr e o
tul N icuî ae M. P op escu (18 81 ² 19 63 ), u r maşul său la cated ră şi me m bru
ai A cade mi ei R o m âne, autorul lucrărilor: N îto n II patria rhul C o nsta n-
tinopolului (1914), Patriarhii Ţarigradului prin ţările româneşti (1914),
P reoţi d e mir ad orm iţi în D om nul (1 94 2) şi alt ele ; profesorii fo stei F a
cultăţi de Te ol o gie din C hişinău , C o nstan tin T om e scu (cu lucrarea M i
tropolitul Grigorie IV al Ungro vlahiei, 1927) şi Toma G. Bulat (1887²
19 79 ) cu m a i m u lte st ud ii pri vit o ar e la B i seri ca din M un t en i a şi M ol
do va ,‡ pr e otul C o nstan tin B oh ule scu (18 82 ² 1 9 59 ), cu zeci de lucrări.
în t r e c ar e : F e ţ e b i seri c eşti î n ră zb o a i e, ră zv ră ti ri şi rev o l uţii ( 1 9 3 0 ),
D in viaţa m itro po litu lui V enia m in C ostach i (19 33 ) ; pre otul D u m itru
Fu rtun ă din D orohoi (1 890 ² 19 65), care de asem enea are foarte mu lte
lu cr ă ri, într e c ar e: P re oţi m e a ro m â n ea sc ă în se co l ul al X V I II -l ea şii
U cenicii sta reţ ului P aisie în mîn ăstirile C ernica şi C ăldă ruşa ni ; mitro
politu l T U S i m ed rea (18 86 ² 1 9 71 ), car e a ed itat V ia ţa S fîn tulu i N ito n a;
lu i Vavriil P r ot ul şi P rip clelc lu i Pil otei M on ah ul. .:‡' ‡

4 ² Istoria B.O.R.
osta Facultate de Teologie din Cernăuţi ²‡ Suceava, titularul
de Istoria Bisericii Române, profesorul Simeon Reli (1882² a
ocupat îndeosebi cu trecutul Bisericii din Moldova de nord 1
stăpînirii austriece, în 1942 a tipărit primul volum din prele-le
sub titlul : Istoria vieţii bisericeşti a românilor. La Chişinău,
Iaşi, s-a remarcat preotul Paul Mihail, cu contribuţii privind
eiaţiilor bisericeşti româno-ruse şi izvoarele medievale ale
îaţionaie.
ransilvania, la încep utul secolului nostru şi apoi în perioada
că, studiile de istorie bisericească au cunoscut o p erioadă de
La Sibiu şi apoi la Cluj, au activat marii istorici transilvăneni
>aş (1880²1967) şi Silviu Dragomir (1888²1962). I. Lupaş a ţi-
itre 1905²1909 ² primele cursuri sistematice de Istoria Bise-
lâne la Institutul Teologic din Sibiu. Intre numeroasele sale lu-
impune monografia Mitropolitul Andrei Şaguna (Sibiu, ed. I,
II, 1911), premiată de Academia Română, la care se adaugă
ări despre Şaguna, despre viaţa bisericească a românilor tran-
mai ales în secolul al XVIII-lea,- despre unii vlădici de sea-
918 şi-a tipărit lecţiile ţinute la Sibiu, sub titlul: Istoria bise-
a românilor ardeleni. Multe din studiile sale de istorie biseri-
;nt cuprinse în cele cinci volume de Studii, conferinţe şi cornu-
torice, tipărite între anii 1928²1946, pe cînd era profesor la
taftea din Cluj şi membru al Academiei Române. u Dragomir a
fost, de asemenea, profesor la Institutul Teologic i (1911²
1919 ), ap oi la Universitatea din Oluj şi membru al ei
Române. Este autorul lucrării Istoria dezrobirii religioase « r
din Ardeal în secolul XVIII (2 voi., Sibiu, 1920²1930), în
zintă, în mod critic şi obiectiv, întreg procesul de dezbinar e
că a românilor transilvăneni din 1698²1701, precum şi lupta
şi credincioşilor pentru apărarea Ortodoxiei în secolul XVIII,
te primul care a cercetat Relaţiile bisericeşti ale românilor cu
secolele XVII şi XVIII, în două lucrări (1912 şi 1914). storic
ardelean cu lucrări deosebit de valoroase a fost Ştefan 887 ²
1977), care a alcătuit prima sinteză temeinică sub titlul ‡ isericii şi
a vieţii religioase a românilor din Transilvania (voi. Sibiu,
1935). Alte două lucrări de sinteză se ocupă cu Zugrcn'ii r
româneşti (Cluj, 1929) şi cu Mănăstirile româneşti din Tran-
(Sibiu, 1936), iar altele cu felurite probleme legate de viaţa
scă a românilor transilvăneni. Tot la Cluj ^au activat preoţii
1
Stanca (1884²1946), Horea Mureşan (1907²1962) şi alţii.
 La Arad, putem aminti pe consilierul eparhial Gheorghe Ciuhandu
(1875²1947), cu lucrări privitoare la viaţa bisericească a românilor din
acele părţi: Episcopii Samuil Vulcan şi Gherasim Raţ (1935), Românii
din eîmpia Aradului de acum două veacuri (1940) ş.a. La Braşov a lucrat
preotul Candid Muşlea (1886²1965) cu Istoria bisericii Stîntul Nicoiae
din Şcheii Braşovului (2 voi., Braşov 1943²1946) şi alte lucrări de is-
torie bisericească locală.
în Biserica unită, consemnăm studiile de istorie şi istorie biseri-
cească ale lui Zenovie Păclişanu, Elie Dăianu, Ştefan Manciulea şi Ale-
xandru Cziple, sau cele de istoria culturii datorate lui Nicoiae Comşa.
Pe lîngă aceşti ierarhi, profesori de teologie şi preoţi ² din care am
amintit numai o parte ², în perioada interbelică au adus contribuţii
apreciabile la o mai bună cunoaştere a istoriei Bisericii noastre şi a ve-
chii culturi româneşti o serie de profesori de la Universităţile din Bucu-
reşrti, Iaşi, Cluj şi Cernăuţi, precum şi diferiţi alţi cercetători din afara
Bisericii. Consemnăm aici pe Vasile Pârvan (începuturile vieţii creşti-
ne), loan Bianu, Nicoiae Caitojan, Ştefan Ciobanu, Sextil Puşcariu, Dan
Simohescu, Gheorghe Bogdan-Duicâ, Petre P. Panaitescu şi Emil Tur-
deanu (toţi cu probleme de istoria vechii culturi româneşti), Nicoiae
lorga, Alexandru Lapedatu, Ilie Minea, loan Nistor, loan Filitti, Gheor-
ghe Bratianu, Constantin C. Giurescu, Aurelian Sacerdoţeanu, loan Mo-
ga (i'storie), Demostene Russo şi Vasile Grecu (bizantinologie), Mărcu
Bczcr (legaturi cu Bisericile răsăritene), Ştefan Berechet (vechiul drept),
Gebige Balş, Nicoiae Ghica-Budeşti (istoria artei-arhitectură), Ion D.
Ştelăriescu, Victor Brătulescu, Coriolan Petranu, Virgil Vătăşianu (is-
toria iartei-pictură) şi mulţi alţii.
Tot în perioada interbelică au apărut numeroase reviste de specia-
litate,, in care se întîlnesc şi contribuţii privitoare la istoria. Bisericii sau
a vechii culturi, a artei bisericeşti : Revista Istorică a lui Nicoiae lorga
(1915²1946) şi Revista Istorică Română (1931²1947), Buletinul Comi-
siuftii. Monumentelor Istorice (1908²1945) la Bucureşti, Anuarul Comi-
siunii Monumentelor Istorice, secţia pentru Transilvania (1926²1938)
şi Anuarul Institutului de Istorie Naţională (1921²1945) ambele la Cluj,
Cercetări Istorice (1925²1947) la Iaşi, Codrul Cosminului la Cernăuţi
(1924²1939), Arhivele Olteniei la Craiova (1922²1943), Arhivele Ba-
sarabiei la Chişinău (1929²1939). Se creează Institute specializate:
Institutul de studii sud-est europene (1914), Institutul de Istorie Naţio-
nală din Cluj, Institutul de Istoiia românilor A. D. Xenopol din Iaşi ş.a.
 cercetările istoricilor citaţi mai sus, trecutul Bisericii noastre
să fie tot mai bine cunoscut, ieşind la lumină rolul multiplu.pe,
îndeplinit ea în viaţa poporului român. . -., !. .
pot fi trecute cu veder ea cîteva contribuţii ale unor istorici
Ŷare s-au ocupat cu istoria vieţii noastre, bisericeşti. Intre ei
nenţionat francezul catolic Jacques Zeiller, profesor la Univer-
in Fribourg ² Elveţia, cu o lucrare fundamentală asupra vieţii
în provinciile romane dunărene (Les origines chretiennes dans
inces danubiennes de l'empire romain, Paris, 1918, reeditată la
1967), apoi pe fostul arhiepiscop catolic ai Bucureştilor, Ray-
etzhammer, cu lucrări privitoare la viaţa creştină în fosta pro-
omană Scythia Minor, şi pe preotul catolic francez Vitălien
cu lucrări privitoare la raporturile bisericeşti româno-bizan-

î 19 48, cel e mai temeinice lucrări le-au publicat profesorii

o u ă I n s t i t u t e t eo l o g i c e . L a B u c u r e ş t i a u a c t i v a t p r e o -
sori Gheorghe Moisescu (1906²1974), cu studii privind 'cato-
în Moldova pînă la sfîrşitul secoLului al XlV-lea, şcolile' din
de Munte, istoria unor mănăstiri ,‡ Alexandru Ciurea (Mitro-
îon Vh eu că şi Iacob Stamati, ep iscop ul C alinic cel; Sfânt,
rea preoţimii la mişcările naţionale şi sociale din 1821, .1359
mărturisirea de credinţă a spătarului Nicolae Milescu); Niculae
cu {istoria mănăstirilor Snagov, Argeş şi Sf. Vheorghe Nou, a
iei Ungrovlahiei şi a Episcopiilor Rîmnicului şi Argeşului, a
[ui teologic din Bucureşti); Ioan Răniureanu (începuturile oreş-
li la noi, sinoadel e din pro vinciile r oma ne sud- dunăr en e);
nan (scriitorii bisericeşti din epoca străromână), bizantinologul
'u Elian (probleme privitoare la raporturile româno-bizanţirie) ,‡
Popescu (creştinismul în Dobrbgea în primele Veacuri).' !
ibiu notăm pe preoţii profesori -.Ştefan Lupşa (1905²1964), ; cu
vind istoria românilor bihoreni, «Uniaţia» din 1698²1701; Bi-
a Ardeal în secolul XVIII; Milan Şesan (1910²1981), cu studii
Jriginea şi timpul primelor traduceri româneşi ale Sf. Scrîp-
ron Vlad (istoria Mitropoliei Transilvaniei, a Institutului Teo-
y Sibiu); Teodor Bodogae (Ajutoarelş româneşti la mănăMi-
Muntele Athos, Sinodul de la Iaşi, studii despre Andrei Şa-
oţi aceştia au publicat însă o serie de lucrări şi înainte,de.
tam aici şi manualul uniA^ersitar de Istoria Bisericii Române
îucureşti, 1957), întocmit de preoţii profesori Vheorghe Moi-
afan Lupşa şi Alexandru Filipaşcu. Ŷ ' asb i.m
 i i ‡ Mi ti opoli tul. Ni'colae Mladin ‡ al Ardealului (1914²1986) s-a ocupat
dei Salmuil Micu Klein-teologul {Sibiu, 1957) şi Biserica Ortodoxă Ro-
mână una şi aceeaşi în toate timpurile (1968). Mitropolitul Ardealului
Antonie Plămădeală a publicat o serie, de lucrări de istoria culturii:
Dascăli de cuget şi de simţire românească {Bucureşti, 
‘ Pagini din-
Ir-o arhivă inedită (Bucureşti, 1984), Lazăr Leon Asachi in cultura ro-
manească (Sibiu, 1985), Mitropolitul Miron Romanul (Sibiu, 1986), Ca-
lendar de inimă românească (Sibiu, 1988), o serie de studii în revistele
centrale bisericeşti şi în «Mitropolia Ardealului». Mitropolitul Nestor
Vorriicescu al Olteniei s-a ocupat de Scrierile patristice în Biserica
Ortodoxă Română pînă în secolul XVII. (Craiova, 1983 şi 1984), de
Mitropolitul Soironie Micleseu (Craiova, 1985), la care se adaugă nume-
roase studii publicate iîn revistele «Mitropolia Moldovei: şi Sucevei» sau
«Mitropolia Olteniei). Mai mulţi membri ai Sf. Sinod de asemenea au
puş în lumină fie activitatea unor ierarhi, fie alte aspecte din trecutul
eparhiei pe care o cîrmuiesc : Patriarhul Teoctist Arăpaşu ca Mitropo-
lit, al Moldovei şi. Sucevei, Mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatu-
lui,: Episcopii Gherasim Cristea al Rîmnjcului, Epifanie Norocel al Bu-
zăului ş.a.
,M Ierarhii şi profesorii amintiţi aci, ca şi alţi preoţi cu preocupări is
torice, cu numeroşi laici au publicat sute de studii privitoare la tre
cutul Bisericii şi culturii româneşti. în cele trei reviste «centrale> bi
sericeşti: «Biserica Ortodoxă Română», <<Studii Teologice» şi «Ortodo
xia», sau în cele cinci reviste «mitropolitane» : «Glasul Bisericii», «Mi'
tropolia Moldovei şi Sucevei», «Mitropolia Ardealului^, «Mitropolia
Olteniei» şi «Mitropolia Banatului». Intre teologii care au publicat stu
dii în revistele centrale şi în «Glasul Bisericii», consemnăm pe următo
rii: mitropolitul Tit Simedrea, episcopul Epifajiie Norocel, profesorii
Institutului teologic din Bucureşti, amintiţi mai sus, profesorul Toma
Bulat, Ion Iufu (manuscrisele slave), preoţii Ioan Răuţescu, Vabriel
Cocora, Constantin Voicescu, Ilie Veorgescu, Ioan Spiru, teologul Teo
dor Manolache, apoi istoricii laici : Constantin C. Viurescu, Dan Sirno-
nescu, Aurelian Sacerdoţeanu, Virgil Molin, Ion Barnea, Veorge Potra,
Nicplae Stoicescu, Tudor Mateescu, Ştefan Andreescu, Ioana Crista-
che-Panait (artă, vechile tipărituri), I. D. Ştefănescu (artă), Victor Bră-
tuiescu (artă) şi mulţi alţii. ..
: La «Mitropolia Moldovei şi Sucevei»: preoţii Paul Mihail, Scarlat
Porcescu, Ilie Vheorghiţă, diac. Ioan Ivan, episcopul Irineu Crăciu-
politul Nestor Vomicescu, apoi istoricii laici: Nicolae Cori-
ae Vrigoraş, Alexandru Vonţa, Constantin Turcu, Constantin
D. Lăudat, Vavriil Istrate, Ştefan Vorovei şi alţii.
litropolia Ardealului» : mitropolitul Antonie Plămădeală1 şi
Institutului teologic menţionaţi mai sus, preotul Chirii Pis-
iscrise slave), Atanasie Popa (manuscrise româneşti), Ştefan
soţul Ioan Beju, profesorul american Keith Hitchins şi alţii.
itropolia Olteniei» : mitropolitul Nestor Vornicescu, profeso-
Bulat, arhim. Vrigore Urîţescu, preoţii Ioan Popescu-Vilieni,
cu, Dumitru Bălaşa, Dimitrie Buzatu, Marin Branişte, Alexan-
ilescu-Bîrda, precum şi istoricii laici : Dan Simonescu, Aure-
doţeanu, Radu Creţeanu, Ştefan Andreescu, Corneliu Ta-

itropolia Banatului» reţinem pe preoţii : Vheorghe Cotoşman,

reşianu, Vheorghe Litiu, Vasile Muntean, Vheorghe Naghi şi
ici: I. D. Suciu, Constantin Rudneanu, Eugen Arădeanul etc.
pe toat e ep ar hiile au p ublicat studii privind m on ument ele
L. De pildă: şase volume sub titlul Arta creştină în România
rfe), Monumente istorice bisericeşti din Mitropolia Moldovei
Arhiepiscopia Sibiului ² Pagini de istorie, Mitropolia Olte-
de ani de la întemeiere, Mănăstiri din Banat, Documente prf-
istoria Mitropoliei Banatului (2 voi.), Monumente istorice
bi-i Arhiepiscopia Clujului, De la Dunăre la Mare (Valaţi),
Spi-şi istorie la Intorsura Carpaţilor (la Buzău, 2 voi.),
Bisericile n judeţul Bacău şi Istoria Episcopiei Romanului,
Monumente iericeşti din eparhia Oradiei, Bisericile de lemn
din eparhia ş.a. Au apărut, de asemenea, cîteva monografii
închinate ii de seamă, unele scrise chiar de actualii cîrmuitori
ai epâr-ective (Miron Cristea, Iacob Putneanul,
Melchisedec Şte-Jman Ciorogariu, Nicolae Ivan),
monografiile unor eparhii . (1977), Dunărea de Jos (1977 şi
1981), Sibiu (1981), Roman ău (1986), Arad (1989).
astă listă impresionantă de nume şi lucrări, menţionăm şi
esori din învăţămîntul universitar de stat sau cercetători la
titute, cu lucrări în volume sau studii publicate în reviste de
, îndeosebi cele privitoare la istoria culturii româneşti, prin
şi o seamă de probleme de istorie bisericească. Aşa
 sînt: Constantin C. Viurescu, Petre P. Panaitescu, Dan Simonescu, Va-
sile Netea, Vabriel Ţepelea, Nicolae Stoicescu, Ştefan Ştefăoiescu, Vir-
gil Cândea, Alexandru Duţu, Vabriel Ştrempel, Dan Zamfirescu (toţi
din Bucureşti), Ştefan Pascu, Pompiliu Teodor (Cluj-Napoca), Nicolae
Vrigoraş, Victor Spinei, Ştefan Vorovei (Iaşi), Vheorghe Cronţ (vechiul
drept), Florian Dudaş (circulaţia vechilor tipărituri), sau istoricii de
artă : Vasile Drăguţ, Răzvan Theodorescu, Sorin Ulea, Cristian Moi-
sescu, Măria Ana Musicescu, Teodora Voinescu, Corma Nicolescu,
Ioana Cristache-Panait, Marius Porumb şi alţii. In istoria muzicii psal-
tice a adus contribuţii preţioase Sebastian Barbu Bucur.
In chip deosebit trebuie notate lucrările lui Nicolae Stoicescu, deo-
sebit de utile în cercetări de istorie bisericească: Repertoriul bibliografic
al monumentelor feudale din Bucureşti (1961, 362 p.), Bibliografia
localităţilor şi monumentelor feudale din Ţara Românească (2 voi. 1970,
799 p.), Repertoriul bibliografic al localităţilor şi monumentelor medie-
vale din Moldova (1974, 984 p.), Bibliografia localităţilor şi monumen-
telor medievale din Banat (1973, 192 p.).
O serie de istorici străini au abordat probleme de istoria culturii
sau a Bisericii româneşti, ca profesorii Mario Ruffini de la Universi-
tatea din Torino (cultura veche), Keith Hitchins de la Universitatea
din Illinois-S.U.A. (o serie de studii despre Andrei Şaguna şi altele),
preotul Ernst Christoph Suttner de la Facultatea de Teologie romano-
catolică a Universităţii din Viena, preotul profesor Wylhelm Nyssen
din Koln (vechile monumente de artă bisericească), cercetătoarea ger-
mană Krista Zach, istoricii de origine română Francisc Pali (mai multe
studii despre Inochentie Micu), Petre Ş. Năsturel (relaţiile româno-
athonite etc), preotul Ioan Dură de la parohia ortodoxă română din
Olanda şi alţii.
Intre revistele de specialitate care interesează disciplina noastră
notăm : Studii, revista de istorie, Revue roumaine d'histoire, Rcvue
des etudes sud-est europeennes, Romanoslavica, Anuarul Institutului de
Istorie şi Arheologie din Cluj-Napoca, Anuarul Institutului de Istorie şi
Arheologie «A. D. Xenopol» din Iaşi, publicaţiile periodice ale unor
muzee judeţene (Apulum-Albei Iulia, Sargetia-Deva, Banafica-Reşiţa,
Cris/a-Oradea, Cu/nidava-Braşov, Ponfica-Constanţa, Ziridava-Ara.d etc).
*.
De la Istoriile bisericeşti ale lui Samuil Micu şi Petru Maior au
trecut aproape două veacuri. In acest răstimp, istoriografia noastră
bisericească a fost într-un permanent progres, punînd în lumină viaţa,
; activitatea p e care a desfăşurat-o în trecut Biserica Orto-
i a. O serie de probleme aşteaptă încă noi cercetări şr apro-
ru a descoperi alte aspecte ale rolului major îndeplinit de
viaţa 






 

 două
 

BIBLIOVRAFIE ' ::'V

: Bibliografia istorică a României: I, 1944²1969, Bucureşti, 1969, XI

-_ J969_i974, Bucureşti, 1975, 514 p.; V, 1974²1979, Bucureşti, 1980,
79 _ 1984, Bucureşti, 1985, 532 p.; VII, Bucureşti, 1990.
kMVBEANU, Preocupări şi studii de teologie istorică şi patristică, în
de ani in viaţa Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1968, p. 284²305
da 1948²1968); POMPILIU TEODOR, Evoluţia gîndirii istorice romu-
70, L + 477 p. (cu o foarte bună introducere); ALEXANDRU I. CIUREA
&CURARIU, IstoriograHa Bisericii române şi problemele ei actuale, în
XIX, nr. 3²4, 1971, p. 355²381 (şi în voi. De la theologie orthodoxe
origines ă nos jours, Bucarest, 1974, p. 121²157) ; LUCIAN BOIA, £vo-
iliei române, Bucureşti, 1976, 377 p.; Enciclopedia istoriografiei romă-
Xi, 1978, 471 p. ; AL. ZUB, Istorie şi istorici în România interbelică,
P-

Ŷ' > Ŷ; ' Ŷ ‡ n i. ..


PERIOADA
î N T î I A
(s ecole le II ² V I)

 
ÎNCEPUTURILE VIEŢII CREŞTINE
PE TERITORIUL ŢĂRII
NOASTRE

l entru a înţelege ..cîi;._m4i~ bine problema răspîndirii noii în

văţături creştine pe teritoriul ţării noastre, trebuie să cunoaştem mai
întîi situaţia de atunci a acestui teritoriu, precum şi a celor învecinate.
Se ştie că în secolele II²I î.Hr., romanii începuseră cucerirea treptată a
unor reninni &11jCL-.(i*iflr'f'rpTJf> situat*» în vecinătatea Daciei. Astfel în 168
î.Hr. au cucerit Macedonia şiEpirul, transformate în  în provincie
romană. In 146 şi-a pierdut independenţa Vrecia, anexată în curînd la
Macedonia. In anul 155 a avut loc ocuparea teritoriilor de pe ţărmurile
Adriaticei locuite de dalmaţi (în Iugoslavia de azi) ; în anul 59 î.Hr.
acesT*TTieTîft!rrîî~atrîo^^ provincie, sub numele de Hly
ricum. în anul 32 î.Hr. .sub numele de Illyricum se înţelegeau toate ţinu-
turile stăpînite de romani din Munţii Raetiei pînă la graniţele Macedo-
niei, iar în anii 12²-10 î.Hr. hotarele acestei provincii au fost extinse
spre nord^.pînă la Dunăre.
In anul 16 î.Hr. au fost subjugate populaţiile locale din Noricum,
aproximativ Austria de azi, ţara formînd un «regnum» pînă la Marcus
^Aurelius (161²180), apoi s-a transformat în provincie.
După anul 9 d.Hr. s-a constituit provincia.Pannonia, care cuprindea
teritorii ce fac azi parte din estul Austriei, Ungaria şi nordul Iugosla-
viei. Sub împăratul Traian provincia a fost împărţită în Pajmonia Su-
perior, la vest, şi Pannonia Inferior, spre est (pe malul drept al Dunării,
în Ungaria şi în nordul Iugoslaviei de azi).
In anul 15 d.Hr. s-a creat noua provincie romană Moesia, în sudul
Dunării, cu_ţeriţorii din Iugoslavia şi Bulgaria da-azi. In anul 46 d.Hr.
desfiinţîndu-se regatul clientelar al tracilor, romanii an^Jnfi|nţal pro-
vincia Tracia, care  înltindea de 
÷  în Haemus
 Mo es i a a r ăma s acu m n u ma i c u t er i t or ii l e d i nt r e Mu nţ i i ;
Dunăre, inclusiv Dobrpgea, intrata suB supraveghere mili----.
iă mai de mult. In ,aJiulJi6_dJHr.Ä.îrngăratul Domiţian a împărţit
ovincie în Moesia Superior sau Prima (cuprindea Iugoslavia 3
şi o fîşie din Bulgaria nord-vesţică de azi) şi Moeşiajnfe-ecunda
(Bulgaria dintre Dunăre şi Balcani, precum şi Dobro-nul 297,
împăratul Diocleţian (284²305) a despărţiL.X>acia Job rogea de
azi) de Moesia Inferior, formînd provincia Scy-
r.
dul Dunării, regatul dac devenise o mare putere ² şi în ace- m
mare pericol pentru .Statul roman ² sub Burebista (c. 80²
mmit de geograful antic Strabo «spaima romanilor». Vasta lui
care se întindea de la--J>»^i*A--mi}iO-Cie_şi Munţii_ŞlovacieJ
.bia (la gura Bugului) şi din Carpaţii nordici pînă Jn_£alcan.i,
mat însă sub urmaşii săi: Deceneu, marele preot şi sfetnicul
1 lui Burebista, Comosicujs, Scorilo (tatăl lui Decebal) şi Duras-
s. Părţi din Dacia, desprinse din statul lui Burebista^ era u
acum de diferiţi «regi», în care treb uie să vedem şefi de uni-
Î sau de mi ci stat e î ncepăt o ar e. Ti mp de 150 de a ni d upă
.ii Burebista, dacii au luptat împotriva primejdiei romane, or-
nai multe incursiuni în sudul Dunării, la care au răsp uns şi
rin expediţii de represalii.
:olele I î.Hr.²I d.Hr., Dacia a cunoscut o mare înflorire a
lateriale şi spirituale. Civilizaţia dacică şi-a găsit cea mai
jresie în aşezările şi cetăţile din Munţii Orăştiei, unde se²~
puternic sistem de fortificaţii (cetăţile de la Costeşti, Blida-
Roşie, Baniţa), care aveau ca scop apărairea marii aşezări de
egetusa (Vrădiştea Muncelului), centrul regilor daci. în anul
. ameninţării romane tot mai mari, tronul regatului dac a, fost -----
i Decebal (87²106 d.Hr.), un talentat conducător de oşti şi -
diplomat, care a purtat lupte grele cu împăraţii Domiţian (81 şi
Traian (98²117). Cu acesta, Decebal a avut două războaie, 101²
102, încheiat cu victoria romanilor la Tapae (Porţile de anat) şi
cu înaintarea lor pînă la Sarmuzegetusa, iar al doilea, 36,
încheiat cu ocuparea şi distrugerea Sarmizegetusei, cu silui
Decebal şi cu desfiinţarea statului dac şi crearea provin-ae
Dacia.
provincie nu cuprindea Jnsă întreg teritoriul fostului stat al
al. Ţinuturi ca Maramureşul, Crişana, Moldova şi Cîmpia mun-
i fost ocupate de romani, ci au continuat să fie locuite de da-
cii liberi (dacii mari, costobocii, carpii). Dobrogea de azi făcea parte
din Moesia Inferior, iar sub Diocleţian (284²305) devine provincie sub
numele de Scythia Minor. Deci, noua provincie cuprindea Transilvania
propriu-zisă, Oltenia, o fîşie din Muntenia (în stînga Oltului) şi Barra-
tuXXciiprins între Mureş şi Tisa). Dacia era o provincie imperială, subor-
donată direct împăratului, care" o adTffrfnTstra printr-un guvernator, cu
titlul de «legatus Âugusti pto praetore». Capitala provinciei era rtoul
oraş (întemeiat prin anul 108²110) Colonia Ulpia Traiana Augusta
Dacica, numită sub Hadrian (TT7²138) şi Sarmizegetusa. Sub îm-
păratul Hadrian Dacia a fost împărţită în două provincii : Dacia Infe-
rior şi Dacia Superior, apoi, tot sub el s-a făcut a doua reorganizare,
desprinzînd din Dacia Superior o nouă provincie : Dacia Porolissensis
(de la localitatea Porolissum). A treia reorganizare administrativă s-a
făcut sub împăratul Marcus Aurelius (1V1²180), formîndu-se trei pro-
vincii : Dacia Apulensis, Dacia Porolissensis şi Dacia Malvensis, după
numele oraşelor lor principale.
JDacia, fiind un bastion înaintat al imperiului, adine înfipt în lumea
«barbară», avea nevoie pentru apărare de numeroase trupe. Se apreci-
ază că în tot timpul stăpînirii romane, armata aflată în Dacia număra
30²40.000 de oameni, deci cam o zecime din totalul trupelor romane.
Intre trupele de aici trebuie menţionate Legiunea XIII Gemina, aşezată
încă din 106 la Apulum (Alba Iulia), şi Legiunea VMacedonica, adusă
prin 167²168 de la Troesmis (Igliţa}_Ja_P^otaissa (Turda). în interiorul
provinciei mai erau dispuse castre ale unor trupe auxiliare (cohorte,
ale, numen), pentru supravegherea ordinii interioare.
In afară de militari, au fost aduşi în Dacia numeroşi colonişti : func-
ţionari, agricultori, din diferite părţi ale imperiului («ex toto orbe ro-
mano», după expresia istoricului Eutropius, din a doua jumătate a se-,
colului IV), dar mai ales din provinciile sud-dunărene învecinate şi din
Orientul apropiat. Colonizarea în Dacia a fost organizată de statul ro-
man, în scopul întăririi elementului roman aici. Caracterul organizat şi
masiv al colonizării a făcut ca populaţia dacă autohtonă să sufere o
puternică influenţă romană. într-un timp relativ scurt dacii s-au roma-
nizat, însuşindu-şi cultura, obiceiurile, unele credinţe religioase şi lim-
ba cuceritorilor. In anii 271²275, cînd a avut loc retragerea adminis-
traţiei romane în sudul Dunării, provincia era locuită de o populaţie
romanizată.
Localităţile mai importante ale provinciei erau : Jjjgrn,a (Orşova).
Ad Jfelgdiam (Mehadia), Drobeta (Turnu Seyerm), Romula^ (Reşca), Ti-^
biscum (Jupa ² lîngă Caransebeş), Sarmizegetusa, Apulum (Alba Iulia).'
n (Zlatna), Patavissa sau Potaissa (Turda), Napoca (Cluj), Po-
(Moigrad). Este interesant că toate acestea sînt vechile d P " "
‡ice, pe care şi le-au însuşit şi cuceritorii (de asemenea sînt
:i numirile de rîuri: Maris, Samus, Alutus, Crisius, Tibiscus ,‡
onimia şi hidronimia vin în sprijinul tezei continuităţii popîP
cice). Satele erau de două feluri : pagi, comune mai iple
aşezări rurale ; cele mai de seamă erau : Alburnus Maior
4ontană), Micia (Veţel), Vermisara (Cigmău), Aquae (Călan),
i (Celei) şi altele.
^271²275, datorită numeroaselor atacuri venite din p artea
lor», ca şi crizei economice care se făcea simţită în imperiu,, îm-
A.urelian (270²275) s-a văzut nevoit să retragă trupele şi ad-
;ia romană în sudul-Dunării. Acolo s-a creat ² între cele două
² o nouă provincie, cu numele de Dacia, împărţită curînd în
acia Ripensis, lîngă Dunăre (cu capitala Ratiaria), şi Dacia Me-
:a, mai la sud (cu capitala Sardica). Mai tîrziu, din cea din
1 desprins mica provincie Dardania. Marea masă a populaţiei
ite din Dacia Txaiană ² care se aprecia a fi fost de aproxima-
ilion ² a rămas însă p e loc, ajungînd sub stăpînirea vremel-
lor populaţii migratoare: goţi, huni, gepizi, avari şi slavi.
tindirea creştinismului în Dacia. Noua învăţătură a lui Iisus
a fost cunoscută de timp uriu în Dacia, dar mai ales în teritcp
e Dunăre şi Mare, viitoarea provincie Schythia Minor (numită
rită faptului că prin secolul IV î.Hr. s-âu infiltrat aici anumite
2 «sciţi», populaţie nomadă venită dinspre Răsărit şi stabilită
î din nordul Mării Negre încă de prin secolele VIII²VII î.Hr.).
jorîrea Duhului Sfînt şi întemeierea Bisericii creştine la Ieru-
ziua Cincizecimii, Sfinţii Apostoli şi apoi ucenicii lor au" în-
Tarea de propovăduire a noii învăţături, potrivit poruncii date
itorul însuşi înainte de înălţarea Sa la cer (Matei XXVIII, T
Jcrarea misionară a Sfinţilor Ap ostoli şi a ucenicilor lor a u
ri prea puţine. Doar despre bogata activitate misionara a Sfîrr-
‡stol Pavel, desfăşurată între neamurile păgîne, se cunosc ştiri
înzătoare, aşa cum sînt înfăţişate în cartea «Faptele Apostoli-
VIII²XXVIII).
îndirea creştinismului în Peninsula Balcanică (Macedonia, Vre-
cum) s-a făcut de către Stintul Apostol Pavel şi ucenicii săi^
care-1 afirmă el însuşi în unele epistole. De pildă, în Epistola
ii.Şcrisăjn, anul 58, arăta că «a împlinit propovăduirea
^ la Iliria (Rom. XV, 19). Prin anii 65²66, a pe-
 tre cu t o iarn ă înt r e a gă în Ni c o p ol i s (în E pi r, în n or d u l V r e ci ei ), u n d e -1
Tit, epi sco pu l C r et ei ( Tit III, 1 2 ). In t o a m n a
anului 66, îl in form a pe u n alt u cenic al său, Ti m otei, episco pul E fe sul ui,
clTT n pfopovacluia cuvîntul lui D u mn ezeu în T)almaţia ( II Ti m. IV, 10):
D u p ă tr ad iţi e, B i se ri c a di n S i r m i u m a f ost î n te m ei at ă d e E p e n e t şi
A n d r o n i c , a m i n t i ţ i d e S f î n t u l A p o st o l P a v e l î n E p i st o l a c ăt r e R o -
m a n i ( X V I, 5 ). R ei ese c ă r eg i u n il e su d -d u n ă r en e î n ve c i n at e c u n oi a u
fost evan gh eli zat e dire ct de S fîntu l A p o st ol P a ve l şi d e u cen i cii săi.
P otri viti m ejţ rad iti L. c on se m n ate d e S fîntu l Ipoli t (c. 1 70 ² c. 23 6),
Sf întu l A p o sto l A n d rei «a ve stit ( cu vî n tul E van gh eli ei) sciţ ilor şi t ra-
~cîlor»7 E piscopul Eusebiu din C ezareea Palestinei (265² 339/40), cel mai
d e sea m ă i st ori c d i n ve a cu r ile p ri m ar e, în I st o ri a sa bi se ri ce a sc ă scri a
că Stîntul A po stol A n drei a pr op o văd uit şi în D acia P on tică, viito are a
pro vincie ro m a nă S c ythia M inor (D obr ogea d e azi). «C în d S finţii A p ostoli
şi u c eni ci ai M în tui t or u lui n ostr u ² scri a el ² s-a u î m pr ă ştiat pe ste tot
pă mîn tul locuit, T o m a, d upă spu sele tradiţiei, a lu at (spre e van g h el i za r e)
ţ a r a p ă r ţ il o r, A n d r ei S ci ţi a , l o a n A si a, u n d e şi - a p et r e c u t t oa t ă vi a ţ a
pî n ă c e a m u r it î n E f es ; P et r u a pr e d i c at i u d e i l o r î m p r ă ş tiaţi în P on t,
V al atia, B itin ia, C a pa d o ci a şi A si a... C e să m ai sp u n d e P a ve l, ca r e,
d u pă c e a p r ed i cat E va n gh e li a l ui H ri st o s d e la Ie ru sali m pî n ă î n p ăr ţil e
Il i ri e i, a su fer it m a r t i ri ul l a R o m a su b N er o ? A c e st ea sî n t sp u s e
î n t o c m a i d e O r i g e n , î n c a r t e a a t r e i a a C o m e n t ar i i l o r s al e ia F acer e ».
C ei m ai m ulţi istorici id entifică S ciţia de care vor be şte E u sebiu, di n
C ezareea cu terit oriu l din tre D u năre şi M are (D acia P on tică), vi it oa r e a
p r o vi n ci e r o m a n ă S c y t h i a M i n o r . L a ac ea st ă c o n cl u z i e n e du ce. faptul
că poetul O vi diu (43 î.Hr.² 17/1 8 d.Hr.), se plân gea în T ristele şi
P o nticele sale că a fo st exilat la T o mi s printre «sciţi». V e ogra ful gre c
S tra b o (c. 5 8 î -. H r. ² c. 2 1 d. H r.), în lu cr area sa G eo g ra fia, în ţelege a
pri n S ciţia tot D o br o ge a ([it xp â Ix u & î a). D e fa pt, cu m a m ar ătat şi m a i
su s, su b D i o cl eţi a n D o b r o ge a a d e ve n it p r o vi n ci a S c yt hi a M i n o r . N u
trebu ie tjecul_ cu _ vederea ^niciÄfaptul că în acest tim p ţăr m ul M ării N e gr,e
(P ontu l E u xin ) era î m pîn zit de o serie de vech i c ol onii grece şti, c eea c e
ne face să c r ed e m că ac e ste a a u sol i citat lu cr are a m i si on ar ă a u n u i a
d i n t r e p r i m i i p r o p o vă d u i t o r i ai n o i i î n v ăţ ă t u r i c r e şt i n e . D i n E pist olă
S iî ntului A p ost ol P a vel c ăt re C ol oseni ( III, 11 ) ar reieşi că şi «sc iţii » au
pu t u t au zi cu vî n tul lui D u m n e ze u.
T r a diţi a c ă S fîntu l A po st ol A n d r ei a p r edi cat la sciţi a fost r elu ată
m ai tî r z i u şi d e al ţ i sc r iit o ri b i ser i c e şti. D e pil d ă, c ăl u g ă r u l E p il a n i e
( sec. V II I) î n V i a ţ a S fî n t ul u i A p o st ol A n d re i, a fi r m a c ă î n tr e p o p o a r e le
e va n g h e li zat e d e el se n u m ă r au şi sciţ ii. D e ase m e n e a, î n Si n a x a ru l
;onstantinopolitane se precizează că Sfîntul Andrei «a predi-
it, Tracia şi Scythia». După un alt izvor, păstrat în acelaşi Si-
ntul Apostol Andrei ar fi hirotonit ca episcop la Odyssos sau
Varna de azi) pe ucenicul său Ampliat, pe care Biserica Orto-
răznuieşte în fiecare an la 31 octombrie. Probabil este Am-
amintit de Sfîntul Ap ostol Pavel în Ep islola către R omani
In schimb, Epifanie monahul scria că Sfîntul Apostol Andrei a
nit în provinciile din nordul Asiei Mici, în Tracia şi Moesia,
1 ca episcop la Odyssos pe Apion. .;
mai tîrziu, istoricul bizantin Nichifor Calist (sec- XIV) scria
Apostol Andrei a trecut din provinciile Asiei Mici (Capado-
ia şi Bitinia) în «pustiurile scitice», care puteau fi situate în
laior (în nordul Mării Negre, adică în sudul U.R.S.S.), sau mai
n Scythia Minor (Dacia Pontică). După ce a predicat în ce-
aici, din Scythia Minor, locuite de greci, romani şi geto-daci,
ptat spre sud, ajungînd în oraşul Patras, în Vrecia, unde a
martir, fiind răstignit p e o cruce în formă de X. Chiar dacă
ge prin Sciţia din textul lui Eusebiu nordul Mării Negre (aşa
:iţia Mare), Sfîntul Apostol Andrei tot ar fi trecut prin Dobro-
plecînd spre sud, calea i-ar fi fcţst mult mai lesnicioasă pe
armul apusean al Mării Negre, decît să-i facă înconjurul toc-
Caucaz. Tradiţia că Sfîntul Andrei a predicat si în provinciile

<
ii Asiei Mici şi în Tracia, a fost consemnată, pentru p rima
oi de mitropolitul Dosoftei în Vieţile sfinţilor pe luna noiem-
ziua prăznuirii sale.
rijinul evanghelizării Daciei Pontice de către Sfîntul Apostol
n şi unele colinde şi creaţii folclorice dobrogene şi din stingă
careaminţesc de trecerea sa prin aceste teritorii, ca şi unele
Le_£peşţera Sfîntul Andrei ² existentă şi azi în hotarul comune~r '
in, în sudul Dobrogei ², pîrîiaşul Sfîntul Andrei ş.a.). El"va fi

j
iscopi şi în cetăţile de pe ţărmurile Pontului Euxin, în speţă în

[
?a cum au făcut Sfîntul Pavel şi ceilalţi Apostoli, după cu m
cartea Faptele Apostolilor- Deci o parte din teritorul Patriei
i fost evanghelizat chiar d e un ucenic al Mintuitorului Iişus
>fîntul Apostol Andrei. Cu alte cuvinte, creştinismul românesc

r
ii apostolică. ,
1

răspîndirea creştinismului în nordul Dunării, în
nu există mărturii literar-istorice sau arheologice isigure.
nu
exclude însă posibilitatea existenţei unor:, eres-*
 tim J^olaţi, chiajr.__SLÎll_J2rimele_irei_secole creştine. în lipsa dovezilor
_işţorice z _arheojo3ice j __se recurge la cîteva argumente de ordin logic-
Ŷ istoric.
Ţinînd seama de_relaţiile comerciale ale cetăţilor greceşti, din Da-
cia' Pontică (To.mis, Histria .Callatis, Dionysopolis, Duxostorum, Axio-
polis etc), dar şi ale dacilor cu centrele economice-politice din Asia
Mică, Siria, Palestina, Egipt, insulele greceşti, Macedonia, Tracia, Vre-
cia, în care creştinismul era larg răspîndit, în urma propovăduirii Sfin-
ţilor Apostoli şi a ucenicilor lor, se poate presupune că învăţătura creş-
tină a fost cunoscută sp oradic şi în Dacia, încă de la sfîrşitul seco-
lului I.
Dup ă cucerirea Daciei de către romani, învăţătura creştină s-a
putut răspîndi în nordul Dunării pe mai multe căi :
1. Prin colonişti. După cucerirea şi transformarea Daciei în pro
vincie romană, a avut loc o colonizare organizată a ei, prin aducerea de
elemente romanizate, care vorbeau limba latină- Proveneau îndeosebi
din provinciile din sudul Dunării, romanizate mai de mult: Dalmaţia,
cele două Moesii, Pannonia, Tracia, dar şi din ţinuturi mai îndepărtate :
Vrecia, Asia Mică, Siria, Egipt, Vallia etc, se pare puţini şi din Italia.
Fără îndoială că între aceşti colonişti au fost şi creştini, mai ales că
unii din ei erau aduşi din Asia Mică şi Siria, unde creştinismul fusese
propovăduit chiar de către unii din Sfinţii Apostoli, îndeosebi de Sfinţii
Apostoli Petru, Pavel şi Ioan, apoi din Iliria, care fusese de asemenea
evanghelizată încă din secolul I. N-ar fi exclus ca unii colonişti creş
tini să fi venit în Dacia anume pentru a scăp a de persecuţiile la care
erau supuşi în regiunile din care plecaseră. Trebuie reţinut şi faptul ca
aceşti colonişti erau recrutaţi mai mult dintre o răşeni, ori se ştie ca
învăţătura creştină s-a Tăspîndit mai întîi în oraşe şi mult mai tîrziu în
mediul rural (cuvîntul paganus, care în româneşte a dalt păgîn, indica
pe locuitorul de la ţară, necreştinat, dintr-un pagus ‡² sat).
2. Prin ostaşi din a rmata romană. în Dacia au fost aduse şi nu
meroase unităţi militare pentru apărarea noii provincii : Legiunea XIII
Vemina, la Apulum, şi Legiunea V Macedonica, la Potaissa, precum şi
numeroase trupe auxiliare. Printre aceşti soldaţi desigur au fost şi unii
creştini. Avem mai multe mărturii că în armata romană existau şi
creştini. Amintim doar că Faptele Apostolilor relatează că primul ro
man încreştinat a fost un militar, sutaşul Corneliu (Fapte X). Unele din
trup ele staţionate în Dacia erau aduse din teritorii în care învăţătura
creştină era cunoscută încă din secolul I. De pildă, Legiunea V Mace-

5 ² Istoria B.O.R.
i a fo st ad u să , spr e s fî r şit u l se c ol u l ui I, di n P al esti n a, la T r o e s -
rtliţ a ² T u r c o ai a ) î n D o br o g ea , i ar d e ac o l o l a P ot ai ssa ( 1 6 7 ²
\lă n o va Il l yri c or u m , st aţ i on at ă î n ca st r ul d e l a B rî n c o v en eşti
/ Iu re ş), e r a a d u să d i n Iliri a, p r o vi n ci e î n c r eştin ată î n că di n sec o-
ie S fî n t ul A p ost o l P a ve l şi u c e ni cii să i.
-i st e nţ a u n or cr e şt i ni în u nit ăţile m ilitar e din S c yth ia M in o r e st e
n at ă şi d e fa pt ul c ă în cu r su l p er se cu ţiil or lui D i o cl eţia n şi Li ci-
în ce pu t ul se c ol u lui IV , a u p ăti m it pe ntr u H r i st os şi m u lţi ost a şi
D e si g u r , t o ţi a ce şti m i l it a ri, c u rî v n a ca r a ct e ri sti că pri m i l or
i, a u c ă u t a t s ă ad u c ă l a H r i st o s şi p e a lţ i s ol d aţ i , d a r şi p e u n i i
r i d i n o r a ş el e s au sat e l e î n a p r o p i e r e a c ă r o r a er a u a ş ez aţ i . N u
t r e cu t c u ve d e r e a n i c i f a pt u l că s ol d aţ i i ro m a n i , d u p ă sa t i s f a -
;t a gi u l u i m i l i t a r d e a p r o x i m at i v 2 5 d e a n i, e r au l ă sa ţi l a v at r ă ,
nel e d e vet era ni (din car e a ve m ro m ân esc ul b ătrîn), se st a bil e au
a , u n d e l i se a c o r d a u n l o t d e p ă m î n t şi se c ă să t o r e au , c o n t ri -
i st fe l l a ro m a n i za r ea p r o vi n ci ei. D a c ă e i e r au cr e şti n i, d e si gu r
c ă să t or i e pu n e a u ba z el e u n or fa m i l ii c re şti n e .
3
rin sclavi. N u este exclu s "ca între scla vii colo ni ştilor în stăriţi
un cţion aril or d e stat să fi fost şi u nii cre ştini, car e au î m p ărtăşit
u a î n v ă ţ ăt u r ă şi a l t o r fr aţ i ai l o r d e su f e r i n ţ ă s a u u n o r a d i n t r e
ii D a ciei ² a ut o h t o ni, c ol o n i şti sa u vet er a ni. C a zu ri d e scl a vi
îaţi cun oaştem şi din N oul T estam ent (e x. O n isim d in E pistol a
limon).
'ri n n eg u st o ri. A r ăt a m m ai su s că o ra şel e g r ec eşti d e l a M a r ea
d a r şi d a ci i, a ve a u stiî n s e l e g ăt u r i e c on o m i c e cu A si a M i ca ,
e l e g r e c e şt i, M a c e d on i a, T r a ci a , Il i ri a , u n d e î n vă ţ ă t u r a cr e ş -
3 st p r o p o vă d u it ă d e S fi nţ ii A p o st o l i sau d e u c e n i ci i l or. In t r e
i i c a r e v i n d e a u s a u c u m p ă r a u m ă r f u r i î n p ă r ţ i l e n o a s t r e, a u
iii creştini, care au făcut cun oscut ă în văţătura creştin ă şi local -
le ci s -a c o n tin u at l u cr a re a d e în c r eşti n ar e po r ni tă pe l a sfî r şi -
ul u i I, N u m e d e n e g u st o ri î n c r eşti n aţi se cu n o sc t ot d i n N o u l
it ( Li dia şi «ca sa sa», în Filipi, F a pte X V I, 1 4 ² 1 5 ).
in c a p t i vi a d u şi d e g o ţi i n D a c i a. P e l a m i jl oc u l se c o l ul u i II I,
pî n ă l a D u n ă r e g oţii, p o p o r d e o ri gi n e ge r m a n i c ă. S t a bil iţi pe
ţ ă r i i n o a s t r e, d a r î n a f a r a g r a n i ţ e l o r p r o vi n ci e i r o m a n e , i a r
27 5 şi în fosta D acie Traiana, m ai m ult sub for m a un or tabere
î n m i j l o c u l p o p u l a ţ i ei a u t o h t o n e , g o ţ i i a u f ă c u t d e a i c i m a i
'u r si u n i î n s u d u l D u n ă r i i şi c h i a r î n A si a M i c ă , a d u c î n d n u -
i pti vi din ac e st e r e gi u ni . înt re ei er au şi m u lţ i cr e şti n i, pre c u m
 (J K E Ş T I N E

şi p r e o ţi, c a r e, d u p ă ce a u f o st aşe za ţi î n n or d u l D u n ării, au p r o p o vă duit

şi d aco-iro ma mlor d e aici cu vîntul lui D u mn ezeu (d e pildă, bunicii m arelui
lor mi sion ar U lfila erau gre ci, ori ginari din C a p ad ocia). Ace ste l u cr u ri
sî nt r elat ate şi în I sto ri a bi se ri ce a sc ă a lui F il o st o r gi u s ( 3 6 8 ² 4 2 5 ). Ia r
p o e t ul C o m m o d t an a m i nt e a d e p ri zo n i e rii ad u şi d e ca r pi în D a c i a , î n
d i fe r i t e l e l o r i n c u r si u n i pe l a m i jl oc u l se c o l u l u i II I, - î n t re a ce şti a v o r
fi f o st şi cr e şti ni .
P e l î n g ă a c e st e a r g u m e n t e d e o r d i n l o g i c -i st or i c, s e p o t pr e ze n t a
şi cîte va mă rt u rii ale u n oi scriit ori cr e ştini di n pri m el e sec ol e asu pr a
răspîn dirii creştinis m u lui în D acia, fără să le co nsid eră m însă ca d o ve zi
sigure. A st fel, Sfîntul Iusti n M a rtirul şi F iloso ful (j- 16 5), în lu crarea s a
D ial og ul cu iu deu l T rito n, scria că «nu există nici un nea m... di n cei ce
trăiesc în c ăru ţe şi în cortu ri şi cr escîn d vite, la car e să n u se fac ă ru -
găciuni în nu mele lu i Hri sto s cel răsti gnit». A p ol o getul T ertulian di n
C a rtag i n a ( c. 1 6 0 ² c. 2 4 0) scria î n lu cr a r ea sa intitu l ată î m p o t ri va iu-
deilo r ( Lib er ad versu s Ju dae os) că H rist os «stă pîn eşte» şi «în ţi nuturil e
sar m aţil or, dacilor, ger m ani lor şi sciţilor ». D in a ceste cu vin te n u p ute m
t r a g e c o n cl u zi a c ă n e a m u r i l e re s p e ct i v e ² î n t o t al it at e a l o r ² c r e -
d e a u î n H r i s t o s, c i d o a r c ă n u m e l e S ă u e r a c u n o s c u t u n o r a d i n ei .
C a m în acelaşi ti m p, marele teolo g O rigen din Alexan dria (c. 185 ² -25 4)
scri a c ă f o a rt e m u lţi ( pl u ri m i ) di nt r e b rit a ni, g e r m a n i, d aci, sar m a ţi şi
sci ţi n -a u a u zit cu vî n t ul E v a n gh el i ei ( C o m e n t a r ul 3 9 l a E va n g h e li a d e
la M atei, X X IV , 1 4). D edu ce m d e aici că unii dintre ac eştia t otu şi l -a u
auzit.
D in c el e ex pu se pînă aici, reiese că î n văţătu ra creştin ă a putu t fi
cu n oscu tă în D a cia înc ă d in se c olel e II² III, iar în D ob r o ge a de azi, din
a d ou a j u m ăt at e a se c olu l ui I. E a s-a r ă spî n dit p rin z elu l mi si o n a r al
pr i m i l o r c r e şt i n i ² i n c l u si v p r e o ţ i ² c ar e a u să d i t - o î n su fl e t el e
se m e nil o r nu n u m a i prin pu ter e a cu vîn tulu i, ci m a i ales p rin e xe m p l ul
vi eţii l o r şi u n e or i c h i a r pr i n sî n ge l e vă r sa t pe nt r u ea. L i ps a d e m ă r -
tu rii epi gra fic e şi arh eol o gic e se d at ore şte fa ptu lui că n ou a în văţăt ură
cr eşti n ă er a co n si d er at ă ² în st atu l r o m a n ² c a « r el i gi o illicita », ad i că
ne p er m i să, d eci cr e şt inii n u -şi rid icau a se m e n e a m on u m e nt e, pen tru c a
să nu -şi atrag ă pri g oa n a aut o rităţilor d e S tat. S e a da u g ă a p oi şi fa ptul ²
în de ob şte cu n o scu t ² c ă pri mii cre ştini se recru tau m ai ale s din tr e
oa m en ii săra ci, car e n -a ve au p osi bilitatea să ridice a se m e n e a mo n u -
m e n t e. In e xi st e nţa u n or ast fel d e m ărt u rii s-a r p ut e a d at or a fi e d i str u -
ge rii lo r d e un el e po pul aţii m i grat o ar e, fie n ed esc op eririi lor pîn ă în
pr e z en t. În văţ ătu r a c r eştin ă e r a m ă rt uri sită d e ad e pţi i z ol aţi, c a r e n -a u
f o st c on ve r tiţi l a n o u a î n vă ţ ăt u r ă pri n mi si o n a r i o fi c i ali, d i n i n iţi a ti va
n dispoziţia unei autorităţi sup erioare, ci prin predică de la om
mai ales p rin preoţi sau creştini veniţi din sudul Dunării, pe
jniintite. Cu alte cuvinte, strămoşii noştri n-au primit creştinis-
icial, aşa cum îl vor primi mai tîrziu popoarele slave înconjură-
ci l-au acceptat 'treptat, ca o consecinţă firească a comunităţii
limbă şi de civilizaţie romanică. «Românismul şi creştinismul
sînt născute şi crescute în chip firesc, încet şi tainic, în Dacia
iian», cum afirma Vasile Pârvan (Contribuţii epigrafice, p. 201).
Ŷspre o creştinare masivă a daco-romanilor putem vorbi numai
71__275, la părăsirea Daciei de către Aurelian. Odată cu legiu-
administraţia imperiului s-a retras peste Dunăre şi religia staitu-
ică religia «oficială» prin excelenţă, deci creştinii puteau de-a-
.ainte să-şi mărturisească nestînjeniţi învăţătura, fără teamă de
Ŷomane care considerau creştinismul ca religie nepermisă. Nu-
a se explică faptul că în jurul anilor 300, în cursul persecuţiei
cleţian, continuată sub Licinius, se întîlnesc o seamă de martiri
le Dunării de Jos, mai ales în Scythia Minor. Aşa se explică şi
ţa mai multor scaune episcopale pe malul drept al Dunării şi în
ea, în prima jumătate a secolului IV, care vor fi avut sub cîr-
lor duhovnicească şi credincioşi dacoromâni din nordul Dună-te
acestea dovedesc că învăţătura creştină avea rădăcini adînc î n
pămîntul ro mânesc, căci desigur acei martiri s-au recrutat Jei
mai de mult botezaţi, iar crearea de scaune episcopale preexistenta
unei vieţi creştine îndelungate.
Drganizaţie bisericească incipientă a trebuit să ia naştere odată
stituirea primelor nuclee creştine pe pămîntul Daciei. Nu se
oncep e prop ovăduirea învăţăturii creştine fără cult şi fără slu-
rganizare)- Din Faptele Apostolilor se desprinde constaltarea că
deni unde se răspîndea noua învăţătură se căutau şi case co-
ăţoare pentru adunarea credincioşilor la rugăciune, frîngerea
predică (cf. Fapte II, 46; XX, 7²8 şi 11): In condiţiile grele e
trecea creştinismul la începutul istoriei sale, săvîrşirea cul-
case particulare era singura formă posibilă. De altfel, acest
făceau şi unele grupări religioase p ăgîne, care nu aveau posi-i
de a-şi ţine adunările într-un templu propriu. Săvîrşirea cultu-*
la concluzia că existau preoţi şi diaconi, cum ne sugerează ea
Faptele Apostolilor şi unele epistole (cf. Fapte, VI, 1²6 ? -‡
XXI, 18; I Tim. V, 17; Tit I, 5²9; Iacov V, 14). Paiimii preoţi ni
desig»r proveneau dintre colonişti, mai ales dintre greci, dar
dacoromâni. Din moment ce Sfîntul Apostol Andrei a predi-
 c at î n t e ri t or i u l d i n t r e D u n ăr e şi M a r e, t r e bu i e să a d m i t e m c ă el a l ă -
s at a c o l o p r e oţ i şi d i a c o n i, p o a t e c h i a r şi e p i s c o pi , c ă c i î n pr i m el e
vea cu ri fie car e c etate pu te a să -şi ai bă pr op ri ul ei e pi sc o p.
î n î n c h ei e r e a a c e st o r c o n si d e r aţ i i , se i m p u n e î n t r e b a r e a : c e r e -
ligi e p ă g în ă a fo st î nl o cu ită în D a ci a d e cr e d i nţ a î n H ri st os ? U n ii i s-
t o ri ci a u a r ăt a t c ă « l e g ea » l u i Z a m o l xi s, z eu l su pre m a l d a c o - g e ţi l o r ,
era mu lt apr opi ată, prin mo r al a ei, d e cr eştin ism, fa pt car e a u şur at
in tr od u c er e a n oii în vă ţ ăt uri cr eşti n e. î n afa r ă d e a c ea st a, n u m e r oa sel e
culte a du se d e col on i şti din l oc urile l or d e origi n e (di vi ni tăţi r o ma n e
italice, gr ece şti, celtice, orientale şi chiar a fricane, du pă cu m ne arat ă
a pr oa p e o t r ei m e di n t ot a l ul i n scri p ţiil o r di n D a ci a) n u a ve a u r ă d ă ci n i
în c on ştiin ţa l o cu itori lor, un ele d in ele fiin d i m pu se d e au t orităţi, în -
d e o se bi cult u l î m p ă rat u lui. D e a c ee a, ele a u p utu t să fi e foa rt e u şo r
î n l o c u i t e c u n o u a cr e d i n ţ ă î n Ii su s H r i st o s.
P o p o r u l d e j o s a v e a c r e d i n ţ el e l u i , c a r e er a u m a i m u l t o bi c ei u r i
sau datin i l oc ale în legătur ă cu calen d ar u l agri col şi p ă st or e sc, care a u
pu tu t fi în lo cu ite fo art e u şo r c u î n văţ ătur a cre şt in ă. D e fa pt, ur m e d i n
c u l t u l p o p u l a r p ă gî n ad a p t at e l a c r e şt i n i s m s - a u pă st r at p î n ă a p r o a p e
în zilele n oastre (e x. jertfa c oc o şilor al bi care se d au pre otu lui la în-
m or m î nt a r e în ch i pu i e je rt fa ad u să pe alta r ul z ei lor). S e re m ar c ă d eci
f a p t u l c ă l a n o i s c h i m b a r e a d e r e l i gi e n u s - a f ă c u t p r i n l u p t e , c a î n
alt e p ă rţi, cu d ărî m ar e a d e t e m p l e şi sfă rî m a r ea d e i d oli, că ci « p o po r u l
de la sate, pă strînd u -şi vech ile obiceiu ri, nu ved ea o c on trazicere într e
ve c h e a şi n o u a c re d i nţ ă ; el s- a pl e ca t î n f a ţ a so l i ei n o i ca r e i se ad u -
c ea şi a p ă şit î n bi s e r i că, a d u c î n d c u d î n su l î n faţ a al t ar e l or şi rit u ril e
sale preistorice» (P. P . P anaitescu , Int ro du c ere în isto ria cultu rii ro m â-
ne şti, B u cu r e şti, 1 9 6 9, p- 10 3). Iar ar he ol o gu l R ad u V u lpe scria : «P o-
p o r ul n o st r u s-a n ăsc ut cr eşti n în m o d sp on t an , n atu r al, od at ă c u for -
m ar e a r o m a ni tăţi i sale, la a că rei d esă vî rşir e cr e ştin ism u l p o p ul ar şi -a
adu s c on tribu ţia cea m ai d e sea m ă. N oi sî nte m ro mâ ni fi in dc ă sîn t e m
c r e şti n i şi sî n t e m c r e şti ni fii n d c ă sî n t e m r o m â n i » .
C o n c l u z i i : Pe ba za celor scrise pîn ă aici, putem trag e con-
cl u zia c ă î n văţ ă t u ra c re şti n ă a f o st c u n o sc ută în D a c i a d in p ri m el e
trei secole a le e rei n oa stre, f iind ad usă d e co lon işti, m ilita ri, n eg u s-
to ri şi scla vi. T oţi au fost u n fa ct or pu tern ic de ro m a n izare şi creşti-
na re, în terito riul dintre D u nă re şi Ma re n oua credinţă a fost pro po -
văd uită de Sfîntul A po stol A n drei. E a era m ă rtu risită d e credin cio şi
sing ura tici, în asc un s, de tea m a legilor ro ma ne care o declara u « re -
ligie nepermisă». G en eraliza rea creştinism ului s-a făcut a poi, pe cale
lentă, în se co lul IV .
 BIBLIOVRAFIE

ia T r a i a n ă : Istoria Români ei , voi. I, Ed itura Acad emi ei, Bu cureşt i,

,53__gi4. M1HAIL MACREA, Viaţa în Dacia Romană, Bucureşti, 1969,

a î n d i r e a c r e ş t i n i s m u l u i în B a l c a n i : ADOLF VON HARNACK. in

und Ausbreitung des Chri stenturns in den ersten drei Jahrhunderten, 2 ia
1906 (ed. IV, 1924);< VASILE PARVAN, Contribuţii epigraiice la istoria
il'ui dacoromân, Bucureşti, 1911, XVI + 223 p. ; JACQUES ZEILLER, Ies
uetiennes dans Ies provinces danubiennes de l'empire romain, Par is, 1918,
ţ p. - |_ 1 h . ; ed izi on e a na s ta t ica, Roma , 1 96 7 ( lucr ar e fu nd a men ta lă ) ;
/ SPINKA, A history oi Christianity in the Balkans, Chicago, 1933, 202
5TIN FLICHE et VICTOR MARTIN, Histoire de l'Eglise depuis Ies origines
s jours. Publie sous la direction de... voi. I²IV, Paris, 1945²1947.
j î n d i r e a c r e ş t i n i s m u l u i în D a c i a : VHENADIE ENACEANU,
ii în Dacii şi creştinarea români lor. Bucur eşt i, 1975, VIII + 249 -f VII
ă faptele pînă la întemeierea principatelor ; acum depăşită); CAROL îteva
momente din începuturile Bisericii Române, Blaj, 1902, 110 + IV [ioasă, azi
depăşită); N. DOBRESCU, Introducerea creştinismului Ia ro-Cursurile de
vară din Vălenii de Munte», 1909²1910, Vălenii de Munte, 3²125; C.
NICOLAESCU-PLOPŞOR, Vechimea creştinismului în Dacia, 933; I.
POPESCU SPINENI, Vechimea creştinismului Ia români, Confe-jreşti,
1934, 44 p. (criticabilă); ANTON D. VELCU, Contribuţii Ia stu-nismului
daco-roman, sec. I²IV, Bucureşti, (1934), 74 p. (criticabilă, vezi i lui E.
CONDURACHI în B.O.R., an. LV, 1937, nr. 5²6, p. 350²363)-, JELI,
Originea şi vechimea creştinismului la români, Cernăuţi, 1937, 56 p. i
«Ca nd e la », a n . XLVII, 19 36, p 17 ²2 0) ; C. DAl CO V ICI U, I n j ur ul
'lui în Dacia, în «Studii, revistă de istorie», an. I, nr. 1, 1948, p. 122² ige teza
încreştinăr ii înaint e de sec. IV) ; MILAN ŞESAN, Creştinismul atic, în
MA, an. III, 1958, nr. 11²12, p. 813²828; E. LOZOVAN, Aux i christianisme
daco-scythique, în Franz Altheim-Geschichte der Hunnen, îd. Berlin, 1962, p.
146²165 ; D. M. PIPPIDI, In jurul izvoarelor literare i'smu. 'ui da co-
r oman, în voi . Co ntribuţi i la i st oria veche a României , ed. II, 1»67, p.
497²516; IOAN RĂMUREANU, Noi consideraţii privind i creştinismului la traco-
geto-daci, în «Ortodoxia», an. XXVI, 1974, nr. 1, 3 (şi în voi. Roumanie. Pages
d'histoire, I, nr. 3²4, 1976, p. 64²8 4 ) ; ŞERBĂNESCU, Creşti narea
românilor, în «Almanahul parohiei ortodoxe . Baden-Baden» pe anul 1976, p.
62²73. MIRCEA ELIADE, De ia Zalmoxis ;-Han, Studii comparative despre
religiile şi iolclorul Daciei şi Europei Trad. de Măria Ivă ne sc u si Ceza r Ivă ne sc u,
Buc ure şti, 1980, 256 p . : IOAN N!U, Le christianisme chez ies Thraco-Phrygiens
de l'Asie Mineure et chez Os o-Daces de la Peninsule Balkanique, în Actes du Il-
e Congres International ogie 1976 ² // Histoire et Archeologie, Bucureşti,
1980, p. 435²444 (şi IFANIE NOROCEL, Siîntul Apostol Andrei în tradiţia
românilor ²- măr-himii şi a continuităţii noastre pe aceste meleaguri, în
V.B., an XXXVIII, 1²12. P- 1157²1174 (şi în voi. Pagini din istoria veche a
creştinismului B u z ă u , 1 9 8 6 , p . 1 9 ² 4 6 ) .
r u r e l i g i a g e t o - d a c i 1 o r v e z i : A L. S ĂN D U L ES C U, R e li gi un e a i- Studiu
asupra credinţei religioase la daci înainte de a îmbrăţişa creşti-=ureşti,
1929, 64 p.; I. I. RUSSU, Religia geto-dacilor. Zei, credinţe, practici m «Anuarul
Inst. Studii clasice», 5, 1944²1948, p. 61²139; EMILIAN VA-roblema religiei
geto-dacilor în lumina noilor cercetări istorice şi arheo-«Ortodoxia», an. V,
1953, nr. 4, p. 634²050; IOAN V. COMAN, Scriitori din epoca
străromănă, Bucureşti, 1979, p. 20²55.
 MĂRTURII LINVVISTICE PENTRU ORIVINEA
ŞI VECHIMEA CREŞTINISMULUI
LA ROxMÂNI

tn og en eza p op or u lui r o m ân a î n cep ut o d at ă cu col o ni z ar ea D a -

c i ei şi c u r o m a n i z ar e a el e m e n t ul u i au t oh t on d a c o - m o e si c şi a c on t i -
nu at, atît prin asi milarea tre ptată a ele me nt ului slav şi a cel orlalte ele-
m en te etnice ner o m a ne, aşezate în spaţiul carpato-du năre an , cît şi pri n
ad m i gr are a u n or ele m e nte ro ma n i ce d in su du l D u n ării.
In ce p ri veşt e li m b a r o m â n ă, « prin ori gin e, stru ctur ă şi vo ca bu l ar,
este o li mb ă l ati nă, singura ur m a şă directă a latin ei vor bite în m od n e-
în tr er u p t î n p r o vi n c iil e d u n ă re n e a l e i m p e r i u l ui r o m a n » ( A l. R o s etti ).
E a reprezintă «for m a pe care a lu at -o cu vre mea, într-o an u mită regiu ne,
li m ba latin ă, în ur m a n en u m ărat elor schi m bări şi in flu enţe pe care le-a
Ŷ suferit» ( V. Ivăn escu ). îşi are originea în l atina popu lară ( vorbită) ado p-
tată d e stră mo şii n oştri d ac o -geţi d e la c ol on iştii ro m an i cu care s-a u
a m e st e cat, la c ar e s-a u ad ău gat el e m e nt el e p ăst r ate d i n id i o m u l g et o -
d a c, i a r m a i tî r zi u, el e m e nt e l e xi c al e d i n g rai u l sl a vi l or a şez a ţi î n D a -
cia şi în su d u l D u n ării. D ar cee a ce au ad ău gat sla vii, şi într-o m ă su r ă
foarte red usă alte po po ar e, n-a putut sch i m ba c aracteru l iniţial şi fu n -
da m en t al al li m bii no astr e.
A ce st car a ct er d e li m bă ro m an i că îl da u m o rf o l o gi a, si nt a xa, pr e -
cu m şi el e m en tele fun d a men tale ale lexiculu i (cele de întreb ui nţare per-
m an en tă), toate fii nd d e ori gin e latin ă. D u p ă aca d . A l. R o sett i, li m b a
r o m â n ă r ep r ezi n t ă fa za a ctu al ă a l a tin ei vo rb it e în pr o vi n ciil e d u n ăr e ne
romanizate, adică în D acia, P ann onia, D ardania şi M oesia, esite «tran s-
for m a r ea, p ot ri vi t î m p r ej u r ăril or şi i n fl u en ţel o r ex t ern e, a l a tin ei vo r-
bi te în pă rţile ori e nt ale al e i m pe r iu l ui r o m a n ». L i m b a ro m â n ă, pr e cu m
şi p o p o r u l r o m â n s- a u f o r m a t pe u n î n t i n s s p a ţi u ge o g r a fi c , a tî t l a
 B I B L I O V R A F I E

i a T r a i a n ă : I s t o r i a Ro m â n i e i , v o i . I, E d i t ur a A c a d e mi e i , B u c ur e şt i ,
;53_614 ; M1HAIL MACREA, Viaţa în Dacia Romană, Buc ureşti, 1969,

3î n d i r e a c r e ş t i ni s m u l u i în B a l c a n i : ADOLF VON HAR NACK, n und

Ausbreitung d es Christentums in d en ersten drei Jahrhunderten, 2 ia 1906
(ed. IV, 1924);' VASILE PARVAN, Contribuţii epigraiice la istoria ilui
dacoromân, Bucureşti, 1911, XVI + 223 p. ; JACQUES ZEILLER, Les iretiennes
dans les provinces danubiennes de l'empire romain, Par is, 1918, r p. _ |_ 1
h . ; edizion e a nastat i ca, Roma , 1967 ( lucra r e fun da ment ală) ; r
SPINKA, A history ol Christianity in t he Balkans, Chicago, 1933, 202
5TIN FLICHE et VICTOR MARTIN, Histoire de l'Eglise depuis les origines
s jours. Publie sous la direction de... voi. I²IV, Paris, 1945²1947.
> î n d i r e a c r e ş t i n i s m u l u i în D a c i a : VHENADIE ENACEANU,
ii în Da cii Şi cr eştinar ea ro manilor, Bu cur eşt i, 1975, VIII + 249 + V II
ă faptele pînă la întemeierea principatelor; acum depăşită) ; CAROL îteva
momente din începuturile Bisericii Române, Blaj, 1902, 110 + IV ;ioasă, azi
depăşită) ; N. DOBRESCU, Introducerea creştinismului Ia ro-Cursurile de
vară din Vălenii de Munte», 1909²1910, Vălenii de Munte, 3²125; C.
NICOLAESCU-PLOPŞOR, Vechimea creştinismului în Dacia, 933; I.
POPESCU SPINENI, Vechimea creştinismului la români, Confe-îreşti,
1934, 44 p. ( criticabilă); ANTON D. VELCU, Contribuţii la stu-lismului
daco-roman, sec. I²IV, Bucureşti, (1934), 74 p. (criticabilă, vezi
lui E. CONDURACHI în B.O.R., an. LV, 1937, nr. 5²6, p. 350²363);
ELI, Originea şi vechimea creştinismului la români, Cernăuţi, 1937, 56 p. 1
«Candela», an. XLVII, 1936, p 17²20); C. DÂICOVICIU, In jurul iui în Dacia, în
«Studii, revistă de istorie», an. I, nr. 1, 1948, p. 122² ige t eza în creştinării
înainte de sec. IV) ; MILAN ŞESAN, Creştinismul atic, în MA, an. III, 1958,
nr. 11²12, p. 813²828; E. LOZOVAN, Aux i christianisme daco-scYthique, în
Franz Altheim-Geschichte der Hunnen, id, Berlin, 1962, p. 146²165 ; D. M.
PIPPIDI, în jurul izvoarelor literare ismalui daco-roman, în voi. Contribuţii la
istoria veche a României, ed. II, 1967, p. 497²516; IOAN RĂMUREANU,
Noi consideraţii privind i creşfinismuiui la traco-geto-daci, în
«Ortodoxia», an. XXVI, 1974, nr. 1, i (şi în voi. Roumanie. Pages d'histoire,
I, nr. 3²4, 1976, p. 64²84) ; ŞERBĂNESCU, Creştinarea românilor, în
«Almanahul parohiei ortodoxe
Baden-Baden» pe anul 1976, p. 62²73. MIRCEA ELIADE, De la Zalmoxis
-Han, Studii comparative despre religiile si lolclorul Daciei şi Europei frad. de
Mă ria Ivă ne sc u şi Cez ar Ivă ne scu, B uc ure şti, 19 80, 256 p . : IOAN MU, Ie
christianisme chez les Thraco-PhrYgiens de l'Asie Mineure et chez l?s o-Daces
de la Peninsule Balkanique, în Acies du Il-e Congres International ogie 1976
² 11 Histoire et Archeologie, Bucureşti, 1980, p. 435²444 (şi 1FANIE
NOROCEL, Siîntul Apostol Andrei în fradifia românilor ² măr-himii şi a
continuităţii noastre pe aceste meleaguri, în V.B., an XXXVIII, 1 12, p.
1157²H74 (şi jn voj pagini din istoria veche a creştinismului B u z ă u , 1 9 8 6 , p . 1 9 ²
46).
r
ru
r e l i g i a g e t o - d a c i l o r v e z i : A L . S Â N D U LE S C U , R e l i gi u n e a - Studiu
asupra credinţei religioase la daci înainte de a îmbrăţişa creşti-:ureşti, 1929,
64 p.; I. I. RUSSU, Religia geto-dacilor. Zei, credinţe, practici în «Anuarul Inst.
Studii clasice», 5, 1944²1948, p. 61²139; EMILIAN VA-
roblema religiei geto-dacilor în lumina noilor cercetări istorice şi arheo-
«Ortodoxia», an. V, 1953, nr. 4, p. 634²650; IOAN V.. COMAN, Scriitori
«<n epoca străromână, Bucureşti, 1979, p. 20²55.
 
MĂRTURII LINVVISTICE PENTRU ORIVINEA
ŞI VECHIMEA CREŞTINISMULUI
LA ROMÂNI

tn og en eza po po ru lu i r o m ân a î nc ep ut od ată cu col o nizarea D a -

c iei şi c u r o m a n i z ar e a el e m e n t u l u i a ut o h t o n d a c o - m o e si c şi a c on t i -
nu at, atît prin asi milarea tre ptată a ele me nt ului slav şi a cel orlalte ele-
m en te etnice ner o m a ne, aşezate în spaţiul carpato-du năre an , cît şi pri n
ad m i gr are a u n or ele m e nte ro ma n i ce d in su du l D u n ări i.
în c e pri veşt e li m b a r o m ân ă, « pri n ori gin e, str u ctur ă şi vo ca bu l ar,
este o li mbă latină, singura ur m aşă directă a latin ei vor bite în m od n e-
în t r er u pt î n p r o vi n c iil e d u n ă re n e al e i m p e r i u l ui r o m a n » ( A l. R o se tti).
E a reprezintă «for m a pe care a lu at-o cu vre mea, într-o an u mită regiu ne,
li m ba latin ă, în ur m a n en u m ărat elor sch i mb ări şi in flu enţe pe care le-a
suferit» ( V. Ivăne scu ). îşi are origi nea în latina pop ulară ( vor bită) ad op tat ă
de stră m oşii n oştri d ac o-geţi d e la colon iştii ro man i cu care s-au
a m e st ec at, l a c ar e s-a u a d ă u ga t el e m e n t e l e p ăst r at e d i n id i o m u l g et o -
d a c, iar m ai t îr zi u , el e m e n t e l e xi c al e d i n gr aiul sla vil or a şez a ţi în D a cia
şi în sud ul D u n ării. D ar ceea ce au ad ău gat sla vii, şi înt r-o mă sură foarte
redu să alte p op oare, n-a pu tut sch i m ba car acteru l iniţial şi fun da m en tal al
li m bi i n oa stre.
A ce st car a cter d e li m bă r o m an i că îl da u m or fo l og i a, sin ta xa, pr e -
cu m şi ele m en tele fun da me nt ale ale lexicului (ce le de întrebui nţare per -
m an en tă), toate fii nd d e ori gin e latin ă. D u p ă a ca d . A l. R o setti, li m b a
r o m â n ă r ep r ezi n t ă ta za a ct u al ă a la tin ei vo rb ite în pr o vi n ciil e d un ăr ene
rom ani zate, adică în D acia, P an nonia, D ardania şi M oesia, este «tran s-
for m a r ea, pot ri vi t î m p r ej u r ăril o r şi i n flu en ţ el o r ex t er n e, a la tin ei vo r-
bi te în pă rţil e o rie nt al e al e i m p eri u l u i r o m an ». L i m b a ro m â n ă , p r ecu m
şi p o p o r u l r o m â n s - a u f o r m a t p e u n î n t i n s s p a ţ i u g e o g r a fi c, at î t l a
ît şi la sudul Dunării mijlocii sau de jos, în cadrul aşa nurai-
mităţi dunărene>' sau, după o altă formulare, în teritoriul «car-
anic», care cuprindea fosta provincie Dacia cu teritoriile ră-
afara ei (răsăritul Munteniei, Moldova), precum şi zona sud-
[ă învecinată, de-a lungul Dunării, adică Pannonia, Dardania,
Superior şi Moesia Inferior, Dacia Ripensis şi Dacia Mediter-
rovincii romanizate care au stat Întotdeauna în strînse le-
Dacia (B. P. Hasdeu, A. D. Xenopol, N. Iorga, O. Densusianu,
riu, P. P- Panaitescu, Al. Rosetti, C. C. Viurescu). cercetătorii ²
istorici, filologi şi teologi ² sînt de acord că de bază ale
credinţei creştine sînt redate în limb a noastră inte de origine
latină. Argumentul lingvistic constituie o do-plus în ce
priveşte pătrunderea creştinismului la noi încă din stăpînirii
Daciei de către romani şi în cea imediat următoare, îenii de
organizare bisericească i-am împrumutat mai tîrziu de Lucrul
este explicabil dacă ne gîndim la faptul că în toate pro-romane
cuprinse sub numele de Iliyricum, inclusiv în Dacia lăreană,
învăţătura creştină a fost propovăduită în limba latină. ninologia
creştină de origine latină din limba noastră arată că toate
numirile de bază ale credinţei şi unele forme ale cultului u
fost create pînă în secolul IV. Este semnificativ faptul că în ea
«T atăl nostru» peste 90% din cuvinte sînt de origine la-
:epţie făcînd greşeală, ispită, mîntuieşte. Acelaşi lucru îl ob-
ii în Simbolul credinţei, formulat la primele două Sinoade ecu-
lin anii 325 şi 381.
etînd aceste cuvinte, putem constata că unele din ele au fost
din lumea romană păgînă, dar au primit un sens nou, al cre-
eştine, iar altele au fost create pe loc, anume pentru exprima-
>r noţiuni de credinţă. Vom analiza pe rînd termenii principali
iţă de origine latină.


  



   Cuvîntul biserică (în limba
i'eche băsearecă, bisearică, beserică), derivă din latinescul ba-
rîndul său format din grecescul p aadixr, = ŞaaoAeuC = îm-
ge şi olxta = casă. După istoricul bisericesc Nicolae Dobrescu
914), explicaţia pătrunderii acestui cuvînt în limba română ar
>area : romanii înţelegeau prin «basilica» un edificiu în care se
decata, un fel de judecători e, în car e dr ep tatea se împ ărţea
te împăratului. Cînd împăratul Constantin cel Mare (306²337)
libertate creştinismului, prin aşa numitul «edict de la Medio-din
anul 313, a cedat creştinilor, pentru săvîrşirea cultului,
e di f i ci i l e vec hi l or j ud ec ăt or i i , nu mi t e b as i l i cae , î nt r u cî t ei nu voi au .
să se î nchi ne l ui Dumnezeu î n fost el e t empl e păgî ne. Ast fel, fost el e j u-
d e c ăt or i i au de ven i t l ăc aşu r i de î nch i n ar e cr eş t i n e.
Du pă r el at ăr i l e Sfî nt ul ui Luca di n F apt el e Apost ol i l or , pr i mi i cr eş-
ti ni săvî r şeau r ugăci unea şi fr î nger ea pî i nii î nt r-o î ncăper e di n cas el e-
par ti cul ar e ( cf. Fapt e II, 46; XX, 7²8 şi 11). Cu t i mpul, s-au constr uit
î ncăper i anu me î n acest scop, t ot î n case par t icul ar e, car e s-au nu mi t
«împărăteşti» (ŞaaiXixat ; ^aaiXix-q ofxî a = casă î mpărătească).
C ons t r ui r ea u nor ase men e a l ăcaş ur i d e î n chi nar e s - a gen er al i zat ,
î ncî t su b î mpăr at u l C ons t ant i n cel M ar e l ăc aş ul de cu l t cr eş t i n er a
cun os cut , î n l at i neşt e, s ub n u mel e d e bas i l i ca, de or i gi n e gr ec eas că,
du pă cu m a m ar ăt at mai s us . De f a pt , s cr i i t oru l bi s er i ces c Isi d or d e
Se vi l l a ( c. 560²63 6) s cr i a î n l ucr ar ea s a d es pr e «Et i mol ogi i » ur mă-
t oar el e : «La î n ceput se n umeau basi li ci l ocui nţ el e r egi l or ( î mpăr aţ i l or ),
de und e î şi au şi numel e, căci ţ kat Âsu? î nsemn ează r ege ( î mpăr at ), i ar
basi l i ci l e sî nt l ocui nţ e î mpăr ăt eşt i . Acum î nsă se numesc basi l i ci l oca-
şuril e dumnezei eşti , pent ru că acol o se aduc î nchi nar e şi j ert fe l ui Dum-
nez eu , î mDăr at ul t ut ur or » ( car t ea XLV, cap. I V, 11) . Deci , di n acest
cuvî nt , l a î nceput de or i gi ne gr eceas că, tr ecut apoi î n limba l at i nă, s-a
f or mat şi cel r o mân es c de bi s er i că. C u t i mp ul , n oţ i u ne a s- a ext i ns de-
l a l ăcaş ul d e cu l t as upr a î nt r egi i comu ni t ăţ i cr eşt i ne. Desi gu r , aces t
cuvî nt a păt r uns î n Daci a î n s ecol ul IV, di n pr ovi nci i l e r omane di n su dul
Dunăr ii, el fii nd fol osit numai î n cadr ul r omani t ăţii ori ent al e ( bi sea-r i că
î n ar o mâ n ă, bă s er i c ă î n me g l en or o m â n ă ş i ba s e r i ke î n i st r o r omână) .
I n i m p e r i ul r o ma n d e A p u s s e f ol o s e a, d i n s ec ol u l I I I ² p a r al el
cu basilica ², şi cuvîntul specific creştin ecclesia (-/; kxY.Xrjsia), folosit în
Răsăr i t î ncă di n secol el e II²I II. Cu s pri j i nul aut or it ăţi i cent r al e bi ser i -
ceşti , ter menul basilica a fost înl ocuit tr ept at şi a rămas cel de eccl esi a
( po pu l ar ec l e si a) , di n c ar e s - a u f or m at ² î n l i mbi l e r o man i ce a p u -
sen e ² t er meni i egl i se ( fr anc) , chi es a ( i t al . ) , i gl esi a (s pân. ) , i gr ej a
( por t ugh. ) . De r emar cat că î n Apus acest t er me n s- a ext i ns d e l a co-
mun i t at ea sau adu nar ea cr ed i n ci oşi l or La l oc aşu l d e cu l t ( d eci i nver s
decî t î n cazul cu vî nt ul ui basi li ca) . Li mbi l e ger mani ce au d er i vat e di n
gr ecescul xopi axov (kirche ² ger m. chur ch ² engl., kyr kan ² suedeză).
Dum n ez eu ( ar o m. Du mni d z ă u) pr o vi n e di n D o mi n e D eus , i ar î n
veche a f or mă p opul ar ă f ăr ă i , Domne Deu s, veche i n voc aţ i e pă gî n ă,
adopt at ă şi de cr eşt i ni pent r u uni cul l or Dumn ezeu. -!..Ŷ.Ŷ>Ŷ-.-
inică (arom. şi meglenorom. duminică, istrorom. dumireke)
iin dies dominica, adică ziua Domnului, termen care a înlocuit -
ea săptămînală păgînă dies solis (ziua soarelui), ologia
cuvîntului Crăciun (arom. crătsun, meglenorom. cărt-alosit în
popor, necunoscut în cărţile de cult ² este încă nelă-)upă
părerea celor mai mulţi cercetători, între care : Pericle Vasile
Pârvan, Sextil Puşcariu, Teodor Capidan, Nicolae
p. P. Panaitescu ş.a., provine din latinescul calatio (acuz.
m). La romani prin «calatio» se înţelegea convocarea poporu-
tre preoţii păgîni în fiecare zi întîi a lunii, pentru anunţarea
lor din luna respectivă, şi ² prin extindere ² însăşi sărbă-
'.ea mai însemnată calatio era d esigur cea d e la 1 ianuarie.
u ştiut că pînă către sfîrşitul secolului IV, Naşterea Domnu-
iznuia odată cu Bobotează la 6 ianuarie, zi în care se obişnuia
ă anunţarea sărb ătorilor de p este an (Pastile şi celelalte). Şi
r de curînd creştinaţi din Dacia şi din sudul Dunării această
a sărbătorilor li se p ărea apropiată de sărbătoarea calatio,
lit cu acesit termen sărbătoarea creştină a Naşterii Domnului,
e sfîrşitul secolului IV sărbătoarea Naşterii Domnului a fost
3 25 decembrie, cercetători (între care Aron şi Ovid
Densuşianu, Al Rosetti,
ş.a.) derivă cuvîntul Crăciun din etimonul creatio (acuz. cre-
în lat. vulg. creation, creatiun), deci ziua «creării» sau a «fa-
Iisns. Deşi s-ar p utea obiecta că aceasta ar fi o concepţie
are socotea că Fiul este o creatură a Tatălui), se p oate răs-
poporul care a creat termenul nu putea cunoaşte ² şi nu
nici acum ² asemenea subtilităţi teologice. Merită să fie re-
tul că în concepţia populară (îndeosebi în colinde) Crăciun,
răciun sau Moş Crăciun este una şi aceeaşi persoană cu Iisus
Moş Crăciun» este un p ersonaj creat p e pămînt românesc. în
1 stă la masă cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu Sfîntul
Ŷzătorul şi cu alte personaje biblice sau aghiografice. El
sade î unde vine încărcat cu dartiri p entru co pii. Pentru a
evita o Ŷ acuzaţie de arianism, Biserica noastră a înlocuit
acest ter-ilar cu acela de sărbătoarea «Născutului» (tot de
origine la- 1 apare în Evanghelia învăţătoare din 1642 şi în
Cazania lui din 1643. Cuvîntul Crăciun este specific limbii
noastre, căci >manice apusene folosesc termeni derivaţi din
Dies Natalis is Domini (franc. Noel, ital. Natale etc.)-
 T o t d e ori gi n e l ati n ă est e şi c u vî n t u l c oli n d ă ( c u va ri a n t el e c ă ri n -
dă, c orin dă ), pr o ve nit d in eti m o n u l po p ul ar col en d ae ( cu lt, cale n d ae ),
pri m a zi a l u nii la r o m a n i ( d e ai ci şi cal en d ar s au cări n d ar ). C al e n d ele
di n ia nu ari e, d eci d e la în c ep utu l an ulu i ( mu t at de l a 1 ma rti e la 1 ia -
n u ari e d e C ai u s Iu li u s C a esa r ) se să r b ă t or e a u cu cî n t ări , u r ă ri şi p e -,
tr e ce r i, p e ca r e c r e şt i n i s m u l n u l e - a p u t u t î n l ă t u ra , ci l e - a a d o pt a t şi
l e - a d at u n c a r a c t e r c r e ş t i n . A ş a a u a p ă r u t « c o l i n d e l e » c r e şt i n e, c a
se m n al bu c u r i ei pe n t r u m ar i l e să r b ă t or i al e N a şt e rii şi B o t e zu l ui
D omnului.
F l o ri il e ( f or m a v e c h e p o p u l ar ă H u rii ) p o a rt ă n u m el e u n ei să r b ă -
tori p ăgî n e d e pri m ă va r ă, F l o ralia (î n latina v ul g ară F l ori lia), adic ă
sărb ătoar ea zei ţei F lora sau a florilor, care se prăzn uia pri mă vara, fiin d
apr o piată ca dată d e In trarea M întuitoru lui în Ieru sali m. In C azania lui
V arl aa m, în D id ah iile lui A n ti m Ivir e an ul şi chi ar î n u n ele ed iţii vechi
Ŷ ale cărţilor de sluj bă apare sub for m a : D u minica florilor. In A pus sînt
t e r m e n i d i f e ri ţ i : D i m a n c h e d e s R a m e a u x ( f r a n c , p o p u l a r P â q u e s
fleurie s), D o m e nic a delle P al m e (ital.) etc.
R u sa liil e î şi a u n u m el e d e l a ve ch ea săr b ăt o a re p ă g î n ă R o sal i a, zi
a p o m en irii m o rţil or, pr ă zn uit ă în ti m pu l pri m ă ve rii, cîn d î n fl o r ea u
tran d afirii (r o şa, în ar o m â n ă : ar u sale, în m e gle n o r o m â n ă : ru sală ). Ş i
pen tru că P og orî rea D uh ului S fînt se prăzn ui a cam în acelaşi ti m p, creş-
tin ii dac o-r o m a ni i-au atribu it nu m ele vechii sărbători pă gîn e. C elelalt e
pop oare romanice (catolice) folosesc derivate din Ŷ resvr/p'.oafq = cincize-
‡ci me (fra nc. P entecote ; ital. P ent ec oste).
C u vîntul Pa şti este d e origine ebraică (pascha, d e la pesah, în grec.
r at at a )- C u vî n t u l r o m â n e sc d e r i vă î n să d i n l at i n e şt e ( d i es p a sc h a r u m ) ,
c a şi f r a n c e z u l p â q u e s, d o va d ă că a m î n d o u ă l i m bi l e î l au n u m a i l a
pl u r al ( g r e c i i , i t al i e n i i , sl a vi i e t c. î l f o l o s e s c n u m a i l a si n g u l ar ; î n
Ŷ aro m. paste, paşti ; meglenorom, paste; istrorom. paste).
C u vîntul sărb ăto are (aro m., la fel ‡, meglenor o m., sîrbatoare) deri vă
di n di e s se r va t o ri a , p re sc u r t ar e d i n c on ser v at o ri a, z i î n c h i n at ă z ei l o r
c ar e a p ăr a u t r u p e şt e şi su fl e t e şt e p e o m ( se r vo - a r e = a p ă z i, a ţi n e ) .
C ultul zeilor «con ser vatori» ² deci păzitori ² s-a m o şt enit, într-o altă
for m ă, şi în c r eşti n i s m , în c ult ul sfi n ţil or şi al m ar tiril o r, c on si d er aţi şi
ei ca ap ărători ai credin cio sulu i în orice fel d e su ferinţe, tru peşti şi su
flete şti. A stfel, înt oc mai ca dies d o mini ca, a int rat şi ac est cu vînt în
ter min ologia creştină ro m ânea scă - D e m e nţion at că în li m bile ro m anice
a pu se n e pe nt ru săr b ăt oa r e se fol o sesc t er m en i d eri va ţi d i n latin esc ul
iestu m (fran c, fete ,Ŷ ital. festa). ,v;
ntul păgîn (arom., pîngîn) vine din latinescul paganus, om de
răitor într-un pagus (sat). în mersul său biruitor creştinismul
; în primele trei secole mai mult în oraşe, în timp ce la ţara se
religia pagină. De aceea, în secolul IV, cînd creştinismul a
iqie oficială, cuvîntul paganus (locuitor de la ţară) a devenii
cu aderent al vechii religii (o lege din 368 a împăratului Va-
I o numeşte «religio paganorum»). Cu acelaşi înţeles a itrequt
Ŷ limbi romanice (la noi paganus, în sensul său profan, a fost
cu terranus ² ţăran ², derivat din terra). ntul lege (arom.,
leadze) derivă din lex (acuz. legem). în graiul or, în graiul
vechi bisericesc, ca şi în cel popular de azi, are
de religie, credinţă. După p ărăsirea Daciei, sub Aur elian,
men nu şi-a mai păstrat înţelesul său obişnuit (juridic)- Limbile
apusene folosesc derivate din fides (foi în franc. ,‡ fede în ital,.)
i părerea unor cercetători, cuvîntul popă este tot de origine
>pa era slujitorul templului păgîn, care tăia şi fierbea intesti-
ificiilor).
ie origine latină păgînă sînt şi unele cuvinte privitoare la cul-
lor : cimitir (din coemeterium), a comînda (commando-are = a
întru pomenirea cuiva; comind sau comindare, pomană, ter-
lic), morw.înt (din monumen-tum , în latina vulgară monimen-
minte (ossamenta), priveghere (din pervigilare), a răposa (din
ire) şi altele.


      
 Creştin (arom. şi megl., erivă
din forma latină vulgară chrestianus. Cuvîntul acesta e chi,
căci de îndată ce îmbrăţişa cineva noua religie era numit s, de
la forma Chrestus, Crestus, cum se numea Mîntuitorul în lgară.
Scriitorii bisericeşti Tertulian (o 160²240) şi Lactanţiu - după
317) mustrau pe' cei neştiutori pentru că foloseau cu-hrestianus şi
Crest, ceea ce înseamnă că acest cuvînt era folo-ămoşii noştri
încă din timpul vieţii celor doi scriitori. Menţio-iptul că pînă
azi, în unele părţi ale ţării, cuvîntul creştin, ca şi înt sinonime
cu cel de soţ, bărbat. ui a boteza (resp ectiv subst. b otez în
texte vechi: boteziune)
din latinescul baptisto-are, la rîndul său derivat din grecescul
cufund în apă (în arom., pătezd ,‡ megl., bates ; istr.,. botez).
grecesc a trecut curînd în limba latină, în care se simţea ne-
u cuvî nt p otrivit p en tr u exp ri mar ea acest ei t aine. în
li mba i mt rat desigur î ncă de la p ri mel e conv ertiri, 
latin eşte fi mtrat din limba greacă, s-ar fi păstrat v iniţial)-
 Menţio nă m şi faptul că unii ter meni d e credinţă au fost făuriţi
pe loc, cu ajutorul poporului de limbă latină. Aşa avem cuvintele în-
viere (din in şi substantivul viere, formă populară din verbul vivo-vi-
vere, a trăi, în sensul de revenire la viaţă), deci o noţiune teologică
fundamentală a doctrinei creştine, pe care românii o exprimă cu aju-
torul mijloacelor proprii furnizate de limba lor, credinţă (din credo-
ere, vulg. credentia), credeu (pentru simbolul de credinţă niceo-con-
stantinopolitan, din acelaşi credo-ere), făcătorul lumii (din facio-ere şi
lumen-inis = lumină, în sensul de «univers»), împărăţia lui Dumnezeu
(imperator = împărat, impexium = împărăţie), faţă (în înţelesul de «per-
soană-) dumnezeiască, din facies-ei), fiinţă (a lui Dumnezeu, din fio-
eri, vulg. fientia), Tată (pentru Dumnezeu, din latinescul familiar tata ;
celelalte limbi romanice au derivate din Pater), Fiu (al lui Dumnezeu,
din filius ,‡ tot aşa fin, vulg. filianus = fiu spiritual, derivat din filius),
Treime (tres, pi. tria), Fecioară (Maica Domnului, din vulg. fetiola =
fată, dar şi vărgură din vulg. virgula ; celelalte limbi romanice folo-
sesc derivate din virgo), martur (pentru martir, din latinescul mar-
tyr-is, luat la rîndul său din grecescul jxapţuC-poc, care avea înţelesul de
martor ; în latina bisericească ² apoi la noi ² a primit înţelesul de
mărturisilor al dreptei credinţe, «martor» al învăţăturii creştine), Bobo-
tează, formaţie populară străromînă, din apă ² botează, păstrată pînă
aproape de zilele noastre în regiunile de munte (în franc, epiphanie ;
în ital., epifania, derivate din grecescul sirtcpavsta = arătare), cişlegi
(intervalul dintre posturi ² din caseum ligare, încetarea mîncării de
caş, brînză şi lapte), păresimi (postul Paştilor, din guadragessima =
patruzeci), înălţare (in-altare, vulg. inaltiare), adormire (addormio-ire),
a se împeliţa (pentru a se întrupa, termen folosit pînă prin secolul
XVII, din pellis = piele), a împărtăşi, împărtăşanie (in şi partio-ire),
Iertare (libero-are şi liberto-are = a elibera un sclav), lăcaş (de închi-
nare, din locus sau vulg. locelius), răscumpărare (răs şi comparo-are),
suflet (din suflo-are = a sufla, vulg. sufflitus), poporan (din popularis-e,
cu sensul de enoriaş, termen arhaic ; în trecut se folosea în Transilvania
şi verbul a poporî, în înţelesul de a păstori). După opinia unor teologi,
cuvintele a mîntui, mîntuire, ar veni din latinescul manes (sufletel e
morţilor şi tueor-tueri = a păstra (în arom. minduire). C uvîntul preot
vine din presbiter luat din grecescul 6 7:p£a(3uTepo?, trecut în latina
vulgară sub forma prebiter (arom., preft; istr., preut); episcop din
episcopus (gr. eiuaxoTco?) care în textele vechi apare sub forma piscup.
Tot de origine latină sînt şi cuvintele următoare (cu derivatele lor):
ajun, a ajuna (arom., adzun, din adjuno-are), altar fmegl., la fel; istr.,

\
iin altare, acuz. altarem), cer (arora. şi megl., tser, din caelum),.
e (din credo-ere), cruce (arom. şi megl., crutse, din crux, acuz.
i), a cumineca (arom. şi megl., cuminic, din comrnunico-are), a
i (arom., ncurun ,‡ megl., ancurun, din corono-are), a închina (arom..
1., mi-nclin, din inclino-are), o Ingenunchia (arom., ndzinucled-z;
anzinuclu, din vulg. ingenuculaie, din genuculum = genunchi),
din angelus, luat din grecescul 6 OCŢŢSX OC, arom. şi megl., angil),.
(arom., dzur ,‡ megl-, zur, din juro-are), minune (mirio, acuz., mi-
), nun, cu diminutivele nunaş şi nănaş ('arom. şi megl. nun, din*
), nuntă (pi. nunti, din nuptiae sau nuntiae), păcat (arom. şi
oicat ; istr. F pecat, din peccatum), părinte (din parens, acuz., pa-
I, a se ruga (rogo-are), rugăciune (megl., rugătsuni, istr. rugă, din
acuz., rogationem], timplă (templum), a toca (tocco-are), sînt
sfînt, arom., sîmtu ,‡ megl., samt ; istr. sănt din sanctus, păstrat îa
e populare ale sărbătorilor : Sîntion, Sîntoader, Sîngeorgiu, Sîn
înpe/tru, Sîmedru, Sînnicoară, Sîntilie, Sîntamărie, Sînziene ş.a.).
asemen ea, sînt de origine latină şi o serie de cuvinte care pri-
urite împărţiri ale anului bisericesc. De pildă cuvîntul sâptâmi-
n., siptămîna ,- megl., săptămînă) derivă din septimana ² subîn-
es = ziua a şaptea. Zilele săptămînii au fost adop tate de creş-
cal endar ul roma n păgî n car e l e denu mea dup ă anu miţi zei:
iics) -= ziua lunii, Martis (a lui Marte), Mercurii (a lui Mercur),
lui Jupiter, gen. Jovis), Veneris (a Venerei), Saturn (a lui Sa-
Solis (a soarelui). In secolul IV aceste denumiri păgîne erau altît
lăcinate în masele creştine, încît unii Sfinţi Părinţi şi scriitori
?ti s-au ridicat împotriva lor. Rezultatul a fost că abia denumi-
nelor două zile (care erau în legătură mai strînsă cu Biserica)-
t fi schimbate, prin sabbaitum şi dominica (dies). Românescul
nu vin e însă din ebraicul sabbatum, ci din latin escul vulgar
‡ In ce priveşte numele lunilor, p op orul a folosit numiri mai
>t de origine latină : ianuarie ² gerar sau cărindar, februarie
sau făurar, martie ² mart sau mărţişor, aprilie ² prier (în aro-
'rir), mai ² florar, iunie ² cireşar sau cireşel, iulie ² cuptor,
- gustar, septemb rie ² răp ciune, octomb rie ² brumărel, no-
brumar, decembrie ² undrea sau indrea, adică luna Sfîntu-
ei (arom., Andreilu). Actualele numiri ale lunilor, din limba
sînt la origine latineşti, dar trecute prin filieră bizantino-slavă
te
în parte dup ă mod ul apusean mai nou.
 T r e bu ie re ma r c at fa ptu l că toţi ter me ni i d e ori gin e latină pri vi n d
c r e d i n ţ a sî n t c o m p l e t d i f e ri ţ i d e c e i f o l o s i ţ i î n B i se r i c a a p u s e a n ă .
A ce a st a în se a m n ă c ă st r ăb u n ii n o şt ri n u a u fos t eva n gh e lizaţi d e mi -
si on ar i « o fi c i a li » ' v e n iţi d i n A p u s ² a şa c u m a u su sţi n u t u n ii i st or i c i
² , c = ci ace ştia ne-ar fi i m pu s t er m e nii l or d e c red inţă, lucru de stul de
u ş o r d e î n fă p t u it, d i n m o m e n t c e v o r b e a m a c e e a şi li m b ă l ati n ă. D e -
a lt fel, p e a t u n ci cr e şti n i s m u l e r a ac e l aşi p e t o t cu pr i n su l i m p er i u l u i
ro m a n,- a bia mai tîrziu se va aju ng e la de ose birile cun oscute între B i-
seri c il e d e A p u s şi d e R ă să r it. C r e ştin ar e a st r ă m o şil or n o ştri s-a făc u t
d e l a o m l a o m, fă u r i n d u - s e p e l o c t e r m e n ii p o tri vi ţi p en t r u e x p r i m a -
r e a n o i l o r n o ţ i u n i d e c r e d i n ţ ă. D e a c e e a n o i n u a v e m t e r m e n i c a :
D eu s ( D u m n ezeu ), crea tor m un cii (făcătorul lu mi i), ecclesia ( bi serică),
fid es (cr ed in ţă), ora tio (ru g ă ciu ne), pa te r (tată, pă rin te), in ca rn atio
(întru pare), assu mp tio (în ălţare), red e mp tio (răsc u m p ărare), resm re cti o-
(î n vi e r e) , re m i ssi o (i e rt ar e ) , reg n u m D ei (î m p ă r ăţi a l ui D u m n e ze u ) ,
virgo (fe cio ară) etc, ci ter m enii m en ţionaţi mai sus, form aţi în cadrul
«ro m an ităţii du n ăre ne » sau în sp aţiul car p at o -ba lcanic (sau d a co- m o. e -
si c ) d e c ă t r e p o p u l aţ i a d e l i m b ă l a t i n ă d e ai c i .
D eşi b o gat ă în ce pri veşt e n oţi un ile d e ba z ă ale cred i nţ ei, ter mi -
n o l o g i a c r eşti n ă d e or i g i n e l at i n ă e st e m a i s ă r ac ă î n pr i vi n ţ a o r g a n i -
zării B isericii şi cult ul ei. D ar ace asta nu tre bu ie să du că n eap ărat Ja
c on clu zia că n -ar fi e xistat o ad ministraţie bisericeasc ă rudi m en tară.
D i m p ot ri vă , so c o ti m că an u m i ţi t e r m e n i l atin i au f o st î nl o cu iţi d e î n -
săşi iera rhi a biseric e asc ă în m o m e n t ul cîn d vec h e a sl avă a d e ve nit li m bă
ofi ci ală d e cult . U n ele cu vi n te cu în ţ el es rel igi os sîn t d e o ri gi n e -
gr e c e a sc ă, i n t r at e î n li m b a n oa st r ă fi e di r e ct, fi e p r i n i n t er m e d i ul li m -
bi i sl a ve ve c h i, c u m vo m ar ă t a î n alt l o c.
A n u mi ţ i ter m en i c r e şt ini d e o ri gi n e g re c ea scă au in tr at în li m b a
no astră în că din sec olele II² V I, prin mijlocirea u nor or gan izaţii bise -
riceşti aflate în spaţiul n u mit al «r o m an ităţii d un ărene», aşa cu m era u
e pi s c o pi i l e d i n T o m i s şi d e pe m a l u l d r e p t a l D u n ă ri i ( d i n Iu g o sl a vi a
şi B ulgaria de azi) şi pri n iaşa n u miţii «horepiisco pi», care acti vau şi în
n o rd u l D un ării, în D acia pr o pri u -zisă. D e şi m a j ori tate a ac est or epi sco -
p i i şi sl u j i t o r i i l o r f ol o se a u l i m b a l a t i n ă î n c u l t , t o t u şi au p r el u at >
seri e d e cu vi n t e g r ec e şt i, cu m s -a î ntî m pl at, d e alt fe l, în î n t r ea ga B i -
seri c ă cr e şti n ă. N e gî n d i m î n d e o se bi l a c u vint el e: în g er, a p o st ol, ep i s-
c op, pre ot, diacon , bi blie, evan g helie, litu rgh ie, pre scu ra, mîn ăstire, că -
l u g ăr , i c o a n a e t c , ca r e s - a u m e n ţ i n u t î n l i m b a n o a st r ă pî n ă a z i . w u i
 C o n c l u z i i : Din cele expuse, rezultă că terminologia creştină e
origine latină din limba noastră, privind noţiunile îundamentale de
redintă şi viată religioasă, este cel mai bun argument pentru o creş-
nare, dacă nu generala, în orice caz în mare parte, a populaţiei da-j-
romane pînă în secolul IV. Trebuie remarcat şi faptul că aceste
ivinte nu s-au născut într-un mediu izolat, adică numai în fosta
rovincie Dacia Traiană, ci s-au format în întreg spaţiul balcano-du-
irean, in grupul de provincii cunoscute sub numele de Illyricum
omanitatea dunăreană). Dovadă slnt cuvintele din aromână, meglc-
jromănă şi istoromână menţionate mai sus. Ele ne arată apoi că
yporul român era complet încreştinat la venirea slavilor şi chiar a
mtribuit la creştinarea acestora, din momentul în care s-au aşezat
provinciile imperiului roman de răsărit (bizantin).
Cuvintele de origne latină din terminologia noastră bisericească
atâ că încreştinarea geto-dacilor s-a făcut concomitent cu romani-
rea lor. Ele constituie un argument hotărîtor în sprijinul continui-
Ui populaţiei romanizat eîn Dacia şi după anii 271²275, căci nu-
ri această populaţie putea să-şi manifeste sentimentele religioase
in cuvintele latine înşirate mai sus. Creştinismul dabo-roman, îm-
tună cu limba poporului care îmbrăţişase noua credinţă au fost iacii
principali care au contribuit la menţinerea unităţii acestuia, in
jlocul populaţiilor migratoare care s-au abătut pe teritoriul Daciei.

entru exemplificare, redăm un text cu termeni bisericeşti exclusiv . \

igine latină : «Străbunii noştri au îmbrăţişat legea cea nouă a lui
Hristos cuprinsă în Sfînta Scriptură din secolul IV, iar o p arte j
încă din secolele II şi III. Ei credeau că este un Dumnezeu atot- |
lic, care este un Tată drept şi bun pentru -toţi, că Fiul Său, Dom-
ostru lisus Hristos, a venit în lume şi ne-a răscumpărat prin
ea Sa pe cruce şi a înviat a treia zi din mor mî n-t; că avem un
nemur it or şi că est e o jud ecată dr eap t ă, la ca r e cei b uni vor '1
clătiţi. Ei se rugau lui Dumnezeu, ajunau miercurea şi vinerea,
Pe cei p ăcătoşi, făceau ce este bine şi se fer ea u de ce era rău,
'u in împărăţia cerurilor şi în învierea morţilor.. Prin botez se în-
iau alţi semeni ai lor, care ascultau de la ei cuv întul lui Dum-

î
 C r ed in ci o şii a vea u bi seri ci, c u alta r, tî m pl ă şi c ru ci, în faţ a căr or a
se î n ch i n a u, iar t oa ca îi ch e m a l a r u gă ci u n e în d u m i ni ci şi săr b ăt ori,
P r e ot ul l or, c ar e le er a ca u n p ărin t e, î i î n văţa, îi bote za, îi cu n u n a hi
cîşlegi, zile în car e put eau să m ă nîn ce de fru ptt, îi m ărtu risea şi îi d ez
l e g a d e p ă c a t e, a p o i î i cu mi n e c a , ce l p u ţ i n o d at ă p e an , î n p ă r e si m i j
îi în de mn a să asculte de în văţ ătu rile B isericii. A vea u ci mitire cu m oţ -J
m i nte, în care er au a şezate o se m intele fraţil or, su r orilor şi părin ţilo H
r ă p o sa ţi, fă ce a u p r i ve gh er i şi c o mî n d u r i p e n tr u su fl e t el e l o r n e m u
rit o ar e. S ăr b ăt o r il e p e ca r e l e ţi n e au e r a u ac est e a : D u m i n i ca, C ră ci u
nu l, Fl oriile, P astile sau În vi ere a D o m n ulu i, înă lţarea, R u saliile, S întio-
nu l, S în gi or zu l, S în tă mă ria şi altel e. Ia r ru gă ci un ea l or cea m a i cu n os
cută er a aceasta : « T atăl n ostru , C ar ele eşti în ceru ri, sfinţea sc ă -se n u
m el e T ă u, vi e î m pă r ăţi a T a, fac ă-se voi a T a, p rec u m în c er, a şa şi pe
pă m î nt, pîin e a n oa st r ă c ea d e t o at e zil ele (în te xt ele vec h i : « ce a săţ k
o a s ă » = d i n s at i u m ) d ă - n e -o n o u ă a st ă z i şi n e i a r t ă n o u ă p ă c a t el e |
n o a str e, pr e cu m şi n oi ie rt ă m gr e şiţil or n o şt ri (în t ex t el e ve c h i: d at o
riile şi datornicii, din d ebitor) şi nu ne du ce pe noi în ispită ci ne m în-
tu i eşt e d e cel r ă u ». D u pă p r i m el e d o u ă si n oa d e a t o at ă l u m ea ( 3 2 5 şi
3 8 1 ) r ost e au şi ac e ast ă în vă ţ ătu r ă d e cr ed i nţ ă sa u c r ed eu i : « C r ed î n
tr -un ui D u m n ez e u T at ăl, at o tţiito r ul, fă căt o r ul c eru l ui şi al p ă mî n t ul u i,
al t ut u r or ce l or văz u t e şi n e v ă zu t e. Ş i î n t r u u n ul D o m n Ii su s H r i st o s,
F i u l l ui D u m n ez eu u n ul n ă scu t, C a re di n T a t ăl S -a n ăsc u t m a i în a i nt e
de toţi vecii. Lu mi nă din lu min ă, D u m n ezeu ade văr at din Du m n ezeu
a d e vă r at, n ăsc u t, i ar n u făc u t, C el d e o fii n ţ ă c u T a t ăl pri n C a r e t o a t e
s-a u făc u t. C a r e pe n t r u n oi o a m en ii şi p en tr u a n oa st r ă m i nt u i re S -a
po go rît (în te xt ele ve c hi : ve nit ) di n cer u ri şi S -a "înt ru pa t (în te xt ele
ve c hi: î m pi e liţ at ) d e l a D u h u l S fî n t şi d i n F e c i o ar a M ă ri a (î n te xt e l e
ve c h i : fat ă ) şi S -a fă cu t o m . Ş i s- a ră sti g n it p e n t ru n o i î n zil e l e l ui
P onţi u P ilat şi a pă tim it şi s-a î n gro pat şi a în vi at a trei a zi du pă S cri p
tu ri. Ş i S -a î n ălţ a t la c er u ri şi sa d e d e -a d r e a p t a T a t ăl ui şi ia ră şi va să
vi e c u m ă r i r e s ă j u d e c e vi ii şi m o r ţ ii, a C ă r u i î m p ă r ăţ i e n u v a a ve a
sf h şit. Ş i în t r u D u h u l S fî n t, D o m n u l d e vi aţ ă f ă că t or u l, C ar e d e l a T a
t ăl pu r c e d e (î n t ex t el e ve c h i: vi n e sau e st e), C e l a c e î m p re u n ă c u T a
t ă l ş i c u F i u l e st e î n c h i n a t şi m ă r i t , C a r e a g r ă i t p r i n p r o o ro c i . Ş i
în tr u u n a, sfîn t ă, so b o rni c e a sc ă şi ap ost ol ea scă B i seri c ă , ‡ m ă rt uri se sc
u n b ot e z s p r e i e r t a r e a p ă c a t e l o r , a şt e p t î n v i e r e a m o r ţ i l o r şi vi a ţ a
ve a c u l u i ce va să fi e . A m i n » ( c u vi n t el e c u li t e r e c u r si ve n u sj n t d e
ori gin e latină). ,-iit  4 ztib;

*‡ ² isloria B.O.R.
 B I B L I O V R A F I E

c ţ i o n a r e e t i m o l o g i c e : A. de CIHAC, Di ctionnaire d'etymologi e iane- L

Elements latins compares avec Ies autres langues romanes; ! II. Ele-aves,
magyars, turcs, greco-modernes et albanais, Franlcfurt, 1870²1879; SEX-CARIU
Etymologisches Worterbuch der rumănischen Sprache I. La teinisches.
Heideîberg 1905; I. A. CANDREA şi O. DENSUSIANU, Dicţionarul etimolo-
imbii române. Element e latine. A ² Putea, Bucureşti, 1907²1914, 4 fasc.
nat); I. A. CANDREA şi VH. ADAMESCU, Dicţionatul enciclopedic ilustrat,
românească», 2 voi. Bucureşti, 1931 (partea I: Dicţionarul limbii române din
de astăzi de I. A. Candrea, 1472 p.); ACADEMIA R.S.R., Dicţionarul limbii
contemporane, 4 voi. Bucureşti, 1955²1957; ALEJANDRO CIORANESCU, Dic-
Etimologico Rumano, Biblioteca Filologica Universidad de la Laguna, 1958,
182 p. ; ACADEMIA ROMÂNĂ şi ACADEMIA R.S.R., Dicţionarul limbii ro-
om. I²II ( î n 5 voi.) sub red. lui Sextil Puşcariu, Bucureşti, 1913²1944 şi
uă, tom. VI²XI (cu mai multe părţi), sub red. Iorgu Iordan, Alexandru Vraur
Coteanu, Bucureşt i, din 1965 continuă Dicţionarul explicativ al limbii ro-
ucureşti, ed. 1984 ; V. PASCU, Dictionnaire etymologique macedo-roumain,
şi, 1925; T. PAPAHAVI, Dicţionarul dialectului aromân general şi etimolo-
jreşti, 1963.
c r ă r i g e n e r a l e : OV1D DENSUŞ1ANU, Histoire de la langue roumaine
rigines, Paris, 1902; XXXI + 510 p. şi ed. în limba română: Istoria limbii ro-
diţie îngrijită de J. Byck, Bucureşti 1961; ALEXANDRU PHILIPPIDE, Originea
u, 2 voi. Iaşi, 1923²1927, XL + 889 p. ( I ) + 829 p. ( II) ; SEXTIL PUŞCARIU,
omână I. Privire generală, Bucureşti, 1940, XIV + 457 p. ; AL. ROSETTI,
imbii române, I. Limba latină, ed. IV, Bucureşti, 1962 (şi în voi. Istoria limbii
de la origine pînă în secolul al XVH-lea, Buc, 1968, ed. a II-a r Buc, 1978,
1986) ; V. IVĂNESCU, Istoria limbii române, Iaşi, 1980, XVI + 766 p.; I. FI-
Latina dunăreană. Introducere în istoria limbii române, Bucureşti, 1985, 226 p.
c r ă r i s p e c i a l e : V. CHIŢU, Cuvintele creştine în limba română, în ia lui
Traian», an. X, 1882, p. 452²459, 607²611 şi an. XI, 1883, p. 82²83 nat); LAZĂR
ŞĂINEANU, Terminologia creştină la români, în voi. Incer-ipra
semaseologiei române, Buc, 1887, p. 28²64; CONST. C. DICULESCU, ia
creştinismului la români. Argumentul filologic, Bucureşt.i 1910, 32 p. ;
PÂRVAN, Contribuţii epigralice la istoria creştinismului daco-roman, Bucu-
i l l , XVI + 223 p. (îndeosebi p. 85²144); V. POPA-LISSEANU, Romanica,
dorice, filologice şi arheologice, Bucureşti,, 1926, 264 p. ; TH. CAPIDAN, Ba-i BOR,
an. LVI, 1938 nr. 1²4, p. 3²12; NICULAE M. POPESCU, De la pri- '
lapriveghetoare,înBO~R,m. LXI, 1943, nr. 4²6, p. 207²224; NICULAE M.
ŶU, Floriile şi savMlia, în BOR, nr. LXIII, 1945. nr. 7²8, p. 363²377; IOAN U, Privire
asupra cuvintelor cu sens religios din fondul principal lexical at omăne, în MO, an.
VIII, 1956, nr. 6²7, p. 343²359; H. MIHAESCU, Limba i provinciile
dunărene ale imperiului roman, Bucureşti, 1960; P. AEBISCHER,
ecclesia. Etude de stratigraphie linguistique, în «Revue de linguistique ro-
XXVII, 1963, p. 119²164; ION POPINCEANU, Rcligion, Qlaube und Aber.
[n der rumănischen Sprache, Niirnberg, 1964, 312 p. ; I. IONESCU, Despre ori-
înţelesul cuvî ntul ui Crăciun în limba română, în MO, an. XXIII,   

p. 802²822; D. BĂLAŞA, Cuvîntul românesc Ciăciun in antroponimie, topo-olclor
şi etimologie, în MO, an. XXV, 1973, nr. 1²2, p. 97²140; I. IONESCU, originea
cuvîntului «Crăciun» în limba romană, în VB, an. XXIV, 1975, nr. 11
1264²1276 ; DUMITRU STĂNILOAE, Vechimea şi spiritualitatea termenilor
români în solidaritate cu ale limbii române, în general, în B.O.R., an. XCVII, Ŷ
3
²4, p. 563²590; PETRE Ş. NĂSTUREL, Le christianisme roumain ă I'epoque
asions barbares, în Buletinul Bibliotecii Române din Freiburg, voi. XI (XV),
iua
. 1984, p. 217²266.
 
MARTIRI CREŞTINI
IN ŢINUTURILE DUNĂRENE
LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI IV

^.ăspîndirea noii învăţături creştine a întîmpinat de la început unele

piedici şi greutăţi. In afară de prigonirile pe care le-au îndurat din par-
tea iudeilor şi a paginilor, relatate în cartea Faptele Apostolilor, creş-
tinii au avut de înfruntat persecuţii mult mai grele, mai sîngeroase şi
de lungă durată din partea autorităţii romane de stat şi care au pus
Biserica însăşi în grea cumpănă. Prigoanele sîngeroase au început sub
împăratul Nero (54²68) şi au durat pînă la începutul secolului IV. Ele
nu au fost conti nui, dar, în ori ce caz, au d ur at mai mult d e jumă -
tate din perioada cuprinsă între anii 64 şi 313. Persecuţiile sînt numite
de obicei după împ ăraţii care le-au dezlănţuit sau au dat edicte spe-
ciale de urmărire şi pedepsire a creştinilor. In tot timpul celor două
veacuri şi jumătate de persecuţii, creştinismul a fost socotit ca religie
nep ermisă (religio illicita), deşi unii împăraţi sau guvernatori au avut
faţă de creştini o atitudine indiferentă sau chiar binevoitoare. Iată prin-
cipalii împăraţi persecutori : Nero (54²68), Domiţian (81²96), Traian
(98²117), Hadrian (117²138), Antonin Piui (138²161), Marcu Aureliu
(161²180), Septimiu Sever (193²211), Maximin Tracul (235²238), Deciu
(249²251), Valerian (253²260), Aurelian (270²275) şi Diocleţian
(284²305).
Ne interesează numai ultima persecuţie, adică a lui Diocleţian, în-
trucît în cursul acesteia cunoaştem un număr însemnat de creştini din
ţinuturile dunărene, care au primit cununa muceniciei.
Diocleţian a fost un mare reorganizator al imperiului roman zgu-
duit de atîtea crize. Pentru o mai uşoară conducere a imperiului, şi-a
asociat la domnie pe un vechi tovarăş de arme, Maximian, întîi cu titlul
de cezar, apoi de august, încredinţîndu-i-se în acelaşi timp conducerea
tului, în timp ce Diocleţian şi-a păstrat Orientul. Imperiul era
nsă unitar şi legile se dădeau în numele ambilor auguşti. Fie-
îărat şi-a luat ca ajutor cîte un cezar : Diocleţian pe Valeriu,
imian pe Constanţiu Chior. In 305 cei doi auguşti s-au retras de
jcerea imp eriului, urmîndu-le Valeriu (305²311) în Orient şi
ţiu (305²306) în Occident, fiecare alegîndu-şi cîte un cezar. Din
jqe cezar, apoi august peste Occident, C onstantin cel Mare
337), fiul lui Constanţiu Chior. în acelaşi timp, în Orient ajunge
poi august, Licinius (307²324). Tot atunci, Diocleţian a făcut
împărţire teritorială a imperiului, în patru prefecturi: a Orien-
Lpitala Nicomidia), a Illiricului (capitala Sirmium), a Italiei (ca-
[ediolanum şi Roma, mai tîrziu Ravenna) şi a Valliei (capitala
La rîndul lor, prefecturile erau împărţite în 12 (apoi 14) dio-
)6 (mai tîrziu peste 100) de provincii. Acum a devenit provincie
>gea de azi, sub numele Scythia Minor.
lezlănţuirea persecuţiei sale, Diocleţian a fost instigat mai muit
riu, el însuşi persecutînd sau înlăturînd pe creştini din armată,
că mama acestuia era o păgînă convinsă, originară din nordul
La îndemnurile lui Valeriu, împăratul Diocleţian a dat patru
npotriva creştinilor. Primul, clin 24 februarie 303, prevedea dă-
lâcaşurilor de cuît, interzicerea adunărilor şi arderea cărţilor
î acelaşi an s-a dat al doilea edict care prevedea uciderea preo-
oi al treilea, care-extind ea această pedeapsă la toţi credincioşii
sacrificau. în sfîrşit, în primăvara anului 304 s-a dat cel de al
edict, care prevedea uciderea tuturor creştinilor -² preoţi şi
care nu voiau să sacrifice zeilor. Se ştie că în statul roman
sra strîns legată de viaţa politică şi socială, cinstirea zeilor
iirea cultului cuvenit lor fiind considerate ca «obligaţii civice»,
ştinii refuza u să se închine zeilor şi să le aducă jertfe, fap t
:are s-a ajuns 1-a persecutarea lor.
impui persecuţiei lui Diocleţian şi Valeriu ² ca şi a urmaşului
î i u ²- au suferit moarte rnartirică pentru Hristos şi Evanghelie
;i strămoşi ai noştri daco-romani. Numele unora din ei le cu-
din «actele martirice» ale timpului, mai importante fiind : Bre-au
Martirologiul siriac, scris prin 370²380, Martirologiul numit
mian, o compilaţie din secolul VII, care stă la baza Martirolo-
atolic de azi şi Sinaxarul Bisericii constantinopoiitane, o lista
‡ din secolul VIII, care stă la baza calendarului ortodox de azi.
mulţi au rămas necunoscuţi. S e cunosc cîteva acte martirice
e teritoriul ţării noastre, care pot fi considerate drept primele
 «creaţii literare» la noi (Epictet şi Astion din Halmyris; Dasius din Du-
rostorum sau Axiopolis ,Ŷ Emilian din Durostorum ş.a.).
Printre martiri se numărau mulţi slujitori ai altarului Ŷ² episcopi,
preoţi, diaconi, citeţi ², mulţi soldaţi din armata romană, apoi credin-
cioşi de diferite vîrste şi profesiuni, funcţionari, negustori, ţărani, bărbaţi
sau femei. Ei au pătimit mai ales în cetăţile de pe malul drept al Dunării
în provinciile Pannonia Inferior, Moesia Superior, Dacia Ripen-sis,
Moesia Inferior şi Scythia Minor, dar şi în cele sudice : Dacia Me-
diterranea, Dardania şi Dalmaţia. In aceste provincii trăia o populaţie
traco-ilirică puternic romanizată încă înainte de transformarea unei
părţi din Dacia în provincie romană, peste care s-au aşezat şi unii daco-
români din nordul Dunării, fie cu ocazia retragerii lui Aureiian, fie In
alte împrejurări. Datorită faptului că poporul român s-a format atît în
nordul cît şi în sudul Dunării, în cadrul aşa numitei «romanităţi orien-
tale» sa u «carp ato-bal ca ni ce», car e cupri n dea pr ovinciil e a mi ntite,
‡ va trebui să pomenim aici pe toţi aceia care au pătimit în acest întins
spaţiu geografic.
Astfel, în Sirmium (azi Mitroviţa în Iugoslavia, pe atunci în provin-
cia Pannonia Inferior) au pătimit moarte martirică preotul Montanus şi
soţia sa Maxima, originari însă din oraşul Singidunum. Ei au fost înecaţi
în rîul Sava, din ordinul g uv ernatorul ui Pann oni ei, P robuş, în ziua
de 26 martie 304, zi în care se face şi pomenirea lor. Acest Montanus
este primul preot daco-roman cunoscut cu numele în istorie.
Tot în Sirmium, a suferit moarte martirică şi tînărul episcop Irineu.
Respingînd îndemnurile la apostasie ale familiei, rudelor, prietenilor şi
ale guvernatorului Probus, i s-a tăiat capul şi apoi a fost aruncat în rîul
Sava, în ziua de 6 aprilie 304. La 9 aprilie a fost ucis cu suliţa diaconul
său Dimitrie. Pentru că moaştele celui din urmă erau făcătoare de mi
nuni, prefectuljLeonţiu al Illiricijliai_jjzidiiâ»-«nstea acestui sfînt două
biserici una în Tesalonic, în care i-a aşezat moaştele, la 26 octombrie
413, iar alta în Sirmium, oraş căruia.,slaviiJ^â.U.xiS-Mjir9XJi£; după nu-
mele.său. Viaţa acestui Dimitrie a suferit o completă transformare, de
venind unul din sfinţii cei mai cunoscuţi din aghiografia ortodoxă. S-a
dovedit că Sfîntul Dimitrie pe care îl prăznuim la 26 octombrie este
diaconul din Sirmium şi că faptele relatate în Minei despre el ar fi le
gendare (J. Zeiller, Şt. Lupşa ş.a.). Prăznuirea la 26 octombrie se expli
că prin fapftul că în acea zi i-au fost aşezate moaştele în biserica din
Tesalonic. . -jy‡, ;?.,,: y!::,<-.
 Ŷeaşi zi cu sfîntul Dimitrie au pătimit, în Sirmium, mai multe
)i la 20 iulie în acelaşi an credinciosul Secundus, la 29 au-
,ta,Baail/a, iar la ,25 decembrie fecioara Anastasia, în cinstea
a cu acelaşi nume a lui Constantin cer Mare a zidit o bise-
ma ; în anul 458 moaştele i-au fost aşezate în biserica cu hra-
Anastasia din Constantinopol. Tot în Sirmium au pătimit un
:u numele Sineros, apoi cinci pietrari din carierele de piatră
;cagora de lingă Sirmium (Simpronianus, Claudius, Castorius,
îs şi Simplicius), botezaţi de episcopul Chirii al Antiohiei care
în aceste părţi ,Ŷ au fost închişi de vii în sicrie de plumb şi
n Dunăre.
mlae, la nord-vest de Sirmium (azi Vinkovce în Iugoslavia), a
rlzatt la 28 apri li_e304 lectorul Pojljon^din ordinul lui Pro-
)menit mai sus. Probabil tot atunci au pătimit aici şi alţi cîţiva
L părţile Sirmiumului, menţionaţi intr-un act martiric asemă-
îl Sfîntului Pollion. Aceştia au fost: lectorul Hermogen, preo-
lus, diaconul Silvanus, diaconul Doriatus şi fratele său'Ve-

işul Singidunum (Belgradul de azi), pe atunci în Moesia Su-

murit pentru Hristos diaconul Ermil şi temnicerul Stratonic,
convertise. Au fo_şt chinuiţi şi apoi aruncaţi în Dunăre într-o
irmarie (probabil în anul 307), sub împăratul Licinius.
ovincia Dacia Ripensis se cunosc martirii Agheu, Gaius şi
Hermes din Bononia (azi Vidin, în Bulgaria). In Dacia Medi-
se pomenesc moaşte ale' martirilor, făcătoare de minuni, la
zi Niş). In Darda nia au pătimit fraţii pietrari Fior şi Lavru

oesia Inferior este cunoscut Lupus la Nov ae (azi Sviştov). Cei

martiri ² mai ales ostaşi ² au fost în cetatea Durostorum
ra). între ei se aflau numeroşi soldaţi care refuzau să aducă
zeilor şi să participe la cultul împăratului. Se pare că toţi au
i anul 298. Pomenim pe fraţii Pasicrat şi Valention, decapitaţi
|je, ATarnîQn şi Nicandru cu alţi 47 de ostaşi, ucişi într-o zi de
eteranul luliu, la 27 mai, ostaşul Hesichius, la 15 iunie. Proba- 1
parte din Legiunea XI Claudia staţionată pe atunci în Duros- 1
Ozovia, localitate 'lingă Durostorum, au fost decapitaţi, la, 28
îîLjfei credincioşi ţărani: Quintilianus, Maximus citeţul şi
Dadaş Jprimii doi au nume romane, al treilea pare să fie dac). înseam-
nă că învăţătura creştină era cunoscută şi în mediul rural. Numeroşi
alţi martiri din Durostorum şi împrejurimi au rămas anonimi.
In Scythia Minor, adică în Dobrogea de azi, cunoaştem o serie de
martiri fie în Tomis (Constanţa de azi), fie în alte localităţi. Astfel, după
unele acte martirice, ar fi murit aici ca martir, într-o zi de 7 martie (în
jurul anului 300), episcopul Efrem al Tomisului. Mai tîrziu au pătimit
Macrobiu. şi Gordian, originari din Asia Mică, surghiuniţi aici şi arşi de
vîi,~TS"T3 s^pTeTîîbrie, prin anii 320²323, sub împăratul Licinius (după
Martirologîtrf reTonimiaH,__ Vordian ar fi fost episcop şi ar fi pătimit la
15 septembrie). Odată cu ei au fost ucişi şi numeroşi localnici, între
care şTTTeTTrlucian, Zotic, decapitaţi, Vatcrian, mort mai pe urmă, plîn-
gînd pe mormintele fraţilor săi de suferinţă. Fraţii Argpij_^_pnLcisL.^>M
fost decapitaţi înţr-o_ zi d'e3ianuarfe (alte Martirologii dau ziua de 2
ianuarie), prin anii" 320²323r iar fratele ior*Mnrcif ; J î
aruncat în mare" penTrvT~că nu voia să~tie~îfl*olat--irr"îtr«iata repăgîni-
zată de î mpăratul Licinus. Pentru a celaşi motiv ar fi fost ucis tot
atu>aci şi episcopul Tit (Ţjtus) al Tomisului. Martirologiul ieronimian
arată însă că Tit a fost numai părinte ² trup esc sau sufletesc ² al
celor trei fraţi pomeniţi mai sus, deci el n-ar fi pătimit. Numele marti-
rilor cunoscuţi din Tomis e însă mult mai mar e ² peste 60 ² după
cum arată Sinaxarul Bisericii constantinop olitane.
In Axiopolis (azi Hinog, lîngă Cernavodă), au păîtimit moarte mar-
tirică, probabil prin anul 303, Chirii, Chindeas (Chindeus) şi Tasius.
Numele lor este amintit şi într-o inscripţie pe o placă funerară, desco-
perită în vara anului 1947. Sfîntul Chirii era foarte venerat în aceasta
regiune, avînd cinci zile de prăznuire. Tasius se pare că este una şi
aceeaşi p ersoană cu ostaşul martir Dasius, probabil din garnizoana
locală (în unele acte martirice se spune că ar fi pătimit la Durostorum).
Actul său martiric îi pune pătimirea în legătură cu sărbătoarea zeului
Cronos, numită a saturnalelor, pe care ostaşii romani o prăznuiau în
fiecare an, cu petreceri de tot felul. Era obiceiul să se aleagă un ostaş
care era îmbrăcat în veşminte împărăteşti şi timp de 30 de zile putea
să-şi permită orice plăceri, iar în ziua propriu-zisă a sărbătorii era în-
junghiat pe altarul zeului Cronos. Căzînd sorţul pe Dasius, acesta a
refuzat să-şi îndeplinească rolul, mărturisind că este creştin şi că pre-
feră să pătimească pentru Hristos. Moaştele martirului au fost duse
la Durostorum, iar în 579 la Ancona (Italia), unde se păstrează şi azi
a oraşului, într-un sarcofag de marmură, cu o inscripţie ca-
aumele şi oraşul de origine. La Axiopolis avea trei zile deo-
praznuire, 5 august, 4 şi 8 octombrie, iar la Durostorum r
rie.
Iniyiis (azi Dunavăţ), pe braţul Sfîntul Vheorghe al Dunării,
e de vărsare, au pătimit într-o zi de .8 iulifi-4P r i n anii 298² ii
E£ti.Gl£,l -şi-tînăruljşău converiiţ^Asfiori. Erau originari din
"şi fugiseră aici ca să nu fie urmăriţi pentru credinţa lor. Au
; convertiri printre localnici, apoi au fost aruncaţi în temniţă
l i n urmă li s-au tăiat capetele. Trupurile celor doi martiri au
Ŷate de creştinul halmyrian Vigilanţiu ² convertit în timpul
Dr ² şi alţii, lîngă braţul Sfîntul Vheorghe al Dunării, spre
Im. Părinţii lui Astion, plecaţi în căutarea lui, au ajuns în
unde, auzind de cele întîmpiate, s-au creştinat, ei fiind cate-
in p reot cu numel e B onosus şi ap oi b otezaţi de ep iscop ul
s din Tomis.
imeroşi creştini au primit cununa muceniciei în Noviodunum
înde un Martirologiu siriac pomeneşte de sfinţii Flaviqn (25

rile arheologice efectuate în anul 1971 au dus îa descope-

bazilici cu trei nave şi o absidă semicirculară în localitatea
ud. Tulcea), nu departe de vechiul Noviodunum. Specialiştii
zâ a fost construită la sfîrşitul secolului IV sau la începutul
/. Valoarea acestei bazilici constă în cripta sa (martyrion),
3 altar. în interiorul criptei s-a descop erit o ladă mortuară,
/it ca mormînt colectiv, adăpostind osemintele a patru mar-
:ea superioară a pereţilor, în dreapta şi în stînga lăzii, se gă-
inscripţii greceşti, cu semne incizate şi vopsite în roşu. Ast-
;tele din stînga, sub monograma lui Hristos este scris : jAap^'Jpeî
pe peretele din dreapta, sub o cruce asemănătoare, dar de
mai mari, sînt scrise numele celor patru martiri: Zoticos,
imasis şi Filippos ([lapTupe? Zu^txos, "AfraXoţ, Kaaâotî, <DtXi-
TCoî).  Zoticos, Attalos şi Filippos sînt cunoscute în lumea
elenis-îl de Kamasis este întîlnit ² în forme asemănătoare
² în Unii cercetători presupun că au pătimit în cetatea
învecina-oviodunum (Isaccea de azi), în timpul lui Diocleţian
sau Litrei sînt menţionaţi de Martirologiul ieronimian ca
patimitori cetate, într-o zi de 4 iunie, iar Filippos este întîlnit
în Mar-iiriac la aceeaşi dată. Alţii îi consideră «misionari» în
părţile
Buzăului, unde ar fi suferit martiriul în timpul persecuţiei lui Athana-
sie, iar trupurile lor ar fi fost duse dincolo de Dunăre şi înmormântate
la Niculiţel.
Sub nivelul criptei martirice, s-au descoperit resturi dintr-un mor-
mînt martiric mai vechi, destinat adăpostirii moaştelor a doi martiri
necunoscuţi. Pe lîngă resturi de oase, s-au mai găsit aici două vase de
ofrandă, precum şi o placă de gresie cu o inscripţie în limba greacă :
«Aici şi acolo sîngele de martiri». Se pare că aceştia sînt cei mai vechi
martiri dobrogeni, poate din timpul persecuţiei lui Decius (249²251).
In a doua jumătate a secolului IV, pe locul în care au fost înhu-
maţi cei patru şi peste mormîntul cu cei doi martiri necunoscuţi, s-a ri-
dicat bazilica paleocreştină de care este vorba, în scopul cinstirii lor
în fiecare an. Probabil acest monument ² sau mînăstirea ce se va fi
ridicat aici ² a dat satului şi numele de Mănăstirişte, întîlnit în cîteva
izvoare medievale. Bazilica de la Niculiţel prezintă o mare importanţă
pentru istoria Bisericii noastre, căci aici s-au păstrat singurele moaşte
de martiri, descoperite pînă acum pe teritoriul ţării noastre (azi sînt
depuse în biserica mînăstirii Cocoş, situată în apropiere).
Această simplă înşirare de nume de martiri, care au pătimit pe te-
ritoriile de for mare a pop orului şi limb ii noastre, este cea mai p u-
ternică probă despre existenţa creştinismului aici încă înainte de se-
colul IV. Numai admiţînd existenţa unei vieţi creştine aici, înainte de
anii 298²305, ne putem explica numărul mare al celor ce au suferit
moarte martirică pentru Hristos şi Evanghelia Sa.
Persecuţiile împotriva creştinilor au încetat după 305, datorită şi
frămîntărilor interne prin care trecea imperiul roman. In primăvara
anului 311, la 30 aprilie, Valeriu, grav bolnav în Sardica (Sofia de azi),.
d dat un edict de toleranţă, de acord cu Constantin cel Mare şi cu Lici-
nius. Edictul constata zădărnicia persecuţiilor împotriva creştinilor, că-
rora li se acorda libertate de cult, cu condiţia să se roage lui Dumnezeu
pentru el şi să nu tulbure ordinea publică. Murind în curînd, împăratul
Maximin Daia a căutat să reînceapă persecuţiile. In curînd însă, la în-
ceputul anului 313, împăratul Constantin cel Mare, în înţelegere cu
Licinius, a dat cunoscutul edict zis «de la Mediolanum» (azi Milano),,
prin care se proclama dreptul tuturor, deci şi al creştinilor, la libertatea
credinţei şi a cultului. Ei anulau toate hotărîrile luate pînă atunci îm-
potriva creştinilor şi declarau liberă trecerea la creştinism, urmînd ca
toate bunurile luate de la biserici să le fie restituite. Bisericii i se recu-
noşteau oficial calitatea de instituţie religioasă organizată. Astfel, din
religie nepermisă şi persecutată, creştinismul devine, de drept şi de
 qio licita», ba chiar religie favorizată. învăţătura creştină s-a
repeziciune în întreg imperiul roman, curioscînd o stare de
se creează scaune episcopale, se convoacă sinoade ecumeni-
H
ale, se întocmesc lucrări teologice, se zidesc biserici etc. Prin
-324, Licinius a început să persecute din nou pe creştini, ca
conflictelor care au izbucnit între el şi Constantin cel Mare.
;ştini au pătimit moarte martirică la Tomis, cum am arătat mai

imă încercare de reînviere a păgînismului a apărut abia peste

te de veac, datorită împ ăratului Iulian Ap ostatul, 361²363
a pentru că abjurase creştinismul). El a dezlănţuit o prigoană
i creştinilor, în cursul căreia au pătimit şi credincioşi din ţinu-
nărene. Astfel, la 18 iulie 362 a fost chinuit şi ars pe rug în
im ostaşul Emilian (Aemilianus), fiul preiectului Durostorului
i. Acesta a distrus cu ciocanul idolii dintr-un templu păgîn
tunci la Durostorum. Văzînd că pentru fapta sa este chinuit un
i denunţat singur. A fost bătut şi apoi ars pe rug, din ordinul
arului Traciei, Capitolin. Sfîntul Emilian a fost ultimul martir
în provinciile romane dunărene.
o n c l u z i i : S e desprinde de aici constatarea că la începutul
lui IV învăţătura creştină era puternic înrădăcinată pe terito-
e formare a limbii şi poporului român şi că exista o organi-
isericească temeinică, cu episcopi, preoţi, diaconi etc. Procesul
ii poporului român şi a limbii sale a mers paralel cu procesul
tinării lui; deci poporul român s-a născut creştin. în acelaşi
se constată că existau legături între cetăţile dobrogene şi Asia
ceea ce duce la presupunerea că prin aceste legături s-a tavo-
'ăsplndirea învăţăturii creştine aici chiar şi în secolele ante-
 Observăm apoi că unii maitiri poartă nume latine, ceea ce
tuie o dovadă' în plus că ei făceau parte din po pulaţia daco-
iă autohtonă.

BIBLIOVRAFIE:

- ALLARD, La persecution de Diocletien et le triomphe de l'Eglise, 2 voi.

is, 1908; H. LECLERCQ, Les martyrs. Recueil de pieces authentiques sur
"s depuis Ies originea du christianisme jusqu'au XX-e siecle-. t. II, Par is,
3OLF KNOPP²VUSTAV KROVER, Ausgewăhlte Măityieraklen Tubingen, -
QUES ZE1IXER, Ies origines chreticnnes dans Ies provinces danubiennes
e romain, Par is, 1918, IV + 667 p. (îndeosebi p. 53²128) ; HIPPOLYTE
E, Sai nts d e Tl ua ce et de Mes/ e, Br u xell es, 19 12 ( extra it d es An ale ct a
a. t. XXXI, 1912, p. 161²192, 258²274); CAROL AUNER, Martirii dobrogeni,
:a Catolică», an. I, nr. 2, 1912, p. 277²291; CAROL AUNER, Sfinţii din
Tracici şi din Moesia, în «Revista Catolică», an II, nr. 1, 1913, p. 78²84 ; V. PVPA-
LISSEANU, încercare de monograiie asupra cetăţii Drîstorul, Bucureşti, 1913, p. 79²-95
; HIPPOLYTE DELEHAYE, Les martyrs Epictetc et Astion, în «Bulletin de la Sec-tion
Historique de l'Academie Roumaine», XIV. 1928, p. 1²5 ; NICULAE M. POPES-CU,
Viata Sfîntului Monlonus presvilerul din Singidunum, în B.O.R., nr. 3²4, an. LII, 1934, p.
145²148 (reprodusă şi în voi. Preoţi de mir adormiţi în Domnul, Bucureşti, 1942, p. 6²
10); RAYMUND NETZHAMMER, Epiktet und Astion. Diokletianische Mărtyrer am
Donaudelte Zug 1936, 22 p. ; R. NETZHAMMER, Die cristlichen Mărtyren am Ister,
extras din voi. Hommagc d Gr. Antipa, Bucureşti, 1938, 4 p. ţ SIMION RELI, Martiri
creştini in ţările daco-romane, în voi. Omagiu I. P. S. Sale Dr. Nicolae Bălan, mitropolitul
Ardealului, Sibiu, 1940, p. 699²709; IOAN PULPEA (RĂ-MUREANU), Stîntul mucenic
Emilian din Durostor ² Studiu critic şi traducerea actului său martiric, în B.O.R., an. LXII, 1944,
nr. 4²6, p, 125²140 F TEODOR M. PO-PESCU, Martiriul simţului Dasius, în voi. Prinos I.
P. S. Nicodim Patriarhul României, Bucureşti, 1946, p. 224²230 ; ŞT. LUPŞA, Stîntul
Dumitru mare martir din românismul dunărean, în «Telegraful Român», Sibiu, an. XCFV,
1946, nr. 41²42 şi 43²44 ; I. BARNEA, O inscripţie creştină de la Axiopolis, în ST, an.
VI, 1954, nr. 3²4, p 219 ²228 ; I. BARNEA, A propos des origines du christiunisme en
Scythie Mineure, Jn «Dacia», revue d'archeologie et d'hisîorie ancienne, XII, 1968, p.
417²420 (răspuns la un articol care contestă existenţa creştinismului şi a martirilor
creştini în Dobrogea înainte de Constantin cel Mare, al lui R. CONSTANTINESCU, Les
martyres de Du-rostorum, în RESEE, V, 1967, 1²2, p. 5²20); FRANCOIS HALKIN, Trois
textes grecs inedits sur les saints Hermyle et Stratonice, martyrs ă Singidunum (Belgrade),
în Ana-lecta Bollandiana, 89, 1971, p. 5²45; FRANCOIS HALKIN, Saint Emilien de
Duros-torum, marlyr sous Julien, în Analecta Bollandiana, 90, 1972, p. 27²25; IOAN
RĂMUREANU. Stinţi şi martiri la Tomis²Constanţa, în B.O.R., an. XCII, 1974, nr..
7²8, p. 975²1011 ; IOAN RĂMUREANU, Stîntul Irineu ² episcop de Sirmiam, în
ST, an. XXVII, 1975, nr. 3²4, p. 204²212; ENE BRANIŞTE, MarUri creştini la , Dunăre în
timpul persecuţiilor : Martiriul Siîntului Dasius, în Almanahul parohiei^ ortodoxe
române din Viena pe anul 1976, p. 85²95; ENE BRANIŞTE, Sfinţii măr- ' iurisitori şi
martiri cinstiţ i de st rămoşii noştri pe pămî ntul românesc d intre Dunăre şi Mare, în
lumina mărturiilor istori ce, epigratice şi arheol ogice, în voi. Arhiepiscopia Tomisului
şi Dunării de Jos în trecut şi astăzi, Valaţi, 1981, p. 111² 126; ENE BRANIŞTE, Martiri
şi sfinţi pe pămîntul Dabrogei de azi, în voi. De la Dunăre la Mare, Valaţi, 1977 (ed. II, 1979), p.
34²62; NESTOR VORNICESCU, Una tlintre pri mele scrieri ale literaturii române
străvechi: «Păti mirea sf inţilor Epictet şi Astion» (de la cumpăna secolelor III²IV),
în MO. an. XLI, 1989, nr. 1, p. 20². 74 (trad. actului de Prof. David Popescu, la p.
75²117).
Reproduceri din actele martirice se găsesc şi în voi. Fontes Historiae Daco-Ro-
manae (Izvoarele Istorici României), II, Bucureşti, 1970, p. 704²727. A se vedea şi
volumul Siinţi români şi apărători ai legii strămoşeşti, Bucureşti, 1987, p. 133²207.
M a r t i r i i de la N i c u l i t e l : VI C T OR H . B AUM A N, B a zi li ca c u
«martyricon» din epoca romanităţii tîrzii, descoperită la Niculitel (jud. Tulcea), în
«Buletinul Monumentelor Istorice», an. XLI, 1972, nr. 2, p. 17²26; VICTOR H. BAU
MAN, Consideraţii preliminare asupra bazilicii creştine din satul Niculitel, în «Pon
tica», Constanta, V, 1972, p. 547²564; VICTOR H. BAUMAN, Nouveaux temoignages
ckretiens sur les limes nord-scythique : la basilique ă martyrium de basse epoque
romaine decouverte ă Niculitel (dep. de Tulcea), în «Dacia», revue d'archeologie et
d'hi stoire ancienne, nouvelle serie, t. XVI, Bucarest, 1972, p. 189²202 + 16 fi g. ; Ŷ - .
I. BARNEA, Un martyrium descoperit la Niculitel, jud. Tulcea, în SCIV, t. XXIV,
1973, nr. 1, p. 123²126 ; I. BARNEA, Martyrion-ul de la Niculitel, în B.O.R., an. XCI,
1973, nr. 1²2, p. 218²228; IOAN I. RĂMUREANU, Martirii creştini de la Niculitel ,
descoperiţi în anul 1071, în B.O.R., an. XCI, 1973, nr. 3²5, p. 464²471 ; P. Ş. NĂS
TUREL, Quatre martyres de Noviodunum (Scythie Mineure) în «Analecta Bollandia
na», 91, nr. 1²2, 1973, p. 5²8 ;; P. DIACONU, Despre data pătimirii lui Zotikos, Ka- c-
massis, Attalos şi Philippos, în SCIV, 24, 1973, nr. 4, p. 633²641 ; V. H. BAUMAN,
Noi dovezi arheologice referitoare la vechi mea martirilor de la Niculitel, în B.O.R., I
a n. XCI V, 19 76 , nr . 5 ²6 , p. 5 80 ²5 86; PETRE DI ACONU, D/ n nou de sp r e ma rt i ri i d e ) '
la Niculitel, în voi. Spiritualitate şi istorie la întorsura Carpaţilor, I, Buzău, 1983,.
p. 278 ²283. ,--.,.., i^ u ^ ^ .t,
 
MĂRTURII ARHEOLOVICE
DESPRE RÂSPÎNDIREA CREŞTINISMULUI
[N NORDUL DUNĂRII ÎN SECOLELE III²IV

doua jumătate a secolului III, ca urmare a crizei economice

riul roman, provincia Dacia a început să fie părăsită de oa-
afaceri, de negustori, de stăpînii de sclavi şi de mine de aur,
ii 271²275 a avut loc retragerea oficială a armatei şi admi-
în sudul Dunării, unde s-a creat noua provincie, Dacia Aure-
)acia nord-dunăreană s-au aşezat vremelnic, pînă către sfîrşi-
ilui VI, cîteva populaţii migratoare : goţi, huni, gepizi, avari,
sfîrşitul secolului VI pînă în secolul X, s-au aşezat slavii. Au
străini care, din interese politice, au emis şi susţinut părerea
provincie Dacia a fost complet evacuată de locuitori în 271 ²
oporul român s-ar fi format undeva în sudul Dunării, de unde
jrat (sau «remigrat») în teritoriul de azi al României, cîndva
)lele IX²XIII. Teoria a fost susţinută de F. J. Sulzer, J. K. Eder,
ngel, dar mai ales de geograful austriac Robert Roesler, în lu-
mianische Studien. Untersuchungen zur ălteren Geschichte Ru-
(Leipzig, 1871), -care va deveni «cartea de căpătîi» a adversa-
:inuităţii, numiţi, de-acum înainte, «roeslerieni>>. Teza respec-
roesleriană» ² a fost susţinută şi de alţi cercetători, lipsiţi
:ivitate, pînă în zilele noastre, dar cei mai mulţi se contrazic
n privinţa locului de formare a limbii şi a poporului român,
iles a momentului istoric în care ar fi avut loc pretinsa «remi-
! teritoriile nord-dunărene.
ţeastă teorie a originii noastre «balcanice» au răspuns nume-
ţaţi români şi străini, susţinători ai «teoriei originii carpato-»
sau ai «continuităţii», care, pe baza unor mărturii istorice, c e
şi lingvistice indubitabile, au respins categoric teza «roes-
leriană». Ei au dovedit că populaţia autohtonă daco-romană a conti-
nuat să trăiască în fosta provincie şi după anii 271²275 şi că poporul
român s-a format atît în nordul, cît şi în sudul Dunării mijlocii şi de
jos clin populaţia daco-romană şi alte populaţii şi seminţii romanizate
în acest teritoriu pe care nu 1-a părăsit niciodată în decursul istoriei.
Vom prezenta, pe rînd, cîteva din argumentele teoriei continuită-
ţ i i , în p rimul rînd trebuie avut în veder e faptul că pop ulaţia săracă
de agricultori, păstori, meşteşugari, mineri etc, nu avea nici un inte-
res să plece în sudul Dunării, ci prefera să trăiască între «barbari^,
nesupusă regimului fiscal excesiv din imperiu. Iar în cazul celor ce
mărturiseau încă de atunci credinţa creştină, aceştia aveau tot inte-
resul să rămînă pe loc, pentru a-şi manifesta nestingheriţi sentimentele
religioase şi nicidecum să treacă între graniţele imperiului unde creş-
tinismul era considerat «religio illicita» (pînă în 313).
In 271²275, la retragerea aureliană, provincia Dacia era puternic
romanizată, lucru realizat prin mulţimea coloniştilor aduşi «ex toto -
orbe romano», aşezaţi aici după un plan oficial şi sistematic, prin mul-
ţimea soldaţilor şi a veteranilor, pentru care limba latină era singura
limbă de înţeleger e (s e cunosc p este 1 500 inscrip ţii în limba latină
şi abia 35 în limba greacă).
^---^lecucerTfeaTrrroT-~terrtanT"în nordul Dunării, realizată de Constan-
tin cel Mare, rămase în stăpînirea imp eriului, cu un ele întreruperi,
pînă la Justinian, a contribuit de asemenea la întărirea latinităţii (ro-
manităţii) în aceste teritorii ale fostei provincii.^ în această privinţă, e
concludentă şi terminologia creştină de origine latină din limba noastră.
Pe de altă parte, nu trebuie trecut cu vederea nici faptul că p o-
poarele în migraţie aveau tot interesul să atragă pop ulaţia autohtonă
de agricultori şi păstori, care le asigura mijloacele de trai iar în unele
împrejurări le întărea şi forţa militară.
Se cunosc numeroase cazuri de emigrări de populaţie din sudul
Dunării în nord, la barbari, unde trăiau mai liberi şi nesupuşi la atîtea
obligaţii ca într-un stat organizat, fapt consemnat şi de unii istorici ai
timpului (Paul Orosiu, Salvian din Vallia şi alţii). împăratul Constantin
cel Mare (306²337) a fost nevoit chiar să dea un edict, în timpul răz-
boaielor sale cu goţii, prin care hotăra că aceia care le vor da ajutor.
vor fi arşi de vii.
S-a întîmplat însă şi un fenomen contrar, adică strămutări de popu-
îaţie din nordul Dunării în sud (de pildă, Diocleţian, nimicind pe carpii
din Moldova, i-a colonizat în Moesia). Observăm deci un permanent
 d e p o p u l a ţi e î nt r e n o r d u l şi su d u l D u n ă r ii, c ăc i D u n ă r e a n -a
it n i c i cî n d u n h ot a r î n ca d r u l r o m a n i t ăţii d a c o - m o e si c e.
fire sc de ci ca între po pu laţiile mi g rat o are şi ce a au t oh ton ă s ă
n a şt e re şi u n el e r el aţii d e or d i n c ult u r al-c i vili z a t or. T r e bu i e d e
ea să ad mite m c ă u nele resturi din po pulaţiile mi gratoar e s-au
definitiv în D acia, fiind asi milate cu ti m pul d e au tohtoni, s fî r şi t,
tr e bu i e r e m a r ca t şi f a p t u l c ă n i ci u n i z vo r ² l it e rar, a r -c s a u
d e al t ă n at u r ă ² n u a m i n t e şt e d e v r e o i m i g r a r e sa u r e -: a
r o m â n il o r d i n P e n i n su l a B a l ca ni c ă î n n or d u l D u n ă r ii, î n se-
X ² X I I I. R e z u l t ă d e ai c i c ă s p aţi u l d e f o r m a r e a p o p o r u l u i r o -
tre bu ie că ut at n u m a i în interi orul P en in su lei B al canic e, aşa cu m
ade pţii te oriei r oe slerien e, ci atit în su du l, cît şi în n ordu l

a j ut o r u l i st or i c il o r vi n e şi l i n g vi sti c a, p r i n c er c et a r ea n u m e l o r
ri (t o p o ni m i a) şi d e n u ri ( h i d r o n i m i a ) di n ţ ar a n oa str ă. D e şi n u -
e rîuri d e m ări m e mi jl ocie po artă nu me sla ve, cele m ai m a ri au
a ci c e , f ol o si t e î n e p oc a r o m a n ă şi, î n c o n ti n u ar e , pî n ă az i : D o - -
D un ăr ea, Ti sia ² Ti sa, A lutu s ² O lt, M aris ² M u r eş, S a m u s
eş, C risiu s -² C riş, Tibi scu s ² Ti miş, Piretu s ² Ŷ Prut. jtu l că n u
s-a u pă st rat n u me d e o ra şe şi l oc ali tăţi a ntic e în li m -â : i ă n u
t r e b u i e s ă n e d u c ă l a c o n cl u zi a că n - a r m a i fi r ă m a s o ie daco -
rom ană sau rom anizată în D aci a, pentru că acestea ² Ŷ atragerea
aureliană ² şi-au pierd ut treptat rol ul p olitic, econ o-social -
cultu ral p e car.e l-a u înd eplin it î n ti m pu l stă pîn irii r o m a - J I U S ,
or a şele era u p ri mel e l o vi te d e către p op u laţiile mi g r at o ar e, î d
r ol u l or a ş el o r s- a r u r a l i z a t şi p o p u l aţ i a l o r, d e v e n i n d a g r i -
cr esc ăt ori d e vite şi păst o ri, iar în lo cul a şez ărilor m ari din tr e-
a p ă r ut c ăt u n e şi sa t e, u n eo r i c u o d u r at ă d est u l d e scu irt ă. C er -
a rh e ol o gi c e au d o ve dit că l a S a r m i ze ge t u sa, A pu lu m , P or o li s-în
alte oraşe din ti m pu l stăpîn irii ro m an e există ur m e al e u nei
o p u l a r e, c u c a s e d e o a m e n i s ăr a ci , r i d i c a t e î n t r e r u i n e l e m o -,
e l o r d e a l t ă d at ă . î n c e p r i v e ş t e d a c o - r o m a n i i d i n a ş e z ă r i l e să - i
au conti nu at să -şi du că vi aţa în a cele a şi for m e şi obic eiu ri ca
în ain t e. In d i ferit e pă rţi al e ţ ării au fo st sco ase l a i ve al ă aşe z ări
c u i n ve n t a r ag r i co l şi m eşt e şu gă r e sc , fă r ă a r m e , fă r ă o bi e ct e d e
u v a s e c a r e p ă st r e a z ă f o r m a şi o r n a m e n t a ţ i a c e r a m i c i i d a ci c e .
a nu pu teau să ap arţină decît po pu laţiei au t oh t on e ro m an iz ate d e
ir
e a con tinu at să vieţuiască î mp reun ă cu noile po pu laţii mi cpra -
L i p sa d e şt i r i l i t e ra r e p r i vi t o ar e l a a c e a st ă p o p u l a ţ i e r u r al ă r ă -
i fo sta pr o vi n cie, în se colele V I² X , se ex pli că pr in faptu l că atît
ist or i cii b i za n ti ni cît şi cei m ed i e va li se o cu pa u în lu c r ăril e l o r n u m a i
de întî m plările răz boin ice şi de regulă de pătu rile d o mi n an te ale po pu -
laţiei, şi nu mai în m ă sura în care interesau i mp eriul bizan tin sau ţările
a pu se n e , ce ea c e n u e r a c az u l c u r e g i u n il e n o a st r e î n p er i o ad a r es -
pecti vă.
A d e pţi i t e ori ei r oe sl eri e n e n -a u pu t ut e x pl i ca pr i n c e m i r a c o l u n
p o p o r n o u f o r m at ² r o m â n ii ² , ve n i n d d i n su d u l D u n ă r i i, s- a a şe z a t
² în no rd ul ei ² e xa ct în ţin utu l lo cu it cu seco le în u r mă d e st ră m oşii
l o r, d a ci şi r o m a n i. D a că ar fi r e m i g r at, r ă m î n e i n e x p li ca bi l fa pt ul c ă
re gii U n g ari ei ² st ă pîn i ac u m în T r an sil va ni a ² n -a u lu at n ici o mă -
sur ă î m p otri va l o r, că ci o a se m e n e a « re m i gr a r e» ma si vă ar fi pr od u s
tulbu rări î n vi aţa politică, socială, econ o mică şi chiar biseri cească exis-
tentă at un ci (în schi m b, a ve m ştiri d espre aşeza rea colon iştilor saşi în
T ran sil vania). D e ase me n ea, este cu ne putin ţă d e e xplicat cu m a ce şti
«p ă st o ri », a bi a « r eîn t or şi » d in ţi nu turile l ocui te d e str ă m o şii l or, să fi
rid icat în tr-un ti m p r el ati v scu rt atîtea bi seric i m on u m en t ale, un el e
î m p o d o b it e c u p i ct u ri, ca r e d ăi n ui esc p î n ă az i. In sfî r şit, est e c u n e-
p u t i n ţ ă c a e i sa fi t r e c u t d e î n d a t ă d e l a o c u p a ţ i a l or d e « p ă st o r i » l a
c ea de «a gri cul t ori », căci în po di şu l T r an sil van i ei, ca şi în cî mp i a d in
stî n g a T i sei, pă st or it u l era a pr o a p e n e cu n o sc u t.
în su şi fa ptul că î n l ucrările ad e pţil or «te oriei roe slerien e» e xistă
nu m er o ase co ntr a ziceri cu pri vir e la lo cu l for m ă rii po p o r ulu i r o m ân şi
m ai ales cu pri vire la data «remi grării» loi con stituie o mărturie a n e-
te mei n ici ei a ce st ei a. Iat ă, d a r, atîtea fa pt e care co n fir m ă c ă te o ri a lu i
R ob e rt R oe sl er şi a ad e pţil or lu i ma i n oi e ste o t e ză n e ştiin ţific ă, a vî nd
l a ba z ă d o a r c o n si d er e n t e d e o r d i n p ol iti c şi re v en d i c ăr i t eri t o r i al e .
a 


 


  

    
 
          T e o r i a u n e i t ot a l e e v a cu ăr i a p o p u l aţ i e i r o m a n i c e d i n
D acia şi-a do ve dit ab sur d itatea şi car acter ul n eşt iinţi fic nu nu mai prin -tr-
o serie d e argu m ente d e ord in logic şi i st oric care plede ază p en tru
c on tin uit ate, ci mai ales prin recen tel e desc op eriri arh eol ogice. A ceste a
do ved esc existenţa un ei vieţi în co ntin ua re, în for m e in du bita bil ro m a-
no -pro vinciale, în zeci de localităţi din Tran silva nia, în tre care m u lt e
c u n o scu t e ca a şe z ăr i d i n ti m p u l st ă p î ni rii r o m a n e.
U r m e arh eolo gice din secolul IV s-au descop erit la S ar mize getu sa,
ci mitire ale po pu laţiei daco-r o m ane s-au desc operit la A pu lu m, P or olis-
su m , o b i e cte r o m an e d i n a cel a şi se c ol s-a u gă si t la P ot ai ssa şi î n alt e
părţi. C ircul aţi a mo n etară pe t erit oriu l pro vinciei, du pă retragerea lui
A u r e li a n , c on sti t ui e o n ou ă d o v a d ă a c o n ti n u it ă ţ ii p o pu l a ţi ei l oc al e.
această privinţă sînt deosebit de semnificative şi obiectele pa-
tine din secolul IV, unele din secolul V, descoperite în diferite
Hi, mai ales în fostele oraşe romane. Ele dovedesv atît vechi-
‡eştinismului la noi, cit şi continuitatea populaţiei daco-romane
bă latină. în felul acesta ele contrib uie la infirmarea tezei lui
Roesler şi a adepţilor săi mai noi care neagă continuitatea da-
apoi (după 271²275) cea daco-romană în Dacia, ă cele mai
reprezentative obiecte paleocreştine descoperite în vania,
aparţinătoare secolului IV :
bliţa votivă (donarium) de la Biertan. în anul 1 775 au fost des-
e lîngă satul Biertan, la sud-est de Mediaş (azi în judeţul Sibiu),
arium creştin şi un disc, ambele din bronz. După descoperire, do-
a ajuns mai întîi în colecţia Brukenthal din Avrig, apoi a intrat
;eul Brukenthal din Sibiu (azi, la Muzeul de Istorie al României
cureşti). Deşi acest. donarium a fost semnalat încă de la mij-
scolului trecut de numeroşi cercetători, el a fost pus în valoare,
ndu-se importanţa lui pentru începuturile creştinismului în Da-a
în anul 1941, de către profesorul Kurt Horedt de la Universi-in
Cluj. nariul este format dintr-o tăbliţă dreptunghiulară de 32,5
cm şi
12,6²13,2 cm., cu o inscripţie latină, din litere ajurate (adică
în gr osimea bronzului tăbliţei), aşezate p e trei rînd uri : EVO
/ VIVS VOT / UM POSUI (eu Zenovius am pus ofrandă, făgă-
ddnie).
le două laturi scurte au cîte un adaos triunghiular prevăzut cu
ficii. Pe laturile lungi era fixată, la mijloc, cîte o toartă circula-
superioară (care acum nu mai există) probabil că era atîrnata
lolicandru sau de un candelabru, fapt ce sugerează existenţa unui
e cult, deci a unei bazilici. De cea inferioară era agăţată a doua
donariului, şi anume un disc, tot din bronz, avînd înscrisă în el
Ŷama lui Hristos (X - f P), tot cu liter e aju rat e. Deci şi acest
a prevăzut cu două toarte circulare, avînd diamotrul de 23,7 cm
'"‡rte era de 19,5 cm).
"ma literelor, stilizarea textului şi monograma au determinat pe
"cetătorii să dateze acest donarium în secolul IV şi să-1 consi-
i mod unanim, drept obiect creştin. De asemenea, toţi se pronun-
ru apartenenţa sa la o comunitate creştină de daco-romani, căci
-ar fi existat o asemen ea co munitate, inscripţia latină nu ar
nici un rost, neavînd cine să o citească. Probabil a fost lucrată
local, mai ales tăbliţa. (t:
 Toate piesele, adică tăbliţa cu inscripţia, discul cu monograma şi
eventualul policandru de care atîrna tăbliţa, duc la presupunerea ca
exista un lăcaş creştin de cult, în care a fost atîrnat darul respectiv.
Iar un asemenea lăcaş atestă un nivel de viaţă mai ridicat, avînd con-
strucţii publice şi cunoscîndu-se scrisul. în concluzie, inscripţia de la
Biertan este de o mare însemnătate istorico-bisericească, pentru că
atestă vechimea creştinismului daco-roman, atestă persistenţa popu-
laţiei daco-romane, care vorbea latineşte, după retragerea legiunilor
şi a administraţiei în sudul Dunării şi, în sfîrşit, atestă nivelul de viaţă
al înaintaşilor noştri în secolul IV.
Alte obiecte paleocreştine. In apropiere de ruinele fostului castru
roman de la Porolissum (azi Moigrad ² jud. Sălaj) s-a descoperit un
vas cu inscripţie şi simboluri creştine, împreună cu alte fragmente ce-
ramice- -şijMese de~frer-şi bronz, aparţinând secolului IV. Probabil era un
disc;*^e^a cărui parte~lnterioară' centrală se poate dîsttwgercîăr rrion©-Ŷ-‡
grama criptografică a lui Hristos, înscrisă într-un patrulater de formă
trapezoidală. Spre una din bazele trapezului se află incizate simbolurile
creştine : un pom şi o pasăre. Alături apar alte cîteva semne şi pîini.
Pe exteriorul laturilor trapezului se găseşte inscripţia: Ego... vius sau
ulus... vot... p..., adică Ego (Zeno)vius sau (Pa)ulus vot(um) p(osui).
Fragmentul ceramic de la Moigrad, care este un produs local, are
un caracter sigur creştin. El dovedeşte atît vechimea creştinismului în
Porolissum, cît şi continuitatea populaţiei daco-romane în aceste teri-
torii după anii 271²275.
Prin 1830²1840, în ruinele Potaissei rorj,iajfte4-Tlirda)J s-a^ descope-
rit o gemă (intaglîoŢdîirrrnlx,care se păstra, în bogata colecţie arheo-
logică a Iui Iosif Kemeny, istoric şi arheolog din secolul trecut, în qo-
rnuna Luncani (Vrinde'nî)", lîngă Turda. Piesa a dispărut, probabil în
cursul revoluţiei din 18487~â"*şa că o cunoaştem numai dintr-o descriere
contemporană (J. F. Neigebaur), pe baza căreia s-au întocmit alte studii.
Vemă este de onix, de formă rotundă ² ovală, cu dimensiunile de
circa 1,1²1,3 cm. şi are sculptată pe ea scena «Bunului Păstor». Pe un
mic postament, este înfăţişat un bărbat în picioare, redat din faţă, îm-
brăcat în tunică. Pe umeri poartă un midi, căruia îi ţine picioarele dina-
inte cu mîna stingă, iar dreapta şi-o reazimă pe şold. La picioarele sale
stă un alt miel, cu privirea în sus, spre bărbat. In marginea stingă a
gemei, pe un mic piedestal, se înalţă un copac cu două ramuri, încli-
nate deasupra bărbatului. Pe o ramură se află o pasăre. în partea dreaptă
a gemei, se vede o corabie, din care cade un om în apă, în faţa unui

 

 

 marin gata să-1 înghită. In jurul corăbiei se disting literele gre-
9TS. Simbolismul acestor scene este uşor de explicat. Omul cu
te «Bunul Păstor» (Mîntuitorul), motiv întîlnit şi pe alte monu-
Teştine (picturi din catacombe, sarcofage, geme etc), pasărea
umbelul, simbolul Duhului Sfînt, omul care cade din corabie şi
1 marin simbolizează pe Iona înghiţit de chit. în sfîrşit, crip-
creştină, formată din cuvintele 1X012, întîlnită pe numeroase
paleocreştine, trebuie citită : 'I (TJOOU?) X (pioxo?) 0 (eoo) T (io?)
adică «Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Mîntuitorul», iar cu-
y&uC înseamnă peşte, acesta fiind unul din simbolurile creştine
iele secole.
aa datează tot din secolul IV, după unii arheologi chiar din se-
Este un exemplar destul de rar, avînd grupate la un loc atîtea
ar şi cu o minunată execuţie tehnică. Provine probabil din Ră-
:reştin grecesc.
în Transilvania s-a descoperit, într-un loc necunoscut, o altă
ăstrată în colecţia de antichităţi a Muzeului naţional ungar din
ta. De dimensiuni reduse (1X0,8 cm.), gemă înfăţişează tot
3unului Pastor,». Pe un mic postament stă un bărbat, îmbrăcat
ă, pe cap cu un fel de căciulă, purtînd un miel p e u meri, pe
ne de picioarele dinainte cu mîna dreaptă, iar mîna stingă pare
i la spate ori aşezată pe şold. Jos, în dreapta şi în stînga lui, se
! un miel, în picioare, cu capetele în afară. Deasupra capetelor
>i miei, se află cîte un peşte aşezat vertical, unul cu cap ul în
ii cu capul în jos. In stînga păstorului (deci în dreapta privito-
lecînd de pe acelaşi mic postament, se înalţă un copac cu mai
imuri, înclinate după marginea gemei. Deci avem o gemă com-
>sebită de cea de la Turda. Datează din secolul III. mul 1927
s-a descop erit la Cluj-Nap oca o piatră funerară ro-ire poartă
inscripţia: «D(is) M(anibus) Cl(audius) Valentinus mnis XX,
Valeria Valentina filio piissim(o)»,-iar dedesubt, în im,
formula : «s(it) t(ibi) t(erra) l(evis)». Această piatră fune-jînă a
fost din nou folosită ca sicriu, de un creştin pe la înce-colului
IV, cînd faţa cu inscripţia a fost aşezată în jos, formînd tiei
sarcofagului. Cu prilejul acestei reîntrebuinţări, s-a săpat
crucii în litera O din ultimul rînd (cuvîntul filio) şi s-au tăiat
stîngaci în cer c (la sit tibi terra levis), două litere : A şi E,
e ca semne pentru simbolurile A şi 8. Azi se păstrează în Mu-
eologic din Cluj-Napoca. J4 , .
 în lapidariul aceluiaşi Muzeu se păstrează partea superioară a unui
monument funerar de pe la mijlocul secolului III, provenit, probabil, de
la Ampelum (Zlatna). Pe cele două laturi mici se află cîte un delfin.
Pe unul din delfini a fost săpat ulterior, prin secolul IV, semnul crucii,
probabil cu prilejul unei noi întrebuinţări a monumentului ca piatră de
mormînt pentru un creştin.
Tn_Trjr|silvariia ş-an deşconerit şi eîteva opaiţe paleocreştine, pe
care se află imprimat semnul crucii. T5eŒpilda : două opaiţe di lut la
Apulum (unul în Muzeul Unirii din Alba Iulia, altul în Muzeul Bruken-
thal din Sibiu), uryspaiţ de kroaz.desc&&&uLljLj^iâzi în Muzeul de Is-
torie al României), două opaiţe de lut (aflate azi în Muzeul Ţării Coşu-
rilor din Oradea), un opaiţ de* Bronz la^Por^ij^jujiufazi în Muzeul din
Zalău), un ^alt.da_lUt».ae-pare. un.^rodus-«i-a»ui ceremist daeo-roman,
provenit din Sarmizegejusa, azi în Muzeul din_Deva ş,a. Toate sînt so-
cotite de arheologi ca aparţmîndsecolelor-fV="V. Probabil provin din
regiunile Orientului apropiat sau din Africa de nord. în cadrul săpă-
turilor efectuate la Sînmiclăuş A'b,a, în iasă²9#r-fcAKdjscoperit un tipar
de turnat cruci,.din lul^r^datiţ din.secolele .Y-TT YI-, ""*"
Populaţia rămasă în fosta capitală Ulpia Traiana Sarmizegetusa,
adăpostită în vechile edificii publice, a distrus statuile şi reliefurile
păgîne, a refolosit la lucrări de construcţii vechi altare, dar a lăsat şi
cîteva vestigii paleocreştine: un fund de vas ceramic cu un chrismon
(monograma XP) incizat şi altul pe care se zgîriase o cruce simplă.
Se adaugă la acestea şi unele obiecte de uz casnic (amfore, stră-
chini) cu simboluri creştine aplicate înainte de ardere, din secolele
II²VI.
Cîteva obiecte paleocreştine s-au descoperit în Banat. Astfel, în
1841, cu prilejul construirii bisericii ortodoxe din Băile Herculane, s-a
descoperit un inel oval de aur cu gemă, pe care sînt gravaţi un păun şi
un delfin, simboluri specific creştine. Vemă se păstrează într-un muzeu
din Viena, unde a intrat îndată după descoperire.
Tot în Banat s-au găsit: un inel de bronz cu cruce, în rîul Caras ;
un opaiţ de bronz în formă de peşte la Lipoya, folosit probabil în vreun
lăcâş""de""cuTt;"trn^mel debronz cu cruce în SacoşuTurcesc, lîngă Timi-
şoara (azi în MuzeuT~atrrTîmişoaraj7 un capac deŒîuţ cu cruce la Tibis-
cuni (Jupa, lîngă Caransebeş).
Cîteva obiecte au fost descoperite în Banatul iugoslav de astăzi,
care făcea parte din fosta provincie romană Dacia: o cruce de metal
alb, fără ornamentaţie, cu un orificiu pentru suspensie, la Vîrşeţ ; două
cruci mici, identice, la Dubovăţ.
Oltenia, s-au descoperit cîteva piese paleocreştine la Romula (azi
jud. Olt), oraş înfloritor în părţile de sud ale Daciei. Aici s-au
ouă opjiţe_i3£CQ£atewXlu._Cluci, o crucj,u]iţa de brp,nfi..,£LTOÄbucată __
rrrncîăirriprirriată cu peşti Şij ciJi£iuliteiJ^oJ,jierfaici provin cîteva
.irTSeTolele Ilf²Tv**":"*una pe care sint gravaţi doi delfini, alta cu
;ti aşezaţi simetric de o parte şi de alta a unei cruci, o alta cu
mi susţinînd o cruce ş.a.
Răcari ² jud. Dolj (fostul castru de la Saldae), s-a d&sooT>a^ft
delabru fragmentar cli n bronz aToncT baza decorată cu peştişiftfe,
probabil într-un lăcaş de cult (secolele V²VI) ,- la Burnbeg^"*
n ojjaij; decorat cu o cruce ; la Drobeta-Turnu Severin, un opMţ
Ŷţă_ cruciformă _(secoleleV²VI). Numeroase obiecte paleocreştin
i descoperit îa|Sucidava](azi Celei-Corabia), de care ne vom ocult
loc.
mele biserici paleocreştine în nordul Dunării. în 1963, în cadrul
ilor a r heol ogi ce efe ct uat e în p r et ori ul castr ul ui r o ma n d e l a
f ²jud. Olt, con^triul-injimpul lui Septimiu Sever (193²211),
pe la mijlocul secolului III, s-aîT~de'scOpe'fit*ufrriel'e unui lăcaş
t cr eştin di n a do ua ju mătat e a s ecolul ui al IV-lea, ridi cat
uinele fostelor clădiri romane. A îndeplinit această funcţie pînă
jcid^şecjoXuiuijirrriător. Are o lungime de 16 m şi o lăţime de 7 m,
r foJosindu-se absida unei capele păgîne (sacelum)7Tncît lungi-
:ajă aj2i&eiiciLajaageâ-la 2Ljn. A fost construită rudimentar, din
cărămidă şi ţigle, legate cu lut cleios. în biserică s-au desco-
on ogra m^ŞJg^rŞvată pe o placă, precu m şi u n mor mînt, pro-
Ŷ unui martir.
cadrul cercetărilor arheologice efectuate în anii 1977²1979 în
Pozolissum-ţazi Moigrad-Sălaj) s-a constatat că un templu pă-
ast refăcut şi refolosit ca lăcaş de_culţ_£r^tjii_^n_£erioada post-
. Noua construcţie avea planul unei bazilici paleocreştine, cu
în absida fostului templu păgîn. Bisericile de la Slăveni şi Moi-
)nstituie noi mărturii asupra continuităţii populaţiei daco-ro-
acreştinate din Dacia, fiind cele mai vechi lăcaşuri de cult creş-
noscute în nordul Dunării.
scrierea acestor materiale paleocreştine, majoritatea datînd din
IV, precum şi răspîndirea lor pe teritoriul fostei provincii Dacia
iduie să facem eîteva constatări. Prima este aceea că avem re-
iţine obiecte cu simboluri creştine sau monumente romane din
- II²HI «încreştinate» în secolul IV, toate fiind găsite întîm-
In afară de bisericile paleocreştine de la Slăveni şi Moigrad, din
______________________________________________________________________

secolul IV , pînă acu m sin gu rel e m on u m ente d e acest gen cu n oscu t în ţi-
nu tu rile d ac o -r o m a n e din n or du l D u nării, n u cu n oa şte m nici u n m on u -
m e n t p al e o c r e şti n d e m ar i pr o p or ţ ii. E x pli ca ţi a a c e st u i fa p t t re bu i e
cău tată nu mai în con diţiile cu totul particulare, d e ordin p olitic şi so -c i al -
e co n o m i c, c ar e s -a u cr e at ai ci, la pe ri feri a l u m ii r o m a n o- bi za n ti n e în
sec olel e IV şi V .
O alt ă c o n st a t ar e e st e c ă m a j or i t a t e a o bi e ct e l o r d es c r i se m a i s u s
n u sî nt p r od u se l o c al e, ci sî nt o ri gi n ar e di n It al i a, d in A fri c a d e n or d , '
di n P a n n o n i a, d i n Ill yr i c u m , d e u n d e a u aj u n s în t eri t oriil e ca r pa ti c e
pen tru a satisface n evoile religio ase ale u nor c o mu nit ăţi d ac o -r o m a ne
creştin e. O rigin ea l or con sti tuie o m ărtu rie d e o rdin arh eol ogic, că în -
văţ ătu ra creşti nă a p ăt ru ns în D acia din su d ul D un ării, d ar şi o m ă rturie
a su pr a l eg ăt u ril o r p e c ar e l e a v e a u str ă m o şi i n o şt ri c u a c e st e r e gi u n i.
D e fa pt, du pă pără sire a D aciei, fosta pr o vin cie e ra orientată, su b rap ort
eco n o mi c şi cu ltu ral, spr e Ill yricu m, P a nn on ia şi nor du l Italiei. A ce ste
pri m e co n stat ări nu e xclu d, fire şte, pu tinţa e xi stenţ ei u n or cr e şti ni iz o -
l a ţ i şi î n s e c o l e l e a n t e r i o a r e , l u cr u p e c a r e l - a m s u b l i n i at şi c u a l t
prilej.
In c e p ri ve şt e p o ses o rii a c est o r m at erial e pa l eo cr e şti n e ² ţin în d
sea m a d e r ă spî n di r e a l o r t eri t ori al ă, d e ca r act e r ul l o r, ca şi d e r ealit ă -
ţile p o p u l a r e şi s oc i al -e c o n o m i c e d i n f o st a p r o vi n c i e ² c er c et ăt o ri i
susţin, pe bu nă dreptate, c4 ele nu pu teau să aparţin ă d ecît p opulaţiei
daco-ro m ane ră m ase aici după 27 1 ² 27 5.
In n ici u n u l d i n c o m pl e xe l e a r h e ol o gi ce ap arţi n ăt oa r e go ţil or n u
e xistă obiecte cu car act er creştin. La po pu laţ iile mi grat oar e d e pe teri-
to riul fo st ei pr o vi n cii D a cia (în sp e ţ ă la go ţi şi la g ep i zi ), n o u a î n vă -
ţăt u r ă va p ăt r u n d e c e va m ai t îr ziu .
V i aţ a cr e şt i n ă î n C î m pi a M u n t en i ei şi î n M ol d o v a. N -a m a mi n tit
pîn ă acu m d a că a existat o viaţ ă creştin ă în teritoriile dacic e ră m a se în
a far a st ă pî n i rii r o m a n e, a d i că î n M u n t e n i a şi M ol d o v a d e m ai tî r z i u .
A m ar ătat m ai su s că ro m an i zare a s-a p r od u s şi în ac este t erit orii, d a -
t o rită c ar a ct er u l ui p r or o m a n i c al li m b ii g et o -d a cil or, c a şi c o n t ac t u l ui
lor direct cu cei care \ r ehicu lau li m ba şi spiritualitatea latină în spaţiu l
n ord -du n ăr ean. C erc etările arhe ol o gi ce au d ove d it că exista şi o viaţ ă
c r eşti n ă ² î n f o r m e p o pu l a re ² c hi a r şi î n t erit o riil e ca r e n -a u fo st
in clu se î n anul 10 6 în pr o vin cia « D acia Traiană » . U r m e ro m an e şi creş-
tin e s-au desc operit î n ulti m ii ani la B ar b oşj L(io stă c o m u n ă su bu r ban ă,
astăzi co m p on e ntă a mu ni ci piul ui V al aţi), la ci rca un k m d e văr sar e a
Ş i r et u l u i î n D u n ă r e. A i ci a u fo st st aţi o n a t e d o u ă d e t aş a m e n t e d i n L e -
e I Italica şi V Macedojojca, precum şi două^ unităţi [ Mattiacorum
şi, temporar, Classis Flavia.Mpesica (unitate de na-e fluvială). In
aceste unităţi au existat desigur şi soldaţi creştini au făcut
cunoscută nouă învăţătură şi în rîndul populaţiei din ierea
castrelor romane. Acelaşi lucru l-au putut face şi unii ne-i
creştini veniţi aici în afaceri comerciale. La încreştinarea lo-
ilor din zona respectivă vor fi contribuit şi unii misionari din vii-
provincie Scythia Minor, în care creştinismul era cunoscut încă
colul I.
ate sigure asupra creştinismului în părţile de sud ale Moldovei
îră tot descoperirile arheologice. Chiar în Bărboşi (identificată
ii cu vechea Piroboridava) s-au descoperit cîteva obiecte paleo-
ie: două cruci de sidef, de dimensiuni mici, o amforă cu literele
ristos) şi altele, toate aparţinătoare secolului III. In aşezarea da-
e la CîndeşiL-Vrancea (la sud de Focşani) s-au descoperit o cru-
şi o cupă getică cu cruce, datate din secolele I²II.
din sidef, din secolele II²III s-au descoperit la Mitoc-Botoşani.
nţa unor vase de lut avînd semnul crucii, din secolele IV²V, ca
iţia şi orientarea unor morminte specifice creştinilor, toate desco-
la Tăcuta (între Vaslui şi Iaşi), constituie mărturii grăitoare de-
îspîndirea creştinismului în această parte a ţării, rmele
paleocreştine din Moldova aparţin mai ales secolelor V² De
pildă, s-au descoperit numeroase vase de lut avînd incizat 1
crucii, la Horga Epureni-Vaslui, Murgeni-Vaslui, Dodeşti-Vas-
icău, Botoşana-Suceava, Şipot-Suceava ş.a. S-au descoperit chiar
re sau matriţe din os pentru confecţionarea unor obiecte creşti-
special cruciuliţe, la Davide/ii-Neamţ, Traicm-Bacău, Costeşti-laşi,
ma-Suceava.. O matriţă lucrată din os de elefant, descoperită la ti-
laşi are incizate imaginile a trei personaje, probabil preoţi.
morminte creştine aparţin aceleiaşi perioade, adică secolelor V
Dăneşti-Vaslui, Săbâoani-Neamţ, Secuieni-Neamţ ş.a. serie de
tipare pentru cruciuliţe s-<au descoperit în Cîmpia mun-
Străuleşti (azi în Bucureşti), Du/ceanca-Teleorman, Olteni-
Tele-, Budureasca-Ploieşti, Cîndeşii-Buzău şi în alte părţi.
Tiparele tive presupun o producţie în serie, ceea ce arată că şi
în terito-ud Şi est-carpatice trăia o numeroasă populaţie
creştină. Toate
descoperiri aruncă o lumină puternică atît asupra creştinării
pei romanizate din aceste părţi, cît şi asupra conttinuităţii ei. In -
re, menţionam şi faptul că, după o statistică efectuată în 1984
de arheologul clujean Mircea Rusu, numărul aşezărilor în care s-au des-
coperit obiecte paleocreştine la noi, din secolele III²VII, se ridică la
117, din care 31 în Moldova şi Muntenia.
Y
     
 Materialele paleocreştine descrise mai sus
constituie o mărturie puternică în sprijinul tezei continuităţii popu-
laţiei romanice în Dacia carpatică după retragerea lui Aurelian. în
acelaşi timp, ele sînt o mărturie că învăţătura creştină avea, în se-
colul IV, rădăcini adînc înfipte în pămîntul pe care trăim. Toţi isto-
ricii şi arheologii admit că după Constantin cel Mare ² mai precis
după 313 ² se poate vorbi de o generalizare a creştinismului în lu-
mea daco-romanâ din nordul şi sudul Dunării.

B IB L I O VR A F I E

Pentru problema continuităţii se pot consulta : Unitate şi continuitate în istoria

poporului român, sub redacţia prof. univ. D. BERCIU, Bucureşti, 1963, 461 p. ; VLA-DIMIR
ILIESCU, Părăsirea Daciei In lumina izvoarelor istorice, în SCIV, 22, nr. 3, 1971, p.
425²442; A. ARMBRUSTER, Romanitatea românilor. Istoria unei idei, Bucureşti,
1972 (ed. franceză, 1975); LIVI A BlRZU, Continuitatea creaţiei materiale şi spirituale
a poporului român pe teritoriul iostei Dacii, Bucureşti, 1979, 138 p.; DUMITRU PRO-
TASE, Autohtonii în Dacia, voi. I. Dacia romană, Bucureşti, 1980, 311 p.; NICOLAB
STOICESCU, Continuitatea românilor. Privire istoriograiică. Istoricul problemei. Do-
vezile continuităţii, Bucureşti, 1980, 247 p.; NICOLAE STOICESCU şi ION HURDU-
BEŢIU, Continuitatea daco-romanilor în istoriografia română şi străină, Bucureşti,
1984, 231 p.; ANTONIE PLĂMĂDEALA, Romanitate, continuitate, unitate, Sibiu, 1988,
303 p.; V. I. BRĂTIANU, O enigmă şi un miracol istoric: poporul român, Ediţie îngrijită de
Stelian Brezeanu, Bucureşti, 1988, 212 p.
A se vedea şi: C. DAICOVICIU, E. PETROVICI şi VH. ŞTEFAN, La formation
du peuple roumain et de sa langue, Bucarest, 1963, I. NESTOR, Les donnees archeo-
logiques et le probleme de la formation du peuple roumain, în RRH, 3, 1964, p. 383²
423; D. BERCIU, Probleme privind tormarea poporului român în lumina cercetării
arheologice actuale, în Revista de Istorie, t. 28, 1975, p. 1154²1169.
Descoperiri arheologice paleocreştine. Lucrări generale. D. PROTASE, Problema
continuităţii în Dacia în lumina arheologiei şi numismaticii, Bucureşti, 1966, p. 141²
158 (toate obiectele); EMILIAN POPESCU, Inscripţiile greceşti şi latine din secolele
IV²XIII descoperite în România, Bucureşti, 1976, p. 293²396; I. BARNEA, Les mo-
numents paleochretiens de Roumanie, Roma, 1977; I. BARNEA, Arta creştină în Ro-
mânia. 1. Secolele III²VI Album... Studiu introductiv şi prezentarea planşelor de...
Bucureşti, 1979, 278 p. (cu 118 pi. in text).
Descoperiri în Transilvania. A. NANU, Monumentul creştin de la Potaissa. Con-
tribuţie la istoria creştinismului daco-roman, Odorhei, 1926, 25 p.; KURT HOREDT,
Bine lateinische Inschriit des 4 Jahrhunderts aus Siebenbiirgen, Sibiu, 1941, 8 p. +
1 pi. (extras din «Anuarul Institutului de Studii Clasice», IV, 1941²42, p. 10²16; (do-
nariul de la Biertan) ; C. DAICOVICIU, O senzaţională descoperire arheologică, în
rev. «Transilvania», Sibiu, an. LXXII, nr. 8, 1941, p. 576²579 (donariul de la Bier-
tan ² studiu reprodus şi în voi. Dacia, Cluj, 1970, p. 522²525); I. BARNEA, Contri-
buţii la studiul creştinismului în Dacia, în RIR, voi. XIII, fasc. 3, 1943, p. 31²42 (sar-
cofagul de la Napoca, donariul de la Biertan, inelul de la Mehadia); BUCUR MITREA,
Une lampe chretienne decouverte en Transylvanie, în «Dacia», IX²X, 1941²1944,
Bucureşti, 1945, p. 507²511 (oapitul de la Apulum, azi în Muzeul Bruckenthal);
BUCUR MITREA, O gemă creştină din Turda, în RIR. voi. XVI, fasc. I, 1946, p. 51²
4ACREA, A propos de quelques decouvertes chretiennes en Dacie, în *Da--XII,
1945²47, Bucureşti, 1948, p. 281²302 ; I. I. RUSSU, Materiale arheo-[leocreştinc
din Transilvania. Contribuţii la istoria creştinismului daco-roman, a X, nr. 5²6,
1958, p. 311²340 (toate obiectele); CLOŞCA L. .BÂLUŢĂ, O aleocreştină din
Dacia, în «Apulum»,VI, 1967, p. 619²624; C. C. VIURESCU, atea inscripţiei
creştine in limba latină de la Biertan (judeţul Sibiu), în M.O.
nr 5 _ 6 r 1970, p. 473²478 ; ION BARNEA, Monumenti paleocristiani della
aiana, în voi. Corse di cultura sull'arte ravennate e bizantina, Ravenna,
45 _ eg ; MARIUS MOVA, Vestigii paleocreştine în Banat, în voi. In memo-
istantini Daicoviciu, Cluj, 1974, p. 259²266 ; NICOLAE VLASSA, Două piese
dine din Transilvania, în AMN, 13, 1976, p. 215²230; NICOLAE VUDEA.
inscripţie şi simboluri creştine de la Moigiad. Contribuţii Ia istoria creşti-în
Dacia după retragerea aureliană, în Acta Musei Porolissensis, voi. III, l79_ p 515²
523 ; MIHAI BĂRBULESCU, Vechi urme creştine, în voi. Monu-orîce şi de artă
religioasă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului, oca, 1982, p. 55²
74 ; NICOLAE DANILA, Consideraţii asupra noilor materia-ogice paleocreştine
din Transilvania, în BOR, an. C, nr. 7²8, 1982, p. 731² *CEA RUSU,
Paleocreştinismul nord-dunărean şi etnogeneza românilor, în uj-Napoca, XXVI,
1983²1984, p. 35²84 (şi extras); NICOLAE DĂNILA, ileocreştine din Dacia,
în BOR, an. CIV, nr. 3²4, 1986, p. 72²85 ; NICOLAE şi IOAN VHIURCO,
Din istoria creştinismului la români. Mărturii arheolo-dea, 1988, 274 p. + 13 h. +
39 planşe.
:operiri în Oltenia. DUMITRU TUDOR, Antichităţi creştine în Romula, în >
Olteniei», an XII, nr. 66²67, 1933, p. 211²220; D. TUDOR, Oltenia roma-[,
Bucureşti, 1958, 532 p. ; OCTAVIAN TOROPU, Romanitatea i'irzie şi stră-'m
Dacia Traiană sud-carpatică, Craiova, 1976, 267 p.; D. TUDOR, Biserica tină
de la Slăveni-Olt din secolul al IV-lea, în MO, an XiXXI, nr. 1²3, 1979, D5 ;
D. TUDOR, Biserica paleocreştină de la Slăveni-Olt, în SCIVA, tom. 30, 9, p.
-153²458; I. IONESCU, Biserica de la Slăveni-Olt, în BOR, an XCVIII, 1080,
p. 822²83/!;' NICOLAE DÂNILA, Viaţa creştină în Oltenia in secolele î
lumina documentelor romano-bizantine, în M.O., an XXXVI, nr. 5²6, 1984,
41.
operin în Moldova. DAN VH. TEODOR, Elemente şi influenţe bizantine în in
secolele V²XI, în SCIV, 21, nr. 1, 1970, p. 97²128 ; VHENUŢA COMAN,
arheologice privind creştinismul în Moldova secolelor VI²XII, în Danubius,
i. V, 1971, p. 75²99 ; DAN VH. TEODOR, Cele mai vechi urme creştine din
în MMS, an. L, nr. 7²8, 1974, p. 561²573 ; DAN VH. TEODOR, Teritoriul
ic în veacurile V²XI, Iaşi, 1978, 223 p.; I. MITREA, Dovezi ale prezenţei
mlui în secolul al V 1-lea în Moldova, în MMS, an. LV, nr. 3²6, 1979, p.
tea de sud a Moldovei, în Acta Moldaviae Meridionalis, Vaslui, 1979, 1, p.
VHENUŢA COMAN, Noi cercetări arheologico cu privire la secolele V²Ŷ
tea de sud a Moldovei, in Acta Moldaviae Meridionalis, Vaslui, 1979, 1, p.
DAN VH. TEODOR, Romanitatea carpato-dunăreană şi Bizanţul în veacurile
'-. Iaşi, 1981 ; ADRIAN VABOR, Mărturii arheologice privind vechimea creş-
în sudul Moldovei, în MMS, en. LXII, nr. 1²2, 1986, p. 83²91 ; NICOLAE
Materiale arheologi ce paleocreştine din Moldova, în MMS, an. LXIII, nr.
‡ 63²81 ; V. CHIRICA, Creştinismul Ia est de Carpaţi în lumina mărturiilor -e,
în MMS, an. LXV, 1989, nr. 1, p. 69²75.
operiri în Muntenia. MARVARETA CONSTANTINIU, Elemente romano-bi-
! cultura materială a populaţiei autohtone din partea centrală a Munteniei e VI²
vii e r i : în SCIV_ XVJI( 1965j p 665²678 ; NICOLAE DĂNILA, Tipare
cruci din secolele IV²VI descoperite pe teritoriul României, în BOR, an -8,
1983, p. 557²561 ; ILIE CATRINOIU, Rolul Bizanţului în viaţa religioasă ~nia
ln secolele IV²VI în lumina izvoarelor literare şi arheologice, în BOR,
7
~8, 1983, p. 589²599.
 
CREŞTINISMUL DACO-ROMAN
IN NORDUL DUNĂRII ÎN SECOLUL IV.
MĂRTURII LITERARE-ISTORICE

/Ym arătat în paginile precedente că de pe la mijlocul secolului

III, ca urmare a crizei economice prin care trecea imperiul roman, Dacia
a început să fie părăsită de oamenii de afaceri, iar în anii 271²275, sub
împăratul Aurelian a avut loc părăsirea oficială a fostei provincii, prin
retragerea administraţiei şi a legiunilor în sudul Dunării.
în Dacia s-au aşezat apoi pe rînd, şi vremelnic ² alături de popu-,
laţia autohtonă daco-romană ², o serie de populaţii migratoare : goţi r
huni, gepizi, avari, slavi, iar mai tîrziu pecenegi şi cumani. ?
Migraţia goţilor. Cei dintîi care şi-au făcut apariţia au fost goţii,!?
popor de neam germanic, originar din Peninsula Scandinavică şi din
părţile de nord ale Europei Centrale. Probabil pe la începutul erei creş-,
tine au început să doboare treptat spre sud, în mai multe valuri. O par- t
te din ei se găseau, încă de la sfîrşitul secolului II, în nordul Mării Ne
gre, în silvostepa dintre Nipru şi Don. Un alt grup, cunoscut sub nu
mele de gepizi, a coborîit mai tîrziu. începînd cu prima jumătate a se-,.
colului III se cunosc şi ciocniri între goţi şi armatele romane din Daci4
şi Moesia. Atacurile lor împotriva imperiului le-au făcut de regulă îm
preună cu triburile de carpi din Dacia rămasă în afara provinciei roma
ne, în anul 251 împăratul Trebonianus Vallus ² în urma unei înfrîngeri
a oştilor romane la Abrittus, ² a încheiat chiar o pace cu goţii, cedînd
coaliţiei goto-oarpice unele teritorii din Dacia, cu condiţia să nu mai,
atace posesiunile romane. f
Pe teritoriul ţării noastre, goţii (cu cele două mari ramuri ale lor : s
răsăriteană, a ostrogoţilor sau a greutungilor, şi apuseană, a vizigoţilor i
sau a tervingilor) s-au putut aşeza numai către sfîrşitul secolului III, iar
numai în secolul IV, întîi ca federaţi sau clienţi ai imperiului,
ui Aurelian le-a cedat Dacia pentru a putea salva provinciile
ite Moesia şi Illyricum. Cercetările arheologice au dovedit că
ea gotică asupra fostei provincii Dacia a fost mai mult nomi-
fiind prezenţi mai ales sub forma unor tabere în mijlocul
iei autohtone. De aceea, ei n-au avut nici o influenţă asupra
nilor romanizaţi din Dacia, iar limba daco-romanilor n-a fost
i de a goţilor. N-au mai rămas de la ei decît unele vestigii
le atît în Transilvania cît şi în cîmpia munteană. După aşezarea
acia, au avut noi lupte cu imperiul roman. De pildă, în anul 332
>mane conduse de fiul lui Constantin cel Mare, Constantin II, au
Hinărea, atacînd şi învingînd pe goţi.
ipia munteană, pînă la «brazda lui Novac», care era un val ro-
icat acum, a ajuns din nou sub stăpînire romană, pentru trei-
scenii. A început de îndată şi construirea de întărituri pe malul
Dunării. Cu cîţiva ani înainte se construise un pod de piatră
anăre, la Sucidava (azi Celei), la gura Oltului. Şoseaua romană
îgul Oltului spre Transilvania a fost refăcută. In apropiere de
[ s-a ridicat cetatea numită Constantiniana Daphne. Toate aceste
erau destinate apărării populaţiei romanizate rămase în nordul
care din punct de vedere economic, cultural şi militar era con-
ca parte integrantă a populaţiei din imperiu. Mai ttîrziu, în anii
69, împăratul Valens a întreprins două expediţii împotriva goţi-
îordul Dunării, acestea avînd în frunte un renumit conducător,
île Athanaric.
mul 376, goţii au fost înfrînţi de huni, undeva în regiunile răsă-
xtra-cairpatice, fapt care a determinat o emigrare masivă a lor
1 Dunării, un.de aii avut noi lupte cu împăratul Valens, în cursul
icesta şi-a pierdut viaţa (378). O parte din ei au rămas definitiv
ii au plecat înspre apus. Vizigoţii au ajuns pînă în sudul Val-
i în Spania, unde au întemeiat un regat, iar ostrogoţii au izbutit,
iu, să ocupe Italia (493), ajungînd sub regele lor teodoric la o
itate deosebită. Puţinii goţi rămaşi în părţile noastre au dispărut
in masa populaţiei autohtone.
>ofida faptului că se aşezaseră aici unele triburi germanice, des-
răsfirate, procesul de romanizare s-a menţinut şi întărit. La
au contribuit mai mulţi factori, între care : menţinerea cetăţilor
le de pe malul stîng al Dunării, predominarea economiei romane
5da ei în toată Dacia, existenţa podului de piatră peste Dunăre
erea şoselei către Transilvania. Faptul că populaţia din Dacia
vorbea limba latină, i-a îngăduit să păstreze legături neîntrerupte cu
populaţia de aceeaşi limbă din sudul Dunării, pentru că Moesia Supe
rior, Dacia Ripensis şi Mediterranea, Dardania, Prevalitania, care ţineau
de prefectura Illyricului, Moesia Inferior şi Scythia Minor, care ţineau
de prefectura Orientului (dieceza Tracia), erau, cu excepţia unor oraşe,
teritorii de limbă latină.

;
Y




 Voţii au cunoscut creştinismul încă pe cînd lo-
cuiau în nordul Mării Negre. Ajungînd la Dunăre, numărul creştinilor
s-a înmulţit, căci învăţătura creştină era răspîndită acum printre ei de
numeroşii captivi pe care îi aduceau cu prilejul expediţiilor lor în Asia
Mică şi în Peninsula Balcanică şi, poate, de unii soldaţi de neam got
care slujeau în armata romană. Ajungînd pe teritoriul ţării noastre
de azi, e posibil să fi contribuit la încreştinarea unora din ei şi unii
credincioşi daco-romani. Se ştie că în 332, după ce goţii au fost înfrînţi
de Constantin cel Mare şi se încheie un tratat de pace prin care ei de-
vin aliaţi (foederati) ai împăratului, li s-a impus ² între alte condiţii ²‡
şi libertate pentru creştini.
La Sinodul I ecumenic de la Niceea (325), a luat parte şi episcopul
Teofil «al Voţiei» (Vothiei), care era un ortodox. Probabil el era epis-
copul creştinilor din «ţara Vothiei», cum se numea pe atunci Dacia
nord dunăreană ocupată de goţi.
 După spusele istoricului bisericesc Socrate, Teofil ar fi fost
învăţătorul şi predecesorul lui Ulîila (Ulfilas). Acesta era descendentul
unei familii greceşti din Capadocia, deportată în «ţara goţilor», pe la
mijlocul secolului III, unde s-a asimilat acestora. Probabil unul din
părinţii lui era got. S-a născut în primul deceniu al secolului IV, în
nordul Dunării şi s-a bucurat de o educaţie îngrijită. Pe lîngă limbile
greacă şi gotă pe care le cunoştea din familie, a învăţat şi limba latină,
care se vorbea în aceste părţi. Nu ştim cînd şi de cine a fost hirotesit
în treapta cea mai de jos în ierarhia bisericească, cea de citeţ sau lec-
tor ,‡ probabil de însuşi Teofil. In genere se afirmă că în anul 341, ar fi
fost trimis la un sinod semiarian ţinut în Antiohia, unde ar fi fost hiro-
tonit episcop de către semiarianul Eusebiu al Constantinopolului, fost
al Nicomidiei. După o ipoteză mai nouă, hirotonia lui s-ar fi făcut de
acelaşi Eusebiu, dar nu în Antiohia, ci la Conatantinopol, în anul 336,
părere care ni se pare mai apropiată de adevăr. Istoricul Filostorgiu
scria că Ulfila a fost hirotonit episcop pentru «toţi creştinii din ţara
getică», avînd desigur în vedere faptul că în nordul Dunării locuiau
odinioară geţii, acum daco-romani.
istoricii Socrate şi Sozomen, Ulfila a fost la început ortodox,
iceean şi numai mai tîrziu, din interese politice, a trecut la
căci goţii voiau să intre în legături cu imp eriul de Răsărit,
mei atît împăratul cî;t şi episcopul capitalei erau arieni. Reîn-
( _ după unii în părţile Buzăului ², Ulfila a început să pro-
;ca cu însufleţire pe Hriistos, mai ales că mulţi dintre goţi erau
acest scop, el a creat un alfabet propriu, gotic, şi a început
i Bibliei în limba gotică.
itatea sa misionară a fost însă tulburată în curînd de o prigoa-
ţuită împotriva goţilor creştini de conducătorul lor Aorich, în
Acesta 1-a obligat să treacă în Moesia, împreună cu un mare
onaţionali creştini. După părerea unor cercetători, s-ar fi aşe-
LŞUI Nicopolis ad Istrum, după alţii la Durostorum, unde şi-a
rărea evanghelizatoare, fiind totodată şi un cîrmuitor politic
de acolo. în nordul Dunării se pare că i-a continuat activi-
îpiscop numit Goddas. Bucurîndu-se de ocrotirea împăraţilor
i II (337²361) şi Valens (364²378), care erau arieni, Ulfila
i jurul său o adevărată şcoală teologică, trimiţînd misionari
la cei din neamul său. Acolo a terminat de tradus Biblia în
ică, pentru cei de un neam cu el, lăsînd netraduse cărţile Re-
ucît acestea ar fi constituit un îndemn pentru goţi de a reveni
irile lor războinice. «Biblia gothica», cum se numeşte tradu-
are la bază textul grec. Cînd a fost cazul, a creat cuvinte noi,
ma de spiritul limbii gote, iar unde n-a găsit cuvinte potrivite,
pe cele greceşti. Traducerea lui Ulfila a fost apoi mult timp
e neamurile germanice, circulînd în numeroase copii-manu-
[ mai vestit e Codex Argenteus Upsaliensis, din secolele V²
0 participă Ia un sinod în Constantinopol, fapt consemnat de
ocrate şi Sozomen, cînd a acceptat mărturisirea de credinţă
ă a acestui sinod.
mii 370²372 a izbucnit, în nordul Dunării, o nouă persecuţie
iă p ornită de r eg el e got Ath anari c. C u acest prilej, o altă
;r e
goţii creştini nord-dunăreni, conduşi de Fritigern, au tre-
>esia, obţinînd, la stăruinţele lui Ulfila, drept de azil din par-
atului Valens, care profită de situaţie pentru a le impune ore-
riană.
o activiitate misionară de 40 de ani, Ulfila şi-a dat obştescul
1 anul 383 la Constantinopol (după alţii în 381 sau 382), unde
emat la un sinod, de către împăratul Teodosie (379²395).
 Unul din ucenicii săi, Auxentius, ajuns episcop în Durostorum
după moartea lui, a scris un fel de panegiric despre dascălul său, cu
titlul Epistula de Ude, vita el obitu Uliilae (Scrisoare despre credinţa,
viaţa şi sfîrşitul lui Ulfila), cu unele date biografice. între altele, în
scrisoare se spunea că Ulfila predica în ţinuturile dunărene în trei limbi,
greacă, latină şi gotă, şi că «a lăsat mai multe tratate şi comentarii în
aceste trei limbi».
Sub împăratul Constanţiu II (337²361) a fost exilat în Scythia Mi-
nor un călugăr eretic, Audius, originar din Mesopotamia, condamnat
de un sinod pentru propovăduirea unui rigorism exagerat. Trecînd şi
în nordul Dunării, între goţi, a insuflat unora din ei rigorismul său mo-
ral, fapt care a dus şi la înfiinţarea unor mînăstiri. A fost hirotonit
episcop de către un altul care aderase la învăţătura sa. La rîndul său,
a hirotonit şi el alţi episcopi, între care cunoaştem pe Uranius, origi-
nar tot din Mesopotamia, şi Silvanus, un localnic.
După moartea acestora, nu mai ştim nimic despre audienii din nor-
dul Dunării. Probabil au părăsit secta sau au fost alungaţi de aici in
timpul persecuţiei regelui got Athanaric. Toate aceste ştiri le avem de
la scriitorul bisericesc Sfîntul Epifanie de Salamina (c. 315²403), în
lucrarea sa Panarion sau împotriva tuturor ereziilor.
Rezultă, din cele înfăţişate pînă aici, că învăţătura creştină La goţi
s-a lăspîndit şi pe teritoriul de azi al patriei noastre şi că tot aici s-a
creat primul lor alfabet şi s-a început lucrarea de traducere a Sfintei
Scripturi în limba gotică.
±
  








a Din Izvoarele
timpului avem şi alte ştiri în legătură cu viaţa creştină la goţii aşezaţi în
ţara noastră. Am arătat mai sus că Aorich dezlănţuise o persecuţie îm-
potriva creştinilor, în jurul anilor 347²348, care a determinat emigrarea
lui Ulfila în sudul Dunării (persecuţia e atestată şi de o cateheză "a
Sf. Chirii al Ierusalimului, care aminteşte de unii martiri goţi şi perşi .ucişi
atunci). Activitatea misionară a lui Ulfila în nordul Dunării, întreruptă în
348, a fost continuată de ucenicii săi. între aceştia, unul cu numele
Eutihie, originar din Capadocia, este amintit într-o corespondenţă a
Sfîntului Vasile cel Mare de prin anii 373²374. Probabil şi-a sfîrşit
viaţa printre goţi, înainte de marea persecuţie a lui Athanaric din anul
372.
Această persecuţie s-a dezlănţuit în urma războaielor pe care le-a
purtat cu împăratul Valens, care trecuse în nordul Dunării de două ori.
Războiul s-a încheiat cu victoria lui Valens, care a încetat să mai con-
sidere pe goţi vasali credincioşi, suprimîndu-le şi subsidiile pe care le
 iu din imperiu. Drept răzbunare, prin anii 370²372, Athanaric
a o persecuţie sîngeroasă împotriva creştinilor din regatul său,
pe
bănuia că sînt în legătură cu imperiul. Persecuţia este descrisă
storicul bisericesc Sozomen.
imele unor martiri din acest timp sînt consemnate într-un frag-
le calendar got, păstrat numai pentru zilele de 23 octombrie²30
srie, precum şi din alte acte martirice. între ei se numărau preoţii
şi Batwin sau Bathusios cu doi fii şi două fiice, un călugăr Arpila,
baţi, 7 femei şi un altul, în total 26 de martiri, cunoscuţi cu nu-
in afară de alţii, anonimi. Ei ar fi îndurat martiriul la porunca
sf local cu numele Vingurich. Se crede că au fost arşi de vii îm-
serică, undeva la vărsarea Argeşului în Dunăre, aşa cum ar reieşi
relatarea lui Sozomen. O notiţă din sinaxare arată că rămăşiţele
: martiri au fost strînse de o creştină cu numele Vaatha, soţia
Dnducător got, şi fiica ei Dulcilla, care le-au transportat, cu aju-
reştinului Vellas, la Cizic, pe malul asiatic al Mării de Marmara,
e afla o colonie de goţi creştini. Dulcilla a rămas acolo, iar Va-
Vellas, reîntorşi în Vothia, au fost ucişi cu pietre, îaxarele
pomenesc şi de alţi martiri ai persecuţiei lui Athanaric. fost
Sfîntul Nichita, ars de viu, ca şi martirii din calendarul got, ntr-o
zi de 15 septembrie. Probabil era descendent al unei familii tivi
greci creştini aduşi de goţi din Cilicia ori din alte părţi ale 4ici.
Numai aşa se poate explica faptul că moaştele i-au fost du--ilicia şi
aşezate într-o biserică din oraşul Mopsuestia, într-o zi eptembrie,
în preajma Sinodului IV ecumenic din 451. Din aceas-ire a
moaştelor într-o biserică ortodoxă, dar şi din faptul că este t în
Mineiele noastre, deducem că era ortodox. în secolul XV le
sale au fost mutate în biserica Sfîntul Nicolae din Veneţia.
:itatea lui la noi se datoreşte nu numai faptului că a păstorit pe
ii ţării noastre, ci şi pentru că purta acelaşi nume cu episcopul
anei, care, în anii următori, a desfăşurat o intensă activitate
iră şi catehetică la daco-romanii din sudul Dunării. Uneori a şi
ifundat cu acesta şi numit «Romanul» ,‡ alţii ² spre a-1 deosebi
numit «Votul».,


` `Ştiri mult mai bogate avem însă despre un
tir din persecuţia lui Athanaric, şi anume despre Sfîntul Sava.
ea sa este relatată de un izvor contemporan, şi anume de o re a
Bisericii din Gothia către Biserica din Capadocia, scrisă 3²
374, cu prilejul mutării moaştelor sale în Capadocia, către de e
însuşi actul său martiric.

V   

 Din cuprinsul scrisorii, reiese că Sava era grec de neam, credin-
cios ortodox, care trăia în feciorie, post şi rugăciune, într-un sat din
Muntenia de azi, între păduri, cîntînd psalmi în biserică. Cînd cîrmui-
torii goţi au început prigoana împotriva creştinilor, silindu-i să mănîn-
ce din cele jertfite idolilor, Sava a respins încercarea consătenilor săi
păgîni de a-1 scăpa, oferindu-i spre mîncare cărnuri nejertfite, substi-
tuite de ei celor jertfite idolilor. In acelaşi timp, îndemna şi pe ceilalţi
creştini să refuze o astfel de propunere. Acest lucru a supărat pe pă-
gîni, care l-au alungat din sat, neîngăduindu-i să se reîntoarcă decît
după trecerea unui timp.
Apropiindu-se sărbătoarea Paştilor din anul 372, persecuţia lui
Athanaric împotriva creştinilor a pornit cu şi mai multă cruzime. Din
această pricină, unii dintre ei ² preoţi şi credincioşi ²au fost nevoiţi
să se refugieze «din Vothia»-, peste Dunăre, în «România» fPwpavta),
; adică într-una din provinciile imperiului roman de răsărit, fie în Moe-
sia, fie în Scythia Minor. între cei care au plecat era şi preotul satului
respectiv, Sansala (Sansalas). Sfîntul Sava, după cum ne spune actul său
martiric, s-a îndreptat însă spre un alt oraş (ek âtepav iroXiv), al cărui
nume nu-1 ştim, la preotul Vuttica (Vuththicas), pentru a prăznui Pastile
împreună. Pe drum, i s-a arătat un bărbat foarte înalt şi strălucitor la
vedere, care i-a poruncit să se întoarcă la preotul Sansala. La acestea,
Sava i-a răspuns că «Sansala a părăsit ţara» şi a pornit mai departe.
O zăpadă abundentă a troienit însă drumul, astfel că a fost nevoit să
se reîntoarcă în sat. Aici 1-a găsit pe preotul Sansala, revenit între timp,
pe ascuns, la păstoriţii săi. A prăznuit Pastile împreună cu el şi cu ceilalţi
credincioşi. Dar în a treia noapte după Sfintele Paşti, a sosit în sat
Atharid, fiul unui «regişor» (faoi'kiaxoz) got, Rhotes-theos, cu o ceată de
prigonitori. Preotul Sansala şi Sava au fost prinşi, supuşi la chinuri şi
siliţi să aducă jertfă idolilor, lucru pe care l-au refuzat. In faţa
răspunsului lui Sava, care a ofensat pe Atharid însuşi, au hotărît să fie
înecat în rîul Buzău (Mouaatoî). I-au prins un butuc de lemn după gît,
aruncîndu-1 în adîncul apei, în timp ce dreptul Sava da laudă lui
Dumnezeu că 1-a învrednicit să pătimească pentru El. Ucigaşii i-au scos
trupul neînsufleţit din apă pe malul rîului şi l-au părăsit, iar pe preotul
Sansala l-au lăsat pradă chinurilor îndurate pînă atunci. Probabil el a
fost cel care a purtat grija înmormîntării trupului martirului Sava.
Săvîrşirea sa din viaţă s-a petrecut la 12 aprilie 372, a cincea zi după
Paşti, fiind în vîrstă de 38 de ani.
La scurt timp după pătimirea lui s-a răspîndit vestea despre acest
nou martir, ajungînd pînă la Sfîntuil Vasile cel Mare, arhiepiscopul Ce-
 din Capadocia (c. 330²379). Lucrul acesta nu este de mirare
e gîndim la numeroşii capadocieni aduşi în ţinuturile dunărene,
ăstrau legăturile cu pămîntul lor de baştină. Aşa se face că prin
3 _ 374, Sfîntul Vasile a adresat o scrisoare guvernatorului Sci-
ci, Iunius Soranus, tot un capadocian şi probabil rudă cu el, ru-
L să-i trimită moaşte de sfinţi (scrisoarea 155 din colecţia Migne,
;il). Rugămintea i-a fost îndeplinită trimiţîndu-i-se chiar moaştele
ui Sava, însoţite de acea lungă «Scrisoare a Bisericii lui Dumne-
i Vothia către Biserica lui Dumnezeu din Capadocia şi către toa-
ricile (comunităţile) locale ale Sfintei Biserici universale», redac-
limba greacă, care, de fapt, este actul martiric al Sfîntului Sava.
scrisoare se arăta ca moaştele au fost duse mai întîi «în Roma-
[elî "c/jv 'Pco[j.av£av) care ar fi Scythia Minor, în a cărei metropolă,
îşi avea reşedinţa şi guvernatorul Iunius Soranus. Probabil ele
: la Tomis, iar de aici, «cu voia sfatului clerului (prezbiteriul)»
^ţiato? TOO icpeoPutepîoo), au fost trimise în Capadocia. In acest caz,
rea lor s-a făcut prin osîrdia episcopului de atunci al Tomisului,
lupă toate probabilităţile, era Vetranion sau Bretanio, atestat în
gur în scaun în anul 369. Mai mult, episcopul tomitan a alăturat
:risoare personală către Sfîntul Vasile cel Mare.
iii cercetători au emis opinia că şi scrisoarea Bisericii din Vothia
itocmită tot de episcopul Vetranion, care se poate să fi avut sub
rea sa duhovnicească şi pe credincioşii din ţinuturile Buzăului,
jătimise Sfîntul Sava, deci era îndreptăţit să se ocupe de întoc-
actuilui martiric al unui sfînt din eparhia sa. Era şi firesc, pentru
ius Soranus nu putea trata problema trimiterii moaştelor Sfîn-
5ava în Capadocia decît cu ierarhul locului, deci cu Vetranion.
)il scrisoarea s-a întocmit pe baza relatărilor lui Sansala, el fiind
: ocular al pătimirii Sfîntului Sava.
data după primirea darului, Sfîntul Vasile a mulţumit prin două
:i, socotite de unii ca adresate nu episcopului de Tomis, ci lui
u al Tesalonicului. Cercetînd însă cuprinsul lor, se constată cu
ţă că adevăratul lor destinatar era episcopul tomitan, deci o dori
plus că el era şi autorul actului martiric. Astfel, în ambele scri-
îstinatarul este numit «theosevis», termen rezervat clerului şi în-
3i episcopilor. Iar în cea de-a doua scrisoare, Sfîntul Vasile scria :
cinstit pămîntul patriei tale (Capadocia, n.n.) cu ua martir care a
t de curînd pe pămîntul barbar (Vothia, n.n.) care este învecinat
vostru» (Scythia Minor, n.n.). atmi'c ni. Kmq oniyiiu iiiiaat uou
 L UI J U A U U - H U M A J N 1 JN

Rămîne de lămurit şi problema cărui neam aparţinea Sfîntul Sava

supranumit Votul. Atît numele capadocian, cît şi faptul că Sfîntul Va-
sile cel Mare, guvernatorul Iunius Soranus, amîndoi capadocieni, pre-
cum şi Sfîntul Vetranion, originar poate tot din acele părţi, au depus
atîta stăruinţă pentru mutarea moaştelor sale în Capadocia, ne fac să
credem că Sfîntul Sava este originar tot de aici, deci un descendent al
captivilor gr eci ad uşi d e goţi în Da cia. î n ce p riveşt e p e p reot ul
Vuttica, acesta, după cum îl arată şi numele, era got. Despre Sansala,
considerat got, s-a emis ip oteza că ar fi de o origine daco-romană,
ceea ce pare puţin probabil.
Y
     
 Din toate cele relatate pînă aici, se pot des
prinde mai multe constatări. în primul rînd, aceea că în nordul JDu-
năiii pulsa o viaţă creştină intensă, fiind aici biserici, preoţi, cîntă-
reţi (Sfîntul Sava «cînta psalmi» în biserică) şi credincioşi care prăz-
nuiau anumite sărbători (învierea Domnului). învăţătura creştină era
atît de răspîndită şi la sate, încît chiar şi ţăranii pagini priveau cu
simpatie pe creştini, pe care căutau să-i apere de prigonitori (cazul
Sfîntului Sava, pe care consătenii lui au vrut să-1 scape de pedeap
să). Rezultă de aici că era posibilă convieţuirea «barbarilor» . cu
populaţia daco-romană. O altă constatare este aceea că creştinii
din nordul Dunării, deşi au trăit între goţi ² din care mulţi erau
arieni ²Ŷ, ţineau rînduielile ortodoxe potrivit celor hotărîtc de Si
nodul I ecumenic de la Niceea. Dacă Sfîntul Sava şi cei doi preoţi
ar fi fost arieni, desigur nu se depunea nici o stăruinţă pentru'adu
cerea moaştelor sale în Capadocia. în stîrşit, constatarea cea mai
preţioasă pentru noi este aceea că populaţia daco-romană a conti
nuat să existe şi sub goţi, păstrînd legături neîntrerupte cu populaţia
de limbă latină din sudul Dunării (România). Mai mult chiar, se ob
servă o influenţă daco-romană în creştinismul goţilor, cum este cazul
iiicei conducătorului got botezată cu numele latin Dulcilla, apoi cîţi-
va sfinţi din fragmentul de Calendar got, care aveau de asemenea
nume latine. , . '
Ca o concluzie generală, putem afirma că învăţătura creştină ²
ortodoxă ² era atît de puternică în teritoriile de azi ale patriei
noastre în secolul IV, încît din rîndul credincioşilor de aici unii şi-ău
jertfit viaţa pentru Hristos, învrednicindu-se astfel de cununa mu-
ceniciei.

8 ² Istoria B.o.R.
 P E R I O A D A I N T II A (S E C O L E L E II -V I)

BIBLIOVRAFIE

i l a şi î n c r e ş t i n a r e a g o ţ i l o r . C. ER BIC EA NU, Go ţ i i î n Da c i a şi
[reştinarea lor în sec. III şi IV, în B.O.R., anul XII, 1888, p. 134²139; C. ER-Uliila.
Viaţa şi doctrina sa sau starea creştinismului în Dacia Traiană şi ' în sec. IV, în
B.O.R., anul XXI, 1898²1899, p. 121²152, 273²301, 370² -517, 685²710,
763²769 (şi extras : Bucureşti, 1898 ² cu traduceri din ac-irilor) ; VASILE
PÂRVAN, Contribuţii epigraii ce la istoria creştinismului m, Bucureşti,
1911, XVI + 223 p. (p. 149²158) ; JOSEPH MANSION, Ies Iu
christianisme chez les Goths, în «Analecta Bollandiana», Bruxelles, 1914,
, 5 _ 30 ; J. ZEILLER, Ies origines chretiennes dans les provinces clanubien-
irnpire romain, Paris, 1918, IV + 667 p. (mai ales p. 407²542); CONSTAN-
iICULESCU, Contribuţie la vechimea creştinismului în Dacia. Din istoria re-
[ gepizilor, în «Anuarul Inst. de Istorie Naţională», III, 1924²1925, p. 357
extras: Cluj, 1925, 20 p.); J. ZEILLER, Auxence, în «Dictionnaire d'histoire
jgraphie ecclesiast ique», t. V, Paris, 1930, col. 936²938; IORVU STOIAN,
s episcop arian de Durostor, în B.O.R., an. LVI, 1938, nr. 7²8, p. 329²355
1 latin şi traducerea românească a vieţii lui Ulfila) j VASILE VHEORVHIU,
irgenteus Upsaliensis», Bucureşti, 1939, 58 p. + reproduceri; E. A. THOMP-
» Vizigots in the Time ol Ullita, Oxford, 1966; KARL KURT KLEIN, Vofen-
'uliila als Bischoi und Missionar, în «Veschichtswirklichkeit und Vlaubensbe-
Festschrift fur Bischof D. Dr. h. c. Friederich Miiller», Stuttgart, 1967, p.
NICOLAE (CORNEANU), mitropolitul Banatului, Biblia lui Wullila, în MB.
1970, nr. 7²9, p. 550²558 (şi în voi. Studii patristice. Aspecte din vechea
creştină, Timişoara, 1984, p. 245²255); IOAN RĂMUREANU, Mişcarea au-n
Dacia Pontică şi nord-dunăreană (sec. IV²V), în B.O.R., an. XCVI, 1978, ,
p. 1053²1070 ; KURT SCHĂFERDIECK, "Wulfila. Vom Bischo! von Gotien
tnbischoi, in Zeitschrift fur Kirchengeschichte, 90. Bând. Helt 2²3, 1979, p.
EMIÎ. IAN POPESCU, Creştinismul în părţil e Buzăului pînă în secolul al
n voi. Spiritualitate şi i storie la întorsura Carpaţilor, voi. I, Buzău, 1983,
?7 (a se vedea şi p. 231²258 din acelaşi volum).
r t i r i i c r e ş t i n i d i n V o ţ i a. Cele trei scrisori ale Sf întului Vasile
au fost publicate în original de J. P. Migne, Patrologia greacă, voi. 32; H.
{E, Saints de Thrace et de Mesie, în «Analecta Bollandiana», XXXI, 1912, p.
; R. KNOPF şi V. KROVER, Ausgewâhlte mărtyreiakten, Tiibingen, 1929, p.
Tr aducer i româneşti şi comentarii: V. ZOTTU, Stîntul Sava martir got, în
II, 1883, p. 169²180 ; VHERASIM TIMUS, Epistola Bisericii Gotiei, în B.O.R.,
0²1891, p. 817²822; Fontes Historiae Daco-Romanae (Izvoarele Istoriei Ro-
ii, Bucureşti, 1970, p. 710²715 şi 720²727; IOAN DINU, Citind martiriul
Sava Gotul, în revista «Tomis» an. XV, 1938, nr. 9²10, p. 20²24; PETRE
JREL, Les ades de Saint Sabas Ie Goth. (BHG²1607), Histoire et arcMolo-
.ESEE, t. VII 1, 1969, p. 175²185; I. IONESCU, Sansala, primul preot cres-
Ŷroman atestat documentar, în M.O., XXII, nr. 5²6, 1970, p. 485²490; ŞTE-
ZXE, 1600 de ani de la moartea Siîntului Sava Gotul, în B.O.R., an. XC, 1972,
p. 556²568; VASILE VH. SIBIESCU, Stîntul Sava «Gotuh. La 1600 de ani
cenicia sa, în V.B., an. XXXI, 1972, nr. 3²4, p. 335²388; EPIFANIE NORO-0 de
ani de la moart ea martirică a Siîntul ui Sava Got ul, în M.M.S., an. 1972,
nr. 3²i, p. 146²158 (şi în voi. Pagini din istoria veche a creştinismu-mâni,
Buzău, 1986, p 216²238) ; IOAN IONESCU, Pomenirea Stîntului martir tul, în
M.O., an. XXIV, 1972. nr. 3²1, p. 180²193; VASILE VH. SIBIESCU, e Siîntului
Vasile cel Mare cu Scyt hia Minor (Dobrogea)", în «Ortodoxia», J. 1979, nr.
1, p. 146²150 (cu cele două scrisori, în româneşte); IOAN RÂ-*U, AcreJe
martirice. Studiu introductiv, traducere, note şi comentarii de..., !; 198.2' P-
311^²328-(voi. 11 din colecţia Părinţi şi scriitori bisericeşti); ION ^i Stîntul mare
mucenic Nichita (şi «Pătimirea* sa), în S.T., an. XLI, 1989,
 
/ CREŞTINISMUL DACO-ROMAN ÎN
SUDUL DUNĂRII ÎN SECOLUL IV.
SINOADELE ÎMPOTRIVA ARIENILOR

a upă retragerea legiunilor romane, a administraţiei şi a pă-

turilor înstărite în sudul Dunării, în 271²275, s-a creat acolo o nouă
provincie, Dacia Aureliană, împărţită în curînd în două : Dacia Ripen-
sis şi Dacia Mediterranea, situate între cele două Moesii. Marea masă
a locuitorilor din nordul Dunării ²Ŷ agricultori şi păstori ²Ŷ a rămas
pe loc, convieţuind, în continuare, cu felurite neamuri migratoare care s-
au abătut pe teritoriul fostei provincii. Legăturile dintre populaţia ro-
manizată din nordul şi din sudul Dunării au fost permanente. Se cu-
noaşte o neîncetată emigrare a populaţiei din imperiu la barbari (adică
în nordul Dunării), lucru pe care îl afirmă şi scriitorii Paul Orosius şi
Salvian din Vallia. Am arătat şi în altă parte că poporul şi limba ro-
mână s-au format în cadrul aşa numitei «romanităţi dunărene» sau
«orientale» a imperiului, în care intrau provinciile din spaţiul carpato-
danubiano-balcanic.
Y

   a
 După cum s-a putut constata, învă-
ţătura creştină a pătruns în Peninsula Balcanică prin lucrarea misionară
a Sfîntului Apostol Pavel şi a ucenicilor săi. Desigur aceştia au făcut
aici hirotonii de episcopi, preoţi şi diaconi care le-au continuat acti-
vitatea misionară. Aşa se face că în provinciile Illyricului a existat o
viaţă creştină mult mai bogată decît în nordul Dunării.
La începutul secolului IV întîlnim un şir întreg de episcopii în pro-
vinciile Illyricului, mai cu seamă pe malul drept al Dunării. Numărul:
lor a crescut după anul 313, cînd s-a promulgat edictul de la Medioîa-
num. Astfel, în provincia Pannonia Inferior (Secunda) existau scaune
episcopale în oraşele : Mursa (azi Osiek), Sirmium (Mitroviţa), capitala
 P E RI O A D A I NT II A (S E C O L E L E n² V I)

iei, fostă şi reşedinţă imperială în secolul IV, probabil la Ciba-

nkov ce sau Vinkovaţ) şi Bassianae (Petrovaţ, p e Dunăre). In
Superior : Singidunum (Belgrad), Viminacium (Kostolaţ), Hor-
largi (Ciupria) şi Margum (Dobroviţa), azi toate în Iugoslavia,
a Ripensis : Aquae (Negotin, în Iugoslavia), Ratiaria (Arcer),
Martis şi Oescus (Vigen), toate în Bulgaria de azi. Poate să ii
an scaun episcopal şi în Bononia (Vidinul de azi). în Dacia Medi-
i: Naisus (Niş), Remesiana (Bela Pelanca), amîndouă în Iugo-
le azi, şi Serdica sau Sardica (azi Sofia). în Dardania : Scupi
Î ), Ulpiana (Lipljan), azi amîndouă în Iugoslavia, şi altele, mai
[semnate. în Moesia Inferior : Novae (Sviştov), Sexanta (Sexa-
Prista (Russe), Appiaria (Riahovo), Durostorum (Silistra), Abrit-
zgrad), N ico polis (Nikiup, la sud de No va e), Ma rcia nop olis
), lîngi Marea Neagră şi Odessos sau Odyssos (\ r arna),Hoaţe
aria de azi. în Scythia Minor exista o episcopie la Tomis (Cpia-
îa care s-au dăugat ulterior alte 14 episcopii, de care ne vom
atf-uri capitol special.
îfară de aceste episcopii din provinciile romane sud-dunărene,
în imediata vecinătate a fostei provincii Dacia Traiană, existau
episcopii, în celelalte provincii ale Iliyricului: Sa via, Pannonia
r (Prima), Dalmaţia şi Praevalitania, încît numărul tuturor epis-
dunăr en e se ridica la peste 40. ‡
nunităţile şi episcopiile din Pannonia Inferior, Moesia Superior,
ia.Dacii sud-dunărene şi Dardania erau latine, după cum dove-
ele inscripţii funerare, precum şi numele ierarhilor. în Moesia
şi Scythia Minor nu mele ierarhilor şi inscripţiile sînt fie în
fie în latină. .Din felurite mărturii contemporane se ştie că unii
>copii acestor ţinuturi erau oameni învăţaţi, polemişti, scriitori
şti de limbă latină, cîteodată apărători ai ţinuturilor pe care le
iu. Unii au suferit moarte de martiri, ca Irineu din Sirmium.
înd seama de caracterul misionar al creştinismului din primele
, este sigur că noua învăţătură a lui Iisus Hristos a pătruns din
>uriării în nordul ei şi prin mijlocirea scaunelor episcopale pe
am menţionat, dintre care aproximativ 15 erau aşezate pe malul
l Dunării, sau în imediata sa apropiere : Singidunum, Vimina-
i.quae, Ratiaria, Castra Martis, Oescus, Novae, Sexanta Prista,
a. Durostorum, Abrittus, Nicopolis, Mar<bianop*olis, Tomis etc.
pîndirea creştinismului în afara oraşelor mari ² mai ales după
de la Milah :² a dus 4a instituirea unor slujitori speciali care să i
în comunită-ţile .mai îndepărtate de oraşe, în mediul rural.
Aceştia erau cunoscuţi sub nu mele de horepiscopi (x«> pe7naxo7rot), adică
episcopi «d e sat» sau «de ţară» (r t j^dopa -a? = sat), avîn d hirotoni e de
e pi sc op i. E i era u tri m i şi sau d ele gaţi d e e pi sc o pi i lor să c er cete ze pre o-
ţii e pa r hi ei, să i n st al e ze p re o ţi î n p ar o h ii , să h ir ot o n e asc ă ei î n şi şi pr e-
oţ i şi d i ac o n i ( ac e st e a d i n u r m ă n u m a i cu a p r o b a r ea e p i sc o p u l u i), să
fa că hirotesii î n tre ptele in feri oare (citeţi, ip od iac oni, e xorci şti), să să-
vîr şe a scă tai ne şi i eru r gii. A vea u şi d reptul să partici pe, cu vot delib e-
rati v, la.l ucr ările S i n o ad el or ecu m e ni ce şi l ocal e . S înt în tîln iţi în ce pî n d
cu sec ol ul III (d u pă un ii cer cet ăt ori ch iar d in se colu l II), pîn ă prin se -
c ol e l e X I ² X I I. M ai m u l t e c an o a n e a l e u n o r si n o a d e se o c u p ă d e e i
(can . 13 al S i n. A n tioh ia, can. 1 3 al S in. N e o ce zar e ee, can . 13 al S in.
A n c ira , c an . 8 al S in . I e c , c an 1 0 a l S in . A n tio h ia d in 3 3 2 , c a n . 2
al Si n. IV ec, etc).
D eşi n u a ve m m ă rt uri i istori c e-litera re de spr e luc rar ea h ore pi sc o-
pi l or i n n o r d u l D u n ă r i i, t ot u şi, tr e b u i e să ad m it e m c ă u n ii d i n e i a u
acti vat şi aici, ca tri mi şi ai episc opilor de la scau nele amin tite mai sus.
E x i st en ţ a l o r se i m p u n e d a că n e gî n di m şi l a fa p tul c ă p r i n a n u m i t e
c an oa n e ( ca n . 2 al S in . II e c, c a n. 6 al S i n . din S ar dî c a, ca n. 5 7 al S i n.
di n L a od ice e a), se int er zice a hir ot on ia d e e pi sc op i pe n tru sat e şi or a şe
m i ci ; o r, d u pă r etr a ge r ea au r eli a n ă î n fl o rit o ar el e o r aşe d i n f ost a pr o -
vincie D acia Traiană s-au ruralizat. D e aceea, aici, în D a cia C arpatica,
hor e pisc opii au fost în dre pt să-şi e xer cite atribu ţiil e treptei lor di n
îm pu ternicirea episco pil or din su dul D un ării sau a celui din T o mis. E i
hi rot on e au pr e oţi, diaco ni sau h ir ote sea u g rad e in feri o are, cer ceta u bi-
seri cile e xi st ent e şi p e p r e oţi, in stal au pr e oţi, să vîr şe au diferite sl uj b e,
pr e g ăt ea u cate h u me ni i p en tru bo te z sau pr e dic au ac el or a c ar e nu cu -
no şteau în c^ă î n văţătu ra creştin ă. C ateheza, pre dica şi slu jba l or era u
s ă vî r şi t e î n li m b a l at i n ă vu l g a r ă, cu n o s c u t ă d e d a c o - r o m a n i i d e a i ci .
U n ti m p au acti vat în B iserica ve ch e şi aşa n u m iţii episco pi « peri-
od euţi», sau « period e vţi » (ire pt oS ein iq? = î ngrijitor al su fletelor), nu miţ i
şi «e x ărh i », iar l atin eşt e « vi sitat or e s», ca re a vea u hir ot on i e d e ar hi er eu.
E i st ă t ea u î n ce t a t ea d e sca u n a e pi sc o p u l u i ep ar h i ot, d a r se d e pl a sa u
în eparh ie cînd dispu n ea ac esta, deci erau un fel d e arhierei vicari în
a ccep ţiu n ea de azi, inferiori h ore pisco pilor. A u ap ăru t în se colul IV
şi s-a u . m en ţin ut pîn ă prin sec ol ele V III ² IX . U nii p eriod eu ţi au pu tu t
a cti v a şi î n t erit o r iil e di n n or d ul D u n ăr i i c a t rim i şi ai e pi sc o pil o r di n
su d ul ei, în d e plin i n d în să r ci n ăril e p e c ar e le -a m p o m en it m ai su s p en -
tru h or epi sco pi.
P ătru nd er ea creştinism ul ui în n ord ul D u nării, la po pu laţia dac o-r o -
m an ă de a col o p rin ac eşti hor epi sco pi şi epi sco pi mi si o n ari, a fo st uşu -
 de faptul că sub Constantin cel Mare, imperiul roman de făsâ-
tbutit să cuprindă o largă fîşie de teritoriu în cîmpia olteană şi>
mă (hotarul nordic fiind cunoscut sub numele de «brazda lui No-
împăratul a construit chiar un pod peste Dunăre între Sucidava,
Celeiul de azi) şi Oescus (Vigen, în Bulgaria), pentru a, lega pro-e
din sud cu teritoriile din nordul Dunării. Acest teritoriu a fost
ăpînirea ro ma nilor pînă în 378, în timp ul î mp ăratului Valens,
au cucerit goţii, în urma victoriei lor asupra romanilor la Adria-
Atacurile hunilor din anii 442 şi 447 au înlăturat din nou stăpî-
omană de pe ambele maluri ale Dunării. Ea s-a refăcut ² parţial
tiu scurt timp ² abia sub împăratul Justinian (527 ²565), care a
ilit stăpînirea romano-bizantină în nordul Dunării.

 
 


   arieni în a

e multor episcopi din sudul Dunării este cun oscut din timpul
elor pricinuite de erezia preotului Arie din Alexandria, care
că Fiul este o creatură a Tatălui, fiind creat din altă substanţă
inţă decît Tatăl şi că este schi mbabil. Pentru cercetarea acestei
turi, împăratul Constantin cel Mare a convocat primul Sinod ecu-
la Niceea, î n a nul 325 , car e a cond a m nat er ezia lui Ari e şi a
lat primele şapte articole din Simbolul credinţei, care lămureau
jzp.irea Fiului («Fiul lui Dumnezeu, unul născut, Care din Tatăl
îscut mai înaint e de t oţi vecii... năs cut, iar nu făcut, C el de o
cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut...»).
i acest Sinod au participat 318 Sfinţi Părinţi, cel mai de sea mă
:or al Ortodoxiei dovedindu-se Sfîntul Atanasie cel Mare al Ale-
iei. Intre participanţi s-au nu mărat şi cîţiva ep iscop^din părţile
sne : Dominius sau.Domm^djrjL^ijrjniuin, Protogenes din Sardica,
din Scupi (numele este semnificativ) şi Pistus din Marcianopolis.
bil la lucrările Sinodului a luat parte şi un "Sptscop 3e T6mîs7 căci
:ul Eusebiu de Cezareea, în «Viaţa împăratului Constantin», scria
ici schitanul nu lipsea din ceata» ; probabil se numea Aloicu²A m
t mai sus că printre participanţi s-a numărat şi episcopul «Teof/I
thiei».
i urma con da mn ării sale d e către Sinod, în toam na anului 3 25,
a fost exilat în părţile Illyricului. Aici a izbutit să atragă la erezia
i tineri episcopi, care au devenit apoi mari apărători ai arianismu-
tdeplinind un rol însemnat în controversele ariene din secolul IV.
»a erau Vălens din Mursa şi Ursacîus din Singidunum.
 După condamnarea lui Arie la Sinodul I ecumenic, prietenii săi, în
frunte cu episcopul Eusebiu al Nicomidiei, voind să înlăture termenul
ortodox «de o fiinţă cu Tatăl» (ojiooocnoî), au pus în circulaţie un ter-
men nou, apropiat ca formă de primul, şi anume că «Fiul este asemănă-
tor cu Tatăl în substanţă sau fiinţă» (ofjioiour.o?), pentru ca să poată mai
uşor amăgi pe neştiutori. In felul acesta, a luat naştere o nouă grupare
eretică, a arienilor moderaţi, numiţi şi «semiarieni» sau «eusebieni»,
după numele căpeteniei lor.
Au urmat alte frămîntări, care au dus la convocarea unor sinoade
locale. De pildă, în 335 s-a ţinut un sinod la Tyr, în care semiarienii,
participînd în majoritate, au condamnat pe Sfîntul Atanasie cu depu-
nerea din scaun. Hotărîrea a fost aprobată şi de împăratul Constantin
cel Mare, care a exilat pe Sfîntul Atanasie la Treveri (azi Trier, în
Vermania).
Tulburările nu s-au potolit nici după moartea lui Arie (336) şi a
lui Constantin cel Mare (22 mai 337, în Duminica Rusaliilor), botezat
numai cu cîteva zile înainte de moarte de semiarianul Eusebiu al Nico
midiei. Unul din fiii săi, Constantin II, augustul Valliei, a îngăduit Sfîn-
tului Atanasie şi altor episcopi ortodocşi exilaţi să se întoarcă la scau
nele lor. în drum spre Alexandria, Sfîntul Atanasie s-a oprit în părţile,
noastre, la Viminacium, unde a întîlnit pe un alt fiu al fostului împăT;)
:
iat, ConstanţiuT~âugustui Orientului. t
In 338 s-au ţinut alte sinoade, la Alexandria (ortodox), la Constan-
tinopol (semiariaiiji^ la Roma (340²341), convocat de papa~TuTTu, şi ia
Antiohia (341), numU_j^^JÎFţîror'Ja^rTăl înnoirii» (atunci s-a sfinţit
noua catedrală, începută de împăratul Constantin), cu participanţi în
majoritate ortodocşi.
Sinodul de la Sardica. Datorită faptuku^c^jnultejrobleme nu erau
rezolvate şi că în 341sejmuseră d"ouă~sînoade, unul al orientaliTofTaT^
TuTal occjd^j^lUQTr-^pâ-luliii^iai^^ ximinus din Treveri au socotit
că a sosit timpul să se reexamineze
toate problemele~"ramase în suspensie, inclusiv situaţia Sfîntului Atana-
sie^al AlejîjndlieL»la.^uiina unui schimb" ele cores"poncfenţă, cu apro-
barea celor doi auguşti, Constanş^al^ jDcjădentului şi Constanţiu (Con-
stantius) al Orientului, s-a hotărît ca episcopii celor două jumătăţi ale
imperiului să se întrunească la Sardica (Serdica, Sofia de azi), în Dacia
Mediterranea, ultimul oraş al imperiului occidental, aproape de Tracia,
de unde începea stăpînirea lui Constanţiu. .  > , ....;-.:,».
adul s-a întrunit în toamna anului 343 şi au participat aproxi-
70 de episcopi. Aproape jumătate dintre ei erau din provinciile
ui. Cealaltă jumătate (aproximativ 80) erau din provinciile Oc-
ui : Italia, Vallia, Spania şi Africa, grupaţi în jurul bătrînului
Osius din Cordoba, conducătorul Bisericii (romane la Sinodul
inie. Alţii erau din provinciile Orientului, majoritatea semia-

tru cunoaşterea situaţiei creştinismului în provinciile dunărene

sriului roman, este necesar să se cunoască numele episcopilor
aarticipanţi la lucrările Sinodului. Astfel, din Pannonia Inferior
ipat Eutherius din Sirmium, capitala Illyricului occidental şi re-
imperială în secolul IV. Din M.»esia Superior...auparticipat epis-
osimus din_J^ojŢejuin_JvIaigi*-.iar Arnanthjs^din Viminacium a
rezentat de preotul Maximus (Sfîntul Atanasie cel Mare în Epis-
către" arieni aminteşte pe episcopul Cyriac.iis.jdiQ Viminacium,
>dox). Din Dacia Ripensis au venit episcopii Vitalis din Aquae_
(sau Sai yus) din C astra Martis şi Valens din Oes cus. Sfîntul
3 aminteşte şi de episcopul Silvestru, care probabil a fost al Ra-
iupă alţii s-ar fi numit Pauflin). Din Dacia Mediterranea au luat
iscopii Protogenes din Sardica, cei care a participat şi la lucra-s-
Iului I ecumenic, şi Gaudehtius (jVjaudenjiu) jdn Naisus, amîn-
lucători ai Sinodului, împreună cu Osius.dirju-CQldQbau_Din Qâii.
îjiarţicipat episcopii Paregorius din Scupi ^i Macedonius din
Printre ef"se~numTfluŒşr c?î doi tineri episcopi atraşi de Arie i
sa, în timpul exilului său în Illyricum : Valens de Mursa şi
^d eS i ngid un uin, car e, în că de la Sinodul din T yr, di n 3 35 ,
au credmfâTrETWÎtssră şi luptau împotriva Siîntului Atanasie. La
bun început s-au ivit neînţelegeri între sinodali, căci răsări-pus
drept condiţie prealabilă a participării lor ca episcopii de-ei mai
înainte, şi anume Atanasie al Alexandriei, Marcel al şi
Asclepios din Vaza, să nu fie admişi la lucrări. Episcopii şi
apuseni n-au voit. In această situaţie ² cu toată încercarea icare
a episcopului Osius din Cordoba ² episcopii răsăriteni şedinţe
aparte, apoi au părăsit oraşul, mutîndu-se la Philippc-:i
Plovdiv), în Tracia, unde şi-au ţinut sinodul lor. în ciuda re-
orientalilor, episcopii illyrieni şi occidentali au continuat lucră-
odul a împlinit o întreită misiune : s-a ocupat de dreapta cre-
acată de semiarieni ,‡ a cercetat situaţia episcopilor depuşi din
ie semiarieni,- s-a ocupat de abuzurile şi violenţele săvîrşite
arieni (eusebieni) împotriva multor episcopi, preoţi sau ere-
dincioşi trimişi în exil ² unde sufereau fel de fel de lipsuri ² sau
închişi, pentru că au respins erezia lui Arie şi a lui Eusebiu din Nico-
midia şi au refuzat să intre în comuniune cu adepţii acestora.
Ŷ8-a dovedit, cu acest prilej, vinovăţia arienilor şi a semiarienilor,
prin actele lor de violenţă, falsurile lor, întemniţările slujitorilor Bise-
ricii, incendierea unor biserici, introducerea de episcopi arieni în locul
celor depuşi. Sinodul a constatat, de asemenea, că învinuirile care se
aduceau Sfîntului Atanasie, lui Marcel din Ancyra şi lui Asclepios din
Vaza erau neîntemeiate, hotărînd să fie excomunicaţi cei care le ocu-
pau în acel mo ment scaunele. Odată cu aceia au mai fost excomuni-
caţi şi alţi episcopi semiarieni, inclusiv cei doi arieni din părţile locu-
lui : Valens de Mursa şi IJ J. ŞJ. CJJAS din Singjdjjr^urn.
LaMll Vilul luuiu>iior, Părinţii de la Sardica au stabilit un număr
de 23 de canoane, referitoare Œ»-> r,u figflg;; ' la alegerea episcopilor, la
irepturile şi datoriile lor. De pildă, canoanele 1 , 2 , 11 şi 12"^!TganrwţîH-;.
ţările de episcopi de la un scaun ia altui dacă ele aveau ca scop interese
personale. Can. 6 confirma vechea tradiţie ca la alegerile de episcopi să
ia parte şi poporul. Can. 7, 8 şi 9 dezaprobau călătoriile şi intervenţiile
episcopiior la curtea imperială, afara de cazul cînd erau ei înşişi chemaţi.
Can. 1, 13, 14 şi 15 cereau ca episcopii să locuiască în eparhiile lor,
neputînd să lipsească ² în caz de nevoie ² mai mult de trei duminici.
Se cerea de asemenea ca nici un episcop să nu hirotonească pe clericii
altui episcop, fără consimţămîntul aceluia.
Din toate acestea, rezultă că Sinodul de la Sardica a fost unul din
cele mai importante din seria sinoadelor co nvo cate pentru aplanarea
tulburărilor provocate de arieni şi de semiarieni. Din păcate, hotărîrile.
Sinodului n-au putut fi aplicate decît în provinciile Illyricului şi ale Ŷ>
Occidentului, căci în Răsărit împăratul Constanţiu a continuat să spri-
jine, pînă la moarte (-j- 361), pe semiarieni. In aceste împrejurări, nici n
Sfintui Atanasie n-a putut să-şi reocupe scaunul din Alexandria. El a
rămas mai mult de un an în provinciile romane sud-dunăren e, prop o-
văduind dreapta credinţă şi întărind pe credincioşi în rezistenţa lor ,
faţă de ereticii arieni. Pastile anului 344 le-a sărbătorit la Naîsus, la
episcopul Vaudenţiu, iar Pastile anului 345 la Aquileea, în vestul lily-
riculm.
Semiarienii şi arienii au continuat să agite spiritele, încît a fost ne-
voie să se întrunească noi sinoade, în a doua jumătate a secolului IV,
pînă cînd erezia ariană (combătută şi de marii Sfinţi Părinţi : Atanasie
al Alexandriei, Vasile cel Mare, Vrigorie de Nazianz şi Vrigorie de
Nissa) a început să dispară. Deci, Sinodul de la Sardica n-a putut aduce
liniştea în B iseri că. C u toate acestea, pentru istoria vieţii creş-
r ovi n ciil e su d -du n ăr en e şi c hiar d in n or d ul D u nă r ii, acest S in od
D deosebită im p ortanţă. .:Ŷ
iri m u l rîn d, se p oate con stata e xi sten ţa u nei or gan izări te mei-
isericii cre ştine în pr o vinciile r o m an e su d -du n ăr ene, cu nu me -
dsc op ate, car e d esfă şu ra u o in ten să acti vit ate m isio nar a -pa st o-
sst e e pi sc o p i i d e si g u r a v e au u n n u m ă r su fi c i en t d e sl uj it or i ²
şi pre oţi, în frunte cu u n episco p ² , precu m şi un nu m ăr m are
n c i o şi. C on st at ă m a p o i c ă e p i sc o p ii d e a i ci ² i m pl i c i t şi c r e -
_ m ărt u ri sea u O rt o d o xi a n i ce e an ă.
. t ulbur ări în B iseri ca sud -du n ăr ean ă. T u l bu r ările cau zate de
i se miarien i au c on tinu at şi du pă S in odu l d e la S ard ica, şi
a pă r ut n oi er e zi i. A st fel,
u m, în care p ăst orise E uth eri us, în tîlnit întreJP arinţii _ d e
~ Mlî2^~oc^at--da-A mŶŶ ereziarh oYîgmar din Âncyra, în Val.atia.
Ŷle Fotin (Photinqs}^jJjce mcai episcopului M arcel al Anc yrei,
i1îTăt"Tar*S ardica. A cest itotin reproducea, cu exagerări, doctrina
rului său M arcel, care se î nru dea cu ac ee a a u nu i m are ereziarh
Iu l III, P ave l din S a m o sat a, c on d a mn at la u n si n o d d in A n ti o -
m u l 2 6 8 . F o t i n î n vă ţ a c ă Ii su s s - a n ă sc u t î n c h i p n at u r a l d i n
vi aria, d eci n ega existenţa elem entului divin în El. N u ad mitea
L o go su l di vin a avut o existen ţă per son ală în ai nte de a se în -
H ri st os. îisus H ri stos n -a fost d ecît un o m, c are, datorit a" Ŷ vir -3
superioare, a meritat sa fie nu mit Fiul lui Du mnez &u, ";/ iţătu ra
greşită a lui M arcel şi F otin a fost cond a m nată d e patru l o c a l e ,
tinute^^ioM ^^
îşi c on d a m nat de atîtea sin oad e, F oti n şi-a pă strat totu şi scaii* -
jrită p o pu l arit ăţii şi a pr e ci erii d e car e se bu cu r a în faţ a p ă st o -
ar e s -a u o pu s la exil ar ea sa.
irna anului 350 ² 351 C onstanţiu, augustul_Ori§jQ .tuiui, şi-a sta-
sdin ţa în S ir mi u m , m et r o po l a Il l yri c ulu i, o aje. a de ven it pe n tr u
li, ar ^î_S^2P E T~ T 5nîît *cr aI " M pefîuluf "roman şi, totodată, centrul > c al
lu mii creşti £eT "M uţîndu -şi reşedinţa ăîcî, îm păratul "a""fpst s o
seă m ă~ d * e e pi s 'co pi arie ni şi se m iarien i. S prijin iţi de î m pa - 't i
e pi sc o pi a u d e ve n it i niţi a t o rii şi c on d u c ă t or ii u n or si n oa d e
Ŷ tau să dea o for m u lă d e credi nţă pen tru întreaga Bi serică şi să
;
ască pac ea. A stfel, î n 3 51 s-a
on d a m n a t pe n tr u a ci n c ea b ar ă p e F oti n , tri mi s î n .e xil. şi Inl o -
Ŷ ^fe.rrfiinius de C izic,,j}n arian radical, care depăşea prin părerile
sale chiar şi pe Arie. Membrii sinodului au alcătuit un simbol de cre-
dinţă, cunoscut sub numele de «prima formulă de la Sirmium», care pu-
tea fi interpretată şi în sens ortodox. în 35?-ari£Bii extremişti sau ra-
dicali au ţinut iâl jreilea sinod la Sirmium, în prezenţa împăratului Con-
ĂteTrţTuTprezidat de episcopul Verminius, secondat "cîe ctîfrosctrtM²ep-is*^-
copi^rieni Valens şi Ursacius. Sinodul a-redactat cra-d^raa-formulă de '
la Sirmium», care exprima principiile arianismulului radical anomian(âvo-
juoî ² neasemănător). ^y^iP f- a întrV 1 ^"" sinod la An cyra, condus
de episcopul locului, liaaile,.cax£L,Äa_condam_nat arianismul radical, adop-
tînd o formulă de credinţă semiariand sau omiusiană. In vara aceluiaşi
an s-a ţinut al patrulea sinod la Sirmium, sub conducerea aceluiaşi Va-
sile al Ancyrei, cu participarea unor episcopi orientali illyrieni şi oc-
cidentali, adoptîndu-se «a treia formulă de la Sirmium», care combătea
arianismul radical, antitrinitarismul lui Pavel de Samosata şi erezia lui
Fotin, reprezentînd totuşi mai mult doctrina semiarienilor.
Dar la scurt timp după încheierea sinodului, cunoscuţii intriganţi
VexminiiiS, ..V&te««««şi»JtJtrsaci,uş^au convins pe împărat să caute o nouă
formulă teologică, mai cuprinzătoare, care să mulţumească toate grupă-
rile creştine. Au fost convocate două noi sinoade,. unul^la Ariminium
{Rimini) îriJ^ajia^4aej],ixu.X)ccidejli4 al Iul la Seleucia, nu jjggarte cîe Ă"h-
trorua"Sîriei J, pentru, Orient. Celejioua sinoade au aprobat «a patra fo Ŷ
mula de la Si»îik«R>»Ŷ.sau «crezuL.daiaL>>...(.22 mai 3ă9}Äxai£,Ä.<-;ilP^Ŷ'<::.?a Ŷ
formulă de credinţă omiană («Fiul este asemănător cu Tatăl după Scrii-
turi»), acceptată în 360 de un sinod din Constantinopol, ca formulă ofi-
cială de credinţă în tot imperiul roman.
Deci, datorită amestecului direct, uneori brutal, al împăratului Con-
stanţiu în treb urile Bisericii, s-a ajuns la această situaţie care a pro-
dus multe suferinţe Bisericii răsăritene. Credinţa pe care trebuia s-o
mărturisească atunci orice creştin era aceea a lui Verminius, Valens şi
Ursacius, care, alături de Arie şi Eusebiu de Nicomidia, au fost figurile
cele mai reprezentative ale arianismului în secolul IV.
Ultimele sinoade împotriva arienilor. Victoria arianismului asupra
Ortodoxiei n-a putut dura. După moartea lui Constanţiu II (361), a ur-
mat la tron nepotul său Iulian zis Ajustatul,(361²363), care abjurase
credinţa creştină, apoi Iovian (363²3j64) şi Valens (364-^378]^ alt apă-
rător al arianismului în Răsărit". Sub împăraţii Valentinian I (364^²375)^
Qraţian (367²383) şi ValentinianJIJ375²3921 în Apuş,^'dar_ d maij-al^ş
sub Teodosie celMare (379²395), în Răsărit, s-a dat Ortodoxiei po-
sibilitatea de a obţine*T'îctorîâ" definitivă asupra arianismului.
2g3_â_început reconstituirea ierarhieijDxtodoxe în provinciile
ale imperiului roman. De pildă, din anul 366 se păstrează
uţiijsub forma unui proces verbal) între episcopul Verminius
dincioşf laici apărători ai Ortodoxiei niceene. La scurt timp,
- întoarcerea lui Verminius la Ortodoxie. Au rămas arieni
ens", TJrsacius şi alţi cîţiva episcopi condamnaţi de un sinod
jm^JttJ2fia»:^^i PâJ^JRâJ®aş«a.J,,,şi de unele sinoade ţinute
i Spania. Cu toate acestea, ei şi-au păstrat scaunele pînă la
ipă 371).
i, după moartea lui Verminius, scaunul episcopal de la Sir-
st ocupat de nrtnrinvn^ Aiifim;^ 1^ alegerea şi hirotonia Va
lopat şi marele părinte "Bisericesc Sfintul Ambrozie al Mila-
mius a început lupta pentru nimicirea ultimelor rămăşiţe ale
ui în provinciile Illyricului.

Ŷ
, în iulie JJS.»H-sLttRUt.ua nou sinod la Sirmium (al cincilea),
a împăiatului Vraţian, la care au participat un mare număr

,
i ortodocşi din Illyricum şi din nordul Italiei, sub conducerea
îs din Sirmium. şi a Sfîntului Ambrozie al Milanului. Sinodul
itît nimicirea ultimelor rămăşiţe ariene în provinciile illirice, ţ:
Lbaterea ereziei macedonienilor sau pnevmaitomahilor, care
dumr.ezeirea Sfîntului Duh şi deofiinţimea Sa cu Tatăl şi cu

eplcmbrie 381, s-au deschis lucrările unui nou sinod, convo- ^

lăratul Vraţian la Aquileea, oraş situat la frontiera Italiei şi
la care au participat 35 de episcopi din Italia, Illyria, Vallia
Din imperiul roman de Răsărit n-a participat nimeni, întrucât
mentali, cei din dieceza Tracia şi idin Illyricul răsăritean)
ră la Sinodul II ecumenic, convocat de împăratul Teodbsies
care s-a ţinut la Constantinopol în primăvara şi vara acelu-
tr.e participanţi s-au impus tot Sfîntul Ambrozie şi Anemius
m, precum şi Valerian al Aguileii, care a prezidat lucrările.
c

îatematizaţi acum episcopii arieni Şgcundianus~4.m Siagidto^, ;

lladiuş din Ratiaria şi preotul Attalus din N(iricu.m. Acesta A
nul sinod ţinut în provinciile romane ale Illyricului împotri-
>r.
îl, arianismul şi-a încetat oficial existenţa în aceste provincii, mt
numai la goţi, care primiseră credinţa creştină sub formă i ales
sub împăraţii Constanţiu şi Valens, datorită activităţii i Ulfila.
De la ei l-au îmbrăţişat şi celelalte neamuri germa-ite cu ei,
pretutindeni pe unde au trecut, din Dacia Carpatică "
şi Moesia Inferior pînă în Italia, Vallia, Spania şi Africa de Nord. Deci
hotărîrile Sinoadelor ortodoxe din Sirmium, la 378, şi din Aquileea, la
381, reprezintă biruinţa definitivă a Ortodoxiei asupra arianismului în
provinciile romane ale Illyricului.
O ultimă tulburare doctrinară în ţinuturile sud-dunărene a pricinuit
aşajiupjiriumele ej>is&ojaiilui Bqnos (sau Bo-
t;:
' nu era altcg ya decît o continuarea erezii
g Ăr gf ;t;:
jp Nfi']'fiiil .i,. ' " ' nu era altcgya^ decît o continuare__a ereziei
luMgotirv-ftegînd, priirtEfe-j^ţeje^şj^J^IllLVâ^l^SiPiiâ-J^i^ii--Iioianjoiui‡
în anul 391 un sinod general convocat la ^ELUp- î 11 Italia, a luat în cer-
cetare, printre'St^e^^-«*»-a-4uLlio- nosiis. SinoaUTaTricreTtînţaT câîîz'a,
spfe~~Cer*c"etarer episcapilor din Illyricum7Tîî9eos~eBî celor din Macedo;
nia, sub preşedinţia episcopului Anisius din TeşaJ.Pnir ' Arpqţja ţ_ au jn .
format pe Siricius al Romei de cele constatate, dar el a refuzat să pro-
nunţe o sentinţă, lăsînd-crţotrta seama_ episcopilor din Illyricum^gorîb*-
sus a continuat să rămînă un itimp în scaun, în ciuda sentinţei de de-
punere pronunţată de episcopii din lUyricum, fiind înlocuit, în cele din
urmă, cu ortodoxulMafcian. Printre alţii, Bonosus a fost combătut şi
de un scriitor contemporan dintr-o regiune învecinată, preoitul pmiJ, din
Bannonia Fr^^ia ini a fost îmb răţişată şi de goţi, care au dus-o cu ei
pînă în Apusul Europei.
C o n c l u z i i : Am îjcut această incursiune în istoria arianismului
în provinciile dunărene învecinate cu Dacia Carpatică, spre Ir-a
cunoaşte frămîntările pe care le-a produs erezia în rîndul clerului \. şi
credincioşilor din aşa-numita «romanitate dunăreană». Nu avem ştiri
despre pătrunderea arianismului la credincioşii daco-romani din nordul
Dunării. De altfel, din cele expuse, se poate desprinde constatarea că
arianismul îşi cîştigase prea puţini aderenţi în sudul Dunării, doar în
rîndul unor episcopi ² care s-aa dovedit de atîtea ori nestatornici ²
îndeosebi în jurul oraşului Sirmium. Trebuie reţinut că ereziarhul Fotin
era un oriental, şi nu un localnic. Deci, se poate conchide că marea masă
a clerului şi credincioşilor daco-romani sud-dunăreni au păstrat
nealterată Ortodoxia niceeană.
Mai reţinem şi faptul că majoritatea episcopilor cunoscuţi de aici
poartă nume latine, deci şi ei, ca şi păstoriţii lor, au aparţinut popu-
laţiei romanizate din aceste părţi, între care se numărau şi mulţi daco-
romani. Deci istoria frămîntârilor din această perioadă nu este altceva
decît istoria vieţii bisericeşti a unora dintre strămoşii noştri daco-
romani.
 P ER I O A D A 1 N T 1 1 A (S E C O L E L E II ² V I)

stîrşit, trebuie subliniat că legăturile neîntrerupte dintre ţinu-ad-

dunărene şi cele din nord (economice, culturale, schimburi
‡ilaţie etc.) au uşurat răspindirea şi generalizarea învăţăturii
; pe teritoriul de azi al ţării noastre. La această acţiune au
uit, în mod «organizat», numeroasele episcopii aşezate pe ţăr-
*pt al Dunării, care puteau trimite uşor episcopi misionari,
copi, preoţi, diaconi, ipodiaconi, la locuitorii care vorbeau
limbă latină, căci după cuvîntul lui Vasile Pârvan «Dună-
fost niciodată un duşman hain, care să despartă pe fraţi, ci
un prieten bun care i-a unit» (Contribuţii epigrafice, p. 201 )t

BIBLIOVRAFIE

\EL1S LE QUIEN, Oriens Christianus, in quatuor patriarchalus digestus; quo

cclesiae, patriarchae, caeterique, praesules totius Orientis..., Tomus pri-
, 1740, VIII + 1479 col. + I p. (reproducere : Vraz, 1958); CARL JOSEPH
sloi/e des conciles, d'apres Ies documents originaux. Nouvelle traduction
rrigee et augmentee par' H. Leclercq, voi. I, partea I²II, Paris, 1907 (re-
vlew York, 1973), 1239 p.
E PÂRVAN, Contribuţii epigraiice la istoria creştinismului daco-roman, 911,
XVI, 222 p. (îndeosebi p. 8²73); JACQUES ZEILLER, Ies origincs
dans Ies provinces danuhiennes de l'empire wmain, Paris, 1918, IV -fi :ione
anastatica, Roma, 1967, îndeosebi p. 129²176 şi 205²350); MAT--JKA,
A history oi ChristianitY in the Balkans, Chicago, 1933, 202 p.; E1LLER,
L'expansion du christianisme dans la peninsule des Balkans du I-cr de, în
«Revue internaţionale des etudes balkaniques» I, t. 2, Belgrad,
41-1²419 (vezi şi recenzia-traducere a lui Niculae M. Popescu, în B.O.R.,
!5, nr. 9²10, p. 541²544); IOAN I. RAMUREANU, Sinodul de la Sardica
3. Importanta lui pentru istoria pătrunderii creştinismului la geto-daco-ro-r., an.
XIV, 1962, nr. 3²4, p. 146²182; IOAN I. RAMUREANU, Sinoa-Sirmium
dintre anii 348 şi 358. Condamnarea lui Fotin d e Si rmium, în , 1963, nr.
5²6, p. 266²316; IOAN I. RAMUREANU, Creştinismul în pro-tane
dunărene ale Iliricului la siîrşiiul secolului IV. Sinodul de la Sir-'8 şi Acvileea
din 381, în S.T., an. XVI, 1964, nr. 7²8, p. 408²450 : LES-*NARD, The
Council of Serdica 343 A. D., Sofia, 1983, 224 p. + ilustr^
 : v.


CREŞTINISMUL DACOROMÂN
LA SFÎRŞITUL SECOLULUI IV
ŞI IN SECOLUL V


umeroasele diviziuni şi dispute din sînul ereziei ariene i-au
pregătit, pe încetul, ruina. La aceasta au contribuit nu numai diferitele
sinoade, care au luat atitudine împotriva arianismului, ci şi marii das
căli ai creştinătăţii, Sfinţii Vasile cel Mare, Vngorie_de_Naziaiizj5iVri-
g"J2fLţJS-NlS5fi fa Răşgjrm|^rŢfi~Qj^Pj£^YiJJlj|5_5ij^ m^rO71 p din Milan în
Apus, care au continuat opera Sfîntului At^nasie*^c^"KŢăreTTTeXTffl >at
greiî lovitură a dat-o arianismului împăratul Teodosîe"ceî Mare "(379²
395), prin edictul emis în Tesalonic la 28 februarie 3807 care interzicea
această erezie şi recomanda supuşilor săi să respecte credinţa niceeană.
în acelaşi timp, s-a continuat lupta împotriva păgînismului. Astfel,
împăraţii Teodosie din Răsărit şi Vraţian în Apus (375²383) au dat o
serie de edicte împotriva păgînismului (închiderea flmplelor, interzice
rea sacrificiilor etc), culminînd cu edictul din februarie 391^ care decre
ta creştinismul ca singura religie admisă în imperiul roman. Se poate
spune, pe drept cuvînt, că împăratul Teodosie cel Mare a desăvîrşit
opera începută de Constantin cel Mare, creştinismul devenind religie de
stat, cu o poziţie specială faţă de toate celelalte confesiuni şi crezuri re
ligioase. Măsurile sale au fost continuate de fiii săi Arcadius în Răsărit
(395²408) şi Honoriusi î n Apus (395²423), ^ ^ i l ^ Z
‘ƒ
a ordonat să fie distruse templele ce mai existau. împăratul
Marcian (450²457) a fost primul care a primit coroana imperială din
mîna patriarhului de Constantinopol.
÷
  


  `
  
  Cu toată poziţia creş-
tinismului, p e deplin consolidată în imp eriul roman, el a continuat sa
fie agitat din cauza numeroaselor erezii şi dispute teologice apărute în
 A I N l il iV

Ianismului. Din moment ce Arie înyăjjiş,e_-că Fiul. eşte_o crea-

atălui, era firesc ca unii să considere Duhul Sfînt ca o creatură
Lucrurile s-au întîmplat întocmai, căci în curînd a apărut o
‡zie a celor care nu recunoşteau dumnezeirea Duhului Sfînt, nu-
nevniatomahilor (to itvsujjia -VCTO? == duh) sau a macedonienilor,
nele celui mai de seamă reprezentant al ei, episcopul caterisit al
tinopolului, semiarianul Macedonie (urmat, după moartea sa, de
iu al Nicomidiei). Mai multe sinoade, ca şi numeroase scrieri
ilor Vasile cel Mare, Vrigorie de Nazianz şi ale altora, îndrep-
iotriva pnevmatomahîlor, n-au putut opri întinderea rătăcirii,
jeea, în d orinţa de a restab ili liniştea în B iserică, împ ăratul
> cel Mare a convocat un nou Sinod ecumenic la Constantino-
nul 381. Cei_ţ5C[ de episcopi prezenţi au aruncat anatema îm-
tuturor ereticilor, inclusiv a p nevmatomahilor, şi au alcătuit
:i articole pe care le-au adăugat Ia simbolul de ia Niceea, :for-
istfel «Simbolul de credinţă niceo-constantinopolitan», prin ca-
ărturisea şi dumnezeirea Duhului Sfînt.
idul a d at şi şap te can oa ne, dintre car e al tr eilea pr ecisa ca
ii de Constantinopol urmează în rang imediat celui de la Roma,
LIonsiantinopolul era «Roma cea nouă».
ţinuturile dunărene nu au participa-y^ iSinod_ulJ.I.,£i;unieriic:_de-
(în unele izvoare numit Terentius) al Tomisului
îr i
MoesiaInfe/.ior J jentru că ceilalţi erau
ţi tocmai atunci la
ia nestoriană. Sinodul lll&cum&fiTc. In primele decenii ale se-
/ cunoaştem alţi episcopi sud-dunareni angajaţi în disputele teo-
ie timpului. Astfel, în multele disp\ite în problema hristologica
şi problema întrupării Logosului. în 427 ajunge pe scaunul'de
:op din Constantinopol un călugăr -antiohian cu numele Nesto-
susţinea, împreună cu alţi adepţi, că Sfînta Fecioară Măria nu
ascatoare de Dumnezeu» (&soi6xo<;), ci numai «Născătoare' de
^pwrcoxoxo;). Împotriva noii erezii s-a ridicat cu hotărîre Sfîntul
piscopul Alexandriei, aşa cum se ridicase Sfîntul Atanasie îm-
arianismului. Au început lungi polemici între Sfîntul Chirii şi
itorii dreptei învăţături, pe de o parte, şi Nestorie cu adepţii
ltă parte.
iprinţa împăratului Teodosie II, s-a convocat cel de al treilea
=umenic p entru a restabili pacea în Biserică, Sinodul, întrunit
a
condamnat învăţăturile lui Nestorie, ap robînd
cele «12 anatematisme» întocmite de Sfîntul Chirii şi stabilind că în
Iisus Hristos sînt două firi : una divină şi una umană, dar o singură per
soană, cea divină a Fiului lui Dumnezeu. Legătura dintre ambele firi e
o legătură firească, ipostatică, nu numai una morală. Sfînta Fecioară
Măria a fost numită «Născătoare de Dumnezeu» (dsoToxoî). Nestorie a
fost înlăturat din demnitatea arhierească şi excomunicat (f 451, în exil).
La Sinodul de la Efes au participat, din părţile noastre, episcopul
Timotei alTpmisului, care a semnat, ca al(170-leayparticipant, cele 12
â"hatematismeşi condamnarea lui Nestorie. Au participat de~^s*9menea°*
^ I ^ ^ din ordinul împăra-
tului, Dorotei din Mar£iano£oliş A _adept al lui Nestorie, depus de sinod
ş i e x ila t, ş i /O C O J ? fl] Ŷ D n ro st o n jj ji ra r p -. A ) f .3 .Ŷ M a n a t -îm p a iin ă r -n
alţi participanţi o «Contestaţie» împotriva măsurilor luate faţă de Nes
torie ² n-a fost depus de sinocT (probabil a revenit asupra semnăturii).
Doi alţi episcopi din păxţile dunărene s-au opus de asemenea condam
nării lui Nestorie : Petronius de Novae, şi Ajargiajm^; ^yun^^^rittus. Do
rotei a fost înlocuit cu forţa prin ^ ^ l î f f î S & H i
al Appiariei şi Balcanius al Nicopolei au demisionat, din solidaritate*
^ V ^ ^ Policarp deTIa SexarfRT"

episcopilor dunăreni participanţi s-au arătat

favorabili lui Nestorie, deşi marea masă a credincioşilor a rămas străină
de aceste frămîntări.
Erezia ƒ
¢

  
  La scurt timp după Sinodul
al treilea ecumenic, o nouă tulburare s-a ivit în sînul Bisericii. Un bătrîn
arhimandrit din Constantinopol, Eutihie, care a luptat împotriva lui
Nestorie, a căzut într-o erezie tocmai opusă, învăţînd că Mîntuito-rul
avînd o singură persoană a avut numai o singură fire, cea dumnezeiască,
pentru că cea o menească, luată la întrupare, a fost absorbită cu totul
de prima. Prin urmare, trupul Domnului a fost numai unul dumnezeiesc, nu
şi omenesc. Erezia aceasta a fost numită monofizitism sau monofizism (de
la cuvintele ţi.6vo<; ² singur şi <puoi? =fire).
Sesizat de această nouă învăţătură, episcop ul Flavian al Ccţnjaiâîk-.
tinop olului a convocat un sinod local, în anul 448. care 1-a condamnat pe
Eutihie. Din părţile dunărene a participat numai episcopul Saturnin din
Klardanor^oJia^jirmaşul lui Dorotei. In acelaşi timp,
^uTuT*(rfîorTTnaînte*1 cte 449) scria lucrări de combatere a.
monofizitismului, din nefericire" pierdute. La cererea împăratului Teo-
dosie H y favorabil lui Eutihie, s-a întrunit un nou sinod la C onstanti-

3 ² Istoria B.O.R.
i 4 4 9 , p en t r u r e vi zu i r ea p r o ce su l u i, d ar s-a aj u n s l a o n o u ă
ia r e a e r ezi a r h u l ui. L a a c est si n od au pa r ti ci p a t, d i n ţ i n ut u ril e
Î, ep i sc o pii : ^^ g M r ^^ J ^ ^m (u r m a ş u l lu i Io a n ), S a ţu r^
[arcian pj3 2isi şiS ecun dia nu s al N ovaelor. V ăzînd u-se cor Y dani -
hie s-a adre sat lu T T e^r T Tr ^ ep T sco^u T Tt oiîîei, şi lui D iosc or al
riei. P ri m ul a în fierat pe E u tihie, ca «eretic p eri cu los», în j^u fi*,
m ati ca ad Fl avian u m , care ex pu ne a în văţătura d espr e cele dou ă
irsoan a M întuitorului.
D i osc or a gă sit că în văţătura lui era ort od ox ă, protestîn d l a
î m p o t ri v a d e p u n er i i l u i E u t i h i e şi c e r î n d să fi e c o n v o c a t u n
d ecu menic. La stăruinţele lui D iosc or şi ale lui E utihi e, î m pă-
D d o si e II a co n v o c at u n n ou si n o d e cu m en i c, pe nt r u l u n a a u l a
E fe s. P r e ş ed i n ţi a i s -a î n cr e d i n ţ at l u i D i o sc o r al A l e x a n -re,
prin mijloace silnice, a obţin ut de la participan ţi con darn -
vă ţ ă t urii d e sp r e c e l e d ou ă n at u ri ( di o fi zi sm ) î n pe r so an a M î n -
r i şi, î n a c el a şi ti m p, r e a b i lit a r ea l u i E u ti h i e şi d e pu n e r e a l ui
di n s ca u n . A c e st a , di n pr i c i n a m a lt r a t ăr il o r su fer i t e, a m u r i t
e va zi l e . D i n p r i ci n a a b u z u r i l o r s ă vî r şi t e , ac e st si n od a i n t r at
e su b n u m e l e d e « si n o d u l t î l h ă r e s c » . D i n p ă r ţ i l e d u n ă r e n e a
tt nu mai Dio genianus din R emesiana.
iu rare a şi c o n fu zia cre ate în B ise ncti 'd e ac est sin od au fost p o-
; i c ' d u p ă u r c a r e a p e t r o n a î m p ă r a t u l u i M ar c i a n ( 4 5 0 ² 4 5 7 ) .
i c on vo c a t î n t oa m n a an u l u i 4 5 1 c el d e al p at r u l ea S i n od ec u - a
C alced on (în faţa C on stantin op olului, pe litoralul asiatic), la
particip at între 52 0 ² 63 0 d e epi sco pi , ci fr ă n eatin să pîn ă atu n ci
a S i n o d e cu m en i c. C u t ot n u m ăr u l m a r e, din pă rţile d u n ăre n e
lirn pe ni m eni, pr o ba bil, din cau za hu nilor care d evastau atu nci
sgi uni. Sin gu r episco pu l Al exan dru al T onu sului a sem nat h o -
Sinodului, dar ulterior, după încIîeîeTSa" U -ti'zbaleiUor. Sinodul a
tiz at p e E uti hi e, a d e pu s pe Di o sc o r d in sca u n şi a se m n a t
do g m a tică a lu i L e on I, recu n o scu tă d r ept ort o d o xă. D o ctrina
i scă a f o st d efi n it a p ri n u r m ă t oa r ea m ă r t u ri sir e d e c r e di n ţ ă :
c ăţăr a şi m ă rtu risi m c u t oţii pe u n uj şi ac el a şi F iu , p e D o m n ul
isu s H ri st os, C ar e est e D u m n e ze u a de văr at şi om ad e vă r at. C a
eu, E l s-a n ă scu t din Tat ăl m ai înainte d e toţi vecii, fiind întru
s m en ea T at ălu i. C a o m , s-a n ă sc u t d i n S fî nta F e ci o ară M ăria,
ar e a d e D u m n e ze u , fii n d î nt r u t o a t e a se m e n ea n o u ă , a fa r ă d e
‡ele d ou ă firi ale M î ntu itoru lui sîn t un ite în mo d n ea me ste cal
im bat, neî m părţit şi n ed espărţit».
 S in od ul a d at 2 8 d e c an oa n e, c el m ai i m p o rt a n t pe n tr u n o i fiin d
ul ti m u l, î nt r u cît p r e c i z a p o z i ţi a i e r ar h i că a P at ri a r h i ei d e C o n st a n ti -
nop ol faţă d e cea rţ xm an ă şi d e restul patriarhiilor. C an on ul stabilea cd
sca u n u l d i n C on s fan ti n o p o l t r eb u i e so c o tit al d oi l ea ² d u p ă ce l di n
R o m a ² , bu c urîn du -se de ac eea şi cinste şi de aceleaşi pri vilegii, î ntru -
cît «R o m a cea n o u ă » e ste ca pital ă a i m periu lui, ca şi «ce a ve ch e». A st -
fel, S in od u l IV e cu m e n i c a st ab ilit or d in e a i er a rhi c ă on or i fi c ă a cel o r
cinci patriarhate (pentarhie) pe criteriul importanţei lor politice Ŷ.Ŷ R o ma,
C on st an iin o p ol, A l e xa n d ri a, A n ti o hi a şi Ie r u sal i m ( d efi n iti vat ă în ca n,
36 al Sin od ul ui trulan ) ; prin can. 2 8 al aceluiaşi S inod, s-a acord at
C on sta ntin op ol u iui ju risdicţie peste P ont, A sia, Tr acia şi «ţinu turil e
bar b ar e », ad ic ă cele no rd -d u n ăr en e ocu pate atu nc i d e hu ni.
T u l b u r ă r il e pr i ci n u it e d e m o n o fi z i s m a u c on ti n u at şi d u p ă S i n o -
d u l d e l a C a l c e d o n , m a i al e s î n P a l e sti n a şi E g i pt. T o a t e a c e st ea , l a
care s-au adău g at n u m er oa sele pr oteste ridic ate în u r m a alegerii
fi z i t u l u i T m i o i e i E l u r J E l u r o s ) c a £ g t r i a r h a l

tu ror ierarh ilor d iniin p er 'î u/ 'c er Y n ăffi e părer e a a su p ra h otărîril or de la

C al ce d o n şi a su p r a al eg erii d e l a A l e xa n d ri a. în tr e c ei c ar e au fo st
c on su ltaţi, se n u m ă r au şi u nii epi sco pi d in ţin utu rile du n ăren e, cu ex-
c e pţi a c el or d i n M oe si a Ş u pe r i ^ ^r Ja ^i ^ R i rj en si s, pr o ba bil d ez or g an i-
z at e at u n c i d e b a r b a r i , şi a c el o r d i n P a n n o n i a , d e va st at ă d e h u n i î n
451. Lujaesc şi răspiuisurîle¼> ms7*O T»îior*^^
,,. r r « m nttn ntmmri n<\
scri so ar e a î m p ă rat u l ui a fo st tri m i să şi l ui Z o şi m u ş al Ş a xd t f^ fai f S -aii
1îspT^

tin a .Ş ^^ Q ^ ^^ rdj ^ D i od ^. a ^a ^ ^p oi al e su fra g a nil o r lu

s e ş t e ; p o a t e c ă a m u ri t î n a i n t e d e a d a r ă s p u n s u l ) , c a r e ej ^ ^ J W l l M *
di n O d y sso s, M o n o lil u s di n D ur o st or u m. M a rce l lu s di n N i c op ol i s. P e r
t ru s d m N o v ae , M a it i a li s di n A p p i a ri a şi
chiul âpaTaToTârnîrTîeW^
T o mi su lui. S e re m ar c ă u nitat e a p er fe ct ă a a ce st or r ă sp u n su ri ² c on -
for m ă de altfel cu opini a m arii m aj orităţi a episco patu lui d in R ăsărit ²
şi a n u m e : me n ţin er ea h otă rîrilor S in o d u lui d e la C alc ed on şi înlătu ra -
rea l ui T i mot ei E lu r di n scau nu l A le xa nd riei.
C u a ce st e a, se î n c h ei e ştiril e d e s pr e e pi sc o pii d e l a T o m i s şi d i n
sud ul D u n ării, care au lu at part e, într-un fel sa u altul, la disp utele teo -
logice di n secolele IV ² V .
  
Dintre episcopii din sudul Dunării
au impus în viaţa bisericească la sfîrşitul secolului IV şi înce-
elui următor trebuie menţionat în chip deosebit Sfînlul ÄNiceta n
lesiana, în Dacia Mediterranea. OrajuL^^emesianar se afla pe ma-

ie CongifijQjinjaraoJLJj^^
^T^"W grgţ^^^5 v rava). Azi, p e vatra vechiujlui oraş roman, se
ftjfisîîbesc B ela Pelanka (în apropierea graniţei iugoslavo-bul-
Vu se cunoaşte nimic despre începuturile acestui scaun episco-
desigur, ar fi rămas pierdut în istorie, dacă n-ar fi fost ilustrat
tul Niceta. Nu se ştie cînd şi-a început păstoria. Într-o scrisoare
Ŷ se face amintire de un episcop cu numele Nichas, pe care unii
îl socotesc o deformare a celui de Nicetas. Oarecari ştiri asupra
ii activităţii sale misionare avem din două poeme (XVII şi
ale Sfîntului Paulin, episcopjalÄ.Ni plei 1 Jjn_rţalia. Aceste poeme
scrise cu prilejul celor două vizite pe care Niceta i le-a făcut
i, în anii 398 şi 402, cînd va fi avut prilejul să-i relateze
anumite
i din activitatea sa misionară, pe care episcopul Paulin le-a pus
uri de o sensibilitate deosebită.
î primul poem se desprinde că Niceta urma să plece din Nola
depărtata Dacie (la «dacii arctici»), la scaunul său, unde îşi des-
misiunea evanghelizatoare. «într-un ţinut necunoscut al lumii ²
fîntul Paulin ² barbarii învaţă prin tine să cînte pe Hristos cu
roma na şi sa trăiască puri în p ace senina». R ezulta de aici ca
de «romanizare»
numeroasele triburi «barbare» de aici (besi, sciţi ş.a.). în conti-
menţiona şi popoarele care-1 pot numi pe Niceta «părinte», scri-
>e tine te numeşte părinte întreaga regiune^ a Borei; la predicile
cu. şine părăseşte pornirile
ă
fiindu-i tu învăţător. Aleargă Iajjjâis-M&\u  şi- amîndouă felurile
ÄŶLcej. ce cultiva pamjnjailpâajfttenor, şi cei ce poartă dăciulijfje.
cresc turrfie Bogate de vite pe malurile mănoase».
! ƒ ! ƒ ƒ ƒ    ƒ ƒ ƒ
baza acestor indicaţii, s-au purtat lungi discuţii şi s-au formulat
ipoteze în legătură cu «aria misionară» a Sfîntului Niceta. Va-
rvan, de pildă, a ajuns la concluzia că a predicat pe ambele ma-
Dunării, fiind «apostolul dacoromânilor» (după el au afirmat la
‡?‡ lorga, C. C. Viurescu, Radu Vulpe, Ioan V. Coman etc. ,‡ alţi
tori au o atitudine rezervată). Profesorul Dionisie Pippidi a re-
acestei problemei formulînd ipoteza ² pe care o acceptăm
Niceta a p redicat numai în sudul Dunării «în imediata


 C R E Ş T IN IS M UL D A C O -R O M A N IN S E CO L UL V ]33

apropiere a scaunului său episcopal» (acest punct de vedere l-au sus-

ţinut, în lucrările lor, şi Samuil Micu şi Petru Maior). In adevăr, este
greu de presupus că Sfîntul Niceta ar fi trecut pînă în nordul Duiiăiii,
din moment ce între Remesiana şi Dunăre erau scaunele episcopale cu-
noscut e : Aquae^ Ratiaria, CjistniJ^r^j^^
Era firesc ca"evangEeTîzarea ţinuturilor nord-dunărene să se facă prin
aceste scaune episcopale, şi nu prin unul mai îndepărtat. Nu trebuie
trecut cu vederea canonul 2 al Sinodului II ecumenic care prevedea că :
«episcopii să nu-şi întindă jurisdicţia asupra altor Biserici afară de
dieceza lor...» (dispoziţii asemănătoare şînt şi în can. 13 al Sin. din An-
tiohia ; alte canoane opresc pe episcopi să exercite puterea sfinţitoare
pe teritorii străine : can. 35 apostolic, can. 22 al Sin. din Antiohia, can.
11 al Sin. din Sardica, can. 48 al Sin. din Cartagina).
în orice caz, activitatea Sfîntului Niceta s-a desfăşurat într-o re-
giune populată cu daco-romani în jurul Remesianei, căci numai pentru
aceştia putea să predice şi să scrie în latineşte. De aceea scria Sfîntul
Paulin că «aleargă la el geţii şi amîndouă felurile de daci : cei ce cultivă
pămîntul în interior (probabil din Dacia Mediterranea) şi cei ce poartă
căciuli de oaie şi cresc turrrîeMSoga!e^e^vm*rpe*^Su7iTe mănoase» (Da-
cia Ripensis). Este posibil ca activitatea lui să se fi desfăşurat şi în
TSacîăKiperisis, pentru că Remesiana nu era departe de hotarul dintre
cele două Dacii.
în ce priveşte originea sa, trebuie să-1 socotim daco-roman, de vre-
me ce Sfîntul Pauîin, în poemul XVII, numeşte Remesiana drept «pa-
tria»^ «oraşul», «oraşul părintesc» sau «casa părintească» a lui Niceta.
Faptul că foloseşte limba latină în scris şi în predică² deşi în ţinutul
respectiv se folosea şi limba greaca ² este un argument în plus care
pledează pentru originea sa daco-romană.
Pe lîngă predica vorbită, Sfîntul Niceta a lăsat şi unele lucrări
scrise, îndeosebi catehetice. Cea mai de seamă lucare se intitulează
Libelli înstructionifi (f^rtir^jfitje învăţătură] sau Catehismul ² în şase
cărţi ² pentru cei ce se pregăteau să primească taina Sfîntului Botez.
Tot lui îi aparţin lucrările dogmatice: De zatione Udei (Despre raţiunea
credinţei), DeJJLaU^^g«iS&L^^ Duh^DeÄ
£ simbolul credinţei, una din cele mai vechi tîlcuiri ale
^^^E^^SMSSJJMÎ^M^MJ-espre diferitele rumiri ale Domnu-
lui nosWuIisusHristos), probabil şi De
jertfa mielului pascal) etc. Şirul lucr'S'rîlor smseTde Sfîntul Niceta este
completat de două ?
cuvîntări cu caracter privegherea robilor lui Dumnezeu), De psalmo-
practic-liturgic : De
 P E RI O A D A I N T IIA (S E C O L E L E I I-V I »

io (D e spre fol osul cîntării de psal mi) şi i mn ul T e D eu m lau da -

"Tin e, D u mn ezeule, T e lăud ă m). In pri m a cu vîntare² cu 9 ca-
v o r b e şt e d e s pr e p r i ve gh er e a î n ti m p u l n o p ţ ii, în a d o u a d e -
> su l cîn tării de i m n e bi sericeşti şi d e psal mi, iar T e D e u m lau -
ste un cu n o sc ut i mn de pr ea m ă rir e a lu i D u m n e zeu ( nu treb ui e
a t cu sl u j b a n u m i t ă T e D e u m , c e se s ă v î r şe şt e l a a n u m i t e s o -
i)-
de reţinu t fa ptu l că Ştiutu l N ioeta fol o se şte î n scrisul să u m ai
jere ale S finţil or P ărin ţi răsăriteni, ceea oe ar ată că el n -a fo st
i on a r » t ri m i s d e R o m a î n p ă rţ ile n oa st r e, a şa c u m au în c e r cat
dn te un ii i st orici.
se c u n oa şt e n i mi c d esp r e sfîr şitul să u. U lti ma d ată er a a m i nt it
41 4, întj^u na_ din scrisorile lui In ocenţiu I, episc opul R o m ei. A
:ut în rî nd ul sfinţil or, fără să se ştie cînd. M artiro logiile ro m a ne
ui esc în 7 ia nu ari e. în M in eiu l ort o d o x, l a Î5 se pt e m b ri e, est e
u r n el e l u i N i ch it a R o m an u l, i ar l a 3 ap r ili e, N i ch it a M ă rt u ri si-
u şti m în să c ar e d in ei est e e pi sc o p u l R e m e si an e i. în ori c e c a z,
Ŷ a lui s-a pă str at mu lt ti m p în co lin d ele n o ast re c a sfîn t p ăzit or

toată pr o po vă d u irea orală şi scrisă a S fî ntului N ic et a se d es-

: o i i st a t a r e a c ă e l a l u p t at pe n t r u p ă st r a r ea c r ed i n ţ e i or t o d o x e ,
h o t ă rî r i l o r pr i m el o r d o u ă S i n o a d e e cu m e n i c e, a p ă r î n d - o d e
i x i l e g r e şit e şi d e su p e r st i ţii l e p ă g î n e c ar e ci r c u l a u î n vr e m e a
: e a c e st e a î l î n f ăţ i şe a z ă c a p e u n m a r e t e o l o g a l vr e m i i sa l e,
iin d u n r o l d e sea m ă î n vi aţ a bi se r i ce asc ă d e at u n ci. C e l e d ou ă
i î n It a l i a şi pr i e t e n i a c u S fî n t u l P a u l i n d e N ol a , a c t i vi t a t e a
> n ară, lu cr ările sale teol ogice, ca şi sfin ţen ia vi eţii lui fa c d i n
N i ceta al R e m e si an ei u n a cli n fi gu ri le r e pr e z en t at i ve al e cr e şti -
i d aco-r o m an.
ren ţiu d e N o va e. M ai n o u s-a e m i s i pot eza c ă p rin a ni i 4 0 1 ²
îstorit la N o vae, în M oesia Inferior, u n episcop cu nu m el e L a u-
aut o rul a d o u ă o m ilii, un a D e po e nilent ia ( D esp r e po căi n ţă),
eZeem o syng (D pspre milostenie), care par să fi fost ad resate u nor -
ăţi d,e credin cioşi d aco-r om ani.
la mijl ocul sec olul u i al V -l e a, e pi sc opi ile su d -d u n ăr e n e au i n -

n ou î ntr-o faz ă, d e st ul d e lu n g ă, li psită de d ate ist ori ce. D espr e
i m el e ( m ai al e s cele d in M o e si a In fe r i or) ni ci nu m ai exi st ă
eri oare, iar despr e alt ele se î ntîl nesc ştiri n oi a bia peste o ju m ă -
ve a c şi c h i ar m a i m u lt, d a r şi ac e l e a sî nt fo art e n esi g u r e. N u -
meroasele incursiuni ale populaţiilor migratoare au distrus înfloritoa-
rele scaune episcopale de altădată, dezorganizînd întreaga viaţă poli-
tică, socială şi bisericească.
Jurisdicţia bisericească asupra provinciilor romane sud-dunărene.
în anul 297, sub împ ăratul Diocleţian (284²305) întinsul imp eriu
roman a fost împărţit în patru prefecturi conduse de cîte un prefect, cu
12 dieceze (dioceze) în frunte cu un vicar (numit uneori şi exarh Ŷ²
eSap xoî) şi cu 101 provincii (numite de greci eparhii ² ewzp^îa),
fiecare cîrmuită de cîte un praeses sau proconsul. Fiecare provincie era
..-.de cfjecijparohii

Reformele administrative ale lui Diocleţian au fost continuate de

Constantin I cel MarefSOg^^SST^care în anul~33QŒa. ridicat numărul

" ^ 1 a * ^ i f i
"330Hfosta cofome"gre^ea1raa *^zantion a fost inaugurată oficial ca noua
C^pîfaîă'^îr^perruT^'Torriănrsub numele de Constantinopol. Prima pre
fectură era a Orientului (capitala la Nicomidia), cu diecezele : Egipt,
Siria, Asia, Pont şi Tracia. A doua prefectură era IUyricul (capitala
tie Ia Sir^j^m^jf^e^iaJţ'esalonic). cu diecezele: IUyricul occidental
(capitala la Sirmium), Dacia (capitala la Sardica) şi Macedonia (capitala
ia Tesalonic). Dacia şi Macedonia formau împreună Illyricul orientai.
A treia p refectură era Italia (capitala îaR oma, ulterior Mediolanum
sau Ravenna), cu diecezele Italia (partea de nord a Italiei), Roma şi
Africa. Ultima prefectură era Vallia (capitala la Treveri, azi Trier, în
Vermania), cu diecezele: Vallia, Sp_ania şi Britânnia. " *-
In secolul IV, Imperiul roman era cîrmuit de multe ori de rîte
doi împăraţi, unul în Occident^gltul în Orient.. JJar in anul 303, durjjă
moartea lui Teodosie cel Mare, puterea imperială a fost împarUti între
errTîoirii al săi : Arcadiu devine împărat^jiLcelor dpud.prefectun diri
'Kasarit (Orient şjlllyrfcum^aijcapitala la, VQftjţantinopolj idi Hou > > m
âTcelor din Apus, cu capitala, la Sarţ'enn<errt *f>etiî,-ac*>s4 «u-a -mai-cât^siiEto
şitul unităţii teritoriale a Imperiului roman. Trebuie sa precizăm că
IUyricul apusean (cu provinciile Noricum, Pannonia şi Dalmaţia) a fost
înglobat acum în prefectura IlaTte7 JUr L e^eT'tTv^a î! *Trîip^mirc)man do
Apus. Illyricul răsăritean (cu diecezele Macedonia şi Dacia ² în ultima
intrau provinciile Dacia Ripensis, Dacia Interior, Dardania, Moesia Su-
perior, Praevalitania) constituia prefectura propriu-zisă a Illyricului, cu
capitala cînd la Tesalonic, cînd la Sirmium, şi era încadrată în Impe-
riul roman de Răsărit (cu puţin înainte de 386, Dacia Mediterranea fu-
 U N IH A i, S J Z A ^ K

ărţită în două : Dacia Interior şi Dardania). Provincia Moesia

;i Scythia Minor (constituită ca provincie sub Diocleţian) erau
în dieceza Tracia, care intra în prefectura Orientului, deci
periul roman de Răsărit. |nţ£e anii 424²437J?annoniile şi No-
parţinătoare pînă atunci Imperiufui roman* de Apus, au'îost
;lui de Răsărit şi puse ² împreună cu Daciile sud-dunărene ²
uirea unui praefectus praetorio Illyrici, cu reşedinţa la Sir-
ioi la Scupi şi Tesalonic. Dalmaţia a rămas legată de Italia pînâ
itul secolului VII, iar organizarea bisericească depindea şi ea

istă împărţire administrativ-teritorială a avut repercusiuni şi

rganizarii eclesiastice pentru că Bisericile locale s-au orieniat
izarea lor după cea politică. In acest fel, episcopii provinciilor
îs în jurul episcopului din capitala diecezei, care s-a numit mi-
după numele reşedinţei, metropolis). Aşa au luat naştere dife-
opolii, prin concentrarea mai multor episcopii învecinate. în
oastre, scaunul episcopal din Sirmium a ajuns la o strălucire
î, întrucît aici a fost mult timp, în sec. IV, reşedinţa imperia-
sediuil prefecturii Illyricului. Aceeaşi situaţie va fi avut şi epis-
n Sardica, devenit «mitropolit» al Daciei. Episcopul din Mar-
is devine mitropolitul Moesiei Inferior, iar cei din restul ora-
devin sufragani. Cu timpul, episcopul Tomisului a ajuns şi el
it.
l a început să se răspîndească părerea că înşişi mitropoliţii
3ă fie subordonaţi unui exarh, care-şi are scaunul în capitala
administrative, mitropoliţii din Tomis şi Marcianopolis au so-
pt «exarh» al lor pe «mitropolitul» din Heracleea, capitala die-
acia. Dar ajungînd Bizanţul (situat în această dieceză) capitală
ă, sub numele de Constantinopol, trebuia să i se facă un loc
>pului de aici, desigur printre cei mai de seamă cîrmuitori ai
creştine. De aceea, prin canonul 3 al Sinodului II ecumenic
dat episcopului din Constantinopol primatul de onoare, după
roclamînd, prin canonul 2, jurisdicţia episcopului din capitala
>ceze asupra Bisericilor cuprinse în această circumscripţie ad-
tivă, episcopul din Heracleea era deposedat de rangul său de
al Traciei, râmînmd numai «mitropolit» al provinciei Europa,
i, începînd cu anul 381, Moesia Inferior şi Scythia Minor de-
scaunul din Constantinopol recunoscut oficial ca Patriarhie
nodul IV ecumenic (Teotim I al Tomisului a participat la sinea-
dele din Constantinopol din 400 şi 403, luînd apărarea Sfîntului Ioan
Vură de Aur; la cel din 403 îl întîlnim ² tot ca apărător al Sfîntului
Ioan ² pe episcopul Lupichian sau Lupicinius al Appiariei).
Episcopiile din Moesia Superior, din cele două Dacii şi din Darda-
nia, care pînă la 379 (respectiv 395) au aparţinut Imperiului de Apus,
au nesocotit la început sistemul mitropolitan, deşi episcopul de Sar-
dica, de pildă, pare că se bucura de mai mult prestigiu decît ceilalţi
episcopi din Dacia Interioară. Odată alipite la imperiul de Răsărit, s-a
trecut la organizarea bisericească după modelul celor din jur, astfel că
Ŷ² fără să ştim cînd şi cum ² episcopii Mr\ gi'"gid]im]J3L.RafriMiai «Sătru. H-
ir^" ^.;.dS.C11.t>*" ~ftffl dPTf Tirt"'iTr1T'fwri''TTţî ' "W""*^t lucru rezultă dintr-o scrisoare
a papei Celestin, din anul 424, adresată mitropoliţilor din Illy-ricul
răsăritean, cît şi din faptul că la Sinodul ecumenic de la Efes (431), Iulian
al Sardicei semna : «Iulianus episcopus Sardicensis metropoli-tanus».
Dar nenumăratele schimbări în administraţia civilă, ca şi trecerea unor
provincii de la un imperiu la altul au produs tulburări şi în viaţa
bisericească. Ele au fost determinate de dorinţa episcopilor Romei de
a se amesteca în treburile Bisericilor din Illyricum, în ciuda can. 2 al
Sin. II ecumenic, care prevedea ca «episcopii să nu-şi mai întindă ju-
risdicţia asupra altor Biserici în afară de dieceza lor, nici să nu producă
tulburări în Biserici...». Concepţia despre «monarhia papală» a fost
dezvoltată de Damasu^T HAfWR'n ^ŞJricius ]384²399^ şi mai ales de
Inocenţiu 11 j^401²-417), toţi amestecîhdu-se în problemele interne ale
r Seîcmîosc încercările lui Damasus de a face din exarhul Asholiu
al^TesqloriiQŢ^ujjiŢJTJ^C-31-*1^--8^1!-f-^ episcopii din Illyricum nu erau
supuşi episcopului Romei în secolul IV ne-o dovedeşte faptul că
sinodul general bisericesc din Capua (în Italia, lîngă Nola), convocat
în anul 391 pentru înlăturarea unei schisme ivite în Antiohia şi pentru
cercetarea ereziei episcopului Bonosus din Naisus, a încredinţat prima
cauză, spre judecare, sinodului episcopilor egipteni, sub preşedinţia
celui din Alexandria, iar cea de a doua, episcopilor Illyricului, sub con-
ducerea lui Anisiu al Tesalonicului. Condamnat cu depunerea din treaptă,
Bonosus s-a adresat episcopului Ambrozie al Milanului (nu lui Si-ricius
al Romei), întrebîndu-1 dacă este cazul să se supună hotărîrii. A primit
un răspuns afirmativ. De altfel, însuşi Siricius, într-o scrisoare către
Anisiu al Tesalonicului, recunoştea că singurul for competent pentru
judecarea lui Bonosus este sinodul episcopilor illirleul.
2 vreo trei decenii, Bonificiu I al Romei _£418²Ŷ 422) a încercat,
-es, sa-şi supună Illyricul, amestecîndu-se îi~alegerea mitro-
din dieceza Macedoniei. Prilejul pentru această imixtiune s-a
irotonia lui Perigen ca episcop de Paleopatre, de_c.ăt.rp. «Uţro^
oriatului. Nefiind primit de credincioşi, mitropolitul Corintului
voit să-1 ţină lingă el ca arhiereu ajutător, dar la moartea sa,
erigen i-a ocupat scaunul, fără să fie ales. Se înţelege oă atît
i cit şi episcopii «sufragani» Mitropoliei de Corint au protes-
jen a încercat atunci să obţină recunoaşterea unor ierarhi de
stigiu, cum erau cei din Roma şi Tesalonic. A urmat un schimb
iri între Bonifaciu al Romei şi Ruf al Tesalonicului, prin care
?rea recunoaşterea lui Perigen ca mitropolit la Corint. Cu toate
a arătat favorabil, au protestat restul episcopilor din provincia
npreună cu Atic al Constantinopolului. Acesta a izbutit să ob-
ecret din partea împăratului Teodosie II, cu data de 14 iulie 421,
se hotăra: «încetînd orice inovaţie, p oruncim să se respecte
)bicei şi canoanele bisericeşti de mai înainte, care le-au ţinut
n, şi în toate provinciile Illyricului, încît dacă s-ar ivi aeva ce
îndoială, aceea trebuie să se rezerve sinodului bisericesc şi ju-
inte, cu ştirea prea cucernicului domn, şeful prea sfintei legi
tantinopol, care se bucură de prerogativa Romei vechi», rîr.ea
era îndreptată nu numai împotriva amestecului episcopu-i în
treburile bisericeşti din Illyric, ci şi împotriva autonomiei
jxarhului din Tesalonic. De acum înainte, orice problemă con-
ă din provinciile Illyricului urma să fie rezolvată sinodal, prin
scaunului din Constantinopol. Deci, toate Bisericile din prefec-
icului, care făcea parte din imp eriul de R ăsărit, erau supuse
Protestele lui Celestin al Romei (422²432) către

ori, îndeosebi Ve^gsiM&i^iââ9²46AUJ& încercat să"1 aJule

sie, urmaşul lui Ruf la^Tesalonic (434²453), să se afirme ca
iar fără rezultatr²""~***""*Œ "*"~" ' "*""-²»«²«^
rtanţa hotărîrii de mai sus a crescut şi mai mult, după de fos-
incii occidentale ale Illyricului (Pannoniile şi Noricum) au fost
în Imperiul de Răsărit, prin anii 424²437, deci, implicit, erau
aunului din Constantinopol. Pnn^Co^^g^Jeodosian, din anul
revedea din nou supunerea Illyricului scaunuluTifiîî'tonstan-
Şa cum era stabilit încă din 421.

m
 Cu toate acestea, după ce Proclu al Constantinopolului a trimis o
scrisoare teologică episcopilor din Illyricul occidental, Sixt III al Ro-
mei (432²440) se adresa, în 437, atît lui Proclu cît şi episcopilor ililiri-
eni, âmintindu-le de «drepturile» sale în aceste regiuni, cerîndu-le să
asculte de exarhul din Tesalonic, ca de vicarul său, ceea ce a rămas
fără urmare. Însuşi istoricul bisericesc romano-catolic Jacques Zeiller
recunoştea ca de-acum înainte Illyricul a fost pierdut pentru Roma (Cf.
Les origines chretiennes..., p. 372²373 şi 381²382).
Teoria despre jurisdicţia pap ală în Illyric şi despre un «vicariat»
al papei la Tesalonic îşi are originea în unele copii de acte aflate în
manuscrisul 5751 de la Vatican, pe baza cărora un episcop Teodosie
încerca ia Roma, în 531, reaşezarea ca episcop la Larissa (în Thesalia)
a lui Ştefan, destituit de Epifanie al Constantinopolului. Teodosie pre-
zenta copii de acte care prevedeau dreptul de amestec al Romei în
treburile bisericeşti ale Illyricului răsăritean, dar autenticitatea lor a
fost pusă la îndoială de însu,şi papa Bonifaciu II (530²532).
Alte schimbări în organizarea bisericească s-au produs cu prilejiLL
Sinodului IV de la Calcedon, din 451. Acest Sinod a recunoscut oficial
demnîtateB*tre*"patrfaThŒîrrBisefit:ă'.~¼îttiî0rral‡‡Ŷ‡17 stabilea că «dacă vreo
cetate s-a înnoit prin puterea împărătească sau se va înnoi în viitor,
atunci împărţirea parohiilor bisericeşti (şi a eparhiilor) să urmeze (al-
cătuirilor) organizării civile şi de stat». Iar prin canonul 28 al aceluiaşi
Sinod, se acordau scaunului din Constantinopol, Roma cea nouă, ace-
leaşi prerogative ca şi R omei celei vechi, dînd u-i-se jurisdicţie p este

săîriţelegein provinciile dunărene, care tocmai în perioada resp ectivă

căzuseră sub huni.
Y
 : Din faptele prezentate aci, rezultă că în secolul V,
Biserica daco-romană a trecut prin mari hăm'intări, pricinuite de
unele populaţii migratoare, dar mai ales de ereziile vremii: nesto-
rianismul şi monoîizismuî. în ciuda faptului că o parte din titularii f
scaunelor episcopale de aici s-au arătat favorabili nestorianismului,
marea masă a credincioşilor a ţinut şi mărturisit şi pe mai departe în-
văţătura ortodoxă, aşa cum a fost formulată in Simbolul niceo-
constantinopolitan. Vechile scaune episcopale, care s-au menţinut în
parte şi acum, ca şi disputele teologice ale timpului, la care s-au angajat
şi ierarhii de aici, arată că în provinciile dunărene a pulsat o intensă
viaţă creştină şi în acest secol.
 BIBLIOVRAFIE

ru S i n o a d e l e I I I şi IV e c u m e n i c e : CARL JOSEPH HEFE-> des

conciles, d'apres Ies documents originaux. Nouvelle traduction fran-jee et
augmentee par H. Leclercq, voi. II, partea I²II, Par is, 1908, repro-w
York 1973, 1400 p. ; IOAN MIHĂLCESCU, Sinodul III ecumenic din
Bucureşti, 1931 ; 7500 ani de la Sinodul al IV-lea ecumenic din Calcedon
multe studii în rev. «Ortodoxia» an. III nr. 2²3, 1951, p. 173²492; Das
Chalkedon. Geschichte und Gegenwart... herausgegeben von ALOYS VRiL-,d
HEINRICH BACHT, 3 voi., Wiirzburg, 1951²1954.
c o p i i l e s u d - d u n ă r e n e : JACQUES ZEILLER, Ies origines chretien-s
provinces danubiennes de l'empiie tomain, Paris, 1918, IV + 667 p. Edi-
atica, Roma, 1967 (îndeosebi p. 344²376) ; MATTHEW SPINKA, A his-
istianitY in thc Balkans, Chicago, 1933, 202 p.
M i c e t a de R e m e s i a n a : JACQUES ZEILLER, Un ancien evegue peut -etre
auteur d u Te- Deum ? Saint Nicel a de Remesi ana, în Comptes-VAcademie
des Inscriptions et Belles Lettres, Paris, 1942, p. 356²369 (şi i I. Barnea în
B.O.R., 1943, 7²9, p. 409²411); IOAN V. COMAN, *Aria a Simţului
Niceta de Remesiana, în B.O.R., an. LXVI, 1948, nr. 5²6, p. OAN V. COMAN,
Operele literare ale Siîntului Niceta de Remesiana, în 1957, nr. 3²4, p. 200²
232 ; D. M. PIPP1DI, Contribuţii la istoria veche o :d. II, Bucureşti, 1967, p.
497²516 (capitolele privitoare la Niceta de Re-originile creştinismului
daco-roman); ŞTEFAN C. ALEXE, Stîntul Niceta na si ecumenicitatea
patristică în secolele IV şi V, Bucureşti, 1969, 141 p. S.T., an. XXI, 1969, nr.
7²8, p. 453²587) ; IOAN V. COMAN, Scriitori Un epcca străromână,
Bucureşti, 1979, p. 93²174.
e Iui Laur enti u d e Nov ae. Stud iu intr odu ct iv d e Pr. Prof. Dr. Dumitra
i Prof. Dr. Jean Vribomont. Traducere d e Prof. Da vid Popescu şi Prof.
:ă în M.O. an. XXXVIII, 1986, nr. 4, p. 23²55, nr. 5, p. 58²69 şi nr. 6t

d i c t i a b i s e r i c e a s c ă în I l l y r i c u m : ŞTEFAN LUPŞA, Religia

în R.T., an. XXVIII, 1938, nr. 7²8, p. 341²355 şi nr. 9, p. 397²410 (răs-
rarea tendenţioasă cu acelaşi titlu a lui Nicolae Lupu, apărută la Blaj în
\.N ŞESAN, Iliricul între Roma şi Bizanţ, în M.A., an. V, 1960, nr. 3²4..

350
 
EPISCOPIA TOMISULUI

Y-‡ea mai veche instituţie bisericească ² cunoscută pînă acum pe

teritoriul patriei noastre ² este Episcopia Tonusului ² Constanţa de
azi ² a cărei existenţă poate fi urmărită documentar în secolele
IV²VI.
Ştiri despre oraşul Tomis. «Cetatea pontică» Tomis este una din
cele mai vechi aşezări de pe ţărmul vestic al Pontului Euxin. A fost
întemeiată prin secolele VII sau VI î.Hr. de colonişti greci veniţi din
Milet, înfloritor centru cultural şi economic donian. In primele veacuri
ale existenţei sale, Tomisul a fost o «factorie» (eţArcoptov), o modestă
aşezare comercială, dependentă de marile colonii greceşti din apro-
piere : Histria la nord şi Callatis la sud. Cu timpul, importanţa sa eco-
nomică şi politica a m^epiîf^acreasc^rb^tîndu-şi monedă proprie şi în-
cheind legături cu băştinaşii din împrejurimi. Intre anii 72'71²61 î.Hr.,
teritoriul dintre Dunăre şi Mare a intrat sub dependenţa romană. In
aceste împrejurări, Tomisul a fost nevoit să primească« ca t civitas
foederata»7^nn^smc^?p*6Trar'în""'plwincia Macedonia. Prin anul 60
î.Hr., Tomisul, ca şi celelalte cetăţi greceşti din Dobrogea, a ajuns în
conflict cu geţii lui Eurebista, trebuind sa accepte dominaţia lor,
rămînînd în această situaţie pînă la moartea regelui get (44 î.Hr.). După
anul 28 î.Hr., Tomisul şi celelalte, cetăţi greceşti de pe ţărmul apusean
al Pontului Euxin au acceptat protectoratul roman. In anul 8 î.Hr., a
fost exilat în Tomis marek
trăit aici pînă la moarte (17 d^HrJ^ln anul 46_dLHfT, întrea£ă)-de azi a fost
cucerită de romani, fiind anex<a¥a*'l« provincia Moesia. In timpul
lm_Diodeiian_,(284²305), Dobrogea a fost dezlipită de aceasta şi
transformată în provincle^parte, sub numele de Scythia Minor.
 [ a cunoscut o ^SăiX^iâi?- ascendentă de natură economică,

^comurîîîâte pontică», o uniune de cinci cetăţi (Pentapolis):

nis, Callatis, Dionysopolis şi Odessos, la care se adaugă şi
jsembria (devenind Hexapolis). în Tomis era reşedinţa pen-
ică a cîrmuitorului acestei confederaţii, încît oraşul a deve-
politic şi administrativ al ţinutului înconjurător, ui
imperiului roman, Tomisul şi-a păstrat autonomia, men-
rechile instituţii tradiţionale greceşti şi dreptul de a bate
>prie. întreţinea relaţii economice-culturale cu toate marile
urnii greceşti din acel timp. Cea mai mare dezvoltare a cu-
> pe la mijlocul secolului II d.Hr. intitulîndu-se ² pînă la
colului următor ² «metrop olă a «Pontului». Decăzut în a
ate a secolului III, Tomisul a cunoscut o nouă înflorire că-
aceluiaşi secol, devenind capitala noii provincii Scythia
rma reorganizării administrative săvîrşite de împăratul Djio-

t şi renumele său au atras însă numeroase populaţii migraşi

mai ales huni. Renăscut în secolul VI, îndeosebi sub îm-
stinian (527²565), în primii ani ai secolului VII oraşul a
tăpînirea avarilor, pustiindu-se cu timpul. Prin secolele X²
1 vechii cetăţi s-a înfiripat o modestă aşezare de pescari,
ntreg teritoriul dintre Dunăre şi Mare a intrat în stăpînirea
Ŷ, iar de la sfîrşitul secolului XII, în cea a conducătorilor lo-
am român. La sfîrşitul secolului XIV a ajuns în stăpînirea
cel Bătrîn, cu întreg teritoriul dintre Dunăre şi Mare. Către
mniei lui a căzut sub turci, care i-au dat numele Kiistendje.
rev enit sub stăpînire român ească, de cînd a început să se
tru ca azi să devină cel mai însemnat port maritim şi ² în
P ² unul din cele mai însemnate centre economice şi cul-
noastre.
creştină în Tomis. în perioada sa de maximă înflorire eco-
>misul a cunoscut şi noua învăţătură adusă în lume de Mîn-
us Hristos. Din moment ce în cetăţile greceşti de pe litoralul
Pontului Euxin a predicat însuşi Sfîntul Apostol Andrei, de- u t
acest lucru şi la Tomis, metropola regiunii. De asemenea, rea
unor locuitori au contribuit coloniştii romani şi negusto- [ i
care s-au stabilit aici, unii militari (legiunea V Macedonica sa
din Palestina, la Troesmis, azi Igliţa, la sfîrşitul secolului
I, iar prin 167/168 a fost. m^ţâiăJUuEfiiiASSâL^&d^iSPt3 unor creştini izo-laff
fn I5aVrogeaeşte confirmată şi de o gemă ² descoperită în a doua
jumătate a secolului trecut la Constanţa, ajunsă în British Museum din
Londra ² pe care specialiştii o consideră din secolul IV (alţii din se-
colul II), una din cele mai vechi mărturii arheologice creştine din ţara
noastră. Are gravat pe Mîntuitorul răstignit pecruce, avîndpe fiecare
parte a sa cîte şase^aptTSTOTîŢT^f^oTeasupra cuvîntu] tyftu». C- T^umărul
ridicat de martiri care au pătimit în Scythia Minor sub Diocieţian şi apoi
sub Licinius dovedeşte vitalitatea şi vechimea creştinismului în raiduril e
populaţiei de aici. Edictul de la Mediolan din 313 a dus la sporirea
simţitoare a numărului creştinilor, la ridicarea de numeroase lăcaşuri de
cult (bazilici), la întărirea organizaţiei bisericeşti şi la înflorirea
culturii teologice.
Episcopia Tomisului. Era firesc ca numărul tot mai mare de creştini
din Scythia Minor şi mai ales starea înfloritoare la care a ajuns capi-
tala ei, să reclame p entru această provincie înfiinţarea unei episcopii
la Tomis. Nu cunoaştem însă data şi împrejurările în care a luat fiinţă.
N-ar fi .exclus ca însuşi Sf. Apostol Andrei să fi hirotonit un episcop
pentru Tomis. Este atestată documentar abia în anul 369.
înainte de această dată sînt amintiţi unii episcopila Tomis, dar în
izvoare mai puţin sigure. De pildă, în actul pătimirii sfinţilor mucenici
Epictet şi Astion la Halmyris, se relatează că părinţii celui din urmă au
pornit de undeva din Răsărit în căutarea fiului lor plecat de acasă
îfnpreurlă cu preotul Epictet. Ajungînd la Halmyris şi aflînd de moar-
tea lor martirică, s-au încreştinat şi ei,fiind catehizaţi de preotul Bono-
sus şi botezaţi de episcopul locului, Evangelicus. Bazaţi pe actul mar-
tiric p omenit mai sus, unii istorici îl consid eră ca primul episcop
cunoscut al Tomisuîui,
După Evangelicus, ar fi păstorit Ja Tomis un episcop cu numele
Efrem, pomenit în sinaxarul zilei de 7 martie, ca trimis de episcop ul
Fcinon . al lerusalimului (300²314) să propovăduiască în Sciţia, unde a
pătimit moarte demartir,îiTtrrnt1^T^eR)ecuţiei lui Diocieţian. După alte
sinaxare, ar fi v pătimit ca martir, în timpul lui Licinius, 3
(Titus), fiindcă refuzase prestarea serviciului militar, incompatibil cu
slujba sa arhierească. Din această pricină, a fost chinuit şi apoi aruncat
în mare, într-o zi de 2 sau 3 ianuarie, probabil în anul 320. După «Mar-
tirologiul ieronimian» însă.^-efrrix^aţîir'presTăTrll'TeT^^ ar fi
fost impusă lui Marcellinus umi] «jjn fiii trupeşti sau sufleteşti ai epis-
copului şi care a fost apoi aruncat în mare (fraţii acestuia, Argeu şi
Narcis, au murit martiri tot ajunc,^ ÄAr rezulta totuşi că
la Tomis un episcop -rmMH&ele ..X/f. O inscripţie pe o piatră fu-
descoperită la Tomis, păstrată fragmentar, pare să indice ²
>ărerea unor cercetători ² numele acestui Tit («Aici odihneşte

I ecumenic de la Niceea din 325 a participat
piscop din părţile Sciţiei, poate chiar din Tomis. Prezenţa lui este
mată, destul de neclar însă, de E^ş^bjai^âLCezareei (-j- 340) în Ŷa
sa Despre viaţa împămtuiu-t<&enstanî.in (cartea III, cap. 7), în iirmă
că «nici schitanul nu lipsea din ceată», adică dintre parti-i la
sinod. După o listă a participanţilor, ar fi vorba de episcopul de
la Tomis (Marcus Tomensis). De prezenţa episcopului din
însă să ne îndoim, căci Eusebiu era mar-
ilar al evenimentelor şi participant la lucrările sinodului. Presu-
că episcopul de Tomis va fi fost alături de apărătorii dreptei
e, împotriva rătăcirii lui Arie, pentru că toţi urmaşii săi în
s-au arătait apărători hotărîţi ai Ortodoxiei, imul episcop de
Tomis a cărui existenţă nu poate fi pusă la în-
a fost Vetranion sau Bretanio, întîlnit în scaun în anul 369, cu
[ unui conflict avut cu împăratul roman Valens (364²378). Aces-
ase o lungă campanie împotriva goţilor pe care i-a învins, în-
cu ei pace la NqyiQdj^rium (Isaccea), în vara sau la începutul
⻫JtBJJllui ^369. Dup*9*^n^eierea păciT," s-a îndreptat spre Con-
apol, oprindu-se, în drumul său, şi la Tomis. Istoricul bisericesc
m (secolul V) relata în Istoria sa bisericească cum împăratul,
ra un aprig susţinător al arianismului, a intrat în biserica în
ujea episcopul Vetranion, îmcercînd să-1 determine să intre în
une cu arienii. Episcopul n-a primit, ci, dimpotrivă, printr-o cu-
rostită în faţa împăratului şi a credincioşilor prezenţi, a apă-
ăţătura celor 318 Sfinţi Părinţi de la Niceea, apoi a părăsit pe
t, retrăgîndu-se cu toţi credincioşii într-o altă biserică. Impă-
considerat gestul episcopului ca o sfidare la adresa sa şi de
i poruncit să fie exilat. Dar exilul său n-a durat mult, căci tot
tul, temîndu-se de o răscoală «a sciţilor», nemulţumiţi de înla-
păstorului lor, i-a îngăduit să se întoarcă la scaunul său. elaşi
Sozomen, în relatarea faptelor de mai sus, îl prezintă pe ion ca
«bărbat destoinic şi renumit prin virtutea vierii sale, du-1
mărturisesc şi sciţii înşişi», iar istoricul Teodoret, episcopul
Ä£^92²^^^^scria că era «plin de credinţă... a înfruntat stricarea
Or Sl
*aracfeTegfîe1 săvîrşite de Valens împotriva sfinţilor» (= ere-
ilor).
 Tăbliţa votivă de la Biertan - j. Sibiu (sec. IV), cu inscripţia
Ego Zenovius votum posui. Jos, un disc cu monogramul lui Hris-
tos în interior, format din literele greceşti Hr(istos). A fost în
Muzeul Brukenthal din Sibiu, azi în Muzeul Naţional de
(^Istorie a României din Bucureşti.

~ Istoria
BOR.
 V e m ă d e l a P ot a i ssa ² T u rd a
( m ă ri tă ), c u m a i m ul te sc e n e: Pă st or ul
c e l b u n c u u n m i e l p e u m ă r, u n c o p a c
c u o p a să re , si m b o l u l D u h u l u i S fî n t ,
Io n a a ru n ca t î n m a re şi li te re le g re c e şti
IX 0 T E = p e şt e . A z i d i sp ă r ut ă .

s
 Å 


 
 

O p a iţ d e   c u 
  
 
de sc o pe rit în 
  

In sc ri p ţ i e fu n e ra ră c r e şt i n ă   
T o m i s ( se c . V ² V I) , c u i n sc ri p ţ i a
g re c e a sc ă : A i ci o d i h n e şt e H e ra c li de ,
citeţ al sfintei B ise rici uni ve rsale.

H.OM
 ð



Discul de argint aurit al episcopului

Paternus al Tomisului, refăcut înainte de anul
518, cu monogramul lui Hristos, literele gre-
ceşti A şi Q, precum şi cu o inscripţie în jur, în
limba latină: Ex antiquis renovatum est per
Paternum reverentiss(imum) episc(opum) nos-
trum. Amen.

Opaiţ de pămînt descoperit la Tomis

(sec. IV), avînd în centru chipul lui Hristos,
cu inscripţia: Pacem meam do vobis, iar de
jur împrejur busturile celor 12 apostoli.
 In sc ripţ ie fu ne ra ră cre ştină  ij
T o mi s (se c . IV -V I).

In sc ri p ţi ile de sc o p e rite î n
Ij c a c u m a r t y r i o n d e l a
o liţ ei (se c . IV -V ), c a re
se m ne ază n u m e le celo r
u m a rti ri: Z otik o s, A tta lo s,
^ si s şi Fil i p po s.
 Vedere generală exterioară a construcţiilor care protejează bisericuţele din
masivul calcaros de la Basarabi (Murfatlar) - j. Constanţa.

Intrarea în altarul bisericuţei B1 de

la Basarabi cu diferite cruci săpate în
masivul de cretă.
 Bazilica cu atrium lateral din Callatis (sec.
IV-VI). Reconstituire.

Opaiţ de bronz cu toarta în formă de cruce, des-

coperit în comuna Luciu - j. Ialomiţa (sec. V-VI).
Azi în Muzeul National de Istorie a României.
 Bazilica cu transept din Tropaeum Traiani (sec. IV-VI). Reconstituire.

Inscripţia descoperită în bazilica de la Sucidava (Celei), cu numele

preotului Lukonokos fiul lui Lykatios (sec. V²VI).

>       
 à


Inscripţii incizate pe pereţii bisericuţelor de la Basarabi.

 €         Y     

Incidentul relatat mai sus aruncă o lumină puternică asupra creş-

tinismului din Tornis, căci scoate în evidenţă vechimea sa şi viaţa re-
ligioasă intensă de aici, dragostea şi respectul credincioşilor faţă de
episcopul lor ² ceea ce presupune că el avea o oarecare vechime
în scaun ², buna organizare bisericească a provinciei (cu scaun epis-
copal) şi existenţa a cel puţin două bazilici în oraş (una în care slujea
episcopul şi alta în care s-a retras împreună cu credincioşii săi).
Cei mai mulţi cercetători susţin că autorul Scrisorii Bişeriâi din
Gothia către^şeadin Capadocia, care însoţea moaştele Sfîntului Sava,
"T Vasile cel Mare, după primirea
moaştelor, a mulţumit pentru ele, prin două scrisori. Dacă autorul scri-
sorii de mai sus este episcopul Vetranion, atunci desigur luj i-au fost
adresate şi scrisorile de mulţumire din partea Sfîntului Vasile cel Mare.
Nu ştim cît a păstorit în scaunul de la Tomis. Pentru sfinţenia vieţii
sale, dar mai ales pentru dîrzenia cu care a apărat credinţa ortodoxă,
episcopul Vetranion a fost trecut în rîndul sfinţilor, pomenirea lui fă-
cîndu-se în fiecare an, la 25 ianuarie.
Alţi episcopi de Tomis. în anul 381, între participanţii la lucrările
Sinodului II ecumenic din Constantinopol, care a condamnat învăţătura
greşită a lui Macedonie, se număra şi episcopul Gherontie al Tomisu-
lui. (Sozomen şi o listă sinodală siriacă îl numesc Terejitius). S-ar pă-
rea că acesta a fost urmaşul imediat al Sfîntului Vetranion. La 30 iulie
381, împăratul Teodosie cel Mare îl îndatora să vegheze la păstrarea
Ortodoxiei în oraşele din Scythia Minor.
în anul 392 era amintit, ca episcop de Tomis, ^jgofinW, desigur
ales în scaun ceva mai înainte. In acel an, FericituTTeronim (-j- 420)
scria despre el, în lucrarea sa «De viris illustribus», că «a scos scurte
tratate sub forma unor dialoguri, în stilul vechii retorici ,‡ aud că scrie
şi alte lucruri». Scurte fragmente din opera sa literară se păstrează în
lucrarea Sfîntului Ioan Damaschin (ţ 749), Sfintele Paralele din care re-
iese că a scris omilii la unele texte evanghelice. Istoricul Sozoman scria
despre el că era «scit» de neam (cum arată şi scriitorul Nichifor Calist
din sec. XIV, în Istoria sa bisericească) şi că «traiul îi era modest»,
(Ist. bis., VII, 26), iar Socrate spune că era «cunoscut de toţi pentru
evlavia şi corectitudinea vieţii» (Ist bis., VI, 8). Dacă acceptăm afir-
maţia lui Sozomen că era «scit», înseamnă că Teotim I a fost un local-
nic, un daoo-roman.
Păstoria sa a fost tulburată de atacurile hunilor, care au ajuns pîmă
în apropierea Tomisului. Teotim, ca un bun părinte sufletesc al cre-
dincioşilor tomitani, le-a fost de mare ajultor în momentele grele prin



  

eau, ştiind să îmblînzească pe huni oferindu-le felurite daruri
>, fapt pentru care aceştia îl socoteau un «zeu al romanilor».
1 Teotim a încercat să facă şi misionarism printre huni, fiind
această lucrare de marele părinte bisericesc, Sfîntul Ioan Vură
arhiepiscopul Constantinopolului, care, poate la cererea sa,
399, a trimis misionari la «nomazii de la Istru», prin care pu-
înţelegem pe huni.
apt, episcopul Teotim a fost un prieten devotat al acestui mare
isericesc. Nu se cunosc împrejurările în care s-a închegat prie-
Astfel, în anul 400, episcopul Teotim a luat parte la un sinod
de însuşi prietenul său, în Constantinopol, în care s-au jude-
;rile episcopului Antonin al Efesului. In anul 403 era din nou
intinopol luînd apărarea SlîntuluiToan Vură de Aur, împotriva
pe care i-o aducea episcopul Epifanie al Salaminei ² la în-
atriarhului Teofil al Alexandriei ² că are simpatii origeniste,
n acelaşi timp şi pe marele teolog Origen din Alexandria (c.
. Aceste lucruri sînt relatate de istoricii bisericeşti Socrate
an.
e ştie cît a mai păstorit Teotim I în scaunul episcopal de la
inînd seama de curăţia vieţii sale, de lucrarea sa misionară
între huni, dar mai ales de rîvna sa pentru apărarea dreptei
Biserica 1-a trecut în rîndul sfinţilor, pomenirea lui iăcîndu-se
- 2Q_.aprilie.
            

Teotim, întîlnim în scaunul vlădicesc de la Tomis pe epis-

notei, fără să ştim dacă i-a fost urmaşul imediat. Numele său
lit în legătură cu lucrările celui de al treilea Sinod ecumenic
>, din anul 431, la care a fost condamnată erezia lui Nestorie.
îat cele «12 anatematisme» ale Sfîntului Chirii al
Alexandriei, i sentinţa de condamnare a ereziarhuluî ² care
a fost întoc-tă şi semnată chiar din prima şedinţă a
sinodului ², fiind
170-lea semnatar. Nu ştim cînd şi-a încheiat păstoria, re că
urmaşul său imediat, întîlnit înainte de 448, a fost epis-n, care
a participat activ la disputele teologice ale timpului, latin
contemporan Marius Mercator, care a trăit şi la Constan-:ria
despre Ioan că era «unul din cei mai buni teologi ai tim-unul
din «cei mai aprigi adversari ai nestorianismului şi euti-ui»
(monofizismul), menţinîndu-se mereu pe linia învăţăturii se
atribuie şi unele traduceri din scriitorii bisericeşti greci
latină, ca Teodor de Mppşuestia şi Teodorei din Cir. .'.:,

 
 In 449 întîlnim în scaunul tomitan pe episcopul Alexandru. Păstoria
lui a început în timpul marilor framîntări şi dispute prilejuite de mo-
nofizism, învăţătura greşită a arhimandritului Eutihie. Fiind condamnat
de un sinod întrunit la Constantinopol în anul 448, Eutihie a făcut apel
la împăratul Teodosie II, care a cernit revizuirea hotărîrilor acelui sinod,
în urma acestei dispoziţii, în 449 s-a întrunit un nou sinod, tot la
Constantinopol, care a menţinut hotărîrile celui dintîi. Printre partici-
panţii la sinodul din 449, se număra şi episcopul Alexandru al Tonu-
sului, fiind al şaptelea semnatar («Alexander, reverendissimus episco-
pus Tomitanorum civitatis provinciae Scythiae»). In acelaşi an, s-a
întrunit la Efes, aşa numitul «sinod tîlhăresc», care a reabilitat pe Eu-
tihie. La acesta, episcopul Alexandru n-a luat parte. în toamna anului
451, împăratul Marcian (450²457) a rînduit să se convoace al patrulea
Sinod ecumenic, la Calcedon, la care momofizismul a fost condamnat de-
finitiv. Se crede că episcopul Alexandru n-a participat la lucrările si-
nodului, poate din cauza hunilor care făceau atunci numeroase in-
cursiuni pe teritoriul eparhiei sale. în orice caz, ulterior, după înche-
ierea dezbaterilor, a semnat hotărîrile sinodului ; care a condamnat pe
Eutihie şi învă|ă£uj:a sa şi a depus pepatriarhul D^co?~aT"ÂTexa^""
driei, susţinător iiLfiâu.
Păstoria lui Alexandru n-a fost lungă, pentru că în anul 458 Epis-
copia Tomisului avea un nou titular, pe TeotimJl. Acesta apare tot în
legătură cu frămîntările pricinuite de monofizîsm.TIefiind potolite aces-
tea nici după Sinodul IV de la Calcedon, ba mai mult, fiind ales un pa-
triarh monofizit la Alexandria, Timotei Elur, împăratul Leon I (457²
474) a adresat în anul 458 o scrisoare tuturor ierarhilor din imperiul
bizantin, cerîndu-le să-şi dea în scris părerea asupra hotărîrilor luate
la Calcedon şi asupra alegerii de la Alexandria. între cei consultaţi se
afla şi episcopul Teotim al Tomisului. în răspunsul său, episcopul to-
mitan scria că primeşte fără rezerve hotărîrile Sinodului de la Calce-
don, iar în privinţa lui Timotei Elur socotea că trebuie să fie îndepărtat
din Biserică. Răspunsul său constituie o nouă dovadă că episcopii din
Tomis nu s-au abătut niciodată de la adevărata credinţă ortodoxă.
Episcopul Pateinus. Abia în deceniul al doilea al secolului VI, în-
tîlnim un nou episcop, cu numele Paternus. Numele lui apare în inscrip-
ţia unui disc de argint aurit, refăcut înainte de anul 518. Probabil
a aparţinut catedralei episcopale din Tomis, de unde, prin secolul VII,
a fost luat ² poate de avari ² şi îngropat la Malaia Perescepina, lîngă
Poltava în Ucraina (descoperit în 1912, azi în Muzeul Ermitaj).
 numele lui Paternus se leagă mai ales de anumite dispute hris-
ale vremii. între altele, izvoarele istorice pomenesc de acţiu-
numiţilor «călugări sciţi», care cereau ca Biserica să accepte
lor teologică (numită theopasită) : «unul din Sfînta Treime a
în. trun», «sva iffi âfta? tptâSo? rceitovaevat oapîtî»~«unusde
ffffifflle passus est carne», socotind-o conformă cu adevărurile
nţ-Tale BlsSrîcTTlînîversâîe. Acţiunea lor se va fi desfăşurat în-
iţia, de unde erau originari. Probabil episcopul lor canonic, Pa-
i avut rezerve faţă de formula mărturisită de ei şi poate chiar
at măsuri împotriva lor. De aceea în anul 519 ei s-au dus la
tinopol şi s-au adresat în scris împăratului Justin IJj51Ş~52?),
x-l pe Paternus şi pe alţi episcopi «din provincia lor» ca «nu Ie
;esc punctul de vedere în ceea ce priveşte credinţa». Pe Pa-
Ŷau mai învinuit şi de nestorianism în faţa generalului
intui armatei, care le-a devenit protector. în această situaţie,
5 a plecat la Constantinopol, spre a se dezvinovăţi în faţa
ilui, lucru pe care 1-a şi făcut.
igării sciţi au început polemica pe tema formulei lor, cu dele-
pei, în frunte cu diacc^ul Djygsjjjuji^^^LQi), sosiţi de curînd în
imperiului bizantisP^eniru TSpfaapLaneze" schisma acachiană.
anului 519, patru din călugării 'scTţî'tloan Maxenţiu, Leonţiu,
Mauriciu) au plecat la Roma, pentru a prezenta papei Hog-miz-
nuKTTorTPapa a amînat mai bine de un an răspunsul, apoi i-a
între timp şi-au cîştigat simpatia lui Justinian, viitorul împă-
:um şi a unor clerici din Africa, exilaţi în Italia, care au con-
formula lor drept ortodoxă.
icest timp, episcopuj^atejnus^a rămas la Constantinopol, căci
a palftîcîp"âTla"âregerea noului patriarh ecumenic Epifanie. Ast-
20rŒ3e*leîa'fBi crafe~^TirTuaT"parîe Ta alegerea' noTnuTpatriarh au
papei Hormizdas gÄscrisoare« prin care-1 informau, despre ale-
cuta. Al "şaptelea era semnat «Paternus, misericordia E)ei^epiSi
rovinciae Scythiae metropolitanus»^"T3-in acest titlu, ar reieşi că
şi alte scaune episcopale*"pe~terîtoriul provinciei, deci sufragane
ui, mitropolit fiind Paternus, cum vom arăta mai departe.
scopul Valentiniancr~Ve la mijlocul secolului VI, o nouă pro-
eologică frămînta Biserica creştină. Este vorba de disputa în
1
cu «Cele trei capitole», pe care monofiziţii cereau să fie con-
5
. ca preţ al împăcării lor cu Biserica oficială. Acestea erau :
a
Şi opera lui Teodor de Mopsuestia (‡{‡ 428), scrierile episco-
Bodoret al Cirului {-ţ- 458) împotriva Sfîntului Chirii al Alexan-
driei şi a Sinodului III ecumenic şi scrisoarea episcopului Ibas din
Edessa (t 457) împotriva Sfîntului Ciril, motivînd că acestea ar con-
tribui la menţinerea dezbinării dintre ortodocşi şi monofiziţi
In ciuda împotrivirii ortodocşilor, împăratul Justinian a condam-
nat, printr-un edict, la 544, «Cele trei capitole», măsură care a fost
apoi aprobată de mulţi ierarhi ai timpului. Papa Vigilius a fost chemat
de împărat la Constantinopol şi, printr-un «iudicatum», în~ST§, a con-
damnat şi el «Cele trei capitole»'. Măsura lui a nemulţumit însă pe
mulţi, mai ales pe clericii săi. Intre aceştia erau şi diaconii Rusticus
(care îi era nepot) şi Sebastianus, care, în anul 549, au scris şi episco-
pului Valentinian din Tomis, informîndu-1 de cele ce a făcut papa. Epis-
copul a scris de îndată papei la Constantinopol, cerîndu-i desluşiri asu-
pra celor petrecute (scrisoarea nu ni s-a păstrat). La 18 martie 550
papa Vigilius a răspuns episcopului Valentinian («tiilectissimo tratri
Valentiniano episcopo de Tomis provinciae Scythiae»), scriindu-i că a
aflat de la reprezentanţii Bisericii din Tomis la Constantinopol despre
neadevărurile ce s-au răspîndit pe seama sa în Sciţia. îi relata, în con-
tinuare, ce a săvîrşit în legătură cu «Cefe trei capitole» şi-1 invita să
vină la Constantinopo] spre a se convinge personal că n-a scris nimic
împotriva celor patru Sinoade ecumenice şi că nu s-a abătut cu nimic
de la dreapta credinţă. Se pare că Valentinian n-a dat urmare invitaţiei
ce i-a făcut papa, fiind probabil lămurit de însăşi scrisoarea sa. Pentru
raţiuni pe care nu le cunoaştem, el n-a participat nici la lucrările celui
de al cincilea Sinod ecumenic, întrunit la Constantinopol în 5 mai 553.
Totuşi, numele sau a fost pomenit de două ori în timpul lucrărilor.
Cu aceasta se sfîrşesc ştirile pe care le avem despre episcopul Va-
lentinian, dar şi despre Episcopia Tomisului. Deşi informaţiile istorice
despre ea încetează cu anul 553, totuşi ea îşi va fi continuat existenţa
un timp, în pofida numeroaselor incursiuni ale avarilor, care, în^SS?,
au distrus principalele aşezări din Scythia Minor şi Moesia' Inferior.
O  
  ` !  

 Din scrisoarea adresată de călugării
sciţi împăratului Justin, amintită mai sus, precum şi dintr-o scrisoare a
solilor papali la Constantinopol către papa, din anul 519, rezultă că în
secolul VI existau şi alte episcopii pe teritoriul Scythiei Minor. Existenţa
lor este confirmată şi de unele descoperiri arheologice. Astfel, la
Callatis (azi Mangalia), s-a descoperit un fragment dintr-o cruce cu o
inscripţie latină cu următorul text: «Hic facta est oratio epis-i^». (Aici
s-au făcut r ugăciunTln~ numeIe*Tpt5ropitor'
Ştefan... restul lipseşte). La Histria s-a descoperit un mare edificiu,
 ^ryjji_£|jab.abil, ca, locuinţă pentru un
La Tropaeurn Traiani ş-a descoperit o bazilică de m&WUttă,
a c§£ejş.e găs®şt©ainlJiaptisteriu,.ceea ce duce la presupunerea
şi un epiS£Q.p. La acestea se adaugă o informaţie dintr-o Listă
r mitropoliilor, arhiepiscopiilor şi episcopiilor din cuprinsuT"
ei ecjflmjeni«^JA«Â»c«^u4a^»«eeoMtH*¥îr;^eşi a fost redactată
u. Este cunoscută sub denumirea de: Notitia Episcopatuum şi
blicată în 1891 de bizantinologul Cari de Boor iar mai nou de
Jean Darrouzes (Paris, 1981). în Scythia Minor erau trecute
;caune episcopale şi anume : Axiopolis (Hinog ² Cernavodă,
stanţa), Capidava (între Axiopolis şi Troesmis, jud. Constanţa),
(Hîrşova, jud. Constanţa), Callatis (Mangalia), Constgntlqna_Ä
la nord de Histria, la capul Dolojman), Histria (Istria, jud.
a), Tropaeum Trqjjmi (Adamclisi, jud. Constanţa), Troesmis
îd. Tulcea), Noviodunum (Isaccea, jud. Tulcea), Aegyssus (Tul-
sovia (Mahmudia, jud. Tulcea), HalmyTis (Dunavăţul de jos, jud.
Zaldapa (azi se pare Abtaat Kalessi), DionYSopolis (azi Balcic,
ia). Se crede că toate acestea au fost înfiinţate la începutul seco-
deci în timpul împăratului Anastasie I (491²518), şi au dăinuit
căderea limesului dunăreali in anul/bu2T^nniinţaiea lor este
egătură cu o lege a împăratului Zenon (474²491) din jurul a(nu-
>rin care se acorda tuturor oraşelor cu gradul de polis, dreptul
:a un episcop propriu şi un anumit teritoriu, untea acestora se
afla ierarhul de la Tomis ca «episcopus me-nus», adică
mitropolit. Probabil Paternus a fost primul mi-

nul 602 trupele bizantine de ia Dunăre se răscoală împotriva

lui Mauriciu şi se îndreaptă înspre Constantinopol, punînd
pe centurionul Focas. Frontiera dunăreană, slăbită din cauza
trupelor, se prăbuşeşte sub avari, slavi şi bulgari, care se re-
spaţiul balcano-dunarean. Slavii se aşaza masiv în sudul Du-
de, sub hegemonia bulgarilor, veniţi de curînd şi ei aici, înte-
3rimul stat slavo-bulgar (679). După 971, pînă pe la sfîrşitul
al Xll-lea, Dobrogea ajunge din nou sub stăpînire bizantină,
ă distrugerea oraşului Tomis şi a celorlalte aşezări urbane de
Lvazie avaro-slavă din anul 602, nu mai avem ştiri despre or-
a bisericească de pe teritoriul fostei provincii Scythia Minor.
că unele scaune episcopale au supravieţuit, îndeosebi cele
ui regiunii. Anumite liste sau cataloage ale scaunelor episco-
secolul IX, înşirînd «arhiepiscopiile autocefale», aşază pe locul


întîi «eparhia,
rq,re se zice si Varna». iar pe locul
aliîoilea «eparhia Sciţiei ²-Tornjsii1iii>?l^Prohahii eparhia noastră şi-a
păstrat în continuare numele sub care era cunoscută în istorie, dar îşi
va fi mutat sediul în alt loc. In sprijinul acestei ipoteze vin recentele
descoperiri arheologice, pe care le vom prezenta într-un alt capitol.
In privinţa limbii în care s-a vestit aici cuvîntul Evangheliei, de-
sigur că în cetăţile de pe ţărmul Mării Negre s-a folosit mai mult lim-
ba greacă, iar în restul provinciei, mai mult limba latină, căci aici trăia
o populaţie de mult romanizată (episcopul Ioan făcea tîlcuiri din gre-
ceşte în latineşte, iar despre Teotim I s-a scris că era «scit», deci daco-
român).
Jurisdicţia Episcopiei Tomisului desigur s-a întins nu numai asu-
pra Sciţiei Mici, adică aşupr^nnbrQry^ -jp g»^ Œ şi peste teritorii de
dinc&To de Dunăre, nrh'rn în niirjnVMfvHnyn' V în ntăgnritiii Munteniei,
după cumjiezjiltă din actul martiric al Sfîntului Sava.
Teologi din Scythia Minor. O latură mai puţin cunoscută din istoria
vieţii bisericeşti din fosta provincie romană o constituie activitatea
literară-teologică desfăşurată de ierarhii tomitani, cît şi de unii călu-
gări din aceeaşi provincie. S-a putut constata că episcopul Teotim I
a scris «scurte tratate în forma unor dialoguri, în stilul vechii retorici»,
Ioan a scris în latineşte lucrări împotriva nestorienilor şi monofiziţilor,
apărînd Ortodoxia, iar de la Teotim II şi Valentinian s-au păstrat scri-
sori privitoare la disputele teologice ale timpului.
. Pe lîngă aceşti episcopi, din Scythia Minor s-au ridicat şi alţi teo-
logi, care au adus un aport substanţial la îmbogăţirea tezaurului teolo-
gic patristic. Intre ei se remarcă Ioan Casian, Dionisie Exiguul sau cel
Mic, precum şi «călugării sciţi», care au adus o contribuţie de seamă la
îmbogăţirea patrimoniului patristic.
Ioan Casian este prezentat de cel mai vechi biograf al său, V€
t adie din Marsilia, ca fiind «de neam scit» (natione scytha). Săpăturile
rheologice efectuate de Vasile Pârvan în 1912 au dus la descoperirea
a două inscripţii în părînrop $erernetu,lui (azi în satul Casian, jud. Con-
stanţa), care vorbeau de «Casieni», locuri care sînt socotite azi, de cei
mai mulţi învăţaţi, drept patria lui Ioan Casian. Născut aici, pe la 360,
a primit o educaţie aleasă, probabil într-unui din centrele de pe ţărmul
apusean al Pontului Euxin. Se pare că a intrat de tînăr într-o mînăstire
din regiune. Dornic să cunoască Locurile Sfinte, în juxul anului^jg^a
plecat cu sora sa şi cu un prieten, Qhgyyjjugjj» în Palestina, unde au stat
vreo cinci ani la o mînăstire în apropiere de Betleem. Au petrecut apoi
 ani în marile aşezări ascetice din Egipt, cunoscînd pe marii
hovniceşti de acolo. Către anul 400 au venit la Constantino-
Casian a fost hirotonit diacon de către Sfîntul Ioan Vură de
nînd în preajma acestuia pînă la al doilea exil al său (404).
apoi la Roma, ca să apere cauza Sfîntului Ioan Vură de Aur,
1 papei Inocenţiu I rugămintea clerului şi credincioşilor din
aopol de a veni în ajutorul arhipăstorului lor, trimis a doua
sil. Mîhnit de tragedia marelui său dascăl, Ioan Casian a ră-
Dma, unde a fost hirotonit preot. De acolo către anul 415, a
Massilia (azi Marsilia), unde a întemeiat două mînăstiri, una
ri'ş'Rrftâ de călugăriţe, cărora le-a dat primele reguli mona-A-
pus, organizîndu-le după modelul celor răsăritene. A murit 1
435, fiind venerat ca sfînt, încă de la început, în Marsilia.
)rtodoxă îl prăznuieşte la 29 februarie.
solog, Sf. Ioan Casian a combătut, nestorianismul, precum şi
i Fericitului Augustin despre supremaţia harului şi predes-
pera sa teologică este formată din trei lucrări: De instituţia
um et de octo principalium vitiorum remediis (Despre aşeză-
nînăstireşti de obşte (chinoviale) xj tfpspro Ţ?Œ^!»]? rJH^JŞl
păcate capitale), în 12 cărţi (primele patru sînt regulile mona-
riu-zise, iar ultimele învaţă pe monah cum să lupte împotriva
ate principale); Conlationes Sanctorwn Patrum (r :r>r w<?rhiri rn în 24
de cărţi, capodopera sa, în care tratează despre menirea ii şi
lupta sa pentru desăvîrşire, sub forfaia unor convorbiri i] şi
Sf. Vherman le-au avut cu cei mai vestiţi monahi din e
incarnatione Domini (Despre înţm^area^ommdui), în 7 are
de combatere a nestorianismului. Sfîntul Ioan Casian este
unul din reprezentanţii de seamă ai
patristice de la începutul secolului V. El a făcut legătura
LUS şi Răsărit, prin principiile vieţii monahale ² fiind un ade-
inte ai monahismului apusean ², dar şi prin hristologia sa.
>dus în Apus un gen literar nou, patericul, în care principiile
ile vieţii monahale sînt înfăţişate prin convorbiri sau discur-
te de părinţii cu o înaltă viaţă duhovnicească.
isie cel Mic sau Exiguul este prezentat de biograful şi prie-
Cassiodor (prim-ministru sub Theodoric, regele ostrogoţilor),
<de neam scit, dar de maniere întru totul romane, foarte pri-
ambele limbi, cunoscător perfect al Sfintei Scripturi şi al Dog-
Dionisie însuşi, în prefaţa uneia din traducerile sale din Sfîri>
l al Alexandriei în latineşte, prezenta Sciţia drept patria sa.
Intr-o altă prefaţă, la o traducere din acelaşi Sfînt Părinte, îşi arăta
recunoştinţa faţă de un episcop cu numele de Petru, pentru bineface-
rile şi strădaniile pe care le-a depus ca să-1 îndrume în copilăria sa.
Presupunem că este vorba de un episcop din Tomis, care îi va fi urmat
în scaun lui Teotim II. Născut în jurul anuluj-|470. Dionisie a inferat de
tînăr într-o mănăstire din Scythia Minor, apoi a ajuns în Orient şi la
Constantinopol. Probabil în anul 496 a fost chemat la Roma, trăind o
vreme în mînăstirea Sfînta Anastasia. A fost hirotonit preot. La Roma
a lucrat în cancelaria papală, a tradus din greceşte, a predicat, a in-
struit pe alţii. Spre sfîrşitul vieţii (f c. 545) se pare că s-a retras în mî-
năstirea Vivarium, din Calabria, întemŞfafa^de prietenul şi admiratorul
său Cassiodor, retras şi el acolo.
Dionisie Exiguul a făcut mai multe traduceri din greceşte în lati-
neşte. Se cunosc prefeţele sale la zece traduceri din lucrări teologice,
aghiografice şi canonice. Dintre lucrările teologice pot fi menţionate :
Despre crearea MOMiui^ a Sfîntului Vrigorie de Nissa (tradusă la ru-
gămintea unui preot cu numele Eugipiu), două Scrisori ale Sfîntului
Chirii al Alexandriei-către: epîscCfpul Succesus ^inDîtîCSzâr^^Ts^^îfeL
£pfeta2a,^smQdqJf.C^
noscută sub numele de Epistola XVII), inclusiv cele f2~anatematisme,
Jogaosul câtre_armeni ^ÄpaJjăaAttlui-Ba&clu al Constantinorxjlului. A
tradus apoi cîteva lucrări aghiografice : U£i£!-p-,Lat^-^fipteilJf](lhiaÄ»fff/q-risiiea
aflării capului Siintului Ioan Botezătorul şi Viata

Tot el a tradus din greceşte în latineşte Canoanele zise «apostoli-

ce» ale primelor patru Sinoade ecumenice şi ale unor Sinoade locale
în două ediţii sau versiuni (Codex canonum ecclesiasticorum), la sfatul
unui «prea iubit frate Laurenţiu». A întocmit şi o «colecţie de decreta-
le» a opt papi, «colecţia dionisiană», la cererea unui Iulian, se pare
superiorul mînăstirii Sfînta Anastasia. Ambele colecţii candnice s-au
bucurat de o largă circulaţie în Biserica apuseană. I se atribuie şi o
culegere de texte patristice (florilegiu) din lucrările marilor Părinţi bi-
sericeşti de pînă la el (Sfinţii Atanasie al Alexandriei, Vrigorie de
Nazianz, Vrigorie de Nissa, Vasile cel Mare, Ciprian din Cartagina,
Ilarie din Pictavium, Ambrozie al Milanului şi Fericitul Augustin), mai
ales texte referitoare la disputele hristologice şi trinitare.
Dionisie Exiguul a avut, în acelaşi timp, bogate cunoştinţe de astro-
nomie, calendaristică şi calcul pascal. Mai multe lucrări de acest gen
îi sînt incluse în Liber de Paschate, sau Cartea despre Paşti (Pascalia
g şi r e gu lile înd re ptă rii ei, P reciz ări pe nt ru sta bil irea d atei
E le m e ntele calculu lui calend aristic şi pascal ş.a.). hi p d e ose bi t
tr e bu i e su b li ni at fa p t ul c ă D i o n i si e a fi xa t c r o n o -> i creştin e,
în ce pî n d pen tru pri m a o ară nu mă r ar ea an ilor «d e la 5 a
D o m n u lui n ostru Iisu s Hristo s, pentru ca să ne fie m ai cu -
îcepu tul n ăd ej dii, iar pricin a mînt uirii o m en eşti (adi că P ati mil e
r u l u i n o st r u ) să l u m i n e z e c u m ai m u l t ă st ră l u c ir e ». F i x î n d - o
jiul 75 4 (d upă u nii la 7 53 ), în loc de 74 9 «ab U r be cond ita», a
e r oa r e d e p at r u sa u ci n ci a ni. N o u a « e r ă », n u m it ă « a î n tr u p ă -
la Hri st o s», sa u «di o ni sia n ă », a fost a d o ptat ă î nc ă d in vr e m e a
H a, î n s e c o l el e I² V I I I î n F r an ţ a, i ar c u ti m p u l î n t o at e ţ ă r il e

ilt ă c ă d ac o -r o m a n u l D i o n i si e E xi g u u l a f o st u n m a r e t e o l o g,
it m a i al e s d e pr o bl e m e l e d o g m a t i c e c a r e fr ă m î n t a u at u n c i
c an o n i st , t r a d u c ă t o r , d a r , î n a ce l a şi t i m p , u n o m d e c u l t u r ă
c u al e se c un oşti n ţ e d e cal e n d ari sti c ă şi a st r o n o m ie, că r ui a i se
S « si st e m u l cr o n ol o g i c cr e ştin », fo l osit a zi în toa tă lu m e a.
î c h e i er e a ac e st o r c o n si d e r aţ i i, m e n ţ i on ă m f a p t u l c ă î n c î t e va
recente se în cearcă id entificarea lui cu acel «D ionisie P seud o-
:tul », căr uia i se atri bu ie cu n oscutele lucr ări mi stice : D esp re
di vin e, D esp re teolo gi a mi st ică , D e sp re ierarh ia cerea scă şi
e ra rhia bi se ric ea sc ă , la care se ada u gă u n n um ă r de ze ce

Ŷ e « c ăl u g ă r i i s ci ţ i » a m i n t i ţ i î n c o n t r o ve r s el e t e ol o g i c e d e l a l
sec o l ulu i V I, m ai po t fi r eţin u t e n u m e l e l ui L e j a j^Ji ^j ai di L et u l
V italian (u nii îl identifică cu m arele teolog Le on ţiu din B i-£ 5 ²
54 3), Io an M ax en ţiU ţ cu opt cărticele ² Lib ellL ² în care cu
felurite pr o ble m e hfist olo gice şi antrop ologice, un dialog
r
£iSlQ U Q ^o s^m dou ă cărţi, şi un Libellu s fid ei (C ărticica credin -u
di a co n ul şi alţii. D e spr e c el d in ur m ă se spu n e că ar fi trad u s îr e
di n P ări n ţii g r eci în l atin e şt e şi ar fi r ed act at u n f l oril egi u, mi în
ajutoru l teolo giei acestor m o n ahi. In orice caz, m onah ii e ze nta u
un cu re nt te ol o gi c c are 1 a atr as ate nţi a la vr e me a sa. îrşit,
tr e bu i e e vi d e n ţi at şi fa pt u l c ă l u c r ă ril e a ce st o r i er a r hi şi i n
S c yt h i a M i n or sî n t c on si d er a t e a zi c a p ri m e l e m an i fe st ă r i ii
c ultu r ale d e ni vel c on ti n en t al al e d a co-r o m a n ilo r, str ă m o şii r.
« A n i f ost p u şi î n ci r c ul a ţi e eu r o p ea n ă pr i n o p er e scr i se î n t i n a
d e o a m e n i c a N i c e t a d e R e m e si a n a, I o a n C a si a ri , Io a n i e
T o r ni s, Ioa n M ax en ţiu , Di on i si e c el M i c şi di ve r şi c ălu g ări : e l
p u ţin tre i cu n u m e le d e Io a n ), a ş a c u m , în a c e laşi ti m p,


viitorul popor francez intra în aceeaşi circulaţie europeană, cu aceeaşi
limbă, prin Ilarie de Poitiers, Martin şi Vrigorie de Tours, Sulpiciu Se-
ver etc, poporul italian prin episcopi ca Ambrozie şi scriitori ca Rufin,
Ieronim, Paulin de Nola, iar poporul spaniol prin Prudenţiu, Isidor de
Sevilla etc». (Ioan V. Coman, în rev. Ortodoxia, an XXXIII, 1931, nr. 3,
p. 361).
Y
     
 Din cele prezentate, reiese că Episcopia Tomi-
sului, cea mai veche instituţie bisericească superioară pe teritoriul
patriei noastre, a îndeplinit un rol însemnat In trecutul Bisericii
creştine. Ea este întîlnitâ în istorie în secolele IV²VI, într-o peri-ţ
oadă de mari dispute hristologice, care au dus şi la convocarea pri-
melor cinci sinoade ecumenice, la care ierarhii tomitani au adus o
contribuţie însemnată, luptînd pentru păstrarea unităţii Bisericii creş-
tine şi a dreptei credinţe. în acelaşi timp, ei au ferit şi pe credin-
cioşii lor de învăţăturile eretice, fiind în permanenţă pe linia adevă-
ratei învăţături ortodoxe, încît doi din ei au fost trecuţi în rîndul
sfinţilor. Au avut legături cu figurile reprezentative ale Bisericii din
vremea aceea, ca Sfîntul Vasile cel Mare, Siîntul Ioan Gură de Aur
şi mai tîrziu cu papa Vigilius al Romei.
în acelaşi timp, trebuie remarcat şi faptul că unii din ierarhii de
--‡ la Tomis au fost cărturari de seamă, lăsînd opere scrise, ca Teotim
Filozoful şi Ioan, apreciate elogios de contemporanii lor. Pe lîngă ei,
au activat şi alţi teologi de prestigiu, ca Sf. Ioan Casian, Dionisie
' Exiguul şi «călugării sciţi».
Ca o concluzie generală, putem afirma că Episcopia Tomisului
.reprezintă un moment de seamă atît în istoria Bisericii noastre, cit
şi în istoria întregii Biserici creştine. )
Ŷ . ‡ « i s it - . v i i v i uA'tîi '. .'..) HAC; -: ; ,>'.&
.: ' .‡ Ŷ² £ . in MQ t ' J . V îf c w u : . ‡-‡Ŷţ>»l
T Ŷ .. t -l S » l Ua q '. tr i e vi . Ŷ: , iyo8 a s. ' .- t sv)
Pt ",; .- - . i f . j vr ,( B I B L I O V R A F d E r s "'\ ', '. n v : Ŷ - Ƈ > ‡ "‡"»

I z v o a r e : Fontes Historiae Daco-Romane (Izvoarele Istoriei României), III,

Bucureşti, 1970, XII + 768 p. ; Actele martirice, Studiu introductiv, traducere, note şi'.
comentarii de Pr. Prof. Ioan Rămureanu, Bucureşti, 1982, 372 p. (voi. 11 din colecţia;
Părinţi şi scriitori bisericeşti).
CARL DE BOOR, Nachtrăge zu den Notitiae Episcopatuum, în Zeitschritt iur
Kirchengeschichte, XII, 1891, p, 519²534 şi XIV, 573²599; JEAN DARROUZES, Notitiae
Episcopatum Ecclesiae Consţantinopolitanae. Texte critique, introduction et notes,
Paris, 1981.
E p i s c o p i a T o m i s u l u i : RAYMUND NETZHAMMER, Das, altchristlichc Ţomi,
Ein Kirchengeschichte Studie, Salzburg, 1903 (trad. rom. Creştinătatea în vechea Torni,
Baia Mare, 1904, 49 p.); V. PÂRVAN, Nuove considerazioni sul vesco-vato della
Scizia Minore, în «Rediconti della Pontificia Academia Romana di Arche-oiogia», 2,
1924, p. 117²135; V. LAURENT, La Scythie Mineure iut-elle tepresent&

\
 PERIOADA INT1IA (SECOLELE II²VI)

Ŷ Chalcidoine? în «Etudes byzantines», t. III, 1945, p. 115²123 (trad.

arhiepiscopul de Tomis la sinodul din Chalcedon ? în «Revista Isto-CXI,
1945. P- 19²27); NICULAE ŞERBÂNESCU, 3600 de ani de la fe documentară
despre existenţa Episcopiei Tomisului, în B.O.R., an. i9( nr g²io, p. 966²1026;
EMILIAN POPESCU, Contributions ă la storique de la Peninsule Balkanique
aux V-e²VHI-e siecles de notre [» N. S., XIII, 1969, p. 403²415 j A. A.
BOLŞACOV-VHIMPU, Organi-i din Scythia Minor în secolul al Vl-lea,
în V.B., an. XXIX, 1970, nr. _977 ‡ A. A. BOLŞACOV-VHIMPU,
Episcopul din Tomis a participat ecumenic de la Niceea (325), în V.B., an.
XXXIII, 1974, nr. 5²6, p. 437 AN POPESCU, Organizarea eclesiastică a
provinciei Scythia Minor în n, în S.T., an. XXXII, 1980, nr. 7²10, p.
590²605 (şi extras), EMILIAN ie City of Tomis as an autocephalous
Archbishopic of Scythia Minor emarks on the Chronology of
Epiphanius Notitia, în Byzantidka, 6,
148 j EMILIAN POPESCU, începuturile îndepărtate ale autocefaliei
>doxe Române: Tomisul, arhiepiscopie autocetală, în voi. Centenarul
îisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1987, p. 327²353. ji d i n
S c y t h i a M i n o r : JEAN CASSIEN, Conlerences. Introduc-itin,
traduction et notes par Dom. E. Pichery, Paris, 1955²1958, 1959
247 p. (volumele 42, 54 şi 64 din colecţia Sourtes chretiennes); JEAN
.titutions cenobitiques. Texte latin revu, introduction, traduction et no--
Claude Vuy, Paris, 1965, 531 p. (voi. 109 din colecţia Sources chre-

.N CASIAN, Despre întruparea Domnului. Introducere de Pr. Prof. Ioan

traducere de Prof. David Popescu, în M. O., an XXXVII, 1985, nr. 7²8,
;i an XXXVIII, 1986, nr. 1, p. 44²83 şi nr. 3, p. 71²94.
HS-VALL!1AR<D, Jean Cassien, în Dictionnaire de spiritualite, II, 1, 1937,
; HENRI IRINEE MARROU, La patrie de Jean Cassien, în «Orientalia
iriodica», Roma, XIII, 1947, nr 3²4, p. 588²596: M. CAPPUYNS, Jean
Dictionnaire d'histoire et de geographie ecclesiastique, XI, 1949, col.
:u bogată bibliografie); JEAN CLAUDE VUY, Jean Cassien. Vie et doc-
lle, Paris, 1961 i IOAN V. COMAN, Contribuţia scriitorilor patristici din
ir-Dobrogea la patrimoniul ecumenismului creştin în secolele al FV-lea
în «Ortodoxia» an. XX, 1968, nr. 1, p. 3²25 (şi versiunea franceză: Le
e l'oecumenisme chretien du /V-e au V/-e siecles en Scythie Mineure
în «Confacts» revue francaise de l'Orthodoxie, Paris, XXII-e annee, no.
61²85); IOAN V. COMAN, «Sciţii», Ioan Casian şi Dionisie cel Mic şi
' cu lumea mediteraneană, în S.T., an. XXVII, 1975, nr. 3²4, p. 189²203,
anceză «Les Scyttes», Jean Cassien et Denys le Petft et leurs relations
de mediterranien, în Klironomia, voi. 7, t. 31, Tesalohic, 1975, şi extras);
OMAN, Opere/e literare ale Siîntului Ioan Casiari, în M. B. an. XXV,
-12, p. 552²569; IOAN V. COMAN, Spiritualitatea patristică în Scythia
doxia credinţei, în «Ortodoxia» an. XXIX, 1977, nr. 2, p. 153²172;
3MAN, Scriitori teologi în Scythia Minor, în voi. De la Dunăre la Mare,
p. 63²83; IOAN V. COMAN, Teologi şi teologie în Scythia Minor in
-VJ, în BOR, an XCVI, 1978, nr. 7²8, p. 784²796; IOAN V. COMAN,
iriceşti din epoca străromână, Bucureşti, 1979, 376 p.; IOAN V. COMAN,
rtodoxiei româneşti în creştinismul daco-roman. Aniversarea a 16 secole
Apărea episcopului Terentie-Gherontie de Tomis la Sinodul II ecumenic
Constantinopol, în Ortodoxia, an XXXIII, 1981, nr. 3, p. 337²361; NES-
IICESCU, Scrjeri patristice în Biserica Ortodoxă Română pină in secolul
v
a> 1983, p. 27²84 (şi în voi. Primele scrieri patristice în literatura noas-
-XVI, Craiova, 1984, p. 31²97).
 VHEORVHE DRAVULIN, Ieromonahul Dionisie Smeritul, «Ex/guus» sau «cel
mic». Încercare de întregire bio-bibliograiică, în S.T., an XXXVII, 1985, nr. 7²8,
p. 521²539; VHEORVHE DRAVULIN, Un tiu de mare faimă al Arhiepiscopiei Tomi-
aului in veacul al Vl-lea la Roma, în S.T., an XXXIX, 1986, nr. 3, p. 92²  Preiefele
cuviosului Dionisie Smeritul sau Exiguul la unele traduceri în limba latină. Studiu
introductiv şi bibliografie de Pr. Dr. Vheorghe Drăgulin, traducere de Prof. David
Popescu, în M.O., XXXVIII, 1986, nr. 2, p. 76²125; Cuviosul Dionisie Smeritul sau
Exiguul: Doua Epistole despre problemele datei Paştelui şi «Elementele calcului
calendaristic şi pascal». Studiu introductiv şi bibliografie de Pr. Dr. Vheorghe
Drăgulin, traducere de Prof. David Popescu, în M.O., an. XXXIX, 1987, nr. lÄ p.
27²70; VHEORVHE DRĂVULIN şi AUV. DRĂVULIN, Cercetări asupra operei lui
Dionisie Exiguul şi Îndeosebi asupra celei necunoscute plnă acum, în M.O. an. XL,
1988, nr. 5, p. 24²6a
VASILE SIBIESCU, Călugării sciţi, Si biu. 1936, 24 p. (extras din «Re-
vista Teologică», Sibiu, an. XXVI, nr. 5²6, 1936, p. 182²205); IOAN PULPEA
(RĂMUREANU), Episcopul Valentinian de Tomis. Corespondenţa lui cu papa Vigi-
lius în chestiunea «Celor trei capitole*, în B.O.R., an. @1947, nr. 1²3, p. 200²212;
HENRI-IRBNEE MARROU, Jean Cassien ă Marseille, în «Revue du Moyeu Age la-
tin», I, 1945, p. 5²26.
DUMITRU STĂNILOAE, Contribuţia «călugărilor sciţi» la precizarea hristolo-
giei la începutul secolului VI, în M.O., an XXXVII, 1985, nr. 3²4, p. 199²244;
Scrieri ale «călugărilor sciţi daco-romani» din secolul al Vl-lea (519²520), stu-
diu introductiv de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae şi traducere de Pr. Prof. Nicolae Pe-
trescu şi Prof. David Popescu, în M.O., an. XXXVII, 1985, nr. 3²4, p. 245²254,
nr. 5²6, p. 391²440, nr. 9²10, p. 680²707 şi nr. 11²12, p. 783²792.

>

V
>






Ä
l
 
MONUMENTE DE ARTĂ BISERICEASCĂ
ÎN SCYTHIA MINOR (DOBROVEA)
ÎN SECOLELE IV²VI

prezentat în alte pagini cîteva ştiri despre viaţa creştină din

/incie Scythia Minor şi mai ales cele despre Episcopia exis-
ecolele IV²VI da Tomis, străvechea cetate de pe malul ves-
itului Euxin. Viaţa creştină din SjCjthia,;^iBOi de altădată o
:onstitui din actele martirice ale celor ce au pătimit aici pen-
s în primii ^tt ai secolului IV, în cursul singeroaselor prigoa-
ţuîte de împăraţii Dîocleţîan şi apoi de LicImuŢliar mai tîrziu
Apostatul. Ea poate'li reconstituita "însă*'şTcfm"numeroasele
^ologice cu caracter creştin, scoase la iveală încă de la sfîr-
lului trecut în diferite părţi ale Dobrogei. Campaniile de să-
i Dobrogea au fost conduse de cunoscuţii arheologi Vrigorie
(1850²1909), Vasile Pârvan (1882²1927), D. M. Teodorescu,
mea noastră de către cercetători de la Institutul de Arheologie
eşti şi Muzeul arheologic din Constanţa. Vestigiile arheolo-
)creştine din Dobrogea pot fi împărţite în trei grupe : inscrip-
:e, obiecte de cult şi bazilici.
icripţii. Se cunosc, pînă în prezent, aproximativ 100 de in-
eştine din secolele IV²VI, mai ales pe monumentele funerare,
itate provin de la Tomis, metropola provinciei, iar restul de
-fIstria), Callatis (Mangalia), Axiopo|w(HlnogIlîngă Cerna-
meţum ^Pantelimon.*,.jud. .. ConsiaxLţaXJDinogetia (Varvăn, în
rasului Valaţi) şi din alte părţi. Mai mult de jumătate sînt
piatră locală sau pe marmură adusă din Vrecia, iar restul pe
e metal (argint, bronz, plumb, dut ars, os, sticlă sau alte ma-
 Peste un sfert din ele sînt în limba latină, restul în limba greacă
vorbită mai ales de populaţia din centrele urbane de pe ţărmul Mării
Negre. Din numele întîlnite, mai mult de o treime sînt greceşti, tot pe-
atîtea latineşti, cîteva biblice, unul este gotic, două hunice etc. Creş-
tinii menţionaţi în inscripţii aparţin tuturor straturilor sociale : sluji-
tori ai Bisericii, magistraţi, funcţionari, negustori, ofiţeri, soldaţi etc.
Inscripţiile sînt însoţite de semnul crucii, de monograma lui Hristos
Ŷ= chrisma sau chrismon ² (IX sau XP sau A 2 ), precum şi de unele
reprezentări simbolice caracteristice artei paleocreştine : peştele, po-
rumbelul, păunul, viţa de vie, frunza de palmier şi altele.
Textul inscripţiilor ² aproape toate funerare ² este popular şi
ortodox. în ele se cere mila lui Dumnezeu pentru cei morţi, se exprimă
nădejdea în înviere şi bucuria pentru fericirea vieţii veşnice, se elo-
giază martirii, se fac rugăciuni pentru odihna celor adormiţi sau se
cere ajutorul lui Dumnezeu pentru cetatea refăcută. Iată cîteva din
aceste inscripţii: «Domnul este luminarea mea şi Mîntuitorul meu,
de cine mă voi teme?» (greceşte, Tomis) ,‡ «Pe cei săraci ai lui îi voi
sătura de pîine. Pe preoţii lui îi voi îmbrăca cu mîntuire» (greceşte,
Tomis şi Histria); «Pacea mea dau vouă» (latineşte); «Pentru Theodule,
soţia me'a, care a fost fiica preotului Patricius» (latineşte, Tomis); «Ha-
rul lui Dumnezeu. Fiţi sănătoşi, trecătorilor. Aici zace... de 51 ani.
Odihneşte-o, Dumnezeule, cu drepţii» (greceşte, Tomis); «Aici odihneşte
Heraclide, citeţ (anagnost) al sfintei şi soborniceştii Biserici» (greceşte,
Tomis); «Simplicius, fiul lui Casian, de neam sirian şi ca pregătire
jurist şi soţia acestuia Melitis, fiica lui Aedesius, avînd strămoşi nobili,
după ce au trăit mulţi ani şi au cunoscut o bătrîneţe cinstită, acum am
ajuns printre cei drepţi, în nădejdea învierii şi a fericirii vieţii veşnice»
(greceşte, Callatis); o inscripţie aşezată pe zidurile refăcute ale oraşu-
lui Tomis avea cuprinsul: «Doamne Dumnezeule ajuită cetăţii refăcute.
Amin» (greceşte); altele cuprind texte mai scurte: «Măria naşte pe
Hristos», «Lumină-viaţă», «Emanuel, cu noi este Dumnezeu», «Ai milă
Doamne», «Doamne ajută» etc. La Tropaeum Traiani s-a descoperit
singura inscripţie greco-latină din epigrafia creştină, avînd textul:
«crucea morţii şi a învierii». O inscripţie votivă descoperită la Axiopo-
lis (Hinog-Cernavodă) în 1947 pomenea trei mantiri care au pătimit
aici, cunoscuţi şi din textele Martiriologiilor : Chirii, Chindeas şi Tasius
(Dasios).
Pot fi amintite apoi o seamă de alte pietre cu inscripţii creştine.
De HÎlJiL pa im ftlnr; ^p calcar, descoperit Ia Constanţa (sec. IV²V),
se. afla o inscripţie grecească închinată «fericitului Timotei», probabil
 deÄcjidad,botezat sub
fc^^, placă deji*toăr-daracHaex&ă-4a, a p^^

§x _fî^sec. V I). Toate inscripţiile datează între sfîrşitul

ui III şi secolul VI inclusiv.

iconom, admînîsţfator «al bisericij^^îriţul Toan din 


una un ipodiagăn^jptă^^

;
î Callatis menţiona numele episcopului Ştefan, _iar__o inscripţie
tme-fCavarna, 'în"Buîgâria) consemna pe «Stephanus diacmius».
^dirric'lîe^HHfli^ exis-
reunei erezii în Scythia Minor.
Obiecte paleocreştine. între acestea, pe primul loc trebuie men-
gema (cornalină) descoperită in a doua jumătate a secolului
la Constanţa, aflată acum în British Museum din Londra. După
L unor specialişti, datează din secolul IV, chiar V, deşi unii au
t s-o dateze, fără şanse de izbîndă, în secolul II. Pe ea este
Mîntuitorul gol, în mărime supraomenească, avînd de fiecare
:îte şase apostoli. Deasupra sa e cunoscutul cuvînt IX0TE =
niţiaiele cuvintelor 'I7]ooua Xpioxoî @sou lîo? Sco-c^p = Iisus Hris-
il lui Dumnezeu Mîntuitorul.
alt obiect de valoare este discul refăcut de episcopul Paternus
isului, înainte de anul 518. Este din argint aurit, de dimensiuni
vînd diametrul de 61 cm şi greutatea de 6,22 kg. Pe margini se
friză lîmpodobită cu o coardă de viţă de vie ondulată, cu frunze,
i, figuri de animale, păsări, vase etc, toate în relief, şi patru
Dane circulare, în care se află cîte o cruce. Friza este încadrată
ă ghirlande cu foi de laur. în adîncitura discului, de jur împr,e-
găseşte inscripţia: «ex antiquis renovatum est per Paternum,
ss(imum) episc(opum) nbstrum. Âmeh» [== a fost reînnoit
/echi prin Paternus, prea cinstittll riostru episcop. _Amjja). în cen-
iflă monograma lui Hristos (chrisma, X^fT^Tocupind toată adîn-
discului, încadrată de literele A şi 2. Pe dosul talerului sînt im-î
patru sigilii de control, unul din ele purtînd chipul şi numele
tului bizantin Aoşştasie I (491²518), de unde deducem că a fost
 ceva mai înainte de 518. PtdîTsecoîud VII, discul a fost dus de
sau de bulgari, cum cred unii) şi îngropat într-o ladă care cu-î
vreo 400 de obiecte de aur, între care şi patru vase liturgice,
 în greutate de 50 kg, la MalaiaPer^cepJin>a-Jîngă Poltava (R.S.S. Ucrai-
neană), unde a fost de^st^rpenTdenişte ciobani în 1912. Astăzi se
păstrează în Muzeul Ermitaj din Petersburg.
Se. pot consemna apoi trei ulcioare cu chipul Sfintului Mina, desco-
perite la Conşţaj^ţâ. Acestea provin dftTrnafeTe centru de pelerinaj de""
îă KarirT Abu Mina, la 25 km vest' de "Alexandria Egiptului, unde era'
mormîntul sfîntului şi unde erau purtate de pelerini, pline cu apă tămă-
duitoare luată din izvorul existent sub biserica în care se afla mor-
mîntul. Aceste ulcioare constituie o dovadă asupra legăturilor dintre
capitala provinciei Scythia Minor şi Egipt în secolele V²VI, cînd au
atins culmea înfloririi atît viaţa creştină din Tomis, cît şi producţia
ulcioarelor din renu mitul loc de p elerinaj de la Karm Abu Mina.
La Constanţa s-au descoperit cîteva plumburi comerciale (acestea
serveau la sigilarea baloturilor spre a garanta autenticitatea proveni-
enţei mărfurilor, dar şi spre a certifica p ercep erea taxelor vamale).
Unele din ele aveau imprimate monograma lui Hristos sau alte simbo-
luri creştine. Vreo 5 0 de astfel de plumburi s-au descoperit în satul
I
n&°mmm ^ OS t S a c id a va )- în colţul de^|^v^s^^ i ^^!f^ej a M B pe malul
T^^ acestea, trei pţezintă interes p entru noi. Pri-

±
- nral are ca reprezentare un animal, probabil un miel, deasupra căruia
se afla monograma creştină (X -f P) ,‡ al doilea este prevăzut cu o cru-
ce, avînd, probabil, la capetele braţelor ei cîte un peşte ; al treilea mai
păstrează jumătate din formula "" '^^^iî^iLl^' Doamne ajută). Toate
trei datează din a doua jumătat e a secolulur IV.
Opaiţe creştine s-au descoperit în diferite părţi ale Dobrogei. Unul
din el e, din lut ars, a fost des coperit în 1 906 laCo j^jgsig^ datează
din sec. IV²V (azi în Muzeul de Istorie din Bucureşti). Pe disc, în centru,
este chipul lui Hristos binecuvîntînd cu amb ele mîini. De o parte şi d e
alta sînt două oficii pentru turnat ulei, iar către marginea interioară a
chenarului, o inscripţie Iatină7"l?p3rern_mejarn<i^^ chenarul discului se află
busturile celor 12 apostoli, despărţiţi în două grupe de o siluetă
feminină, în picioare, deasupra capului lui Hristos şi care abia se
distinge, desigur Sfînta Fecioară Măria. O asemenea reprezentar e
iconografică este cea mai veche p e teritoriul ţării noas- Ŷ tre şi se pare
unică pe un astfel de obiect.
Probabil la iZon&iai4&* s-a descoperit un opaiţ de bronz în formă >
de peşte, avînd p e o parte mon ogra ma lui Hristos, iar pe cealaltă, o
cruce cu braţe egale. La Luciu ² jud. Ialomiţa, în apropiere de Dunar^T i
s-a găsit un splendiaoŢnrtt~dii^ bronz, cu o cruce masivă în partea su- \

11 ² Istoria B.O.R.
 $ c




c
(a m b ele în M u ze u l de Ist o ri e al R o m ân i ei ). L a Izvo a rel e (fost 1
) şi I st ri a ( a m b el e î n j u d . C on st a n ţ a ) s - a u d e sc o p e r i t fe l u r i t e ;
î de bronz, aur şi argint din secolele V -^-V T,. lax, la I}qŢ hosj_(*j-\ \
în oraşul Valaţi), dou a...£ru ci_ cu_ sidef (secolul III), o am fora cu
m a cre ştină şi alte o bie cte (se c olele III² IV ); Y n "B un ă parte se Ŷ"'Ŷ
i în M uzeul arheja.logic dia»C on staata, L a Tro pa eum fraiani s-a """""
îr*o^cad eîniţă (thu ribulu m ) din lutjars, iar la, Din pgefia od ăiţă»,,_., , *
ijU a -bfon z apar-ţin ătoer e-sec olujuj_ V I (a mb el e se p ăstrează în Ŷ.
de Istqrie_,,iiia..B u.C U Ig§ti). La Sacidavă (izvoa rele) s-au descd 1 - .":
epotire şi alte obiecte liturgice. '" ² -~. ‡ .
izili c i pa l e oc r e şti n e. In vec h il e " ce n t re g r ec e şti şi r o m an e di n t (
M i n or , în c a re s- a u e f ec t u at să pă t u ri ar h e o l o g i ce , s-a u d es c o- Ŷ' |
n ă a cu m, pe st e 3 5 d e b a zi li c i p al e o c r e şti n e . V o m c er c et a p e ;« ;,
;el e ma i r e pr e ze n t ati ve , d u pă l o calit ăţil e în ca r e a u fost g ăsit e. :> J

r o m i s, d e şi c e r c et ă r i l e a r h e o l o g i c e sî n t d e st u l d e a n e vo i o a se 4 :
fa ptu lui că or aşu l nou este su p rap u s peste cel vec hi, totu şi s-a u 4şt
rit pî n ă a cu m şase ba zi li ci. U n a di n tr e el e e st e ce a d e sco pe r it 㠇,
pe l o cu l vec h ii gă r i a or a şu l ui, c o m p u să d i n alt a r, n ao s cu t r ei '
n a rt h ex ( pr o n a os) ‡ su b al t ar se afl a o m ar e cri p t ă cr u ci f o r m ă . ;
der ă că date ază din sec ol ele V ² V I, în l oc uin d, de sigu r, pe u n a
ie. Alta, situ ată lîng ă m ar e, a fost d esc op erită în 1 98 9 ; fiin d cea
e d i n D o b r o ge a, se a pr e c i az ă că a c e a st a e ra c at e d r a l a e p i sc o -

F ro p a eu m T raia ni (azi Ad a m clisi), cetate î nte m ei ată de T raia n, _

d e C o n st a ntin c el M ar e şi Li ci n iu, s-a u d esc o p eri t pî n ă î n p r e -
ci ba zilici di n se col el e V ² V I, di ntr e c ar e patr u pe str a da pri n - \
a u î n i me d i at a e i a pr o p i e r e , i a r a ci n ce a , o b az i l i c ă d e ci m i t i r , ele
er a b azili ca d e m a ir mu r ă, nu mit ă a şa d u pă m at eri alul între -la
recon stit uirea ei, în ti m pu l î m păratul ui Ju stinian (52 7 ² £6. 5). j le
c ar e au s c o s - o l a i v ea l ă î n 1 9 0 6 a u c o n st at a t p a t r u fa z e d e ' -ţi e
: pri m a , p e l a 3 5 0 , su b C on st an ţi u, a d ou a, l a î n c ep u t u l se -V , a tr ei a
su b Ju stin i an ^ cîn d a fo st r efă cu t ă ca bi seri c ă epi sco -n st r u i n d u -s e
al ăt u ri d e e a u n ba pti st e ri u, şi a pa t r a, l a S îî f ş T t uî l i V I, î n a i n t e d e
i n v a z i a a v a r i l o r (l u cr ă r i l e n i c i n -a u f o s t t e r - Ŷ L u n g i m e a ba zi li cii
( fă ră atri u m ) er a d e 2 5 ,5 0 m. A c ea st a e st e b a zi l i c ă el e n i st i c ă c u
a t i i u m * , d e s c o p e r i t ă p î n ă î n pr e z e n t î n

Ŷnum c ²= spaţiu deschis, înconjurat adesea de coloane, la intrarea unei

ba-‡ - lri. .galerie deschisa, susţinul& de o colonadă, care se întinde de-a
lungul ' în jurul unei grădini sau pieţe.
D ob r ogea. A triu m-ul este înc onju rat d e trei p ortice, pe laturile d e n ord ,
vest şi sud. în mijlocu l atriu m ulu i se afla o fî ntîn ă (ph iale). A c est tip d e
atriu m e st e o c ar a cteri stic ă a ba zilicil or din sec ol ele i V ² V T fifa r cle_pe
ţărmul apusean al A.si£iÄ]Viir;j | ţii ^ifl^^orr^tarT tiriopnl. Din atriu m se
intra în n arthe x (creaţie gre ce ască din se colele V ² V I) şi car a c t e r i st i că a
bi se r i ci l o r p a l e o cr e şt i n e d i n V r e c i a şi C o n st a n t i n o p ol ) prin dou ă uşi
laterale (core sp un zătoar e porticelor de n ord şi d e sud ale a t r i u m u l u i ).
In t r a r e a p r i n c i pa l ă î n b a z i li c ă se g ă se a pe l a t u ra î n g u st ă d e su d a
na rth ex ulu i, u nd e e xi sta un mi c po rt al ( pr o p yl o n). D in n arth ex se intr a
² prin t rei d esch ideri ² în na os, de di men siu ni m ai m a ri, î m părţit în t rei
na ve, ce a di n m ijloc a vî n d lu n gi m e a d e 8 m , i ar c ele l ate rale de cîte 4 m.
în partea d e răsărit a na vei centrale se pă strea z ă baz a balu st rad ei
(can celli), car e se par a na osul d e pr e sb yt eriu m. A c e st a cu prind ea ab sida
şi o parte di n n ao s. în mijlo cu l lui se înălţa altarul pro-priu-zis (prestolul),
adăpo stit sub un baldachin (cib oiriu m). Trei încăperi s -a u ad ău g a t m a i
tîr z i u î n p ar t e a d e r ăsă r i t a ba zili c ii.
L a 3 m su d d e atriu m se a fla clă dire a d re ptu n g hiu lară a b a pitiste -
riu lui, cu tr ei în căp eri. în c ea d e a tr eia în că pe re se a fl a u n b azin ( pi s-
c i n a ) , î n c a r e s e s ă vî r ş e a b o t e z u l . P e l at u r a d e v e s t , î n t r e at r i u m ş i
zi du l d e i n cin t ă al c et ăţii, s-a u d e sco pe rit t e m el iile u n ei c on st r u cţii,
pr o ba bi l l o c uin ţ a e pi sc o p u l u i, ridic at ă în se co l u l V I, od a t ă c u ba pti s-
teriul.
A d o u a b a z ilic ă în se m n ată d e aici e ra c ea n n m i ţa
( n a vă t ra n s v e r sa l ă d r e pt u n g h i u l a r ă, a şe z at ă p er p en d i c u l a r p e l a t u r a
e st ică, în tre n ao s şi a b si d a altar u lui), sau în for m ă d e T, ce a m ai ma r e
(33,8 0 m X 13,7 0 m), dar şi cea mai renu mit ă dintre lăcaşurile de cult
deJxa^ Tr opaeu m. E ste. i mpoitaniăÄşi p_en,iru faptul că e si ngura bazilică
cu transeţîr~ 4ui^D o bro geia, d ar m ai ales pen tru cripta cu m olfşW T sîînte
di n t r an se pt, c ar e au d at n a şt er e la m u l te p el eri n aj e aici. N ao su l a ve a
d o u ă r î n d u ri d e c o l oa n e ca r e p ăt r u n d ea u î n t r a n se pt , fr î n gî n d u - se d e
d o u ă ori î n u n gh i dr e pt . P e l atu r a d e n or d a n ao su lu i er a o c on str ucţie
ane xă, care înd e plin ea fu ncţia d e ba ptisteriu. D eci pl an ul b azilicii era :
narth exu l, naosul, ba ptislteriul, tran septul cu crip ta şi absid a. P rin arhi-
tect ura ei, dar şi prin di m e n siu ni, pr ezin tă m a ri ase m ăn ări cu o bazilică
di n F ili pi, în M a ce d o n i a. A fo st c on st r uită l a sfîr şi t ul sec ol u l ui m ai
de g rab ă în c or^ U ii yi ²
O altă ba zilică la Tr o paeu m Tr aiani est e «b azilica cist ern ă», n u mită
a şa p en tr u c ă a f ost c on st r uit ă d e a su pr a u n ei ci ste r n e r o m a n e. R ui n el e
ei în c hi d u n sp aţ iu d r e pt u n g hi ul ar ( 1 9, 7 0 X 6, 8 0 m ) , p e lat uri l e l u n g i
a vî n d cîte d ou ă zid uri paral ele, l a d istanţa d e 0,7 5 m   de    
re unii au numit-o «bazilica dublă». S-a constatat, de aseme-
easupra cisternei romane s-au înălţat succesiv două bazilici,
loua jumătate a secolului IV, alta în a doua jumătate a seco-

ă bazilică, numită «forensis» sau «simplă», avea trei nave şi

< tripartit, cu o* anexă neoBîŞrTtii'fcTterhiTgâT^rei încăperi anexe
de sud şi două în afara colţului de nord-est. AJfe^sj^&^âgLi. ‡.
JQ (Ţ^gwTţTm i i II... Mţjjola^ rjn^j, martiri (probabil s-au numărat
i 47 de soldaţi care au pătimit la 8 iunie 298, odată cu Mar-
candni); TB'azilica s-a ridicat pe la începutul secolului VI, sub
Anastasie I.
icea bazilică, în afara incintei, era una de cimitir (basilica
alis), simplă, fără narthex, construită cel mai devreme în
Constantin cel Mare.
stria, săpăturile arheologice au scos la lumină ruinele a şapte x|
jat e din secolele V²VI, dintre oare şase în cetate şi una de v|
î «extramurană». ' " ||
acestea, se remarcă bazilica cu^rj£fd^ji_§g£Ql£ie< ^^^VI;u for- ?}_
narthex, trei nave"^e^aTaTe^prîn'**croua rînduri de coloane şi o y
ndcirculară, la răsărit (cu criptă), corespunzînd navei din mij- I
>servat că nava din mijloc este cu mult mai largă decît cele
friptele de mici dimensiuni ale bazilicilor dobrogene (Tro-
stria) arată că ele nu acoperau trupul întreg al vreunui sfînt
r, ci nu mai o parte din moaştele acestuia. Deas up ra lor s e
ta masă. Astfel de cripte constituie o formă şi poate chiar o
rmediară între criptele obişnuite ² de mari dimensiuni ² şi
>bitură de sub sfînta masă, în care se depun azi sfintele moaş-
cei erau boltite şi cîteodată îmbrăcate în p lăci de marmură,
ia de est a cetăţii s-au descoperit ruinele a două mari con-
irticulaore, adevărate palate ale clasei aristocratice histriene,
i secolele V²VI. Una din acestea cuprindea şi o sală drept-

'
i, terminată cu o absidă semicirculară în interior şi cu cinci
îxterior. Ea îndeplinea funcţia de capelă particulară. O ase-
nstrucţie este unică pe teritoriul ţării noastre, ea fiind o ~"
srzie a încăperii cunoscute sub numele de hnsilic;.q privatg
palate romane, socotite de anumiţi cercetăitori ca prototip al
destine. C aracterul de lăcaş de cult creştin al acestei săli
lulare cu absidă îl constituie anumite plăci de marmură des-

N
! CI , cu sculpturi în formă de arcade continui pe marginea fe- f
D
are, care fac parte din aşa numitele meM^&a&^Micul^uimf- în-
tîlnite în vechile centre creştine răsăritene, ce serveau ca jertfelnic
(sfînta masă). N-ar fi exclus ca această mare clădire (cu 10 încăperi), în
care se găsea şi capela descrisă mai sus, să fi servit ca locuinţă unui
episcop. In adevăr, dată fiind importanţa oraşului, cît şi numeroasele
ruine de bazilici descoperite, avem toate motivele să credem că His-
tria a fost şi reşedinţa unui episcop (de fapt apare şi în lista celor 14
scaune episcopale din Scythia Minor).
La Callatis (Mangalia) s-a descoperit o bnxiljfg paleocreştină de tip
sirian (sau cu atrium ^ajaral), ceea ce constituie o raritate nu numai
pentru teritoriul Dobrogei, ci pentru întreaga Peninsulă Balcanică. A
fost construită la sfîrşitul secolului IV şaU-la.|nceputul celui următor.
Iniţial era alcătuită dintr-o sală dreptunghiulară neregulată, împărţită
în trei nave longitudinale de două rînduri de coloane. Altarul, situat
la sud, probabil era separat de sală printr-o simplă balustradă de lemn.
Prin latura lungă de est, naosul avea două intrări care dădeau într-o
curte laterală, de mari dimensiuni. într-o a doua etapă, probabil la în
ceputul secolului VI, sub împăratul Anastasie I (491²518), latura de
sud a sălii dreptunghiulare a fost împărţită, prin ziduri, în trei încăperi:
cea din mijloc servea ca altar, cea dinspre vest ca prothesis (prosco-
midier), cea dinspre est ca diaconicon. Fiecare comunica astfel cu cîte
una din navele laterale (probabil încăperea laterală care comunica cu
diaconiconul îndeplinea funcţia de baptisteriu). Naosul comunica spre
est printr-o singură intrare cu aceeaşi curte interioară, transformată
acum într-un somptuos atrium, mărginit de portice acoperite, susţinute
la cele patru colţuri de pilaştri în formă de L. In colţul SV al atriumu-
l.ui se afla un puţ, din care se scotea apa necesară pentru Liturghie,
botez etc. .
Se remarcă trei elemente care o diferă de restul bazilicilor : orien-
tarea altarului spre sud, lipsa absidei şi plasarea laterală a atriumului,
şi nu longitudinal, în continuarea naosului sau a narthexului. Caracte-
risticile siriene ale bazilicii constau în lipsa absidei şi împărţirea alta-
rului în trei încăperi. Prezenţa acestei bazilici de tip sirian la Callatis
trebuie pusă în legătură nu numai cu o influenţă orientală, ci chiar cu
prezenţa unor sirieni în această colonie grecească din Scythia Minor.
Ia Dinogetia, azi Varvăn, la punctul numit «Bisericuţa», s-a des-
coperit o bazilică de formă dreptunghiulară (16 X 9/70 m), terminată,
ia răsărit printr-o absidă. Zidurile sînt groase de 0,70²0,80 m, con-
struite din piatră alternînd cu puţină cărămidă şi legate cu mortar. Era
pavată cu cărămidă. Interiorul era împărţit, în sensul lungimii, în trei
s a u « n a ve », s e p a r a t e î n t r e e l e p r i n c o l o a n e ( n a v a c e n t r a l ă
1 7 0 m , ia r cel e lat er al e d e 1,8 0 m fi e ca r e). A b si d a e st e se m i -
şi corespun de ca lărgi m e n avei din mijloc. P rinitre d ărî mătu-
iteri or u l ei s-a u gă sit cît e va r e st u ri d e t e n c u i ală , p u rtîn d u r--
tu ră cu roşu, alba stru înch is şi castaniu. S -au desco perit de
nu m er oase obiecte m ăru nte, sigur creştin e, din secolele IV ²
ta ril e a r h e ol o gi c e au d u s l a c on cl u zi a c ă b az ili c a a f o st c on -
in se colele IV ² V şi refăcu tă în ti m p ul î m păr atului A n as -

> ro e ( a zi P i atra F r ecăţei, ju d. Tu lc ea, pe braţu l M acin al D u -

fost dez gr o pate fu nd aţiile un ei bazilici pale ocr eştine, ce pare
ti m pu l l ui C on st an ti n c el M ar e şi c e a m ai ve c h e di n E u r o p a
i. La A xiop olis ( Hin o g, lî n gă C ern a vo d ă) s-au desco perii^ ou ă
in tre care cea din int eriorul cetăţii _se p are că era episc opale
st eri u , i ar î n alt a, î n e xt e ri or, a u f ost î n m o r m î n t aţi r n art m i ,,
ind eas şi Ta si us. ~~ "²²²²-Ŷ²Ŷ²~~-²'"'""'*Ŷ²-*_
trei bazilici "p ale oc r e şt in e s-a u d esc op erit la T ro esm i s (azi
c oaia) şi la C a p ul D olo jm an (pro ba bil fo st a C on stăn tian a, d u-
j -ga r ou m ), d o u a i a N o vi o d u n u m ( azi Isa c ce a) , cî te u n a
z i P a nt e li m o n ) , I b i d a s au L i b i d a ( a zi S l a v a R u s ă), S a
> ), Qarsium (Hîrşbva). 'UnlCl'e aCtsfcea, trebuie să ne reţină
sa d e l a Ib T d a , d e l a sfîr şit u l sec ol ul u i V I, si n g u r a ba zili c ă
> g e a c u t r ei a b si d e l a r ă săr it. C ea d e l a Iz vo ar e l e d at ea ză t o t
îcolele V ² V I. E ste un a din cele m ai m ari bazi lici din D ob r o-
3 X 1 1 , 3 5 m) , fii n d f or m at ă d i n n art e x , n a o s şi a b si d ă se m i -

71 s-a d esc o p erit la N ic uliţ el (ju d. T ul ce a) o b azilică d e l a

lecolu lui IV sau în ce pu *ftri> < ellJi^ ur m ător, su b altarul căreia
o c ri pt ă c u m o a şt el e a p atr u m a r ti ri cr e şti ni. O in sc ri p ţi e î n
Ŷ a că, a fl at ă t ot ac ol o, ar ată că ele ap arţ ineau m artiril or : Z o -
alos, K a ma sis şi F ilipp os, care au păti mit, se pa re, în ti m pu l
secuţii a lui Diocleţian (304 ² 305 ).
i i e r e m a r c a t f a p t u l c ă a p r o a p e l a t o a t e a c e s t e b a z i l i ci s - a u
t şi felurite pi ese scu l ptu ral e ( b az e, fu su ri şi c a pitelu ri de co -
ici de b alu strad ă), toate decorate cu cru ci, ro m b u ri şi alte mo -
m en tale. In alte p ărţi, s-au d esc op erit resturi d e cru ci (d e pil -
atis pe care s-au pu tut citi cu vintele : in m o rte resu rrecti o).
 4. B iseri cuţele ru pestre de la B asarabi (fost M urfatlar). In 19 57 s-a
d e sco pe rit u n i m p ort a nt c en tr u m o n a sti c, fo r m at di n şa se bi se ri cu ţ e
ru p est re, u nic e d e ac est gen , avînd ca an ex e cîte va înc ă peri şi galerii
fu n erare, săpate într-o carieră 1 calcar oa să d e la B asara bi, la 20 k m de
C on sta nţa. P r o feso rul Io n B ar n ea, care a c on du s cer cetările arh e ol o gic e
d e ai c i , a s o c o t i t c ă ar d a t a d e l a sfî r şi t u l s e c o l u l u i a l X -l e a şi î n -
c ep utu l celu i d e-al Xl -le a. D e atu n ci în co ac e î n să, t ot m ai m ulţ i c er -
c et ă t or i l e c on si d e r ă m u lt m a i ve c h i şi a n u m e d e l a s fî r şit u l sec o l u l u i
al IV -l e a şi în c ep u tu l c el ui d e-al V -l e a.
R SFL
' ^C 1^L^3-Ji^--S ^-i»M aM fl. p^rt£ J ,j jx£.j3Jm C T, t;i llun|]e. tie....fLX -3,
50 nija L Dlanul u nei bazilicj, r^igaftft»^ s« » f f«^W a «^Q i»j m prestol în
for m ă de bloc dre ptu n ghiu lar, na os şi n artex (pr o na os). A ltarul era se- "
pa r a t d e n a os p r i nt r - o ba l u str a d ă ( ca n c e lii), î n al ta d e 1 , 0 2 m şi g r o a să
d e 0 , 3 3 m, i ar n a o s u l, d e p r o n a o s p r i n t r - o alt ă b al u st r a d ă .
L a est d e î n c ăp e r e a E 3 se a fl ă bi se ri cu ţ a E 5 , co m u n i cî n d a mî n -
d o u ă prin tr ei de sc h id eri. A r e pl an ul în for m ă d e p atrul ater n ere g ul at
( fi e ca r e l at u ră d e c. 3 n i ) şi î n ăl ţi m e a m e d i e d e 2, 2 0 m . A lt ar u l est e
flancat de d ouă nişe m ai mi ci care în de pli neau fun cţi a d e proth esis şi
di ac o n i c o n. E r a d es p ăr ţit d e n a o s p r i nt r -o ba l u st r a d ă ( ca n c e lii ).
B i se ri cu ţ el e B 1 , B 2, B 3 , B 4 sî nt să pat e în p a rte a 1 d e e st a a ce -
luiaşi m asi v d e cretă d e la B a sarab i, a vîn d toate u n plan si m plu drept-
u n gh i u l a r, cu o a b si d ă l a e st sau su d -e st. B i se r i cu ţ a B 1 a r e d i m e n -
si u n il e d e c. 6 X 2 m , î n ă lţi m e a 2 m şi t re i î n c ă p e r i : alt a r, n a o s şi
p r o n a o s. A i ci s - a a fl a t o i n s c r i pţ i e , î n l i t er e c h i r i l i ce m a r i : A t ( T )
S W ‡= anu l 65 00 = 99 2. B ise ricu ţa B 2 are di m e n siun ile d e 4 X 2,20 m,
a vî n d î n m i jl o c p r e st ol u l. B i se ri c u ţ a B 3 ( a fl a t ă su b B 2 ) e st e u n pa -
r a c l i s f u n e r a r , c a r e c o m u n i c ă s p r e v e s t c u c î t e v a m o r m i n t e ci o p l i t e
în acelaşi m asi v d e cretă. S e co m pu n e dintr-o a bsid ă (altar), nao s
şi pro n a o s. E ste sin gu ra d in cele şase bisericuţe al cărui pre st ol n u este
lipit de p eretele a bsid ei, date fiind di m e n siu nile ei mai m ari, car e per-
m i te au înc o nju rar ea pr e st ol u lui.
B i se ri c u ţ a B 4 se a fl ă su b B 3 , a vî n d d i m e n si u n il e cel e m a i m ar i
( 7 X 3, 5 0 m ). E st e c e a m ai i m p o r t a nt ă di n tr e e le, d at or it ă r e p r ez e n -
tărilor şi in scri pţ iilor d e p e stîl pii şi per eţi i ei in teri ori. P ron a o su l ²
în că per e dre ptu n g hiu lar ă în gu stă ² e st e se pa rat de na os prin d oi stî lpi
p ă t r aţi, t ă i aţ i î n m a si vu l d e c r et ă şi alţi d oi, zi d iţi d i n «c ă r ă m i zi » d e
c r e t ă , l î n g ă p e r e ţ i i d e e s t ş i v e st a i b i s e r i c u ţ e i . P r i n t r e a c e şt i st î l p i
se tr ec e î n n ao s, în c ă pe r ea ce a m a i l ar ga, cu u n stîl p m ai m a r e î n m ij -
l o c, căt r e alt ar, şi alţi d oi, m a i mi ci, dispu şi d e -o pa rt e şi d e alt a. A lt a-
 -u o treaptă mai sus şi comunică cu naosul prin trei intrări,
i partea superioară (este singura care are trei intrări în altar,
avînd numai cîte una în mijloc).
elaşi masiv cu bisericuţele şi în strînsă legătură cu ele (mai
3 şi B 4) se află mai multe morminte. Pe pereţii acestor bise-
t incizate zeci de cruci, chipuri de sfinţi, unii în odăjdii, figuri
(balauri, cai, cerbi, iepuri, cîini, păsări, porumbei, ţînţari),
reţi, corăbii, unele cu catarge şi lopeţi, figuri geometrice etc.
descoperit peste 60 de inscripţii (grafite) cu caractere runice,
e adaugă două cu slove glagolitice, aproape 20 de inscripţii
toate cu texte în slava veche, două în limba greacă. C ele în
vă au un cuprins religios-comemorativ. De exemplu : «(Eu)
mian ?) preotul merg pe drum (călătoresc), pun luminări pen
sie mele... omule, în această biserică. Iar Dumnezeu să vă mi-
i sfinţii părinţi. Amin. Dimian (luna) mai». Numele Aian pare
iui turanic creştinat, iar Dimian pare să fie un nume de călu-

L
inscripţie slavă are următorul cuprins, în traducere : «A venit
aici, în acest loc... luna octombrie, 4. A venit la noi... ara
ia ianuarie». O altă inscripţie are cuprinsul : «în numele Tată- ; Ŷ
Fiului şi al Sfîntului Duh, s-a închinat nedestoinicul rob Si- ' 'Ŷ
na data în biserică, în luna august, în 31». Probabil e vorba de
îdnl local care s-a închinat aici, iar vreun călugăr sau preot
nat faptul. Alta : «Jupan... Vheorghe... pe tine acolo... ţara se
e... Tăngan împreună cu tine... amîndoi s-au săvîrşit». Cele
cripţii greceşti au cuprinsul : «Doamne ajută pe rob ul tău
«Luna martie indictionul 10» (anul 982).
peste 60 de grafite socotite runice ² încă nedescifrate ² au :tul de
studiu al multor cercetători, dar nu s-a ajuns la con-mim acceptate.
Petre Diaconu şi Petre Ş. Năsturel au emis ipo-iscripţiile de aici ar
aparţine rămăşiţelor tîrzii ale goţilor creş-lecolul IV, fiind s crise c u
caract ere r uni ce. Vi ct or B răt ul es cu ‡ x i au caracterul alfabetului
latin vulgar folosit prin secolele IO nr. 5²6, 1970, p. 594). Damian
P. Bogdan le considera pe spt rune turcice de tip protobulgar, iar pe
altele protoglagoli-rotochirilice. Preotul Alexandru Stănciulescu
susţine că este mai multe etape de scriere, căci sînt inscripţii în
limbile a-veche geimanică, veche germanică propriu-zisă şi protobul-
sle din caracterele specifice scrierii de aici le consideră ca o ‡nţă a
scrierii geto-dace. Unele din figurile zoomorfe incizate 1 bisericuţelor
de aici s-ar putea datora tot autohtonilor geto- - ;
daci; de pildă, cerb ul şi şarp ele ocup au un loc de seama în folclorul
şi mitologia daco-geţilor. In orice caz, descifrările propuse p entru
multe texte, ca şi comentariile făcute pe marginea lor sau a unora din-
reprezentările zoomorfe şi antropomorfe incizate p e pereţii bisericuţe-
lor rupestre de aici nu sînt definitive, ci se prezintă doar ca ipoteze.
S-au formulat mai multe opinii cu privire la înseşi monumentele
rupestre de la Basarabi. S-a emis şi ipoteza ² pe care ne-o însuşim ²
că este vorba de o aşezare mînăstirească, o «lavră a p eşterilor», cu m
vom cunoaşte mai tîrziu. Primii vieţuitori ² sihastri sau pustnici ²
s-au aşezat în aceste locuri retrase, unde şi-au săpat bisericuţe şi chilii,
în care să trăiască şi să se roage, şi cavouri, în care să fie îngropaţi.
Presupunem că cea mai mare parte dintre vieţuitori erau daco-romani.
Cazuri similare întîlnim în toată istoria monahismului : stilpnicii din
primele veacuri, pustnicii retraşi în peşteri sau în p ustiurile Egiptului
şi ale Ţării Sfinte, mai tîrziu marea lavră a peşterilor de la Kiev, apoi
chiar şi unele aşezăminte rupestre de la noi, ca biserica rupestră Corbii
de Piatră-Argeş, schitul «Negru Vodă» din comuna Cetăţeni, în apro-
piere de Cîmpulung, peştera zisă a lui Nicodim de la Tismana, cunos-
cuta chilie a lui Daniil Sihastrul de la Putna, bisericile din gura peş-
terilor de la mînăstirea Bistriţa în Oltenia, peşterile din zona Buzăului
şi din alte părţi.
Complexul monastic de la Basarabi a avut o existenţă aproape
permanentă, o vieţuire continuă pînă la sfîrşitul secolului X sau în-
ceputul celui următor, transmiţîndu-se elementele de cultură de la o
generaţie la alta.
Y
     
 Cercetările arheologice ² mai ales cele efec-
tuate în ultimele trei decenii ²‡ au ad us o con tribuţie însemnată
la cunoaşterea vieţii creştine în iosta provincie romană şi apoi
romano-bizantină Scythia Minor. Mulţimea bazilicilor (mai ales la
Tomis, Histria şi Tropaeum Traiani, ca şi bisericuţele de la Basa-
rabi), arată că aici pulsa o intensă viaţă religioasă creştină. Ele ne
arată, în acelaşi timp, starea înfloritoare la care a ajuns arta bise-
ricească în această perioadă şi influenţele pe care le-a exercitat
asupra ei arta creştină orientală. Desigur săpăturile următoare vor
aduce lumini noi asupra vieţii creştine din acest colţ de ţară româ-
nească.
 B I B L I O V R A F I E

r i a S c i t i e i M'i c i : R. VULPE, Histoiîe ancienne de la Dobroudja, în broudja,

Bucarest, 1938, p. 35²454 + XLV pi. + 2h; RADU VULPE şi ION Din
istoria Dobrogei II. Romanii la Dunărea de Jos, Bucureşti, 1968, 591 p. p. 456²
556).
l i c i l e p a l e o c r e ş t i n e : R. NETZHAMMER, Die christlichen Alter-
Dobrudscha, Bukarest, 1918, VII + 223 p. ; EM. CONDURACHI, Monument!
leU'lllirico, in «Ephemeris Dacoromâna», IX, 1940, p. 1²118; PAUL NICO-
Ŷs basiliques byzantines de Dolojman, în «Bulletin de la section historique
;mie Roumaine», XXV, 1, 1944, p. 95²10! ; I. BARNEA, Nouvelles consi-
sur Ies basiliques chretiennes de Dobroudja, în «Dacia», XI²XII, 1945²
1948, p. 221²241 ; I. BARNEA, Roman-Byzantine Basilicae discovered in
bctween 1948²2958, în «Dacia», nouvelle serie, II, 1958, p. 331²349; I.
Monumente de artă creştină descoperite pe teritoriul României, în S.T., an, X, ²
6, p. 287²310; an. XII, 1960, nr. 3²4, p. 201²231 şi an. XVII, 1965, nr.
3 _ 181 ; DINU TEODORESCU, L'ediiice romano-byzantin de Callatis, în «Da-
VII, 1963, p. 257²300; A. PETRE, Quelques donnees archeologiques concer-
itinuite de la population et de Ia culture romano-byzantine dans Ia Scythie
a Vl-e et VH-e sieclcs de notre ere, în «Dacia», n.s., VII, 1963, p. 317²353 ;
,ESCU, Monumente romano-bizantine din sectorul de vest al cetăţii Tomis,
1966, 86 p. ; I. BARNEA, Elements d'art grec des basiliques paleochretien-
Scythie Mineure, în Deltion tis crislianichis Archeologichis Eteriăs, IV, 1964 i,
1966, p. 333²343; EM. CONDURACHI, Histria, ed. III, Bucureşti, 1968, 35 [.
; ION BARNEA, Dinogetia, ed. II, Bucureşti, 1969, 60 p. + 48 ii.; ION Monumenti
paleocristiani della Scizia Minore, în XVIII Corso di cultura ivennate e bizantina,
Ravenna, 1971, p. 23²48 ; VICTOR H. BAUMAN, Bazi-:rtyricon* din epoca
romanităţii tîrzii, descoperită la Niculitel (iud. Tulcea), ml Monumentelor
Istorice», anul XLI, 1972, nr. 2, p. 17²26 ; ION BARNEA, on de Niculitel în
Bulletin d'archeologie sud-est europeenne, Bucarest, 1975, 46; TON
BARNEA, Les monuments paleochretienes de Roumanie, Roma, 1977,
p. 125²178) ; V. H. BAUMAN, Citeva precizări rezultate din cercetarea
elor paleocreştine din comuna Niculitel (jud. Tulcea), în Acta Musei Napo-V,
Î977, p. 245²267 ; EP1FANIE NOROCEL, Bazilicile din Dobrogea, în V.B., ii, nr.
3²5, p. 345²372 (şi în voi. Pagini din istoria veche a creştinismului 1986, p.
92²142); ADRIAN RĂDULESCU, Bazilici şi monumente creştine în etnogenezei
româneşti din sec. III²VII în Dobrogea, în voi. Monumente is-zvoare
creştine, Valaţi, 1987, p. 7²77. Pentru arhitectura bazilicilor a se ŶTRE
VINTILESCU, Elemente de istoria artei creştine, în BOR, an. LXXXIV, ²2, p.
152²188 şi nr. 3²4, p. 331²355.
-r r i p ţ i i: ION BARNEA, Creştinismul în Scythia Minor după inscripţii, în
l, 1954, nr. 1²2, p. 65²112; I. BARNEA, O inscripţie creştină de la Axio-
i.T., an. VI, 1954, nr. 3²4, p. 219²228; I. BARNEA, Quelques considerations
>criptions chretiennes de la Scythie Mineure, în Dacia, n.a., I, 1957, p. 265²
IAN POPESCU, Inscripţiile greceşti şi latine din secolele IV²XIII descope-
mânia, Bucureşti, 1976, 438 p. + 1 h. + ilustr. (îndeosebi p. 35²292) ; I.
Inscripţii paleocreştine inedite în Tomis, în Pontica,  377²"
vedea şi voi. Arta creştină în România : Secolele III²VI. Studiu introductiv
îrea planşelor de I. BARNEA, Bucureşti, 1979, 278 p.
e c t e p a l e o c r e ş t i n e : ION BARNEA, Discul episcopului Paternus, în
». Bucureşti, II, 1944, p. 185²197; ION BARNEA, Opaiţe creştine din Scythia
RIR, voi. XIV, fasc. 2, 1944, p. 168²176; VHEORVHE ŞTEFAN, Anciens ves-
fiens Q Dinogetia-Bisericuţa, în Dacia, XI²XII, 1945²1947, p. 303²307; PE--
ONU, Urme vechi creştine descoperite în sud-vestul Dobrogei, în BOR, an
363, nr. 5²6, p. 546²557 ; V. CULICA, Croix romano-byzantines decouver->QJ'a,
în Dacia, n.s. IX, 1965, p. 419²425; C. ICONOMU, Opaife greco-romane, 1967,
166 p. + 224 fig. ; TIT SIMEDREA, Cel mai vechi document arheologic
creştin găsit pe teritoriul ţării noastre, în V.B., an XXVII, 1968, nr. 5²6, p. 719²720
(gemă de la Tomis) ; V. CULICA, Obiecte de caracter creştin din epoca romano-bizan-
tină găsite la Pirjoaia-Dobrogea, în Pontica, II, 1969, p. 355²371 ; V. CULICA, Antic h i t ă ţ i l e
c r e ş t i n e d e l a I z v o a r e l e ( j . C o n s t a n t a ) i n B O R , a n . X C I V , 1 9 7 6 , n r . 7 ²3 , p. 377²
382
B i s e r i c u ţ e l e de la B a s a r a b i : ION BARNEA, Monumente de artă creştină
descoperite pe teritoriul României, în S.T., an. XII, 1960, nr. 3²4, p. 211²219 şi an.
XVII, 1965, nr. 3²4, p. 160²172; I. BARNEA, Lcs monuments rupestres de Basarabi en
Dobroudja, in Cahiers Archeologiques, Paris, XIII, 1962, p. 187²208 ; I. BARNEA,
Reprezentarea labirint ului pe monumentele rupestre de la Basarabi, în SCIV, XIV,
1963, nr. 1, p. 189²195; P. DIACONU şi P. Ş. NĂSTUREL, Citeva observaţii In legătură cu
complexul arheologic de la Mur-.tlar (Basarabi), în M.O., an. XX, 1968, nr. 11²12, p.
937²946; I. BARNEA şi ŞTEFAN ŞTEFANESCU, Din istoria Dobrogei, III, Bizantini,
români şi bulgari la Dunărea de Jos, Bucureşti, 1971, 440 p.; ION BARNEA, Monumenti
bizantini in România ira ii VII ad ii VIII secolo, in XVIII Corso di cultura sull'arte
ravennate e bizantina, Ravenna, 1971, nr. 71²93.
D. P. BOVDAN, Gralitele de la Basarabi, în «Analele Universităţii Bucureşti.
Ser ia Ştiinţe Sociale-Istorice», IX, 1960, p. 31²41 ; V. MIHÂILÂ, Inscripţii slave
vechi de la Muriatlar (Basarabi), în «St udii şi Cercetări Lingvistice», Bucureşti, I,
1964, p. 39²58 şi în voi. Contribuţii la istoria cultura si literaturii române vechi,
Bucureşti, 1972, p. 78²103; ALEXANDRU N. STÂNCIULESCU, Contribuţii Ia desci-
irarea i nscripţiilor de la Muriatiar, în B. O.R., an. XCV, 1977, nr. 9²12, p. 1024
²1034 I

Ë



 



‡ESTINISMUL DACO-ROMAN ÎN SECOLUL VI.

'ARHIEPISCOPIA JUSTINIANA PRIMA

militările pricinuite de marile erezii din secolul V, nestoria-

monofizismul, au continuat şi în secolul VI, mai ales în prima
ate, angajînd în discuţii şi cîţiva episcopi din provinciile roma-
tine dunărene.
jticul. Schisma acachiană. In anul 482, împăratul- Zeno n al
ii (474²491) şi patriarhul său Acachie sau ^ ^
aşa numituPHenoticon (svumzov), un «edict detftâfesr scTTTnat
3 ceilalţi trei patriarhi răsăriteni şi de alţi episcopi, prin care
au ortodoxe hotărîrile primelor trei Sinoade ecumenice, evi-
însă problemele dezbătute la Calcedon, tocmai ca să împace
ocşi cu monofiziţii şi sa aducă pacea în Biserică. Publicarea
it însă un efect contrar celui aşteptat, căci s-au produs şi mai
nîntări. în anul 484, papa Felix III (483²^492) a convocat un
Roma, care a înlăturat din scaun şi a excomunicat pe patriar-
iie (ortodox) al Constantmopolului şi Petru Mongu (monofizit)
ndriei. La rîndul său, Acachie a şters numele papei din dipti-
iarhale. In felul acesta, s-a produs o schismă între Roma şi
inopol, numită acachiană, după numel e p atriarhului, care a
de ani, din 484 pînă în 519, deci şi sub împăratul Anastasi e
5). în cursul acestei schisme, scaunul roman a încercat în mai
îduri să se amestece în treburile Bisericii din Illyricum. Din
aerioadă, cunoaştem şi numele cîtorva episcop i de aici, unii
nd împotriva Henoticonului.
ica religioasă din imperiul bizantin s-a schimbat brusc sub
arat Justin (518²527), care va asocia apoi la tron şi pe nepo-
ustinian, viitorul împărat (527²565). Chiar în anul urcării sale
p e t r o n , s- a î nt r u ni t u n si n od î m p ot r i v a m o n o fi z i s m u l u i l a C on st a n ti -
n o p o l , l a ca r e au pa r t i c i pa t şi d o i e p i s c o pi d i n M o e si a In fe r i or : J o a n
- Ig 5 1 9 s-a pu s-tr a păt 'şt sc hi s-- -
m ei ac ac h ien eT prin S 1 6li?n area T " 'â e către p atriarh ul ecu m en i c Io an , a
u n ei se nti n ţ e d e e n a t e m a ti z ar e î m p ot ri va f o st ul u i p at ri ar h A c a ch i e şi
pri n şt er ge rea n u m el ui său din di ptic e.
P ro ble m a th e op asită. în an ul 5 19 apar alt e discu ţii teol ogice pro vo -
c at e d e aşa -n u m i ţii «c ăl u gă r i sci ţi », o ri gi n ari d i n S c yt hi a M i n o r , c ar e
a u ce r u t să fi e r ec u n o s c u t ă o fi ci al f or m u l a l or t e ol o gi c ă : « u n u l d i n
S fî n t a T r e i m e a pă ti mi t î n t r u p » ( n u mi t a t h e o p a si t ă), î n sc o p u l a pr o -
pi erii m on ofi ziţilor m o d e r aţi d e ort o d o cşi. E a a triu mfat în ur m a u n u i
e d i c t d a t d e î m p ă r at u l Ju st i n i a n , l a 1 5 m a rt i e 5 3 3 .
A rhie pi sc o pi a d e Ju stinian a P ri m a. In 'P 'W i o ad 'a * de relati vă pac e
reli gi o a să in au gu rat ă d e î mp ăr atu l Ju stin i an , a a vu t lo c u n fa pt d e sea m ă
în leg ătură di rectă cu vi aţa cr eştin ă din pre fectu ra Ill yriculu i. E ste vor ba
de reor gan izar ea bisericea sc ă a acestei prefe cturi, făcută din iniţiati va
sau , m ai c ore ct sp u s, di n a m biţia î m p ăratu lui, care voi a să ridice la o
fai m ă d eo sebită satul său natal, Ţ ^ y^jsjjj y H k P e lo cu l căruia a rid icat un
oraş, n u mit Justiniana P ri ma. P rin N o vela X I din 1 4 a prilie 53 5, î m păr atul
di spu n e a să se în fiinţez e o A rh ie pisc opi e au t ocern u â in acest n o u o r a ş,
u n d e e r a d e a cu m şi re şe d i nţ a p r e f e c t u r ii Il l yr i c u l u i . P î n ă atun ci,
re şe d inţa pr e fecturi i fu sese l a T esal on i c, m u tat ă ai ci d e l a S ir - m i u m ,
d i n c a u z a n ă v ă l i ri i h u n i l or . î n u r m a a c e st e i m u t ă r i, e pi s c o p u l d i n
T e sa l o n i c a d o b î n d i t a n u m i t e p r e r o g a t i ve a s u p r a c el o r l al ţ i e pi s c o p i
di n Ill yri cu m, d e v en i n d ar h i ep i sc o p ( « n u p ri n stă pî n i r ea pr o pri e, c i l a
u m b ra co n d u c erii p o liti c e, s- a î n vr e d n i cit d e an u m i t e p r i vil e g ii », se
ar ăta în N o vel a X I).
P e st e z ec e a ni, Ju sti n i an a r elu at di sp o zi ţiile c u p ri vir e l a A rh i -
e pi s c o pi a J u sti n i a n a P r i m a , î n p ar t e a î n t îi d i n N o v e l a C X X X I , d a t ă l a
J8 m a rti e 5 4 5, re d a ct at ă în să fo art e pe sc urt .
L o ca liza rea Justinia nei Pri m a. O pri m ă pr oblem ă car e trebu ie lă-
m u r i t ă î n l e gă t u r ă cu n o u a A rh i e pi s c o pi e est e ac e ea a l o cu l u i î n c a r e
a fo st situată, că ci pî n ă în p r eze nt n -a fo st sol u ţ ion ată în ch i p sat i sfă -
c ăt or., d in c au z a li p sei d e i n for m aţii e xa cte în i zv oa r el e e po cii re spe c -
ti ve. Ist or i c u l c o n t e m p o r a n P r oc o p i u s di n C e z ar e e a sc r i a c ă s a t ul i n
c ar e s - a n ă s c u t Ju st i n i a n s e n u m e a Ţ a yr i si o n ( T au r e si u m l Ş i c ă e r a
situ at în a pr opi ere de jŞ ed eriana fY °^ fil 'Jfl 'ia ţi u ll( ie s -a n ăsc ut u nc hi ul
său Ju stin , î n p r o vi n ci a D a r d a ni a. P e ntr u a p er p etu a a m i ntir e a l oc ul u i
său n a t a l, Ju sti n i an a ri d i c at , i n a p r o pi e r e d e T a u r e si u m, u n or a ş n o u ,
 a dat numele de Justiniana Prima (UptbiTj 'Iouoxiviâvv]). Unii
ri au socotit că s-a ridicat pe locul localităţilor Tauresium sau
a, alţii au identificat-o cu oraşul Scugj lfc > j£&lfll^
a l T^rhnirhis Hmrpnit mai tîrziu A*n"rîda sau Ohrida, în provin-
s HSfova. "²"* "Œ" ' " " """ "*
iologii iugoslavi au ajuns la concluzia că Justiniana Prima (im-
fostul Tauresium) se găsea pe locul actualului Tj^i'nn^Vrad.
circa 4 0 k m s ud- vest de Naîsus (azi Niş, în I ugoslavia; d e
1 din Antiohia scria că Bederiana era în apropiere de Naisus).
este, după p ărerea noastră, ip oteza cea mai accep tabilă. în
sta, Justiniana Prima apare situată mult mai aproape de Dunăre
:redea înainte.
;dicţia Arhiepiscopiei Justiniana Prima se desprinde din însuşi
ovelei XI. Ea se întindea peste mitropoliile şi episcopiile din
efe provincii ale prefecturii Illyricului : Dacia JŞledilj^ţanea,
pensis, Moesia Superior (Prima), Dardania,' Prevalitania, Mace-
currdâfSaîutaris) şTTTparte'din Pannonia Inferior (Secunda), în
afla" cejateâ Baciana (Bassiana ?). Provinciile Moesia Inferior
a Minor, neamiriîite în Novelă, rămîneau pe mai dep arte sub
a patriarhului de C onstantinop ol.
la data înfiinţării Justinianei Prima, cele aproximativ 25 de
mitropolii şi episcopii), intrate în componenţa ei, se găseau sub
a arhiepiscopului din Tesalonic. De acum înainte, acesta urma
jurisdicţie numai asupra***pi1Svinciilor din dieceza Macedonia
lăjipire, Thesalia, Ahaia, Creta), care erau de limbă greacă, uie
remarcalfa^!uT*ca*Toat^*^rovinciile care intrau în compo-)ii
Arhiepiscopii aveau o populaţie romană sau romanizată
latină şi dunăreană a Ill yricului oriental», cum o numeşte J.
excepţie făcînd Prevalitania, care era «adriatică». sdicţia
Arhiepiscopiei Justiniana Prima se"*irfflrîcreâŒlnsă şi asu-
regiuni şi cetăţi construite sau renovate de Justinian în nor-
arii, căci în Novela XI se sp unea că hotarele imperiului s-au
în nordul Dunării, amintind aici cetăţile Recidiva şi. Litteraîa
a) : «Crescînd cu ajutorul lui Dumnezeu împărăţia noastră ²
in Novela XI ², aşa îneît locuitorii de pe amîndouă ţărmurile
cercetează acum oraşele noastre, şi atît Viminacium, cît şi
Şi Litterata, care sînt dincolo de Dunăre, se află iarăşi sub
s noastră, am socotit necesar ca însăşi prea strălucita prefec-
- era în Pannonia să o mutăm de acolo în prea fericita noastră
De
fapt şi Procopius de Cezareea ² în lucrarea De Aedificiis
² spune_£ă_^Ţu_sţmian__a ridicat «o mulţime de cetăţi» înj
lu cr u co n fi r m a t şi d e u n ele cer c et ă ri ar h e ol o gi c e efe ct u at e azi. P ut er e a
politică a imperiuTu TfO Tnana-bizanti«~~ ^ jo s ² s-a
e xt i n s p e st e D u n ă r e, î n B a n a t şi O l t en i a şi o d a t ă c u ea s- a e x t i n s şi
ju ri sdi cţi a b i se ri c ea scă a A r hi e pi sc o p i ei Ju sti ni a n a P ri m a .
în ce pri veşte nu m el e R ecid i va, V a si le P âr van a susţi nu t că este o
for m ă co ru ptă a nu mel u i A rcid a va (a zi V ăr ădia, lîn gă O ra viţa), opi ni e
care ni se par e accepta bil ă, d at fiind fa ptu l că se găsesc în aceeaşi z on ă
ge o g r a fi că ( V i mi n a ci u m ² L itte r at a). P r of. D. T u d or, î n sch i m b, ved e
în a c ea st ă d en u m i r e o f o r m ă c o r u p t ă a n u m e l u i c et ăţii S u ci d a va ( az i
C elei ² C ora bia), ceea ce este puţin pr o ba bil. Litterata ( Led erata) er a
sit u ată d e V . P â r va n p e m al ul stî n g al D u n ă rii, în faţ a c et ăţii V i m i n a -
ci u m ( p r ob a b il P al a n c a N o u ă d e ast ă zi , în Iu g osl a vi a ).
A l t e p re v e d e ri a l e N o ve l e i . D i n t e xt u l N o ve l e i a X l -a , r ei se şi î n
c e c on st ă j u r i sd i cţi a ca n o n i c ă a ar h i e p i sc o p u l u i d e Ju sti ni a n a P ri m a .
D in ea se de sprin d e că ac esta nu er a «n u m ai m i tr o polit, ci şi ar h iepis-
c o p », a vî n d «st ă pîn i r e p ut er ni c ă şi su p r e m ă, ar h i eri e d e să vî r şită, m ă-
r eţi e cît se p o a t e d e m a re » î n B i ser i cil e a m i n ti t e. E l h i r ot o n e a m i tr o -
poliţi şi episc o pi pen tru scau n ele va can te, îi in v est ea cu de m nitatea co-
re spu n z ăt oar e şi le făc ea in stal are a, du pă rînd uia la can on ică, făr ă vr eu n
a me ste c din pa rtea arhie pi sc op ul ui din T esal oni c. Treb ui a să se în gri-
jească a poi d e bun a rînd uiala a vieţii şi ad mi n istraţiei biserice şti din
m itr op oliile şi episco pi ile pu se su b juiisd icţia sa. O ric e a bater e d e l a
di sc i pl i n a şi rî n d u i al a bi ser i c e a s c ă să vî r şit ă î n c u p r i n su l A r h i e p i sc o -
pi e i u r m a să fie ju d ec ată n u m a i d e el sa u d e c leric i d e le ga ţi d e e l.
S e fă c ea a p oi a m i n tir e d e fa ptu l c ă E pi sc o pi a d in A q u a e, .... în D acja
>ƒƒ
ƒ@¢€ƒƒ
M e seni vri ei (î n T r a ci a), fa pt c a r e a fs vo ri z atîn ^u ^ yiir e ae r et icil Q r b o ² B
ntîfieni în cetatea respecti vX ^ T * *îrT "îrriprejun mi. P entru înlătu rarea
a ce s T u T r ă u T n o u l âr T îi ei ^ ^ de ale gere a,
hi ro t on ir e a şi î n scă u n ar e a u n ui n ou ep i sc o p d e A q u a e, ca r e să r ea d u c ă
] a d r e a p t a c r e d i n ţ ă p e c e i c ă z u ţ i î n er e z i a b o n o s i an ă.
In c az u l va ca n t ă rii sca u n u l u i ar h i e p i sco p e sc, n ou l tit ul a r ur m a sa
fi e al e s, h ir ot o n it (d a c ă n u e r a), in ve stit şi în sc ă u n at d u pă rî n d u i al a
obi şn u ită, prin sin o du l tu tu ror m itr o poliţilor şi epi sc o pil or d in A rhi -
e pi sc o pi e, făr ă vr eu n a m est e c di n p art e a e pi sc o p ul u i d in T esa l on i c
( d i s p o z i ţi e r e p e t at ă şi î n N o v el a C X X X I) . A c ea st ă u l ti m ă p r e ve d e r e
era d esi g ur o ig n or ar e a pr eten ţiil or papil or d e a con sid era scaun ul d e
T e sal oni c d rept un vicariat al lor. î m p ăratu l voia d eci să asigure şi m a i
tr a i n i c i n d e p en d e n ţ a bi se r i c e a sc ă a n oi i A r h i e p i sc o p i i. N o v e l a s e î n -
 Ŷu prevederea că în cazul căderii arhiepiscopului de Justiniana
iii erezie sau schismă, el urma să fie judecat şi condamnat de
iul de Constantinop ol. Deci, se punea o nouă piedică în calea
iilor papale în Illyricum.
t pentru evitarea amestecului Romei în Illyricum, dar şi pentru
ga prestigiului Arhiepiscopiei sale, împăratul a cerut nanei A 0.1=.
^35²536) să-i acorde titlul de locţiitoare a Patriarhiei romane,
ca vicariat, ci ca «înlocuire», în cazuri de apelări la judecăţi şi
îorific (XOTCOV eus/iov). Papa însă i-a dat un răspuns evaziv, ceea
îdeşte că nu era dispus să 1 acorde titlul cerut. Justinian n-a ob-
sea ce dorea nici cu prilejul unei călătorii a papei Agapet la
itinopol. Recunoaşterea acestei demnităţi a făcut-o abia Virjiiins
²555), ales papă cu concursul împărătesei Teodora. Novela
r"dîn**1.8 martie 545, este expresia legală a acestei recunoaşteri.
Ŷda titularului scaunului de Justiniana Prima drepturi depline în
le puse sub jurisdicţia lui, precum şi titlul de locţiitor (locum
² IOTTOV eitsx.iov) al scaunului Romei.
;buie sub li niat că disp oziţiile cel or dou a n ovel e nu au ad us
cii Patriarhiei din Constantinopol. Autocefalia Arhiepiscopiei
L'niana Prima, precum şi marea ei putere jurisdicţională, nu au
n vigoare nici legea din 421, nici canoanele sinoadelor ecume-
iVi. 3 al Sin. II şi can, 23 al Sin. IV), ci reduceau numai dreptu-
irhului din Tesalonic. Noua Arhiepiscopie, deşi autocefală, păs-
îşi legăturile dogmatice, canonice şi de cult cu Patriarhia de
atinopol.
toate prevederile clare ale celor două novele, din care rezultă
autocefalie a noii Arhiepiscopii, totuşi unii istorici catolici sus--
a fost decît un vicariat al papei (J. Zeiller ş.a.). In acest caz, de-ă
novelele resp ective ar fi prevăzut ca alegerea, hirotonia, in-1
şi înscăunarea noului arhiepiscop să fie făcute de papa şi nu
dul episcopilor săi sufragani.
alarii Arhiepiscopiei. Primul arhiepiscop de Justiniana Prima a
(Catellianus). Dintre urmaşii săi cunoaştem ve.Benenatus. In
discuţiile asupra celor «trei capitole», condamnate y or umenic. în
acesle noi framintări, apare şi numele 5efi,P;4.iUj,L§,§nenatus din.-
Jtasţi-niana Prîrna, garQ'J^gnnase "edîcTQt. l«âlg>J^Qn.dainnare__a
.^Celo^lrej^Cdi,^!!^!^^^,^;!^!!! 544." Ăctul'său lţumit pe episcopii
illyrieni, care, după un izvor contemporan, trunit în sinod, în anul
Sj^^hjătjmjid jie^u^ a a rămas fără urmări, iar împăratul
Justinian,_&Ä£xilat în Eg|njL--
 CREŞTINISMUL DACO-ROMAN IN SECOLUL VI 177

pe_duşmanul său Frontinus. în 553, Benenatus era încă în scaun^ fiind

'reprezentat la Siliojiul.JVdk. către mitropolitul Focas din Stobi. Trei
dinîre"~epTscopii săi sufragani au refuzat să participe la sinod, cu toate
că erau în capitală, motivînd că nu pot participa fără întîistătătorul
lor : Paul din TTIniana (devenită Justiniana Secunda), care a semnat şi
Constitutum-ul, Proiectus din Naisus şi Sabinianus din Zappara (Ulpi-
ana şi Zappara erau în Dardania). Atitudinea lor echivoca nu o putem
explica. Cu puţin înainte, episcopul Vasilisc din Sardica rupsese legă-
tura cu papa Vigilius, după ce acesta a condamnat «cele trei capitole»,
fapt pentru care se pare că împăratul 1-a trimis în exil.
Abia la sfîrşitul secolului VI cunoaştem cîteva scrisori adresate
de Sfîntul Vrk^şrijj^j^Nlaje^ (590²-604), unui
arhiepiscop de Justiniana Prima, cu numele Ioyjk Dintr-una din ele,
din octombrie 592, desprindem că Ioan fusese invitat de împărat să
examineze apelul episcopului Adrian al Tebei, condamnat de_mjjxc^_
politul său Ioan din Larissa, fiind depus şi de Ioan al Justinianei Prima.
Papa" li cef"ea "S'3'^Trehtte" EH'w octombrie şi noiembrie 594, avem alte
două scrisori ale Sfîntului Vrigorie, una către episcopii din Illyricum
şi alta către arhiepiscopul Ioan, în care se vorbea de alegerea sa ca
arhiepiscop. Unii istorici (Şt. Lupşa) au socotit că e vorba de un nou
arhiepiscop cu numele Ioan, ales în 594, alţii (J. Zeiller) au socotit că
e o greşeală în datarea scrisorilor (591 în loc de 594), deci ar fi un
singur Ioan, ales în 591. în anul 601, papa Vrigorie protesta, prin apo-
crisiarul său laf Constantinopol, diaconul Antonie, împotriva intenţiei
împăratului de a-1 înlocui din scaun pe arhiepiscopul Ioan, pe motiv
că era bolnav. într-adevăr n-a fost depus, căci în anul următor papa îi
trimitea o nouă scrisoare.
Din aceeaşi perioadă întîlnim un mitropolit din Dacia Mediterra-
nea, pe Felix din ^r^im P^pr " nŒ-*, prin ffl-1, yrîfl^H firi r^'^-*"**-*-
că drnptiirijr^jrriirpnrnrriilni rir JiTîtioiarifL file;.'j3e~îniixţiune ale papei
Vrigorie în Illyric au După anul 602, as .pierd urmele Arhiepiscopiei de
Justinjana-PMma şi ale mitropoliilor şi episcopiilp.r,.^u^^şe_,(gju.^aţorj.'tă-.-
păt*Bnttgfu în Peninsula Balcanică a slavilor şi avarilor, urmaţi de
bulgari în 679²680^

12 ² Istoria B.O.R.
 l r împăratul Leon III Isaurul o desfiinţează oficial, ia
Fragane~"au fo^^«CTtt«---suB~'îtî!ff^icţîa.T?PlSttI1arKîei de Con-
t.
rile Arhiepiscopiei de Justiniana Prima cu teritoriile din
nării. Din însuşi textul No velei a Xl-a rezultă că anu mite
e malul stîng al Dunării, între care Recidiva şi Litterata, au
nou în stăpînirea imperiului bizantin, lucru confirmat şi de
rocopiufi din Cezareea. Aceste izvoare literare sînt întregit e
â de descoperiri arheologice, care arată că Justinian a refă-:
parte din fortificaţiile de pe linia Dunării şi din interiorul
pentru a respinge cu succes atacurile «barbare». Probabil
ie a recuceri fosta provincie Dacia Traiană s-au refăcut, sub
cap etele de pod mai vechi de pe malul stîng al Dunării şi
nstruite altele noi : Litterata, situată în faţa cetăţii Vimina-
abil Dierna ‡² Orşova, Drobeta. ² Turnu Severin, Sucidava
furris ² probabil Turnu Măgurele, Constantiniana Daphne
)escop eriri bizantine izolate, din secolul VI, ² în unele ca-:
cu monede de la Justin, Justinian şi alţi împăraţi ², s-au
umai pe malul Dunării (Drobeta sau Sucidava), ci şi în inte-.
noastre (tipare pentru cercei şi cruciuliţe, descoperite pe
oraşului Bucureşti, obiecte mărunte descoperite în Transil-
'oldova de nord). Toate acestea dovedesc că pop ulaţia daco-i
aşezările rurale resp ective a trăit în continuă legătură cu in
dreapta Dunării. Era firesc atunci ca şi jurisdicţia Arhie-le
Justiniana Prima sa se întindă şi asupra teritoriilor din
nării, cel puţin asupra celor stăpînite efectiv de i mp eriul
ib Justinian. N-ar fi exclus ca în localităţile Recidiva şi Le-
nţionate în Nov ela XI, să-şi fi avut sediul cîte un horepis->
de arhiepiscop ul din Justiniana Prima.
paleocreştine îa Sucidava. Dovada cea mai concludentă a a-
ături bisericeşti ne-o oferă cetatea Sucidava, azi Celei, pe
iglobat în oraşul Corabia. Sucidava ² însemnat centru co-
militar ² a rămas în stăpînirea romană chiar şi dup ă pără-
ei de către Aurelian. Sub C onstantin cel Mare a devenit o
bază militară, de unde au pornit expediţii victorioase împo-
laţiilor din Dacia, recucerind zona de cîmpie a Olteniei şi-la
de azi. In anul 447 Sucidava a fost distrusă de hunii con-
du şi d e A ttila. In p ri m ii ani d e d o m n i e ai lui Ju sti nian, a avu t l oc re -
facerea cetăţii, dar prin 5 99 ² 60 0 s-a petrecu t ulti ma ei distru gere, di n
pa rt e a a var il o r.
în apro pierea zid ului cetăţii ro m ane, s-au sco s la i veală, î n cursul
săp ă t uril o r ar h e o l og i ce co n d u se d e p r o fe so r ul D u m i tr u T u d o r, în a nii
19 46 ² 1 9 4 7 , restu rile u n ei bazilici d in seco lele V ² V I. E ra o cl ăd ir e
lu n gă d e 2 0,9 0 m şi lată d e 1 0,2 0 n i, c o m pu să d intr-o m ar e sală p atru -
l at er ă l a i n t r ar e ( 1 0 , 2 0 X 1 7 m ) , o n a vă şi o a b si d ă se m i ci r c u l a r ă ( a l -
tar) spre răsărit. In în că per ea d e la intrare s-au id en tificat u r mele un ui
p o st a m e n t p a t r u l a t e r d i n zi d ă ri e, d ea s u pr a că r u i a s e î n ălţ a u n a m v o n
de le mn . M ai tîrziu, pe aripa su d ică a biseri cii, s-au adă u g at d ou ă că -
m ăru ţe din zid ări e (2 X3,5 5 m fi ecare) care se p ot id entifica cu u n dia-
c on i c o n, î n ca r e se p ă str a u veş m i n t el e p r e o ţ e şt i şi d i fer it e o b i ect e d e
c ult. S -a u d e sc o pe r it ap oi tr e i m o r mi n t e în i nt e ri or şi alt e t r ei în e x -
t er i or , p re c u m şi d i fer it e o b i e c t e c r e şti n e : o pa iţ e c u t o ar t ă cr u ci f o r -
m ă, cru ciu liţe d e b r on z, in cl u si v u n ti p ar d e tu rn at c ru ciu liţe, zeci d e
resturi d e a m for e pu rtînd si m boluri şi in scripţii creştin e : « M aica D o m -
nu lui», « M ăria naşte pe Hristo s», «F iu l lui D u m n eze u », «M ila D o m n u -
lu i », « D u m n e z eu pr e a st răl u cit », « L u m i n a l ui D u m n ez e u », A -2 et c.
în a pr o pi e r e a al t a r ul u i, s- a fă c u t o alt ă d e sc o p e r i re pr e ţi o a s ă şi
anu me un fra g m e nt de am fo r ă di n lut găl bu i, pe car e era o in scripţie
g r e c e a sc ă : « M ă r i a a n ă s cu t p e H r i st o s F i u l l u i D u m n e z e u », p r e c u m
şi nu m el e pr e ot ulu i L u ko no ch o s fiu l lu i L yka tio s. S e pr e su p un e că a m -
f or a er a d e sti n at ă fi e p en t r u pă st ra r e a vi n u l u i cu l ti c, fi e pe n t r u a p a
sfinţită.
D u pă n u m el e pre oţilor de nea m got, a min tiţi în frag m e ntul de ca
lend ar g ot şi în actul martiric al Ştiutul ui S a va, acesta este un alt pre ot
c u n o scu t î n n or d ul D u n ării. F apt ul c ă in sc ri pţii le sî nt în li m ba g r ea c ă
a r a t ă c ă a m f o r e l e r e sp e c t i ve a u p u t u t fi a d u s e d i n t r -u n m e d i u g r e
c esc, po at e c hiar din ca pit ala i m pe riul ui, sa u că a u ser vit u n o r m ili tari
c ar e v o r b ea u li m b a g r ea c ă . P r e ze n ţ a u n u i pr e ot d e n ea m g r ec d o v e
d e şt e c ă el a pu t ut ve n i t ot di n C on st an ti n o p o l, po at e pe n t r u m ili t arii
di n c et at e a S u cid a va , c ar e v or fi v or bi t gr e ce şt e. B azilic a din S u ci d a va
a f o st d esti n at ă î n pri m u l rî n d n e vo il or s pirit u al e al e ga r n i z oa n e i l o
c al e, d a r a a vu t şi u n î n se m n at r ol î n î nt ărir ea cre şti ni s m u l u i pe t eri
t o ri u l ţ ă rii n oa st r e. o;
 P E R I O A D A I N T II A (S EC O L E L E II -V I)

op eririle arheologice efectuate la Sucidava arată că această a

un însemnat centru creştin, unde vor fi venit numeroşi misio-
sudul Dunării, mai ales că oraşul Oescus, unde exista o veche
. era situat chiar în faţa ei. Episcopia din Oescus, apoi ceie
nacium şi Aquae, pomenite şi în Novela XI a împăratului Jus-şi
celelalte episcopii sud-dunărene cunoscute, au avut un rol i în
viaţa bisericească a daco-romanilor sau străromânilor ăreni,
prin hirotonii de preoţi şi diaconi, prin sfinţiri de lăca-;e şi
prin tri miterea de horepiscopi în aceste părţi. Poate un >p sau
chiar episcop a stat în Sucidava. Aflaţi sub jurisdicţia opilor din
capitala diecezei Dacia ² Sirmium, apoi Tesalonic, 535
Justiniana Prima, ² aceşti episcopi sud-dunăreni şi hore-trimişi
de ei în nordul Dunării, pot fi consideraţi cîrmuitorii :eşti ai
strămoşilor noştri în secolele IV²VI. îl, creştinismul nord-
dunărean apare ca o continuare firească in sud, deci
creştinarea ² ca şi formarea poporului nostru de au avut loc pe
ambele maluri ale Dunării, în cadrul «romani -ărene» sau
«carpato-balcanice», prin legături neîntrerupte cu roman de
Răsărit.
lica  Morisena. O altă bazilică din perioada de care ne ocu-
dstat la Morisena (azi C enad, jud. Timiş), p e care arheologii
, care au studiat-o cu prilejul săpăturilor efectuate în 1868, au
in secolele IV²VI. Peste ea s-au ridicat, mai tîrziu, o biserică
izantin sau ro manic, apoi alta în stil gotic. Bazilica era con-n
cărămidă arsă romană şi din piatră cioplită, avînd un baptis-iouă
cripte. N-ar fi exclus să-şi îi avut sediul aici un alt hor-poate
chiar un episcop. Săpăturile arheologice, care ar trebui ectuate
aici, desigur ca vor limp ezi unele aspecte din istoria nului în
această parte a ţării noastre.

     
Pe teritoriul ţării noastre a existat ² pînă la
J-l secolului VI ² o puternică viaţă bisericească, cu episcopi
sj, horepiscopi, preoţi, călugări (călugării sciţi) şi credincioşi,
in ei fiind oameni învăţaţi, autori de lucrări teologice, cu lăca-
e rugăciune şi obiecte de culi. Legăturile acestora cu episco-
m s r
u lul Dunării, unde locuia tot o populaţie daco-romană sau
uzată, au fost permanente. Faptul că în nordul Dunării ² pe
de azi al tării noastre ² njX se cunosc episcopii, trebuie
 explicat prin aceea că ele funcţionau în centre urbane, ori, cum am
arătat, acestea dispăruseră din fosta provincie (can. 6 al Sin. de la Sar-
dica prevedea să nu se hirotonească episcopi pentru sate $i oraşe
mici). în schimb, vor fi activat aici o seamă de horepiscopi, trimişi
fie de episcopii sud-dunăreni, fie ² mai tîrziu ² de arhiepiscopii
Justinianei Prima. Clericii şi credincioşii din părţile Dunării de jos
n-au fost niciodată străini de marile trămîntări prin care a trecut
Biserica universală în primele veacuri, pricinuite de diferitele ere-
zii, care au dus la convocarea de sinoade ecumenice şi locale. La
acestea şi-au adus contribuţia şi episcopii de la Tomis sau din ora-
şele de pe ţărmul drept al Dunării.
Deşi se găseau sub jurisdicţia Patriarhiei de Constantinopol, bi-
sericile din provinciile romane dunărene foloseau în cult limba la-
tină, cu excepţia unora din Moesia Inferior şi Scythia Minor, unde
se folosea limba greaca, dat fiind faptul că mulţi din credincioşii de
aici erau de origine greacă.
în ce priveşte preoţii, aceştia vor li fost în majoritate oameni
fără multă învăţătură. Totuşi, unii din ei se vor îi pregătit la Con-
stantinopol (Dionisie Exiguul, loan Casian etc.) sau în alte părţi. în
ce priveşte portul (costumul), ei nu se deosebeau de credincioşii lor
cu nimic. Existenţa şi-o asigurau desigur din lucrul mîinilor, aşa cum
făcuse şi marele apostol Pavel, dar şi din ofrandele credincioşilor. La
rîndul lor, credincioşii erau oameni simpli, care aveau cunoştinţe
sumare din învăţătura creştină (rugăciunea Tatăl nostru, mărturisi-
rea de credinţă niceo-constantinopolitană), păstrate pînă azi în cu-
vinte de origine latină.

BIBLIOVRAFIE <"

VASILE PÂRVAN, Contribuţii epigraiice la istoria creştinismului daco-roman,

Bucureşti, 1911, XVI + 222, p. ; JACQUES ZEILLER, Ies origines chretiennes dans
Ies provinces danubiennes de iempire romain, Paris, 1918, IV + 667 p., Edizione
anastatica, Roma, 1967 (îndeosebi p. 377²406) ; J. PARVOIRE, L'Eglise bizantine de
527 â 847, IlI-e edÄ Paris, 1923.
JACQUES ZEILLER, La site de Justiniana Prima, în Melanges Diehl, I, Paris,
1930, p. 299²304; V. R. PETCOVICI, Les touilles de Tsaritchin Grad, în «Cahiers
Archeologiques», III, Paris, 1948, p. 40²48 ; A. VRABAR, Ies monuments de Tsarit-
chin Grad et Justiniana Prima, în «Cahiers Archeologiques», III, Paris, 1948, p. 49²63;
D. BOSCOVICI, Nouvelles touilles et recherches executees par l'Institut Archeolo-
gique de l'Academie Serbe des Sciences în Actes du IV-e Congres International
ti'etudes bYzantines, t. II, Paris,  p. 53²65; V. KONDIC et V. POPOVICI, Tsa-
ad. Site iortitie dans d'Illyr icum byzantin, Belgrade, 1977, p. 299²420
îţais) i VLADISLAV POPOVICI, La signiiication historique de iarchitec-
euse de Tsatitchin Grad, în XXVI Corso di cultura sull'arte ravennata e
Ravenna, 1979, p. 249²311.
AN LUPŞA, Creştinismul românesc a lost de la început ortodox, în S.T. I, i²lO,
p. 815²837; ALEXANDRU A. MUNTEANU, Arhiepiscopia Justiniana Jurisdicţia
ei, în S.T., an. XIV, 1962, nr. 7²8, p. 441²470; VH. ŞTEFAN,
Pri ma şi stăpînirea bizanti nă la Dunărea de Jos m secolul al Vl-lea, în
ta, 1974, p. 65²70; EMANOIL BÂBUŞ, Justiniana Prima în lumina noilor în S.T.,
an. XXXIX, 1987, nr. 1, p. 84²92; HANS-DIETER DOPMANN, ‡matik von
Justiniana Prima, în Miscellanea Bulgarica, 5, Wien, 1987. JDOR, Prima
basilică creştină descoperită In Dacia Traiană, Iaşi, 1948, 25 p. }. TUDOR,
Sucidava, Bucureşti, 1966, 70 p. + 4 pi. + 150 fig. + 1 h. ; POPESCU,
Inscripţiile greceşti şi latine din secolele IV²XIII descoperite în Bucureşti
1976, p. 293²349; OCTAVIAN TOROPU, Romanitatea tîrzie şi i în Dacia
Traiană sub-carpatică (secolele III²XI), Craiova, 1976, 264 p. COTOŞMAN,
Bazilica romană cu baptisteriu din Urbs Morisena, în B.O.R., VI, 1968, nr. 3²5,
p. 469²485.
PERIOADA
A DOUA

(secolele V II² X IV )

i "''ti

mm


€?
 
BISERICA ROMÂNEASCĂ
ÎN SECOLELE VII²XI

retragerea oficialităţilor romane în sudul Dunării, sub îm~

^ ^ ^ " * J^ dSf Ş l'"T HT erî-,
toriiie rămase în afara^x&£je»i⣫4ZLparte din Patria noastră, aTTTreP*"*
cut, succesnj^ja^ua£^g^£opulaţii migratoare. Şirul acestora a~"înceî5tit
cugTrţtrT populaţie de neam germamc7ET*âufost înfrînţi în 376 de huni,
populaţie nomadă de neam turanic. Aceştia au declanşat, mai ales în<
prima jumătate a secolului V, numeroase expediţii de pradă în regiunile
învecinate. în jurul anului 399 erau la Dunărea de Jos, unde episcopul
Teotim I al Tomisului încerca să facă misionarism printre ei. Aşezaţi în
Cîmpia Panonică, au ajuns o mare putere sub conducerea luii Attila. în
447, au distrus cetăţile rornano-bizantine situate pe Dunăre, între care şi
puternicul centru creştin de la Sucidava.
După moartea lui Attila (453), hunii au fost distruşi de gepizii ger-
manici, care au preluat stăpînirea asupra Pannoniei. Se cunoaşte şi un
episcop al lor, arian, cu numele Trasaric, în a doua jumătate a seco-
lului VI. Nici aceştia n-au stăpînit efectiv fosta Dacie romană, deşi
unele tabere militare gepide sînt atestate şi în Transilvania. înfrînţi în,
anul 567 de avari şi longobarzi, au fost împrăştiaţi şi apoi asimilaţi de
autohtonii din teritoriile pe care le-au stăpînit.
în urma lor, avarii, originari din centrul Asiei, s-au aşezat în re-
giunile Europei centrale, din Transilvania pînă la Marea Adriatică, re-
prezentînd mult timp o forţă militară de temut. Uneori singuri, alteori,
împreună cu slavii, au atacat mereu hotarele imperiului bizantin. în
urma incursiunilor lor, au avut de suferit şi scaunele episcopale sud-
dunărene. Istoricul bizantin Menandru Protector relatează că în 580
locuitorii din oraşul Singidunum au putut convinge pe un han avar
să le cruţe oraşul, jurînd după ritul său pagîn şi apoi pe Evanghelie,.
 e i-a prezentat-o episcopul de acolo. în 591, un episcop de Sir-
se pare cu numele Sebastian, căruia Sfîntul Vrigorie cel Mare
\sa două scrisori, îşi părăsise reşedinţa, poate tot din cauza atacu-
ivarilor, refugiindu-se la C onstantinop ol. O inscripţie funerară
ba greacă de la sfîrşiiul secolului VI, descoperită la Odyssos,
>şte numele episcop ului Dulcissimus din Durostorum, probabil
at acolo din pricina avarilor şi slavilor. Prin anii 599²600, avarii
trus definiti\r Sucidava, puternicul centru militar, economic şi bi-
3C de pe malul stîng al Dunării. Desfiinţarea Arhiepiscopiei Jus-
j Prima, a Episcop iei Tomisului şi a celorlalte ep iscop ii de la
ea de Jos se dator ea ză tot acestor d ouă p opoare, mai ales în
marii invazii avaro-slave în Peninsula Balcanică în anul 602.
una din incursiunile avarilor în sndnl Di mării|iinîri arin] 5R7. Cro-
bizantine ale lui TheofîfttT^îfrîf5c^1*îes~şi Theofanes relateză un
care a reţinut atenţia multor istorici şi lingvişti. S-a întîmplat
ai ostaş din armata imperială (condusă de Comentiolus, coman-
Traciei), care se îndrepta împotriva avarilor şi slavilor, să-i
icvara din spatele catîrului. Un alt soldat, vrînd să-i atragă aten-
îpra celor întîmplate, i - a strigat «în limba părintească» : «torna,
frate» (la Theofilact : retorna). E xpresia a produs panică între
i, care au crezut că este vorba de o retragere. Aceste cuvinte
^rsiderate de mulţi cercetători drept prima men ţiune documen-
limbii române. înseamnă că «limba părintească» din părţile Bal-
r era o limbă romanică. Abia la sfîrşitul secolului VIII, avarii au
struşi de franci în Apus (în timpul lui Carol cel Mare) şi de bul-
i Răsărit.
igraţia slavilor. în ce priveşte slavii, izvoarele literare şi arheolo-
'.nt de acord în atestarea prezenţei lor în teritoriile extracarpatice
ii noastre în secolul VI (istoricii bizantini Iordanes şi Procopius
>c de atacurile slave împotriva imperiului bizantin la Dunărea de
)e pildă, în cursul unei expediţii avaro-slave din anii 586²587,
J D x ^ J I i i f o i ^ fără să mai fie re-
uit vreodată. Dar pătrunderea lor masivă p e teritoriul ţării noas-
i produs numai în cursul secolului VII, după cum dovedesc nume-
e aşezări slave descoperite în urma săpăturilor arheologice. Spre
3ire de pop ulaţiile migratoare nomade (goţi, huni, gepizi, avari),
Ŷ fiind o populaţie de agricultori ² s-au aşezat definitiv pe me-
ile noastre, convieţuind timp de cîteva secole cu autohtonii da-
lani. Aceştia, prin sup erioritatea numerică, prin vechimea aşe-
 zării şi or ganizării l or, prin stadiul su peri or al ci vilizaţiei m ateriale şi
m o şt en i r e a r o m a n o - b i z a n ti n ă, a u a si m i l a t şi a u î n c r e şt i n at p e sl a v i ,
de ci el e m en tu l ro m an ic d in sp aţiu l car p at o -du nă rean a ieşit biru itor î n
no ua fa ză istori că a c on vi eţuirii cu sla vii, ch iar d acă ac eştia au d eţinu t
te mp orar con du cere a vieţii politico -sociale.
în ac elaşi ti m p, m ase m u lt m ai m ari de sla vi a u trecut în fo stele
pro vincii ro m a ne di n sud ul D u nării. O pri m ă ma re² pen etraţie a, Äa vn ţ.
l o c î n a n u l 6 0 2 . î n ac e l a n , t r u p el e b i z a n t i n e d e l a D u n ă r e a d e J o s a u
proclam at î m părat pe centu rionu l F ocas şi s-au în dreptat spre C on stan -
tin op ol, pe c are l -a u c u c erit. F r ont ier a D u n ării fiind a st fel sl ă bită, a va rii
şi sla vii au putut ocu pa întinse teritorii pîn ă în M u nţii B alcani. P rin
aşe zar e a sla vil or aici, po pu laţ ia r o m a nic ă a fost disl ocată, î m p ărţită i n
d ou ă gru pe m ari : u na la mi az ăn oa pt e, cu prin zâ nd pe da co ro m â ni (di n
c ar e s -a d e spă rţit o pa rt e, a ce e a di n sp r e a pu s, ai c ăr o r u r m a şi sî n t
istro ro m â ni i de a zi) şi ce alaltă spr e mia zăzi, cu prin zîn d pe m ac ed o ro -
m ă n i şcu i su o m â m - { d i n ca r e - s- a u ^ s p ă z ti ^
pa rt e a p o p u l aţiei ro m an i zat e din su d a tr ec u t în n or d u l D u n ării, i ar o
a lt ă p ar t e î n s e m n at ă, c ar e a r ă m a s p e l o c , a f o st c u ti m p u l sl a vi za t ă .
D eci, se petrec dou ă fen o m en e cu totul d eosebite : d ac o-r o m ânii d es-
n aţi o n a li z ea z ă şi asi m i l e az ă p e sl a vi î n n o r d u l D u n ăr i i, iar sl a vii a şe -
zaţi în sud ul D u nării d isl oc ă şi, î n p arte, sla viz e az ă p op ul aţia r o m a nic ă
din fostele pro vin cii M oesia In ferior, D ardania, D acia R ipen si s şi M e-
di terr an e a. î nsea m n ă ca ţ inu tu rile n o rd -d u n ăr e n e a u d e ven it de a cu m
î n a i n t e c e n t r u l d e gr e u t a t e a l « r o m a n i t ăţ i i d u n ă re n e » .
D in c on vieţuirea cu sla vii au ră m as în li mb a n oastră u n n u m ăr î n-
se m n at d e cu vi nte în t oate ra m urile de gîn dire şi acti vitat e o m e ne a sca
( a pr o xi m ati v 1/ 6 di n l exi c ). T r eb ui e î n să r eţ i nu t că n u se po a t e fo r m a
ni ci o pr o p oz iţ i e î n li m b a r o m â n ă n u m a i d i n c u vi nt e sl a ve , făr ă a f o -
lo si şi ele m e nt e latine.
D i n ve a c u r il e V II ² V I I I s e p o a t e v o r bi d e p o p o r u l r o m â n şi d e
li m ba r o m â n ă. î n ve a c u l al V U I-l e a p o p or u l r o m ân era c hi a r m en ţi o nat
în izvo are bizantin e su b n u m ele de pxâx ot , de origin e sla vă, d ar
î m pru m utat de la ger m a ni, care den u m eau prin « vj y yh ^» p op oarele d e
n e a m r o m a n i c sau celti c ; sl a vii l -a u fol o sit n u m a i pe n t r u r o m a ni ci şi
m ai al es pe n t r u r o m â n i. P o pu l aţi a b ă şti n a şă e r a o r g a n i z at ă î n o b şti
săt eşti (te ritori ale ) co n d u se d e u n « sfat al bătrî ni lor », a vîn d ² pe n tr u
c a z u r i e x c e pţ i o n a l e ² şi o c ă p e t e n i e m i l i t a r ă , u n j u d e, j u p a n s a u
c n e az . C u ti m p u l, c ă p et e n i il e o b ştil or s-a u t r an sf o r m a t î n ad e v ă r a ţ i
st ă p î ni ai pă m î n t u l ui, i ar m an d a t ul î n cr e di n ţ at t e m p o r ar c on d u c ăt or u -
lu i m ilit ar a d e ve n i t o fu n c ţi e pe r m a n en t ă, u n e o ri ch i a r er e dit a r ă. A şa,
naştere primele formaţiuni p olitice, uniuni de obşti, cnezate
», existente de obicei pe văile unor rîuri sau depresiuni şi care
reptat, prin unirea lor, la formarea unor state româneşti.
‡aţia bulgarilor. Către sfîrşitul secolului al VH-lea a avut loc
bulgarilor, care şi-au făcut apariţia în sudul Dunării, în regiu-
iei de azi, prin anii 679²ŞŞiX-sub conducerea lui Asparuh
fiul lui Kubrat, venind dm~*pa"fţile Volgăi (de unde şi numele
TI)'.' Nî5TÎ'T'tICl BHr0ii'"dUl creat aici un stat'protobulgar, recunos-i
imperiul bizantin, condus de un «han» (hagan), cu reşedinţa
în nord-estul Bulgariei de azi. Era format din trei element e
3 bază : populaţia locală tracă, romanizată în cea mai mare
burile slave stabilite în masă la sud de Dunăre, în p rima ju-
secolului VII şi protobulgarii, puţini la număr, care formau
;a stăpînitoare. La aceştia se adăuga u greci, resturi de goji
Ite neamuri «barbare», aşezate mai de mult pe aceste teritorii,
oare altădată imperiului roman de răsărit. De la începutul
bulgarilor aici şi pînă către mijlocul secolului IX, a avut loc
de slavizare lenta a acestora. Denumirea de «bulgar» şi-a
nţelesul ei iniţial, ajungînd sa desemneze pe toţi supuşii sta-
gar, indiferent de originea lor etnică.
rea noului stat bulgar a crescut considerabil sub hanul Krurn
t), care a extins hotarele statului său şi a purtat lupte "tocto-
i bizantinii (în 811, _a_căzut într-o luptă.ÎnsuşiJţmpiira#Bl-MU
zbutindsJLjcuc£i£ască Şardica (Sofia), pentru ca în 813 să ase-
nstantmopolul, dar fara rezultat.
?ezarea lor în Peninsula Balcanică, atît slavii cît şi protobulga-
îăgîni. Dar în contact cu populaţia romanizată de aici, unii din
eput să îmbrăţişeze credinţa creştină, deşi vechile scaune epis-
in sudul Dunării dispăruseră. Dar creştinismul era socotit un
entru tînărul stat bulgar şi de aceea unii hagani de la Pliska
:onducători bulgari au încercat să-1 prigonească. însuşi Krum
irat printre cei care prigoneau pe creştini (se pare din interese
creştinii avînd legături cu Bizanţul). Izvoarele istorice con-
ie (o versiune a Vieţii Slîntului Dimitrie, Cronica preotului
leea ² Muntenegru ş.a.) relatează suferinţele îndurate atunci
Laţia creştină romanizată de aici.
tinarea «oficială» a bulgarilor a avut loc în anul 864, în tim-
ui Boris I (852²889), care a primit creştinismul din interese
El a primit 1 "rJo'tezuTln' urma unui război cu bizantinii, în care
-aceştia au ieşit biruitori, luînd numele naşului său, care era însuşi îm-
păratul MihailIH al Bizanţului. întors acasă, a introdus creştinismul,
prin pre^Sfii gre°cT"'veniţi anume în acest scop, fie pe cale paşnică, fie cu
forţa. Introducerea creştmisjmului a avut urmări binefăcătoare asupra
statului "bulgar, căci, P^jdjiJZJPMlS., el s-a integrat în rîndul celorlalte
creştine din Europa, iar pe de altă parte, creştinismul a înlăturat
Ŷdeosebirile etnice dintre protobuigari, siavi şi populaţia autohtonă ro-
manizată, condiţie necesară pentru formarea unui popor bulgar unitar.
Îndată după savîrşirea acestui mare act, Boris a trecut la organizarea
Bisericii bulgare. După o scurtă orientare spre Roma (JI.66^-1169), Biserica
bulgară a intrat definitiv sub jurisdicţia Patriarhiei de Coristanti-nopol,
care ie-a trimis, în 870, un arhiepiscop~cu* nupiele Iosif. "Ŷ²²~
  


 Y 
   
  Opera de încreştinare a bul-
garilor a fost desăvîrşită numai după ce s-a răspîndit în cuprinsul ţării -
cuvîntul Sfintei Scripturi şi cărţile de slujbă în limba slavă, prin pro-
povăduirea ucenicilor Sfinţilor Chirii şi Metodie (Metodiu). Aceşti doi
fraţi, originari din Tesalonic, sînt consideraţi de unii istorici ca fiind
greci de neam, de alţii, slavi, dar putea să fie şi descendenţi ai \r echii
popuîaţii romanice din Peninsula B alcanică. Metodie (n. 811), dup ă
Ŷce a studiat în oraşul natal, a slujit în armata Dizantina, a]un'g"ind co-
mandant fl] armato]»;- g\ave din arhontia Strimonin1ni r la frontiera, rn
BulQt aria_Pupă zece ani, s-a___retjras.,ân .iaî£a2IIxeU -lUi|J(îsffluntele Olirap
rl¢i; j11i,i (A ' l i n HHM) unde s-a călugărit. Fratele «ăw-ffi-ai mic, Con-
sfantui (n. 827), a făcut studii superioare la Constantinopol, a ajuns
BîBîî(5fecănân5i"serica Sfînta Sofia, apoi profesor de filozofie la «Uni
versitatea» din Bizanţ (era supranumit «filozoful»). Prin 851²852. 
fost trimis într-o misiune la ara^*r1^TitrablT~ÎH~&aTgTi«^^apoi şi-a reluat
activitatea de profesor. După cîţiva ani, s-a retras în mînăstirea în care
:se afla ş-i fratele "său. ²²²~- ___«_Ä
Aici,"timp de'Cîţiva ani, cei doi fraţi au creat un alfabet slav şi au
tradus primele cărţi din greceşte în limba slavă, şi anume în graiul
vechi al slavilor din jurul Tesalonicului, numită şi «slava veche biseri
cească» paleoslavă (CuleQexi-djn .. Evanghelie, Culegeri din Apostol,
Liturghierul, Psaltirea). După părerea unor cercetători, alfabetul slav
creat de Sfinţii Fraţi s-a numit mai tîrziu «chirilic», în cinstea Sfîntului
Constantin-Chiril. El a înlocuit aşa numitul «alfab et glagolitic», mult
mai complicat şi care a existat mai de mult ca o scriere laică slavă,
imitată după minuscula greacă (era format din semne luate din alfabe-
tul latin, grec şi ebraic, cu cîteva litere sp ecifice p entru redarea sune-
 V U -A 1 V J

ve). Primul alfabel se numea «glagolitic» din cauza cuvîntulm

agola» (= el a spus), care apare foarte des în Sfînta Evanghe-
lii, auzind repetîndu-se mereu acest cuvînt, au numit pe cei
;au Evanghelia glagoliţi, iar alfabetul lor, glagolitic. Alfabetul
este mai simplu, cu 43^jia_£Bm»e-,--24 luate din ~serre"rea gfeac ^ll--
ad^gat 19_ S1 QXJB. din alfabetul .glagolitic, pentru

specifice limbii slave. Acest alfabet a fost apoi adoptat de
tea -popoarelor* slave, precum şi de români, care l-au folosit
impui lui Alexandru Ioan Cuza. El stă la baza alfabetelor unora,
ile slave moderne : rusă, ucraineană, sîrbă, bulgară. ‡e anul
,§58, Constantin ² hirotonit între timp preot ² şi Me-
fost trTrnîş"f~ÎTr~ţaia ch'azarilor, în Crimeea, pentru a propovă-
inţa cea adevărată acestei populaţii care îmhrăţig^.go inrUi^rrmj
nul 863, cei doi fraţi au fost trimişi într-o misiune în Moravia
stat al slavilor din Moravia, Boemia şi Panonia, creat la înce-
la rugămintea adresată împăratului Mihail III de
le Rostislav (846²869j\de a-i trimite misionari cunoscători ai
ave, pentru ctmvt*!1 LlWîa -poporului morav la creştinismul răstii
au activat ea succes în Mor^yia la Vfilfifrrad. între anii 863² e
au tradus -noi păzti,,din Sfînta Scriptură şi cărţi de slujbă în"
sche slavă şi au format un însemnat număr de ucenici, care sa
dujitori ai Bisericii morave.
intensa lor activitate misionară a nemulţumit pe episcopii şi
atino-germani din jur, care au informat pe papa Nicolae I că
dus în cultul divin o nouă limbă liturgică, p entru că după tra-e
domina atunci în apus erau socotite numai trei limbi «sfinte»:
greaca şi latina. In 867 s-au îndreptat spre Panonia, unde stă-
incipele Kocel, desfaşurîwi şi aîcXTo însufleţită lucrare misio-Ŷ"
ecînd la R oma, au fost primiţi cu multă b unăvoinţă de noul
irian 1^1 1 (8,67²872), care a aprobat traducerea slavă a Sfintei î
şi a cărţilor de slujbă şi a rînduit să fie hirotoniţi ca preoţi şi
ucenicii care veniseră cu ei. T . a 1 4 februarie 869, Constantin a i
cele veşnice, la Roma, după ceT^U ŶsJarT^impinainte, a fost
nonahism, sub numele de Chirii.
70-Metadie a fost hirotonit de papa ca arhiepiscop al Panoniei
/iei. Reîntorcîndu-se în Moravîa, a găsit situă^îa'schimB^ta7căc'i
ac e
i2 -..§y§aţ°pluk începuse să se orienteze din punct de vedere
^ bisericesc spre germanii învecinaţi. Metodie şi-a continuat
şa în Moravia şi B oemia, traducînd noi cărţi şi formînd noi
deşi a avut de luptat cu clerul latino-german, care se împ otri-
 vea la introducerea limbii slave în Biserică. A murit la 6
înefedinţtHd conducerea biseficii-die-Mr
nicii săi. Pentru bogata lor activitate misionară, Bisericile slave au tre-
cut pe cei doi fraţi în rîndul sfinţilor.
Opera începută de cei doi fraţi a fost continuată de ucenicii lor.
Alungaţi din Moravia după moartea lui Metodie, unii dintre ei, între
carey Climent, ajuns_episcop la Ohrida^Constantin, ajuns episcop la
Preslav, Kaum,Angheiaxie r Xoan-ixailiul^ay_ ş-au îndrepîat spre Bul
garia. Aici au fost primiţi cu bunăvoinţă de ţarul Boris, care le-a creat
cele mai prielnice condiţii de activitate. La Preslav (capitala taratului)
şi Ohrida au întemeiat două şcoli şi cîteva mînăstiri ( î n secolul X s-a
ur fi i n" ţâ T "ml n" S5t rr eo ^ ), î n car e au fos t p regăt iţi nu
meroşi tineri, care au ajuns apoi preoţi şi oameni de carte. în felul
acesta, Bulgaria, a devenit un focar al scrierii şi culturii paleosîave.
Prin încreştinare şi prin «ritul bizantino-slav», s-a desăvîrşit slavizarea
bulgarilor. Această intensă activitate culturală a ajuns la o mare în
florire îndeosebi sub ţarul Simeon (8£P- .. 927),-4ncît epoca lui a fost
numită «veacul"~îie-^rar~ar"1tîreratur'ii vechi .bulgarejjJQe^JffiŢeir şi' 'ţjs Ŷ² ‡-
^ten"rjoTftîc, "Bulgaria a cunoscut sub Simeon cea mai mare, expansiuuQ,^Œ"
teritorială ; el a şi aşezat capitala la Preslav, în 893). De aici, prin secolul
X, cultura slavă, în spiritul şi tradiţiile Sfinţilor fraţi Chirii şi Metodie, s-a
răspîndit şi în alte ţari slave : R usia kievea nă, Serbia, precum şi în nordul
Dunării, pe pămînt românesc.
Sub ţarul Petru (927²969), fiul lui Simeon, patriarhul din Constan-
tin0p.qL.5i împăratul Roman Lekapenos (919²jU4),--tm recunoscut auto-
cefalia Bisericii bulgare, acordînd întîTstătătoruluT" ei (pe atunci Da-
mian) aceleaşi drepturi pe care le-a avut arhiepiscopul de Justiniana
Prima. Arhiepiscopii Bulgariei (care se intitulau şi «patriarhi», deşi
Patriarhia ecumenică nu le-a recunoscut acest titlu) şi-au avut reşe-

Durostorum, devenit apoi Dristra), iar după 984 la Ahrida (Ohrida). Isto-
ricul bulgar Ivan Dujcev crede însă că reşedinţa «patriarhului» Damian
a fost la Preslav (unde era capitala statului încă din anul 893).
In anul 971, partea răsăriteană a Bulgariei de azi, precum şi Dobro gea
noastră, au__foşţ cucerite, de._ împăratul bizantin Ioan Tzimiskes.
creTndu^se^ici o unitate administrativ-terilorială sub numele «thema»
Paristrion său ParadunoVon "(de"Tîngă Dunăre), iar în .1018 Vaşiiţ II². ~»

partna-,Rpn<?pan 1 -a..P,u 1 gar\f{Jp a-?.\ .«;j. Mji.C.fidPIUâJlLJR1 1]] acesta, înce-

tează existenţa statului bulgar. Tot atunci s-a sfîrşit autocefalia scau-
 arhiepiscopal bulgar, care a fost pus sub dependenţa Patriarhiei
onstantinopol, cu ierarhi de neam grec. în felul acesta, dominaţia
itina a ajuns din nou pînă la Dunăre, aşa cum fusese cu aproap e
i veacuri în urmă.
 
 


 Aşezarea unor grupuri de slavi pe
>riul patriei noastre, activitatea fraţilor Chirii şi Metodie şi a uce-

>r lor, precum şi încreştinarea b ulgarilor au avut urmări însem-
şi asupra vieţii bisericeşti a strămoşilor noştri. Arătam mai sus că s-
au aşezat în colonii săteşti în mijlocul autohtonilor ² De care tem
numi din secolele VII²VIII români ², şi care i-au asimilat, după
cum etnogeneza poporului român a decurs paralel cu în-inarea
sa, tot aşa asimilarea slavilor de către româ ni a mers pa-cu
încreştinarea lor. Asimilarea etnică a fost posibilă datorită su-rităţii
numerice şi stadiului ridicat de civilizaţie materială în care seau
românii, iar încreştinarea s-a făcut datorită faptului că învă-a lui
Hristos, ca formă superioară de manifestare spirituală, a pu-ilocui
foarte uşor vechile rituri pâgîne ale slavilor, iste adevărat că slavii
stabiliţi la noi şi-au exercitat temporar do-fia asupra autohtonilor,
chiar şi după încreştinarea lor. Dar tocmai proces de suprapunere
slavă ne ajută să înţelegem cum a fost cu ţă introdu cer ea limbii
slave în cultul b isericilor ro mâneşti din ii Dunării. Conducătorii
slavi de la noi voiau în cult o limbă vie, Ŷasă de ei, şi nu limba
înţeleasă numai de autohtoni. Pînă atunci osii noştri «probabil
făceau slujba bisericească într-o limbă lati-iropiată de cea veche»
(P. P. Panaitescu). Introducîndu-se limba în tot spaţiul carpato-
dunărean, ea a rămas ca limbă de cult şi asimilarea completă a
slavilor în masa autohtonilor. >upă opinia profesorului P. P.
Panaitescu, liturghia în limba slavă ut fi introdusă la români
începînd cu secolul X, aducînd, în spri-tezei sale, următoarele
argumente :
iturghia bizantină în limba slavă a fost adusă în Bulgaria abia la
ui secolului IX, prin ucenicii Sfinţilor Chirii şi Metodie şi a cunos-
epocă de maximă răspîndire în secolul X, din centrul cultural de
sslav, sp re vest şi sp re nord, adică la sîrbi şi la ruşi. Ea s-a in-
s în Biserica româ nească înainte de cucerirea Transilvaniei de
wl feudal ungar. Nici într-un caz nu s-ar fi putut introduce după
ta dată, căci regii catolici ai Ungariei, ca şi episcopii latini din
ilvania, n-ar fi îngăduit acest lucru. Introducerea acestei liturghii
n
ani nu s-a putut face decît într-o ep ocă în care în ţâra noastră
e r a u şi l o cu i t or i sl a vi c ar e vo r b e a u şi î n ţ e l e g ea u li m b a ve c h e sl a vă ;
e r a vo r bi t ă î n d e o s e b i d e c l a s a c o n d u c ă t o a r e. N u s e p o a t e a d m i t e c ă
s - a i nt r o d u s î n sl u j b ă o l i m b ă pe c ar e n u o î n ţ e l e g ea n i m e n i .
F ără înd oială că la in trod u cer ea li m bii p aleo slav e sa u a sla vei ve ch i
biserice şti, fixată în scris de S fin ţii C hirii şi M etod ie şi d e u ceni cii lor,
pre cu m şi a alfa betulu i chirilic, î n n ord u l D un ăr ii, au c on tri buit şi u ce -
ni cii ve niţi d in t erit oriile sud i ce în ve ci n ate (P ere iasla veţ, P resla v, D ri s-
tr a, R il a et c ). O r g an i z ar e a tin er ei B i seri ci bu l g a re, cu u n el e e pi sc o pii
chiar pe malu l drept al D un ării, în lo cu l fostelor scau n e e pisc opal e din
secolel e IV ² V I ( D ur ost oru m, d evenit D îrstor sau D ristra şi B on o nia,
de ven it B od inis-V idi n) a c on tribu it şi m ai mu lt la întărirea leg ăturil or
n o a str e bi se r i c eşti c u sl a vi i su d -d u n ă r en i.
S l a vi st u l P â n d e l e O l t e a n u a d o v e d i t ² p e b a z a t o p o n i m i e i şi a
unor argu mente lingvistice ² Ŷ rajrancilvflrija de n ord -vest şi, M .gr.flTnn-
r e şu l s -a u afl a t î n s fe r a d e i n fl u en ţ ă c ul t u r a l- b i se ri c ea sc ă a M o r a vi ei
T ^ du paimilij uiuŢ 'T errTre'n T 'în

lO T ^r oT "tîcenic T P rin ace şti u cen ici m o ravi, ritu l bizan tin o-sla v a pu tut
sa fi e i n tr od u s îii p ărţi l e d e n or d şi n or d -ve st al e T r a n sil van i ei. Ist ori -
c ul m o r a v J. V. S t re d o vs ki (se c. X V III), a m i n t eşt e d e d oi u c e ni ci ai
S fi n ţilo r fr aţi ca r e a u acti vat în p ărţil e n o ast r e : Ja n d o v î n D a ci a şi
M ozn o pon în A lpii V alahiei («in A lpibu s V alachicis»), dar infor m aţi a l ui
e co n t e stat ă d e n u m er o şi i st ori ci. D e fa pt , ac eşt i u c en ici a cti va u b u c u -
r o s m ai m u l t î n r e g i u n i l e d e est şi d e su d , e vi tî n d c e l e d e a p u s, ca s ă
nu aju n g ă în c on flict c u cler u l r o m an o- ge r m an ic d e ac ol o.j Q _ V i a/4 jl
/u/_JV ouffî-4d ui şeeaLele_ X III² X IY ^. afir m ă. x ă «eeaicii din M ora via
M are s-au_ răspîndit i<î n_ M pe§ ia, D acia. şi D al m aţia». -. U n istoric ceh a
ar ătat că T r a n sil van i a d e n or d er a strîn s l eg ată de M or a via M ar e prin
c o m er ţ u l d e sa r e, e x t ra s ă d i n o cn el e n o ast r e. D e al t f el, n u tr e bu i e s ă
u ită m că în se colele V II² X er a m înc o nju raţi n u m ai de sla vi (P an o nia,
a d i c ă U n g ar i a d e a zi, fă ce a p a rt e d i n M o r a vi a M a r e), c u a lt e cu vi n t e
e r a m c a o i n su l ă î n m ijl o cu l u n ei m ări sl a ve.
Lip sa de cărţi d e sluj bă trad use în li m ba ro m ân ă (sau «pr oto » ori
« st r ă r o m â n ă » , d e şi a m bi i t e r m e n i sî n t n e c o r e s p u n z ăt o r i ) pr e su pu n e m
c ă a fo st u n alt m ot i v c a r e a d et er m i n a t pe e p i sc o pi i, h or e pi sc o pi i şi
pre oţii n o ştri să ad o pt e li m ba slavă, î n car e se în ce pu se ² prin S finţii
C h irii şi M e tod ie ² lu c rare a d e tra d u c e re a a ce l or c ărţi.
D i stru gerea st atu lui b ul gar î n 97 1 şi 1 01 8, ca şi acţi un ea de «gr e -
ci zar e » a B i seri cii bu l ga r e î n sec o l ul al X -l e a, p rin a rh i ep i sco pii g r eci
d i n O h r i d a şi s u fra g a n i i l or , n - a a v u t n i c i o i n fl u e n ţ ă a su p r a vi e ţii b i -

 

  > #$

d e l a n oi . In bi se r i ci l e n o a st r e a c on t i n u a t s ă s e sl u j ea s c ă î n
t e , i ar î n t e m e i e r e a st at u l u i r o m â n o - b u l g a r al A s a n e şt i l o r , i a
3, a î ntărit şi m ai m u lt influ e nţa sla vă ' la n o i. N u treb uie tr e cu t
-e a n i ci fa pt u l c a d u p ă 9 7 1 , d a r m a i a l es d u p ă d i st ru ge r e a d e -
a p r i m u l u i st a t b u l g a r î n 1 0 1 8 , u n i i p r e o ţ i su d - d u n ă r e n i ( fi e
fie sla vo -bu l gari) s-au refu gi at, d at orită stăpînirii bizantin e, î n
> u nării, în ţările locuite d e ro m ân i, un de şi-au continu at activi-
r t u r ă r e a s c ă î n l i m b a sl a vă . In fe l u l ac e st a , s - a a d o p t at l i m b a
cătr e B iserica şi clasa cn ezială r o m ân easc ă, fiin d intro du să m ai î n
c an ce l a riil e d o m n eşti d i n Ţ ar a R o m â n e asc ă şi M ol d o v a,
Ŷ î n ţel e s, p o p or ul a c o n tin u at să vo r be asc ă r o m â n eşt e. A c e st
n u t r e b u i e s a n e s u r p r i n d ă , c ă c i s - a p e t r e c u t şi î n al t e ţ ă r i
pe i: în V er m an i a, m ul t ti m p li m ba B i seri cii şi a st at u lui a fost
ia, în A n g lia, d u p ă c u c eri re a n or m a n d ă, li m ba ofi ci al ă a f o st
cez ă, în ti m p c e p op oru l vo r be a li m b a sa, ad ică germ an a, res-
iglez a. P ol one zii, ceh ii şi cr oaţii, deşi de ori gin e sla vă, au ad op-
ilt li m b a latin ă. L a noi, d eşi Litu rgh ia şi celelalt e slujbe se fă-
sl a v o n e şt e, pr e d i ca r ea cu vî n t ul ui l u i D u m n e z e u şi s p o ve d a n i a
u , c a şi m a i î n a i n t e , î n l i m b a v o r b i t ă d e p o p o r , a d i c ă î n r o -

.1 lu zan tino-sla v (sau bizantinjd e_lj m b ă slava) a fo st

rpreju rarîîe~ a"e "âtun ci ² un mijloc d e_ păstrare a O rtod oxiei.
loşcută lu pta dintre^R orna şi B iz,anî,din şecgieleîX -j-X I pentr u
gar -^ ap o & rel or din E u r op a cen tral ă şi su d -e sţică ( m o r ay^c e hi,
j m ai tî r zi u u n g u r i) î n s fe r a l o r d e. in fl u en ţ ă, _ cu alt e c u vj nţ ej ^
tin », r e sp e cti v « bi za ntin » , D ac a r o m â n ii a r fi f o l osit î n c on ti -
m b a l or î n c ul t, R o m ei, i -ar fi fo st fo a rt e* u şor "sa-i atr ag ă l a
li n », r î at 'î i m d f a p t u l '. ^ C v 'p r h e a u o l i m b ă r S u T r a se m ă r i a l o a r ^
a -po.. .cace..o. folosea ea însăşi în eulUil ei. Prin intr.ftduceifi.a
i z an t i n d e li m b ă sl a v ă l a n o i, a m r ă m a s şi p e m ai d e p ar t e su b
i a bi s er i c e a s că a P at ri a r h i e i d e C on st a n t i n o p o l , fii n d si n g u r u l
e li m b ă şi o ri gi n e r o m an i că d e rit o rt od o x. « A c e a st ă si n t ez ă d e
5 şi ort od o xi e, ea în săşi un mi rac ol şi o for m ă d e ori gi nalitate
ajutat po po rul r o m ân să se m e nţin ă, prin latinitate, nec on fun -
u m ea sla vă, iar pri n ortod o xie, nec on fun dat cu lu m ea n aţion a-
catolice din ve cin ăt atea apu se an ă». (D u mitru Stă nil oae, R o lul lei
în iormarea şi păstra rea iiinţei poporului rom ân şi a unităţii e > î n
re v. O rto d o xia, an. X X X , n r. 4 , 1 97 8, p. 5 99 ).
 « IS E - K I U - I K U M A J N t A S U A IN S E tU L E L E V U -X I 195
----------------------- - * ------------------------------------------------------------: ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- |

E l e m e n t e sl a ve î n l ex i c ul n o st r u bi seri ce sc. î n î m p r e j u r ă ril e r el a tate

m ai su s, pri n ritul bi z an tin o- sl av a u i n tr at î n t erm i n o l o gi a bi se ricea sc ă a
ro m â nil or o serie d e ele m en te slave, car e au ră m as pîn ă azi. S p r e
de o se bir e d e ter m e nii cr e ştin i d e ori gin e latin ă , car e p ri ve sc cre di nţa,
fă uriţi în pri m el e se col e d e î n su şi p o p o r ul a fl at în c ur s de cr eşt i n ar e şi
c ar e v o r b e a l i m b a l a t i n ă , t e r m e n i i bi s e r i c e şt i sl a v i a u i n t r at î n li m b a
n o ast r ă p e m ă s u r ă c e se i nt r o d u ce a «r i t u l b i za n t i n o -sl a v » l a n oi de
c ătre co n d u c ăt orii politici şi bi seric e şti d e atu n ci ,‡ au fo st fol o siţi în
toată aşa-nu mita «perio adă a sla von ismu lui cultu ral» la noi. în ! m o m e n t u l
în ca r e a î n ce p u t a cţi u n e a d e t r ad u c er e a că r ţil o r d e sl u j b ă ' di n
sla vo n e şt e sau g r ec e şt e î n r o m â n e şt e - ² a cţiu n e d esă vî r şită spr e sfî r şitul
sec o l ulu i al X V II-l e a ² , a c eşti ter m e n i au fost «r o m â n i z aţi », fiin d
m en ţi nu ţi în li m b a n o astr ă litu rgic ă pî n ă azi. înt re a ce ştia se n u m ără :
D uh ul Sfint (du h svi atîi) ; felu rite n u m e de sfinţi : m uc enic ^ ( m u -
ceniku,~ micenicuT fV mu ceniţa), sfîntjj>viati), . Maica Precista (bul. maica,
sla v. preacista), in oQ Sl U. ( m oşti) ; nu m e de persoan e a parţinătoare clerului
: du ho vnic ( H u h ovin i ki), m irea n ( mir en inu ), stareţ (star eţi, star ăţi), so b o r
fsăb or u ), ţîrc o vni c (ţră ko v m i îc u), vlă d ică ( vl ad i ka -st ă pî n ); nu m e de
obi ect e şi veş mi nte litu rgi ce: că d eT nfJă ( T c âd ilin iţa), d ver d(d viri), jerţiă
(jrătva), odă jdii (odejd a), pra pur^ (praporu), preş£QjL-(prestoli), projau ^ej e
(ter m 'e n~ ~ ve cni p en tru ac op ere mintele sfintelor vase, d in po kr o vu ),
st ra n ă (str an a), troi ţă (tr oj ka) ; nu me le u n o r slu j be sa u rîn -duieli
bisericeşti : m aslu ( m aslo = u ntd elem n ), m olitvă ( m olit va), P J> _
g_ribarnc_ (în mor mîntare, din pogribaniie), pro hod (proh odu), poma nă ^
(po m en u), post (postu), pra vilă (pravilo), sfeştanie (osviaşteniie), sla yjL
(sla va ), slujbă (sluj ba), ta ină (îaina), ut re n ie (ut ren ia), vece rn ie ( ve c er -
n i a ) ş. a. D e a se m e n e a, a u i n t r a t î n "l i m b a " n o a st r ă u n e l e c u v i n t e d i n
li m ba sl a vă lit e r ar ă ( c ă rţ i d e sl uj b ă, cî nt ări lit u r gi c e): c a za n i e ( k a z a -
niie), cea slov (ceasoslo vu l), m olitvelnic ( m olit viniku ), pred oslovie (pre-
dislovie), PZ £J22Y.Prlnni'? (propovedaniie), stih (stihu), stihiră (siîhira),
sti h o a v n â ( sti h o vi n a), Ji pi cjti p i cu ) ş. a. T o t sl a ve sî nt şi n u m e l e ve c h i
( a zi po pu l ar e) al e u n o r să r băt ori: B l a g Q x zşt e n iă - ( B u n a vestir e ), St re-
teni e (întî m pin area D om nu lui), V o vi dcnieŶ .(In trarea în B iserică), Pro bo-
jeni c (S chi mbarea la faţă), pra znic (prazdnicu), precu m şi verbele :__ _a_
blag o slo vi (blag oslo viţi), a se căi (kaiti), a ispiti (ispitat i), a ispă şi (us-
pasiti), a i zb ăvi (izba viti)r^i spo ved i (ispo ve c T ăT i), a m ilu.i~ ~ trm iovât i),
a ră sti g n i ( r ast e n g n a n t i ), a sfi n ţ i ( s ve n ti ti ), a tî rn o si Ţ E o n o s a ti ) ş. a.
A n u mi ţi t er m e ni d o g m a tici , litur gici , d a r m ai a les d in ac eia c ar e
pri ve sc or g an i z ar e a b i seri c e asc ă, d e o ri g i n e gr e ac ă-bi za ntin a, au i ntr at
în li m b a n o a st r ă fi e pr i n mi jl oc i r ea li m b ii sl a v e în p er i o ad a «sl a vo n i s-
c ult u r al », fi e d ir ect d i n g r ec eşt e, m a i cu sea m ă î n p eri o ad a î n ce -
or o r g a n i z ă ri i n o a st r e d e st at şi b i s er i c e şti. î n a c e a st ă c a t e g o r i e
n u m ăr a c u vi nt el e: ha r, m i r, chiv o t, di sc, p oti r, a n ti m i s, pa ra clis,
m etoc, t ra pe ză, siha st ru , "sc him ni c, iero m o n ah , egu m en , p ro ld- "
rhiereu, mitrop olit, exa rh ş.a. at e a c e st e c u vi n t e se r e f er ă î n s ă l a
c u l t şi l a o r g a n i z ar e a b i s er i -
şi n u l a n o ţ i u n i l e f u n d a m e n t al e d e c r e d i n ţ ă, c a r e ² c u m a m
in alt l oc ² sînt de ori gin e latin ă. A ce asta în sea m n ă că n oi era m
a ţ i c u m u l t î n a i n t e d e v e n i r e a sl a v o - b u l g a r i l o r şi n i ci d e c u m
iri m i t c re şti ni s m u l d e l a a ce şti a, cu m a u v oi t sa ara t e u n ii i st o -
a m l u at d e l a ei n u m ai an u m i t e f o r m e p ri vi n d o r g a n i z ar e a b i s e-
ă şi cultu l, p e care ei, la rîn du l lor, le lu aseră din B izan ţ.
: e p u t u r i l e sc r i s u l u i sl a v î n ţ ăr i l e n o a st r e , at e st at e d o c u m e n t a r ,
i di n s e c ol u l a l X -l e a. D e p il d ă, l a B u c o v, lî n g ă P l o i e şti, s - a u
îrit in sc ri pţii ira g m en t ar0 "l H T Iî n D ¥ ^ cKirilice,
[ jî ij p er e t el e u n u i a t e li e r d ^ e f f er a n e ^ c ar e a u f o st a t ri b u i t e î n -
ui a c est u i se c oi ( 9 D 2 ² 9 1 1 ). î n l oc al it at e a M ir ce a ^ V od ă (j u d.
îţif, s-a 3 "e 'sc operi i fi< l f!F ¥rS en pţie sla vă din an ui-94 3, în care era t
n u m e l e «j u pa n u l u i ^ J) i m i t r i e ». D u p ă p ă r er e a u n o r c e r ce t ă t or i, i
c u n o s c u t u l E v a n g h e l i e r sl a v o n m a n u s c r i s d e l a R e i m s, d e l a
ui se c ol u l ui al X l -l e a, a r fi sc r i s p e t erit o r i u l c a r pa t o -d u n ă r ea n.
e c o n si d era ţii p ri vi n d via ţ a b i seri c ea sc ă a ro m â n il o r. P e n et r a -
re -sl a vă din a n u l 60 2 în fo st ele p r o vi n cii r o ma n o - bi za ntin e d u -
a d e sfi i n ţ at î n fl o r i t o a r e a o r g a n i z aţ i e b i s e r i c e a s c ă î n t î l n i t ă î n
Î IV ² V I.
S i n od u l V I e cu m e n i c, n u m i t şi t r ul a n, în t r u n it la C o n st a nti n o -
58 0 ² 68 1, care a osînd it m o n otelism u l (în văţătura că M întuitoru l
0 singu ră voin ţă), la S ino du l din 6 91 ² 69 2 (nu mi t quinisext, căci
:a, cu disp oziţiu ni disciplinare, Sin oad ele d e la 55 3 şi 68 0 ² 68 1),
S in od ul al V H-l e a e cu m en i c d e l a N ic ee a din 7 8 7, care a re s-
tit u i i c o a n e l or , o sî n d i n d i c o n o cl a s m u l , n u î n t îl n i m n i c i u n i e -
1 ţin utu rile du n ăr en e.
sa d e şt i ri si gu re d es pr e l u cr a r ea u n or e p i sc o p i sau h o r e p i sc o pi
ui r o m ân es c d e a zi î n sec ol el e V II ² X n u tr e bu i e să n e d u că l a
i a g r e ş i t ă c ă e i n - a r f i e x i s t a t . î n s ă şi î n c r e ş t i n a r e a t r e p t a t ă a
a şe z aţi p e t erit o ri ul ţ ării n oa st r e d u c e în ch i p l o gi c l a co n c l u -
a i ci e xi st a u n u n u m a i cr e d i n ci o şi st r ă r o m â n i, ci şi o i e r a r h i e
a sc ă , for m at ă d i n e pi sc o p i ( e p a rh i oţ i sau p e r i od eu ţi ), h or e p i s-
pr e oţ i, c ă ci î n cr e şti n a r ea pr e su pu n e p r ed i c ă şi b o t e z, p e ca r e
iţea u fa ce cre din ci o şii si m pli, ci nu ma i m e m b rii clerulu i.
 ^ ii^ ^ K J l ^ r , !^ ^ V i l---- X I 197

A poi, trebuie să a ve m în vedere faptul că, în secolele IV ² V II, Si -

n oa dele ec u m en ice şi l ocale, prin ca n o an ele l or, ca şi S fin ţii P ărinţ i şi
scr ii t or i bi ser i c e şti au r e u şit să fi xe ze î n sc ri s d o ct ri n a sa u m ă r t u ri si re a
oficială d e credinţă a B isericii, precu m şi princi piile de or ganizare
bi se ri c ea scă şi f o r m e l e d e c ult . C o m u n it ăţile c r e şti n e di n n o rd ul D u -
n ă rii n -a u p ut u t r ă m î n e str ăi n e d e a ce st e sc hi m b ă ri, d e a c est « pr o gr e s»
în t oa t e d o m en iil e vi eţii bi se ri c eşti, d e h ot ărî rile S i n oa d e l or e cu m e ni -
c e, d e a şe z ă m i n t e l e m o n ah al e ca r e a u î n ce p u t să i a fii n ţ ă î n d i f e r it e
p ă r ţ i a l e l u m i i c r e şt i n e, d e b i se r i c i l e n o u c o n s t r u i t e , d e n oi l e sl u j b e,
de săr b ăt orile in trod u se î n cale nd ar u l cre şt in, de cin stire a sfinţil or, a
ic oa n el or, a m o a şt el or etc.
A c e s t e s c h i m b ă r i a u c e r u t i m p e r i o s c a şi c o m u n i t ă ţ i l e d e l a n oi
sa se ad apt e ze la n oile situ aţii. D a r un a stfel d e lucru n u -1 p ute a u fa ce
c r ed i n ci oşii si m pl i, ci ei t r eb ui a u să ai bă î n p e r m a n e n ţ a î n fr u n t e a l o r
u n c o n d u c ă t o r , c a r e s ă d i ri j ez e a c e st p r o c e s d e m a ri t r an sf o r m ă r i m
vi a ţ a b i s er i c e a s c ă , a d i c ă u n e p i sc o p sa u c el p u ţ i n u n h o r e p i s c o p o r i
u n e p i sc o p m i si o n ar ( pe r i od e u t ). D e z v ol t a r ea t e o l o g i ei î n g e n er e , a
art ei c r eştin e, c a şi a pa riţia atîto r în văţ ăt uri gre şite în sîn ul B iseri cii
i m pu ne au fie căr ui pr eot dat oria d e a cu n oa şt e, cît d e puţin , ace ste pr o -
bl e m e. D ar - pen tru ac e asta ei a ve au n e voi e d e o pr e gătire înainte de
hi r ot o ni e ( «d est oi ni c să în ve ţ e p e alţii », I Ti m . III, 2 ), pe car e n u le - o
pu t e a d a d e cît u n cl eri c c u în vă ţ ăt ur ă.
In a c el a şi ti m p, n e p u n e m î nt r e ba r e a: d ac ă n - a r fi ex i st at e p i sc o p i
şi h o r epi sco pi , ci n e ar fi făc ut h ir ot on i a pr eoţil o r d e ai ci ? A d m iţ m d c a
a r fi su pr a vi e ţ ui t n u m a i sc a u n u l e pi sc o p a l d e l a T o m i s, m u t at u n d e v a
în n ord ul D o br o gei, în zon a D ino getia ( V ar văn ) ² N ovi od un u m ( Isac -
c e a ) , t o t u şi e st e g r e u d e c o n c e p u t c a u n c a n d i d a t l a h i r o t o n i e d i n
terit orii r o m â n e şti m ai î n d e pă r t at e să fi fă c ut u n d r u m p î n ă ac o l o. Ia r
da c ă a m a d m ite te za gr e şită a un o r cer cetăt o ri că pe ntru d ou ă sa u t rei
sec ol e n -a u e xi st at epi sc o pi ni ci î n D o br o g e a ( şi n i ci î n su d ul D u n ă rii,
în B u l g a ri a d e a zi, o c u pa t ă d e sl a v o -b u l ga r ii î n c ă n eî n cr e şti n aţi ), a r
t r e b u i s ă a c c e p t ă m c ă u n c a n d i d a t l a h i r o t o n i e d e p e t o t c u p r i n su l
ţării n oa stre ² in clu si v T ra n sil van ia, B an atul, C ri şa n a şi M ar a m u r eşul
² e r a n e v o i t s ă s e d e p l a s e z e p î n ă î n T e s al o n i c sa u C o n st an ti n o p o l ,
c ee a c e est e d e n e c on ce pu t, c ăci o c ă l ăt o ri e atît d e l u n gă şi o b osit oa r e
era î m pre u n ată p e atu n ci cu ma ri cheltu ieli, cu riscuri, cu pri m ejdu irea
vieţii.
T o at e ac est e a d u c l a p re s u p u n er e a c ă e pi sc o pi i a fl ăt or i î n t e rit o -
riil e d i n t r e D u n ă r e şi M ar e sau c h i a r ep i sc o pi i r ă m a şi î n su d u l D u n ă r i i
d u p ă m i g r aţ i i l e a va r o - s l a v o - b u l g a r e h i r ot o n e a u cî t e u n p r e ot d e
r ă d u v sau c ăl u gă r di n n o r d u l D u n ării, d a că n u c a e pi sc o p , î n cei -
a u ca z c a h or e pi sc o p. A ce st uia îi vo r fi d at, p ot ri vit ca n oa n el o r
d el o r a mi n tite m a i su s, î m p u t e rn i cir ea d e a h i r ot o ni p r e o ţi sa u
l u j i t o r i , d e a s f i n ţ i b i s e r i c i şi d e a să vî r şi o r i c e a l t e m i si u n i l a
3i a î n d re ptăţit prin hirot on ie.
e d e al t ă p ar t e , t r e b u i e s ă ţ i n e m se a m a şi d e f a p t u l c ă î n a d o u a
at e a se co l ul u i al IX -l e a, B i za nţ u l a în ce pu t l u cr a r ea d e în cr e şti-
a t r ei p o p o a r e sl a ve d i n j u r u l n o st r u : a m o r a v i l or , pr i n S fi n ţ i i
C on sta ntin (C hi rii) şi M eto die, du p ă 86 3, a bu lgar ilor, în cre ştinaţi
al » î n 8 6 4 , l u c r ar e d e să v âr şit ă î n d e c e n i il e u r m ă t o ar e d e u c e n i c i
or d oi S fi n ţi F r aţi , ca şi a sî r bi l o r , c ăt r e s fî rşi t u l sec ol u l u i IX şi
itu l c el u i ur m ă t or. D e şi r o m â n ii e r a u sit u aţi înt r e a ce st e p o p oa r e
iz vo ar e l e bi z an ti n e n u fac n i ci o a mi n ti r e d e \ r r e o « m i si u n e » p e
i u l ţ ăr ii l or . N u o f a c p e n t r u că n u e r a n e c e s a r ă , ai c i e xi stî n d o
or g an i z ar e bi se ri c ea scă î n fr u nt e c u ier a r hi d e n e a m r o m â n.
> g i c a i st o r i c ă n u p o a t e ad m i t e c a a c e st e t r ei p o p o a r e sl a ve ve -
:r e şt i n at e u n e o ri di n d i sp oz iţi a c on d u c ă t oril o r p o litici, să -şi ai bă
a. l o r ier a r hi e su p e ri o a r ă su b or d on at ă P atri a r hi ei d in C o n st a nti -j
(M o r a vi a nu m ai pînă în 88 5 ), iar r o m â nii, cr e ştinaţi cu şase -şapt e
î n a i n t e, o d a t ă cu f or m a r e a l or c a n e a m , s ă n u fi a v u t p r o p ri i l or

i p opo r c u vec hi t rad iţii cre şti n e, cu o cr e din ţă pu tern ic ă c e a ve a

ii a di n ei î n i st ori e, c a re p o t fi u r m ă rit e p î n ă î n se c o l el e II² I II,
ior care în juru l an ulu i 90 0 a pare or ganizat în p uternice fo r m a-
olitice şi militare, avîn d în frun te d uci, cn ej i sau voie vo zi, cu
ort i fi cate, c u lo c uri în tă rite, cu bi serici, cu o vi aţ ă e c on o m i că şi
a va n sa t ă, p r esu pu n e î n ch i p c at eg ori c că a vea şi o or g an i z ar e
î a sc ă , î n fr u n t e cu e p i sc o p i şi h o r e p i sc o p i , c o n şt i e n ţi d e d r e p -
i în dat o ririle l or. A c e st lu cr u est e va l a bil pe ntru toat e te rit oriil e
de ro m ân i.
?area de episc opii slave în su dul Du n ării, mai ales la V idin ( vo -
î n o n i a ) şi D î r st o r ( ve c h i u l D u r o st or u m ) , n e f a c e s ă c r ed e m c ă
i e pisc o pii c are vor a cti v a d e a cu m în ain te p e pa m în t r o m â -
i p u t u t p r i m i h i r o t o n i a şi î n a c e st e c e n t r e , m a i a l e s î n t r e a n i i
1, cîn d D ob r og ea a aju n s su b stă pînire bu l gară, fără ca a ce a st a
on l m u ă . D ar, d u p ă 9 7 1 , cî n d t erit o ri ul di n tr e D u n ă re şi M a r e a
n n ou su b stă pînire bizan tin ă, prin în fiinţarea t he mei P aristrion
îd u n a v on , ca n did aţii r o m ân i la tre ap t ă epi sco pa l ă au p utu t c er e
 ai-A iJ\ S EC O L E L E V II ² X I  

hi rot onia la vre un ul din cen trele e pi sc op ale c are au fo st create ai ci, pr o-
ba bil în pa rt ea d e n or d , în zo n a N i cu liţ el - V a r vă n (fo st el e N o vi od u n u ir J
şi D in ogetia).
M ărtu rii arh e ol o gice creştin e. In lip sa u n or m ărturii istorice -literar o
si gu r e, d e sco pe ri rile ar h eol o g i c e o fer ă o i ma gi n e d e st ul d e co n cl u d en tă
a su p r a c o n ti n u it ă ţii vi e ţii c re şt i n e d i n p er i o a d a d e c a r e n e o cu p ă m . P e
c e l e a p a r ţ i n ă t o a r e s e c o l e l o r V ² V I I l e - a m p r e z e n t a t î n a l t l o c : vas
ele_jie_Jiit-eu -> se m^ri-ei*3-e»r^
ii-Vaslui Ŷ‡ . tip arele pen tru c o n fe cţi on ar ea I
Traian-I
Olteni-Ţ

P e n t r u s e c o l e l e V I I I ² I X s - a u d e sc o p e r i t , î n M o l d o v a , v a se d e
lu t lu cr at e la r oat ă, c u se m n e c 'e c r u ci ( F ă l ciu , M u rg e ni, P o d eşti, t oat e
în ju d. V aslui, Fu nd u Her fci -B otoşani, ş.a.Y," doua cru ciuliţe deplu m b
d e s c o p e r i t e l a H / m c e a -i a şi j l u n a, d i n r o că v u l c a n i c ă , ^ ^ o d e y fi - V a ş -
lui, en g ol pio an e la Lu nca-B otoşa ni etc. """
H î T p eri o ad a se c ol el o r IX ² X I a mi n ti m tr ei in ele d e b r on z, svî n d
nj^ri xL^grg^tine fS toicani-Valaţi, Fedeşti-V aslui şi Birlcjl
V aslu i). A celeia şi peri oad e îi aparţine un ca pa C de căd eln iţa, lucrat d in
bron z, de tip sirian, descoperit Ia C pf "g-fln îififţjV. 1 n H Sucea va. De o
i m portanţă de ose bită sînt şi cele d ou ă rruri -relicvar djn, br. orţ^ de gr o pe -
rite la ,4 di ţid-V ra n q ^Ja vîn d in ci zate Im a gi n ea a d o i sfin ţi şi n u m el e *
S i m ţ u l u i V h e o r g h e ) şi l a D u n c şi i - V a sl u i , d o a s e m e n e a c u i m a gi n e a
un ui sfînt, amîn dou ă din sec olele X I² X IIT C im itire creştine s-au des-
c op erit la .S roi c g m - V al aii (sec. V III ² IX ), S erda riz - V al aţi şi A rsu ra-

1
O cr u c e p e c t o r a l ă b i z a n t i n ă d i n b r o n z, d i n se c ol e l e I X ² X I I, s - a
gă sit l a ^C ^fffi u U l Q jg M u s^l. P e a ver s est e re p r e z en t at Ii su s r ă sti g n i t,
a\ T n a d e a su pr a ca p ul u i o c ru c e m i că, c u soa r el e în d r e ap t a şi lu n a î n
stî n g a, i ar sp r e c a p et el e c el o r d o u ă br a ţ e or i z on ial e p e M ai c a D o m n u -
lu i şi S fî n tul Io a n E van gh eli stu l. P e r e ve r s se a fl ă t ot M aica D o m n u l ui ,
în ati t u d i n e d e o r an t ă.
In T r an sil va n i a s-a u d esc o p erit m a i m ult e c r u ci d e h r o n ? la R rnt o L -
lîn gă M ed ia ş ( sec ol ele IV ² V II I), vase ce r a m i c e l u cr ate c u m î n a, d e
tradiţie dacica, O T8 amen fatft.«*-grgtfî şi alte si m boluri creştine, la Poian,
lîngă T g. Secuiesc (secolele V I² IX ). ^ Ji T
" "Ŷ"""""
 P E R I O A D A A D O U A (S E C O L E L E V II- X I V)

i c 1 u z i i : Rezultă din cele expuse că ştirile privitoare la

aolitică, socială şi bisericească a românilor în perioada de care
ocupat sînt foarte sumare. Cu toate acestea, perioada respecţi-e
toarte preţioasă, căci acum s-au pus bazele primelor alcătu-
litice sub forma unor cnezate şi voievodate, din care s-au
\ apoi cele trei state medievale : Transilvania, Ţara Românească
Idova. Dacă nu se poate vorbi de manifestări exterioare ale po-
ri român, dacă el n-a avut aşezări temeinice, cu oraşe înflori-
şi stăpîniri întinse, aceasta se datoreşte în primul rînd deselor
ţii ale unor popoare pe pămîntul ţării noastre (goţi, huni, ge-
ivari, slavi, bulgari, iar mai tîrziu, unguri, pecenegi, cumani şi
i. Viaţa creştină a continuat totuşi să dăinuiască, prin bisericile
;te de lemn, în care slujeau preoţi de neam român, îndrumaţi
uscopi sau horepiscopi, prin sihastrii care trăiau în schituri
e în poienile codrilor, prin credincioşii care se rugau şi se
riseau preoţilor lor in limba română, deşi în cult s-a introdus
veche slavă. Toate manifestările materiale şi spirituale pe
le-am amintit aici sînt mărturii de mare valoare pentru dove-
continuităţii românilor în teritoriile pe care le locuiesc neîn-
>f pînn azi.

BIBLIOVRAFIE

r ă r i g e n e r a l e : FRANZIS DVORNIK, Ies Slaves. Histoire et civilisa-

antiquite aux debuts de l'epoque conteniporaine. Traduit de l'anglais par
avlevski, avec la collaboration de Maroussia Chpolyansky, Paris, 1970, 1196
ASTO, The Entry of the Slavs into Christendom. An introduction in the
History ol the Slavs, Cambridge, 1970.
ş t i n a r e a b u l g a r i l o r : V. N. ZLATARSKI, Geschichte der Bulgaren,
3zig, 1918, X + 182 p.; LUBOR NIEDERLE, Manuel de l'antiquite slave, voi.
s, 1923²1926, VIII + 246 şi VTI + 360 p. ; D. ANVHELOV, Bulgarische
:, Sofia, 1963, 470 p. ; FRANZ DVORNIŢ, Les Slaves, Byzance et Rome au
', Paris, 1926 {reproducere : Academic Internationale, Hattiesburg-Mississippi,
+ 360 pÄ cu introducerea lui Poter Charanis) ; MICHEL LASCARIS et A. T, La
date de la conversion des Bulgures, în Rcvue des etudes slaves, XIII, -15 ;
ENRICA FOLLIERI ² I. DUICEV, Un'Acolutia inedita per i martiri di ell'anno
813, în Byzantion, XXXIII, fasc. 1, 1963, p. 71²106.
r i l ş i M e t o d i e : FR. DVORNIK, Ies leg end es d e Co nst antin et de
'‡ues de Byzance, Praha, 1933, X + 443 p. (reproducere : Academic Interna-
tiesburg-Mississippi, 1969); MILAN ŞESAN, Tradiţiile cirilometodiene, în
IV, 1961, nr. 1²3, p. 59²83; P. DUTHILLEUL, L'Evangelisation des Staves,
Mefhode, Tournai (Belgium), 1963, 201 p. (recenzie detaliată de Iorgu Ivan,
m. X, 1965, nr. 11²12, p. 897²914); MICHAEL LACKO, Saints Cyril and
' Rom, 1963, 235 p. ; F. DVORNIK. The Significance ol the Missions o/ Cyril
rtjus, în The Slavic Review, 23, 1964, p/l05²211; Cyrillo-Methodiana. Zur
ichte des Christentums bei den Slavon, 863²1963, Koln-Vraz, 1964, VIII +
XXXIV pi + 2 h ; DAMIAN P. BOVD AN, La vie et l'oeuvre des Ireres
CyriJV et Melhode, Tesalonic, 19V8 (extras); V. MIHĂILĂ, Ia diliusion
 BIS E R I C A RO M AN EAS C A IN S E CO L E L E V II² X I 201 i

dans Ies pays roumains des ecrits sur la vie et l'cctivi te des ir'eres Cyrille et Me-
thode de Thessalonique, Tesalonic. 1968 (extras); V. MIHĂILĂ, Apariţia scrierii slave
şi pătrunderea ei la nordul Dunării. Răspindirea în ţările române a izvoarelor narative
despre viaţa şi activitatea fraţilor Constantin-C.hiril şi Melodie, în voi. Contribuţii la
istoria culturii şi literaturii române vechi, Bucureşti, 1972, p. 9²77 ; IO AN I.
RĂMUREANU, Unsprezece secole de la activitatea misionură a Sfinţilor Chirii şi
Melodie, în Ortodoxia, an. XIX, 1967, nr. 1, p. 17²31.
A l f a b e t u l s l a v la r o m â n i : I. BOVDAN, De la cine şi cînd au împru-
mutat românii alfabetul chirilic ?. în voi. Omagiu lui Titu Maiorescu, Bucureşti, 1900,
p. 585²594 j ILIE BĂRBULESCU, Începutul scrierii cirilice in Dacia, în rev. Arhiva,
Iaşi, an. XXIX, 1922, nr. 2, p. 161²195; P. CANCEL, Cînd au împrumutat românii
allabet ul chirilic ?, în voi. Lui Ni colae Iorga, Omagiu, Craiova, 1921, p. 67²70;
CHIRIL PISTRUI, Despre allabetul chirilic şi cel glagolitic, în M.A., an. IX, nr. 3²5,
1964, p. 252²269 (cu bogată bibliografie asupra problemei cirilo-metodiene).
R i t u l s l a v la r o m â n i : DIMITRIE ONCIUL, Papa Formosus în tradiţia
noastră istorică, în voi. Opere complete, tom. I, ed. A. Sacerdoţeanu, Bucureşti, 1946,
p. 311²322 şi în Opere alese, voi. II, ed. A. Sacerdoţeanu, Bucureşti, 1968, p. 5²18 j
N. BĂNESCU, L'ancien etat bulgare ct Ies pays roumains, Bucarest, 1947, 97 p. ; N.
BĂNESCU, Vechiul stat bulgar şi ţările române. Bucureşti, 1947, 36 p. (An. Acad.
Rom. M.S. I, s. III, t. XXIX, p. 261²296); PÂNDELE OLTEANU, Aux origines de la culture
slave dans la Transylvani e du nord et du Maramureş, în «Romanoslavica»,
I, 1958, p. 169²196; E. TURDEANU, Les Principautes Roumaines et Ies Slaves du
Sud: Rapports Iitteraires et religieux, Miinchen, 1959; P. P. PANAITESCU, Introdu
cere în istoria culturii româneşti, Bucureşti, 1969, 398 p. (îndeosebi p. 185²201).
Elemente slave în limba noastră bisericească. Pe lîngă dicţionarele citate la oap.
II, se adaugă : AL. ROSETTI, Istoria limbii române, III, Limbile slave meridionale,
ed. IV, Bucureşti, 1962, 155 p. (şi în voi. Istoria limbii române de la origini pînă in
secolul al XVII-lea, Bucureşti, 1968, p. 283²411, ed. II, Bucureşti, 1978, ed. III, Bucu
reşti, 1986); V. MIHĂILĂ, împrumuturi vechi sud-slave in limba română. Studiul
lexico-semantic, Bucureşti, 1960; PÂNDELE OLTEANU, Contribuţii la studiul ele
mentelor slave din cele mai vechi traduceri româneşti, în L.L., VI, 1962, p. 67²97.
Vezi şi H. MIHĂESCU, Influenta grecească asupra limbii române pînă în secolul al
XV-lea, Bucureşti, 1966, 227 p. (îndeosebi p. 83²102).
D e s c o p e r i r i a r h e o l o g i c e : DAN VH. TEODOR, Elemente şi influenţe
bizantine în Moldova in sec. V²XI în SCIV, 21, nr. 1, 1970, p. 97²128; VHENUŢĂ
COMAN, Mărturii arheologice privind creştinismul în Moldova secolelor VI²XII, în
Danubius, Valaţi, an V, 1971, p. 75²99; VIIENUŢĂ COMAN, Evoluţia culturii mate-
riale în Moldova de sud în lumina cercetărilor arheologice cu privire la secolele V²
XII, în Memoria Antiquitatis, Piatra Neamţ. 3, 1971, p. 479²497; SZEKELY ZOLTAN,
Elemenls byzantins dans la civilisation materielle des Vl-e²VIU-e siecles dans le sud-est
de la Transylvanie, în Dacia, n.s. 15, 353²358 ÷V÷O%O OODonni.es sur
1'arheologie des V-e²Xl-e siecles sur ic teritoire de la Roumanie. La culture Bratei et
la culture Dridu, în Dacia n.s., 15, 1971, p. 269²287; OCTAVIAN MĂRCULESCU, O
cruce pectorală bizantină găsită la Cîmpulung Muscel, în B.O.R., an XCIII, 1975, nr.
3²4, p. 356²359 ; DAN TEODOR, Teritoriul est-carpatic în veacurile V²XI. Contribuţii
arheologice şi istorice la problema formării poporului român, Iaşi, 1978, 223 p. ;
IOAN M1TREA, Influente bizantine m cultura materială şi spirituală din regiunea
subcarpatică a Moldovei în secolele VI²IX, în SCIVA, 30, 1979, nr. 2, p. 145²162;
V. CHIRI CA, Noi descoperiri de provenienţă bizantină în spaţiul est-carpatic al
României, în MMS, an. LXII, 1986, nr. 3²4, p. 259²262. A se vedea şi I. BARNEA,
Arta creştină în România, 2. Secolele VII²X/U. Studiu introductiv şi prezentarea
planşelor de..., Bucureşti, 1981, 238 p., (cu 102 planşe în text).
 
BISERICA ROMÂNEASCĂ
ÎN SUDUL DUNĂRII ÎN
SECOLELE X²XIV

;zarea slavilor şi apoi a bulgarilor în sudul Dunării a avut ur-

mnate asupra vieţii bisericeşti a populaţiei romanice din nor-
idul mar elui fluviu. Acest fap t a dus la scăd er ea numărul ui
i romanice de aici mai ales prin uciderile care aveau loc în
cpediţiilor lor. Cu timpul, populaţia de aici a fost dislocată,
partită în două grupe mari : una înspre miazănoapte, cuprin-aco-
români (din care s-a despărţit apoi o parte, aceea dinspre :aror
urmaşi sînt istroromânii) şi alta spre miazăzi, cuprinzînd
loromâni sau aromâni, din care s-au despărţit apoi megleno-
Numai macedoromânii au fost destul de numeroşi, ca să poată
iimilării totale de către greci sau bulgari.
ii din sudul Dunării. In cursul evului mediu întîlnim o popu-imbă
romanică ² numită în izvoare vlahi ² pe tot cuprinsul i
Balcanice, de la Marea Egee pînă la Dunăre şi deJLar-Mai ea --^
înă la AdnâTîc^r^Trvtn'tul «vlah» este de origine germanică.
^T"gi5TTrrmriTTTmEeau populaţiile de origine romanică sau cel-i mba
slavilo^a^sud acest t er men ap ar e sub for ma d e vlah, ba
slavilor de răsărit sub forma_ voloh. în izvoarele latine este '
forma blacus, valachus sau vlachus (în maghiară olâh ,- în ele
cancelariilor liaiiiiatlne apare şi denumirea de mavrovla?if
1
Ştire sigură despre vlahii din Balcani se găseşte în Cronica
a lui Skylitzes-Kedrenos, în care se relatează că după moartea
u
i loaB-^PzŢnîîskes (976j~bulgarii s-au răsculat, asumîndu-şi con-
 du cerea patru fraţi : Da vi d, M oise, Ar on şi S a mu il, fiiijonu i__ < < corn itej^
Nicola. Dintre aceştia, DaT r l H~ "ă*jru ^^ K a s t o r i a şi
^ «vlahi <^^ŢX2J J}^2J »
68tf< zi ; cher van agii = călău ze, în soţitori şi paznici ai tran s-
po r t uri l or ). F iin d u ci şi t ot atu n ci şi alţi d oi fra ţi, a ră m a s S a m u il sin -
gu rul con du căt or al B u l g ariei { 97 6 ² 10 1 4 j. Statu l l ui S a mu il avea ca
nu cleu M ace d oni a, iar ca pi tal a " T a " O n n aa ( azi în Iu go sla vi a ). C en tr ul
său d e greu tate se de plasa se înd eo sebi cătr e re giu ni le de su d - vest ale
P eni nsulei B alcan ice. U nii isto rici au ajun s l a c on clu zia că n u mele bi -
bli ce ale c el or patr u fr aţi arăt a ori gin ea lo r ro m ân ea scă bal can ică şi
caracterul preponderent valah al statului TIIi_"SanruâJL^ mmu ^-«Œ°Œ»*<mm,^,-1
A d o ua o ar ă sî nt a minti ţi ''" d e" * un " cr o nic ar bi z an tin an on i m, ca re a r a t ă
c ă î n a n u l 9 8 0 î m p ăr a t u l V a si l e I I B u l g a r o ct o n u l a n u m i t p e Niculiţă
(N UCH JT ÎX W Î/.,) Luudun+tQr militar p"s'r_yl finii ^ j i n HI arin. (Vrecia
de nord cu Th esalia şi E u beea). Ac easta este pr i ma organizaţie d e stat
ro mâ n e a sc a în sud ul D u nă rii : V la hi a M are, avî n d for m g_ un ei au t on o -
m i i l oc al e î n ca d r u l i mp er i u l ui b i za n t i n şi ca r e a d ă i n u it vr e o p a t n r
veacuri. In an ul 10 66 a avu t loc o m^ ş.cax şj L Xlâfa ilQ^ -d^

du cător a vîn d tot ^p & ^u rjţjij^ Niculiţă. Alte ştiri despr e răspîn di rea şi
vi aţ a vl a h i l o r d i n P e n i n su l a § a î c â fu c a a fl ă m l a s c ri i t or u l bi z a n t i n K e -
J o yj me n p s^ a p o i î n ca r t ea î n vă ţ at e i p r i n c i pe se A n a C o mn e n a ( 1 0 8 J^r _ _
114 8], intjjjj A gjă.'{ < A^rifif^ " ( a n iin tp c ;t ': ' de u n cond ucător al l or cu nu - mele
jj> udilă, în gnul 109'4). Unii călători (n yjjjjiiLJiefti&aiAJ^^ ca şi~ T mii--
VF « T rrcari ai cru ciad elor amin tesc d e ase m e nea pe vlah i în lu cr ările lor.
î n e vu l m e d i u , r o m â n i i ( v l a h i i ) su d - d u n ă r e n i e r a u î m p ă r ţ i ţ i î n
tr ei m a r i gr u p u r i : su d i c, n or d i c şi ap u se an . P r i mu l e r a c el su d i c, c u
aşezări în M unţii P indului şi în ţinutu^y^Jfl ^QiflJM ăl Qgre^_ pî nă la Volful
C orint, şt anu me : viaru'a""M ar 'e "*ln T hesalia^V Iahia Ac arn an ia şi
Vl ahiă d e S us în ^E fiix ^j Q ^ po D ul atie vlah ă e întîlnită şi î n
M âţOTSnîâ**^oprn>zisa, ' cu ţinutul M oglenei şi localităţile : ,R iit" T iifl
O h r i d a , V e r j ă ^ y i a h f l f d i a i j ^ ^ o ^ c j ^ f l ^ ^ j ^ r . Al ţ i i l o c u i a u î n P e n i n s u l a
C Jalcidică, înt re S aloni c şi M un tel e Ath os. Vru pu l nordi c se afl a pe a m-
beî? yyi'ydlliy < a.lt*"lŞwi liaii[;ilui DdlLBHPflIiiftus), cu prelungiri pîna la Dunăre
(în jurul Sofiei, Tîrnovei etc.J^iar^la sud pîn.'.i i : i Ru melia. Vrupul apusean
era aşezat ^^JSg^^B QSP *^-^ 1 ^IB -tolP-Q H 1 -"': ' S 'af!IS !flţŒ far



a fl ă în C ron i ca pre ot ulu i d in Di o cl ee ai S cri it or d i n par
lu i, d e p e l a 1 1 5 0 , c ar e vo r b e şt e d e s p r e r o mâ n i «c ar e
alucu md se c hl e a| 0 d â
vlahi», vlahi negri (numiţi de italieni morlachi, nume generic dat
)r din părţile Adriaticii pentru îmbrăcămintea lor din lînă nea-
ntre hrisoavele jupanilor şi ţarilor sîrbi, cam 4 0 de documente
;le XII²XV) menţionează pe vlahii apuseni. Multe din ele pri-
şezarea lor în preajma unor biserici şi mînastiri pe seama cărora
m să lucreze sau să plătească bir.
r east ă nu mer oasă p op ulaţi e val a hă sa u r omâ n eas că di n su dul
i a îndeplinit, la un moment dat, şi un însemnat rol politic, cu-
d o soartă glorioasă, dar trecătoare. Am arătat şi cu alt p rilej
ui bulgar a decăzut după moartea ţarului Simeon (893²927). Pen-
distruge, bizantinii au chemat în ajutor pe cneazuTSTvTalosîav de
i, care a cucerit partea răsăriteană a Bulgariei. Nevrîncl să pără-
"aceste regiuni, bizantinii au pornit împotriva lui şi după lupte*
u izbutit să-1 alunga .jS?!)- Odată cu aceasta, Bulgaria de Ră-
i capitala la fxe&ifl^iJlsJugiyDobrogea) a căzut în mîna împă-
bizantin logn Tzimiskes.
:

:tea apuseană a fostului stat b ulgar a continuat să existe încă' 3 o

jumătate de veac, cu capitala la Ohrida, reprezentînd, sub amuil, o
însemnată putere economică şi militară. Şi acest stat a
\Qi 8> în timpul împăratului bizantirx3^asile Ŷ*»:. ca
şi pe timpul lui Justinian, Dună-
juns din nou hotarul de miazănoapte al imperiului bizantin.
iperiul vlaho-bulgar». Statul bulgar s-a refăcut abia către sfîrşi-
>lului al XH-lea, în urma răscoalej_vlajW]o£j^_bjJ:l^arilor în anuî
186 sub conducerea fraţilor Peiru şi Asan (Asen), români din
a Tîrnovei. Răscoala lor a izbucnit în urma impozitelor noi puse
vtini asupra celor ce aveau turme de oi şi cirezi de vite. Trupele
e trimise de împăratul Isac II Angelos (1185²1195) au fost în-
e românii şi b ulgarii dmsudul Dunării, cărora li s-au adăugat
şi cumani din nordul fluviului. în urma succeselor militare re-
răsculaţii au izb utit să întemeieze un nou stat, cunoscut sub
de «statul Asăneştilor», «imperiul vlaho-bulgar» sau «al doi-t
bulgar». Capitala era la Tîrnovo, cetate situată pe riul Iantre,
intui de nord al Munţilor Balcani.
nul conducător al noului stat a fost Asan, ucis în 1196, după
^căruia a urmat fratele său Petru, ucis şi el în 1197. Cel de-al
^ndu"cai"oT'T'Toi?t--frtttele'-l<»f meâr mic Ioniţă, supranumit Calo- 4
*97²1207). Acesta a reuşit să întindă hotarele noului stat şi să
sa oficială din partea bizantinilor şi a papei. La 8
 noiembrie 1204, cardinalul Leo, trimisul pjapei Inocenţiu III, 1-a încoro-
nat la Tîrnovo"c'a «rege "aTBulgarilor şi vlahilor» (rex Bulgarorum et
Blachorum).
In timpul domniei sale a avut loc un eveniment de mare însemnă-
tate în istoria Bizanţului. Cavalerii apuseni, plecaţi în cruciada a patra,
au cucerit Constantinopolul şi au întemeiat imperiul latin de răsărit
(1204), aşezînd ca împărat pe contele Balduin de Flandra. Acesta, ne-
voind să recunoască pe Ioniţă şi statul lui, a ajuns la ciocniri armate
cu el, încheiate cu prinderea şi aruncarea lui în închisoare, la Tlrnovo,
unde şi-a sfirşit zilele. Ee^^,âcujtJirap,,Jii5ă.,,.aiXQ,§t ucis şi Ioniţă, pe
cînd asedia Salonicul J1207). Dintre urmaşii lui, s-a impus nepotul său
^"AiiJMii'ii/^ liinSillSiiiJi&i^i) [ suk care slatul Asăneştilor a ajuns la cea mai
mare întindere teritorială. După moartea acestuia, au urmat lupte între
diferite partide de boieri care au făcut să crească anarhia şi au slăbit
statul. FinJ^sălLXâiimaaJ^fiâriXL24J^lJJ6J, apoi fratele său, Mi-
jjQÎXiJ^aji^l^6²l25^ljc^l^iycLiu.l primar aljseiilLdjn uimă, Câliman II
(Ig56²1.257],^ au fjj(şjyjg|gi. In feluljicesta s-a^jins^şi dinastia Asăneş-'
î ^ J J V i I b ă b ă ă ~~~Œ"
Originea româneascT"a"Ssăneştilor o dovedesc mai multe categorii
de izvoare : croaiVutiwiMfciiceias Choniates Akominatos, care precizează
în mai multe rînduri că erau «vlahi», cronica germană a lui Ansber-
tus, cronicile franceze ale lui Qgo^rovdgJyJieharql.OUin, Henri de Va-
lenciennes şi Robert de QJ-ar/^pâg^um şi unele documente ale cancela-"**
nei papaleT Acestea din urmă vorbesc de originea valahă a lui Ioniţă,
arătînd că se trage din vechii romani şi numindu-1 «rex Bulgarorum et
Blachorum». Toţi contemporanii, fie cronicari bizantini sau apuseni, fie
ostaşi, călugări şi negustori, ca şi papa şi regii, într-o impresionantă
unanimitate, vorbesc de rolul conducător al vlahilor şi de dinastia lor.
In scurt timp, statul întemeiat de ei a devenit un stat bulgar, iar
mare parte din elementul românesc din Balcani a dispărut treptat în
masa populaţiei slavo-bulgare în mijlocul căreia trăia. Documentele
istorice şi toponimia atestă însă existenţa unei populaţii româneşti în
sudul Dunării în urmă cu şapte veacuri. O parte dintre ei mai trăiesc şi
azi în diferite regiuni din Bulgaria, Iugoslavia, Albania şi Vrecia.
Viaţa bisericească a românilor sud-dunăreni. Izvoarele istorice
prezintă şi unele ştiri privitoare la viaţa bisericească a românilor din
sudul Dunării. Prima datează din anii 101.9²1.020. cînd împăratul Vasile
deşfj^tf&&,3îâi^ i~
**^KÎ%triarhia» bulgară de la Ohrida, reducînd-o la rangul de arhiepisco-
 dar tot autocefală. în locul patriarhului David, a aşezat p e arhi -
copul Ioan,. j[mpăratul a dat trei diplome (decrete) care se ocupau
>rganizarea .şi jurisdicţia bisericească a noii Arhiepiscopii, care se
idea nu numai peste eparhiile bulgăreşti şi sîrbeşti, ci şi peste cele
se aflau în teritoriile cucerite de la bizantini sub ţarii Simeon şi
u.
La cererea arhiepiscopului Ioan, împăratul Vasile a restabilit, prin
de-a doua diplomă, dată în mai 1020, ca întinderea Arhiepiscopiei
)hrida să fie aceeaşi ca pe vremea tarului Simeon. Diploma men-i
şi cele 31 de episcopii care urmau sa-i fie supuse, între care şi
de la Dîrstor (vechiul Durostorum) şi Bodinis (Bononia ² mai i
Vidin). Din aceeaşi diplomă reiese că jurisdicţia noului arhi-op
se întindea şi asupra vlahilor dîrf B ulgaria, deoarece el avea ui
«să ia de la ei, de la toţi (= episcopi şi mitropoliţi) dajdia caia,
precum şi de Ia vlahii care sînt (răspîndiţi) în toată Bulgaria», 'rin
aceasta, împăratul a creat pentru vlahi o situaţie privilegiată, nsul
că i-a scos de sub oblăduirea duhovniceasca a episcopilor .
Unii istorici români (D. Onciul) au susţînuM:ă prin aceşti vlahi ie
sa-i înţelegem pe cei din nordul Dunăr-dî, alţii (N. Dobrescu) au :t
că e vorba şi de cei din ndrf şi de c' ei din sud. Ipoteza cea mai
tabilă este cea a învăţatului (ŞQfistantin Jirecek, adoptată şi de
;orii Mihail Lascaris, Niculae'M. Pbpescu, Theodor Capidan, care
că este vorba de vlahii^erm Bulgaria. x
3iscopia vlahilor. Dar aşezarea tuturor vlahilor din sudul Dunării
rmuirea duhovnicească a arhiepiscop ului de Ohrida era necano-
De aceea, s-a simţit nevoia întemeierii unei episcopii prop rii pe
lor. Astfel, dintr-o Listă din secolul XI a eparhiilor supuse
îi, aflăm că ultima dintre ele, a 24-a, era «Episcopia vlahiîor(vj euia-
Sv ^Xd/cov). . Dinjr.-jo_ altăÄListă_a acestor episcopii (Notitia episco-
i), de prin secolul XIII, aflăm că episcop ul vlahilor se afla în
loti» (6 &p6vos Bpeav6t7j? -jj-cot j3Xâx<ov), fără să i se delimiteze teri-
ie jurisdicţie (ambele liste publicate de bizantinologul Heinrich
în rev. «Byzantinische Zeitschrift», I, 1892, p. 256²257). Cei mai
storici identifică această localitate cu oraşul Vranje, aşezat pe
i de sud, în Iugoslavia de astăzi (alţii, cu Vranovici, în Mace-
Nu se cun oaşte nu mel e ni ci unui episcop , do ar al un ui preot
pe un manuscris din secolul XI, păstrat în biblioteca bisericii
Climent din Ohrida : «Ioan preotul prea sfintei episcopii a via- _
 ___ ,^Ä n u iu a n J S A S C A I N S U D U L D U N Ă R II 2(j

E p i sc o pu l vl a hi l or d i spa r e a p oi p en tr u cît va ti m p , p e ntr u a fi me n ]

în 1 31 5 în _ g n o 1 an, cu prilejul cu ceririi ora şulu M ^nigrj Şte fa n
D u şa n d o n ea ză mî n ă st irii T r eska va c d in P riie p bi seric a S fin tu ]
iN Jic olae..iU n JL erin, spre su d de B itolia^K rje care a vînd ut -o episc op u
văT a h, cu oa m e nii, cu " V îii e,--rtr - ctînpuî 7cu Iz voa rel e şi cu toat ă stăpî-)
ni re a şi d r e pt u ril e ». S e p ar e c ă a c e st e pi s c o p î şi a v e a r eşe d i n ţ a îr
P ril ep sau în Lerin.
* D e ~ a c e e a şT ~ sîtt r aţ i e pr i vil e g i at ă s- a u bu c u r at l a î n ce pu t şi «t o ţi i
vl ah ii » d in statul (tar atu l) sî rb e sc, fiin d pu şi su b juri sd icţia A r hi epi s-
c opiei autoc efale sîrbe cu reşed inţ a la mîn ăstirea Jice a, î nfifriţ ati r~ î p
12 19 jie.. x eg.eie_ S e fan Il ^e m a ni a (s-a u în fiinţat a tu nci 12 e pa rhii, din tre
c ar e d o u ă er au p e D u n ăr e, la B el g rad şi B ra n ice vo ). S pr e d eo sebir e d e
vlah ii d in B u l garia pr o priu -zisă, cei di n re gatul sîrbe sc n-au re pre z en t at
ni ci o d a t ă u n fa ct o r p oliti c, ci a u fo st p ă st o ri , c res c ăt o r i d e vit e şi
c ăr ău şi.
S c oaterea vlah ilor de su b jurisd icţia e pisc opil or loc ali şi su p un ere a '
l or d i r e ct ă f aţ ă d e a rh i e p i s c o p u l d i n O h ri d a şi c e l d i n Ji c e a, c a şi
cr ea r ea u n ei epi sco pii făr ă un t erit o riu pr o pri u , bin e d eli m itat , er a o
a b a t e r e d e l a r î n d u i e l i l e c a n o n i c e a l e B i se r i c i i O r t o d o x e . C o n -
si d e r ă m ac est e a ba t eri c a fa v or u r i d eo se bi t e pe n t r u p o pu l aţi a ve c h e
val ah ă din aceste regiun i, car e atu nci nu m ai avea u n n u m ăr m ar e d e
c r ed i n c i o şi şi n i ci n u m a i er a st ă p î n a u n u i t e r it o ri u pr o pr i u . C r e ar e a
u n ei e p i sc o p ii a vl a hil o r v a fi fă cu t ca u n ii di n ca n d i d aţii l a hi r o t on i e
din n ordu l D un ării ² m ai ales d in teritoriile în vecin at e ² să se fi în -
dr e p t at sp r e vl ă dicii d e aici.
N u şti m î n c e li mb ă a u sl u jit p re oţii vl a h i din su du l D u n ă rii. C r e-
de m că sluj eau în li m ba lor ro ma n ică, poat e şi în sla von eşte şi chiar în
gr e c eşt e ( ma i al es î n tr e an ii 1 0 1 8 ² 1 1 8 5 ). U n l u cr u est e î n să m ai p re -
su s de oric e î n d oial ă, şi an u me că pr o p o vă d u ir ea cu vî ntu lui lu i D u m -
n e z e u ( p r ed i ca ) şi s p o v ed an i a s -a u f ăc u t î n l i m b a v o r bi t ă d e cr e d i n -
cioşi.
T re bu ie să reţine m că în dialectele aro m ân , me gl en or o m ân şi i st ro-
ro m â n s-au pă strat o serie d e ter m en i biseric eşti d e origi ne lati nă, ase-
m ă n ăt o r i ² u n e o r i i d e n t i c i ² c u c e i di n d a c o r o m â n ă. D ar c e a m a i
m ar e parte din t er mi n ol o gia biseric ea scă a ac estor t rei dialect e e ste d e
or i gi n e sl a vă sa u g r e c e asc ă. A c e a st a se e x p li că atît pr i n fa p t ul c ă vl a -
h i i b al c a n i c i a u t r ă it î n mi j l o c u l u n or p o p u l a ţ ii d e l i m b ă sl a v ă s a u
greacă, cît şi prin faptul că ei n -a u a vu t în cursul istoriei o or gani zaţi e
bi se r i c e a sc ă pr o p r i e    r a re o r i şi p e n t r u p e r i oa d e sc u rt e d e t i m p .
 L e pisco pia (P at riarhia) de Tîrn ovo. D upă întem eierea st atului
l o r, sca u n u l a r hi e pi sc o p es c d i n O h r i d a d ec a d e p ri n î n fii n ţ a r ea
A r h i e pi sc o pii l a T îr n o v o ( O h ri d a ră m î n e a bi a c u ci n ci e pa r h ii
l a c a r e se a d a u g ă a l t e ci n ci e p a r h i i n oi ) . S e şt i e c ă fr a ţ i i P e -
s a n a u ct i t o r i t o b i s e r i c ă c u h r a m u l S f î n t u l D u m i t r u î n s at u l
l î n g ă T î r n o v o , e x i s t e n t ă ş i a zi , î n c a r e s- a d a t şi s e m n a l u l
i din JL3ii5 = »-i4 &6, -B in ecu vîntarea pentru pornirea răscoalei a
e ot u l V a si l e, p r o b a b i l t o t u n vl a h , ca r e a şi « u n s» pe P e t r u c a
il g ar il o r şi vl a h i l o r . î n t e m ei n d u -s e n ou l st at , pr e ot u l V a si l e a
ţ a t l a t r e a pt a d e ar h i e p i sc o p şi h i r o t o n i t d e c ăt r e e pi s c o p u l
L V i d i n şi a lţ i d o i e pi sc o pi g r e c i, d e v e n i n d a st f e l c î r m u i t or u l
O r t o d o x e r o m â n o - b u l g a r e c u r e ş e d i n ţ a l a T î r n o v o . P a t ri a r h i a
c ă şi A r h i e p i sc o pi a di n O h r i d a n -a u r e cu n o sc u t în să i n d e p en -
)ii B i se ri ci. C u t oat e ac est e a, ar h i e pi sc o pu l V a si le şi -a or g an i -
r i c a, h i r ot o n i n d e pi s c o p i vl a h i şi b u l g a r i î n l o c u l c e l or g r e c i,
i vi aţ a m î n ă sti r ea scă , rî n d u i n d pr e oţi î n p ar o h ii. In fe l ul a c e s -
> v o a d e ven it si n gu ru l c en t ru po litic şi bi seri c esc al vl ah il or şi
j r d i n s u d u l D u n ăr i i . P e n t r u a -i r i d i c a p r e st i g i u l A s a n a a d u s
i şt el e S fî n t u l ui Io a n d e R il a, i a r Ion iţ ă, p e a l e S f int e i F il o ft ei a
Jfînt ulu i Ilarion, episco pu l M e gl en iei din M a ce d onia.
i fi i n d a t it u d i n e a p o t r i vn i c ă a B i za n ţ u l ui fa ţ a d e n o u l st a t, Io -
v ă z u t n e vo i t s ă c a u t e sp r i j i n î n A p u s, l a R o m a , c a în felul
ă c a p e t e o a u t o r i t at e m ai m a r e î n f aţ a v e c i n i l o r , d a r şi î n f a ţ a
r săi . D e a c e e a, a î n c e p u t t r at a ti v e c u p a p a In o c e n ţ i u II I, ca r e
> sc ut pe Io niţă ca reg e, iar pe arhiepisc op ul V a sile, ca «pri m at »,
r a n g c u pa t r i ar h u l d e C o n st a n ti n o p o l , c u c on d iţ i a c a Io n i ţ ă şi
său să r ec u n o a sc ă pe p a p a c a su ve r a n şi să se su pu n ă B i seri cii
:. A c ea st ă sit u aţi e n -a d u r at m u lt ti m p, că ci în a c el a şi a n c a va -
ci ad ei a p a tr a a u cu ce rit C o n st a nti n o p o l u l, a şe zî n d ca î m p ă r at
ai n d e F l an d r a , c ar e a că z u t î n să î n m î i nil e l u i Ion i ţ ă, fii n d î n -
rîrn o vo. N eînţ ele ge rile d intre n oii stă pî nito ri ai C o n sta ntirto po -
A săn eşti a u d u s la î m p ăc a r ea c el o r din u r m ă c u b izan ti nii, ca r e
e at u n n o u i m pe ri u la N ice ea ( 1 2 0 4 ² 1 2 6 1 ). F ă cî n d u -se î m p ă-
ol îti că , a u r m a t şi c ea bi se r i ce a sc ă , d e c i B i ser i c a r o m â n o - b u l -
i n t r a t d i n n o u s u b a sc u l t a r e a P a t r i a r h i ei e c u m e n i c e , c a r e d i n
a stabilit reşed in ţa t ot l a N ic e ea. P atriarh ul e c u m en i c V h er ma n
^ fi os cu t, î n t r-u n si n o d ţi n ut l a L ar n n s ât o sJft, 1 ^ 3 5 , au t oc e f ali a
i d e Tîr n o vo , iar c or K tt M t b ri f^i i ei, pe at u n ci Ioa ch i m , titl ul d e
" », . P at ri ar h u l Io a c h i r ji ^ se b u c u r a ac u m d e u n p fe l ti g i u şi 1 Ş
a u t o ri t a t e c a r e d e p ă ş ea u c u m u l t pe al e a r h i e pi s c o p u l u i V a si l e, j u r i s -
dicţia lui în tin zîn d u -se p este u n terito riu m u lt m ai va st.
P atri ar hi a Tî r n o vei a lu at o d e z v ol t ar e d e ose bit ă , rid icîn d u -se p e s-
te t ot biserici şi mî n ă sti ri, în car e se d esfăşu r a o inten să vi aţă du h o v-
ni ce asc ă şi cu ltu ral ă, c u pr eo ţi şi c ăl u g ări r o m ân i şi bul g ari.
La Tîrno vo ² cel mai puternic centru bisericesc din acest ti mp în
regiu nile balcano -du nărene ² s-a î nfiinţat şi o şcoală teol ogică în car e
în văţau tin eri ro mâ n i, bu lgari şi sîr bi, copii nd u-se m anu scrise î n li m b a
sl a v ă . A c e a st ă şc oa l ă e r a co n d u să d e m ar i c ărt u r ari şi i sc u siţi m î n u i -
iori de c on dei, cu m a fost cu vi osu l Te od osie (aju ns pat riarh ) şi ucenicul
său E fti mie. jjij.37 5 E fti mie _ _a_ fo st ales patriarh d e Tîrn ov o. U cenicul
sau V ri go ri e Ţ a m b l a c spu n e ca ar li îbsf vl a h " d err e an i, d hrî m pr ejuri -
m il e A drian o p olulu i. O m cu o al ea să cu ltură, d ob îndită la S fîn tul M un te
şi la C o n st a ntin op ol, patriar h u l E fti mi e a c reat u n cu r en t c ultu r al-
r eli gi o s c a r e s-a r ă spî n dit şi l a p o p oa r e l e d in j u r. E l a î n d r e pt at ort o -
grafia slavă, a scris ² sau ă trad us di n li m ba greacă ² felurite lu crări
litu rgic e, d o g m a tic e, a g hi o gr a fi ce. N u me r oa se m an u scri se ap arţ in ăt oa re
a ce st ei şco li au aju n s şi în no 'fd ul D u n ării, pe teritori u l ţării n oa str e.
D e l a pa tri a rh ul E ft i m i e se p ăstr e a ză şi o c o r esp o n d en ţ ă c u e gu -
m en ul N ic od i m, reor gan izatoru l vieţii mîn ă stireşti din Ţ ar a R o m ân ea s-
c ă, pr ecu m şi cu A nl i m al U n gr o vla hiei (c. 13 81 ² c . 1 40 1 ).
Ŷ A m arătat în p artea introd u ct i vă că d u p ă stin ge re a din a st iei A să -
ne ştil or, i m pe riul d e l a Tî rn o v o şi -a pi er d u t car a cter ul r o m ân esc, exi s-
tîn d în c on tin uare ca stat bu l gar, decăzut din pu nct de ved ere p olit ic,
e co n o mi c şi cu ltu r al. A bi a î n pri m el e d e cenii al e sec ol u lu i al X l V -le a,
sub Te od or S viatosla v (1 30 0 ² 13 21 ), iar m ai tîrziu sub Ivan A lexand ru
( 1 3 3 1 ² 1 3 7 1 ), s-a r e fă cu t tr ep t at sit u aţi a in t er n ă şi s-a u ex ti n s g r an i -
ţ el e st at u l u i. D ar d u p ă m o ar t e a a c e st u i a, B u l ga ri a a f ost î m p ăr ţ i t ă î n
d o u ă fo r m a ţ i u n i d i st i n c t e : u n t a r a t l a T î r n o v o, c o n d u s d e fi u l să u ,
Iva n Ş işm a n, şi altul cu c apital a l a V idin , co n d u s d e fr atele vitr e g al
a ce st ui a, Ivan S tr a ci m i r, ru d ă cu d o m n u l Ţ ării R o m â n e şti ( er a n e p ot ul
d e fii că al l u i B a sar a b I şi s o ţ ul A n e i, fii ca i ui N i c o l ae A l e x an d r u
B asafab).
în a n u l 1 3 9 3, t a r at ul d e l a T î r n o v o a c ă zu t su b t u rci. î n ab se n ţ a
ţar ul u i, c ap ital a a fo st a p ăr at ă d e E fti m i e, ulti m u l pat ri arh d e ai ci, c ar e
a f o st d u s d e t u r c i î n e x i l î n B u l g ar i a d e s u d , u n d e a şi m u r i t ( 1 4 0 0 ) .
C u ac e asi a a di sp ăru t şi P atria rhi a d e Tî rn o vo, c are ti m p d e a pr o a p e
d o u ă ve a c u r i a p u r t a t g r i j a d u h o v n i c ă a c r e d i n ci o şi l o r v l a h i şi
bulgari din sudul Du nării. în locul ei a răm as o si mplă mitrop olie, su b
ju ri sd i cţ i a P at ri a r h i e i d e C o n st a n ti n o p ol . In 1 3 9 6 a că zu t su b t u r c i şi

11 ² Istoria B.o.K.
[qar de la Vidin. In urma cotropirii acestor două state, nume-
rici au fost prefăcute în moschei, preoţii şi călugării alungaţi
Mulţi călugări, preoţi şi cărturari sud-dunăreni au trecut în
nării, în Ţara Românească şi Moldova, unde şi-au continuat
cărturărească. Moaştele Sfintei Filofteia, aduse de la Tîrno-
in, au fost mutate acum în Ţara Românească, la Argeş. De
nte, viaţa bisericească a vlahilor sud-dunăreni se pierde în
jarilor, supuşi pentru aproape o jumătate de mileniu jugului
;upritor.
c 1 u z i i: Rezultă că românii sud-dunăreni au avut, în se-
<;²XI, propria lor viaţă bisericească, uneori cu scaune epis-
în care au păstorit desigur vlădici de neam român. Trebuie
it şi faptul că ân toată perioada de care ne-am ocupat, scau-
iscopale sud-dunârene au fost sub jurisdicţia Patriarhiei de
itinopol, căci relaţiile temporare ale lui Ioniţă cu papa Ino-
II au rămas fără urmări.

BIBLIOVRAFIE

r e: Fontes Historiae Daco-Romanae (Izvoarele istoriei României) IU,

intini (sec. XI²XIV), publicate de Al. Elian şi N. Şerban Tanaşoca, Bucu-
68 p.
n i i d i n B a l c a n i : JOVAN CVIJIC, La Peninsule Balcanique, geo-
laine, Paris, 1918, III + 531 p.; V. MURNU, Istoria românilor din Pind,
', 980²1250. Studiu istoric după izvoare bizantine, Bucureşti, 1913, 230 p.;
Istoria românilor din Peninsula Balcanică (Albania, Macedonia, Epir, Te-
(ucureşti, 1919, 75 p. ; SILVIU DRAVOM1R, Vlahii şi morlacii. Studiu din
nismului balcanic, Cluj, 1924, 135 p.; SEXTIL PUŞCARIU, Studii istioio-
icureşti, 1926, XVI + 360 p.; A. SACERDOŢEANU, Vlahii din Calcidica,
lemoria lui Vasile Pârvan, Bucureşti, 1934, p. 303²311; TEODOR CAPI-
noromânii, 3 voi. Bucureşti, 1925²28; TEODOR CAPIDAN, Romanitatea
ucureşti, 1936, 68 p. (Discurs de recepţie la Academie) ;< TEODOR CAPI-io-
românii. Etnografie, istorie, limbă, Bucureşti, 1942, 274 p. + 3 h.; ION
Originea românilor din Balcani şi Vlahiilc din Tesalia şi Epir, Bucureşti, An.
Acad. Rom., M.S.I., s. III, t. XXVI, 1943²44); SILVIU DRAVOMIR, \ordul
Peninsulei Balcanice in Evul Mediu, Bucureşti, 1959, 224 pv ; P. P. U,
Introducere la istoria culturii româneşti, Bucureşti, 1969, 398 p. 4- 1 h;
ANU, Le monde ottoman des Balkans (1402²1566). Institutions, societe,
Dndon, 1976 (cap. I²IV se ocupă de vlahi); P. Ş. NĂSTUREL, Lcs Vala-
[ques QUX X-e²XIII-e siecles, în Byzantinische Forschungen, VII, 1979, p.
ÎORVE MURNU, Studii istorice privitoare la trecutul românilor de peste tie
îngrijită şi studiu introductiv de Nicolae Şerban Tanaşoca, Bucureşti,
1
A s a n e ş t i l o r : A . D. XENOPOL, L'empire valacho-bulgare, în «fle-
ue», t. 47, 1891, p. 277²308; CONSTANTIN C. VIURESCU, Despre Via-
~ 9 UJ' 1931 ' 18 P- (extras din Lucrările Institutului de Veografie al Uni- 1
Cluj, voi. IV) ; N. BANESCU, O problemă de istorie medievală .- crearea '
statului Asaneştilor (1185), în An. Acad. Rom. M.S.I., s. III, t. XXV
(1943), p. 543²590 (şi ediţia franceză : Un probleme d'histoire medievale : creotion et
caractere du second empire bulgare (1185), Bucureşti, 1943,93 p); E. STĂNESCU, By-
zantinovlahica I. Les Vlaques ă la lin du X-e siecle au debut de Xl-e et la testau-
ration de la domination byzantine dans la Peninsule Balkanique, în RESEE, VI, 3,
1968; BORISLAV PRIMOV, Crearea celui de al d oilea tarat bulgar şi partici-
parea vlahilor, în voi. Relaţii romăno-bulgare de-a lungul veacurilor (sec. XII²XIX),
Bucureşti, 1971, p. 9²56; VHEORVHE I. BRĂT1ANU, Tradiţia despre întemeierea sta-
telor româneşti, Bucureşti, 1980, p. 49²80 (cap. Asăneştii); NICOLAE ŞERBAN TANA-
ŞOCA, *Imperator Bulgariae et Vlachiae». in jurul genezei şi semnilicatiei termenului
«VJacWa» din titulatura lui Ioniţâ Asan, în Revista de Istorie, tom. 33, nr. 4, 1980, p.
651²674; NICOLAE ŞERBAN TANAŞOCA, Din nou despre geneza şi caracterul sta-
tului Asaneştilor, în Revista de Istorie, tom. 34, 1981, nr. 7, p. 1297²1312; IULIAN
MICULESCU, Vlahii în spaţiul carpato-balcanic de la siîrşitul sec. XII p'mă la înteme-
ierea statelor ieudale româneşti, în B.O.R., an. Cil, 1984, nr. 1²2, p. 66²78 ; IULIAN
MICULESCU, Românii (vlahii) în spaţiul carpato-balcanic pînă la întemeierea impe-
riului româno-bulgar, în B.O.R., an Cil, 1984, nr. 3²4, p. 246²258 ; Răscoala şi statul
Asaneştilor. Culegere de studii, Coordonator Eugen Stănescu, Bucureşti, 1989, 181 p.
V i a t a b i s e r i c e a s c ă : N. DOBRESCU, Un episcopat românesc în sec. XI
şi XII în ^Convorbiri Literare», an. XXIX, 1905, p. 575²576; N. DOBRESCU, înteme-
ierea mitropoliilor şi a eelor dinţii mănăstiri din ţară, Bucureşti, 1906, 128 p.; NICU-
LAE M. POPESCU, Ioan «prevtuh Episcopiei aromânilor, în B.O.R., an LII, nr. 7²8,
1934, p. 457²460 (şi în voi. Preoţi de mir adormiţi în Domnul, Bucureşti, 1942, p, 11²
15); SIMEON RELI, Istoria vieţii bisericeşti a românilor, Cernăuţi, 1942, p. 129²168 jl
ION I. NISTOR, Legăturile cu Ohrida şi exarhatul Plaiurilor, în An. Acad. Rom., M.S.I., s.
III, t. XXVII, 1944²45, Bucureşti, 1946, p. 123²151 (şi extras, 29 p.) ; M. VYONI, L'eveche
vlaque de l'archeveche bulgare d'Achris aux Xl-e²XJV-e sîecles, în «Etudes slaves et
rouma/nes», I, Budapest, 1948, p. 148²159 şi 224²233; EPIFANIE NOROCEL, Patriarhia
bulgară de Tirnovo între anii 1235²J393, în S.T. an XVIII, nr. 3²4, 1966, p. 146²
159; CHIRIL PISTRUI, Imperiul \iaho-bulgar <ţi patrjariiia de Tîr-novo, în M.A. an XVII,
1972, 3²4, p. 201²209.

 
Ë

    >" >

 
VIAŢA BISERICEASCĂ
A ROMÂNILOR DIN TRANSILVANIA ŞI BANAT ÎN
SECOLELE IX²XIII


 


Din expunerile precedente am putut constata

3. privitoare la viaţa bisericească pe teritoriul patriei noastre
;le VI²IX sînt foarte sărace.
ecari ştiri cu privire la viaţa bisericească a românilor transil-
ivem începînd cu secolul IX, puse în legătură cu migrarea şi
area ungurilor. Venind din sudul Ucrainei de azi, sub c'ondu-
i Arpad, în anul 896 ungurii s-au aşezat în Cîmpia Panonică.
iu început o serie de expediţii în ţările învecinate : în Moravid
care l-au destrămat în 906), în imp eriul bizantin, ba chiar şi
a şi Vermania, pînă cînd au fost înfrînţi de împăratul Otio I al
ei, la rîul Lech (955 ). în Cîmpia Panonică ung urii au găsit o
3 romanică.
p i n d ex p e di ţ i i i n p a rt ea d e r ăs ă ri t a T is ei, au d at p es te o
3 româno-slavă, care se îndeletnicea cu agricultura şi creşterea
Pe lîngă o serie de mărturii cu caracter arheologic, lingvistic
imic, se cunosc şi două izvoare scrise care atestă prezenţa ro-
în spaţiul carpatic în momentul venirii ungurilor. O primă măr-
'onstituiQ,_Qignica rusă de la Kiev, numită şi a lui Nestor (sfîr-
olului XI sau încep utul celui următor), care arată că dup ă ce
t nişte munţi înalţi (Carpaţii), ungurii -începură să se lupte cu
Ş' cu slavii care trăiau acolo». Alta este Gesta. Hungarorum
Ungurilor), a Magistrului P., notarul anonimH[7ţric^1irrîîsf~al
3ela II (U31²1141), care şi-a scris opera prin 1150. Magistrul
f. fără îndoială7~un cleric, care îndeplinea slujba de secretar
1 regelui şi, în acelaşi 
² aşa cum se
în Ungaria,
dar şi în alte ţări catolice ², capelan al curţii regeşti. Asupra lui s-au
purtat'discuţii de aproximativ 250 de ani (cine a fost, cînd a trăit, ce
poziţie^socială a avut, care este valoarea istorică, a operei sale). Unii
cer cetători pledează p entru identificarea sa cu un notar al regelui
Bela; H, alţii îl socotesc un magister al abaţiei benedictine din Pannon-
halma, şi alţii îl identifica cu Petru, prepozit în Alba Regală, devenit
episcop de Agria (Eger). înclinăm spre prima ipoteză. ‡
Primele formaţiuni politice româneşti din Transilvania. Bazat pe
unele izvoare anterioare (confirmate însă şi de unele contemporane),
Anoîiyrrius arată că la aşezarea ungurilor în Cîmpia Panonică, locuiau
acolo'slavi, bulgari şi români. Relatează apoi felul în care a fost atacat
voievodatul din Crişana (între Mureş, Someş şi Porţile Meseşului), : con
dus de «ducele» bihorean Menumorut, cu care au purtat cîtevă lupte,
în care oamenii acestuia au dat dovadă de mult eroism. Luptele s-aii
dat mâi ales în jurul cetăţilor Sătmar şi EUharea, ultima fiind cucerită
abia dup ă 13 zile. Atunci Arpad se împacă cii Menumorut, & cărui
fiică s-a căsătorit cu fiul lui. Cetatea Biharea a rămas tot în stăpînirea.:
lui Menumorut. .
Al doilea voievodat era al lui Glad, în Banat, între Mureş şi Dună-
re. Şi acesta a încercat să-şi ap ere ţara, concentrînd oaste numeroasă
pe Timiş, formată din români, bulgari şi pecenegi, dar rezistenţa lor a
fost înfrîntă. Vlad se refugiază în cetatea Cuvin (Keve), care a fost apoi
cucerită. La cererea lui, s-a încheiat pace cu căpeteniile maghiare.
în sfîrşit, privirile căpeteniilor maghiare s-au îndreptat spre-^Ţar'a
Transilvaniei» (Terra Ultrasilvana), unde era un" voîevocTât ²~ între
Porţile Meseşului şi Izvoarele Someşurilor :² locuit de români şi slavi,
conduşi de «ducele» român Gelu. Anonyrnus relatează că un conducă-
tor maghiar cu numeje_,luliujjujilt^riiacordul lui Arpad, a pornit cu oaste
în Transilvania, ţară cunoscută prin «bunătatea» ei, în care domnea «un
oarecare r omân » Velu, p este «români şi slavi», care n u aveau alte
arme dec ît arcurF*şî*~Scrgeţi («bonitatem terre Ultrasilvane, ubi Velou
quidam Blacus dominium tenebat; ...habitatores terre illius... essent
Blaşii et slavi q uia alia arma non haberent nisi arcum et sagittas»).
Velu a încercat să se împotrivească ungurilor la Porţile Meseşului, pe
urmă ,1a rîul Almaş, apoi a căutat să se salveze «în cetatea sa de lîngă
rîul Son.eş» (ad castrum suum iuxta fluvium Zoraus positum), dar a fost
prins lîngă rîul Căpuş şi ucis. Descoperirile arheologice din satul Dăbica
(circa 30 km nord-est de Cluj şi 10 km la vest de SomeşulMic) au dus
la concluzia că aici era cetatea «ducelui» Vehi, : centrul stăpînirii sale
politice.'Desigur aceste infiltrări de triburi maghiare în Transilvania au
 e t er u l u n o r e x p e d i ţ i i , a s e m ă n ă t oa r e c el o r f ă c u t e d e ei ş i î n
al e Eu r opei , d upă săvî r şi r ea căr or a se r et r ăgeau î n Panoni a.
‡ el at ă r i l e l ui An on ymu s s e d e s pr i n d e f apt ul c ă l a sfî r şi t u l se -:
şi î n ceputul celui ur măt or, exi st au an umit e for maţ i uni poli -
er i t or i u l Tr an si l vani ei , u n el e voi e vo dat e c on du se d e «du ci »
svozi ». Put er ea acest ora r ezultă nu numai din faptul că au iz-
och ege asemen ea or gan i zaţi i , din car e-şi st rî ngeau şi oşt i , d ar
i st r ui ser ă şi un el e cet ăţ i , ca S ăt mar u l , B i har e a, Cu vi n ul , Or -
)îca.
ansil van i a pr opri u-zi să au exi st at însă şi alt e for maţ iuni poli -
ne şt i , car e nu s ui t a mi nt i t e d e An on ymu s, d eo ar e c e n - a u a vu t
: u t ri buri l e magh i ar e î n aceast ă per i oad ă de păt r u nd er e a l or
[ vani a. E xist enţ a un or cet ăţi l a Ţeli gr ad (Bl andi ana, lîn gă Al ba
î ă l gr a d, c u u r me d e l o cu i r e d i n s e co l e l e IX ² X ² u r me ca r e
p o p u l aţ i e r o mâ n e a s c ă î n a i n t e d e p ăt r u n d e r e a u n g u r i l o r î n
ni a ², d u c e l a c on cl u zi a că a e xi st at o f or maţ i u n e p ol i t i că şi
M u r eş u l u i , c u c en t r u l î n B ăl g r a d ( a z i A l b a Iu l i a) . xi s t at a po i aş a
n u mi t el e c eţ ăr i », at e st at e d o c u men t a r î n s e co- ² X IV, car e şi- au
păst r at , pî n ă t î r zi u , put er ni c e ur me de aut o- mâne asc ă : Ţ ar a B îr sei ,
Ţ ar a Făgăr aşul ui , Ţ ar a Aml aşul u i, e gu l u i , Ţ a r a Z ar a n d u l u i , Ţ ar a
M a r a mu r e ş u l u i et c . c od at e l e t r a n si l va n e , sl ăb i t e vr eme l n i c p ri n
a t ac ur i l e t r i bu r i - i a r e d i n p r i m a j u m ăt a t e a s e c o l u l u i X , s - a u r e f ă c u t
d u p ă r e - a c e s t or a, d e zvol t î n d u - s e c a î nt i n d er e şi c a pu t er e
e co n o mi c o- P o t r i vi t i z vo ar e l or n ar a t i ve d i n s ec o l e l e X I I ² X I V , î n
pr i mi i " ol u l u i X I, Tr a n s i l va n i a e r a o ţ a r ă î n t i n să şi b og at ă , c on d u să
pî ni t or pu t er n i c nu mi t î n cr on i c el e mai ve chi Vyl a, i ar î n cel e Vyul a,
Iu l a, car e est e făr ă î nd oi al ă un ur maş al l ui Vel u. In t i n-ievod atului
stăpî nit de Vyl a-Vyul a er a cu mult mai vast ă , i i Ve l u, a vî n d
c en t r ul î n B ăl g r ad -A l ba Iu l i a . E l a f o st î n î r î nt
I cel Sfînt, r egel e Ungari ei, prin 100 2²100 3.
i e s p r e o s t ă pî n i r e m a gh i ar ă d e pl i n ă î n Tr an si l v an i a ş i B a n a t
i t e vo r bi ni c i a cu m, ci a b i a d i n u l t i mu l s f er t al s e co l u l u i X I,
un baz el e or gani zăr i i pol i t i c e a voi e vod at u l ui . R ămî n î nd pî n ă ,
af ar a st ăpî n i r i i l or , un gu r ii au n umi t -o Ul t r asi l va, Ult r asi l va- <C
>i l va n a, E r d e el u, E r d el eu , cee a c e î n s ea mn ă ţ a r a «d e di n col o
Ŷ». «de dincolo de codri», în accepţiune geografică, dar şi poli-
n s i v a d e o cu pa r e a Tr a n s i l va n i e i , a d u r a t a p r o x i ma t i v d ou ă
 vea curi. Paralel cu ocuparea acestor teritorii, în jurul vechilor cetăţi
pe care le-au găsit aici s-au organizat, în secolele XII²XIII, comitate-
le regale (de pildă, comitatul Dăbîca este amintit din anul 1164).
Din aceleaşi instituţii autohtone s-a născut şi forma de organizare
politică a întregii Transilvanii, voievodatul, care nu era altceva decît
dezvoltarea ² pentru întreaga ţară ² a vechilor «ducate» (voievodate)
din secolele IX²XI. Această formă de organizare ² voievodatul ² a
rămas o instituţie specifică Transilvaniei pînă la mijlocul secolului al
XUI-lea.
Pentru apărarea teritoriilor intrate în stăpînirea lor, regii Ungariei s-
au folosit şi de secui care, deşi vorbesc limba maghiară, au o origine
foarte discutată : fie urmaşi ai avarilor, fie ai unor p op ulaţii turce sau
ai unor triburi kabare (desprinse din statul kazarilor) ; după alţi cer-
cetători ar fi un amestec de elemente etnice diferite. Luptînd în avan-
garda oştilor maghiare, erau aşezaţi, de obicei, la hotare. Astfel, sînt
întîlniţi iniţial în Bihor, apoi, pe măsură ce au înaintat cuceririle un-
gare, pe Mureş şi pe Tîrnave, iar la începutul secolului al XUI-lea, p e
locurile în care trăiesc şi azi, în sud-estul Transilvaniei.
Pe la mijlocul secolului al Xll-lea regii unguri au adus în Transil-
vania colonişti saşi ²‡ din părţile Flandrei, Rinului de mijloc şi Saxo-
niei ² care să dea un nou impuls agriculturii, meşteşugurilor şi co-
merţului. Colonizarea lor a continuat pînă pe la începutul secolului al

 
  

  


 Importanţa ungurilor ca factor

politic în Europa centrală a începvit să crească după ce au îmbrăţişat
creştinismul. E posibil ca unii dintre ei să fi cunoscut învăţătura creş-
tină încă din timpul şederii lor în stepele din nordul Mării Negre ( f i e
de la bizantini, cu care întreţineau relaţii diplomatice, fie de la vecinii
lor armeni), iar mai tîrziu de la ruşi (tocmai atunci se petrecea încreş-1
tinarea acestora în ritul ortodox).
După stabilirea ungurilor în Cîmpia Panonică, au venit în contact
cu unele popoare creştine ortodoxe (moravii, la început, apoi sîrbii,
grecii, românii). O puternică înrîurire ortodoxă au primit de la pop u-'
laţia băştinaşă româno-slavă din cîmpia Tisei şi de la românii din Tran-
silvania, de la care au împrumutat unii termeni creştini ortodocşi. Intre
cuvintele împrumutate de la români se pot aminti : oltâr (altar), szerit
(sfînt), Karâcson y (Crăciun), pogâny (păgîn) ş.a. De la slavi au luat:
kereszt (cruce, din krest), kereszteny (creştin), angyal (înger din gr.),
vecsernye (vecernie), vizkereszt (bobotează, din vodocrest, luat din
străromânescul apă botează), keresztelni (a boteza), numele zilelor şi
iil o r . In t r e a ce st e a se p ot a m i n t i : i an u a r i e ² l u n a P r e a S fi n t ei
r e di n ti m p u l cîn d so b or u l M ai cii D o m n u lui ² a zi a d ou a zi d e
n __ . se s er b a î n i a n u a r i e ; f e b r u a r i e ² l u n a d i n a i n t ea p o st u l u i
m ar t i e ² l u n a i nt r ă r ii î n p o st ; a p r ili e ² l u n a S f în t u l ui V h e o r -
unie ² lu na S fî ntului Ioan B ot ezătoru l ,‡ se pte m br ie ² lu na S fî n-
li h ai, - n o i e m b r i e ² l u n a S fî n t u l ui A n d r e i, a s e m en e a l u i In d r e a
r e a, nu m e d at d e st r ă m o şii n oşt ri lu ni i d e ce m bri e . Ş i azi u n g u rii
: pri m a să pt ă mî n ă di n po st « a u nt u l ui » ( vaj h et ), c ee a ce n e
n r u d i r e a cu « să pt ă m î n ă br î n ze i » d e l a or t od o c şi.
t î n ac e a st ă p e r i o a d ă au a d o p t at şi a u p ă st r a t pî n ă t î rz i u u n e l e
şi o b i c ei u ri al e B i se ri cii r ă să rit e n e, î m pr u m u t at e d e l a r o m â n i i
î i o r t o d o c şi . D e pi l d ă , d e l a r o m â n i a u î m p r u m u t a t şi o b i c e i u l
lor. P o pu laritat ea S f m tu lui Io an B otez ăt oru l şi a S fî ntu lui Du m i -
e ch ii c r eşti n i m a g h i a ri se d at or e a z ă t ot i n fl u e n ţ ei ort od o x e.
s priji n ul t ez ei că u n g u r ii a u fo st î n c r e şti n aţi î n tîi în rit ul r ăsă ri-
in fl u enţ aţi d e r o m ân i şi sl a vi vi n şi alte m ă rt urii . D e pil d ă, su b
: el S fî n t sî nt a mi n tit e ce l e pa t r u p o st u ri al e B i se ri cii r ă săr i t en e
ut e tu tu ro r ». H ot ă rîrile u n u i sin o d ţinu t la S za b ol c s în an ul
ti m pu l re gelu i La dislau cel S fînt (10 7 7 ² 1 0 9 5 ), arată că u n gurii
p e a u p o st u l c e l m a r e d u p ă o b i c e i u l B i s e r i ci i a p u s en e, î n z i d e
i, ci lu n e a, ca în B i seric a O rt od o x ă. M ulţ i pr e oţi cat oli ci u n gu ri
săt o r iţi, u r mî n d d e ci p r ac ti c a B i se r i ci i O rt od o x e c ar e î n g ăd u i e
a pr e oţ il o r şi a d i a c o n i l o r d e m i r (c e l i ba t u l p r e o ţil or a f o st i h -
i clerul catolic ma gh iar a bia în sec ol ul X II). Sin o du l a mi nti t m ai
g â d u it î n tîi a că săt o r i e a p r e o ţil or n u m a i î n m o d p r o vi z o ri u , c a
ră mî n t, in terzicî n d u -le c ăsăt oria cu vă d u ve sau fem e i d i vo rţ ate,
şi rec ăsătorirea.
p ă st r at, d e as e m e n e a, d e l a u n gu ri i or t o d o c şi u r m e d i n r u g ă -
in o r sl u j b e al e B i ser i cii O r t o d o x e . S e p ă st r ea ză o t r ad u c er e î n
a gh i ar ă di n sec ol ul X I a r u g ă c i u n ii ort o d o x e d e l a sfi nţir e a
r e m i n i sc e n ţ ă a ac e st e i a e st e şi e x p r e si a m a g h i ar ă : « e l u n g c a
î S î nt i o n » ). S l u j ba î n m o r m î n t ă r ii se făc e a l a v ec hi i u n g u r i t ot
îl B i se ri cii r ă să r it e n e ( se pă st r ea z ă o tr a d u ce r e m a gh i ar ă a
rtod o xe a în mor mîntării, din ju rul anului 12 00).
> i faptul că u n gu rii vor b esc pî nă a zi d e d o u ă «leg i», ce a ve c h e
c e a n o u ă ( u j h i t ) , a ra t ă c ă l a e i a p ăt r u n s m a i î n t î i c r e şt i n i s-
f or m a r ăs ă ri t ea n ă şi a bi a m ai tî rzi u su b fo r m a a p u se a n ă .
  

     a   


  P e lîn gă înrî uririle cr eştin e p ri -
Ŷ a p o p u l aţ i a r o m â n ă şi sl a vă c u c a r e a u v e n i t î n c on t a c t, s e
r
° i l a u n g u r i şi d e u n m i si o n a r i s m o f i c i al , ve n i t d i n B i z an ţ ,
 VIAŢA BISERICEASCA IN TRANSILVANIA (SEC. IX²XIII) 217


de spr e -c ar e scriu felurit e iz vo ar e c on te m p or a ne şi p e care -1 ad m it şi
ist oricii m a gh iari . A st fel, î m p ăr atul C o n sta nt in V II P o rfi r og en etu l ( 94 4
² 95 9J, in cartea sa D e ad m inistra nd o / m pe7 ^'l^a{ eazT ^cT pfifr"arnir9 48 -
C 9 4 9 a u fost tri m i şi l a C o n st a ntin o p ol d o i d e m n it a ri u n gu ri ( T er m at -
zus Tspjxa-cîlouC şi B ultzos sau B ulcsu ² B o5Xt!>j), pentru ca să reînno-
ia scă pa ce a pe ci n ci a ni c u i m p er i u l bi z a n ti n . In f o r m a ţ iil e î m p ă ra t u l ui
au fost reluate şi c o m pl et ate cu un ve ac şi j u m ătate mai tîrziu d e cr o-
n i c a r i i bi z a n ti n i V h e o r g h e K e d r e n o s (c a r e se s p r ij i n ă p e c r o n o g ra f u l
lui Ioan S kylitzes pent ru perioada 81 3² 10 57 ) şi de Ioan Z onaras. A ceşti
doi cronicari ad au gă infor m aţia că prin ci pele B ulcsu ² nu mit de ei B o-
lo su d e s sau B u l osu d e s ² a p ri mit bot ezu l la C o n st antin op ol, na ş fiin -
du -i însuşi î m părat ul C on st antin V II. N u du pă mu lt ti m p a ven it l a
C on sta ntin op ol prin cipele V yla s sau V hi u la, car e d e a se m e n ea s-a b o-
tezat pri min d n u m ele de Şte fan şi avînd ca naş pe acelaşi î m părat. L a
plec area din C on stan tin o pol ² n e in for m ea ză V h. K ed ren os ² «a lu at
cu sine şi pe un m o nah cu nu m ele Ierotei, vestit pen tru e vlavi a sa, hi-
roton it episco p ai T u rciei (c orect : al U n g ariei) de către T eo filact (pa-
tri a r h u l C o n st an ti n o p o l u l u i, n. n . ), ca r e, a j u n g î n d a c ol o ( î n U n g a ri a,
n . n . ) , a î n t o r s p e m u l ţ i d e l a r ă t ă c i r e a b a r b a r ă l a cr e şt i n i s m » .
M u l ţi i st or i c i so c o t e sc c ă pr i n v e n i r e a l u i Ie r o t ei î n t r e u n g u r i , a
lu at fiinţă o «M itrop oli e» ort od ox ă u n g ară d e pe n de ntă de B iza n ţ. E ste
gre u în să d e pr ecizat un d e şi-a a vut reşe din ţa vlădiceasc ă. A fir m aţiile
u n or a că a f ost l a A l b a Iu li a n u p o t fi l u at e î n c on si d er ar e, î nt r u cît n u
a u ni ci u n t e m e i d o cu m e n t a r. î n să şi afir m a ţi a l u i K ed r en os c o n stit u i e
un ar gu me nt pentru teza no astră, căci în A lb a Iu lia nu existau «bar bari»
n e cr eşti n i, ci r o m â n i, c are m ă rt u ri se au cr e di n ţa în H ri st o s în că d e l a
a pa riţia l or în i st ori e. D e al tfel, cer cetă rile a u d o ved it că în a cel ti m p
un gu rii nici n -au a vut stă pî n ir e a su p ra T r an sil v an i ei . M ai a pr o ap e d e
a d e vă r est e pr e su pu n e r ea că e pi sc o p u l gr e c Ie r ot ei a l oc uit p e u n d e va
prin părţile Tisei sau ale C î m pi ei P a n oniei, făr ă să ai bă o re şed in ţă sta -
bilă, ţinîn d se a m a m ai ales d e fa ptu l că la înce p ut ul creştin ării l or, u n -
gu rii nu p ute au a vea o ep ar h ie strict d el i mi tată din p u n ct d e ve d er e
teritorial. In ianu arie 10 28 , între m e m brii sin od u lui patriarhal din C on -
stantin op ol, ap are şi « m itr op olitul Ioa n al T urci ei» (iz vo a r ele bi zanti ne
di n s ec o l el e X ² X I n u m e s c p e u n gu r i «t u rc i » , i a r ţ ar a l o r , « T u r ci a » ).
In t ro d u ce r e a rit u l ui a pu se a n l a u n g u ri . L a sc u r t ti m p d u pă pri m i -
rea cr e ştinis m ulu i ră săritea n d e c ătre c on du căt ori i un gu rilo r, au în ce pu t
să pătrun dă în U n garia şi mi si on ari a pu sen i. N u tre bu ie trecu t cu ved e -
rea fa ptul că U n garia se afla pe linia d e întîlnire a ci vilizaţi ei ro man o -
ge r m an e c u ce a gr e c o - sl a v ă , r es p ec ti v a c r e şt i ni s m u l u i ap u se an c u c el
 a n. A p o i, R o m a p a pa l ă n u pu t ea l ă sa o ţ ar ă ca U n g ar i a să i n t r e
i cre şti nis m u lu i ră sărite an, cu m se în tî mp l a se n u d e m u lt cu B u l -
S er bi a, c ăci a ce ast a ar fi î n se m n at pe n tr u ea o în d o it ă în frî n -
D litică şi religioa să în acelaşi ti m p. A cţiun ea misionarilor apuseni
ut d u p ă a n ul 9 7 3, cî n d p r i n ci p el e Ve ysa a î n c h e iat o ali an ţ ă c u
cui său vecin Otto I al Ver m aniei (93 6² 97 3), care din 962 de-
i m pă ratul « sfîntu lui i m p eri u ro m a n d e n aţiun e g er m a nic ă ». In tre
se o b li g a să t ri mi t ă m i si on ar i c at oli ci să p r edi ce î n U n g a ri a
să -i o c r ot e a sc ă. A cţi u n e a m i si on ar il o r a p u se n i s-a î nt ă r it m a i
) ă m o ar t e a Ş ar old ei , soţia lu i V e y sa, su sţi n ăt oa r ea O rt o d o x i ei în
i, şi du pă ce ac e st a s-a că săt orit a d ou a oară c u princi pesa ca-
ui elaid a, so ra u nu i prin ci p e po l on ez, su sţin ăt oar e a c at olicis mu -
ri su c c e se m i si on a r e a u î n r eg i st ra t p r i nt r e u n gu ri ep i sc o p i i P i l-
: P asssau şi a p oi A d albert d e P rag a, ceh d e origine. D u p ă sfatul
l i b e r t şi A d e l a i d e i , V e y s a ş i t o a t ă f a m i l i a s a a u î m b r ă ţ i ş a t
s m u l d e rit lat i n. Iz vo ar e l e cat o li ce a fi r m ă c ă A d al b er t ar fi bo -
9 8 5 şi p e fi ul l u i V e y s a şi al Ş ar o l d e i, W a j k, î n vî r st ă m a t u r ă,
n u m e l e d e Ş t e fa n ( Ist vâ n ). C er c et ă r il e m a i n oi a r at ă î n să c ă el
: d e la n a şt e r e bo t ezu l în cr e din ţ a ort o d o xă a R ăsă ritulu i. A d al -
P r a ga şi m i si o n ar ii c e h i ve n i ţ i c u e l a u e v a n g h eli z a t ap oi î n
ă su r a întrea ga U n g arie.
jele Ştefan «cel S fînt» (997 ² 10 38 ^, căsătorit cu prin cipesa cato-
^ ar e ză V hi z ela, a fost u n m a r e sp rijin itor al ritulu i latin în U n -
> u pă tradiţi e, el a în fiin ţat în U n g aria d ou ă arh iepi sc opii, u na la ,
) m ( S t r i g o n i u m ) , a d o u a l a C a l o c e a , p r e c u m şi o pt e pi s c o p i i
6 m, P ecs, V âcz, E ger, V yor etc.) şi cin ci abaţii ( mîn ăstiri), toate
itin.
i orie nta rea prin cip elu i V e ys a s p re i m p e riu l ro m an o -g e r m a n
s şi p r i n î n l o c u i r e a O r t o d o x i ei c u c at o l i ci s m u l î n t i m p u l l u i
c el S fî n t , s - a p u s t e m e l i a u n u i st a t u n g a r c a t o l i c , su s ţ i n u t c u
i e S c a u n u l p a p al . C u t o a t e a c e st e a , a c o n t i n u a t s ă d ă i n u i a s c ă
şi cr eştin is m u l d e rit răsărite an.
sco pii ro m âneşti  Tran sil vania în secolele IX ² X I. A m e mi s
pa rt e i po t e za c ă d e la în ce pu t ul se c ol u lui IV pî n ă cătr e sfîr şit ul
!i IX , pe t erit ori u l ţării n o a st r e au a cti vat a şa n u mi ţii h o r ep i s-
m i şi ai ci fie d e pat riarhii d e C o nstantin o pol, fie de arhie pisc opii
inian a P ri m a (se colu l V I), fie de e pisc opii sud -d u năr eni, pr ecu m
i din D r ob ro gea d e azi (se colele IV ² V I).
a se m en e a, a u p u t u t a cti va ai ci e p i sc o p i « m i si o n a ri » ( p er i o d e -ii
d e a c e i a şi cîr m u it o r i b i se r i c eşt i d i n a f a ră . D i n s ec . IX ² _
po ate chiar mai din ainte ² , od ată cu cri st alizarea pri m el or for m aţiu ni
p olitic e cu n o sc u t e în terit oriile intr a c ar p ati c e (V el u, M e n u m or u t, Vl a d
şi for m aţi un e a d i n c e ntr u l T ra n si l va ni ei, în ju r ul o r aşul ui A l ba Iu lia ),
lo cu l h or e pi sc o p il or a fo st lu at d e e pi sc o pi. C u alt e c u vint e, în n ou a
situ aţi e p oli tică, cu c on d u căt o ri l o cali car e-şi a ve a u re şe din ţ a într - o
«c etate», instit uţia h ore pi sc o patulu i s-a d o ved it nec or e sp un zăt oare. D e
acu m în ainte, fiecare con d ucăt or p olitic voia să ai bă în « cetatea» sa u n
«e pi sco p ep arh i ot », car e să-şi în tin d ă cîr m ui re a şi p ăst orir ea d u h o v -
nicea sc ă p este preoţii şi credin cio şii din hotarele for m aţi unii p olitice
r e sp ec ti v e. D e al t fel, aşa s- a pr oc e d a t şi l a p o p oa r el e sl a ve î n vec i n at e,
şi era în tradiţia şi rîn du ielile biserice şti ort od o xe c a or gan izar e a bise-
ricea scă să ur m e ze c el ei p olitice.
C ele p este o sută de aşe zări o m e ne şti d esco perite în terit oriile in-
tracar p atic e, existe nte în perio ad a d e car e ne oc u pă m (d e şi arh eol ogi a
pr e f eu d a l ă l a n oi e st e n u m ai î n f az a d e î n c e p u t ), d u c l a pr e su p u n e r e a
c ă î n fi e ca r e d in el e exi st a şi o c o m u n it ate cr eşt in ă, o p ar o h i e co n d u s ă
d e u n pr e ot. A d m i ţî n d c ă e xi st a u n u m ai o su t ă d e pr e oţi, ac e şti a tr e -
bu ia u să ai bă ei în şişi an u m iţi co nd u c ăt ori spi rituali, car e să -i hir ot o-
ne a scă, să -i în veţ e, să -i cer cete ze.
O p r i m ă e p i s c o pi e a p u t u t e xi st a l a D ă b î c a , c en t r u l st ă p î n i r i i l u i
V elu. A ici s-au d esc op erit pîn ă acu m fun daţiile m ai m u ltor biseri ci, cea
m ai ve ch e fii nd co n stru ită d in piatr ă, con sid er ată o biseric ă vo i ev od ală.
A fost c on struită pr o ba bil în se colul IX , în cetîn du -şi existe nţa d o uă se-
c ol e m a i tîrziu , iar p e st e te m e liile ei s-a ri dic at o bi se ric ă n ou ă. L a l o -
c u l n u m i t « B o l d î g a » , l a c. 1 , 5 k m d e ce t a t e, s-a u d e sc o p e r it fu n d a ţii l e
a trei biserici su pra pu se. C ea de a d ou a este din secolul X I, deci pri m a
tr e bu i e să fi e c u m u lt m ai vec h e . P e lî n gă a ce st ea, s-a u m ai d e sc o p er it
şi al t e fu n d a ţii d e bi se r i ci. U n a a f ost ri di ca t ă m a i tî r zi u pr i n se c o l u l
X III, fiin d de m ari di m e n siun i.
U r mele d e l ocuire oc u p ă o su pra faţă i m en să, d u pă cu m d o ved esc
vetr ele d e foc, bo rd eiele, l oc uinţel e de su pr a faţă, gr opile d e pr o vizii,
c u p t oa r el e, z ecil e d e m o r mi n t e et c, c ar e au f ost sc o a se l a lu m i n ă pî n ă
în p r ez en t. In ch i p d e ose bit n e i nte r ese a ză fr a g m e nt el e d e cer a m i c ă
s m ă lţu ită, m o n e d e l e şi o cr u ce di n b r on z, t o at e d e fact ur ă bi z an ti n ă.
A ce st ea c on stitui e o d o va d ă evi d ent ă a leg ăt urilo r ec on o m i c e, p ol itic e,
da r şi bi seric eşti p e car e le -a u a vu t vo ie v ozii d e la D ăbî ca cu B iz an ţul
în că di n sec olul IX . T oat e ace stea d uc la pre su p un erea că ai ci exista u n
scau n d e epi sco p o rt od ox r o m â n.
U n alt ep i sco p va fi a ct i va t în p ărţil e d e a pu s a le ţ ării n oa str e, în
B i h o r şi A r ad , u n d e se î nti n d e a f or m aţ i u n e a p ol it i că a l ui M en u m o r u t.
[ va fi stat în cetatea Biha rea (la c. 10 km n or d de Oradea),
; conducătorul politic (Menumorut, înaintaşii sau urmaşii săi).
3 m aceste afirmaţii, avem în vedere relatarea lui Anonymus
norut, în tratativele duse cu trimişii lui Arpad, invoca în spri-
suzeranitatea împăratului bizantin ² pe atuncL Ijsoji~J&£JLJFi-
^2g__g]_2). Tot Anonymus scrie că Menumorut, aflat într-o s i-
tică în urma luptelor cu maghiarii, se pregătea să plece «în
Reiese că voievodul bihorean avea legături strînse cu Bizanţul,
ea nu se puteau limita pe atunci numai la probleme politice
ornice, ci implicau şi pe cele bisericeşti, fiind bine cunoscută
Mzanţului de a atrage popoarele vecine prin mijlocirea Bise-
ale, ortodoxe.
lt argument, care ne face să credem că la Biharea a stat un
irtodox, este faptul că în această cetate ungurii au slabilit
sau «sediul» comitatului Bihor, atestat pentru prima oară în
. Tot aici, la Biharea, a fost creată şi o episcopie latină. Deci,
centrul comitatului a fost fixat în cetatea fostului voievodat
t al lui Menumorut, tot aşa reşedinţa episcopiei latine a fost
n locul în care funcţionase înainte cea ortodoxă, pentru ca sa
rice urmă a vechii organizaţii statale şi bisericeşti a populaţiei
;. Acest fenomen se va repeta şi în alte părţi, cum vom arăta

rijmul ipotezei noastre vin însă şi unele informaţii maghiare.

:oricul Karâcsonyi Jânos, fost episcop la Oradea, afirma că Tern
I cel Sfînt a cucerit teritoriile din stînga Tisei pînă la pă-
Silvania»), care separă Transilvania istorică de ţinuturile de
;ării noastre, aşezînd un episcop latin în Biharea. Probabil în
:rugerii cetăţii de către cumani, în anul 1091, sediul episco-
st mutat la Oradea. Canonicul maghiar Vânoczy Antal din
:ria în 1775 că prin mutarea episcopiei latine de la Biharea ia
piscopul ortodox român a trebuit să părăsească oraşul. Aceas-
ină că ep iscop ul orto do x pe car e l-am aşezat prezu mtiv la
i-a mutat la Oradea, unde a trebuit să facă loc, pentru a doua
icopului latin.
lt episcop a putut sta la Alba Iulia, unde majoritatea cercetă-
ază reşedinţa unui conducător politic. Deşi ne-am p ronunţat
stabilirii lui Ierotei la Alba Iulia, el fiind un «episcop misio-
:r
u unguri, şi nu p entru români, Considerăm că aici, în Alba
Iu lia sau în alt loc în apr opiere, şi-a avut reşedin ţa u n episco p d e n ea m
r o m â n , pe l î n gă c o n d u c ăt o r u l f or m aţ i u nii p ol i ti c e d e ca r e a m f ăc u t
a mi n ti r e m a i su s.
In s p ri j i n u l a c e st e i p ă r er i vi n d e sc o p e r i r il e a r h e ol o gi c e e f ec t u at e
l a A l b a Iu li a, î n c e p î n d cu an u l 1 9 6 8 . S u b ac t u al a ca t e d r a l ă r o m a n i c ă
din secolele X II² X III, s-a d esco perit o «rot on dă» (roton da ecclesia) c u
a bsid ă se mi circul ară, aparţinătoar e sec olelor IX ² X , dar şi ur m ele u nu i
lă ca ş d e cu lt cr e ştin, fi re şt e, mu lt ma i vec hi. În sea m n ă c ă d u p ă r etr a-
ge r ea aut o rităţilor r o m an e d in A pu l u m , s-a ridi c at aici o bi seri că, pr o-
b a bi l p e l o cu l u n u i l ăc a ş d e î n c h i n a re p ă gî n , ca şi l a D en su ş- H u n e -
d oa ra, iar m ai tîrziu o bi seric ă rot on d ă. P este acea sta s-a rid icat a po i
c at e d r a l a ep i sc o pa l ă cat ol i că- m a g h i ar ă (se c o l u l X I I, r efă cu t ă î n se c o lul
X III).
In u r m a e x p a n si u n i i r e g a t u l u i feu d a l u n g ar î n T r a n si l va n i a , s - a
c r e a t şi u n c o m i t a t a l A l b e i , c u c en t r u l î n A l b a Iu l i a ( at e st at p r i m a
dată în 11 77), în locul vechii for m aţiuni p olitice ro mâneşti din centrul
T r a n sil van iei. A cela şi lu cr u se va fi î ntî m pl at şi cu in stitu ţia biseri c ea s-
c ă a r o m â n il or or t o d o c şi. In l o c u l ep i sco pi e i ort o d o xe d e ai ci, a fo st
a d u să ep i sco pi a c at oli c ă m a g hi a r ă, înt e m ei at ă i niţial l a T ă şn ad ( azi i n
ju d. S atu M ar e), mu tată ap oi la C lu j. M u tarea ei la A l ba Iulia s-a petre-
cut în ti m pu l d o m n i ei re gelu i L ad i slau (10 77 ² 10 9 5 ), pr o ba bil în an u l
109 2. D eci, ca şi la B iharea, pesl e organi zarea bisericească ortodo xă s-a
su p rap u s cea cat olică m a gh i ară. A c eastă si tuaţie a fo st sesizat ă în ur m a
cu m ai bin e de u n ve a c şi ju măt ate d e P etr u M a ior, c ar e scria că epi s-
c o p i a c a t o l i c ă m a g h i ar ă d i n A l b a Iu l i a n u e st e d e l a r e g e l e Ş t e f a n I
c el S fînt, ci « sau din vr e o e pi sc o p i e d in cel e ve ch i ale r o m â n i l or sau ...
d e l a vr e u n e p i sc o p d i n a c e i a m i si o n a r i e n ă s c u t ă » .
în l oc u i r e a l ă c aşu ri l or d e cu lt şi a i n stituţi il or b i se ri c e şt i o r t od o x e
c u a lt el e n o i, c at o li c e, p o a t e fi u r m ă rit ă şi î n al te p ărţi al e T r an si l va -
ni ei. D e p il d ă, su b b i ser i c a d i n c et at e a P r e j m e r ² j u d . B r a ş o v ( se c .
X III) s-a u d e sco pe rit te m e liile u n ei al te bi se ric i, zid ită d e aut o ht o ni,
pro ba b il în sec ol u l V I, a vî n d plan ul «în cru ce gr eacă ». P lan u l resp ecti v
e st e o m ă r t uri e a l e gă t u ril o r p e c ar e l e a ve a T r an sil va n i a cu l u m e a
bizantină. La C luj şi M ese ş se ştie d e d ou ă mîn ăstiri ro m ân e şti care a u
de ven it m ai tîrzi u catolice. C u alte d ouă de pe Valea S o m eşu lui s-a în-
tî m pl at l a fel. P r esu p u n e m că şi mi n ăsti ril e lati n e di n Igr i ş ² T i m i ş,
S îni o b ² B ih or, C îrţa ² S ibiu ş.a. au fost rid icate tot pe l ocu l m i o r
str ăve ch i a şe z ări m o n a h ale ort o d o xe.
P ute m d eci con chid e că episcopiile catolice d e la Alb a Iulia şi Ora
d e a a u l u a t n a şt ere p e l o cu l u n o r v ec h i ep i sc o p i i ro m â n e şt i. ;ţg
tă sa fie consemnat faptul că la Moigrad (jud. Sălaj) s-a des-
m engolpion de tip kievean (secolele XII²XIII), din care se

(
i numai trei braţe ale crucii şi două medalioane cu chipurile
iştilor Marcu şi Luca, iar în partea centrală Maica Domnului.
ngolpion kievean s-a găsit la Saschiz, lîngă Sighişoara ; altul

Ŷ
calitate necunoscută din Transilvania (păstrat în Muzeul de
in Cluj-Napoca). Cruci pectorale de tip bizantin au fost desco-
L apropiere de Sînnicolau Mare ² jud. Timiş, la Arad şi în
calităţi învecinate cu Ungaria (secolele XI²XII).
a creştină în Morisena. Ştiri mai amănunţite asupra unei vieţi
de rit ortodox în Banat avem în primele decenii ale secolului 
zvor istoric, care poarta titlul de Vita Sandi Gcrhardî, amin-
Ohtum sau Achtum ² un urmaş al lui Vlad ² care-şi avea
i în cetatea Morisena (româneşte Murăşana, Cenadul de azi,
Liş), în apropierea vărsării Mureşului în Tisa. Ohtum era or-
fusese botezat în anul 1002 la Vidin. Stăpînirea lui se întindea
şi sud-est pînă către rîul Caras şi spre Severin, iar înspre nord
Munţii Apuseni. Viaţa Sfîntului Verard spune despre el că «a

,
Lcuviinţarea de la greci şi a ridicat în numita cetate Morisena
;ire în cinstea Sfîntului Ioan Botezătorul, aşezînd în ea un egu-
căldgări greci, după rînduiala şi ritul acestora». Călugării
amintiţi aici sînt «ortodocşi», căci în documentele medievale
urnirea de «greci» trebuie să înţelegem mai mult credinţa de-
LUI. Nimic nu ne împiedică să afirmăm că aceştia erau călugări

anii 1028²1030 Ştefan cel Sfînt a atacat pe Ohtum care a fost

ucis în luptă datorită trădării sfetnicului său Cianadinus. Aces-
ropat apoi pe creştinii căzuţi în luptă în mînăstirea ortodoxă
Ŷisena. După victorie, a devenit cîrmuitorul ţinutului stăpînit
m, iar cetatea Morisena s-a numit «Cianadina» (azi Cenad, un-
Csanad), în cinstea învingătorului lui Ohtum.
putea ca această mînăstire să fi fost sub jurisdicţia directă a
tinopolului, căci sub Vasile II Bulgaroctonul întreaga Bulgarie
îtat existenţa politică (Vidinul a căzut prin 1004). în acest sens
interpretate şi cuvintele din Viaţa Siintului Gerard : «A primit
ţâre de la greci şi a construit în numita cetate Morisena o
e».
-laşi Cianadinus a dispus să se ridice o mînăstire, cu hramul
Vheorghe în localitatea Oroszlanus (Oroszlânos, azi Maidan,
în Iugoslavia, în apropierea graniţei cu ţara noastră). Concomitent, se
desfăşura şi acţiunea regelui Ştefan de creare a unei episcopii catolice,
în acest scop, regele Ştefan a chemat pe călugărul veneţian Verard şi
1-a numit episcop de «Cianadina». Noul episcop a adus 12 călugări de
rit latin, care s-au aşezat la noua mînăstire Sfîntul Vheorghe. La scurt
timp, au ocupat mînăstirea Sfîntul Ioan, iar călugării ortodocşi au fost
mutaţi în mînăstirea cea nouă, Sfîntul Vheorghe.
în 1868, cu prilejul demolării bisericii din Cenad, arheologii ma-
ghiari au descoperit urmele a trei biserici străvechi, în stiluri şi dimen-
siuni diferite : cea mai nouă în stil gotic, a doua în stil romanic sau bi-
zantin şi a treia ² cea mai veche ² în stilul bazilicilor romane, avînd
în faţă şi un baptisteriu, cu un canal pe care se scurgea apa direct în
Mureş. Cea de a treia, cu construcţiile anexe, era datată din secolul IV.
Probabil urmele bisericii în stil romanic sau bizantin sînt ale mînăstirii
lui Ohtum. Subînţelege că activitatea călugărilor ortodocşi din mînăsti-
rea Sfîntului Ioan Botezătofurdin'Morisena a avut o influenţă puternică
asupra vieţii bisericeşti a românilor din aceste părţi.
.în legătură cu mînăstirea ortodoxă de la Morisena, trebuie pusă şi
descoperirea a 23 vase de aur, în localitatea învecinată Sînnicolaul
Mare, în anul 1799 (azi în Muzeul de Istoria Artei din Viena). Se apre-
ciază că sînt din secolele IX²X. Multe din ele au inscripţii cu carac-
tere greceşti, într-o limbă care a preocupat pe numeroşi cercetători din
diferite ţări. De pildă, inscripţiile de pe fundul vaselor 9 şi 10 au fost
interpretate astfel : «dacă te cureţi prin apă, vei fi eliberat de toate
păcatele» ,‡ sau : «prin apă, Hristos a eliberat pe oameni, trimiţînd noul
Său Duh Sfînt» ; sau : «prin apă, du-ne Doamne la viaţa veşnică». Mai
nou, anumiţi cercetători consideră că unele inscripţii ar fi scrise în gra-
iul românilor bănăţeni.
Indiferent care e lectura corectă, aceste inscripţii dovedesc că la
sfîrşitul secolului IX ² sau chiar mai înainte ² exista, în partea ves-
tică a Banatului, un puternic centru creştin.
÷
   a
După ocuparea Bulgariei apusene de bizan-
tini, împăratul Vasile II Bulgarocţonul (976²1025) a reorganizat Arhi-
episcopia de Ohrîdii prin trei diplome, date în anii 1019²1020. Una din
diplome fixa lista eparhiilor supuse Arhiepiscopiei de Ohrida. Astfel,
pe locul UL.era trecută episcopia de Branitza (azi Braniceyo, la răsărit
de Belgrad, pe malul drept al Dunării), cu şase «castre episcopale» (prin
castru în evul mediu "se înţelegea o cetate). Unul din aceste castre purta
numele de Dibiscos. Bizantinologul maghiar M. Vyoni a demonstrat că
aceasta era transcrierea în greaca bizantină a formei Tibisco, identifi-
castrul respectiv cu aşezarea romană Tibiscum (azi Jupa ² Caran-
ş). Punctul său ele vedere a fost împărtăşit şi de alţi bizantinologi
îiari (între care şi Morâvcsik Vyula) şi români (Al. Elian, Răzvan
idorescu). Istoricul I. D. Suciu a susţinut că în anii  ²
1 municipiu Tibiscum nu mai exista, formîndu-se lîngă el un sat
sediul unui jupanat (de aici numele de Jupa). în acest caz cetatea
rastrul Dibiscos din 1019²1020 nu este altceva decît Timişoara de
:are în toate documentele din secolul XIII apare sub denumirea de
rul Timiş». înseamnă că la începutul secolului XI exista o episco-
omânească în Banat. Probabil că în urma evenimentelor din 1028
50, pe care le-am relatat mai sus, şi-a încetat existenţa, pentru că
ai avem alte ştiri despre ea. ,.
 
 
 
 


  
Regele Co-
n (1095²1116) a luat titlul de «rex Hungariae» şi a introdus latina
nbă de convorbire în administraţia bisericească, a hotărît celiba-
erului. Tot el a rînduit că, dacă unele moşii ale românilor au fost
mînăstirilor şi bisericilor catolice, să rămînă acestora. In felul
a au ajuns românii iobagi ai Bisericii Catolice. în 1191, sub 1 Bela
172²1196), s-a înfiinţat prepozitura din Sibiu, supusă direct Eszter-
lui, pentru primii saşi colonizaţi în Transilvania, printre români,
iul său Emeric (1196²1204), papa Inocenţiu III (1198²1216) a în-
cunoscuta sa ofensivă împotriva Ortodoxiei de pretutindeni. n
acest timp, mai existau mînăstiri ortodoxe între graniţele rega-
feudal maghiar, cum era cea de la Oroszlanus, alta numită Hodo$
Arad, amintită în 1177 într-o scrisoare a regelui Bela III, sub* nude
Hodust. în hotarul satului Moigrad, vechiul Porolissum (în iere
de Zalău), exista mînăstirea Meseşeni, atestată documentar 35,
apoi în 1281, se pare iniţial ortodoxă. Cercetările arheologice s la
descoperirea unor chilii şi bisericuţe rupestre în hotarul sa-
Moigrad, Jac, Creaca şi Brebi, toate în jud. Sălaj, la Cib -^- jud. j
«Chiliile" Ci buful )>|, la Varadia, în Banat, datate în secolul al a
Şî care prezintă analogii "cu bisericuţele rup estre din Capado-de
la Basărabi.
rin 1204, regele Emeric al Ungariei informa pe papa Inocenţiu III
ele biserici ale «călugărilor greci», adică ortodocşi, din regatul
2 ruinează «prin lipsa de grijă a episcopilor diecezani şi diri. pri-
melor greci înşişi». De aceea, propunea crearea unei episcopii pen-
- sup usă direct papei ori să aşeze în acele mînăstiri călugări la-
a această propunere, papa scria la 16 aprilie 1204, episcopului de
a
Şi abatelui din Pelis (Ungaria), cerîndu-le să viziteze; acele
 Alfabetul cirilic


Li t e re i e m a ri





3 S 1 H O Al H
a ÷ € a%   Y@  
a n ¢¢
O V
T


‘ X O  111
   &
 




o n



>O'' ÷OOOYVY`±` (


Li te re le mici
a  
O
 "   O

   d e
    1


 n P  m
 


u,  


    u f


 Ŷf a )  O 
>
â
  ăi î  ia ia iu  gi   (h y

Cifrele cirilice


 * 
   




 !  
+ * 
  Å



     

 * 
  O 
  

 * O m


  ö




 « « ö «

 ö>
 «   V  
  !   



" V
# 





"
r




"
# $$
ß


" "
#
#
!





 #    ! 

* Miile se scriu cu semnul / pus în stînga cifrei.

  a
 ß 

>




ß
ß

m 


j
€

ß


  


  



ƒ

 


ß
  

 

 i

?


Alfabetul cirilic. Literele de mînă,

majuscule şi minuscule şi corespondentele lor
în alfabetul latin.
 Una din fundaţiile bisericilor descoperite la Dăbîca ² j. Cluj (sec. IX²XI).

Cruce relicvar descoperită la Dinogetia-Varvăn, j. Tulcea (sec. XI). Azi în Muzeul

Naţional de Istorie a României din Bucureşti.

‡/V
tic
lui
Cruce relicvar din bronz descoperită Bîtca Doamnei - Piatra Neamţ, cu ambele
doua jumătate a sec. ‘



 

 ± `

¢Y
(sec. ‘

mînăstiri greceşti şi să constate dacă se poate duce la îndeplinire pro-
punerea regelui maghiar. Desigur, nu poate fi vorba de greci, ci de
români. înseamnă că în Transilvania, în secolul XII, existau puternice
nuclee de viaţă monahală ortodoxă.
La 3 mai 1205, acelaşi papă scria arhiepiscopului de Calocea ² sub
jurisdicţia căruia era şi episcopul catolic de Oradea ² că pe moşiile
fiilor cneazului Bîlea (Bela cnese), există «o episcopie... care nu este
supusa nici unei mitropolii», cerîndu-i să-1 aducă sub ascultarea Bise-
ricii romane. S-a afirmat că este vorba de o episcopie ortodoxă în părţile
Bihorului, în ţinuturile stăpînite odinioară de Menumorut. Putea fi, însă
şi în părţile Hunedoarei, unde se găsesc zeci de biserici româneşti din
piatră din secolele XII²XIV, poate chiar mai vechi, unele fiind
ctitorite chiar de cneji români cu numele Bîlea, cum sînt cele din Strei-
sîngeorgiu şi Crişcior.
Y
     
 Din toate acestea, se poate constata că «ritul or-
todox» a fost cunoscut de vechii unguri la începuturile creştinării
lor. Deşi în timpul regelui Ştefan cel Sfint Ungaria a intrat In sfera
creştinismului de rit apusean, totuşi creştinismul ortodox s-a men-
ţinut şi în secolele următoare.
în Transilvania exista o puternică viaţă ortodoxă românească,
după cum o dovedesc recentele descoperiri arheologice de la Dăbîca,
informaţiile literare ale lui Anonymus şi cele din Vita Sancti Verhar-
di, precum şi unele scrisori papale. Presupunem că au existat cîteva
episcopii ortodoxe româneşti în secolele IX²XI, pe lîngă formaţiunile
politice existente atunci: la Dăbîca, în cadrul voievodatului lui Gelu,
la Alba Iulia, în voievodatul din partea de sud a Transilvaniei, la
Biharea, în voievodatul lui Menumorut, şi alta la Dibiscos, în vechiul
Tibiscum roman, azi Timişoara, atestată documentar în anul 1020.
înainte de 1205, sediul episcopiei ortodoxe a Transilvaniei era în
părţile Hunedoarei sau Bihorului.

B IB L IO VR A F IE I

I z v o a r e : Cronicile lui Nestor şi Anonymus, precum şi Viaţa Sfintului Verard,

traduse de V. POPA-LISSEANU, Izvoarele istoriei românilor, voi. I şi VII, Bucureşti,
1934²35, 134 p. (I) + 238 p. (VII); Anonymi Gesta Himgarorum şi Legenda Sancti
Gcihardi, în Scriptores teium Hungaricarum tempore ducum regumque stirpis Ar-
padianae gestamm (ed. E. Szentpetery), voi. I²II, Budapest, 1937²1938.
L u c r ă r i g e n e r a l e : NICOLAE DRAVANU, Românii în veacurile JX²XIV
pe baza toponimiei şi onomasticii, Bucureşti, 1933, 683 p.; I. MOVA, Ies Roumains de
Transylvanie au Moyen-Age, Sibiu, 1944, 152 p. (cu critica lucrării tendenţioase a lui
E. LUKINICH şi COLAB., Documenta hisioriam Valachorum in Hungaria illustrantia



 

 annum 1400, Budapest, 1941); KURT HOREDT, Contribuţii la istoria
Tran-i sec. IV²XIII, Bucureşti, 1958, 195 p.; Din istoria Transilvaniei, (sub
red. AICOVICIU), voi. I, ed. a 2-a, Bucureşti, 1963, 354 p.; C. DAICOVICIU şi
"ANTINESCU, Breve hisloire de la Transylvanie, Bucarest, 1965, 467 p.;
J, Voivodatul Transilvaniei, voi. I, Cluj-Napoca, 1971, 595 p. (ed. II, Cluj,
II, Cluj-Napoca, 1979, 614 p.
e ş t i n a r e a u n g u r i l o r : R. VACZY, Les racines byzantines du chris-
ongrois, dans Nouvelle Revue de Hongrie, annee 34, voi. 64, 1941, p. 99²
IVANKA, Griechische Kirche und griechisches Monchtum im Mittelalter-
irn, în Orientalia Christiana Periodica, 8, 1942, p. 183²194; V. LAURENT,
es Turcs et Ie proedre de Turquie, dans Bulletin de la Section Historique
mie Roumaine, 23, 2, 1943, p. 147²158 ; VY. MORÂVCSIK, Byzantine ChriS-the
Magyars in the Period of their Migration in The American Slavic and <ean
Review, 1946, voi. 5, nr. 14²15, p. 29²45 ; VYULA MORĂVCSIK, The
Byzantine Chuich in Medieval Hungary, in The American Slavic and East
Review, 6, 1947, p. 134²151 ; M. VYONI, L'Bglise orientale dans la Hon--
e siecle, dans Revue d'Histoire Comparee, XXV, 3, 1947, p. 42²49; VYU-
VCSIK, Bizânz es magyarsăg (Bizanţul şi ungurimea), Budapesta, 1953, 118 p.;
L. TAUTU, Griechische Kloster im Mittelalterlichen Ungarn, în Acta Histo-
as Academica Daco-Romana, IV, 1965, p. 41²66 ;! V. SZEKELY, La Hongrie
; aux X²XII, siecles, dans Acta Historica Academiae Scientiarum Hunga-
167, p. 291²311; VYULA MORÂVCSIK, Byzance et le christianisme hon-loyen-
Age, in XVI Corso di cultnra sull'arte ravennate e bizantina, Raven-3. 313²341
; VY. MORÂVCSIK, Byzantium and Magyars, Budapesta, 1970 ; OMIDES, A
propos des relations ecclesiastiques entre Byzance et la Hon--e siecle: le
metropolite de Turquie, dans RESEE, IX, 3, 1971, p. 527²533; CHE, La
Hongrie entre Byzance et Rome : probleme de choix religieux, în hrbuch, VI,
1974²75, p. 9²23.
J RĂMUREANU, începuturile creştinării ungurilor in credinţa ortodoxă a i, în
ST, an. IX, 1957, nr. 1²2, p. 23²57 ; IO AN RĂMUREANU, Rolul ele-imânesc
în creştinarea ungurilor, în BOR, an. XCVIII, 1980, nr. 1²2, p.

iperiri arheologice : ŞT. PASCU, M. RUSU etc, Cetatea Dăbica, în Acta

ioce.nsis, Cluj, V, 1, 1968, p. 163²202; MIRCEA RUSU, Cetatea Moigrad şi
şesului, în voi. Sub semnul lui Clio. Omagiu Acad. Prof. Şteian Pascu, Cluj,
i5²279; NICOLAE DANILA, Elemente bizantine în viaţa populaţiei autoh-
3anat şi Transilvania în secolele VII²XIII, in MB, an. XXXIV, 1984, nr. 707²
725.
bisericească a românilor transilvăneni. AUVUSTIN BUNEA, încercare de
wnilor pînă la 1382, Bucureşti, 1912, 227 p. f VASILE MANVRA, Contribu-
toria Bisericii române, Sibiu, 1917, 35 p.; ŞTEFAN LUPŞA, Catolicismul şi n
Ardeal şi Ungaria pînă Ia 2556, Cernăuţi, 1929, XV + 103 p. (extras din
in XXXIX, 1928, nr. 11²12, p. 352²396 şi an. XL, 1929, nr. 1²2, p. 86² CEA
PACURARIU, începuturile Mitropoliei Transilvaniei, Bucureşti, 1980,

bisericească în Banat: VH. COTOŞMAN, Biserica românească din Banat

venirea ungurilor în Europa, în Altarul Banatului, Caransebeş, an. III, 1946, ).
158²164 şi nr. 9²10, p. 225²230 ; I. D. SUCIU, Monografia Mitropoliei
Timişoara, 1977, p. 24²49; EUVEN VLUCK, Contribuţii cu privire la isto-r
arădene în epoca ducatului lui Ahtum, în Ziridava, Arad, 1976, p. 89²116 >. p.
243²278 ; EUVEN ARĂDEANUL (VLUCK), Contribuţii la istoria stră-Piscopiei
Aradului, în M.B., an. XXVIII, 1978, nr. 4²6, p. 215²226.
 
VIAŢA BISERICEASCĂ ÎN DOBROVEA
ÎN SECOLELE VII²XIV

a>



 



După crearea statului bul-garo-
slav, la sud de Dunăre, pe teritorii aparţinătoare pînă atunci imperiului
bizantin, fosta provincie Scythia Minor a continuat să fie considerată ca
parte integrantă a imperiului, deşi avea o situaţie deosebită de trecut,
cînd exista o administraţie şi o armată imperială permanentă. Lipsa unei
organizaţii administrative şi a unei armate stabile, a făcut ca noul stat
bulgar să-şi întindă stăpînirea şi asupra Dobrogei, între anii 681²
971, fără ca ea să fie totală sau continuă.
Pe teritoriul provinciei dintre Dunăre şi Marea Neagră se observă
acum un proces de adînci transformări social-economice, ca şi în restul
Peninsulei Balcanice. Peste populaţia locală, mult rărită, s-au aşezat
alte populaţii. în urma invaziilor, vechile oraşe s-au ruralizat (de pildă
Tomisul e amintit de patriarhul Nichifor al Constantinopolului ca «sat»
(= xcopîov). Cu toate acestea, locuitorii autohtoni au transmis populaţii-
lor nou venite elementele superioare ale culturii romano-bizantine.
Imperiul a continuat să menţină anumite centre întărite îndeosebi
pe ţărmul mării, iar în interior pe cursul şi la gura marilor rîuri sau în
anumite locuri retrase, apărate de natură (gurile Dunării, de pildă, au
continuat să fie stăpînite de bizantini).
Un alt document epigrafic de mare însemnătate din această peri-
oadă este inscripţia slavă de la Mircea Vodă (jud. Constanţa), din anul
943, cea mai veche inscripţie în limba slavă veche cunoscută pînă în
prezent (cea de la Bucov are numai cifre). Textul ² în traducere ²
este acesta : «împotriva grecilor. In anul 6451, în timpul lui Dimitrie
jupan...». Probabil era conducătorul unei formaţiuni politice locale, în
zona Cernavodă-Constanţa.
brogea sub bizantini. In a doua jumătate a secolului X, împăra-
lifor Focas (963²969) şi-a îndreptat atenţia şi asupra bulgarilor,
imperiul bizantin le plătea de mult timp un tribut anual pentru
a frontierei dunărene. Potrivit unui vechi obicei bizantin, împă-
chemat împotriva ior pe cneazul Kievului, Sviatoslav. Acesta,
l Bulgaria nord-estică, n-a mai voit să părăsească bogata regiune
rii de Jos. Noul împărat Ioan Tzimiskes (969²976) a fost nevoit
ească o acţiune hotărîtă împotriva lui Sviatoslav, în anul 971,
s că trupele acestuia au prădat toată Peninsula Balcanică. împă-
izbutit să cucerească Preslavul Mare, capitala statului bulgar,
irmat un asediu de trei luni, pe apă şi pe uscat, împotriva cetă-
sstolon (Dorystolon, Dristra, Silistra, vechiul Durostorum), în
refugiase Sviatoslav. Silit să se predea, s-a obligat să părăseas-
turile Dunării de Jos (la scurt timp după aceasta, a fost ucis în
ii pecenegii, la Cataractele Niprului). Toate aceste lucruri sînt
s în Cronica de la Kiev sau a lui Nestor (PovesV viemennîh let).
urma victoriei lui Ioan Tzimiskes, partea de nord-est a Bulgariei
t sub stăpînire bizantină, pînă la graniţa de altădată a Dunării
Teritoriile cucerite au fost organizate într-o unitate administra-
litară numită «themă», care se întindea în partea de nord-est
Ŷsulei Balcanice, pe un teritoriu ce nu poate fi delimitat precis,
aţul munţilor Balcani, Dunăre ² uneori chiar la nord de aceasta
[area Neagră. Noua themă era condusă de un strateg, cu reşe-i
Dorostolon, în mîna căruia erau concentrate cele doua puteri, i
militară. Din a doua jumătate a secolului XI această themă ub
denumirea de «Paristrion» (Hapîotpiov ) sau sub cea populară
dunavis (IlapaSouvaPiţ) sau Paradunavon (IlapaSoovaPov) deci «du-
LU thema» de lîngă Dunăre. > raport bisericesc, Patriarhia
bulgară de la Durostorum, recu-
de împăratul Roman Lecapen, din interese politice, a fost des-
iar în locul ei s-a creat o mitropolie, dependentă de Patriarhia
stantinopol. N-ar fi exclus ca sub jurisdicţia acesteia să fi ajuns
î episcopate de pe teritoriul de azi al Dobrogei, asupra cărora
n însă mărturii sigure, poate de la Dinogetia, Noviodunum, Tro-
^.xiopolis etc, importante aşezări medievale timpurii, ‡aturile
arheologice au arătat (ceea ce s-a scris şi în Cronica litzes ²
Kedrenos) că acum a început refacerea fortăreţelor de riul limes
scitic : Noviodunum, Dinogetia, Arrubium, Troesmis, ai
Capidava, Axiopolis, Dorostolon ş.a. în acelaşi timp, s-a con-
Puternică fortăreaţă pe insula Păcuiul lui Soare, la 18 kilometri
de Durostorum, pe Dunăre (spre N²E). Săpăturile arheologice efectua-
te aici au scos la iveală numai o parte neînsemnată din vechea cetate,
restul fiind acoperit de apele Dunării.
După moartea împăratului Vasile II Bulgaroctonul (976²1025), s-a
aşezat în părţile Dunării de Jos o nouă populaţie migratoare, pecenegii,
cunoscuţi în izvoarele bizantine sub numele de paţinachi, care în prima
jumătate a secolului XI au făcut mai multe incursiuni de pradă şi jaf
în imperiu. In 1064, a urmat o nouă şi îngrozitoare invazie în sudul
Dunării, a uzilor.
Către sfîrşitul secolului XI, avem o informaţie istorică despre unii
conducători locali la Dunărea de Jos. Scriitoarea bizantină Ana Com-
nena, în cunoscuta sa lucrare Alexiada, arăta că în 1086 cumanii (nu-
miţi de ea sauromaţi) au dus tratative în părţile Dunării cu «şefii» unui
«oarecare neam scitic» : Tatos (Tatul), Sestlav şi Satzas (Satza), primul
stăpînind Dristra (Silistra), iar ceilalţi «Vicina şi celelalte» (oraşe, ţinu-
turi etc). Istoricii N. Iorga, N. Bănescu şi alţii, în zilele noastre, au
ajuns la concluzia că este vorba de o organizare politică şi bisericească
românească, independentă de bizantini, la Dunărea de Jos. (Tatul este
din aceeaşi rădăcină cu cuvîntul tată, iar Sestlav ne duce cu gîndul la
Seneslav de mai tîrziu).
a 
  a


  (Dobrotită). După aproape două secole de
stăpînire bizantină, Bulgaria a izbutit să-şi capete dreptul la o viaţă
statală proprie în 1185²1186, prin răscoala Asăneştilor şi crearea im-
periului «vlaho-bulgar», de care ne-am ocupat. Dobrogea a păstrat
acum tot timpul legături cu imperiul de la Niceea (1204²1261), creat
după ocuparea Constantinopolului de către cruciaţi. Probabil au conţi*
nuat să existe anumite formaţiuni politice locale.
în prima jumătate a secolului al XlV-lea, partea de nord a Dobro-
gei ² inclusiv oraşul Vicina ² a ajuns în stăpînirea lui Basarab I,
domnul Ţării Româneşti. Tot atunci izvoarele istorice menţionează un
mic stat desprins din cel bulgar, înspre litoralul Mării Negre, în Do-
brogea de sud şi nord-estul Bulgariei de azi. Nucleul statului era ve-
chea «ţară a Cavarnei» ² ţinutul dintre Vama şi Caliacra ² pomenită
într-o diplomă a lui Ioan Asan II. Jri__134g^e«ntWcătorul acestui stat,
Balica, a intervenit în luptele din Bizanţ, trimiţînd 1000 de ostaşi, sub
conducerea lui Dobrotici (Dobrotiţă) şi a fratelui său Teodor, să spri-
jine pe împărăteasa Ana de Savoia, mama lui Ioan V Paleologul, împo-
triva lui Ioan VI Cantacuzino. Probabil prin 1348, acel Dobrotici a fost
instalat în scaunul «ţării Cavarnei», căci în curînd el apare ca «despot»
Bizanţului. Acest titlu se acorda membrilor familiei imperiale sau
lemnitari importanţi şi conducători de state la hotarele Bizanţu-
Î care acesta voia să-i cîştige de partea sa. El devine un mare
itor, obţinînd victorii împotriva taratului de Tîrnovo. Se pare că
ervenit apoi unele diferende între el şi împăratul Ioan V Paleo-
care la reîntoarcerea dintr-o călătorie în Italia şi Ungaria, în
Ŷ1366, a fost prins la Varna şi arestat de Dobrotici. O expediţie
să de feudalul italian Amedeo de Savoia a dus la eliberarea împă-
i prizonier, dar, în schimbul acesteia, i s-a recunoscut lui Dobro-
itonomia politică. El apare în anii următori în legături politice
strînse cu Vladislav-Vlaicu al Ţării Româneşti. îndată după
a, oraşele de pe malul drept al Dunării şi Mangalia au recunos-
ept conducător pe Dobrotici. Intrînd în stăpînirea teritoriului din-
năre şi Marea Neagră, acesta a îndeplinit un important rol poli-
^conomic în a doua jumătate a secolului XIV, intervenind în lup-
;ntru domnie în Bizanţ şi purtînd lupte cu coloniile genoveze de
‡ea Neagră.
1386, i-a urmat fiul său Ivanco, care purta, de asemenea, titlul
;spot». Acesta a încheiat o pace cu turcii, precum şi un tratat
:e şi comerţ cu genovezii. Probabil a căzut într-o luptă împotriva
r în 1388.
>t atunci, Mircea cel Bătrîn, domnul Ţării Româneşti (1386²1418),
it Dunărea şi a ocupat mai multe cetăţi, pentru ca ele să nu cadă
ia turcilor. Cu ajutorul populaţiei locale Mircea a alungat pe
iin Dobrogea, alipind-o, împreună cu Dîrstorul (Silistra), Ţării
Leşti. De aceea, în 1389, el a adăugat la titlul său şi pe acela de
tor «al părţilor Podunaviei». In două documente latine din 1390
l se intitula «terrarum Dobrodici despotus». Probabil în urma
de la Rovine (1394), turcii au pus stăpînire şi pe Dobrogea (Silis-
zuse încă din 1393). Mircea izbuteşte să le recucerească prin
:înd se intitula domn «de amîndouă părţile peste toată Poduna-
că pînă la Marea cea mare şi singur stăpînitor al cetăţii Dîrsto-
(în 1415 purta acelaşi titlu). Dobrogea a fost pierdută însă în
rămînînd sub stăpînire otomană pînă în 1878.
iaţa bisericească. în ce priveşte viaţa creştină în această perioadă,
ele descoperiri arheologice aduc prea puţine elemente. Se con-
> penurie aproape totală a inscripţiilor, categorie de documente
cele mai preţioase pentru o mai bună cunoaştere a vieţii ome-n
teritoriul Dobrogei, în secolele VII²X. Inscripţii în limba latji-re
anii 681²971, deocamdată nu se cunosc. Amintim doar, două
 VIA ŢA BI S ER I C E A S C A IN D O BR O V E A ( S EC . V II ² X IV ) 23 1

piese epi gra fic e. P e parte a su peri oar ă a u nu i ulcior d esc o pe rit în a şe za -
re a feu d ală ti m p u rie d e p e r u in ele c et ăţii C ap i da v a (j u d. C on st an ţa),
a t ri bu i t se c ol e l o r IX ² X , e st e i n ci z at ă , d e o p a rt e şi d e a lt a a g ît u l u i,
o m a r e cr u c e cu c a p e t el e b r a ţ el o r l ă ţ i t e şi c u l i n i i î n f o r m ă d e r a z e
în tr e b r a ţ e. î n tr e i d i n br a ţ e l e c r u c ii sî nt î n s cr i s e lit er e l e g r e c e şt i M O
( = M T JV ^ P 0 e o o ) şi fo r m u l a N H K O ( si c ) = vi x a. In j ur u l cr u cii e st e
in cizat alfabet ul grec e sc, scris de la sfîrşit spre în ceput, în sen sul î n vîr-
tirii roţii olar u lui (lip seşte nu m ai litera H ). L a sfî rşit ul alfa betu lui, apar e,
t ot cu lit e re g re c eşti, n u m e l e P e t re ( d e ci î n f o r m a î n c ar e se p r o nu nţ ă
azi). A ce a stă in scri pţie pre zintă o m are i m p o rtanţă ist orică şi lin gvi stică,
fiin d c o n sider ată cea m ai vech e d o va d ă sc ri să de li m b ă rom ânească.
V estigii creştin e la Bise ricu ţa ² G arvăn. în fără de acestea, în D o-
br o ge a s -a u d e s c o pe rit şi fu n d a ţiil e u n o r bi se ri ci d i n p i at r ă şi c ăr ă m i -
dă, ca re, alătu ri d e cele de la D ă bîc a, sînt cele m ai vech i d in ţara n oa stră.
R uinele cetăţii rom a n o-bizantine D ino getia se află pe o insulă stîn-c oa să
(po pină) din bălţile D u n ării, cun oscut ă azi su b n u m ele de B iseri cuţa, pe
teritoriul satul ui G a rv ăn (ju d. T ulcea), la 8 ² 9 k m su d -e st de Valaţi sau
12 k m n ord d e M aci n. în aşezarea m edie vală ti mp uri e de aici, se în ălţa, în
sec ol ele X I² X II, o m i c ă bi seric ă d e zid , ale c ăr ei t e m elii s-au
desc op erit în 1 95 0. P rob abil d e la ru inele ei s -a nu mit şi p opin a pe care
se afla «B isericuţa », d enu mire ce se p ăstrea ză pîn ă azi. Tre bu i e
m e n ţi on at că p e r u i n e l e cet ăţii r o m a n o - bi za n ti n e
acum, poitr ?^n 4r -hfflrririerŢi*r*HiTfP[!TTTfr~^ d e l o cu i nţ e l a su -
prafaţă. B isericuţa ² situ at ă la a pro xi mati v 4 0 m n ord -vest de poarta
prin ci pală a cetăţii r o m a n o-bi za ntine ² ar e pla n ul apr oa p e pătrat, cu
l at u ril e d e c. 6 X 6 m , cu o a b si d ă l a r ă s ăr it, se m i ci r c u l a r ă î n i n t eri o r
?i cu ci n ci l at u ri l a e xt eri o r. A f o st co n str ui tă d in pi at r ă l oc al ă d e c a-
rieră, d e for m ă n er egulată, pr o venit ă din ruin ele clăd irilor r o man o-bi -
z an tin e. Zid u rile biseri cu ţ ei er au te n cu ite şi pictat e pe d in ău n tru (î n
interi orul biseri cu ţei s-au gă sit bu c ăţi d e tenc u ială, u n ele cu resturi d e
pi ctu r ă). în c olţ u l d e n o r d - vest s-a d e sc o pe r it u n m o r mî n t, a şez at ch i ar
în gr o si m e a zid ul u i, a parţin înd pr o ba bi l ctitoru lu i. A lte trei m o r mi n te s-
a u d es c o p e r it î n i n t e ri or u l b i s er i c uţ ei, i ar î n j u ru l ei , u n ci m i t i r î n tr e g,
în m o r m i n t el e di n ex t eri o r s- a u d e sc o pe r it d o u ă mi c i bu c ăţi d e st o fă ,
ţe sut e c u fir d e au r şi a rgi n t, şi u n m i c fr ag m e n t d e br o d e ri e cu sut c u fi r
d e a u r p e f o n d d e m ă t ase, a ce a st a fi i n d ce a m a i ve c h e br o d e r i e
c u n o s c u t ă p î n ă a c u m p e t e r i t o r i u l ţ ăr i i n o a st r e. P l a n u l , t eh n i c a
 ±÷ OaOOaO`÷Y @÷ @÷  ‘

trucţie şi pictura bisericuţei de la Varvăn arată că este de ori-

antină. A fost ridicată poate chiar în prima jumătate a secolu-
:i a căzut în ruină pe la mijlocul secolului XII. buie menţionat şi
faptul că la 10²12 m vest de bisericuţă s-au irţi dintr-un
clopot de bronz. Desigur a aparţinut bisericuţei nă acum,
celmai vechi'_cl<motjailat pe teritoriul ţării noastre. la
Bisericuţâ-Varvăn s-au descoperit cîteva mici obiecte de cult,

r de bronz pentru cruciuliţe simple,

lite exemplare de acest tip se lucrau pe loc. Dintre multele şi
ntele cruciuliţe din secolele X²XII descoperite aici, trei pre-
importariţă deosebită,, taatedjn secolul XI. Prima constă^dejapt,
ă cruci de bronz, una mai mare, jos, şi alta mai mică, sus, am-
nat"eTin5îrTocT*3eci Legate""filtre ele; Este ttrr exemplar care nu^
-^altJtjrer"lri~"elte-ieg^^ de
; incizată figura unui orant, avînd deasupra capului o inscripţi
că : «Sfîntul Vheorghe». Cruciuliţa mică (de 4,5 cm) are faţ
:ă cu figura Mîntuitorului răstignit.
:ruce dublă relicvar, din bronz, are pe o faţă chipul lui Hristos
t, iar la capetele braţelor laterale pe Fecioara Măria şi Sfîntul
Ioan. Sub braţele Mîntuitorului sînt inscripţiile greceşti: «Iată
, Iată mama ta». Pe faţa cealaltă se află Maica Domnului ca
încadrată de busturile celor patru evanghelişti.
aici s-a descoperit o cruce relicvar de aur, cu lanţ din acelaşi
‡reţios, cu dimensiunile de 7,8 X 6,2 cm (greutatea împreună
îl = 77 gr.). Pe faţa principală a crucii este aplicată, în relief,
ui Hristos răstignit, iar în jurul Său sînt aplicate mici ornamen-
ligran. Probabil această cruce a aparţinut unui ierarh, existent
Iul al Xl-lea în aşezarea feudală timpurie de la Bisericuţa ²

alt indiciu pentru existenţa unui episcop aici este şi un mic

ie plumb, cu inscripţii şi imagini sfinte. Pe avers se află chipul
Domnului, reprezentată bust, cu mîinile ridicate în atitudine de
ne (orantă), purtînd pe cap «vălul sfînt», iar pe piept un me-
cu figura lui Hristos. De o parte şi de alta a capului se văd ini-
jreceşti M şi 9 (înlocuind prescurtarea MP şi 9 T (pentru MT)X7)P
Pe revers, sigiliul are o scurtă legendă, în limba greacă, pe
înduri : <j<ppa-j(U) Mtx(a7jX) it(o)iji.svâpxoo 'PcootaS (sigiliul lui Mihail,
torul Rusiei). Arheologul Ion Barnea a dovedit că este vorba de
'litul grec Mihail al Kievului (1130²1145), retras la Constanţi- __
nopol în 1145, unde a mai trăit pînă după liZJLJPrezenţa acestui sigiliu
la Bisericuţa-Varvăn trebuie pusă în legătură cu vreo scrisoare a lui
Mihail trimisă unui alt ierarh ² trăitor în acest loc. Ca şi crucea pec-
torală ² relicvar descrisă mai sus, acest sigiliu este un indiciu în plus
asupra existenţei unui scaun episcopal în aşezarea de la Dinogetia-
Varvăn, poate sub jurisdicţia mitropoliei de Dorostolon, capitala the-
mei Paristrion. Scrisoarea ierarhului de la Kiev ² care nu s-a păstrat
² va fi avut un caracter personal, şi nu unul oficial. Poate a fost scrisă
după ce Mihail a părăsit scaunul kievean, pe cînd se afla în Constanti-
nopol.
Cu prilejul săpăturilor efectuate în 1953²1954, la vreo 3 km de co-
muna Niculiţel (jud. Tulcea), pe dealul «Cetăţuia», s-au descoperit te-
meliile unei bisericuţe, din care se mai păstrează numai 1²4 rînduri
de cărămidă la bază. A fost construită din fragmente de cărămizi ro-
mane, de forme, mărime şi calitate deosebite, luate din marele val ve-
cin. Temelia era aşezată pe o stîncă nativă. Lungimea bisericuţei era
de 6 m (diametrul altarului avea 1,90 m). Cîteva monede şi fragmente
ceramice descoperite în locuinţele din jur arată că bisericuţa a existat
în secolele XI²XII. în jurul ei s-au descoperit cîteva locuinţe, precum
şi un mormînt, care presupun existenţa unei aşezări mînăstireşti în
acest loc retras şi apărat de pe Cetăţuia. De altfel, Niculiţelul este cu-
noscut în unele izvoare medievale, ca şi în hărţile din secolele XVIII²
XIX, şi sub denumriea de Mînăstire sau Mînăstirişte. Această biseri-
cuţă este cea mai veche clădire de plan treflat cunoscută pînă acum în
ţara noastră.
Sondajele arheologice mai noi au dus la constatarea că o altă bi-
serică din Niculiţel, Siîntul Atanasie, aparţine secolului al XlII-lea. Este
alcătuită din naos şi altar, avînd planul în formă de cruce înscrisă (aşa
numitul tip simplu). Partea centrală a naosului este acoperită cu o turlă
scundă, circulară în interior şi hexagonală în exterior. Faţadele sînt de-
corate cu o succesiune de firide înalte. întreaga construcţie este din că-
rămidă pătrată. Pronaosul a fost adăugat edificiului în secolele XVIII
²XIX. Acestui tip de construcţie îi aparţin şi alte biserici din zona
balcanică.
Probabil unul din cei trei conducători pomeniţi de Ana Comnena
în Alexiada, Satzas (Sacea), să fi stat undeva în jurul Niculiţelului, iar
oraşul Isaccea de azi (situat în apropiere) să-şi fi primit numele după
el. în acest caz, putem presupune că pe lîngă Satzas va fi stat şi un
episcop (în zona Niculiţel-Isaccea), continuator al străvechiului scaun
de la Noviodunum (lîngă Isaccea actuală) din secolul VI. Cruci relicvar
ira bizantină şi cruciuliţe din secolele XI²XIII s-au descoperit
la şi Isaccea (jud. Tulcea), la Capidava (jud. Constanţa), la Pă-
i Soare, în sud-vestul Dobrogei şi în alte părţi. La Enisala s-a
rit şi o cădelniţă de bronz din secolele XIII²XIV.







  


  
ele IV²VI viaţa bisericească din fosta provincie Scythia Minor
‡umată de Episcopia Tomisului, cu ierarhi de prestigiu, partici-
lucrările unor Sinoade ecumenice şi autori de lucrări teologice
dt gen.
iă anumite mărturii arheologice, ar rezulta că în fosta provincie

(
Minor au existat şi alte scaune episcopale : Callatis (inscripţia
île episcopului Ştefan), Histria (un palat episcopal) şi Tropaeum
(un baptisteriu). Iar din anumite Liste ale episcopiilor supuse
iei de Constantinopol rezultă că în secolul VI, în afară de To-
existat scaune episcopale la Axiopolis, Capidava, Callatis, Car-
Dnstantiana, Histria, Tropaeum Traiani, Troesmis, Noviodunum,
s, Salsovia, Halmyris, Zaldapa şi Dionysopolis. Toate acestea

;
irut în cursul marilor invazii avaro-slave de la începutul seco- f
VH-lea. '[.
tam mai sus ca n-ar fi exclusă existenţa unui scaun episcopal

‡
cetate romano-bizantină de la Dinogetia, unde s-au descoperit
» viaţă bisericească din secolele XI²XII (bisericuţa, crucea
ilă, sigiliul arhiepiscopului Mihail al Kievului) sau în zona
Niculiţel, continuator al scaunului episcopal de la Noviodunum.
ezi sigure despre o eparhie în Dobrogea avem numai în se-
III²XIV. Este vorba de Arhiepiscopia (Mitropolia) Vicinei. Cea
he ştire despre această aşezare o avem în Alexiada Anei Com-
re relata că la sfârşitul secolului al Xl-lea Tatos (Tatul) stăpî-
tra (azi Silistra), 
 Sestlav (Sestav) şi Satzas stăpîneau «Vici-
elalte» (XTJV Btxt/vav xai tâXXa). Este menţionată apoi abia de la
secolului al XlII-lea, fie în listele episcopale, fie în portulanele
fie în alte documente. înflorirea acestei colonii greceşti a fost
legătură cu ocuparea Constantinopolului de către latini (1204),
căreia s-au aşezat aici un număr însemnat de greci, devenind
important centru comercial de la Dunărea de Jos. Oraşul a în-
>ă şi datorită genovezilor, care au întemeiat aici un important
e afaceri. Cucerirea Constantinopolului de către latini (1204) a
;

t apariţia genovezilor în Peninsula Balcanică şi pe litoralul Mă-

rii Negre. Din a doua jumătate a secolului al XlV-lea, a început să-şi
piardă din importanţă, iar peste aproximativ un secol, şi-a încetat
existenţa.
Problema localizării Vicinei a fost mult discutată de istorici şi geo-
grafi, fără să se ajungă la o soluţionare definitivă. S-a propus identifi-
carea ei cu diferite localităţi de azi : Macin, undeva între Isaccea şi
Tulcea, estuarul dunărean în faţa Isaccei, Somova, toate în partea de
nord a Dobrogei, în apropierea Dunării, iar mai nou tocmai în zona
opusă, în ostrovul dunărean de la Pacuiul lui Soare, la circa 18 km de
Silistra, deci în apropierea graniţei româno-bulgare.
Deci, pînă în prezent nu s-a ajuns la o concluzie acceptată de toţi
istoricii. De aceea, una din sarcinile importante ale arheologiei româ-
neşti este identificarea Vicinei de altădată. Pînă atunci, ne însuşim
ipoteza acceptată de cei mai mulţi istorici, că Vicina se afla pe locul
Isaccei de astăzi, vechiul Noviodunum, sau mai degrabă în ostrovul
dunărean din faţa ei. Vicina ar fi un nume românesc, Vecina, deci aşe-
zat în apropiere de ceva, în speţă de un alt oraş.
In înfloritorul centru comercial care a fost Vicina, a existat şi
o arhiepiscopie (mitropolie), cu ierarhi greci, dependentă de Patriarhia
din Constantinopol (a existat însă şi o mînăstire catolică, a franciscani-
lor, atestată documentar în prima jumătate a secolului al XlV-lea).
în acest caz, Mitropolia de la Vicina ar fi o continuatoare a episcopiei
pe care am presupus-o la Dionogetia-Varvăn, tot în nordul Dobrogei.
Titularii acestor două scaune au putut avea şi grija duhovnicească a
credincioşilor români din teritoriile învecinate de peste Dunăre, adică
din părţile sudice ale Moldovei şi cele din răsăritul Munteniei.
Mitropolia Vicinei a luat fiinţă între anii 1204²1261, cînd imperiul
bizantin îşi mutase capitala la Niceea, întrucît Constantinopolul era
ocupat de cruciaţi. Se cunoaşte un sigjliu_al patri^hului^cumejuc^ffl|.£r-
man II (1222²1240), descoperit într-un loc necunoscut din Dobrogea,
care va n însoţit vreo "Scrisoare trimisă de acesta mitropolitului de Vi-
cina. în vara anului 1285 păstorea la Vicina ^eofforl care lua parte
atunci la lucr'arjlg^sliioaulfrî." pgffifljjfrfl^jnui^în biserica Vlaherne din
Constantinopo], ² cînd a fost cojQjdaH^^-patoMkiiI-unionist Ioan Vek-
kos ² semnînd : «smeritul C1" fp^,, anstitlll .. mitropQli<- ^ ^<>-B'"««w«r
pazitei cetăţi Vicina». In 1292 acelaşi Teodor semna cunoscutul «Tomos
sinodal împotriva latinilor».
în jurul anului 1302, era mitropolit Iuca!>j<dJa>ufără îndoială el cîr-
muia eparhia mai de mult. Iii acei an a "mijlocit pe lîngă împăratul An-
 cel Bătrîn Xi225²«4328) să primească în imperiu un grup de
" ce-1-TrfffîrfT'crin Cronica lui Vheorghe Pachymeres.
ecumenic şi.intr-un act din 1303, precum
corespondenţă dinT305²1306. în 1317²1318 sinodul patriar-
amirttrre"de"mitropolitul Vicinei, fără să-i dea numele.
ima jumătate a secolului al XlV-lea însemnătatea Vicinei
i scadă, datorită deselor incursiuni ale tătarilor din nordul
jre, care au şi ocupat-o apoi în primii ani ai secolului al XIV-
i37²1338jJ[ntîlnim ca titular al scaunului mitropolitan de la
Macarie. In momentul alegerii şi învestiturii sale, el se anga-
j ±n"îlŢa~patriarhului (pe atunci Isidor I) şi a sinodului său că
părăsi turma duhovnicească ce i s-a încredinţat" şi nici feşe-
Vicina ² stapînită atunci «de o mînă de păgîni nelegiuiţi»
I, ci numai în caz «de mare nevoie şi trebuinţă». Dacă va fi ne-
că acest lucru, se obliga să nu mai ceară «vreo ocîrmuire sau
L unei alte Biserici». înmai 1341 şi m
^inoduluiÄpairiarhaidin Constantinopol. în februarie 1347 este
î nou titular al scaunului de Vicina, cu numele Chir!7T"Probabil
ui-atxtrrcîleă oraşul a ajuns în stăpînirea îui Basarab I. Lui
mitropolit de Vicina a fost Iachint, jgareJÄîiLJcnjaL_lJ359^ la
e_yqievodului Nicolae Alexandru Basarab al Ţării Româneşti,
unoşcjut de patriarhul ecumeTiitrealist I ca mitroptJirt^l"TTrlgTo-
»e alţfelfc el. nici n-a păstorit mj^ţtjmpi^ rin care era
.apro.bată.j»utarea»4ui- îacMTrt la scâunuT'aimntit, scrisoarea
patriarhului către domnul muntean, se spunea că ătea «de
cîtva timp mai înainte» la curtea domnitorului. După lui
Iachint, nu mai avem alte ştiri despre Mitropolia Vicinei.

     
Descoperirile arheologice efectuate în ultimele
i au adus lumină într-o seamă de probleme privind istoria bi-
iscă a Dobrogei. Toate acestea ² 7a care se adaugă unele
- documentare propriu-zise ² arată că viaţa creştină a conti-
ă pulseze în teritoriul dintre Dunăre şi Mare şi după trecerea
ezarea vremelnică a unor populaţii migratoare, credincioşii de
r
înd biserici, preoţi, aşezări mănăstireşti şi chiar scaune epis-
 BIBLIOVRAFIE

I z v o a r e : Fontes Historiae Daco-Romanae (Izvoarele Istoriei României III, Scriitori

bizantini (sec. XI²XIV), publicate de Al. Elian şi Nicolae Şerban Tanaşoca, Bucureşti,
1975, 568 p.; voi. IV, Scriitori şi acte bizantine (sec. IV²XV), publicate de
Haralambie Mihăescu, Radu Lăzărescu, Nicolae Şerban Tanaşoca şi Tudor Teoteoi,
Bucureşti, 1982, XII + 586 p.
L u c r ă r i g e n e r a l e : N. BĂNESCU, Bizanţul şi romanitatea de Ia Dunărea de Jos,
Bucureşti, 1938, Acad. Rom. Discursuri de recepţie, LXXII, 38 p.; N. BÂNES-CU, Les
premiers temoignages sur Ies Roumains du Bas-Danube, în Byzantinisch-Neugriechische
Jahrbiicher, Atena, III, 1922, p. 287²320 (versiunea română : Ce/e mai vechi ştiri
bizantine asupra românilor de la Dunărea de Jos, în AIIN, Cluj, I, 1921² 1922, p.
138²160) j N. BĂNESCU, Les duches byzantins de Paristrion (Paradounavon) et de
Bulgarie, Bucarest 1946, 193 p. ; ION BARNEA şi ŞTEFAN ŞTEFANESCU, Din istoria
Dobrogei, III. Bizantini, romani şi bulgari la Dunărea de Jos, Bucureşti, 1971, 440 p.;
RĂZVAN THEODORESCU, Bizanţ, Balcani, Occident la începuturile culturii medievale
româneşti (secolele X²XI\r), Bucureşti, 1974, 379 p.; EMILIAN POPESCU, Inscripţiile
greceşti şi latine din secolele IV-²XIII descoperite în România, Bucureşti, 3976, 438 p.
+ 1 h + ilustr.; PETRE DIACONU, Despre situaţia politică la Dunărea de Jos în
secolul al Xll-lea, în SCIVA, 27, 1976, nr. 3, p. 293²307; PETRE DIACONU, O
iormaţie statală la Dunărea de Jos: Ţara Dristrei, în voi. Documenie noi descoperite şi
intormaţii aiheologice, Bucureşti, 1977, p. 37²40 ;l C. CIHODARU, Românii din. tre
Dunăre şi Marea Neagră în secolele X²XIII, în Analele ştiinţifice ale Universităţii
Al. I. Cuza. Istorie, Iaşi, 23, 1977, p. 67²81.
D e s c o p e r i r i a r h e o l o g i c e c r e ş t i n e : I. BARNEA, Relaţiile dintre
aşezarea de la Bisericuţa-Garvăn şi Bizanţ în secolele X²XIII, în SCIV, an. IV, 1953,
nr. 3²4, p. 641²647; I. BARNEA, Sigiliul unui ierarh al Roşiei în aşezarea de la
Garvăn, în SCIV, an. VII, 1956, nr. 1²2, p. 189²197; VH. ŞTEFAN, I. BARNEA,
MĂRIA COMŞA, EUVEN COMŞA, Dinogetia, I. Aşezarea feudală timpurie de la Bisericuţa-
Garvăn, Bucureşti, 1967, 409 p. + 198 fig. (cu toată bibliografia); I. BARNEA, Noi
descoperiri din epoca feudalismului timpuriu la Dinogeţia-Garvăn, jud. Tulcea (1963²
1968), în «Materiale şi cercetări de arheologie», 10, 1973, p. 291²331.
A. RÂDULESCU, Un atestat străromănesc la Capidava, în «Pontica», Constanţa,
III, 1970, p. 255²274. Vezi şi VLORIA CEACALOPOL, Crucea relicvar de la Capida-
va, în SCIV, IX, 1, 1962, p. 192²194.
PETRE DIACONU, Despre datarea «circumvalaţiei» şi a «bisericii treflate» de Ia
Niculiţel, în SCIV, 23, 1972, nr. 2, p. 307²319} I. BARNEA, Din nou despre datarea
valului şi a bisericuţei treflate de la Niculiţel, în SCIV, 24, 1973, nr. 2, p. 311²315;
CRISTIAN MOISESCU, Un monument medieval dobrogean necunoscut ² biserica
Sfîntul Atanasie de la Niculiţel (sec. XIII), în Almanahul parohiei ortodoxe române
din Viena pe anul 1976, p. 99²102 ; LIA şi ADRIAN BATRÎNA, Contribuţii la cunoaşterea
arhitecturii medievale din Dobrogea: biserica Sfintul Atanasie din Niculiţel (jud. Tulcea), în
SCIV, 4, 1977, p. 531²552; LIA şi ADRIAN BATRINA, Un vechi monument românesc pe
teritoriul Dobrogei: biserica Silntul Atanasie din Niculiţel (jud. Tulcea), în BOR, an. XCVI,
1978, nr. 3²4, p. 277²237, A se vedea şi I. BARNEA, Arta creştină în România, II.
Secolele VII²XIII. Studiu introductiv şi prezentarea planşelor de..., Bucureşti, 1981,
238 p. (cu 102 pi. în text).
V i c i n a : N. VRĂMADĂ, Vicina. Izvoare cartografice, originea numelui, iden-
tificarea oraşului, în rev. «Codrul Cosminului*, Cernăuţi, I, 1924, p. 435²459 5 V. I.
BRĂTIANU, Recherches sur Vicina et Cetatea Albă. Contributions ă l'histoire de la
domination byzantine et tătare et du commerce genois sur le littoral roumain de la
Mer Noire, Bucarest, 1935, 197 p. + 8 pi.; V. I. BRÂTIANU, Vicina II. Nouvelles re-
cherches sur l'histoire et la toponimie medievale du littoral roumain de la Mer Noire
în «Revue Historique de Sud-Est Europeen», an. XIX, 1, 1942, p. 133²175; V. LAU-
RENT, Ia domination byzantine aux bouches du Danube sous Michel VIII Paleologue
în «Revue Historique du Sud-Est Europeen», an. XXII, 1945, p. 184²198; P. Ş. NĂS-
TUREL, Aşezarea oraşului Vicina şi ţărmul de apus al Mării Negre în lumina unui
i grec, în SCIV, an. VIII, 1957, nr. 1²4, p. 295²305; PETRE DIACONU
local izarea Vicinei , în «P ontica », 3, 19 70, p. 275²295 ( cu expuner ea
părerilor şi întreaga bibliografie a problemei); CONSTANTIN C. VIURESCU nea
Vicinei şi importanţa acestui oraş pentru spaţiul carpato-dunărean îrî ,, Tulcea, II,
1971, p. 257²260 ; MIRCEA LERIAN, In legătură cu ipoteza Vici-ova. Cîteva
consideraţii pe margi nea unor lotograme ale zonei Somova în an. XCI,
1973, nr. 3²5, p. 472²474; AL. KUZEV, Zur Lokalisierung der Stadt în Etudes
balkaniques, XIII, 3, Sofia, 1977, p. 112²125; P. Ş. NĂSTUREL, i donc
localiser Vicina ?, în BYzantinische Forschungen, Bând XII Amster-37, p. 145²171.
Ŷ h i e p i s c o p i a V i c i n e i : V. LAURENT, Les Regesta des Actes du at byzantin.
Les actes des Patriarches, tasc. IV. Ies Regesta de 1208²1309 971, XXVII
+ 634 p; V. LAURENT, Le metropolite de Vicina Macarie et la
la viile par les Tartares, în «Revue Historique du Sud-Est Europeen» Buca-16, p.
225²232 ;i PETRE Ş. NĂSTUREL, Două manuscrise greceşti de la' Biblio-ională
din Viena şi însemnătatea lor pentru istoria românilor, în «Almanahul
ortodoxe române din Viena pe anul 1968», p. 101²103 (despre arhiepiscopul
»ETRE Ş. NĂSTUREL, Les iastes episcopaux de la Metropole de Vicina, în isch-
Neugriechische Jahrbucher, Athen, XXI, 1976, p. 33²42 (şi extras); TEFAN
CIOBANU, Evoluţia, rolul şi însemnătatea Mitropoliei din Vicina, în ' tudii şi
cercetări de arheologie, Tulcea, VI, 1977, p. 233²243; IOAN RAMU-Mitropolia
Vicinei şi rolul ei în păstrarea Ortodoxiei în ţinuturile româneşti, >e 7a Dunăre
la Mare. Mărturii istorice şi monumente de artă creştină Valaţi' . II, 1979), p. 149²
169.
;e vedea şi PETRE DIACONU, Despre organizarea eclesiastică a regiunii Du
ios (ultima treime a secolului X ² secoiul XII), în S.T., an XLII 1990 nr 1
20. ' " '
 VIAŢA BISERICEASCĂ A ROMÂNILOR
DIN TERITORIILE EXTRACARPATICE
ÎN SECOLELE XII ŞI XIII

c
mc
rintre ultimele populaţii migratoare care au trecut pe pămîntul
ţării noastre se numără două popoare de stepă, pecenegii şi cumanii,
care făceau parte din neamurile de limbă turca. Pecenegii ² numiţi în
izvoare şi bisseni sau paţinachi ² erau împărţiţi în mai multe triburi
(uzi, berindei etc). Pe la sfîrşitul secolului IX s-au aşezat în regiunile
de cîmpie ale Moldovei de sud şi Munteniei, iar unele triburi s-au răs-
pîndit şi în Transilvania. Ei au exercitat asupra localnicilor o dominaţie
mai mult nominală, pretinzîndu-le plata unui tribut.
Pe la mijlocul secolului XI, fiind bătuţi de cumani, au fost nevoiţi
să-şi părăsească aşezările şi să treacă în sudul Dunării. Cumanii (po-
lovţi) veniţi în locul lor au exercitat o dominaţie politică asupra Mol-
dovei şi Ţării Româneşti pînă la marea năvălire a tătarilor din 1241
fgrupe mult mai mari de cumani se găseau în stepele ruseşti, de la
Urali pînă în Carpaţi). De la pecenegi şi cumani ne-au rămas cîteva
urme în toponimie şi limbă (Bărăgan, Burnaz, Teleorman, Caraiman,
Caracal, Covurlui, Bahlui, Vaslui etc).
Y
  
  

  Intrucît cumanii constituiau o pri-
mejdie pentru Transilvania, regele Ungariei Andrei JT (]?P^²1.9.35) s-a
adresat, în  lui Hermann de Salza, marele maestru al cavalerilor
teutoni (ordin de călugări ostaşi de la Locurile Sfinte), dăruind acestui
ordin Ţara Bîrsei (quandum terram Borza nomine), care, din pricina nu-
meroaselor incursiuni cumane, a ajuns «pustie şi nelocuită» (deşerta et
inhabitata). In schimb, erau îndatoraţi să apere hotarele
feu-
dal maghiar împotriva cumanilor, dîndu-le dreptul de a-şi construi ce-
tăţi şi oraşe din lemn, dreptul de organizare proprie din punct de vede-
di c şi bi seric esc, sc utiri d e d ări . A cc eptîn d p r o p u n er ea, c a va l eri i
i a u v en it din Ţ ar a S fî n t ă şi s -a u a şe z at î n Ţ a ra B îr sei , u n d e au
ci n ci f ort ă r eţ e p u t er n i ce di n zi d. In c u rî n d, a u t rec ut di n c ol o d e i
( « m u n ţii z ă pe zil o r »), c u ce ri n d pa r t e a d e n or d -e st a M u n t en i ei e a
de su d a M oldo vei, pîn ă la Ş iret. A u ridicat mai m u lte cet ăţi
îrito riile cu cerite, înt r e c ar e est e a m i n tit şi u n « c astr u f o art e în -
D ar a c est e f a p t e al e l o r, să vî r şit e fă r ă şti r ea r e g el u i, a u fo st s o -
0 î n c ă l c a r e a î n ţ el e g e r i i d i n t r e ei, l u c r u p en t r u c a re l e - a an u l a t
;i a p ătr u n s c u o st i l e î n ţi n ut u ril e l or ( 1 2 2 2 ) . In r ea lit at e, r e g el e
e a c a n u c u m v a t eu t o n ii să -şi în t e m e i ez e î n a ce st e r e gi u n i o st ă -
in d e pe n d en t ă d e U n g ari a. D ar la scu rt ti m p, în u r m a i n te r ve n ţi ei
i o n o r i u II I, r e g e l e A n d r ei II l e -a r eî n n o i t d a n i a , d î n d u -l e st ă p î-
pe st e teri t oriil e e xtr a ca r p ati c e, « p î n ă la h o t ar el e b r o d n i ci l or » şi
a D u n ă r e » ( br o d n i ci, în li m b a sl a v ă = l o c u it o r i d e l a va d u r i ),
e zar ea te u t on il or în a ce st e reg i u n i a avu t ur m ări în se m n at e, c ă ci
r ot ir ea l o r s-a u a şez at ai ci n u m er o şi l oc u it or i, n u n u m a i în Ţ ar a
ci şi p e ve rsant ul d e mi a z ăzi -r ă sărit al C ar paţil or. N u m e r oşi sa şi ,
1 di n Tr a n sil va ni a s-au st a bi lit în părţile C â m p ul u n g ul ui şi B u ză-
r a lţi i, î n M o l d o va , î n p ă r ţ il e V r a n c ei, T r ot u şu l u i, B a c ă u l u i şi
îai la n or d .
si gu r , sa şii şi se c u ii t re c u ţi pe st e C a r pa ţi au d u s cu e i şi u nii
:at oli ci p en tr u tr e bu i nţ el e l or d u h o v n i c eşti. A c e şt i pr e oţi şi c r e -i
c at o l i ci au p u s b a z el e p r i m e l o r c o m u n i t ă ţ i c at o l i c e î n Ţ a r a
îască şi M oldo va. In 1 223 pa pa H on oriu III, la rugă mintea cava -
teut oni, a sco s a ceste ţin utu ri de su b ju risdicţia oricăr u i episc o p
pun înd u-le su b con du cerea pr oto po pu lui din B raşo v, care de pin -
sca u n u l p a p al. în an ul u r m ă t or, a cel a şi p ap ă a su pu s ţi n ut u rile
i ve d i r e c t s c a u n u l u i p a p a l , i m p u n î n d c r e d i n c i o şi l o r o d a j d i e
d e d o u ă m ă r c i d e a u r , c a r e u r m a s ă s e î n c a s e z e d e l a t oţ i c r e -ii
c at o li c i, o p ar t e p e n t r u pa p a, al t a p e n tr u c a v al e ri. : î n 1 2 2 5 s -a
i vit o n ou ă n e î n ţ el e g e r e î n t r e r e g el e A n d r e i II şi ‡ ii t e u t o n i.
D r e p t u r m a r e, r e g e l e a cu c e rit Ţ a r a B î rse i, a p o i a nu nţ ii, lu înd în
stă pî n ire t o ate ţi nu t urile şi aşe zările e xtr a car pa -- e rit e d e t e ut o n i.
R e g e l e u r m ă r e a p r i n a c e a st a n u n u m ai să î m -
e ve nt u al ele n ă vă liri cu m an e în T r an sil va n i a, ci să z ăd ărn i c ea s-
izui n ţ a pa pei d e a cr ea, l a m a r gi n ile r eg at ul u i său , o feu d ă po n -
C a va l er ii t e u t on i, al u n g aţ i d e fi niti v d i n p ă r ţil e n o a str e , s- a u
n P r u si a r u n d e a u u r m ă r i t ac e e a şi p o l it i c ă d e c o t r o pi r e a t er i -
 ___ _ VIAŢA BISERICEASCA IN SECOLELE XII²XIII 241

ioriilor locuite de slavi. încercările făcute în anii următori de papa pe

lîngn regele Ungariei, de a înapoia cavalerilor pămînturiie şi bunurile
lua Le, n-au dus la nici un rezultat.
Increştinarea cumanilor. Arătam mai sus că p este teritoriile de la
miazăzi şi răsărit de C arp aţi, cucerite de teutoni, se întindea ² pînă
atunci ² dominaţia cumanilor. Aceştia fiind păgîni, s-au făcut încer
cări de convertire a lor la credinţa creştină ² în rit catolic ² din par
tea unor călugări dominicani (ordinul dominicanilor se înfiinţase în
1215). Prima încercare pentru predicarea Evangheliei la cumani ² ne
reuşită însă ² s-a făcut între anii 1221²1223, deci înainte de marea
bătălie de la Kalka (1223), cînd cumanii au fost distruşi de ostile tăta
rilor lui Vingis-han. După această bătălie, cei rămaşi în viaţa s-au risipit
prin satele ruseşti, ori s-au retras în ţinuturile dintre Nipru şi Carpaţi.
La scurt timp, un nou grup de misionari s-a îndreptat spre cumanii din
părţile Niprului, unde era centrul lor politic, izbutind să determine pe
haganul Bortz-Membrock să îmbrăţişeze creştinismul. In primăvara
anului 1227, haganul a trimis o solie, în frunte cu fiul său Burch, la arhi-"*
episcopul catolic maghiar Robert de Esztergom. întîlnindu-1 pe acesta îrr2
Transilvania, eu fost botezaţi toţi membrii soliei. îndată după aceasta,
arhiepiscopul Robert a trimis o scrisoare la Roma, către noul papă Vri-'
gorie IX (1227²1241), prin care-1 înştiinţa de dorinţa cumanilor de a
se încreştina, cerîndu-i îngăduinţa să plece în misiune la cumani şi «în
tara vecină a brodnicilor» (în partea de sud a Moldovei de azi).
5

Printr-o scrisoare cu data de 31 iulie 1227, papa numea pe Robert

«legat apostolic» în Cumania şi «în ţara vecină a brodnicilor», dîndu-i
împuternicire să predice, să boteze, să zidească biserici, să sfinţească
preoţi şi chiar să numească episcopi.
După primirea acestei scrisori, arhiepiscopul Robert, însoţit de alţi
Ŷtrei episcopi şi de Bela, fiul cel mic al regelui Andrei II, a trecut Car-
paţii de răsărit, b otezînd pe B ortz-Membrock, cu mulţi oameni di n
neamul lui, naş fiind însuşi principele Bela.
Episcopia cumanilor. Misiunea lui Robert de Esztergom în Cumania
n-a durat mult, căci a numit ca episcop aici pe conducătorul domini-
canilor din Ungaria (prior provincial), călugărul Teodoric, numire în-
tărită şi de papa (21 martie 1228). Episcopul Teodoric a cerut papei ca :
pe viitor, atît el, cît şi urmaşii lui, să atîrne direct de scaunul papa!,' :
lucr u p e care papa Vrigorie IX 1-a ap robat în anul ur mător.
In ce priveşte locul de reşedinţă al episcopului Teodoric, acesta va
fi fost orăşelul Milcov sau Milcovia. Vreutatea identificării acestui

16 ² Istoria B.o.R.
î în faptul că nu este amintit de nici un document medieval
iese. Din poemul canonicului Rogerius din Oradea (sec. XIII):
C armen Mizerab ile (= Cîntec de jale), în car e des crie i n-
arilor din anul 1241, aflăm că aceştia, după ce au trecut rîul
ajuns «în ţara episcopului cumanilor» (ad terram episcopi Co-
). Istoricul maghiar Liiko Vâbor socoteşte că ar fi fost unde-
jdeţul Olt, unde se găsesc sate cu numele Milcovul, Milcoveni.
cercetători (D. Onciul, R. Rosetti, C. Auner şi I. Ferenţ) con-
oraşul Milcov ar fi identic cu cetatea Crăciuna, în părţile
ui, alipită de Ştefan cel Mare la Moldova, în 1482. Acad. Con-
Viurescu credea că se afla pe teritoriul actualului oraş Odo-
e greu însă de acceptat ca sigure aceste localizări, de aceea
mim să considerăm că era situat undeva p e cursul mijlociu al
ui.
:opul Teodoric a intervenit pe lîngă prinţul Bela, viitorul rege
să-i ridice o biserică episcopală. Se pare că iniţial prinţul a în-
iitoarea ctitorie «cu întinse stăpîniri» şi peste cîţiva ani a zidit
:a episcopală. n 1241, marea invazie tătară a distrus din temelii
scaunul Epis-
Milcovia. Izvoarele dominicane arată că au fost ucişi 90 de
Se poate ca atunci să-şi fi găsit moartea şi episcopul
Teodoric,. ‡ această dată nu mai avem nici o ştire despre el.
Marea inva-irilor, pe lîngă atîtea distrugeri de vieţi omeneşti
şi de bunuri , a însemnat sfîrşitul stăpînirii cumane în părţile
noastre, dar pagand ei catolice în teritoriile extracarpatice,
patronată de e regele Ungariei.
oate acestea, din anumite acte papale, se desprinde intenţia
i papal de a se continua acţiunea de răspîndire a credinţei cato-
îuturile aparţinătoare odinioară Episcopiei Milcoviei. De pildă^
li se da dominicanilor împuternicirea să convertească, să b o-
i săvîrşească Sfintele Taine în teritoriile aflate în afara suve-
scaunului papal, între care era menţionată şi Cumania. In 1279,
olae III împuternicea pe legatul său în Ungaria, Filip, să-şi dea
isupra posibilităţilor de existenţă ale Episcopiei Milcoviei, care
ie reînfiinţeze. Încercările pentrvi reînfiinţarea ei au fost relua^
>lul următor. ^


 V


 Ceea ce ne interesează pentru mal'
e o ştire despre viaţa bisericească a românilor ortodocşi, 
>)
L Este vorba de o scrisoare cu data de 14 noiembrie 1234, adre*fl-

r T.O.a aliaţii ² »t
 _VIAŢA BISERICEASCA IN SECOLELE XII²XIII 243

sat ă d e pa pa Vr i gor i e IX, di n Per u gi a, pr i n ci pel ui d e cor oan ă B el a, fi ul

şi cor egent u l lui An drei II al Ungar i ei, ² vi i t or u l r ege B el a IV ², d in
car e se p oat e d espr i nd e ati tudi n ea r omâni l or din acest e păr ţ i faţ ă d e
păt r u nd er ea cat ol i ci s mul u i . «Du p ă cî t e a m auz i t ² s cr i a pa pa ² î n
E pi sco pi a cu man i l or se a fl ă ni şt e p op oar e c ar e se n u mes c val ahi ( w a-
l ati ), car e, deşi se socot esc cr eştini , t ot uşi, avî nd rit uri şi obi cei uri di-
fer it e, savî r şesc fapt e pot ri vn i ce acestui n ume. Căci nesocotind B i ser i ca
r omană, nu pri mesc t ai n el e bi seri ceşti d e l a ve ner abi lu l n ost ru fr at e,
epi sc opul cu mani l or , car e e î n fr un t ea d i ece zei de acol o, ci d e l a oar e-
car i f al şi ( pseud o) e pi sc opi , car e ţ i n d e r i t ul gr eci l or ( = or t odo x n . n. ).
Şi wni i din r egat ul Ungari ei , atît unguri cî t şi teu t oni şi alţ i dr ept cr e-
d i n ci oş i , l ocu i n d p r i nt r e ei , t r e c l a cr edi n ţ a l o r , şi f ă cî n d u - s e u n a cu
acei val ahi pri mesc zisele taine (d e l a ei ), nesocot indu-1 pe acest a ( epi-
s co pu l cu man i l or , n . n. ) , s pr e mar e a i n di g n a r e a cr e di n ci oşi l o r şi s p r e
nu mai pu ţ i nă s c ăd er e a cr ed i nţ ei cr eşt i n e».
Dat ă fiind aceast ă situ aţi e, papa di spun ea ca epi scopul Teodori c al
cu mani l or să r î nd ui ască u n e pi sc op cat ol i c d i n nea mul l or , deci u n r o-
mân (...catholi cum eis epi scopu m ill i n ati oni...) ca vi car al său, pentru
r omâ n i . Ia r p r i n c i pel ui î i a mi nt e a d e f ăg ă d u i n ţ a p e c a r e a f ă cu t - o î n
scris şi prin viu gr ai că va sili pe acei r omâni să pri mească pe epi scopul
c ar e ur ma s ă l i se d ea şi s a i se ac or d e ven i t u r i c or e spun zăt o ar e di n
dij mele car e se strîn geau de l a oi, din care să tr ăi ască pot ri vit cu dem-
n i t at e a s a e pi s c op al ă. N- a ve m î n s ă n i ci o d ova d ă c ă s - a r i i n u mi t un
ast fel d e epi scop- vi car d i nt r e r omâni .
Aceast ă scri soar e pr ezint ă un dubl u in t eres. Pe d e o par t e, at est ă
e xi st enţ a un or epi sco pi or t od ocşi î n t er i t ori i l e e xt r a car pat i c e, p e c ar e
papa î i nu meşte di spr eţuit or «pseudoepi scopi », iar pe de alt ă part e, ar at ă
rezist enţ a r omânil or ort od ocşi în faţa acţi unii pr ozelitist e cat oli ce, st ă-
r ui n ţ a l or î n c r edi n ţ a o r t od ox ă, c a r e e r a at î t d e p u t e r ni c ă î n cî t at r ăg ea
şi pe u ni i cr edi n ci oşi cat ol i ci secu i şi saşi t r ecu ţ i pest e C ar paţ i . Aceast a
est e pr i ma at est ar e d ocu me nt ar ă si gur ă asu pr a exi st en ţ ei un or e pi s c opi
ort o d o cşi r omâ ni î n cu r sul e vu l ui med i u. D e a l t f el , î n s ăşi r ezi st enţ a
r omâni l or or t odocşi î mpot r iva cat ol i ci smu lui presupu ne exi st en ţ a un ei
organi zaţ ii bi seri ceşt i î n acest e păr ţi, care să î nd rume sau să condu că
r ezi st enţ a r espect i vă.
Fa pt ul că mi si onar i i veni ţ i î n E pi sco pi a C u ma ni ei er au î n maj or i
t at e u nguri, spri ji niţi d e r egii Un gari ei, d ovedea li mped e că prin ei se
ur măr ea nu nu mai cat ol i ci zar ea ro mâni l or , ci şi î nt i n der ea sfer ei de
f!Îc
i n fl uenţ ă a st atu l ui un gar l a sud de C ar paţ i . ^ f
 PERIOADA A DODA (SECOLELK Vil ²XIV)

naşte în chip fires c, întreb area : cine era u aceşti episcopi şi

i aveau reşedinţa ? In orice caz, nu poate fi vorba de episcopi
lăreni, adică din imperiul vlaho-bulgar de Tîrnovo, existent pe
căci în acest caz, nu s-ar fi vorbit de ungurii şi saşii atraşi la
de de valahi. Din scrisoarea pap ei, rezultă că era vorba de o
ie locală, în zona de influenţă a Episcopiei cumanilor. De ase-
nu credem ca papa să fi avut în vedere p e arhiepiscopii de Viei
nordul Dobrogei, căci aceia sînt atestaţi documentar numai din
jumătate a secolului al XlII-lea. înseamnă că aceşti «pseudo-
i» erau de n ea m ro mân şi purtau grija duhovn icească a unor
ioşi de acelaşi neam cu fi. îşi aveau reşedinţa undeva în teri-
ixtracarpatice, în regiunile de curbură a acestora. Presupunem
ăiau pe lînga şefii unor formaţiuni politice româneşti, aşa cum
cedat în tot decursul istoriei noastre, organizarea bisericească
întotdeauna celei politice. Cînd facem această afirmaţie ne gîn-a
faptul că peste 13 ani, adică în 1247, avem prima atestare do-ira
a unor cnezate şi voievodate româneşti la sud de Carpaţi,
:
iecare, şi o ierarhie bisericească superioară. N-ar fi exclus ca
1 acei «pseudoepiscopi» din anul 1234 să-şi fi avut sediul undeva
Le Buzăului, după cum arată o veche tradiţie, consemnată la sfîr-
colului trecut de cercetătorul Basil lorgulescu.
 



  în acest an,
3ela IV al Ungariei (1235²1270) a încheiat o înţelegere cu ca-
din ordinul Sfîntului Ioan, numiţi şi ioaniţi sau osp italieri,
pe
L chemat pentru apărarea hotarelor Ungariei de noi incursiuni
tea tătarilor, dar şi ca să ajute regatul maghiar în exp ansiunea
;ritoriile cuprinse între Carpaţi şi Dunăre. în schimb ul acestor
cavalerii primeau mai multe p osesiuni şi privilegii. Diploma
le-a dat-o regele Bela IV, la 2 iunie 1247, constituie un docu-
ndamental al istoriei poporului nostru, întrucît atesta existenţa
ltor cnezate şi voievodate româneşti la sud de Carpaţi. Astfel,
acorda cavalerilor ioaniţi «toată tara Severinului cu munţii
i şi cu toate locurile ce ţin de ea, precum şi cnezatele lui Ioan
iŞ, pînă la rîui Olt, afară de ţara voievodului Litovoi, pe care o
omâ nilor, dup ă cum au avut -o ei şi pînă acum». In alt loc se
că Litovoi avea în stăpînirea lui şi Ţara Haţeg ului. In stînga
dania cuprindea «toată Cumania, de la rîul Olt şi Munţii Tran-
ir în aceleaşi condiţii ca şi Ţara Severinului, în afară de 
lui
u voievodul românilor, pe care o lăsăm acestuia, să o ţie ca şi
u
m, în aceleaşi condiţiuni, rînduite mai sus  

@

 L o ealizarea acestor for m aţiu ni p olitice a fost m u lt d ezbătută în is-

toriogra fia n oa stră. în gener e, se ad mite că stă pî nirea lui Lito voi se în tin d e a
pe va l ea Ji u l ui pî n ă l a D u n ă re pr e l u n g i n d u - se , în n or d , pî n ă î n Ţ ara
H aţegul ui, cn ezatul lui F arcaş era pr obabil în V îlcea (l up, în un g. « fa r c aş »,
în sl a v. « vî l c ») , i ar al l ui Io an , l a su d , p e terit ori u l f o st u l ui j u d e ţ
R o m a n a ţ i. Ţ a ra l u i S e n e sl a u c u p r i n d ea r e g i u n e a d e m u n t e , d e a l ; şi ş e s
d i n M u n t en i a ve st i că , d e ci a c t u al e l e j u d eţ e A r g e ş, D î m b o vi ţ a, . O lt,
T ele or m an şi eventu al P rah ova. L eg ăturile strîn se, c on se m n ate de tr a diţie
şi d e i z v oa r el e d o cu m e nt ar e, î ntr e r o m â n i i d e pe a m b el e ver s an t e al e
m u n ţ il or F ă g ăr a ş, t r a d i ţi a d e sp r e «d es c ăl e c ar e a » l u i R a d u N eg r u din
Ţ ar a F ăg ăr a şulu i, ca şi po se siu n ea ace st ei a d e c ătre d o mn ii Ţ ării
R o m ân e şti de m ai tîrziu du c la pr esu pun erea că voievod atu l lui S en esla u
cu prind ea şi u nele părţi din Tran sil van ia de miază zi, aşa cu m a ve a L i t o vo i
în Ţ ar a H aţ e gu l ui . C er c et ăril e a rh e ol o gi c e a u a d u s pr o be că reşe dinţa lui
S ene slau era la A r ge ş, u nd e s-a desco perit o aşeza re vo i e v o d a l ă d at î n d d i n
se c ol u l a l X l II-l e a, sa u p oa t e l a C et ă ţ e n i, c u m vo m ar ăt a m ai jos.
C e e a ce n e i nt e r e se az ă î n c hi p d e o se bi t e st e f a p t ul c ă di n d i p l o m a
a m i n t i t ă se d e s p r i n d e c ă e x i st a şi o o r g a n i z a r e b i s e r i c e a s c ă î n t e r i t o -
riil e r e sp ec ti ve. In t r e al t el e, d i pl o m a p r e v ed ea c a o p art e di n ve n i t u ril e
t e ri t or i il o r ce d a t e s ă s e î m p ar t ă î n t r e r e g e şi c a v al e r i , i ar a lt e l e s ă
r ă m î n ă î n î n t r e gi m e a c e st o r a . D e l a p r e v e d er e a r e s p e ct i v ă f ă c e a u e x -
c e pţi e « b i seri c il e cl ă di t e şi c e l e ce se vo r cl ă di î n t o at e ţă ril e su s zi se ,
di n ven it uri l e c ă r or a n u pă st r ă m n i m i c p e sea ma n oa str ă, ră m î n în d d e ci
n e a t i n s e ci n st ea şi d r e p t u ril e a rh i ep i sco p il o r şi ep i sco p i l o r pe c ar e se
şti e că l e a u ... » ( E xc e pti s e cc l e si i s c o n st r ac ti s e t c o n st r u en d i i n o m n i -
bu s t e rri s su pr a d i cti s, d e q u a r u m r e d d iti bu s ni c h il n o bi s re ser v a m u s,
sal vi s ta m en re ve ren tiis et iu ribu s ar h iepi sco po r u m et e pi sc op or u m, q u e
h a be r e d i n o s cu n t u r... » ) . E st e vo r b a d e e p i sc o pi o r t od oc şi l oc a l i sau d e
dr e p t uril e e pi sc o pil or c at oli ci d in r eg at u l feu d al m a gh i a r ? D . O n ci ul -
cr ed ea c ă este vo r ba d e epi sco pu l c at olic d e S e ve rin , d ar pe atu n ci nici < .
n u e x i st a o e pi s c o pi e a c o l o. î n se a m n ă c ă d i p l o m a a ve a î n v e d e r e p e ©
« p s e u d o e pi s c o p i i » a m i n ti ţi l a 1 2 3 4 , c ar e v o r fi st a t pe lî n g ă cn ej ii şi -
vo i e vo zii po m e n iţi ma i su s. D at o rită fap tul u i c ă în p r actic a e vu l u i m e - ;i
di u o r ga ni z a re a bi se ri ce a scă u r m a cel ei p olitic e, e st e d e n e co n c e pu t ca e
vo i e vo zii S e n e slau şi Lito voi să nu fi a vu t p e l îng ă ei u n iera rh, car e să ,
hi r ot o n easc ă pr e oţi sau să sfin ţea scă biseri ci. P rob ab il ierar hu l lu i S e- . -.r
n e sl au pu r t a ti tl u l d e « ar h i e p i sc o p » şi va st a î n p r e a j m a sa , fi e l a
A r g e ş ( pe l o c u l bi ser i c ii d o m n e şti, c u h r a m u l S f . N i c o l a e, s-a u d e sc o -
 fu n d a ţiil e u n ei a d i n se c ol u l al X H I -l e a), fi e l a C î m pu i u n g, că ci
iserica mîn ăstirii N egru V o dă d e aici (din sec olul al X lV -lea), s-au
pe rit fu n d aţiile un ei ctitori i m ai ve chi (s-a de sco pe rit aici şi o
pectorală bizan tină, din br on z, din sec ol ele IX ² X II). A p oi, în h o-
co m un ei C etăţ eni, la apr oxi m ati v 2 5 k m de C î m p u iu ng, pe D î mb o -
s e a fl ă r u i n el e u n ei ce t ă ţ i şi al e u n e i bi se r i c u ţ e r u p e st re , c u n o s -
; u b n u m e l e d e « c et ă ţ u i a şi s c h i t u l l u i N e g r u V o d ă ». S e p a r e c ă
a a f o s t c o n st r u i t ă d e t e u t o n i , d e l a c ar e a pr e l u a t - o vr e u n c o n -
) r r o m â n , c n e az s au v o i e v o d . T o t î n h o t a r u l a c e st e i c o m u n e a u
e sc o p e r i t e f u n d a ţ i i l e a t r e i bi s e r i c i , u n a d i n s e c o l u l a l X V - l e a,
a di n sec o l ul al X H I-l e a, iar a trei a şi m ai ve c h e, pr ec u m şi
oa se l oc u i n ţ e. în se a m n ă c ă ai ci, la C et ăţ e ni , a fo st u n ce nt r u
m i lit ar şi bi seri c e sc, de ci o reşe di n ţ ă a vo i e v oz il o r atest aţi
Lentar în 1247 şi, implicit, a ierarhil or ortod ocşi atestaţi în
«"
rar h u l lui L it o voi a p utu t sta fi e u n d eva p e Jiu , u nd e -şi va fi a vu t
iţa vo i e vo d ul , fi e î n « T ar a H aţ eg ul u i », st ă p î nită d e el, u n d e e xi s -
:ă de at un ci bi serici d e piatră r o m â n e şti, la D en su ş, S treisîn ge or -
rei, Sîntă măria O rlea ş. a. (în 1 20 5 arc aşezat prezu mti v, în păr- '
m e d oa r ei, ac e a e pi sc o p i e «d e p e m o şiil e fiil o r c n e az ul ui B îl e a »)/
ii F a r ca ş se p ar e că şi -a a vu t r e şed i n ţ a l a R î m n i c , u n d e va fi
ier ar h ul sa u. D u pă 1 2 91 , cîn d c ea m ai m ar e pi rte a B a n atul u i d e î
a aj u n s î n s t ă p î n i r e a d o m n i l o r r o m â n i , a p u t u t st a ş i a i ci u n ),
di n m o m e nt c e în ora şul D r ob et a ² Tu rnu S e ve rin s-au de s-
r ui n e l e a d o u ă b i se r i c i d e i a sfî rşit u l se c ol u l u i a l X l II -l e a sa u t u l
c el u i u r m ăt o r. î n ac est c az , p ar e j u sti fi c a t ă î n fii nţ ar e a u n e i solii
a S e ve ri nu l ui », în 1 3 7 0 . A ce şti vl ăd i ci er a u h ir o t oniţ i fi e l a o, fie
la V idin, fie la Vicina.
v a l e r i i i o a n i ţ i se p a r e c ă n u s- a u a şe z a t n i ci o d a t ă î n t er i t o r i i l e
u fo st d ă ru ite, pe nt ru ca ni ci o m ă rt uri e sc ri să sa u a r h e ol o g i c ă
testă prezenţ a aici. C u toat e acestea, re gii ma ghiari continu au să
iid er e suz era n ii cn ejil or şi voi e vo zil or d e l a sud de C a r pa _ţi. L a
or, a c eşti a au co nti n u at efo rt u ril e î n ve d e r ea cî şti g ări i u n ei in -
enţe de pline. P rin 1 27 7, un voievo d cu n u m ele L itovoi ( poat e ce l
7 sau fiul său), î mpr eun ă cu fratele său B ărb at, au cucerit o par--
erit oriile su d -c ar p ati ce aflate su b su ze ra nitatea m ag hi ară şi au
plata tributu lui. S-a î ntreprin s însă o ex pedi ţie îm p otri va lor, în
c ăr e i a L i t o v o i şi - a p i e r d u t v i aţ a , i ar f r a t el e să u B ă r b a t a f o st
d u s l a cu r t ea r e g e l ui m a g h i a r şi n e v oi t să se r ă s cu m p er e « c u o
sumă foarte mare de bani». Episodul este relatat într-o diplomă a rege-
lui Ladislau IV (1272²1290), din anul 1285. Din actul respectiv rezultă
că voievodatul lui Litovoi era o formaţiune politică puternică, dispu-
nînd de o oaste capabilă să înfrunte p e cea a regatului maghiar, dar şi
de resurse economice imp ortante, după cum dovedeşte «suma foarte
mare de bani» plătită de Bărbat pentru răscumpărare. Fără îndoială că
un astfel de conducător a avut la curtea sa şi un ierarh ortodox, după
cum a trebuit să aibă şi Bărbat, care i-a urmat la conducerea voievo-
datului respectiv. Deci, p utem con chide că în secolul al XlII-lea, la
sud de Carpaţi exista o ierarhie bisericească superioară.
&



  

şi 


  Cu mult timp
înainte de întemeierea Moldovei, în teritoriile de la răsărit de Carpaţi
existau felurite formaţiuni politice româneşti. Astfel, Cronica rusească a
lui Ipatie şi documentele polone p omenesc, prin secolele "XII ^i XIII,
pe aşa numiţii bolohoveni (boloh este un cuvînt- slav răsăritean, care redă
cuvîntul hlah, prin care sînt denumiţi românii în Ŷdocumentele latine. Ei
locuiau în părţile de nord ale Moldovei de mai tîrziu şi în sudul statului
slav al Haliciului. Izvoarele istorice îi arată trăind în sate şi oraşe,
grupaţi în cnezate şi voievodate, la început independente, dar cu timpul o
parte din ele au fost încorporate în statul Ŷhalician care, la rîndul lui, va fi
încorporat în statul polon în 1349. Document ele p olon e arată că în
sudul statului Haliciului existau -în secolele XIII²XIV ² sute de sate
româneşti (valahe), care se conduceau şi după dreptul românesc (jus
valachicum).
Tot cronicile ruseşti amintesc ² în 1159, 1161 şi 1174 ² o altă
formaţiune politică, în centrul şi sudul Moldovei, aceea a berladnici-
lor, al cărei centru se pare că era Bîrladul. La începutul secoîuTtii al
XlII-lea, anumite documente ale cancelariei regale maghiare şi bule
papale pomenesc de tnrn_hrodnicilor_tbrod, în slavonă = vad, adică
locuitori în regiunea vadurilor, rîurilor), în partea de miazăzi a viito-
rului stat Moldova. Era amintită, de pildă, în bula papei Vrigorie IX
din 1227 : «...ţara vecină a brodnicilor». Cronicarul polon Dlugosz face
amintire de «tara $epeniţului», .probabil un voievodat în nordul Mol-
dovei. Dimitrie Cantemir, în Descrierea Moldovei, bazat pe tradiţie şi
pe unele particularităţi locale, arată că locuitorii din trei ţinuturi ale
Moldovei trăiau într-un «fel de republică» : Cîmpulung, Vrancea şi Ti-
gheciu (în stînga Prutului, la nord-vest de stepa BugeTTcu7ui).*7S:rte~cne-
zate şi voievo date se pare că existau în regiunea Codrului (în răsă-
ritul Moldovei), apoi în părţile Orheiului şi Lapuşnei. IJJ{
ipă marea invazie a tătarilor din 1241, teritoriile dintre Carpaţî
ru au rămas sub dominaţia lor. Se cunosc acum şi cîteva ştiri >-
literare despre români ² sau vlahi ² şi organizaţiile lor. De
njsionarul franciscan Viovanni da Pian del Carpine, în drumul
; curtea hanului, în 1247, a întîlnit un voievod cu numele Olaha,
nica lui Thomas Tuscus amintea un conflict din 1277 între bru-
robabil ruteni) şi români (blaci). In 1288, papa Nicolae IV tri-
ălugări din ordinul predicatorilor în mai multe ţari din Răsărit,.
care şi în «ţara vlahilor».
^supunem că după cum cnejii şi voievozii atestaţi la sud de
în 124 7, «aveau în jurul lor ierarhi, tot aşa vor fi existat ie-
rtodocşi în «Ţara Bolohovenilor», a «Berladnicilor» şi a «Brod-
. Probabil unul din «pseudo-episcopii:> din 1234 va fi rezidat
în această ţară a «brodnicilor», despre care actele papale pre-
ă era situată în vecinătatea Ţării Bîrsei şi a Cmnaniei" JvTnlt __
R

1353,.  rîorumontnr ooifiropui. Chirii Rnmnnul,.
n ysl ( azi î n P o l on i a) , d ec i t o c m ai î n «t a r aj b ol o h o ve ni l or » , î n -
ta acu m i n st atul feud al pol on. "F=~--..
ezi 


  

  Cercetăril e arheo-
duc însă şi anumite mărturii despre viaţa bisericească din Mol-
această perioadă a evului mediu timpuriu. Astfel au fost des-
aproximativ 20 de cruci-relicvar sau cruci-engolpioane, nu-
pentru că  

  piept şi conţineau părticele
e moaşte sau din lemnul sfintei cruci, datînd din secolele
I. Unele din ele sînt de factură bizantină, cum este cea de-
imea B'iîca Doamnei, lîngă Piatra Neamţ, cu reprezentarea.
rului p e cruce, încadrat de Sfînta Fecioară Măria şi de Sfîn-
;tol Ioan, avînd deasupra soarele şi luna, iar pe faţa cealaltă
o cru ce în mijloc, încadrată la capetel e braţelor superioare
uitorul şi probabil de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Alte
cvar sînt de origine veche rusească, descoperite la Piatra
Cindeşti-Neamţ, Suceava-Şipot, Botoşani, Brăieşti, Ibăneşti,
i (toate în jud. Botoşani), Băiceni, Triieşti şi Cîrjoaia în jud.
ăeşti şi Dăneşti în jud. Vaslui, Căbeşti-Bacău, Orhei, Soroca
de la Trifeşti, de p ildă, înfăţişa p e Mîntuitorul răstignit, iar
le celor patru braţe se aflau chipurile evangh eliştilor în me-
Î aceleaşi localităţi s-au descoperit numeroase cruci pecto-

-nţa lor constitue o do va dă despre existenţa în acest e teri-iei

numeroase 
româneşti ortodoxe, care avea mul-»
 . i nJ. « D I S H M U I I A 5 I; A I N S E C O L E L E X I I ² xni 24 9

tipie şi îndelungate legături cu lumea bizantină sau cu cnezatele ru-

seşti învecinate, Influenţate de Bizanţ. Desigur erau purtate de preoţi
sau de călugări, poate chiar d e ierar hi, ceea ce co nstituie o d ova dă
in plus desp re existenţa unei Biserici organizate în aceste părţi ale
ţării noastre.
Prin satele r omân eşti ² aşezat e p rin \ r ai adăpostite şi mai ales
la munte, conduse de cîte un jude sau cneaz ² existau bisericuţe din
lemn, cu cîte un preot care ştia să citească în slavoneşte rugăciunile
din Molitvelnic şi din Liturghier. însăşi hirotonia acestora duce la
concluzia că în ţările româneşti existau episcopi, căci nu putem con-
cepe ca rin candidat la preoţie să facă un drum lung şi obositor peste
Dunăre Ŷ² la Vicina, Tîrnovo sau Vidin ² pentru primirea hirotoniei.
Y
     
Scrisorile papale menţionate mai sus, ca şi
-v. unele descoperiri arheologice, dovedesc că în teritoriile extracar-
'"[ patice ² viitoarele state Ţara Românească şi Moldova ²‡ au exis-
, , t a t , in cursul secolului al XIH-lea, episcopi, preoţi şi biserici orto-
-c j doxe, pentru trebuinţele sufleteşti ale credincioşilor români din a-
ceste părţi. Aceşti episcopi nu puteau sta în altă parte decît a colo
: ir unde era şi co nducătorul politic sau în vreo mînăstire ori schit în
,rî apropierea acestuia. Ne-am exprimat părerea că ei puteau să-şi aibă
sediul într-unui din schiturile din părţile Buzăului, la Argeş, la
~u Cîmpulung sau la Cetăţeni, la Rîmnic şi la Severin, iar la răsărit de
.[,. Carpaţi în Ţara brodnicilor, a berladnicilor şi a bolohoveniîor.
^,, Vlădicii de atunci, «pseudoepiscopii» din scrierile papale, cu
‡t pu tina lor ştiinţă de ca rte, da r cu evlavie a dîn că şi cu dragoste
H
n 'j faţă de păstoriţii lor, au ştiut să-şi ţină credincioşii strîns legaţi
de Biserica lor ortodoxă.

BI BLIO VRAFIE

I z v o a r e : E. HURMUZAKI ² N. DENSUSIANU, Documente privitoare la is-

toria românilor, voi. I, 1, Bu cureşt i, 1887; ACADEMI A R. S. R., Document-! pri-
vind istoria României, C. Transilvania, veacul XI, XII şi XIII, voi. 1 (1075²12:30),
Bu cureşt i, 1951, LV + 428 p. şi Documenta Ro maniae Historica, B. Ţara Româ-
nească, voi. I (1247²1500), Bucureşti, 1966.
L u c r ă r i g e n e r a l e : SERVIU COLUMBEANU, Cnezate şi voievodate ro-
mâneşti, Bucureşti, 1973, 144 p. ; RÂZVAN THEODORESCU, Bizanţ, Balcani, Occident la
începuturile culturii medievale româneşti (secolele X²XI V), Bucureşti, 19~4, 379 p. ;
N. VRIVORAŞ, Românii de la est de Carpaţi şi organizarea lor pină la întemeierea
statului românesc al Moldovei, în «Cercetări Istorice». Muzeul de îsrorie a Moldovei,
Iaşi, 8, 1977, p. 267²285; VICTOR SPINEI, Iniormaţiile istorice despre populaţia
românească de la est de Carpaţi, în secolele XI ²XI V, în Anuarul Institutului de
Istorie şi Arheologie «A. D. Xenopol», Iaşi, 14, 1977, p. 1²21 ; VHEOR-
BR AT IAN U, Tradifia istorică despre întemeie rea statelor rom âne şti. Ediţie
studiu introd ucti v şi note de Valeriu Râ pea nu, Buc ure şti, 1980, LXX V III

c r ă r i s p e c i a l e : R. ROSETTI, Despre unguri şi episcopiile catolice Io v a , î n

« A n . A c a d . R o m. » , M e m. S e c ţ . I st . , t . X X V I I, 1 9 0 5 , p. 2 4 7 ² 3 3 2 ( ş i 7 p . ) ;
C. AUNER, Episcopia Mil covi ei, în «Revista Catolică», Bucureşti, I,
533 _ 5 5 1 ; i. FE R E N Ţ, Ist ori a c atol ic ism ul ui în M o ld ov a. Ep o c a te uto n ă, în
It ura c re ştină » , B laj, a n. IX , 1 9 20 , p. 13 6 ² 1 5 4; 1 93 ² 2 1 1, 2 38 ² 2 4 6, 3 02 ² 3 0 9;
g 'Ţ , C u m a n i i şi e p i sc o p i i le l o r, B l a j , 1 9 3 1 , 1 5 2 p . (e x t ra s d i n « C u l t ur a C re ş-
[ I, ' 1 9 2 3 ) ; C O N S T A N T I N I. A N D R E E S C U , R e a c ji u n i o rt od o x e î n c o n t ra c a - i
're g i u n il o r c a rp a to -d u nă re n e in p ri m a ju m ăt at e a se c . Xl I I-l e a , î n « B. O . R .» ,
1938 nr. 11²12, p. 770²779, V HEOR VHE I. M OISESCU , Catolicismul in
p în ă l a sf i rşit u l v e ac u l u i XI V , B u c u re şti, 1 9 4 2, X X IV + 1 5 0 p. ; Z . P Â C I J-
Jngaria şi acţiunea catolică în Orient, în «R.I.R.», an. XIV, 1944, nr. '.'.,
.97. EORV HE I. M OISES CU , Urmă rile schismei la români, în «Ortod oxia»,
VI,
2 ² 3, p. 339 ² 3 64; A U R EL IA N SA CE R D O ŢE A N U, Org aniza rea Bise ricii Or-
i o m ă n e î n se c o l e l e a l IX -l e a ² a l X U I -l e a , î n « S . T. » , a n. X X , 1 9 6 8 , n r. 3 ² 4 ,
257; A. A. B O LŞ A C O V -V H IM P U, Episcopi o rtodoc şi din ţă rile ro mâne în ii XUI-lea,
în «V.B.», an. XX X, 1971, nr. 1²2.. p. 118²129; R. C ONSTAN-J, No t e p ri v in d
ist o ri a Bi se ric ii Ro m â n e in se c o l el e X III ² X V , în « SM IM » ,
p. 173²192.
S IL E V H . S IB IE SC U , E pi sc o p a tu l c u m a n d e la M ilc o v i a (1 2 2 7 1 1 2 2 8 ² 1 2 4 1 ) :
ă ri l e î n ii i n t ă r ii , re zi st e n ţ a b ă şti n a şi l o r ro m â n i o rt o d o c ş i , î n v oi . « S p i ri t u a -
ist orie l a întorsu ra Ca rpa ţil or» , I, B uz ă u, 19 8 3 , p. 2 8 4² 3 2 0.
H O L B A N , « Po p i i » şi B i se ri c a r o m â n i l o r d i n Po l o n i a , , î n « A r h i v a » , Ia şi ,
:V II, 1 9 31 , p. 25 ² 3 0; T H . H O L B A N , C o n trib uţi i Ia p r ob le ma o rigi nii şi
'i vololiovenilor, în «Studii», revistă de istorie, an. XX I, 1968, nr. 1, p.

V G H. TEO D OR , Obiecte de cult din secolele XII² XIII pe terito riul M ol-i iM.M .S..),
an. LI, 1975, nr. 1 ²2, p. 74²93 ; VIC TO R SP IN EI, Les rela-l a M o l d a v i e a v e c l e
B y z a n c e e t l a R u s s i e a u p r e m i e r q u a r t d u H - e m i l - i Iu lu mie re de s s ou rc e s
a rc h e o lo g iq u e s, « D a c ia >- , N . S., X IX , 1 9 7 5 , p . 2 2 7 ² n O R S P IN E I şi
V A B R IE L A C O R A L I U C , D a t e n o i c u p r i v i re l a c i rc u l a ţ i a i e d e d e c u l t d i n
s e c o l e l e X I I ş i X I I I , î n « S C I V A » , t o m . 2 7 , 1 9 7 6 , n r . 3 , 3 3 0 ; I. B A R N E A ,
A r t a c r e ş t i n ă i n R o m â n i a . 2 . S e c o l e l e V I I ² X I I I . S t u d i u iv şi p re ze nta re a
pla n şelo r d e.... Buc ure şti, 198 1, 238 p. (c u 10 2 pla n şe î n





 P E R IO A D A
A T R E IA
< E vu l m ed iu : s eco le le X IV ² X V III)

  
(
 % &'()%'*V



ÎNCEPUTURILE MITROPOLIEI
UNVROVLAHIEI

MUC

Oecolele XIV²XVIII constituie «evul mediu românesc» sau peri-

oada «feudală», cu existenţa celor trei state româneşti independente,
ajunse apoi sub suzeranitate otomană : Ţara Românească, Moldova şi
Transilvania. Existenţa acestor state româneşti a fost neîntreruptă, fapt
<ie însemnătate majoră nu numai în istoria poporului român, ci pen-
tru întreg sud-estul europ ean. în adevăr, după 1354, cînd turcii s-au
instalat p entru prima oară în Europa (fortărea ţa Valipoli) au căzut,
jind pe rînd, în stăpînirea lor, o serie de state din vecinătatea ţărilor
româneşti : Adrianopolul (c. 1362, devenit capitală in 1365), Ahaia,
principatul Atenei, Macedonia, taratele bulgare de Tîrnovo (1393) şi
Vidin (1396), imperiul bizantin însuşi ² cînd Mohamed II îşi mută
capitala în Constantinopol, devenit Istanbul (1453), Serbia (1459), des-
potatul Moreea (1460), imperiul grec de Trapezunt (1461), Bosnia (1463),
Herţegovina (1483), Muntenegrul (1496), Albania (în mai multe etape),
Ungaria centrală (transformată în paşalîc, cu sediul la Buda, în 1541),
la care se adaugă o serie de cuceriri în Marea Mediterană (insulele
Lesbos, Thasos în sec. XV, Rodos şi Cipru în sec. XVI), în Africa de
nord şi Asia, mai ales în secolul al XVI-lea.
La sfîrşitul secolului al XV-lea, în sud-estul Europei nu mai exis-
tau decît două state cr eştine lib ere : Ţara R omânească şi Moldova,
care au rămas în continuare cu un teritoriu distinct, cu hotare bine
delimitate, cu propriile lor instituţii politico-administrative, economice
Şi sociale, cu un patrimoniu cultural-artistic propriu. Această conti-
nuitate statală se explică prin aceea că ţările române au ştiut să fo-
losească în chip judicios mijloacele politico-diplomatice ale vremii,
pe de o parte recunoscînd suzeranitatea otomană, în schimbul unui
tribut sau haraciu, iar în anumite cazuri, au recurs la rezistenţă ar-
 F E IU .U A U A A XKK 1A (S E C O L E L E X I V ² X V I II )

mobilizarea tuturor forţelor populare capabile de luptă îm-

jtilor otomane, sprijinindu-se uneori şi pe alianţele încheiate
state creştine vecine. Turcii înşişi au fost nevoiţi să recu-
dividualitatea celor două ţări româneşti extracarpatice, iar
şi a Transilvaniei ² cu resp ectarea autonomiei lor interne,
aţii teritoriale şi cu interdicţia ² pentru musulmani ² de a
în ţările româneşti şi de a ridica moschei. Această ultimă
ca de altfel şi faptul că ţările noastre n-au fost ocupate de
avut o însemnătate covîrşitoare pentru buna desfăşurare a
Bisericii ortodoxe din cele trei ţări, scutind pe credincioşii
tica de «islamizare» forţată dusă în ţările cotropite de turci,
n Bosnia, Herţegovina şi Albania.
îastă perioadă -² mai cu seamă în Ţara Românească şi Moli-
a desăvîrşit organizarea canonică a Bisericii Ortodoxe Ro-
nflorit cultura bisericească în limba slavonă şi română (ma-
ipărituri, lucrări originale ş.a.), s-a dezvoltat arta bisericească
ramurile ei (arhitectură, pictură, sculptură, broderie, muzică
florit monahismul, s-au stabilit legături cu alte Biserici Or-
rori care au fost ajutate în permanenţă de domnii celor două
ieşti extracarpatice.
:anonic Bisericile din Ţara Românească şi Moldova se găseau
sdicţia» Patriarhiei ecu menice, mult redusă ca însemnătate
Ŷ, ele au ajuns să deţină o adevărată «supremaţie» în rîndul
Biserici ortodoxe din spaţiul sud-est european şi meditera-
şi o «quasi-autocefalie» faţă de Patriarhia ecumenică. Domni
şi moldoveni au continuat politica «basileilor» bizantini ă
în op era de patronare a B isericii din ţările lor, dar şi a
Biserici ortodoxe căzute sub dominaţie otomană.
eierea Ţării Româneşti. în diploma cajŢalerilox.Joanili din
şe_făcea amintire de anumite formaţiuni politice ‡² cjiezaie
late ² în teritoriuj_^^ri_ns_înţre_Carpaţii meridionali şi Du-
um şi de existenţa unor biserici, episcopi şi arhiepiscopi. Pe
:estor relatări, am ajuns la convingerea ca pe lîngă fiecare
^iLşi_cnejii pomeniţi atunci : Ijioa vjgi ifc Joâniui J^c^; ş^^Sen^s s
Şi în alte formaţiuni politice, încă necunoscute ² a trebuit
e__Ş£ cîte un ierarh. Un ierarh va fi existat şi mai tîrziu, la
Litovoi, cel din 1277. După mişcarea lui Litovoi a urmat un
- aproape o ju mătate de v ea c în car e nu ma i avem ştiri
do- 1 despre \oievozii de la sud de Carpaţi. In 1324,
cgnstaţăni
locul formaţiunilor politice anterioare exista un singur stat,
iar în locul cnejilor şi voievozilor din secolul al XlII-lea existe
^ d j i în persoana lui Basarab l întemeietorul, fiul lui
Tihomir. Nu_cunoaştem_ nici etapele şi nici modul in care ş-a_desfă-
şurat procesul de unificare a fostelor cnezate şi voievodate. Este lucru
stabilit astăzi că întemeierea Ţării Româneşti s-a datorat voievozilor
de_Ja_Cîmpulung şi Argeş, care au început acţiunea de unificare a di-
feritelor cnezate şi voievodate din dreapta şi din stînga Oltului, sub o
singură stăpînire românească. Desăvîrşirea unificării statului s-a făcut
sub _Basarab / (c._1310²1352), cunoscut de Jradijiâ__populară sub nu-
ineîe de «Negru Vodă». In 1330, prin l_up_ţa pe carejî ayut-o cu regele
Ungariei Carol Rober_ţ__de_^Arrjou (1307²1342) ² după unii între
Cîmpulung şi Bran, după alţii prin Loviştea ², Basarab a izbutit să
înlăture pentru totdeauna pretenţiile de suzeranitate juncjară şi să desă-
vîrşească independenţa Ţării Româneşti. Lupta este relatată ,jn_ aşa
numita_ Cronică pictată de la Viena (Cronicon pictum Vindobonense),
Ţara pe care o cîrmuia Basarab sejjntindea de la Carpaţii Meridionali
laDunăre şi de la Porţile de Fier pînă în teritoriile din nordul Dobro-
gei şi în cel dinjstînga braţului Chiliei. După o îndelungată şi strălu-
cîta~3omnie, Bj^aj^ab_J__şi-a sfîrşit viaţa în 1352, fiind îngropat în bise-
rica zisă «a Iui Negru Vodă» diji^împj^j^__cJftojm_j£Ţ
Scaunul domnesc a fost ocupat, din 1352 pînă în 1364, de fiul său>
JVico2fle_Ăiexoăct£U. Acesta a cîrmuiX"ţaTa cu pricepere, desăvîrşindu-i
organizarea, stînd în str»ns~e legături cu statele slave din sud, Bulgaria
şi Serbia.
Organizarea bisericească. Presupunem că paralel cu unificarea^
politică a vechilor formaţiuni cneziale şi voievodale, a avut loc şi uni-
ficarea organizaţiei bisericeşti, adică î
existenţijpe lîngă fiecare cneaz sau_voievodJ ,_va,Ji Jost ales un singur
ierarh, cu titlul onorific de mitropolit. în practica Bizanţului şi a altor
state ortodoxe, orice organizaţie de stat implica şi o organizaţie bise
ricească. Aşa s-au petrecut lucrurile şi în statele slave vecine. In 1204,
în_ statul Asăneşţilor, Ioniţă a fost recunoscut ca «rege al bulgarilor şi
vlahilor», iar conducătorul "Bisericii a fost ridicat* ja treapta de arhi
episcop, în 1217, marele jupan Ştefan Duşan a devenit rege al Serbiei,,
peste doi ani fratele său Sava era recunoscut arhiepiscop, iar cînd ace
laşi Duşan a luat titlul de «tar», arhiepiscopul său a devenit «patriarh
al sîrbilor şi grecilor». Aceleaşi lucruri trebuie să se fi petrecut şi Ia
noi. Cînd Basarab I a rămas singurul domn al Ţării Româneşti, ierarhuli
de la curtea sa a devenit «mitropolit». ,j b ,..3jf
 F f c lK K J A I J A A i ti iL l A [ it L U L t b t , A IV - A V 1 1 1 J

i cunoaştem cu numele nici un ierarh muntean pînă în anul 1359, _

şţeaţeşţat docujmen_ţ^ iiJacf^fJl __cjLrj_Jn^J3_48 eramitropolit de
iar peste cîţiva ani (în orice caz, după 1352), a_fost_jmitat la
[ung* sau Ar geş. Transferarea u nui mitrop olit de la Vicina în
in cele două oraşe amintite se explică prin aceea că Vicina apar-'
de cîteva decenii, Ţării Româneşti. Astfel, în 1 321 călătorul şi
ful arab Abulfeda relata că Isaccea (oraş situat lîngă Vicina) s e
a ţara vlahilor». Iar o cronică în versuri despre expediţia begu-
ur din Anatolia la gurile Dunării (în 1337 sau 1338), spunea de-
!hilia că s e a fla «la graniţa Valahiei», ceea ce ne face să cr e-
ă ţ a r a l u i B a sar ab I s e î nt i n dea p î n ă a co l o. D eci ave m do u ă
Î care dovedesc că stăpînirea lui Basarab I se întindea peste am-
aluri ale Dunării maritime.
ir această organizare bisericească centralizată, în frunte cu un
olit, nu avea încă recunoaşterea cano nică a Patriarhiei ecu me-
n Constantinopol, suprema autoritate bisericească în Răsărit. Re-iŞ-
rea
a__obţinut-o_.J^icolae Alexandru Basarab,__Jin__J359_ Existînd i
mitropolit la noi înainte de această dată, atunci actul din 1359,
srat mult timp ele istorici ca actul de întemeiere a Mitropoliei
tlahiei, treb uie privit numai ca o acceptare a unei stări jşxis-
ll_nu de creare a unei noi instituţii.
au rjăsţrat două acte privitoare Ja^ac^aşt^ recunoaşterej^ajribele
ii__1359, scrise în limba greacă. Primul era «înscrisul» sŢ-fpa^o? sau
jea sinodului Patriarhiei din ConştantinopoL princare mitropoli-
hint ² fost de Vicina ² er_a jŢecunoscuţ ca mitropolit L Al
doilea act este scrisoarea patriarhului ecumenic -1354 şi 1355²
1363), căţre_ domnitorul Nicolae Alexandru, prin aducea la
^cunoştinţă J io iljjj. e a sinodului. In hotărîrea sinodală ta că
domnitorul Nicolae Alexandru, «g_£em|_nu__o dată, ci de
!îllfL2.ri ' Pr.!lLJiSli!!2?il? SV'e>>< ca Biserica din ţara lui să fie sub
j_rea _ c_aiipmc ^ a scaunului Patriarhiei din ConstantinopoX"~~de
>ă primească un arKiereu hirotoniFde pâ!riarrr*şPcare*'sa facă
din sinodul patriarhal. în acest scop, domnul «a şi chemat cu c'itva
i pe Prea Sfinţitul Mitropolit al Vicinei, din apropierea Im, şi a
primit cu foarte mare bucurie binecuvîntarea sa», ţ r h i e i ca
deocamdată să recunoască transferareă~acestui Vicina «la Biserica
a toată Ungrovlahia», urmînd ca după ;a iui, «să se aleagă altul şi
hirotonindu-se de către Prea Sfînta iiserică a lui Dumnezeu cea
păstorită de noi, să fie trimis acolo PţŞi arhiereu legiuitajoată
Ungrovlahia.»». Astfel, îachint de-
venea «Prea Sfinţit mitropolit a toată Ungrovlahia, preacinstit şi iubit
frate în Domnul». Pe temeiul acestei hotărîri şi în virtutea harului hi-
rotoniei întru arhiereu, noul mitropolit urma «să întărească pe citeţi,
în toată eparhia şi enoria lui, să ridice în treaptă ipodiaconi şi diaconi,
să hiroton ească preoţi şi să ia pe mina sa toate drepturile din orice
parte ar fi». Se rînduia, în acelaşi timp, «ca toţi clericii din acea ţară
‡şi ceilalţi sfinţiţi călugări sau laici, să-1 asculte şi să i se supună ca unui
adevărat păstor, părinte şi dascăl al lor, să primească bucuros şi să
împlinească toate cîte va spune şi cu ce-i va sfătui şi învăţa pe ei, ca
Ŷprivire la folosul lor sufletesc».
Prin scrisoarea adresată domnitorului Nicolae Alexandru, patriarhul
îl înştiinţa că a holărît ² împreună cu sinodul ², avînd şi încuviin-
ţarea împăratului loan V Paleologul (1341²1376 şi 1379²1391), ca
Iachint «să fie de acum înainte... legiuit arhiereu a toată Ungrovlahia»,
avînd dreptul să facă în eparhia sa «toate cîte se cuvin unui arhiereu
legiuit». îndatora totodată pe domn să facă, în numele_ său şi al urma-
şilor, o «scrisoare cu jurămînt», prin care să .E£oniiţăi>>că,.şi în viitor vor
rămîne sub oblăduirea Patriarhiei de Constantinopol şi vor primi arhie-
reu de acolo. Scrisoarea se încheia cu îndemnul către domn de a se ţine
‡strîns de «dogmele cele primite de toţi şi moştenite din părinţi şi sănă-
toase» şi cu urarea ca Dumnezeu să-1 ţină «scutit de boli, bucuros, să-
nătos şi mai presus de toată întîmpîarea cea neplăcută».
Deci prin aceste două acte se ratifica un fap t împ linit anterior,
cu alte cuvinte, se legalizează situaţia lui iachint, care fusese chemat
«cu cîtva timp înainte» în fruntea Bisericii din Ţara Românească. Nu se
preciza însă de cît timp era Iachint pe lîngă voievod. Din hotărîrea
sinodului patriarhal reiese că domnul a cerut încuviinţarea strămutării
lui Iachint «nu numai o dată, ci de mai multe ori», iar în scrisoarea
către domn se amintea de «scrisorile domniei tale şi din cele de la
început şi din cele din urmă», ceea ce arată că e vorba de un timp mai
îndelungat. Din ambele scrisori reiese că iniţiativa alegerii şi mutării
lui Iacbint a aparţinut domnitorului şi că el a stăruit mult ca noul
mitrop olit sa fie Iachint, şi nu altcineva. Această stăruinţă se p oate
explica prin relaţiile personale dintre ei doi, deci prin preţuirea de care
se bucura Iachint din partea domnului, care va fi avut prilejul să-1 cu-
noască, dat fiind că Vicina aparţinea acum Ţării Româneşti. N-ar fi ex-
clus ca această stăruinţă a domnului să fi fost determinată şi de faptul
că Iachint va fi fost un bun cunoscător al limbii române şi al celei
slave.

17 ² Istoria B.O.R.
 P E RI O A D A A T R EI A (S E C O L E L E XI V- X V I U)

Ită p roblemă car e se pune este şi aceea a cau zelor care l -au
lat pe Nicolae Alexandru să se adreseze Patriarhiei ecumenice
ecunoaşterea organizării canonice a Bisericii din ţara sa, şi nu
or Ortodoxe învecinate din Bulgaria şi Serbia. Răspunsul este
NTu s-a adresat patriarhului_de la Tînioyo, căci pe la jumătatea
i""aî XlV-lea, statul, bulgar ²la întemeierea căruia contribui-
omânii, cu două secole în urmă ² era în vădită decădere,..fapt
i facilitat _ocup_area lui de căţre_ iu J_S_ÎILlâ2?> Apoi, pe tărjjji
ic,"ereziile din secolele anterioare, bogomilismul şi adamitis-
u şi acvlm "clestul ^de răsj3Îndiţe, încît, pentru a statornici pacea
îdincioşi, marele patriarh Teodosie al Tîrnovei (t 1356) a fost
;ă convoace d ouă sinoade ia Tîrnovo (13 50 şi 1355 ), p entru
:a dreptei credinţe şi pentru condamnarea învăţăturilor eretice
în astfel de situaţii, domnul muntean nu se putea gîndi să
legături canonice cu Biserica bulgară şi să ceară binecuvîntarea
ului de Tîrnovo pentru mitropolitul său.
s-a adresat Bisericii sîrbe, căci şi aceasta se găsea într-o situa-
nică neclară. In 1346 ² după ce Ştefan Duşan Q^jj,²Î355) s ' a
it ca «ţar al sîrbilor şi grecilor» ² un sinod întrunit la Skoplje,
irea patriar hilor de Tîrnov o şi Ohri da, a p ro cla mat p e ar hi-
il loanichie I de Ipek, ca patriarh sîrb, a cărui jurisdicţie se în-
m numai peste vechiul regat sîrb, ci şi peste teritoriile cuce-
Şt^fan Duşan. Dar împotriva proclamării acestei noi Patriarhii,,
:at patriarhul ecumenic Calist,_care a aruncat anatema asup ra
, PŞiîIârhului-.Jarului $j^21L o 2^iiJyr b' Anatema a fost ridicată
anul 1 37 5 de cătr e p atriarhul ecumeni c Filotei, care a recu-
în acelaşi timp, şi Patriarhia sîrbă. Se înţelege că în asemenea
rări, domnul Ţării R omâneşti nu se putea adresa Patriarhiei
lată pe atunci sub anatema.
Ţinea deci ca domnitorul Nicqlae^jAlegaodju..şJL -££-_jdreşej;e
i£i_de_Con^lantinoDjol. La aceasta era îndemnat de trei motive..
ii, fiindcă mitropolitul de__Vicina (iepindea direct.de Patriarhie,
nare numai ea şi sinodul ei aveau dreptul să ap rob e mutarea
.alţJLgparriie. Tn al doilea rînd, nu trebuie""sa"iVecem cu vederea
scaunului patriarhal de Constantinopol, ca primul între patriar-
3stolice"ăî? RfsarTtuluiŢurmat de Alexandria^Antiohia şi îefusa-
s
fîrşit7°m^n*ţronam"ca oraşul Constantinopol era capitala impe-
iSâSJ-iQ.' Pe atunci considerat încă cea mai însemnată putere
în sud-estul Europei. De aceea, mutarea lui Iachint de la Vicina
n
ul Ungrovlahiei s-a făcut ² după cum se arată în cele două
 _ IIŞ T C EP UT U R I L E M I T RO P O LI EI UN V R O V L A HI EI 259

scrisori amintite mai sus ² cu consimţămîntul «prea puternicului şi

sfîntului împărat», care, în Bizanţ, avea ultimul cuvînt nu numai în pro-
blemele politice, ci şi în cele bisericeşti. Deci, actul din 1359 avea şi o
latură politică, pen'tru că domnul muntean avea nevoie de recunoaş-
terea statului său de către împăratul Bizanţului, chiar dacă o făcea in-
direct. La rîndul său, împăratul avea interes să ajungă la o înţelegere
cu Ţara Românească, mai ales că tocmai în acelaşi an, în 1359, turcii
îşi făceau prima dată apariţia sub zidurile Constantinopolului.
Dar însăşi Patriarhia avea interesul să satisfacă dorinţa domnului
muntean, pe de o parte ca să aducă Biserica din Ţara Românească în
dependenţa ei directă ² şi prin aceasta creştea şi prestigiul ei ², iar
pe de altă parte, integrarea directă a acestei Biserici în ierarhia con-
stantinopolitana însemna o întărire a rezistenţei Ortodoxiei în aceste
părţi în care propaganda catolică se făcea tot mai simţită (a doua soţie
a lui Nico'lae Alexandru, doamna Clara, era catolică).
Reşedinţele Mitropoliei. Cunoscînd toate aceste lucruri, trebuie să
ne punem întrebarea : unde şi-a avut reşedinţa Iachint ca mitropolit al
Ungrovlahiei, pentru că cele două acte patriarhiceşti din mai 1359 nu
precizează acest lucru ? O serie de jstorici au susţinut că reşedinţa sa
a fost la Argeş. Dar mul_ţi__istorici socotesc că după 1330, reşedinţa
primilor domni ai Ţării Rornânegţi^ (Basarab I şi Nicolae Alexandru)
nu a fost aici, ci la Cîmpulung (C. C. Viurescu, P. P. Panaitescu ş.a.),
mai ales că în 1330 se pare că Argeşul a fost pustiit de ostile lui Carol
Rob ert al Ungariei. Ei au şi fost înmormîntaţi aici, în biserica zisă a
lui Negru Vodă, cu hramul «Adormirea Maicii Domnului» (o inscripţie'
descoperită pe peretele bisericii domneşti din Curtea de Argeş spune :
«în anul 6860 (1352) la Cîmpulung a murit marele Basarab voievod»).
Reşedinţa. dorngejjgca,apare: la Argeş abia subj/ladjjsiav (Vlaicu) Vodă
(1364²c. 1377), primul act emis la Argeş fiind din 1369. Dacă reşe-
dinţa primilor doi Basarabi a fost la Cîmpulung, atunci, în chip firesc,
Trebuie să admitem că şi reşedinţa mitropolitului Iachint şi a pre-
zumtivilor săi înaintaşi a fost tot în acest oraş, desigur la biserica
amintită, cu hramul «Adormirea Maicii Domnului». Cînd Vlaicu Vodă a
mutat reşedinţa domnească la Argeş, atunci va fi luat acolo şi pe mi-
tropolitul ţării.
După ultimele cercetări, la Argeş a slujit drept catedrală mitro-
politană biserica domnească cu hramul Sfîntul Nicolae, pe care unii
istorici o socotesc ctitoria lui Nicolae Alexandru Basarab, poate începută
chiar de Basarab întemeietorul, iar alţii, dimpotrivă, o consideră
 P E RI O A D A A T R EI A (S E C O L E L E X IV² X VIII)

de Vladislav I. Se pare că aceasta a fost ridicată pe locul unei

nai vechi, poate de la sfîrşitul secolului al XHI-lea sau înce-
lui următor. In prima jumătate a secolului al XV-lea, Vlad
1436 _ 1442 şi 1443²1446), fiul lui Mircea cel Bătrîn, a ridicat
lie o nouă biserică mitropolitană, cu hramul Adormirea Maicii
i _ ia aproximativ 2 km de oraşul Curtea de Argeş (pe moşia
şti) ², sfinţită la 15 august 1439. Ridicarea acestei noi biserici
îtreită semnificaţie : funerară, pentru a servi ca necropolă dom--
deşi Vlad Dracul a fost îngropat la Tîrgşor, unde a fost deca-
inastică, spre a sublinia continuitatea sa cu a vechilor Basa-
:ruciată, voind să facă din ea centrul luptei cruciate împotriva
mii otomane (pe turnul bisericii nu a încastrat stema ţării, ci
1 dragonului). Mutînd mitropolia de la biserica domnească în
ridicat d e el, voi ev odul ur măr ea să-i confer e o notoritate şi
jă. P robabil în 147 5 sau 148 4, în cursul u nor cutremure d e
;are au impresionat pe contemp orani, biserica lui Vlad Dracul
it.
fiind faptul că reşedinţa domnească se mutase încă din timpul
ea cel Bătrîn la Tîrgovişte, n-ar fi exclus ca mitropolituljşă_se
it Äcătre sFîrşitul secolului XV^la minăstirea Dealu, situată în
e. Di n a ctel e i n t er ne, afl ă m p e mitro p oli ţii ţ ări i a lăt uri d e
a Vherghiţa, în 1482, la Tîrgovişte, în 1483, şi la Bucureşti, în
1508. Abia la 17 august 1517 reşedinţa mitropolitană a fost mu-
initi y la Tîrcjovişţe, în.biserica încep ută de Radu cel Mare şi
tă de Neagee Basarab.
locul vechii biserici a lui Vlad Dracul a ridicat ap oi Neagoe
minunata sa ctitorie de la Argeş, sfinţită la 15 august 1517,
rneşte pînă azi admiraţia tuturor vizitatorilor. Pisania acesteia
ă Neagoe a găsit biserica de la Argeş «dărîmată şi neîntărită».
  
 


 se întindea asupra întregii Ţări Româ-
achint fiind numit în scrisorile patriarhale «mitropolit a toată
lahia». In ce priveşte numele de Ungrovlahia, cea mai accepta-
erpretare este aceea că prin ea trebuie să înţelegem «Vlahia de
ngaria». Teritoriul Ţării Româneşti era în creştere, iar populaţia
asca ortodo xă se înmulţea mereu. Vladislav I (Vlaicu) Vodă
a
în Transilvania cunoscutele feude Amlaşul şi Făgăraşul, iar
a
Pus, Banatul de Severin. în timpul lui Mircea cel Bătrîn hota-
iif înspre răsărit, ajungeau pînă «la marea cea mare», în «păr-
ărăşti» şi i a «cetatea Dîrstorului», deci cuprindeau şi Dobrogea.
Sub raport administrativ-bisericesc, se înţelege că ele au intrat sub
ascultarea mitropolitului Ungrovlahiei.
Jurisdicţia MitropoHei_r_ezultă_j>i din titulatura pe care o acorda
fi^MM^U-SEUDlftrii^iniţropoliţululJării Româneşti în 1401 : «Prea sfin-
ţit mitropolit _al Ungrovlahiei, prea cinstii şi exarh a toată Ungaria şi
al Plaiurilor». Prin «Plaiuri» s-au înţeles fie numai feudele" TfânsiiVa-
rîene stăpînite de domnii munteni (D. Onciul), fie «regiunile subcar-
patice din Banat şi Transilvania» (I. Nistor). Socotim însă că «Plaiurile»
cuprind întreagă Transilvania, iar titlul de «exarh» (gr. ISapxoî) acor-
dat mitropolitului muntean avea sensul de reprezentant, delegat sau
împuternicit al patriarhului de Constantinopol peste credincioşii orto-
docşi din Ungaria şi Transilvania, unde nu-şi putea exercita jurisdic-
ţia direct, întrucât se afla între graniţele unui stat feudal catolic.
C o n c l u z i i : Rezultă că după întemeierea statului independent
Ţara Românească, prin strădaniile marelui domn Basarab I, a urmat,
în chip firesc, organizarea bisericească a ţării, prin ţiul şi urmaşul
său Nicolae Alexandru. Mitropolia Ungrovlahiei, recunoscută olicial
de Patriarhia ecumenică în 1359, a avut un însemnat rol în îndru-
marea şi întărirea vieţii religioase din Ţara Românească.

B IB L IO V R A F IE

I z v o a r e : FR A NZ M IK LO SIC H şi JO SEPH M O LLER, Acta Patriarchatus C on-

sta ntin op olitani 1 31 3 ² 3 402, 2 voi., Viena, 1 860 ² 1 862; Pă rţile privitoa re la ţa ra noa stră a u
fo st trad use d e C . ER B IC E A N U , M ate rial pe ntru isto ria bise rice ască şi naţion a l ă a
ro m â n il o r. E x t ra s d i n c a rte a « A c ta P a t ri a rc h at u s C o n st a n t i n o p ol i ta n i » d e F r. M iklosic h şi
Jose ph M iiller, în B .O .R .,a n. X II, 188 8, p. 1 16 ² 13 3 şi 192 ² 20 2; E. H UR M U-Z A K I ² N .
IO R V A , D o c u m e n te p riv it o a re l a i sto ri a ro m â n il o r, v o i. X IV , pa rt e a I, B uc u re şti , 1 9 1 5 ;
A C A D E M IA R . S. R . , D o c u m e n te p riv in d ist ori a R o m â n ie i, B. Ţ a ra R om ân e a sc ă , ve a c ul
X III, X IV , X V (1 2 4 7 ² 1 5 00 ), B uc ure şti , 1 9 5 3, X L IX + 43 1 p . (şi re e d ita re a : D o c u m e n t a
R o m a n ia e H i st o ric a B. Ţ a ra Ro m â n e a sc ă , v o i. I (1 2 47 ² 1 5 0 0 ), sub re da c ţia P. P.
P a na ite sc u şi D a ma sc hin M i oc, B uc ure şt i, 196 6, 635 p. ; JE A N D A R -R O U ZE S , L e re g i st re
sy n o d a l d u p a t ria rc a t b y za nl in a u X / V -e sie c le . Et ud e s p a le o -g ra phique et dipl om atiq ue,
P a ris, 1 97 1, 396 p. + 6 4 pi. et Ie s ind e x ; JE A N D A R R O U -Z E S , N o ti ti a e Ep i sc o p a t u u m
E c c l e si a e C o n sta n ti n o p ol it a n ae . T e xt e c rit i q ue , i nt ro d u c -t i o n e t n o t e s, P a ri s, 1 9 8 1 ,
X V I + 5 2 1 p . ; V oi . F o n t e s h i st o ri a e d a c o - ro m a n a e IV . S c r i i t o r i şi a c t e b i z a n t i n e ,
s e c o l e l e I V ² X V , p u b l i c a t e d e H a r a l a m b i e M i h a e s c u , R a d u L ă z ă r e sc u , N i c o l a e
Ş e r b a n T a n a ş o c a şi T u d o r T e o t e o i , B u c u r e şt i , 1 9 8 2 , X I I + 5 8 2 p .
L u c r ă r i : D IM ITR IE O N C IU L, O ri ginile Prin cipatelo r R o m â n e, B uc ure şt i, 18 9 9,
V i + 25 2 p. (şi în v oi . O p e re c o m p le te, I, e d . A . Sa c e rd oţ e a n u, B uc u re şt i, 1 9 46 , p.
r H rT 275 - ş i- Op ere aies e ' Ir ed ' A - Sa c erd oţ e anu, B uc ure şt i, 1 96 8, p. 56 0 ² 71 5) ; V H EO R -
7

v ir }‡ B R Ă T IA N U , T ra di ţia ist ori c ă d e sp re în te m e ie re a sta te l or ro m â n e şti . E di ţie în -

g n j i t a , st ud i u i n t r o d u c t i v şi n o t e d e V a l e r i u R â pe a n u , B u c ur e şt i , 1 9 8 0 , L X X V I II +
t c D P 'V C o n sti tu i re a st a te lo r f e u da le ro m ân e şti (st u d ii ), B u c u re şt i, 1 9 8 0 , 3 2 8 p. ;
i >_ hK B A N P A P A C O ST E A , G e n e za st at ul u i în e v ul m e d iu rom ân e sc , C l uj-N a p o c a , 1 9 8 8 ,
 iLAE DOBRESCU, întemeierea Mitropoliilor şi a celor dinţii minăstiri din
reşti, 1906, 128 p. ; N. IORVA, Condiţiile de politică generală în care s-au
Bisericile româneşti in secolele XIV²XV, Bucureşti, 1913, 25 p. («An. Acad.
m. Sect. Ist., s. II, t. XXXV, m. 14, p. 387²411) (reprodus şi în voi. Studii
ului mediu românesc, Bucureşti 1984, p. 95²115); C. MARINESCU, înfiinţarea
or din Ţara Românească şi Moldova, Bucureşti, 1924, 22 p. («An. Acad. Rom.»,
t. Ist., s. III, t. II, nr. 6, p. 247²269) ; VASILE VRECU, Bizanţul şi catoli-
trecutul nostru îndepărtat, în S.T., an. II, 1950, nr. 9²10, p. 556²568 ; CON-
C. VIURESCU, întemeierea Mitropoliei Ungrovlahiei, în B.O.R., an. LXXVU,
Ŷ io, p. 673²697 ; PA VEL CH1HAIA, Cele două locaşuri ale Mitropoliei din
Argeş, deduse din hrisoavele bisericii lui Neagoe Basarab, în M.O., an.
nr , 7 __ 8, p. 597²6 12 ; IO AN IONESCU, Despre primul locaş al Mitropoliei
âneşti din Curtea de Argeş, în M.O., an. XXI, 1969, nr. 1²2, p. 55²60;
VIURESCU, Ţara Românească în secolele XIV²XV, Bucureşti, 1973, 496 p. ;
THEODORESCU, Bizanţ, Balcani, Occident la Începuturile culturii medie-neşti
(secolele X²XIV), Bucureşti 1974, 379 p.; IO AN IONESCU, Localiza-i
bizantine şi împrejurările în care s-a îniiinţat Mitropolia Ţării Româneşti, n.
XXXVII, 1978, nr. 9²12, p. 1055²1071. Vezi şi N. CONSTANTINESCU, ice
d'Argeş des voivodes roumains des XIIl-e et XlV-e siecles, în RESEE,
'LAMINIU MlRŢU, în legătură cu problematica localizării primei capitale
ieudal al Ţării Româneşti, în B.O.R., an. LXXXVIII, 1970, nr. 7²8, p. PA VEL
CHIHAIA, Ci ne a iost «Negru Vodă», întemeietor de cetăţi şi biserici ? în
voi. Pagini de veche artă românească. De la origini pînă la voiului al XVUl-
lea, Bucureşti, 1970, p. 96²167.
 
(

MITROPOLIA UNVROVLAHIEI DUPĂ 1359.

ÎNFIINŢAREA MITROPOLIEI SEVERINULUI

1 iind recunoscută Mitropolia Ungrovlahiei de către Patriarhia

ecumenică în 1359, viaţa bisericească din Ţara Românească a cunoscut
un însemnat spor duhovnicesc, căci prin strădaniile noilor mitropoliţi
erau hirotoniţi diaconi şi preoţi, se sfinţeau biserici şi mînăstiri, se ca-
ligrafiau cărţi de slujbă bisericească şi de învăţătură. Mitropolitul Ia-
chint şi urmaşii lui s-au bucurat de sprijinul larg al domnilor ţării din
acea vreme : Nicolae Alexandru (1352²1364), înmormîntat la Cîmpu-
lung alături de tatăl său, Vladislav sau Vlaicu Vodă (1364²c. 1377) şi
Radu I (c. 1377²c. 1383), amîndoi fii ai lui Nicolae-Alexandru, apoi
Dan I (c. 1383²1386) şi Mircea cel Bătrîn (1386²1418), fiii lui Radu I.
Mitropolitul Iachint. Despre Iachint nu mai avem ştiri documentare
după recunoaşterea sa ca mitropolit al Ungrovlahiei, timp de 10 ani.
Abia în sepjembrie 1369, cînd Vlaicu Vodă da o «scrisoare ctitoriceas-
că» mînăstirii Cutlumuş din Muntele Aţhos, era amintit şi mitropolitul
Iachint. Domnul îl ruga să intervină pe lîngă egumenul aceleia^ Hariton,
ca monahii români de la Cutlumuş să nu mai fie supuşi vieţii «chinovi-
c_e£ţi»_de acolo, ci să li se îngăduie să ducă_ viaţă idioriţmică.
în jurul anului 1370, unii răuvoitori l-au învinuit la Pajţnarhje că
«desconsideră» Marea Biserică, probabil datorită faptului că n-a luat
parte la_şedinţele sinodului patriarhal din Constantinopol. P_atriarhul
Filotei (1364²1376), bănuind că_ rnitropoliţul_se_ gîndeşte. ia_9__rup ere
4g_P,aţriarhie, decija o autonomie a Bisericii^ pe_care o păstorea, a tri-
«us în vara anului 1370 pe Daniil Critopulos (Critopol), dicheofilaxul
² deci un _avo£at sau jurist al Patriarhiei ², ca să_ cerceteze în ce mă
sură erau adevărate acuzele ce se aduceau bătrînului mitropolit. Venind
? Patriarhiei s-a convins uşor de netemeinicia acuzaţiilor
 P E RI O A D A A T R E I A ( S E C O L E L E X I V - X V II 1)

aint. L a pl e car ea lui D an iil d in ţară, mitr op ol itul a gă sit de

c r j e ² pr i n el şi pr i n vl ăd i ca D an iil a l V i di n u l u i, a fl at î n
^Ţ c ă ² P Atliajjţxu lui Pil otei, dezvin ovăţi nd u^şe d e jicuzele
; a u. E l îi sc r i a c ă est e gr e u b ol n a v şi c ă l a su f e ri nţ e l e t r u -
aŞ ăuga un a, sjifletească 4 prici nuita desÄ«puţi na preţuire» din
rh ului, care îi sta_ «cao săgeată în ini ma» şi îi «roade_ _n e-
:t u l ». î i ar ăt a ap oi că n ^ a_ pa r t i ci pa t l a şe d i nţ e l e si n o d u l u i
ă ci 1-a op rit d o m n u l ţării (V l adi sla v), avî n d în ve de r e «l u n -
u î u i şi fr i c a d e a n u fi u ci s » , d a r şi p e n t r u c ă e r a cu pr i n s
jltoare "slăbici un e trup ească », fiin d «slăbit cu totul şi fără
n aceeaşi scrisoare {-'. zziv.io v), mitro politul Iachint Jncu -
pa tri ar h c ă d o m n u l şi bo i erii ţarii au tri m i s pe d i ch e ofil a xu l
) "p ol 7 « c a să fie sfi nji ^d ăr u itj^ bin ec u vînt at ca ar hiej_ e u _ _ a
) vl ah ia», a vî nd pe ntru a cea st a « voi a, îng ă du inţ a şi^ierţ ar ea»
di n sc ri so ar e c ă m i t r o p o lit ul Iac h i n t d o r e a î n c hi p si n c er să
de l a cond u cerea M itrop oli ei.
olia S e ver i nului. M itrop olit ul A nti m C ritopulos (C ritop ol).
m i t r op olit ul u i Iac h i nt a fo st pri m it ă cu t o at ă b u n ă v oi n ţ a d e
ai hu l F il ot ei şi sin o d u l său , c ar e a u lu at o m ă su r ă în ţele a pt ă,
ă au m en ţin ut p e Iac hi nt în scau n, d ar au h ot ărît să cr e e ze u n
cau n m itro po litan pe ntru D an iil C rit op ol. Şi p entr u a scu ti pe
aitr o p olit d e e ve n t u al e n epl ă ce ri, în au gu st 1 3 7 0 , D an iil a
ă se m n e z e o d e c l a r a ţ i e , pr i n c a r e se a n g aj a c ă n u v a a d u c e
> ă r ar e c el ui ce e st e a c ol o mi t ro p o lit al U n g r o y lah i ei şi să
vi a p en t r u mi n e t oat ă M itr o p o li a», c ă n u i se va a răta p ot ri v-
n p ot ri vă, îl va iu bi şi-1 va cin sti.
a l e s a j o şt ţ u n ş a p oi î n m o n a h i s m , s u b. n u m e l e d e A n t i m, şi
.în ţ r u a r h i e r eu , l a P a tr i a r hi e . In h ot ă rî r e a si n o d a l ă pe n t ru n u -
A n t i m , d i n o ct o m b r i e 1 3 7 0 , se p r e c i z a c ă a f o st h i r ot o n i t
L y_ al u nei_ găr J.i d in U n gr o vla hia, ad ic ă al u nei ju m ătăţi»
"]<; lAspooţ Ou'f-fpo^axîai; S YIX OVOTI TO 5 Tjţuoeuiî), «cealaltă jumă-
d ca a rhi er eu p e mitr o p olitu l tran sfer at (str ă m ut at ) m ai din ain -
V i cin a », de ci pj e ja^h in t. N ou lui 'i er ar h i s-a co n farit ran g ul de
a l sc a u n u l u i m i t r o p o l i t a n d i n M e l i t e n e ( o f o s t ă e p a r h i e d i n
bi za n ti n , sit u at ă î n A r m e n i a , p e E u fr a t ² l o c a lit at ea E s ki
d e a zi ) , al c ă r u i l o c î l v a o c u p a d e a c u m î n a i n t e pr i n t r e
si n o d u l u i p at r i a r h a l, d e c i o b ţ i n e a o î n t îi e t at e fa ţ ă d e Ia c h i n t.
e g a t u r ă cu c r e a re a n o ii M i t r o p o l i i p e n t r u o p ar t e a lî n g r o vl a -
pu n m ai m ult e pr ob l e m e : m oti vu l în fiinţă rii, teritoriu l de ju ris-
1 re
Ş edi nţa, pr ec u m şi titul arii ei. în ce pri ve şte m oti vel e în fiin -
ţării, tre buie să a ve m în ve dere în pri mu l rînd acţiu ne a_ pr oz eliU st § ca -
tolică a fr an ci sca n ilor î n Ţ ar a R o m â n e asc ă şi în p ărţile V idin ulu i, o cu pat
de reg atul feu d al m a gh iar, între an ii lj65 ² 13 69, acjiu ne D orn ită d e
p_ arja_ JJr b an V , ajutat d e re gel e L u d o vi c c el M ar e al U n g a riei. S e şt ie
ca în t ot cur su l se colulu i al X l V -lea, regii U n gariei ² în d orinţa l or d e a -
şi ex tin d e sfe r a d e in fl u e nţ ă la su d şi est d e C ar p aţ i ² a u c ău t at să <
fa că ac e st l u c r u şi pri n m ijl oc i r e a a cţ i u n ii pr o z e litist e cat o li ce. D e p il -
dă, re gele C ar ol R ob ert d e A n jou făc ea d e m e r su ri pe lin gă pa pa pen tr u
reînfiinţarea E pi sco pi ei cat olice ă M H c o viei, cerîn d hirot on ia ca p elan u lu i
său V it u s d e M on t efe rr o ( 1 33 2 ). N u şti m î n să d ac ă a fo st hi ro t on it a cel
c ap el a n şi d a că va fi ve nit pri n ac est e p ărţi, că ci în 1 3 4 7 r eg el e L u d o vi c
cel M are făcea din no u mijlocire p en tru înfiinţarea un ei episc o pii î n
vec hiu l sc aun al M ilc o viei, cerîn d să fie hir oto nit călu găr u l T o m a d e
N y m pt i , c a pe l an ul r e ga l. S e pa r e c ă n i ci el n -a p ără sit cu rt ea r eg e lu i
m a g h i a r, că c i pe st e şase an i sc a u n ul M il c o vi e i er a di n n o u va c a n t. In
135 3 papa In ocenţiu V I mi m ea ca episcop pe d o minican ul polon B er-n ar d ,
în 1 3 6 4 U r b an V n u m ea pe d o m i ni c an ul m a gh i ar A l b ert d e U s k,. iar în
13 71 V rig orie X I, pe N icolae d e B ud a.
C at olicii din Ţ ar a R o m ân ea scă s-a u bu cu rat d e sprijinu l d oa m n e i
C lar a, a d ou a soţ ie a lui N ic ol ae A lex an dr u B asar ab. P a pa V ri go rie X I
(d e la A vi g n on , 1 3 7 0 ² 1 3 7 8 ) inte n ţion a să în fiin ţe ze o e pi sc opi e c at o -
lică l a A r ge ş. C un oa şte m ² sporad ic ² titulari ai ei de pe la sfîrşitu l
s e c ol u l u i a l X l V -l e a pî n ă l a î n c e p u t u l s e c ol u l u i a l X V I -l e a. T o t î n
a ce ast ă pe ri oa d ă d e ti m p se î n tîln esc şi cîţi va e pi sc op i cat oli ci d e S e -
ve n 'n . N u şti m î n să n i ci d e sp r e c ei d e l a A r g e ş ni ci d e s pr e cei d e l a
S e ve r i n d a c ă a u şe z u t v r e o d a t ă l a sc au n e l e l o r e pi sc o p al e s au a u r ă -
m a s î n c on ti n u a r e î n U n g a r i a. Ţ i nî n d se a m a d e n u m ă r u l m i c d e ca t o -
li ci saşi şi u n gu ri a şe z a ţi î n d i fer it e or a ş e d i n Ţ a r a R o m â n e as c ă, p r e -
c u m şi d e st a r e a m a t er i a l ă sl a b ă a a c e st o r d o u ă sc a u n e e p i sc o p a l e,
cred e m că titularii lor au stat m ai m u lt în U n gar ia ² ‡ maj oritatea fiin d
u n gu r i ² , î n c ît n u se p o at e vo r b i d e o ac ţi u n e p r o z eli ţi st ă ca t ol i e ă
pr i n tr e cr e d i n ci oşii o rt od oc şi di n Ţ a r a R o m â n e a sc ă.
U n alt m oti v p en tru î nfiinţarea un ui n o u scau n m itrop olitan în Ţ ara
R o m â n e asc ă era şi în m ulţirea po pu laţiei ţării, pr ec u m şi extind erea h o -
ta r el o r ei p r i n î n g l o b ar e a ţ i n u t u ri l or A m l a şu l ui şi F ă gă r a şu l ui şi a
B a n at ulu i d e S e ve ri n. D e alt fel, î n în su şi a ctul si n od al, d i n o ct o m br i e
13 70 , se pr eciz a că « po p or u l ac elei ţări s-a î ntîm pl at să fi e m ult ; b a
a pr o a p e n e n u m ă r at , n e m a i fi i n d d e aj u n s u n si n g u r a rh i e r e u l a u n a t ît
d e m ar e p o p o r, ca să -1 p oa t ă ce r c e t a d u h o v n i c eşt e şi să -1 î n ve ţ e ce l e
de su fl et fol o sit oar e şi m întu it oar e ».
 P E R I O A D A A T R E I A ( S E C O L E L E X I V - X V II I)

ii că la în fii nţ ar e a n oi i m itr o p ol ii a u st at şi an u m it e « in t e-
entan e "i p e d e o pa rte, d j m n _ ţa_ j gaj:ri arh ulu i şi a sin odu lu i
ţin e pe iach int în sc au n, iar pejie alta, dorinţa ax elor eişi d e
c er e r el â T d o m n u l ui şi a rţ a ri i jl e _ a a v ea u n m i t r o p olit m a i b i l
s ă r ă s p u n d ă l a m u l t i p l e l e c er i n ţ e d u h o v n i c e şt i a l e c r e -,
D ec i c r ear e a n oi i m itr o p olii a vea n u m ai u n ca r ac ter" T r an T " e
a face faţă,_iniojÄney9i m o men tan e.
p r i v e şt e î n t i n d e r e a t e r it or i a l ă şi r e şe d i n ţ a a c e st ei n o i mi t r o -e m n i ci
o i n d icaţi e pre ci să î n c el e trei a ct e p o m e nit e m ai su s. a c t u l si n o d a l
d e n u m i r e a l u i A n t i m s e e x p r i m a î n t e r m e n i j r e ci z i e , a fi r m î n d
n u m a i c ă a f o st h i r ot o n it c a m i t r o p o l i t « al d i n U n g r o vl a h i a , a d i c ă
a l u n ei j u m ă t ă ţ i ». A c e a st ă l i p să d e ; m e n ţi n e şi în a ct u l si n o d a l d i n
a u g u st 1 3 7 2 , p en t r u n u m i r ea lu i Iac h int la A r ge ş. D a r m ărt u riile
d o c u m en t ar e d e m ai iese j)e_jar m a şul_ _ ku An tim ^ A tan asie,
m itrop olit «al S e veri-5 Se^epîvou) «saiU__dinspre Severin» (tou ţiipou?
OîrpfpoŞXaxîaS TÎ)Î j s^sp l vo v), iar e pa r hi a sa er a nu m it ă « a
U n g r o vl ah i ei d e c ă ni ». D in ace ste de nu m iri ded u ce m c ă no u a
^P 3Ţ hie_ £ u p rin de a di n _ d r e ap jji J31 t ul u i, adi c ă O lteni a d e a zi . Ŷ i l e d e
m a i s u s a u f ă c u t p e m a j o r i t at e a i st o r i ci l o r sa fi x e z e n u li mit r o p o lii
în j on i şjjl S e ve ri n , situ at al ăt uri d e va t r a fo st ei n a n e D r o b et a. T r ad iţi a
l o cal ă ar at ă d e a se m en e a c ă ac e st or a ş vr e m u ri r eşe d i n ţ ă vl ă di c ea sc ă.
E x i st ă î n să o sea m ă d e l u c r u ri a c să pu n e m l a î n d o i al ă p ă r e r e a
î n d e o b şt e ac c e p t at ă c ă r e şe -i m i t r o p ol ii er a l a S e ve r i n. î n p ri m u l
rî n d , e f a p t u l că S e ve r i -itu at într -o po ziţi e d ez a va nt aj oa să, la gr an iţ a
a patr u ţări ( B ul -r bi a, U n g aria şi Ţ ara R o mâ ne ască), şi d e parte de
reşed inţa d o m -ar între an ii 1 37 5 ² 13 76 şi 1 38 3 ² 13 84 , S everinu l a fost
ocu pat u i feud al m ag hi ar, orga nizîn du -1 ca «B anat al S e verinulu i».
i c ă a m a d m i t e c ă i n i ţ i al A n t i m s - a st a b i l i t l a S e ve r i n , t o t u şi , ; i v a
a n i , c î n d S e ve r i n u l a f o st o c u p a t d e u n g u r i , e l a t r e b u i t »
r ă s e a s c ă a c e a st ă r e şe d i n ţ ă. A p o i , d i n m o m e n t c e mi t r o p o l i t u l
V idi n ul ui a gă sit a d ă p o st în Ţ a ra R o m â n e a sc ă î n ai n te d e 1 3 7 2 i i n
p r i c i n a o c u p ă r i i o r a ş u l u i s ă u d e c ă t r e u n g u r i , i a r S f î n t u l a p ă r ă si t
m î n ă st i r e a V o d i ţ a ( si t u a t ă l a c î ţ i va k m d e S e v e r i n ) - a şi c a u z ă,
a t u n c i e st e l i m p e d e c ă s c au n u l n oi i mi t r o p o l i i n - a i m î n e l a S e ve r i n .
P r o b a bil t o t d i n p r i ci n ă că n - a f o st a i ci r eşe - a d i c e a s ca a l u i A n t i m
u n el e a ct e p at r i a r h a l e o n u m e a u M i t r o - J n g r o vl a h i e i d e c ăt r e
S e ve r i n » . Ia r d a c ă î n u n el e a ct e i n t e r n e lircea c el B ătrîn a p ar e ca
«M itr op ol i a d e S e ve ri n », pri n ac est '$ >
 nu m e trebu ie să înţele ge m «ţara», «ţin utul » sau «regiu ne a» S everi n,
ni cid ec u m cet at ea.
D e a c e e a, so c oti m m a i ac c e p t a b il ă i p ot e z a c ă r e şe d i nţ a M it r o p o -
liei a fost la R î m nic, căci aşa s-ar pu tea e xplica d e ce p o m elnicu l E pis-
c o pi e i d e a i c i î n c e p e cu B a s a r a b î şi d e c e a p r i m i t m a i t î r zi u d e -
nu mirea d e «E pisc opia R î mn icului N ou lui S everin». N e-a m e xpri m at în
a l t ă p a r t e p ă r e r e a c ă d a c ă c e n t r u l c n e z a t u l u i l u i F ar c a ş d i n 1 2 4 7 e r a
la R î mn i c, atu n ci i m pli cit era a col o şi u n epi sco p. D eci , sta bilire a se-
di ul u i M it r o p o li ei S e ve r i n ul ui l a R î m n i c a p a r e c a o c on ti n u ar e fir e asc ă
a u n ei o r g a n i z aţ ii bi se r i c e şt i m a i ve c h i, î n fr u n t e c u u n i er a r h .
C a mit r op olit d e S e ve rin, A n ti m a partici pat, prin a n ii 13 7 9 ² 1 3 80 ,
la şe d i nţ el e si n od u l u i pa t ri arh al di n C o n st a nti n o p ol. S e c a d e să a m i n -
ti m că î n c u r su l pă st o ri rii sal e c a « mi tr o p o lit d e S e ve ri n » , şi-a d e sfă -
şu r a t ac ti vit at ea ² î n ac e a p a r t e a ţ ă rii n o a st re ² e g u m e n u l N i c od i m
d e l a T i s m an a, r e or ga n i zat or şi î n dr u m ă t o r al m on a h i s m u l ui l a n oi.
P ro ba bil tot în ti mp ce era mitrop olit «de S e ver in », a d ăruit mînă stirii
T i s m a n a o b e d e r n i ţ a şi u n e p i t r a h i l , p ă st r at e a z i î n t e z a u r u l a c e st u i
sfî nt l ă ca ş. O E va n g h e li e g r ec ea scă ce i -a a pa r ţin ut, sc ri să p e p e r g a-
m e n t, î n se c o l ul al X H -l e a, se afl ă azi pri n t r e m a n u sc ri sel e U n i ver si -
tăţii d in B ol o gn a.
  


   

  B ătrînu l mitr op olit Iac hin t, lă sat de patriar h
şi d e sin o d u l său să p ăst or e a sc ă l a A r g eş, n -a m ai tr ăit mu lt. în a u gu st
j.372 ave m u n n ou _ji ct sin od al, pri n care era n umit ca mitro polit al U n-
gr o vl a h i ei H a rit o n, e gu m e n u l mî n asti rii C utlu m u ş din M u n t el e A t h o s,
de care am po me n it mai sus, d eşi n e-a m fi aşe p tat să-i ur m e ze A nti m .
î n se a m n ă c a Ia ch i n t a m u r it î n p ri m a j u m ăt a t e a a n u l u i 1 3 7 2 şi v a fi
f o st î n gr o p a t, d u pă d a ti n ă şi rî n d u i a l ă, lî n g ă b i s eri c a m i t r o p o l it an ă d e
la A r ge ş, în car e sl ujise.
C i n e er a n o u l m i t r o p ol i t H a r i t on ? V r e c d e n e a m , î n a i n t e d e a
ajun ge în sca un ul mitr op olitan al U n g r o vl ahiei fu sese eg u m en al m î -
na stirii C u ltu m u ş şi pr ot o s, ad ică întîistătăt or sa u co nd u c ător al mîn ă s-
tirilor d i n M u ntel e A t h o s. în a c ea stă d u bl ă c a litate, a ven it în Jar a
R o m â n e as c ă î n ti m p u l d o m n i e i l u i V l ai c u V od ă, pe n tru ca să -l ^ r o a g e
să ter mi n e mîn ăstirea C utl u m u ş, cu t oate clădi rile t reb uit oar e : biserică,
t r a p e z ă , c h i l ii, zi d u r i î n c o n j u r ăt o a r e ² î n fo r m a u n e i c e t ă ţ i ² e t c.
 muntean a acceptat rugămintea lui Hariton, suportînd cheltu-
ijate de ridicarea aţîtor clădiri, mai ales că temelia mînas-
ost p usă de tatăl său, Nicolae Alexandru Basarab. Din cauza
)urtări de grijă a domnilor munteni faţă de mînăstirea Cutlumuş,
t cunoscută şi sub numele de «Lavra Ţării Româneşti». In sep-
1369, cînd Vlaicu Vodă da Cutlumuşului «scrisoarea ctitori-
de care am pomenit mai sus, se vorbea şi de rugămintea ce i-a
a înlocui viaţa de obşte (chinovicească), pe care a impus-o în
ea sa, cu viaţa idioritmică, pentru că monahii români de acolo
\ cu greu». Egumenul s-a învoit cu mare greutate, numai după
eîntors la Athos şi s-a sfătuit cu ceilalţi vieţuitori. Din această
nu mărul mo nahilor români de la C utlumuş s-a înmulţit, fapt
speriat pe romei» (greci). De aceea, domnul îi asigura, prin serile
care vorbim, că nu vor avea nici o tulburare din partea ro-

Drită legăturilor sale cu Ţara Românească, dar şi grijii pe care

mînăstirii Cutlumuş, ctitoria celor doi domni români, Hariton
it o personalitate bine, cjjnoscută la noi, ²el însuşi spune în
itul său că a venit în Ţara Român ească d e şapte ori ², fap t
us la numirea sa în scaunul mitropolitan în 1372, după moartea
nt, fiind astfel preferat lui Antim Critopol, mai tînăr şi de cu-
TLJt pentru Severin. Actul său de numire, din 11 august 1372,
datorită aleselor sale însuşiri «a fost hirotonit mitropolit pen-
rte a Ungrovlahiei, anume peşte aejeajumătate pe carejo jinu-
 cealaltă rămînînd lui Antim. Noului ales i se da pu-
aşeze citeţi şi să hirotonească diaconi, preoţi şi chiar episcopi,
; egumeni la mînăstiri şi să sfinţească biserici. In continuare,
că i s-a dat titlul onorific de «locţiitor al scaunului Amasiei» ai
n sinodul patriarhal din C onstantinop ol. în co ntinuare, actul
că mitropolitul Daniil al Vidinului, refugiat la noi ² din cauza
temp orare a Vidinului de către regatul feudal maghiar şi a
ndei catolice de acolo ², va avea dreptul să slujească cele ale
i în oricare din cele două eparhii muntene, urmînd ca mitro-
r especti v să-i dea cel e n ecesar e p entru tr ai, cît va so coti d e
‡ Aşezarea lui Daniil al Vidinului la noi însemna o adevărată
a Mitropoliei Ungrovlahiei, pentru îngrijirea duhovnicească a
oşilor români şi pentru a face faţă acţiunilor misionare cato-
:iaşurate mai ales în părţile Severinului, învecinate cu Ungaria,
«p ost scriptum», scris de însuşi Hariton pe actul său de nu-
ga p e aceia care vor urma după el în scaunul mitropolitan «să
 fi e ctitori ai mî n ăstirii C utlu m u ş ». S e ve d e d e ci şi d e a ci grij a d eo seb ită
pe c ar e o pu r t a a c est ei m î n ă sti ri.
Hir otonit desigu r la C on stantin op ol, n ou l mitro polit a ven it în Ţ ara
R o m â n e asc ă, Ia sca u n ul să u d e l a A r g eş. E l_ şi_ -a pă str at însă calitate a d e
egu men la_C utJurn u§ J jar în 1376 a fost ridicat la cinstea d e «pr otos», a dic ă
în tîist ăt ăt o r sau c on d u că t or al t ut ur or mî n ă sti ri l or ath on ite. A lt e ştiri
d e spr e el a ve m a bi a î n 1 3 7 8, cî n d î şi fă c ea cel d e-al tr eil ea t e st am en t, în
c ar e ar ăt a t oat e st r ăd aniil e sal e pe n t ru ri di c ar e a m î n ă sti rii C u t l u m u ş.
In t r e a l t el e , a m i n t e a c ă a f o s t d e ş a pt e o r i l a V l ai c u V o d ă şi l a s oţi a sa,
d o a m n a A n a, c ar e l- a u aj u t at c u t o a t e c el e n e ce sar e . N e a vî n d n i c i o
a ve r e , h ot ă r a c a m a n t i a şi « v e ş m i n t e l e d e sc h i m b » să fi e vî n d u t e p en t r u
r ă sc u m p ă r ar e a c el o r r o biţi d e t u r ci. E st e i nt e r e sa n t c ă atît c u p ril ej u l
c er c et ă rii a mi n tit e m a i su s, cît şi în t e st a m en t, se m n a şi c a « pr o t o s a l
M u n t e l ui A t h o s » , c e e a c e î n s ea m n ă c ă şi -a p ă st r at In co n ti n u a r e şi
a ce ast ă d e m n itat e. P rin 1 3 8 0, p artici p a l a şe di n ţel e si n o d u l ui pa t r i a r h a l
di n C on st an ti n o p o l. T oa t e ac e st e a n e fa c să c r e d e m că î n cu r su l
pă st ori rii sa l e, c on d u ce r e a tr e b u ril o r b i seri c eşt i d e l a n oi a r ă ma s m a i
m u lt în sar cin a lu i A n ti m, i ar H a rit o n a stat m a i m u lt ‡ *‡ l a A t h o s, m ai
a l es l a C u t u l m u ş, d e c a r e e r a a şa d e m u lt l e ga t s u fl e teşte.
A mai păstorit puţin timp, căci după 1379 ² 1380, M itropolia Ungro-
vl ah i ei er a r e pr e ze nt ată la si n o d u l patri a rh al n u m ai d e A nti m C rit o p o l.
A nti m, mitr o p ol it al U n g r o vl ah iei. A m ar ătat m ai su s î m pr eju r ările î n
c ar e a a j u n s A n t i m m i t r o p o l i t p e st e o p ar t e a Ţ ăr i i R o m â n e şti, î n fj
13 70. Dar u n act, databil între lunile septe m b rie 1 37 9 şi iu nie 1 38 0,
m en ţionează prezenţa la sin od ul c onstantin op olitan a « sm eritului mitro polit
al U n grovl ahiei A n ti m ». In mai m u lte rînd uri este întîl nit în actele sinodu lui
cu titlul on orific d e «locţiitor al scau nu lui mit rop olit an din Nico midia» (în
nord-vestul A siei M ici), ocu pînd locul al şaptelea între m e m bri i sin od ulu i
patri arh al.
M it r o p o lit u l A n t i m a p u rt at o c or e s p o n d e n ţ ă cu m a r el e pa t ri ar h
E fti m ie al Tî rn o ve i ( 1 3 7 5 ² 1 3 9 3 ). P rin tr e altele, p atriar h ul îl sfătui a să
n u ac c e p t e su b ni c i u n m o t i v c ă să t or i il e a t r ei a şi a pa t r a, i a r p e ce a
de-a d ou a, n u m ai cu d area u nui can on . Ii a min tea ap oi şi despre «n e-
or î n d u i eîil e vr e m i i d T ac u m şi t u l bu ră ril e ce n e -a u c u p ri n s pe n o i aci,
c a şi p e v oi ac ol o ». E vr e o a l u zi e l a er e zi a b o g o m i lil o r, c ar e pa r e să s e
fi e xti n s di n B ul g ari a şi l a n o rd ul D u n ă rii ? S a u e vo rb a d e în c er c ăril e
de exp an siune ale re gatului feud al m a ghiar î n sud ul D un ării şi în Ţ ara
R o m ân ească? E ste greu de precizat. .A \
 A I V² A . v 1 . 1 1}

Ită ştire interesantă asupra mitropolitului Antim datează de prin

;8²1389. în acest timp, fiind probabil lajConstantinopolj a fost
i o b oală gr ea. C rezînd că nu va mai scăpa cu viaţă, a lăsat
şi a îmbrăcat marea schimă monahală, sub numele de TimoteL
îgin(Iu_-.se_si. fiiridjLn dejDlmăt.atea^puteri^oj^fizic^^i^inţelectuâTe,
patriarhal, în şedinţa din 15 februarieş^lJŞ.9, j^a_ îngăduit «să
îieria'ca şi mai înainte», deşi era împotriva can. 2 al sinodului
de la C onstantinopol. In acelaşi an, este amintit în actele s i -
patriarhal (de pildă, în iulie semna împreună cu «celălalt al
iahiei, Atanasie»).
8 ianuarie 1392, apare ² alături de «mitropolitul Severinului
3 » ² ca martor, în fruntea divanului domnesc, într-un hrisov
Mircea Voievod pentru mînăstirea Cozia. Probabjl_ tot. _el_ a în-
:, împreună cu Mircea, moaştele ŞfintejMViuceniţe Filofteia^ori-
l i n Tîrnovo, din Bulgaria, aşezate, se pare, în biserica Mitropo-
Argeş (azi se păstrează în p araclisul bisericii lui Neagoe B a-
s la Argeş). Moaştele Sfintei Filofteia au fost aşezate mai întîi
av o, s ub ţ aru l Io niţ ă, ia r d up ă că der ea t a rat ulu i su b t ur ci
iuse la Vidin. Fiind ocupat şi acest tarat în 1396, moaslele sfin-
)r:begit din nou, fiind duse la Argeş. Viaţa Sfintei Fiioileia a
îfMmie, ultimul patriarh de Tîrnovo.
2âIâ.,căÄjriiţropolitiij._Anţiin a păstorit_r şijn,pjimii.ani ai secolu-
şi că el este acel «prea sfinţit mitropolit al Ungroylahieij JJjea.
k exarh a toată Ungaria şi al Plaiurilor» ² fără să i se dea nu-
căruia îi scria patriarhul ecumenic Matei I (13 97²1410), în
1, rugîndu-1 să primească în eparhia sa pe preotul moldovean
lirotonit de Iosif al Moldovei, pe atunci nerecunoscut de Patri-
umenică (mitropolitul muntean îl oprise pentru aceasta de la slu-
lor sfinte). Argumentele lui Nicolae Dobrescu pentru idenrifi-
:elui mitropolit cu Antim ni se par convingătoare. Ierarhul ne-
i actul patriarhal din 1401 se dovedeşte că susţine cauza Pa-
în conflictul ce-1 avea cu Moldova, deci era vorba de un ora
ei, care nu putea fi decît Antim. Apoi, însăşi nenumirea sa în
spectiv pledează pentru identificarea sa cu Antim, căci fiind
lit de peste 30 de ani, numele său era bine cunoscut, chiar şi
tantinopol, încît nu era necesar să-i fie trecut nu mel e într-o
e
- ÎŞi_va fi sfîrşit zilele după 1401, fiind îngropat undeva în jurul
d ia Ar e
iÎ e 9 ,Ş' Păcat că din 1402²1403 încetează prin-
ci palul nostru izvor documentar : actele sinodului patriarhal, cuprinse
în colecţia Acta Patriarchatus Cunstantinopolitani.



 O   ` 
 La Mitropolia Severinului,
Antim a avut un urmaş cu numele Atanasie. Era tot grec de neam, tri-
mis în Ţara Românească de Patriarhia ecumenică. Era consemnat ca
mitropolit de Perqa ş_i Attalia f î n sudul Asiei Mici) în ianuarie 1387 şi
februarie 1389. îniulie 11189 este întîlnit pentru întîia oară la şedinţele
sinodului patriarhal, semnind ca «celălalt al Ongrovlahiei, Atanasie»..
După 1389, este "menţionat la sinod aproape "numai el, ceea ce înseamnă
că Antim, fiind acumJJătrîn şi bolnav, va fi trimis la sinod pe Atanasie
ca să reprezinte întreaga Biserică din Ţara Românească. Numai aşa s-
âr"~putea explica trecerea lui Atanasie în pomelnicul Mitropoliei Un-
grovlahiei, îndată după Antim. La 8 ianuarie 1392, apare în actul de la
Mircea cel Bătrîn, pentru Cozia. în actele sinodale, este întîlnit pînă în
anii 1402²1403, semnînd, fie ca «smeritul mitropolit al Ungrovlabiei»,
fie ca «al Ungrovlahiei dinspre Severin», fie, în sfîrşit, ca «al parţu
Ungrovlahiei dinspre Severin». în f i r pastă vrpmp a îndeplinit unul din
rele mai nefaste roluri, alăturîndu-se duşmanilor patriarhului Matei I,.
"intre care cel mai însemnat era mitropolitul iviacane al Anryrpi ^tar !.^'
sie a refuzat orice supunere faţa de patriarh şi de împăratul Manuil 11
Paleologul (1391²1425). Faptul că nu mai esie pomenit după 1403, 1-a
făcut pe bizantinologul francez Vitalien Laurent să susţină că ori s-a.
stins clin viaţă, ori a fost caterisit pentru purtarea sa, ori ² dacă s-a
mai b ucurat de protecţia lui Mircea ² s-a reîntors la scaunul sau în
Ţara Românească. Atitudinea sa faţă de patriarhul ecumenic este un
indiciu în plus că el n-a fost trecut în scaunul mitr33olitan_dej_a Arge>

după moarfea lui Antim. Documentar, după Atanasie nu întîlnim ajţi
n7itropoliţi"7e~Se:^rTn7~' . .
Y
     
Rezultă că actul recunoaşterii Mitropoliei Ungro- 5
vlahiei din 1359 a avut urmări favorabile asupra vieţii bisericeşti din
Ţara Românească. în 1370 s-a ajuns la Înfiinţarea unei noi mitropolii,
pentru teritoriile din partea de apus a ţării. Deşi titularii acestor două
scaune mitropolitane erau greci de neam, ei s-au ard-_ C J tat cu multă
înţelegere faţă de păstoriţii lor români, desăvhşind or- n ganizarea
bisericească pe care au găsit-o aici. Prin înfiinţarea nu- , tropoliiior şi
prin vlădicii greci veniţi la noi s-au întărit şi mai mult legăturile de
veacuri pe care le aveam cu Patriarhia din Constanti-nopol.
 BI BLIOV RAFI E

izvoa r ele ş i lu crăr ile menţ i onat e la cap it olu l pr eced ent s e a dau gă : VR.
IS Un document privitor la împărţirea Mitropoliei Ţării Româneşti. în voi. re lui
Nicolae Iorga, Cluj, 1931, p. 292²296; STOICA NICOLAESCU, Păsto-itropolitului
primat ui Ungrovlahiei. Hariicn, Craiova, 1932, 13 p. (extras din le Olt eniei»,
XI, 1932, nr. 59²60) ; 1. DONAT, Reşedinţele celei de-a doua ‡Iii a Ţării
Româneşti, în «Arhivele Olteniei», XIV, 1935, nr. 77²78, p. 67².
SACERDOŢEANU, Ceva despre mitropolitul Hariton al Ungrovlaliiei (1372² n
BO.R., an. LIV, 1936, nr. 1²2, p. 52²61; NICULAE M. POPESCU, Antirn t,
în B.O.R., an. LXIV, 1946, nr. 10²12, p. 601²005; V. LAURENT, Contribu-l'histoire
des relations de iEglise byzantine avec l'Eglise roumaine au debut e siecle, în
«Bulletin de la Section Historique do l'Academie Roumaine», t. 945,
Bucureşti, 1947, p. 165²184 (şi în extras), PETRE Ş. NĂSTUREL, Cuviosul i cel
Siinţit şi odăjdiile mitropolitului Antim Crilopol de !a Tismana, în M O.,
1959, nr. 7²8, p. 413²430; NICOLAE ŞERBĂNESCU, Mitropolia Ungrovla-
B.O.R., an. LXXVII, 1959, nr. 7²10, p. 722²826 (îndeosebi p. 730²740) ; D. \ De la
Mitropolia Severinului la Mitropolia Olteniei (1370²1970), în M.O., i' 1970,
nr. 5²6, p. 333²354; NICULAE ŞERBĂNESCU, Mitropolia Severinului. te de
ani de la întiinţare, în B.O.R., an. LXXXVIII, 1970, nr. 11²12, p. 1191
±÷÷
 '`÷@  @ partition ã Metropole de  Ä


 
1/ Bibliotecii Romane din Freiburg. voi. VI (X). serie nouă, 1977/1978, p. 293
şi extras); NICULAE ŞERBĂNESCU şi NICOLAE STOICESCU, Mircea cel
00 de ani de Iu urcarea pe tronul Ţării Româneşti, Bucureşti, 198', p. 12!²142.
R. MAZILU, Siînta Filolteia de la Argeş. Lămurirea unor probleme istorico-
Monogralie hagiografică, Bucureşti, 1934, 100 p. + 2 pi. («An. Acad. Rom.»,
;. III, t. VI, 1932²1934, p. 217²316).

Ä



ŶtŶ


v Ŷ ‡ Ŷ Ŷ ‡ : » ir 

i.; :<CtliT

ÎNCEPUTURILE

MITROPOLIEI MOLDOVEI

'




 Am arătat în alt loc că înainte de «descă-
st^îl^11* medieval 
 

propriu-zis, existau aici unele formaţiuni politice îocafe. întrucît tăta-

rii treceau_ adeseori _în Transilvania şi Ungaria după pradă şi după
robi, regii maghiari au fost nevoiţi să întreprindă mai multe expediţii
împotrivajor. Cea mai însemnată a avut loc în anul 13,43, sub regele
Ludovic cel Mare (1342²1382), cînd tătarii au_jfost înfrînţi şi siliţi să
se retragă peste Nistru, în cîmpiile din nordul Mării Negre şi în Co-
rneea. Pentru a putea apăra pe viitor Transilvania de incursiunile lor,
acest rege a luat sub suzeranitatea sa teritoriile dintre Carpaţi şi Şiret,
constituind aici ² cu sprijinul populaţiei autohtone, româneşti, ² o
«marcă» de apărare a Transilvaniei şi Ungariei. In 1352 sau 1353, în.
frunţea_ teritoriilor de la răsărit de Carpaţi a ajuns voievodul român
Dragoş din Maramureş, care şi-a stabilit reşedinţa la Baia, domnind
vreo doi ani. I-a urmat fiul său, Sas, tot cu o domnie scurtă, de patru

_a trecut_din Cuhea_ voievodul Bogdan^ însoţit

de fiii, rudele şi apropiaţii. §ăi. El a...silit prin luptă pe fiii lui Sas să
părăsească ţara, apoi ² jjujţat..de_uiiii_locuiţori ai__Moldovei ²
ajŢespins mai multe atacuri ale regelui Ungariei, care voia să
rgaşeze_pe_Balc. In felul acesta, Bogdan a izbutit să întemeieze statul
independent_Moldova. Dacă întemeierea Ţării^ Româneşti s-a_da-
ţQrat_rejMJŢn_diferitelor_formaţiuni politice dintre Dunăre şi Carpaţi,
s
Ji]LJi£_£2nducător local ² fie voievodul de la Cîmpulung, fie cel. de la
/ r e
^ 9 ?-.niL. întemeierea Moldovei s-a făcut_prin reunirea diferitelor for-
maţiuni_£olitice preexisterUe între Carpaţi şi_Nistru,   
con-

18 ² Istoria B.o.R.
r venit de p^tje_jnunli. Cu alte cuvinle, în Moldova este vorba
îscăiecgie ² întîi a lui Dragoş, apoi a lui Bogdan, amîndoi veniţi
iramureş ², în timp ce în Muntenia întemeietorul era un con-
r local.
i Bogdan i-a urmat în scaun fiul său Laţcu Vodă (c. 1365²1375),
extins hotarele ţării_sp_re_ norcL_El_a_jnţrej.inuţJ_relaţii_de bună
;ate~cu Polonia, îngăduind, în acest scop, eictiyiţatea_£ăljigărilor
i în MoIdovaTA înfiinţat chiar şi o episcopie catolică la Şiret, în
570. El a fost determinat să facă acest lucru din interese politice,
într-cf perioadă de ofensivă a catolicismului, fiind deci nevoit sa
iele_ concesiuni celor două sjajjg_cjttolice învecinate, Pojonia şi
a reunite în 13J0 sub aceeaşi conducere a regelui Ludovic cel
ii Ungariei.
mul episcop a fost Andrei Jastrzebiec din Cracovia, hirotonit în
rmător, care a stat mai mult în Polonia (în 1388 a fost mutat ca
> la Vilna, în Lituania), urmat de Ioan Sartorius (t 1394) şi Şte-
irtini-Zajaczek (t 1412), care se pare că nici n-au venit la noi,
Ŷămas în Polonia.
re anii 1375=l_39J..ajdpmnil Petiu_Muşai, care a stabilit scaunul
>c la Suceava, djejşăj/îrjy^ i său.
aţa bisericească în noul stat Moldova. Istoriografia noastră
i acum susţinea că sub Bogdan I şi Laţcu n-a existat o organizare
sască ortodoxă. Teza este inacceptabilă. Din moment ce Bogdan 1
rit biserica ŞfîntujLJ^ic^lae_dinJR^ău_ţi (iar tradiţia îi atribuie şi
Bogdăneşti, lîngă fosta capitală Baia), nu se poate concepe să nu
._Ungă__şme_pJ|aţăJbiseric^ adică un vlădică sau
u, care jjă_ slujească la Curte, ..şjLJiirotonească preoţi^ să jsfin-
biserici, într-un cuvînt, şa îndrume viaţa bisericească din noul
iependjenţJvloldova, aşa cum avea contemporanul său Nicolae
idru Basarab la Argeş. De asemenea, mije_p£aţe_admite ca Laţcu
iă fi acceptat înfiinţarea unei episcopii catolice_,la Sireţ, pentru
credincioşi catolici din ţara sa, iar pentru credincioşii ortodocşi,
rmau majoritatea covîrşitoare a populaţiei, să nu fi avut nici
irh, mai ales că soţia sa Ana şi fiica sa Anastasia au fost bune
<e, lucru de care se plîngea şi papa Urban V în 1372. ci, trebuie
să admitem ² ca şi în cazul Ţării Româneşti ², că

jjţn^frunte cu un singur ierarh^a_Jncepjiţ__ai titlul de episcop,

 fi°i 4e JSll?QE2îlt. Presupunem ² ca şi Dimitrie Dan şi alţi istorici ²
că primii ierarhi ortodocşi din şt^uJMiidependent Moldava şi-au avut
reşedinţa la Rădăuţi, avînd djŢepţjcatedrală bişgrica_cu_ hramul Sfîntul
NÎcoIae, ctitoria îui Bogdan I (unii istorici cred că şi scaunul domnesc
al luiT-togdarTirfost tot Ta "Rădăuţi). Cînd facem această afirmaţie, ne
gîndim la faptul că în^a doua jumătate a secolului al^xV-lea şi la în
ceputul celui următor, scaunul vlădicesc de la Rădăuţi era cunoscut în
documentele interne şi sub numele de «Mitropolia», deşi cîrmuitorului
i se spunea episcop. Deci, se acorda scaunului de acolo un titlu onori
fic, pe care îl avusese, de drept, cu un secol şi mai bine in urmă. Apoi,
faptul ca domnii.jmgldoveni^ excepţia lui Petru I)
au fost înqrop_aţi în biserica Sf. Nicolae vine tot în sprijinul tezei că
TaRadăuţi a fost iniţial scaunul de întîistătător al Bisericii din Moldo-
va, şi poate însuşi scaunul domnesc. In sfîrşit, un «Pomelnic (al) sfintei
Mitropolii Rădăutului şi sfintei mînăştirjx copiat în 1780, după un
exemplar mai vechi (publicat de prof. Petru Rezuş), înşiră pe domnii
moldoveni începînd cu Bogdan I, iar între vlădici, sînt înşiraţi, pînă la
Ioanichie al Rădăuţilor (primul atestat documentar, în 1472), alţi opt
vlădici. Aceştia erau : Njcolae, Ştefan, Iosif, Meletie, Lavrenţig, Grigo-
rie, Savqşi Ghelasie. întrucît pentru secolele XVI²XVIII numele şi
succesiunea ierarhilor sînt absolut exacte, n-avem motive să punem la
îndoială existenţa primilor opt ierarhi din Pomelnicul în cauză. Poate
după numele primului vlădică ² Nicolae ² catedrala din Rădăuţi, zi-
dită în timpul său şi al lui Bogdan I, a primit hramul Sfîntul Ierarh
Nicolae din Mira Lichiei.
Pentru a înţelege mai bine problemele legate de întemeierea Mitro-
poliei Moldovei, este necesar să facem o scurtă incursiune în istoria
Bisericii Ortodoxe din Haliciul învecinat (Valiţia de mai tîrziu). în 1349
cnezatele ruseşti de Halici şi Lvov au ajuns în stăpînirea regelui Cazi-
mir cel Mare al Poloniei (1333²1370), iar în 1352 hotarele Poloniei
s-au extins pînă la hotarele Moldovei de nord. Pentru credincioşii orto-
docşi ucrainieni din Halici, se crease un scaun episcopal încă de la
începutul secolului XII, sub jurisdicţia Mitropoliei de Kiev. Prin 1303
²1305 Episcopia a fost ridicată la treapta de Mitropolie, fiindu-i supuse
cîteva eparhii ruseşti, în 1328 era din nou episcopie, supusă Kievului,
în 1341 iarăşi mitropolie, iar în 1347 era pusă sub jurisdicţia Kievului,
pentru a treia oară, ca episcopie. După cucerirea Ţării Haliciului de
către poloni, regele Cazimir a cerut patriarhului ecumenic Filotei, în
1370, să ridice pe episcopul Antonie al Haliciului la treapta de mitro-
polit, ameninţînd că în cazul unui răspuns negativ va sili pe toţi ere-
şii ortodocşi ucrainieni din regatul lui să treacă la catolicism,
ceasta, regele polon ur mărea să rupă legăturile supuşilor săi or-i
din Ţara Haliciului cu scaun ul mitropolitan din Kiev şi Moşii,
indirect, să înlăture pretenţiile ducilor lituanieni şi ale cnejilor
mpra ţării Haliciului. în faţa ameninţării regelui polon, patriarhul
xlul său au acceptat, în mai 1371, reînfiinţarea Mitrop oliei de
_ pentru treia oară ² cu patru eparhii sufragane din ţinuturile
ului. în actul de numire al mitrop olitului Anto nie, patriarhul şi
ii îi puneau în vedere să se adreseze mitropolitului Ungrovlahiei,
olo, împreună cu el, să se facă alegerile şi hirotoniile». înseam-
Patriarhia se temea de o împotrivire  ierarhilor ruşi la reînfiin-
vlitropoliei de Halici şi mai ales la hirotonia de episcopi sufragani.
ebuie reţinut şi faptul că pînă prin secolele XIII²XIV exista o
oasă pop ulaţie românească în părţile Haliciului, cu o organizar e
ă şi bisericească ind ep endentă. în 1353 întîlnim un episcop cu
e Chirii Românul în oraşul Przemysl. Dată fiind situaţia Bisericii
3xe din Polonia învecinată, mai ales după 1371, trebuie să admi-i
primii ierarhi moldoveni, probabil Nicolae şi Ştefan ² trecuţi
lelnicul de care a fost vorba ² au fost hirotoniţi de episcopul de
devenit în 1371 mitrop olit, asistat de unul sau doi ierarhi din
il a învecinate.

 



 

 Y
  ±

ecume-
ilevenind la problemele bisericeşti ale Moldovei, reţinem că nu
3 exclusă existenţa unor ierarhi la Rădăuţi, sub Bogdan I şi ur-
săi, ierarhi care vor fi făcut faţă nevoilor imediate ale vieţii bi-
jti din noul stat. Dar aceasta nu era decît o primă etapă în pro-
de organizare canonică-bisericească a statului moldovean, nînd
sea ma de noile realităţi politice din cadrul statului, trebuia şi
pasul următor, adică înfiinţarea unei Mitrop olii cu o identi-
roprie, recun oscută de Patriarhia ecumenică şi de împ ăratul bi-
Y   
 

  



 Bisericii prin crearea
litropolii ² sub egida directă a statului creat de ro mâni şi pen-
inâni ² era unul din însemnele obligatorii ale indep endenţei şi
intrarea oficială a statului mold ovean în rîndul statelor euro-
;
u o identitate bine definită. Vu alte cuvinte, actul bisericesc tre-
a dobîndească şi o semnificaţie p olitică.
‡trivit ultimelor cercetări, Mj[ţrop_olia Moldovei a luat fiinjă,_cu
canonic recunoscut de Patriarhia ecu menică, înainte de septem-
^6 ea este atestată documentar p entru prima oară într-un
«Manual de cancelarie bizantin» intitulat "ExdeaiS vea (Expunere
nouă). Se presupune că~ace'st eveniment s-a petrecut prin anii 1381²
1386, deci în timpul domnieijui PetruMjugat (1375²1391) şi a patriar
hului ecumenic Nil (1379²1388). Cererea pentru înfiinţarea noii Mi-^ &
tropolii nu putea să vină decît din partea lui Petru Muşat, care, în cei
16 ani de domnie, s-a dovedit un priceput organizator al noului stat,
reuşind să-i ridice p uter ea şi prestigiul, dar şi ctitor al mînăstirii
Neamţ, poate şi al altor biserici sau mănăstiri. In orice caz, din mo
ment ce în septembrie 1386 Mitropolia Moldovei figura printre «pro- ^
vinciile eclesiastice bizantine», înseamnă că Petru Muşat obţinuse mai ‡
de mult acordul Patriarhiei pentru crearea ei. Am putea formula ipo- j &
teza că Patriarhia va fi trimis şi aici un mitropolit de neam grec, îna- I *
inte de 1386, aşa cum a făcut în Ţara R omânească în toată jumătateajci
a doua a secolului al XlV-lea. . 4ţrau
Dar în curînd a izb ucnit un con flict între P atriarhie şi statul mol-
dovean, în legătură cu titularul noii Mitropolii. La o dată pe care nu o
cunoaştem (1387 sau chiar mai tîrziu), mitropolitul Antonie al Haliciu-lui
(f 1391) a hirotonit doi ierarhi moldoveni, pe Iosif şi Meiefie, fireşte, la_
cererea domnitorului ţării, dar fără avizul Patriarhiei ecumenice.
Presupunem că Iosif este fostul episcop de Rădăuţi, consemnat pe locul al
treilea în Pomelnicul amintit mai sus. Probabil Meletie a fost hirotonit
ceva mai tîrziu, toţ_pentru Rădăuţi, cînd Iosif a fost mutat la Şu-£eava,
devenită capitala ţării, el fiind considerat ca «întîistătătorul»^
sau^jKmitro^plitul» întregii ţări. Hirotonia lor la Halici nu era necano-^.
nică sau ilegală (cum o va socoti Patriarhia), din moment ce Mitropolia x
Haliciului depindea canonic de Patriarhia ecumenică. Nemulţumirea \
celei din urmă se datora faptului că domnul Moldovei nu-i ceruse în
prealabil acordul pentru hirotonia celor doi la Halici, dar mai cu sea- 1 "
mă p entru fap tul că aceştia erau români de neam, Patriarhia urmîn d să
impună, ca şi în Ţara Românească, numai ierarhi greci. De fapt, în-<£ tr-
un act patriarhal din 1355 se prevedea ca pe viitor să nu se mai nu- ^
inească ierarhi locali, ci această cinste să fie rezervată exclusiv «pentru
cierul ridicat şi binecuvîntat de Dumnezeu din slăvită cetate a Constan-
tinopolului...». în situaţia creată în Moldova, exista teama ca Biserica
de aici, prin ierarhii ei hirotoniţi la Halici şi mai ales prin Iosif, consi-
derat de facto ca întîistătător al acestei Biserici, ar urmări o completă
«autocefalie» sau «independenţă» faţă de Patriarhie.
Aşa se face că noul patriarh ecumenic Antonie (ian. 1389²iulie
1390 şi aug. 1391²mai 1397, înlocuit cu un Macarie, în 1390²1391), a
trimis în Moldova, se pare în prima sa păstorie, pe un grec cu numele
 e, ca să cîştige bunăvoinţa domnului şi a clerului, în vederea
sale ca mrtropolit. Putem deduce că patriarhul considera scau-
opolitan vacant, din moment ce Iosif fusese hirotonit la Halici
izul Patriarhiei. Teodosie s-a reîntors însă la Constantinopol,
i un rezultat.
irma acestui eşec, patriarhul Antonie a transferat pe mitropoli-
mia de Mitylene (din insula Lesbos) la Mitropolia Moldovei,
i 1392²1393 (în martie 1393 semna actele Sinodului patriarhal
;ritul mitropolit al Mavrovlahiei»). In Moldova domnea acum
Muşat (1391²1394). Deci, Patriarhia voia cu orice preţ să impu-
[rec, pentru a înlătura eventuale surprize, în genul celei de la
înde, după moartea mitropolitului Antonie (1391), a fost ales în
u episcopul Ioan de Luţk, sprijinit de regele Poloniei Vladislav
împotriva Patriarhiei, care voia să impună pe mitropolitul grec
al Betleemului.
>st act arbitrar al patriarhului a nemulţumit şi mai mult pe
jni, care au respins pe mitropolitul Ieremia («l-au izgonit», cum
un act patriarhal de mai tîrziu), atunci cînd a venit să-şi ia
în primire, în prima jumătate a anului 1394. Drept răspuns, el
at anatema asupra întregii ţări : domn, ierarhi, boieri, preoţi şi
oşi. După ce s-a întors la Constantinopol, patriarhul a convo-
;ineu de 6 sau 7 milropoliţi, care au confirmat măsura luată de
şi au suspendat din funcţie pe cei doi ierarhi moldoveni, mai
acum erau sub anatemă.
s-a întîmplat cu Ieremia ? Se ştie că după căderea taratului bul-
rîrnovo sub turci (1393), Patriarhia bulgară de acolo a fost des-
iar ultimul patriarh, Eftimia, trimis în exil. în această situaţie;
bulgară a ajuns din nou sub jurisdicţia Patriarhiei ecumenice
rimis la Tîrnovo, ca locţiitor de mitropolit, tocmai pe acest Iere-
igust 1394). In anii următori solicita mereu Patriarhiei să i se
unul Moldovei, considerîndu-se mitropolitul ei canonic. :i,
conflictul Moldovei cu Patriarhia ecumenică se agrava. După în
scaunul domnesc a lui Ştefan Muşat (1394²1399), s-au făcut ri,
din ambele părţi, pentru aplanarea neînţelegerilor. In primă-ului
1395, domnitorul a trimis o solie la Constantinopol, în frun-
'rotopopul Petru, cu scrisori către patriarh, rugîndu-1 să ridice
a aruncată de Ieremia şi să recunoască pe Iosif şi pe Meletie
"hi canonici în Moldova. Scrisorile domnitorului nu s-au păstrat;
>s
c, m schimb, patru acte ale patriarhului Antonie, ţoale din mai
'n care rezultă că patriarhul refuza, în termeni categorici, recu-
noaşterea celor doi ierarhi. Prin primul act, patriarhul numea pe pro-
topopul Petru ² împotriva voinţei sale, după cum mărturisea Antonie
însuşi ² ca «exarh patriarhal» în Moldova, un fel de «locţiitor de
mitropolit», încredinţat cu «conducerea şi administrarea prea sfintei
Mitropolii a Rusovlahiei». Deci, avem încă o dovadă că Mitropolia
Moldovei exista şi că era considerată ca subordonată canonic Patriar-
hiei ecumenice. Protopopul Petru era învestit cu toate prerogativele
administrative ale unui ierarh, cu excepţia hirotoniilor, care urmau să
fie făcute după îndrumarea lui de către arhiereul pe care-1 va alege el
(exceptînd, desigur, pe cei doi).
Al doilea act era o scrisoare adresată domnitorului, prin care pa-
triarhul îi cerea să alunge pe cei doi ierarhi, înştiinţîndu-1 că a numit
pe protopopul Petru ca exarh «în Biserica mea care se află în ţara ta».
A treia scrisoare era adresată celor doi ierarhi aflaţi sub anatemă, că-
rora Ie scria în termeni categorici şi într-un limbaj care nu făcea cinste
unui conducător bisericesc, cerîndu-le să plece din Biserica Moldovei,
considerîndu-i, în continuare, «scoşi din demnitate şi afurisiţi, ca nişte
oameni călcători de lege şi răi, hoţi, adulteri şi tîlhari» (!). Le cerea apoi
să se prezinte la Sinodul patriarhal din Constantinopol pentru a fi jude-
caţi. A patra scrisoare era un fel de «circulară», adresată tuturor locu-
itorilor din «prea sfinţita Mitropolie a Rusovlahiei» : «preoţi, ieromo-
nahi, monahi, oameni de vază (boieri, n.n.) şi restul poporului creştin»,
aducîndu-le la cunoştinţă hotărîrile pe care le-a luat, făgăduind ridi-
carea anatemei, dacă vor alunga pe Iosif şi pe Meletie.
Se înţelege că scrisorile şi ameninţările patriarhului au rămas fără
urmări, iar protopopul Petru nici nu şi-a luat în primire slujba la care-1
îndatorase patriarhul împotriva voinţei sale.
în aceste frămîntări, în septembrie 1395, s-a ivit o nouă încercare
de aplanare a neînţelegerii, pornită de data aceasta chiar din partea pa-
triarhului ecumenic. Acesta, în înţelegere cu împăratul Bizanţului Ma-
nuil II Paleologul (1391²1425), a trimis pe mitropolitul de Mitylene
(deci urmaşul lui Ieremia la această Mitropolie) «în părţile Valahiei»
(eU ti (lepij TTJÎ BÂot/tas, probabil în Ţara Românească), spre a pune în
rînduială cele ce i-a spus patriarhul «prin viu grai, cum şi cele cuprin-
se în scrisorile către domnii de acolo». Avea şi o misiune politică,
Şi anume să se intereseze de posibilitatea realizării unei cruciade anti-
otomane. El urma să plece apoi «în părţile Mavrovlahiei (eU ii p.sp7j
xîjţ MaopoŞXaxtas), unde, cu cîtva timp înainte, iscîndu-se o pricină
din partea unor episcopi, s-a aruncat asupra lor afurisenia». Patriarhul
îi poruncea mitropolitului să nu facă nimic în privinţa ierarhilor, dar
 re la credincioşi, îi dădea dezlegare «să facă cum va socoti mai
păzind însă şi rînduiala canonică, deoarece numai aşa vor do-
tărire măsurile pe care le va lua». ;igur, mitropolitul din Mitylene,
n-a obţinut rezultatele aştepta-
moment ce, în ianuarie 1397, patriarhul a trimis ca «dichiu şi
în părţile Haliciului pe mitropolitul Mihail al Betleemului, care
iese acolo prin anii 1393 ²13 94 (în cazul episcop ului Ioan d e
3 care regele Vladislav voia să-1 pună mitropolit la Halici î m-
voinţei patriarhului, ceea ce a şi făcut în 1398). Acest Mihail
misiunea de a încerca o împăcare a lucrurilor în Biserica Moldo-
toate îndrumările date, se vede că nici misiun ea acestuia n-a
o î mpăcare în sensul dorit de Patriarhie, adică de a p une stă-
ie Biserica moldovenească.
pare că acesta a ridicat anatema arun cată asupra clerului şi a
ui, măsură aprobată şi de sinodul patriarhal. Acest lucru rezul-
-o scrisoare adresată în mai 1401 de patriarhul Matei mitropo- 
Jngrovlahiei (în acel timp păstorea Antim Critopol). Scrisoarea

j
ivă a fost pricinuită de plîngerea pe care o făcuse un preot din

;
a, anume Isidor, împotriva mitropolitului Ungrovlahiei care-1

1
ie la săvîrşirea celor sfinte, întrucît era hiroton it de Iosif al \ *
Ŷei, aflat sub anatemă. Patriarhul cu sinodul său au cercetat
reotului Isidor, hotărînd că el poate săvîrşi cele ale preoţiei,
acă a fost hirotonit de Iosif, căci «deşi acesta este sub învinui-
aste însă fără har sfinţitor, aşa încît să-i fie oprite hirotoniile»,
aşi scrisoare se relata că preoţii şi credincioşii au fost scoşi de
Ltemă de către sinodul patriarhal, excepţie făcînd boierii şi cei
dici. Ŷ;"
re ti mp, se pare că a intervenit p e lînga patriarh şi mitrop olitul
al Kievului, în vederea rezolvării neînţelegerii dintre Patriarhie .
ova, lucru ce rezultă dintr-o scrisoare p e care i-a adresat-o pa-
Antonie, în ianuarie 1397, în care vorb ea de «prea sfînta Mi-
! a Mavrovlahiei». Aplanarea neînţelegerilor s-a făcut cîţiva ani
siu, după moartea lui Antonie IV (-j- J397) şi urcarea pe scaunul
ial din Constantinopol a lui Matei I (1397 ²1410), precum şi
:uparea scaunului de domn al Moldovei de către Alexandru cel
00²1432).






 
Pasul făcut spre împăcare prin ‡a
anatemei aruncate asupra clerului şi poporului, în 1395, a fost le
un alt pas, hotărîtor, pe care 1-a făcut noul domnitor al Mol-
Alexan dru cel B un, Situaţia nu mai p utea sa dureze, căci nici
m o l d o ve n i i n u e r au li ni şti ţi ştii n d u -s e su b an at e m ă şi î n n eî n ţ el e g er e
cu cea mai în alt ă autoritate biserice ască a R ă săr itu lui ortod o x, d ar nici
P atriarhi a nu mai pu tea în gădu i ac eastă situaţie, care p ut ea fol o si pr o -
pa g an d ei cat ol ice, pi er zîn d d e su b i n fl u e nţa ei o ţ ar ă î n pli n ă d e z vo l -
ta r e. Ia r pe pl a n p oliti c, B i z an ţ u l a ve a n e vo i e a cu m , m a i m u lt c a o r i -
cî n d , d e o u nit at e a t u t u r o r cr e şti nil o r î m p ot ri v a n e cr e di n ci o şil or. A ş a
se e xplic ă d e ce solia tri m isă de A le xan dr u cel B u n la P atriarhia ec u -
m en ică, prin iunie sau iulie Î40 1, cu rug ămin tea de a recun oaşte pe mi -
tr o politul Io si f, a î ntî m p in at acu m t o ată în ţel eg erea. D ele gaţia, for m at a
di n « b oi e ri şi i e r o m o n ah i », a în m î n at pat ria rh ul ui M at ei I şi si n o d u l ui
său m a i m u lte scri so ri «şi a u r ă sp u n s şi p ri n vi u g r ai » t ut u r or în tr e bă -
rilor cu pri vi re l a Iosi f, la l o cu l său d e ori gin e şi la h ir ot o nia sa. S c ri -
sorile tri mise d in M old ova n u s-au pă strat. S e cu noaşte, în să, în parte,
cu p rinsul acest or a, din «carte a patriarh al ă» (gr a m at ă) î n mîn ată deleg a -
ţiei m ol d o ven e şi d in scri so ar e a ad r esată d e p at ri ar h lui A le xa n d r u c el
B u n , a mî n d o u ă cu d at a d e 2 6 i uli e 1 4 0 1 . A ce st e d ou ă a ct e, c u u n c u -
prins ase m ăn ător, ex pu neau pe scurt situ aţia din B iserica M old ovei. Di n
gr a m at a p a tri a rh al ă ² c ar e est e a c t ul d e r ec u n oa şt er e al î n tîi st ă t ăt o -
r u l u i M i t r o p ol i e i ² r ez u l t ă c ă s ol ii m o l d o v e n i a u re l a t at c ă vl ă d i c a
Io si f «n -a ve nit de altu nd eva, pr ec u m zice au u nii, pe cîn d a fo st hir oton i t
şi t ri m i s î n ţ a r ă a ce l Ier e m i a, ci est e l o c a l n i c ( ‡ţ oit i x o s) şi î n r u d ii c u
fa m i li a d o m n i t o a r e a ţ ă ri i ». S e a r a t ă a p o i că a fo st t ri m i s d e ei t o ţi l a
m itrop olitul H aliciu lui, «care luase în voire sin od ală spre a h iroton i
e pisc opi în episco piile R usiei M ici». S e m en ţi ona , d e ase me ne a, că Io si f
« a f o st h i r ot o n it d e a l H al i ci u l ui, î n că d e l a î n c e p u t, ca d r e pt e pi s c o p
în M ol d o vl ah i a şi n u în al t ă p ar t e ». R ei e se d i n a ce st e c u vi n t e c ă Io si f
n -a fost episcop d e C etatea Albă ( 'A oicpo xaaxp ov), cu m s-a su sţinut în
vech ea n oastră istori ogr afie, ci a fost hi rot onit direct pen tru M oldo va.
In tru cît u nii din me m brii si n o du lui « ave au m are în d oială » ca «n u c u m v a
lu cr u l să fi e într -alt ch i p », s -a h ot ărît să fi e tri m i şi în M o l d o va d o i
d e l e g a ţ i : i er o m o n a h u l V r i g o r i e ² i d e n t i fi ca t d e u n i i c e r ce t ă t or i c u
în v ă ţ at u l V r i g or i e Ţ a m b l ac , or i g i n a r di n T î r n o v o , vi it o r m i t r o p o l it al
K ie vu lui, ² şi d iaco n u l M an uil A rh o n, ca re să fa că o c ercetar e î n
legătu ră cu validitat ea hirotoniei mitro politului Io sif. N u se cun osc a m ă -
n u n t e c u pr i vi r e l a m o d u l î n ca r e şi - a u î n d e pli n it mi si u n e a î n M o l d o -
va c ei d oi t ri m i şi pa t r i ar h al i. D e sf ă ş u r a r e a u lt e ri o a r ă a f a p t e l o r ar a t ă
că ei s-au con vin s că tot ceee a ce relatase de legaţia m old o ve an a la
C on st an tin op ol cor esp u n d ea ad e vă rul u i. D rep t acee a, au p r ez ent at u n
r a p or t p atri a r h ul ui, pri n ca r e p r o pu n e au ri di c a r e a i n t er d i cţ i ei şi an a -
te m e i r o st it e m a i în ai n t e î m p ot r i va l ui Io si f şi r ec u n o a şt er e a sa c a mi -
t al Moldovei. Raportul lor va fi fost pus în discuţia sinodului
sfîrşitul anului 1401 sau începutul anului 1402. Doi membri ai
[ui s-au pronunţat în favoarea lui Iosif, iar alţi doi -² partizani
eremia ² s-au opus. Patriarhul Matei a recunoscut însă pe Iosif
ropolit al Moldovei. Decizia sa a fost contestată de Ieremia ca
nică. Aceasta a fost una din acuzele pe care le-au adus patriar-
idversarii săi, care au izbutit să-1 înlăture pentru un timp din
dar în cele din urmă a fost reintegrat. Mitropolitul Ieremia este
în acte prin 1407²1408, făcînd mereu demersuri pentru recu-
:ea sa ca mitropolit canonic al Moldovei.
ptul că în ultimele scrisori patriarhale nu se mai amintea de
)ul Meletie ne duce la presupunerea că el murise între timp.
asta s-a încheiat dureroasa dezbinare care dăinuia de atîţia ani
loldova şi Patriarhia ecumenică.
trivit unei puternice tradiţii, reşedinţa primului mitropolit al Mol-
i fost la biserica Mirăuţi din Suceava, ctitoria lui Petru Muşat,
în apropierea curţii domneşti. Acest lucru îl consemnează şi
Călugărul, în interpolarea sa la Letopiseţul lui Vrigore Ureche.
lucerea moaştelor Sfântului Ioan cel Nou la Suceava. Spre a con-
i mai mult caracterul de scaun domnesc şi mitropolitan al ora-
luceava, la îndemnul mitropolitului Iosif, Alexandru cel Bun a
ici. de la Cetatea Albă (lîngă strîmtoarea Kerci, la Marea de
moaştele Sfmtului Ioan cel Nou. După ultimele cercetări acest
i petrecut în anul 1415. Ioan fusese negustor grec în oraşul Tre-
a în Asia Mică şi suferise moarte de martir în Cetatea Albă, în
nului 1330, pentru că nu voise să abjure credinţa creştină, aşa
îndemnau tătarii, stăpînitorii de atunci ai cetăţii. Pe cînd alaiul
iştele sale se apropia de Iaşi, domnitorul, mitropolitul, boierii, o
e de preoţi şi credincioşi i-au ieşit întru întîmpinare la locul nu-
oiana Vlădicăi», însoţindu-1 apoi pînă la Suceava. Acolo, moaş-
. fost aşezate în biserica Mirăuţi. Un ieromonah Vrigorie, iden-
greşit pînă nu de mult tot cu Vrigorie Ţamblac, a întocmit o
să lucrare aghiografică despre viaţa şi patimile Sfîntului muce-
LIÎ, noul ocrotitor al ţării şi al Bisericii moldoveneşti. Mai nou,
r
edit ca acest Vrigorie este un moldovean, iar lucrarea a fost în-
i cîţiva ani mai tîrziu. Această Viată a Siîntului Ioan cel Nou,
in slavoneşte, este prima operă originală cunoscută în Moldova.
ştiri despre mitropolitul Iosif. Lipsa documentelor istorice nu să
cunoaştem o serie de fapte petrecute în timpul păstori-Pără
îndoială că el a fost cel care a sfinţit ctitoriile domnitorului
Alexandrvi cel Bun sau ale dregătorilor acestuia (Bistriţa, Moldo-
viţa ş.a.).
In calitatea sa de întîistătător al Bisericii moldoveneşti, avînd re-
şedinţa în capitala ţării, mitropolitul a devenit sfetnic domnesc. Astfel,
este amintit în sfatul domnesc din 2 iulie 1398, deci înainte de a fi
fost recunoscut de Patriarhie. Poate chiar în primii ani de domnie,
Alexandru cel Bun dăruia Mitropoliei moşia numită «Poiana Vlădicăi»,
unde s-a ieşit întru întîmpinarea moaştelor Sfîntului loan cel Nou (azi
satul Vlădiceni, com. Buciumi, lingă Iaşi). La 7 ianuarie 1403, Alexan-
dru cel Bun făcea o nouă danie Mitropoliei, şi anume satele Avereşti pe
Suceava şi Hărcica (sau Hreaţca) de lîngă Suceava, «pentru sănătatea
noastră şi pentru sufletele celor de mai-nainte sfînt răposaţilor domni».
La 7 ianuarie 1407, mitropolitul da «popii chir Dometian» mînăstirile
Neamţ şi Bistriţa ² numite «ale vlădiciei mele» ² «ca să fie nedes-
părţite una de alta». Prin acelaşi act, egumenul Dometian primea drep-
tul de a-şi alege singur urmaşul în stăreţie dintre călugării celor
două mînăstiri.
Mitropolitul Iosif este pomenit pentru ultima dată într-un hrisov
din 16 septembrie 1408, prin care Alexandru cel Bun dăruia două sate
«bisericii Sfintei Vineri care-i în tîrgul Romanului», Leucusăuţi şi Dra-
gomireşti, pe Moldova. Actul era scris în Suceava «în faţa preasfinţi-
tului mitropolit Iosif». Alte ştiri despre el nu avem. Dat fiind faptul că
prin anii 1416²1418 se găsea în Constantinopol un nou mitropolit al
Moldovei, care cerea recunoaşterea în scaunul de la Suceava, şi că vlă-
dica Iosif a întîmpinat moaştele Sf. loan cel Nou la Suceava în 1415,
putem presupune că el şi-a sfîrşit zilele prin anii 1415²1416.
El este pomenit şi în documentele de mai tîrziu, cum este hrisovul
lui Ştefan al II-lea din 6 iunie 1446, prin care dăruia mînăstirii Neamţ
«o mînăstire la Boiştea, unde a fost chilia vlădicăi Iosif şi unde sînt
călugăriţe». Mitropolitul Iosif va fi vieţuit un timp la această mînăstire
şi s-ar putea sa se fi retras către sfîrşitul vieţii aici, în schimnicie. Desi-
gur, a fost înmormîntat fie lîngă biserica Mirăuţi din Suceava, fie la
una din mînăstirile «vlădiciei sale», Bistriţa sau Neamţ.
V
     
Din cele expuse, se desprinde că în secolul al
KlV-lea existau în Moldova slujitori ortodocşi (protopopi, preoţi,
călugări, călugăriţe), cu lăcaşuri de cult, care, în mod firesc, tre-
buiau să aibă şi ierarhi.
Iosif, primul mitropolit cunoscut în Biserica Moldovei, era un
părnîniean, «"înrudit» cu domnii ţării, desigur călugărit şi pregătit în-
 P E RI O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V- X V II I)

năstire moldovenească. Lupta stăruitoare dusă de domn, de

:redincioşi cu Patriarhia ecumenică pentru recunoaşterea unui
Ait din propriul lor neam a fost încununată de izbîndă. Cura-
dovenilor de a izgoni un mitropolit grec trimis de Patriarhie
se împotrivi hotăririlor sinodului patriarhal dezvăluie o ma-Ŷ,
o experienţă bisericească pe care au dobindit-o într-un timp
lelungat. Avem deci toate motivele să presupunem existenţa
ie/i bisericeşti organizate din timpuri mai îndepărtate, tropolitul
Iosif, primul întîistătător al Bisericii Ortodoxe româ-in
Moldova, rămîne o mare personalitate bisericească, vred-3
pomenire.
B IB L I O VR A F IE ''

a r c : FRANZ MIKLOSICH şi JOSEPH MULLER, Acta Patrlarchatus CoiU

\tani, voi. II, Viena, 1862; CONSTANTIN ERBICEANU, Material pentru
ricească şi naţională a romanilor (extrase din Acta Patriarchatus Constan-
), în BOR, an. XII, 1889, p. 116²133; E. HURMUZAKI²N. IORVA, Docu-
itoare la istoria românilor, voi. XIV, partea I, Bucureşti, 1915; ACADEMIA
'.amente privind istoria României. A. Moldova, veacul XIV²XV, voi. 1
i), Bucureşti, 1954, LXXI + 530 p.; JEAN DARROUZES, Ektesis Nea. Ma-
nttakia du XlV-e siecle, în Revue des Etudes Byzantines, t. XXVII, 1969,
JEAN DARROUZES, Le registre synodal du Patriarcat byzantin du X/V-e
de paleographiqueetdiplomatique, Paris 1971, 396 p. + 64 pi. + Ies index;
ÎROUZES, Notitiae Episcopatuus Ecclesiae Constantinopolitanae. Texte cri-
>duction et notes, Paris, 1981, XVI -f- 521 p.; Voi. Fontes histohae daco-ro-
. Scriitori şi acte bizantine. Secolele IV²XV. Publicate de Haralambie Mi-
idu Lăzărescu, Nicolae Serbau Tanaşoca şi Tudor Teoteoi, Bucureşti, 1982,
P-
u cadrul general al problemei să se vadă : N. IORVA, Condiţiile de poli-
ală în care s-au întemeiat Bisericile româneşti în secolele XIV²XV, Bucu-,
25 p. (în An. Acad. Rom., Mem. Secţ. Ist., s. II, t. XXXV, nr. 14, p. 387²
"ISTANTIN C. VIURESCU, Tîrguri sau oraşe şi cetăţi moldovene din seco-
ea pînă la mijlocul secolului al XVWea, Bucureşti, 1967, 380 p.; SERV1U
ANU, Cnezate şi voievodate româneşti. Bucureşti, 1973, 114 p.; RĂZVAN
;ESCU, Bizanţ, Balcani, Occident la începuturile culturii medievale roma-
nele X²XIV), Bucureşti, 1974, 379 p.; PETRU REZUŞ, Contribuţii la istoria
lădăuţi, Bucureşti, 1975, 153 p. + 24 fig. ; ŞERBAN PAPACOSTEA,
Veneza i evul mediu românesc, Cluj-Napoca, 1988, 258 p.
r ă r i : NICOLAE DOBRESCU, întemeierea Mitropoliei şi a celor dinţii mănăs-
1 â
f ' Bucureşti, 1906, 128 p.; C. MARINESCU, îniiinţarea Mitropoliilor din
mnească ţi Moldova, Bucureşti, 1924, 22 p. (în An. Acad. Rom., Mem. Secţ.
t. XXXV, ;.!, p. 337²411); V. LAURENT, Aux origines de l'Eglise moldave,
ponte Jeremie et l'eveque Joseph, în Revue des Etudes Byzanfines, t. V,
58²170; SCARLAT PORCESCU, /osii, cel dinţii mitropolit cunoscut al i

dovei, în MMS, an. XL, 1964, nr. 3²4, p. 126²13S ; V. LAURENT, Le triepiscopat du
patriarche Matthieu I-er (1397²1410). Un grand proces canonique ă Byzance au de-
but du XV-e siecle, în Revue des Etudes Byzantinos, t. 30, 1972, p. 5²166; NICULAE
ŞERBANESCU, Mitropolia Moldovei şi Sucevei. Şase sute de ani de la prima men-
ţiune documentară a existenţei ei, în BOR, an CIV, 1986, nr. 9²10, p. 109²127 ; ŞER-BAN
PAPACOSTEA, întemeierea Mitropoliei Moldovei. Implicaţii central şi est-europene,
în voi. Românii în istoria universală, III, 1, Iaşi, 1938, p. 567²578; RÂZ-VAN
THEODORESCU, Implicaţii balcanice ale începuturilor Mitropoliei Moldovei, in
acelaşi volum, p. 543²566 (versiunea franceză, în RRH, t. XXIV, 1935, nr. 4, p. 267²
286) Î ŞTEFAN S. VOROVEI, Ia începuturile relaţiilor moldo-bizant ine, în acelaşi
volum, p. 853²879 (versiunea franceză, în RRH, t. XXIV, 1985, nr. 3, p. 183² 207) ;
CIPRIAN ZAHARIA, Iosil I Musat, întîiul mare ierarh român (Bucureşti), 1937, 296 p.
S l î n t ul I o a n c e l N o u c / e l a S u c e a v a : S 1 M I O N F L . M A R I A N , S i î n i ul l o a n cel Nou de
la Suceava, Bucureşti, 1895, 206 p.; ORESTE LUŢIA, Legenda Sîintului loan cel Nou de
la Sucea va în irescurile de l a Voroneţ, în rev. Codrul Cosminul ui, I, 1924, p. 279²
354; PETRU REZUŞ, Viaţa şi faptele Siîntului loan cel Nou de la Suceava, în MMS, an.
XXXII, 1956, nr. 6²7, p. 322²337; PETRE Ş. NĂSTUREL, Une pretendu oeuvre de
Gregoire Tsamblak: «Le maityre du Saint Jean le Nouveau», în Ac.tcs du premier
Congres internaţional des etudes balkaniques ct s'Kl-est euro-p e e n n e s, S of i a , 1 9 7 1 , p .
3 4 5 ²3 5 8 ; D A N H O R I A M A Z IL U, P r o z a o r a t o r i c ă î n l i t e r a t u ra româ nă v e c he , I,
Buc ure şt i , 1 9 8 6, p. 18 1 ²2 0 3.

-"''i>' ii/:-..‡
-91 ':,ŶŶ

9b .» '-‡

-iii ') ij Ŷ
1
:. ŶŶ "ff+--

«r
  O m


V VIATA BISERICEASCA A ROMÂNILOR DIN
TRANSILVANIA :OLELE XIV²XV ŞI ÎNCEPUTUL
SECOLULUI XVI



ă ocuparea treptată a Transilvaniei de

cQarqă SiC\i\in(£^"~^^mi.aTe\^QisSiţch catolice de~aici şi ²
:u ea ² o acţiune dejmgojxmg^ ^
ă de papi şi de regii Ungariei. încă dinjmmele decenii ale se-
ifxî-îea, s-au înfiinţat două episcopii latine, puse sub jurisdic-
jpiscopiei de Qg^ggea^una la Rji|lifigtir mutată în 1092_ la Qra-
Ja_Taşnad, mutată m^ujrtr^JajClu^iarîn 1092, la Alba Iulia,
ămas pînă azi. Odată cu acestea, s-au înfiinţat şjLciteva mînăs-
ice (Sîniob, Igriş, Cîrţa, Cluj ş.a.J.Jn 1191 s-a înfiinţat o «pre-
> la Sibiu, pentru saşii colonizaţi în Ardeal, supusă direct Ar-
)iei de Esztergom.
celaşi timp, regi^^Unciariei, de cele mai multe ori injşţigaji de
luat. Jeluriţe_rnă_suri_ de asuprire a Bisericii^Orţodoxe. De pildă,
papa Vrigorie IX (1227²1241) a trimis ca «legat apostolic»,
ia, pe episcopul îacob Prenestin, ca să îndemne pe rege să con-
i sau să nimicească pe «schismaticii» din regatul său. La 23 fe-
234, el a obţinut de la principele de coroană Bela (viitorul rege
un iurămînţ. prin care se obliga să_nimiceaşcă pe «toţi ere-
iîSlŞii creŞţirii»_djn ţaxa__sa_ şi să:i aducă sub ascultarea Biseri-
je. Către sfîrşitul anului 1234, acelaşi papă informa pe princi--
oroană Bela de existenţa acelor «pseudoepiscopi schismatici»,
geau chiar şi pe unii dintre credincioşii catolici aşezaţi pe te-
îpiscopiei cumanilor. __ .-_
jnod al__rjrelaţilor catolici întrunit la Buda înflJŢQIln cap. L?D.
elor sale, intitulat «Despre preoţii schismatici» (De sacerdoţi-
bus schismaticis), preciza că acestora «nu_jp esie
cult djirjuiejzejesj:,^^
cioşilor nu le este îngă duitj yijiijjj^^ dumneze-
iesc r sau"inntre în estfel de^^ap ^lejja^fivoie^să se aplice forţa împ o-
triva acestor preoţi;>.
Deosebit de activ în prigonirea Ortodoxiei s-a arătat /‡fQTlin; ?ihi
Ventili^.iţleqat apostolic» în Ungaria şi Cumania, în primul deceniu al
secolului al XTV-Ien. J^apa Ioan_XX£jni6^1334j a adresat mai irmîie
scrisori regelui CârQLESfierlI.3SrSn^r^^T0^1342) sau unor cîrmuilori
politici şi bisericeşti din Ungaria şi Transilvana, cu felurite^X^LruSiăji
privitoare la lupta lor._antioitQdas.ă. In acelaşi timp, a sprijinit activita-
tea prczelitista a celor două ordine călugăreşti care lucrau în Transil-
vania : predicatorii (dominicanii) şi minoriţii (franciscanii). Dar tot el
recomanda episcopilor catolici din Ungaria să trateze cu blîndeţe p e
cei convertiţi la catolicism şi să nu pretindă dijme pentru ca să nu-i
.piardă.
Regele Ludovjc_ cel_ Mare ({f 342X^-1382) a inaugurat o politică reli-
gioasă şi mai dură faţă de români, începînd cu anul 136&. Printr-un
prim act (28iuni©~13£6) refuza să mai recunoască cnejilor români ca-
litatea de nobili, dacă nu erau confirmaţi prin acte regale ; în schimb
cei confirmaţi erau îndatoraţi să participe ia acţiunile militare ale re-
gelui, dar şi să <;oxtennine» pe «valahi». Printr-un alt act (fără data
precisă) regele condiţiona dreptul de slăpînire asupra pământului şi re-
cunoaşterea calităţii de nobil de apartenenţa la confesiunea catolică.
In sfîrşit, prin al treilea act (20 iulie 1366), regele ordona nobililor şi
altor proprietari de p ămînt, cetăţilor şi oraşelor din comitatele C uvin
şi Caras (se pare că un ordin asemănătoar s-a dat şi către alte comi-
tate) să aresteze pe <>preoţii slavi sau schismatici» (ortodocşi n.n.), care
urmau să fie duşi în faţa comitelui Benedixt Hjmfy. în., aşteptarea unor
noi dispoziţii regala cu privire ia ei.
Reiese că prin aceste trei decrete regale, confesiunea ortodoxă era
scoasă în afara legii, iar românii înlăturaţi din viaţa politică a ţării;
totodată era recunoscută o singură confesiune, catolicismul.
Dispoziţiile menţionate mai sus au fost reluate de regele Şigis-..
rnjij3£Ld£.|aixemburg(1387²1437),care la 5 decembrie 1428, în urma stă-
ruinţelor călugărilor franciscani, a luat măsuri împotriva locuitorilor
ortodocşi din districtele C^rarisebe^.Mejiadia-şi- Haţeg. Se preciza ca
nimeni în acele ţinuturi nu putea deţine vreo proprietate, nici cu drep?
de nobil, nici cu drept de cneaz, decît «dacă va fi cu adevărat catolic
şi va urma acea credinţă pe care o crede şi o mărturiseşte Biserica ro-
 De asemenea se prevedea pedeapsa confiscării moşiilor nobililor
ilor care ar îndrăzni să adăpostească preoţi ortodocşi în distric-
tintite. Se interzicea apoi nobililor, cnejilor şi chiar ţăranilor de
.şi boteze copiii prin preoţi ortodocşi.
lîngă aceste măsuri care urmăreau distrugerea Ortodoxiei, s-au
^uri4^^xu,iatenşificarea a Sţiunii ,_4e,Ä4isJtru 3ere..a^uşitilpr. In
fost trimis împotriva husiţilor liin Ungaria (unii din ei se refu-
şi în Transilvania) profesorul minorit Iacob de Marchia, care,
de un grup de călugări înarmaţi, a cutreierat Transilvania şi
1. Pe lîngă husiţi ² pedepsiţi uneori cu moartea, ² inchizito-
sbutit să convertească şi cîţiva «schismatici», adică români orto-
desigur nobili. Se vede că acest Iacob a luat măsuri energice
iva ortodocşilor şi a husiţilor, căci a fost invitat de mai mulţi
ti catolici în eparhiile lor pentru distrugerea acestora.
i|^în_ş^coh]i^XI^-ri?mâniijprtodocşi nu erau obligaţi să plătească
3isericii catolicej^j^jxcej^ia^mb^ bisericeşti,
ăteau birurile iobăgeşti obişnuite stăpînilor lor. Acest lucru re-
intr-o scrisoare a papei către arhiepiscopii, episcopii şi abaţii din
a, trimisă din Avignon în 1328, în care le relata că românii con-
la credinţa catolică se lepădau de ea pentru că îndată după
tire erau supuşi la dijme, pe care nu le plăteau ca ortodocşi. Dar,
g£ţ_seco2,_ ierarhia catolică începe jşă pretindă dijme şi_dg_la_ro-
Acest abuz a constituit unul din motivele care au determinat
in _anul^ 1437.Tn a doua jumătate a se-se ia măsuri pentru
oprirea acestor abu- V din 1481 a lui Matei Corvinul, legea II
din 1495 a lui Vla-II). Dar în ultimii ani ai secolului acelaşi
rege Vladislav II a it ca şi românii ortodocşi să plătească
dijme capitlului catolic ba Iulia. ir toate aceste măsuri^de
jisup_rire_a Bisericii__ş_i a credincioşilor
j d j i i s ă la jezultatul dorit. Regii înşişi, deşFsprijineau
a papală de convertire la catolicism a ortodocşilor, n-au îndepli-
ru toiul măsurile de represiune preconizate de papi, căci alunga-
:hismaticilor» din Transilvania ar fi dus la pustiirea unor regiuni
L, ceea ce nu era în interesul stăpînilor feudali, care şi-ar fi pier-
rţa de muncă. Doar unii nobili şi cneji români din diferite părţi
ansilvaniei au trecut la catolicism, înstrăinîndu-se apoi şi de
ii din care făceau parte, datorită măsurilor care s-au luat mereu
nu poată deţine proprietăţi decît aceia care mărturiseau credinţa
:
ă (chiar şi în prima jumătate a secolului al XVI-lea întîlnim
(+,&&%O -../0s-.V.1&%234
răpiri de moşii de la ortodocşi, care erau date catolicilor). Acţiunea
prozelitistă catolică_a pierdut din intensitate după JlSgg^anul dezastru-
luî~de la Monaci, apoi după 1_541, cînd statul ungaria f^ost transformat
de turci în paşalîc, iar Transilvania devine principat autonom sub suze-
ranitate otomană,_încetînd" cu totul după 1556, anul suprimării Episco-
piei Tomano-caţplice dijiJuba Iulia şi a altor aşezăminte _catplice din
Transilvani a. __
Sub raport politic-constituţional, reţinem alte momente însemnate
din istoria Transilvaniei. In urma răscoalei ţărăneşti din 1437 s-a înche-
iat cunoscuta «uniune frăţească», numită în mod curent «Unio trium
nationum», formată din nobili, saşi şi secui. înţelegerea a avut de la
început un sens «social», de clasă, fiind îndreptată împotriva ţăranilor
şi numai în al doilea rînd avînd rol «extern», de apărare a ţării împo-
triva turcilor. Treptat, aceste trei «naţiuni» îşi delimitează teritorii
proprii în cadrul Transilvaniei, adică îşi împart ţara în trei, nobilimea
însuşindu-şi «comitatele» (care din «regale» vor deveni «nobiliare»),
secuii «pămîntul sau ţara secuilor» (organizat în «scaune»), iar saşii,
«pămîntul regesc» sau «crăiesc» (Fundus Regius sau Konigsboden),
organizat tot în scaune.
Trebuie notat că «naţiunile» secuilor şi saşilor au avut de la în-
ceput şi un sens etnic. In privinţa primei naţiuni, la început ea cuprin-
dea pe toţi nobilii, inclusiv pe români. Dar, cu timpul a primit şi ea un
înţeles etnic, prin aceea că au fost ridicate la rang nobiliar numai ele-
mente de neam maghiar şi de credinţă catolică. Datorită acestui lucru,
treptat nobilimea românească s-a catolicizat şi maghiarizat, condiţii
esenţiale pentru a fi «nobil». In felul acesta, practic «naţiunea nobili-
mii» începe să fie formată numai din maghiari.
Sub raport juridic, reţinem faptul că după răscoala ţărănească din
1514, condusă de Vheorghe Doja, Dieta din Pesta a adoptat o serie de
măsuri care au agravat situaţia ţărănimii dependente din Ungaria şi
Transilvania. Erau riguros formulate sarcinile feudale, se stabilea ro-
bota la o zi pe săptămînă, iar ţărănimea dependentă era legată de glie,
fără drept de strămutare. Măsurile respective vor fi codificate în 1517
de juristul Ştefan Werboczi, încît ele vor fi cunoscute fie sub numele
său, fie sub acela de «Tripartitum» ² codul în trei părţi.


 




  



îri_
măsuri represive, Biserica Ortodoxă şi-a continuat activitatea în rîndul
credincioşilor ei, avînd biserici, rnînăstiri, preoţi, protopopi, egumeni
ŞL A^Hh^ In secolele XIII²XV întîlnim
seamă de biserici şi mî-

 

 


 PERIOADA A TREIA (SECOLELE XIV-XVIII)

|ţj de Eiâîiâi dinţr_e care majoritatea dăinuiesc jjînă azi.

adă neîndoielnică despre_prezjmţa §i_conţinuitaţea noas-
aeleaguri, în .ciuda atîtor yicişjţiidjsi.
sine înţeles că la aceste biserici slujeau preoţi ortodocşi,
otopopi, iar în mînăstiri vieţuiau călugări sau călugăriţe,
i
egumeni.
„
lâni, mai ales în Ţara Haţegului, teritoriu asupra căruia
‡ şi-a extins stăpînirea mai tîrziu şi unde s-a menţinut
puternică organizaţie socială, politică şi bisericească
cu cneji şi protopopi români. De pildă, într-o inscripţie din
leşcoperită în biserica din Streisîngeorgiu (jud. Hunedoa-
emnat şi numele preotului Naneş, cel mai vechi nume de
:ut în Transilvania. La 2 iunie 1360, cu prilejul unui scaun
âT~românilor_ din_jdistrictul Haţeg, sîn^ amintiţi 12 cneji, 6
om şi protopopul Peţru_din_Ostrov şiÄp.reoţii Zampa din
)a!c din bensuş^pragpmirjdin Tuştea şi Bale din Peşteaaa.
judeca, tot în Haţeg, un proces pentru o proprietate, între
Dobrotă din Rîu-Bărbat şi Barb, fiul lui Leel, din acelaşi sat.
soare a călugărului minorit J^l^elY_LMjJtLâlv, din 1456, aîlăm
îşi păstiau cu sfinţenie credinţa şi obiceiurile strămoşeşti
predicilor unui protopop cu numele Petru din părţile Hune-
L5Q6) --gra_numit ca protopop în Hunedoara preotul Petru din.-^^
.. O serie de alţi preoţi din Ţara Haţegului sînt atestaţi docu-
:e sîîrşitul secolukii al XV-lea. In Maramureş sînt consem-
il Miroslav, în 1364, apoi alţii, în secolul următor, unii din ei
1 de «nobili».
loment ce existau protopopi ortodocşi, înseamnă că era şio.
i bisericească. Trebuia să existe deci din cele mai vechi tinv
te_bisericeşîi mai înalte, adică episcopi, care să sfinţească lă-e
^ncEinafeTsâu să hirotonească pe cei care urmau să slujească
umărul mare al bisericilor şi preoţilor transilvăneni duce în
>ede spre această concluzie.
r dacă am admite că scaunul episcopal de la Dăbîca şi-a înce-
înţa după ce statul ungar şi-a extins stăpînirea asupra voievo-
Lui Velu, în secolele următoare au putut exista ierarhi orto-
alte părţi ale Transilvaniei, care să fi avut grija duhovnicească
cioşilor români de aici. Existenţa lor se impune mai ales în aşa
^«Jâri»_diiLiliferitele părţi ale Transilvaniei, atestate_ documen-
e( 0
: ^ -&IH, ca a Bîrsei, Făgăraşului, Haţegului, Maramureşului
SlŞlliciele».riojnenite în secolul XIV şi începutul celui următor :
 VIAŢA BISERICEASCA IN TRANSILVANIA (SECOLE1.*.

Făgăraş, Hunedoara, Haţeg, altele în Zarand, Banat, Bihor, Sătmar.,

CrâsrîaT^ChToaf, Cluj, Rodna etc, la care se adaugă voievodatul..)£&&**:
rnu^eşîHuT«[re~â"supravieţuit ca instituţie românească pînă în secolul
al XlV-lea.
S-6²KiîLe²ÎBlre^>area '‡ c*ne s* inţea atîtea biserici şi cine hirotonea
preoţii români, cine instituia protopopii pe care îi întîlnim în atîtea
acte~^nedievaîe ? De altfel, în voievodatul Transilvaniei, în fruntea
căruia se aflau uneori şi voievozi de neam român, precum şi în,«ţările»
mai sus pomenite rămase mult timp în afara stăpînirii regilor Ungariei
(Maramureş, Haţeg, Făgăraş etc), existau condiţii prielnice pentru des-
făşurarea vieţii bisericeşti ortodoxe, deci şi pentru existenţa unor vlă-
dici români.
O
 
 V   în 1978_s^a_Jfâcut o descoperire de mare
însemnătate la mînăsţirea_Rîmeî (jud. Alba) care aduce lumină şi în
această problemă. Este vorba de o inscripţie care consemnează numele
m
S5!lrului zu gravi^M4Uâ«aiit4ib, deci na.autohton, a^oi
scris eu

păcătosul rob al lui Dumnezeu Mihul, adică zugravul de la Crişul Alb,

cu încuviinţarea arhiepiscopului Vhelasie... anul 1377, luna iulie 2».
Rezultă că în acel an, cîrmuitorul bisericesc al românilor ortodocşi
transilvăneni era arhiepiscopul Vhelasie, primul ierarh ortodox român
înseamnă că exista şi
aici o organizare bisericească la fel cu cea din teritoriile româneşti
extracarpatice, în frunte cu un mitropolit. Desigur el nu avea recu-
noaşterea Patriarhiei ecumenice aşa cum au obţinut-o cei din Ţara Ro-
mânească şi Moldova. Această descoperire importantă djice_la conclu-
zia căprezumtivii.ierarhi de la Dăbîca sau cel menţionat


^ j u avut urmaşi, care şi-au stabilit reşedinţa vlădiceas-
că în alte părţi, acolo unde le îngăduiau împrejurările politico-sociale.
Nu ştim dacă VJielaşie sta la Rîmeţ sau in,, altă par|g^Ş-ai putea însă
ca eT* să ii făcut parte din obştea călugărilor acestei mînăstiri.
 
`  ±
Avem însă şi anumite ştiri docu-
mentare despre existenţa unor ierarhi ortodocşi în Transilvania. Iri
fnînăstire ortodoxă în satul Peri (azi în R.S.S.
4  5 4   
Ucraineană), cu_hramuî^flnhjOShan!ghei Mihail, ctitorită de doi fraţi
ŞTAgjji.Dragoş sj Drag, dinŶ Bedeu. Acest Drag os esţe_viUorul conducător
A J ă l i ^ u p ă ce urmaşii lui au. fost alunga^de Bogdan Vodă
nepoţii săi ²- Balită^şi Drag ² au ajuns" comiţi ai
 P E R I O A D A A T R E I A ( S E C O L E L E XI V - X V II I)

ureşului, Ugocei şi Sătmarului şi mari proprietari de moşii în

comitate din Ungaria de est şi Transilvania, [iţă şi Drag au
refăcut şi vechea ctitorie a familiei lor din Peri, iid-o cu trei sate
şi alte proprietăţi. în primăvara anului 1391, plecat la
Constantinopol, ducînd o scrisoare semnată şi de fra-i, prin care
cereau ca mînaşţixea_cţiţorită de ei să fie declarată iîghie
patriarhală. La <^^Ş^gu§LlirL3§V Paţr i.arhul Antonie IV ‡1390 şi
1391²1397) a emis un tomos, prin care declara mînăs-avropighie,
atîrnîrid deci direct_ de patriarh. Pe egumenul Paho-i învestit cu
titlul de exarh patriarhal, avînd unele atribuţii re-s episcopilor
: să înveţe pe preoţi şi credincioşi, să judece pro-bisericeşti, să
sfinţească biserici. Excepţie
Äcare deshwr^rau şfaftsttfi.d(î « făceau numai hiro-
^âc*r*patrîârhai am 13917 Jurisdicţi tflfl.Jflfiflfr. Pomeniţi.
în ia egmnenului-
exar_h__din..Peri idea_pesţe mai multe ţinuturi dir^ nordul
Transilvaniei: I^aram^i-iocea^ Bej^a^SăjaJ^ .Cjgeu,Unguraş şi
AJjmajul^bjh^an. Tot
patriarhul Antonie a numit pe ieromonahul Simion ² din ace-
jiăstire ² în scaunul mitropolitan vacant al Haliciului, cu drep-
exarh peste acel ţinut, iar după moartea lui, cei doi fraţi-ctitori
nputerniciţi să aleagă un alt cîrmuitor al Bisericii de acolo. în
:esta, Patriarhia ecumenică a dobîndit dreptul de patronat asu-
or mase de credincioşi români. Stavropighia patriarhală din Peri
îlinit apoi un rol însemnat în viaţa religioasă şi culturală a româ-
ransilvăneni.
pune întrebarea : cine erau «arhiereii locali» pe care-i aminteşte
ii patriarhal din anul 1391 ? La prima vedere, am fi înclinaţi să
i că este vorba de mitropolitul de Halici sau de unul din cei patru
ini ai săi, între care mai apropiat era cel din Przemysl (în 1353
iscop aici Chirii Românul). Este adevărat că Maramureşul era
in apropierea Haliciului, cel mai însemnat centru bisericesc orto-
n jur. Dar mînăstirea din Peri era mult mai apropiată de Transil-
cu drumuri mai accesibile decît înspre Halici (unde trebuia să
că peste Carpaţi). Ne-am exprimat şi în alt loc părerea că lajpă;,
Ŷ^rul stăpînirii lui Velu, unde s-au descoperit ruinele unor bi-
ele prin secolele IX²XI, a existat un episcop ortodox, trimis de
hla afn Constantinopol, date fiind legăturile lui Velu cu Bizan-
ai tîrziu, în_l2051 _într-o scrisoare; a £aj3eillnocenţiu JIL_se_făcea
re de o episcopie ortodoxă «pe moşiile fiilor cneazului Bîlea», ²
in părţile Hunedoarei ², iar în 1377 era pomenit arhiepiscopul
'te HI inscripţia de la Rîmeţ. Iată deci atîtea mărturii din care
 VIAŢA ai&ERICEASCA IN TRANSILVANIA (SECOLELE XIV²XV) 293

rezultă că în ţinuturile de la răsărit de Tisa, locuite de români, existau

ierarhi ortodocşi încă din secolele X²XI, iar «arhiereii locali» amintiţi
in actul patriarhal din 1391 păstoreau în Transilvania.
Două informaţii istorice din secolul al XV-lea, privitoare la mî-
năstirea Sfîntul Mihail, constituie pentru noi alte mărturii în sprijinul
acestei teze. Astfel, în 1456²1458 era egumen al mînăstirii Simion
Sălăjanul, în timpul căruicTTofmtorii autohtoni şi coloniştii din Cîmpu-
lung (pe Tisa) răpeau din păşunile, pădurile, ogoarele şi fîneţele minăs-
tirii Peri şi ale altor mînăstiri învecinate. La plîngerea egumenului,
corniţele Maramureşului i-a obligat să le restifuTe"şî""să" plătească o
amendă în bani. Numele egumenului, Simion Sălăjanul, îi arată origi-
nea transilvană, ceea ce dovedeşte că mînăstirea gravita spre Transil-
vania, şfnu spre Halici.
In ultimul deceniu al secolului al XV-Jea, episcopul rutean Ioan de
la Muncaci (azi Mucacevo, în R.S.S. Ucraineană) încerca să limiteze
cît mai mult drepturile de exarh ale egumenului Ilarie din Peri, care s-a
plîns regelui Vladislav II al Ungariei (1490²1516). La procesul judecat
la Buda, înaintea regelui, pentru stabilirea jurisdicţiei egumenului*
exarh şi pentru dijmele încasate de la credincioşi, ecjumenul Ilarie a
cîştigat procesul, la care episcopul Ioan nici nu s-a prezentat. La 14
mai 1494, regele Vladislav a dat un hrisov egumenului Ilarie, p ri n
care-i confirma privilegiile din 1391, cu condiţia £a.a.t4-ţ«s®fe«efe-#i«^s»a-
şn jui, sa dea cinsTea;. cuvenita episcopului :d& Muncaci, «iar arhiepis-
copului din Transilvania, celui de acum şi celor viitori, să-i acorde
supunerea şi ascultarea cuvenită, ca unor superiori ui săi». Putem con-
jChide că dacă în 1494 «superiorul» egumenului din Peri era «arhiepis-
copul Transilvaniei», «arhiereii locali» din 1391 erau tot de aici.
Ioan de Caffa. Abia în a doua jumătate a secolului al XV-lea sînt
atestaţi documentar alţi ierarhi ortodocşi în Transilvania. Primul dintre
aceştia a fost Ioan : stabjliţjîn oraşul Hunedoara înainte de anul 1456.
După părerea unor cercetători, Ioan era descendentul unei familii ro-
mâneşti din Caffa ² azi Feodosia, lingă Cherci, în Crimeea, ² unde
apar documentar mulţi români în ser viciul factoriei geno veze. N-ar
fi ex clus ca el să fi păstorit un timp chiar în Caffa Crimeii ca preo t
sau chiar ca ierarh. A plecat de acolo, fie p entru că oraşul era stăpînit
de genovezii catolici, fie din pricina primejdiei tătare sau turceşti. Pro-
babil a fost numit episcop (sau mitrop olit) al românilor transilvăneni
cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara, stăpînul cetăţii de aici (în 1453 şe
terminaseră Lucrările de reamenajare a cetăţii). Pînă în ianuarie 1456,
 ±÷OaOO÷O`÷Y@÷@÷‘

Ioan îşi cumpărase casă în Hunedoara, avînd şi alte bunuri

le, şi făcea vizite canonice în satele româneşti din părţile de
Transilvaniei. Probabil biserica românească cu hramul Sfîntul
!, ridicată pe la mijlocul secolului al XV-lea, îi slujea drept
lă vlădicească. N-ar fi exclus să fi stat şi în mănăstirea Prislop,
ucenicilor Sfîntului Nicodim, situată la vreo 15 km de Hune-

r tocmai în acest timp îşi desfăşura activitatea în Transilvania

;orul Ioan Capistrano (Viovanni Capestrano). Acesta a fost che-
Iancu de Hunedoara şi de arhiepiscopul catolic maghiar în Un-
ncă din 1453, pentru ca să predice o cruciadă împotriva turcilor.
1 în Transilvania, a fost neplăcut impresionat de mulţimea româ-
pădureţi şi schismatici». A trecut prin mai multe sate de pe
inferior al Mureşului, obligînd, sub grele ameninţări, pe toţi ca-
nobili şi dregători, precum şi pe episcopii din Oradea şi Alba
;ă ardă bisericile româneşti de pe moşiile lor şi să alunge pe
români care nu voiau să primească botezul catolic. Dispoziţiile
rămas fără rezultat, căci dintr-o însemnare a călugărilor mino-
ese că «românii se puteau converti foarte greu, fiindcă pseudo-
lor ii dăscăleau într-una cu rătăcirile lor, iar aceştia, la rîndul
iu învăţătură de la prea răul şi vicleanul vlădică Ioan de Caffa,
'episcop cu autoritate supremă în popor». Prin «pseudopreoţi» şi
oepiscopi» desigur trebuie să înţelegem pe preoţii ortodocşi şi
dica Ioan.
timp ce era într-o vizită canonică în părţile Devei, Şoimoşului
vei (ultimele două în jud. Arad, pe malul drept şi, respectiv, stîng
Ŷeşului), în ianuarie HŞfLvlădica Ioan a fost arestat din ordinul
n de Capistrano şi trimis la Timişoara, la Ian cu de Hunedoara,
fost închis, iar în februarie a fost dus de către Capistrano la
Peste cîteva zile însă, minoritul Szekely Mihâly atrăgea atenţia
pistrano că orice încercare de convertire a preoţilor români este
ică. El acuza de acest insucces pe protopopul Petru, care, prin
i însufleţite, îndemna pe preoţii români să-şi păstreze credinţa
xă. în ce priveşte convertirea credincioşilor, arăta că aceasta nu
ea face decît după expulzarea preoţilor ortodocşi şi dacă li s-ar
:e românilor scutiri de dări şi de dijme.
ar toată lucrarea inchizitorială desfăşurată de Capistrano a rămas
nea, pentru că acesta a murit în octombrie acelaşi an (Iancu de
oara murise în august, răpus de ciumă, ca şi inchizitorul). Se
:ă Biserica ortodoxă a intrat de îndată în toate drepturile ei, căci
 VIAŢA BISERICEASCA IN TRANSILVANIA (SECOLELE XIV²XV) 295

spre sfîrşitul aceluiaşi an, Ladislau Hwniade, fiul lui Iancu, a permis cre-
dincioşilor ortodocşi din Hunedoara să-şi refacă biserica, arsă odată
cu casa vlădicii Ioan de către «cruciaţii» lui Capistrano, în aprilie
1456.
Arestarea ierarhului ortodox din dispoziţia lui Iancu de Hunedoara
se pare că se datora unor împrejurări momentane : el avea nevoie de
sprijinul lui Capistrano în predicarea cruciadei împotriva turcilor, mai
ales că în 1454 începuse campania antiotomană în Serbia, terminată cu
strălucita victorie pe care a repurtat-o asupra lui Mahomed II, la Belgrad,
în iulie 1456. O scrisoare a lui Szekely Mihâly către Ioan Capistrano sţă
mărturie că Iancu de Hunedoara luase aceste măsuri împotriva
conştiinţei sale. Numitul călugăr îi scria că numai după lungi stăruinţe
din partea sa şi a castelanului Lipovei, au putut obţine ordinul prin care
dispunea să fie arestaţi preoţii hirotoniţi de vlădica Ioan, catehizarea şi
rebotezarea lor în ritul apusean. Acelaşi procedeu va fi fost folosit şi în
cazul arestării lui Ioan.
Fără îndoială că el nu a fost episcop, ci «mitropolitul» sau «arhi-
episcopul» românilor ortodocşi (în actele medievale mitropoliţii români
apar sub denumirea de episcopi), aşa cum a fost şi Vhelasie cel din anul
'377.
Ştiri despre alţi vlădici. In 1479 apare un nou ierarh pentru orto-
docşii din Transilvania : mitropolitul Ioanichie. Numele său, sub forma
«Iowannychik metropolitanus Nandoralbensis», apare într-o diplomă
dată de regele Matei Corvinul, la 20 martie ilJiLPrin această diplomă,
dată la rugămintea lui Ioanichie, regele scutea pentru totdeauna pe
preoţii ortodocşi români din Maramureş de orice dări către stat, pre-
cizîndu-se că ei erau «supuşi pomenitului mitropolit». S-au purtat multe
discuţii în vechea noastră istoriografie asupra acestui ierarh. Unii
istorici susţineau că este vorba de un mitropolit Ioanichie din Belgra-
dul Serbiei (Nandor Alba), care ar fi avut jurisdicţia şi asupra credin-
cioşilor români din Maramureş. Alţi istorici, urmînd pe Petru Maior,
susţin că dintr-o greşeală a cancelariei s-a scris Nandor Albensis în
loc de Alba Iuliensis, deci mitropolitul Ioanichie şi-ar fi avut reşedinţa
în Alba Iulia. Teza este inacceptabilă, căci n-a existat pe atunci o mi-
tropolie românească la Alba Iulia, lucru ce nu l-ar fi îngăduit nici
episcopul catolic de acolo. în sfîrşit, alţi istoriei (Şt. Meteş, Şt. Lupşa
s.a.) socotesc că Ioanichie ar fi fost sîrb de neam, refugiat din pricina
expansiunii turceşti undeva în Maramureş, cu reşedinţa probabil la
Peri, avînd jurisdicţie peste sîrbii din Ungaria, dar şi peste românii din
 ±÷OaOO÷O`÷Y@÷@÷‘

reş. Teza istoricilor din urmă, de asemenea, trebuie privită cu

Mai degrabă s-ar putea formula ipoteza că este vorba de un
Î «Nandorensis», adică din Nandru (Nandor), sat situat la 10²
e Hunedoara, deci ar fi un succesor imediat al lui Ioan cel din

îgătură cu scutirea de dări acordată preoţilor maramureşeni,

i prin legea 3 din 15 iulie 1481, Matei Corvinul a scutit pe toţi
ii, fără nici o deosebire, de dijma catolică. în 1480, a ameninţat
papa cu trecerea Ungariei la Ortodoxie. Pe de altă parte, în
iău, însăşi acţiunea prozelitistă catolică a slăbit mult din in-









  &    Pînă nu de mult, în istorio-
oastră bisericească se fixase opinia că înainte de anul 1488 se
în Feleac lîngă Cluj un «episcop grec» cu numele Marcu, care
se o casă şi alte bunuri imobile (grădină, fîneţe, ogoare) de la
Vasile, căruia i-a înfiat fiul, pe Danciu, pe care 1-a hirotonit
i preot, iar în cele din urmă 1-a călugărit şi 1-a hirotonit arhie-
LÎndu-i în scaun sub numele de Daniil.
-un sludiu mai dezvoltat, am ajuns la constatarea că la Feleac
sediul unei «episcopii» oarecare, cum s-a crezut mult timp în
afia noastră bisericească, nici n-a fost «mutată» Mitropolia de la
(cum credea pr. prof. Ştefan Lupşa), ci aici şi-au stabilit sediul,
proximativ şapte decenii, mitropoliţii ortodocşi români ai Tran-
L Cu alte cuvinte, Feleacul reprezintă o etapă bine determinată
:ia aceleiaşi instituţii, adică a Mitropoliei Transilvaniei. Faptul
‡a avut de la început acelaşi sediu nu trebuie să ne surprindă,
i voievozii Transilvaniei nu aveau aceeaşi reşedinţă ci, de re-
Ŷo stabileau acolo unde îşi aveau domeniile. Acelaşi lucru l-au
mitropoliţii Transilvaniei, adică stăteau fie în mînăstirea lor
nie, fie undeva în apropierea autorităţilor politice, obicei întîl-i
ţările româneşti extracarpatice (Argeş ² Tîrgovişte ² Bucu-
Suceava ² Iaşi) sau în celelalte ţări ortodoxe, căci potrivit ca-
r şi rînduielilor ortodoxe, autoritatea bisericească urmează în-
ia celei politice. Deci, aşa cum Ioan de Caffa s-a aşezat la
ara, unde Iancu îşi ridicase cetatea, existentă şi azi, probabil
ii său Matei Corvinul a cerut mitropolitului ortodox al Transil-
‡& se aşeze lîngă Cluj, oraş care a ajuns sub el la o deosebită
itate economică şi politică.
 V IA ŢA 3 IS E R I C E A S C A IN T R AN S ILVA N IA (S E C O L E L E XIV² XV) 2 97

Feleacul este atestat documentar Î%H §H^ locuitorii săi avînd mai
de mult însărcinarea de a păzi drumul cfenegoţ dintre Cluj şi Turda,
fn acest an, regele Ludovic cel Mare al Ungariei a scos satul de sub
autoritatea voievodului Transilvaniei şi a dregătorilor săi, alipindu-1 la
oraşul Cluj şi punîndu-1 sub speciala sa ocrotire. Privilegiul respectiv
a fost întărit apoi în 1415 de regele Sigismund de Luxemburg, iar în
1468, de Matei Corvinul. In 1478 tot Matei, iar în 1509 Vladislav II scu-
teau pe locuitorii Feleacului de orice dări către stat, ţinînd seama de
serviciile de pază pe care le făceau, ocrotind pe călători şi pe locuitorii
Clujului de hoţi şi răufăcători. Situaţia privilegiată a satului, cît şi
faptul că era situat în imediata vecinătate a Clujului, explică aşezarea
reşedinţei mitropolitului ortodox al Transilvaniei la Feleac.
Primul ierarh cunoscut la Feleac a fost Daniil. Este pomenit, în
această calitate, într-o însemnare pe un_ Tetraevanghel slavon cu urmă-
torul cuprins : «Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu lucrarea Sfîn-
tului Duh, s-a savîrşit acest Tetraevanghel din porunca Prea Sfinţitului
nostru arhiepiscop chir Daniil, în zilele marelui crai Matia. S-a scris pe
numele Feleacului, aproape de oraşul Cluj, unde şi biserică a zidit, cu
hramul Preasfintei Maici Paraschiva, în anul 6997 (== 1488), luna octom-
brie 25 zile». Probabil jridjrea_ noii catedrale arhiepiscopale din Feleac
sg_ţerminase tot cam pe atunci, jar arhiepiscopul Daniil îi dăruia acest
'retraevanghel. în anul J49J jTetr^evangjieluljijosţ _ffijjffijffifaja^ jd.o, rjflta
unui dregător al lui Ştefan cel Mare, după cum arată o altă inscripţie
slavonă: «Robul lui Dumnezeu Isac vistiernicul a ferecat acest Tetra-
evanghel pentru Mitropolia din Feleac în anul 1497 decembrie». -..,,.
La o dată care nu se poate stabili cu certitudine, mitropolitul Daniil
adresa o scrisoare lui Urs Petru, judele Braşovului, şi celor 12 pîrgari
ai oraşului, prin care îi ruga să-i adune cîte trei ducaţi de la credin-
cioşii «de legea noastră grecească», ce trăiau necununaţi,, conscrişi de
preotul Nicola de la biserica Sfîntul Nicolae din Şchei. în semnătură
şi în sigiliu apare titlul său de ^mitropolit».
Ŷ Desigur pe Daniil îl avea în vedere şi hotărîrea regelui Vladislav II
din 14 mai 1494, prin care egumenul Ilarie de la mînăstirea Sfîntul
Mihail din Peri era supus «arhiepiscopului din Transilvania», care era
superiorul său ierarhic. Probabil Daniil şi-a încheiat păstoria în ultimii
ani ai secolului al XV-lea sau în primii din cel următor.
Socotim că urmaşul_său_a fost Marcu, pomenit într-un act mult mai
tîxziu, din 25 decembrie 1550, dat de judele şi juraţii oraşului Cluj, ²
 ±÷OaOO÷O`÷Y@÷@÷‘

a unui proces ², preotului Ioan din Feleac, fiul «episcopului»

Prin acest act se recunoştea preotului Ioan dreptul de moştenire
bunurilor rămase de la tatăl său. Din actul respectiv aflăm că
! moşteniri le-a cumpărat din proprii săi bani un episcop grec cu
‡ Maieu, de la Vasile preotul român, anume tatăl pomenitului
-> Danciu, în timp ce Danciu era tînăr şi cleric al aceluiaşi episcop
pe care numitul episcop Marcu, dintr-o deosebită afecţiune, 1-a
ca pe un copil de suflet şi i-a dat sus-numitele moşteniri, cum-
cu banii săi proprii şi i le-a lăsat ca să le stăpînească în veci»,
i se cunosc alte lucruri despre acest Marcu. Se poate formula
că era un «vlah» sud-dunărean, trimis probabil ca mitropolit în
vania de domnitorul Radu cel Mare al Ţării Româneşti şi de
patriarh ecumenic Nifon II care, prin 1503²1505, a procedat la
lizarea Bisericii din Ţara Românească. In această lucrare să-
în Ţara Românească, se va fi ţinut seama de faptul că mitropo-
ngrovlahiei avea şi calitatea de «exarh al Plaiurilor şi a toată
a».
sigur acel Marcu, venind la Feleac, se va fi integrat în mediul
;a românesc, aşa cum au făcut şi alţi ierarhi străini care au acti-
ţârile noastre.
Dbabii a păstorit pînă prin anul 1516, cînd o inscripţie slavonă
in biserica din Feleac, scrisă în acel an, pomenea un alt mitropo-
a Feleac. Era scrisă de preotul Filip din Haţeg, «în zilele mitro-
ni chir Şt.». Se observă însă numai iniţiala numelui acelui «mi-
t», care a fost citită IJI (ŞT). De aceea, s-a presupus că e vorba
mitropolit cu numele Ştefan. Lectura acelei iniţiale trebuie să fie
: însă cu rezerve, căci în slavoneşte nu se scria Ştefan, ci Stepan
a ip). S-ar putea însă ca acest ipotetic Ştefan să fie numele de
r al unui alt ierarh de la Feleac, consemnat în patru acte date
celaria Clujului medieval sub numele Danciu. intr-un act cu data
de 26 ianuarie 1534, cîţiva români din Feleac ;au mărturie că
preotul Ioan era fiul şi urmaşul legitim al epis-i Danciu, ceea
ce înseamnă că moartea acestuia se petrecuse de In actul din 25
decembrie 1550 de asemenea era menţionat >pul» Danciu,
precizîndu-se ce bunuri îi reveneau fiului său Ioan, în Feleac.
Alte ştiri nu mai avem despre el. Nu ştim nici ce i avut ca
vlădică, pentru că pe cel de Danciu, primit de la botez, ai putea
folosi, acesta nefiind trecut în sinaxar. Probabil, ca unul
 OO `÷Y÷O`YOO`@OO`÷Y@÷@÷‘ 

care va fi activat mult timp ca preot de mir, căsătorit, a rămas în

amintirea consătenilor săi sub numele «Danciu», fapt pentru care a
iost consemnat şi în acte sub acelaşi nume. Arătam mai sus că numele
său de călugăr putea fi Ştefan.
Dintr-un act cu data de 15 martie 1538, în care Danciu era pome-
nit din nou, rezultă că în scaunul mitropolitan al Transilvaniei păstorea
atunci Petru, «episcop român din Feleac», rudă cu înaintaşul său Danciu,
probabil nepot de soră. Probabil Petru a fost hirotonit prin 1537 la
Tîrgovişte, de mitropolitul de atunci al Ungrovlahiei, Varlaam. Nu ştim
cît a păstorit. Nu mai avem alte ştiri despre el. Fără îndoială că Petru
şi-a încheiat păstoria înainte de 25 decembrie 1550, căci actul dat
atunci de Cancelaria Clujului nu-1 mai amintea. In orice caz, cu el se
încheie şirul mitropoliţilor transilvăneni care şi-au avut reşedinţa în
Feleac. Deşi Marcu, Danciu şi Petru apar în actele latineşti menţio-
nate ca «episcopi», trebuie să-i socotim tot ca mitropoliţi, cum au fost
atît înaintaşii cît şi urmaşii lor.
Din cele de mai sus, rezultă că avem cinci mărturii istorice sigure
că la Feleac s-a stabilit sediul Mitropoliei transilvane pentru aproape
şapte decenii : însemnarea de pe Tetraevanghelul din 1438 scris din
dispoziţia «arhiepiscopului» Daniil, inscripţia de pe ferecatura aceluiaşi
Tetraevanghel, care era al «Mitropoliei» din Feleac, semnătura «mitro-
politului» Daniil în scrisoarea către braşoveni, demnitate care apare
şi în sigiliul pus pe aceeaşi scrisoare, ştirea oferită de actul din 15 mai
1494, care amintea pe «arhiepiscopul din Transilvania», inscripţia din
1516, aflată în biserica din Feleac, care amintea un «mitropolit» al
cărui nume este greu de descifrat.
Presupunem că hirotonia, mitropoliţilor Transilvaniei se făcea în
Ţara Româneasca, deoarece încă din mai 1401, mitropolitul Ungro-
vlahiei (poate Antim Critopol) era numit de patriarhul ecumenic «exarh
a^ţoaţă Ungaria şi al Plaiurilor», prin «Plaiuri» înţelegînd Transilvania.
Dreptul de exarh al mitropoliţilor Ungrovlahiei asupra celor din Tran-
silvania se reducea la hirotonia vlădicilor de aici, poate şi la înzes-
trarea cu Sfîntul Mir şi cu moaşte pentru noile biserici, dar mai ales
ia grija pentru păstrarea tezaurului de credinţă ortodoxă. Din punct
de vedere administrativ, Biserica Ortodoxă Română din Transilvania
avea rînduielile ei specifice, o deplină autonomie, fără să se observe
vreun amestec în treburile ei interne din partea Mitropoliei Ungrovlahiei.
 Y
     
In secolele XIV²XV, românii transilvăneni au
ntinuat să aibă propria lor organizare bisericească. Numărul mare
biserici, mînăstiri, preoţi şi protopopi ortodocşi români arată
aici a trebuit să existe şi un ierarh, care să hirotonească pe
ei preoţi, să rînduiască protopopi şi să sfinţească biserici. Din
tele şi inscripţiile cunoscute pînă în prezent, rezultă că în Tran-
vania exista o Mitropolie românească ortodoxă, ca şi în Ţara
mănească şi Moldova. Astfel, o inscripţie descoperită la mînăs-
ea Rîmeţ consemnează numele arhiepiscopului Vhelasie, în anul
?7, primul ierarh român cunoscut cu numele în teritoriile intra-
patice. Din puţinele acte privitoare la mînăstirea Sfîntul Mihail
i Peri, reiese că în 1391 în Transilvania existau alţi ierarhi
rhiereii locali»), iar în 1494 era amintit un «arhiepiscop» ortodox
Transilvaniei. înainte de 1456, păstorea vlădica Ioan, cu reşedinţa
Hunedoara, înlăturat de inchizitorul papal Ioan Capistrano. In
79 este amintit mitropolitul Ioanichie, care avea jurisdicţie şi peste
nanii maramureşeni. In ultimele două decenii ale secolului. al
-lea şi în prima jumătate a celui de al XVI-lea, sediul Mitropoliei
odoxe a Transilvaniei s-a stabilit ² pentru aproximativ şapte de-u
iii ² 7a Feleac, unde au păstorit mitropoliţii Daniil, Marcu, Dan,-.
(Ştefan ?) şi Petru.
BI BLI O V R A FI E.

: v o a r e : TIMOTEI CIPARIU, Documente istorice bisericeşti, în «Arhivul pen-

logie şi istorie», Blaj, 1870, nr. XXXIX, p. 775²780; NICOLAE IORVA, Docu-
româneşti din arhivele Bistriţei, I²II, Bucureşti, 1899²1900, CXVI + 103 p. (I)
C + 147 p. (II)- NICOLAE IORVA, Şteian cel Mare, Mihai Viteazul şi Mitro-
rdealului, în «An. Acad. Rom.», Mem. Sect. Ist, s. II, t. XXVII, Bucureşti, 1904,
reprodus şi în voi. Studii asupra evului mediu românesc, Bucureşt i, 1984, -
399) ; ATANASIE MARIENESCU, Izvoare pentru istoria bisericească orto-
asc. II, Sibiu, 1911, 56 p.; ACADEMIA R. S.R., Docum ente privind istoria
ii. C. Transilvania, 6 voi. (1075²1350), Bucureşti, 1951²1955. i c r ă r i
g e n e r a l e : NŢiCOLAE IORVA, Sate .şi preoţi dm Ardeal, Bucu->02, 349 p. ;
AUVUSTIN BUNEA, Ierarhia românilor din Ardeal şi Ungaria, 34, 307 + VI
p.; VASILE MANVRA, Ierarhia şi Mitropolia Bisericii române nsilvania şi
Ungaria, Sibiu, 1908, 127 p. ; ŞTEFAN METEŞ, .Istoria Bisericii ii religioase
a românilor din Transilvania şi Ungaria, voi. I, ed. II, Sibiu, 1935, + 596 p. (toate
depăşite).
1
c r ă r i s p e c i a l e : Z. PÂCLIŞANU, Propaganda catolică între românii din
?i Ungaria înainte de 1500. Studiu istoric, Blaj, 1920, 31 p. (extras din «Cul-
?ştină», an. IX, 1920, p. 4²34); ŞTEFAN LUPŞA, Catolicismul şi românii din
fi Ungaria pînă la anul 1556, Cernăuţi, 1929, XV + 103 p. (extras din «Can-
i- XXXIX, 1928, nr. 11²12, p. 352²396 şi an. XL, nr. 1²2, 1929, p. 86²143).
 VIAŢA BISERICEASCA IN TRANSILVANIA (SECOLELE XIV²XV) 301

VRIVORE NANDRIŞ, Despre mînăstirea din Peri, în rev. «Vraiul românesc», an

fi, nr. 2, 1928, p. 21²26; ZENOVIE PACLIŞANU, Cîteva contribuţii la istoria mănăs-
tirii din Perii Maramureşului, în voi. Închinare lui Nicolae Iorga, Cluj, 1931, p. 333²
335 ; V. F. RAFIROIU, Mînăstirea din Peri, Oradea, 1934, 48 p.; RADU POPA, Zm
kirchlichen Organisation der Rumănen in Nordsiebenbiirgen im Lichte des patriar-
chalischen Privilegiums von 1391, în Ostkirchliche Studien, Wurzburg, XXIV, 4, 1975 p.
309²317; DAMASCHIN CORAVU SEVERINEANUL, Mănăstirea din Peri şi im.
portanta sa istorică, în MO, an. XXXIV, 1982, nr. 7²9, p. 496²514.
SILVIU DRAVOMIR, Cei mai vechi protopopi români, în R.T., an. V, nr. 19²20,
1911, p. 531²534; Z. PACLIŞANU, In jurul ierarhiei românilor ardeleni în secolul
XV, în R.I.R., voi. XIII, 1943, fasc. 2, p. 9²16; ŞTEFAN LUPŞA, Biserica Ortodoxa
Română din Ardeal şi Ungaria în veacul XV, în M.A., an. I, 1956, nr. 3²4, p. 268²277; an.
II, 1957, nr. 3²4, p. 219²229 şi an. III, 1958, nr. 1²2, p. 71²86; VICTOR POPA,
Consideratiuni critice cu privire Ia Mitropolia Transilvaniei din SLCOI UI al XV-lea
şi al XVI-lea şi a raporturilor ei cu Moldova, în M.B., an. VIII, 1958, nr. 7²9, p.
387²436; MIRCEA PÂCURARIU, Începuturile Mitropoliei Ortodoxe a Transilvaniei,
Bucureşti, 1980, 152 p. ; EUVEN ARĂDEANUL (VLUCK), Din istoria eparhiei Aradului
şi Hunedoarei de, la mijlocul secolului al XV-lea, în M.B., an. XXXII, 1982, nr. 1²3, p.
85²91 ; LIANA TUVEARU, Biserica mănăstirii Rîmeţ, în Repertoriul picturilor murale
medievale din România (sec. XIV ² 1450), partea I, Bucureşti, 1985, p. 149²172.
cc>  
c c







6/?!*<£>


.h:.:.:.in iji;:;. '/.. [ulu ;Ŷ; S al

›V

 



Y÷±@÷O `@

 `÷YOa',O
Yaa÷@O`OO

mele ştiri despre viaţa mînăstirească la români. S-a susţinut

mp în istoriografia noastră bisericească şi profană că viaţa
ilă la noi ar fi început numai din a doua jumătate a secolului -
lea, prin mijlocirea slavilor sud-dunăreni şi că adevăratul ei
ietor pe pă mînt româ nes c ar fi fost Sfîntul Nicodim de la
a. Cercetările mai noi au infirmat cu totul această ipoteză,
îd ca la noi a existat o viaţă monahală cu mult înaint e de
;a mînăstirii Vodiţa de către Nicodim.
e adevărat că în ţările slave sud-dunărene exista o străveche
ălugărească. în_ Bulgaria, a trăit, în secolul X, vestitul pustnic
ş la Rila, cinstit după moarte ca sfînt ocrotitor al Bulgariei,
troducerea unei vieţi călugăreşti în această ţară, cu pravilă
îială deplină, s-a făcut abia în secolul XIII, sub înrîurirea mo-
ului athonit. De pildă, viitorul mare patriarh bulgar Teodosie
:ut ucenicia la Athos, apoi a întemeiat cîteva mînăstiri în

sîrbi, viaţa mînăstirească s-a introdus odată cu consolidarea

, în a doua jumătate a secolului XII, sub despotul (jupan)
NemanjeT(1186²1196), care a zidit mînastirea Studeniţa, în
, precum şi Hilandarul la Muntele Athos, iar fiii săi Sava,
arhiepiscop al Serbiei, şi regele Ştefan II (1196²1227) au
at mînastirea Jicea. Ir£ Rusia, cea mai însemnată aşezare mo-
a fost Lavra Peşterilor (Pecerska) din Kiev, înfiinţată în se-^
de Antonie, părintele monahismului rusesc. In amîndouă
lave sud-dunărene precum şi în Rusia, viaţa monahală a fost
 O `@`&Ya ""

puternic influenţată de Muntele Athos, cel mai însemnat centru mo-

nahal răsăritean, despre care avem prima ştire documentară di n
anul 963.
Monahismul românesc este mult mai vechi decît al vecinilor
noştri slavi. Din paginile precedente, am constatat existenţa unor
«călugări sriţi» ² adică din ^provincia Scythia Minor, Dobrogea de
azi ² din secolele IV²VI. In teritoriile intracarpatice, îndată după
anul 1000, voievodul Ohtum a^ridicat...o_rnînăstire cu hramul Sfîntul
Ioan Botezătorul, în cetatea Morisena, în care au fost aduşi «călu-
gări greci», deci ortodocşi, în frunte cu un egumen. După 1028²
1030, Cianadinus, biruitorul lui Ohtum, a ridicat o nouă mînăstiro
ortodoxă, cu hramul Sfîntul Vheorghe, la Oroszlanus, în care au fost
aduşi călugării din mînăstirea Sfîntul Ioan, cedată unor călugări latini.
In aceeaşi perioadă, s-au întemeiat şi alte mînăstiri ortodoxe în Unga-
lia şi Transilvania, care au dăinuit mult timp. In 1204 de pildă, papa
Inocenţiu III cerea episcopului catolic din Oradea să cerceteze mînăsti-
ri le «călugărilor greci» din regatul Ungariei, aflate în ruină, să vadă
dacă se pot reorganiza chiar prin acei călugări sau dacă se pot reuni
într-o episcopie catolică.
Fără îndoială că, în afară__de aceste aşezări monahale atestate
istoric, vor fi existat şi altele. Feluriţi pustnici sau sihastri de nea m
român vor fi trăit prin locuri retrase, prin peşteri, prin poienile ascunse
al<; codrilor, respectînd pravila vieţii călugăreşti. Bisericuţele de la
Bagarabijjeştera zisa a Sfîntului Nicodim de la Tismana, chilia jui
Janiil Sihastrul de la Putna, peşterile de la Ialomicioara, Bistriţa-Vîlcea,
bisericuţele Tupesţri^3inpărţile Sjîlaju,lui( Buzăului, de la Cib, jud.
Alba, de la Vărădiajn..Banat, altele în părţile Orheiului, sînt mărturii
de veche viaţă sihăstrească, trăită de pustnici de neam român.
In sprijinul vechimii aşezărilor monahale româneşti \rine şi topo-
nimia, căci nrulţe nume de sate şi de locuri confirmă existenţa unei
vieţi_rnoncihale la noi din timpuri străvechi. însuşi numele de «sihăs-
tria» asociat cu al unor mari aşezări monahale din Moldova (Neamţ,
?Hil!âi²Şficu, Suceyiţa_§.a.), ca şi cuvîntul «pustie», pus în legătură cu
u
Jl§le_JaînMştiri din Ţara ÄRomâneasca, sînt o dovadă în acest sens.
Tntr-un hrisov din 12 martie 1399 al domnului moldovean Ştefan, întîl-
nim numele satului Poiana Călugăriţei. La acestea se adaugă alte nu-
'niri de localităţi: Călugăreni (peste 15), Călugăru,_Călugări, Valea Că-
lugărească, Călugăriţa, Călugăreasa, Chilia, Chilii,,. Chilieni, Chiliile,
^ySăfiilMi-MmăŞtioara, Schitu şi numeroase altele, toate dovedind ve-
chimea monahismului românesc.
Avem însă şi dovezi documentare care confirmă existenţa unei
i călugăreşti în Ţara Românească înainte de venirea Sfîntului Nico-
aici, deci înainte de ridicarea marilor mînăstiri româneşti. Se ştie
n "secolul al XlV-lea s-a dezvoltat, îndeosebi la Athos, cunoscuta
rare de renaştere spirituală şi teologică, isihasmul (vjouxîa ² linişte),
astă mişcare mărturisea credinţa că printr-o contemplare continuă
igăciune se poate realiza o mai mare apropiere de Dumnezeu. Pen-
aceasta, se recomanda retragerea călugărului de lume, meditaţia
acere, şi rostirea neîncetată a «rugăciunii lui Iisus» şau_«a inimii»
lamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine
itosul») ca să se ajungă la .o stare de concentrare şi de pace lăun-
t. Cei mai de seamă reprezentanţi ai acestei mişcări au fost Sfinţii
[orie Palama (f 1360), urmat de Nil Cabasila (f 1361), Simeon
429), toţi trei arhiepiscopi ai Tesalonicului, şi alţii. După unele
ute pe această temă, isihasmul a fost proclamat ca doctrină oficială
itriarhiei ecumenice, într-un sinod ţinut în biserica Vlaherne din
stantinopol (27 mai 1351). De acum înainte, mitropoliţii şi episcopii
aparţineau de Patriarhie s-au recrutat mai mult dintre adepţii
tei învăţături. De la Athos, spiritualitatea isihastă s-a răspîndit în
ăstirile din Bulgaria, Serbia, Rusia şi ţările române. In acest nou
curent de trăire duhovnicească au fost atraşi şi unii gări de neam
român. De pildă, s-a dovedit că între călugării care acut ucenicie
pe lîngă Sfîntul Vrigorie Sinaitul (-j- 1346), în aşeza-sihastă de la
Paroria, în apropiere de Adrianopol, au fost şi români.
însuşi cuvîntul românesc sihăstrie (ca şi derivatele sale : sihastru,
stresc) ² cu rezonanţa lui de mare vechime şi caracterul ]ui
ilar, răspîndit în toate regiunile ţării ² derivă din ^ ou^aot^pia
iocuri de liniştire), ceea ce constituie o dovadă că isihasmul a fost
cunoscut la noi şi că a influenţat intens viaţa monahală din ţările
îneşti.
în 1359, înjhoţărîrea sinodală de transferare^ a lui Iachinţ de la
na în scaunul Ungrovlahiei (desigur jel însuşi un isihast) se pxeve"
ca «toţi clericii din acea ţară şi toţi cei sfinţiţi călugări şi laici să-1
Lite şi să i se supună lui». Acest text dovedeşte existeîîţaTîn acel
Ŷ a unui număr însemnat de călugări, din moment ce ei formează
din cele trei categorii de locuitori amintite : preoţi, călugări, laici.
tîrziu, în actul din august 137.2,, Äpentru alegerea lui Hariton ca
opolit al Ungrovlahiei, se preciza că el are dreptul «să aşeze pă-
duhovniceşti şi egumeni la cinstitele lăcaşuri de acolo».



Biserica mănăstirii Putna,

ctitoria lui Ştefan cel Mare, necro-
pola sa şi a familiei, ridicată între
iii 1466-1470, sfinţită la 3 sep-
îmbrie 1470 de mitropolitul
feoctist I. Este în plan triconc,
|ivînd pentru prima oară în Mol-
lova camera mormintelor (grop-
niţa) şi pridvorul închis. Recon-
struită între anii 1654-1662, apoi
pe la mijlocul sec. XVIII, sub
mitropolitul Iacob Putneanul şi
restaurată în anii din urmă.

Biserica din Voroneţ, una

din capodoperele artei medievale
româneşti, ctitoria lui Ştefan cel
Mare din anul 1488, construită în
plan triconc, cu turlă pe naos,
zugrăvită în exterior în 1547, cînd
i sa adăugat şi un pridvor închis.
Restaurată între anii 1961-1965.
din Borzeşti - jud. Bacău,
tefan cel Mare din anii
plan dreptunghiular, fără
igată decoraţie a faţadelor
:aturi oarbe şi firide, cera-
:ă etc, ancadramente la
gotic).

Sf. Cruce din Pătrăuţi,

efan cel Mare din 1487,
i mici, în plan triconc,
naos; pictură interioară
 Biserica din Arbore - j. Suceava, ctitoria lui Luca Arbore, pîrcălab de Suceava (1503), de
plan longitudinal, fără turlă. Pictura interioară a fost executată de Dragoş, fiul preotului Coman
din Iaşi, în anul 1541.
Biserica înălţării din mănăstirea Neamţ, ctitoria lui Ştefan cel Mare din 1497, monumentul
cel mai reprezentativ al epocii sale. Este construită în planul specific bisericilor moldoveneşti
din a doua jumătate a secolului XV, avînd cinci încăperi: pridvor închis, pronaos, gropniţă, naos
şi altar. în exterior se observă contraforţi masivi din piatră făţuită, ferestre în chenare gotice,
arcaturi oarbe sub cornişă.
Nicodim, pentru mănăstirea Humor.
Domnitorul are plete blonde şi ochi
albaştri, îmbrăcat într-o mantie de bro-
card roşu deschis, cu fire de aur, fiind
redat îngenunchiat, oferind Evanghelia
Sf. Fecioare Măria, aşezată pe tron, cu
pruncul Iisus în braţe.

Biserica din Bălineşti, ctitoria logo-

fătului Ion Tăutu (1492-1493), construită
din piatră şi cărămidă, cu plan drept-
unghiular, fără abside laterale, cu un turn-
clopotniţă scund pe latura de sud, în drep-
tul intrării în pronaos. Are o bogată deco-
raţie exterioară, remarcîndu-se brîul cu
discuri de ceramică smălţuită de sub cor-
nişă, împodobită cu fresce în interior de
VaVriil ieromonahul şi ucenicii lui, în
1493.
 Biserica mănăstirii Tismana, ridicată
de ieromonahul Nicodim, cu ajutorul domni-
torului Radu I, reconstruită de Radu cel Mare
la începutul secolului XVI, apoi refăcută în
1844-1849. Este construită din piatră şi cără-
midă, în plan triconc, cu turle pe naos şi
pronaos.

Biserica domnească din Curtea de

Argeş, începută de Basarab I şi terminată de
fiul său Nicolae Alexandru (mijlocul sec.
XIV). Are planul în formă de Äcruce greacă
înscrisă", vizibil în exterior la acoperişurile
bolţilor semicilindrice; este construită din
cărămidă aparentă (trei rînduri), care alter-
nează cu piatra brută (un rînd).

ÔÔÔ
 ðm
Ë

Vedere generală a mănăstirii Cozia, pe

malul Oltului. în faţă, paraclisul construit de
egumenul Amfîlohie în 1583.

Biserica mănăstirii Cozia, ctitoria lui

Mircea cel Bătrîn (c. 1387-1388). Este con-
struită din piatră necioplită care alternează cu
trei rînduri de cărămidă, în plan triconc, cu o
turlă pe naos. Pridvorul deschis s-a adăugat în
timpul lui Constantin Brîncoveanu (1707). în
exterior se observă o bogată decoraţie în
piatră (rozete, ancadramente la ferestre etc).


Biserica Sf. Nicolae din Rădăuţi,

ctitoria lui Bogdan I (c. 1359-1365),
cu un plan bazilical, fără turlă, întărită
cu contraforţi. Pridvorul a fost adău-
gat de Alexandru Lăpuşneanu în
1559.

^ Biserica de lemn din Volovăi

J- Suceava, ctitorită, după tradiţie ae
Dragoş Vodă (mijlocul sec. XIV) 1 ln
comuna Putna - j. Suceava.
ntîmpinarea moaştelor Sf. Ioan cel Nou de la Suceava de către Alexandru cel Bun
nicii săi, mitropolitul Iosif cu membrii clerului, în 1402. Frescă în biserica
mănăstirii iţa (c. 1595-1596). Ò ß

Biserica Sf. Treime din Şiret, prima biserică cu plan triconc din Moldova,
:ruită din piatră brută, faţadele avînd un frumos decor din ceramică smălţuită.
 Biserica din Densuş _ j. Hunedoara, ctitoria cnejilor locali, construită din pietre şi
lespezi funerare aduse din Sarmisegetusa romană (sec. X-XIII). Deasupra naosului se
ridică un turn.

Biserica din Leşnic - j. Hunedoara, ridicată îm jurul anului 1400 de cneazul Dobre
Românul, de tip sală, cu valoroase picturi de epocă.
 
:ripţia descoperită în biserica din Streisîngeorgiu ² j. Hunedoara,
sînt consemnate numele preotului Naneş şi al zugravului Teofil,
şi anul 1313²1314. Este cea mai veche pisanie din arta medievală
ască.
 Biserica din Vurasada - j. Hunedoara, cti-
torie cnezială din secolul XIII. Este construită
din piatră bruta. Altarul şi naosul au o formă
patrulobă, deasupra lor ridicîndu-se o turlă
pătrată. Ulterior sa adăugat tinda şi turnul clo-
potniţă cu un foişor de lemn.

.ti,

si»
Biserica din Strei - j ‡?«££££
cnejilor locali, construită dm piatra brut
turn-rlonotnită ne faţada vest,ca (ser
 Biserica mănăstirii Rîmeţ - j. Alba
(sec. XIV), construită din piatră, cu o
formă dreptunghiulară, cu un turn-clo-
potniţă pe pronaos. O inscripţie pome-
neşte pe arhiepiscopul Vhelasie al Tran-
silvaniei, zugravul Mihul de la Crişul Alb,
precum şi anul 1376.

îghişte - j. Bihor, cti-

ecolele XIV-XV, azi
 Vlaicu
Am consemnat în altă parte hrisovul ctitoricesc dat d0£ r gşaţă
Vodă în septembrie 1369, în care se amintea şi de rugămintea/r itni.j.că
«protosujui»^ HariţorT de-a înlocui viaţa de obşte cu cea idi
pentru monahii români de la Cutlumuş. timp ²
Săpăturile arheologice ² mai ales cele efectuate în ultimu' SCi au
adus noi lumini asupra începuturilor monahismului româi> /juniş
In Munţii Buzăului, de pilda, există o şerie_ de bisericuţe 1 Fundă-
(com. Colţi), cu hramul Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul'^ Vechi
tura (com. Bozioru), cu hramul Schimbarea la Faţă, Agaton^sif e tc.
şi Agatonul Nou, chilia lui Dionisie Torcătorul, peştera lui lercetări
Au fost considerate ca existînd din secolele XII²XIII, dar creştine,
mai noi pun începuturile unora din ele chiar în primele secole ţ n orice
deci ar fi contemporane cu cele de la Basarabi (Murfatlar). ft-un, Cu
caz, în perioada medievală sînt atestate documentar ca scl
vieţuitori şi diferite proprietăţi. Negru
Biserica săpată în stîncă de la Cjejâ|eni, numită «a __ l^ste con-
Vodă», pe malul stîng al Dîmboviţei, la 25 km de Cîmpulung, siderată
din secolul al XlII-lea, ca şi temeliile a două din , n descoperite în
hotarul aceleiaşi comune. Biserica rupestră J n deJPiafrd (com.
Corbi-Argeş) este considerată de cercetăril^ ur iie ei fca existentă
încă de la începutul secolului al XlV-lea, pi^a stră. constituind poate
cel mai vechi ansamblu pictural din ţara iberici mai
La Curtea de Argeş s-au descoperit fjundaţiile unei biL secolul
vechi, pe locul bisericii cu hramul Sfîntul Nicolae ridicată modestă
al XlV-lea. N-ar fi exclus să fi existat aici şi o mănăstirna r[ a r fi
din lemn, care, după tradiţia consemnată de cîntecul pop* probabil
ctitorită de «Negru Vodă», adică de Basarab întemeietorule Rîmnic,
tot în timpul său exista o mănăstire pe locul Episcopiei ^», conţi -
pentru că pomelnicul acesteia începe cu «Io Basarab Voiev^ Mircea.
nuînd cu urmaşii săi Alexandru, Vladislav, Radu, Dan ^ e j d e c i
Aceştia sînt ² potrivit uzului tuturor pomelnicelor ² ctitoea şi dez-
aceia care au contribuit, într-un fel sau altul, la întemeie/
voltarea mănăstirii. 15 martie
Un hrisov slavon inedit de la Alexandru Aldea, din cuprinde
1433 ² descoperit în mănăstirea Simonpetra de la Athos ^de a urma
ştirea preţioasă că a fost dat mănăstirii Bolintin din dorinţa. înseamnă
«pe strămoşul său Basarab şi pe tatăl său Mircea». AceastC^ \t fiind,
că mănăstirea respectivă exista încă din timpul lui Basar",^^ este,
poate, chiar ctitoria lui. Datorită acestei descoperiri, Boli^ documen-
după cunoştinţele noastre, cea mai veche mănăstire atestat'



  

ara Românească. Un logofăt al lui Mircea cel Bătrîn, Filos, călu-
ib numele Filotei, se pare că a refăcut o mănăstire \:u hramul
îstire» în pădurea cea mare, la Bolintin, probabil pe Argeş, la
t de Bucureşti. In stadiul actual al cercetărilor nu se ştie dacă
rba de un singur lăcaş sau de două.
afară de aceste lăcaşuri, tradiţia atribuie alte cîteva tot înte-
ului ţării. De pildă, mănăstirile Arnota (Del Chiaro, secretarul
icoveanu, spune că a fost întemeiată de Negru Vodă), Drăgă-
;ngă Roşiorii de Vede), Bălteni '(în mijlocul «codrului Vlăsiei»)
oare (lîngă Olteniţa) sînt atribuite de tradiţia locală lui «Negru

sm deci atîtea mărturii toponimice, arheologice, documentare

radiţie, care atestă existenţa unei vieţi mînăstireşti pe pămînt
se din timpuri foarte îndepărtate. Presupunem că iniţial a apărut
0 viaţă sihăstreasca în peşteri şi locuri retrase, aşa cum se
1 în veacurile primare, ca apoi să apară şi mînăstiri propriu-
ganiza'te după rînduielile cunoscute şi păstrate în Răsăritul
. Din cele expuse, se desprinde faptul că preoţii şi credincioşii
u cunoscut prin ei înşişi, nemijlocit, înainte de venirea Sfîntului
1 în Tara Românească, viaţa mînăstirească athonită, organizată
incîpiiîe isihasmuîui, atît de răspîndit în Răsăritul ortodox în
XIV. Deci, teza veche a istoriografiei noastre, potrivit căreia
1 a fost «întemeietorul» vieţii călugăreşti în ţara noastră, tre-
rectată, în sensul că el a fost numai un priceput organizator şi
îtor al ei, după izvod bizantin-athonit, potrivit suflului duhovni-
is de isihasm. Putem spune deci că «opera lui Nicodim înseamnă
lt sfîrşitul unei evoluţii istorice a vieţii mînăstireşti în Ţara
iască decit începutul ei» (P. P. Panaitescu, Introducere la istoria
româneşti, p. 331).
R

  

  
 

     



Ştirile pe care le avem asupra originii, copilăriei, ti-
şi, în genere, asupra întregii vieţi a lui~NicoHîm jgînă_]a__yeni-
yiX§ja Românească sînt foarte_sărace şi adesea contradictorii,
ai vechi izvoare despre viaţa sa le avem abia din secolele
'iVUl: notele de călătorie ale diaconului arab Paveî din AÎep,
osebită a cuviosului Nicodim sfinţitul, cu sinaxarul respectiv
. 1767) şi Viaţa preacuviosului părintelui nostru Nicodim sîin-
‡ocmită de ieromonahul Ştefan de la Tismana, în 1839. pre
locul de naştere şi originea lui Nicodim nu avem mărturia izvor
istoric sigur. amulţimea opiniilor formulate pînă
acum, reţinem pe a lui Nicolae Iorga şi Victor Brătulescu care susţi-
neau că acest Nicodim se trăgea dintr-o familie de aromâni din păr-
ţile Prilepului, în Macedonia (azi in Iugoslavia). In schimb, învăţatul
sîrb Djordje Radojici2 din Novi Sad susţine că s-a născut în Prilepac,
o cetate în apropiere de Novo Brdo, celebru centru minier din Serbia
medievală, din tată valah şi mamă sîrboaică, înrudită cu cneazul Lazăr
al Serbiei, părere pe care o împărtăşim. Aşa se explică de ce a venit
el în părţile noastre şi s-a dovedit atît de ataşat de poporul român.
S-a călugărit la Athos, centrul trăirii spirituale şi al gîndirii orto-
doxe de atunci, probabil la mînăstirea Hilandar. De aci, a revenit în
Serbia, oprindu-se un timp lîngă Dunăre, în ţinutul Cladovei, la locul
numit Şaina. Împreună cu ucenicii care s-au strîns în jurul său a ridicat
acolo o bisericuţă cu hramul Sfînta Treime. Tradiţia populară sîrbească
îi atribuie şi întemeierea mînăstiriîor Vratna şi Mănăstiri ţa, în regiu-
nea Craina, nu departe de tîrguşorul Cladova. Deaîcî, a trecut în
ţinuturile învecinate din nordul Dunării, la Vodiţa, pe pămînt româ-
nesc. S-a susţinut ca Nicodim ar fi venit la noi din pricina turcilor, în
urma biruinţei lor de la Crmen (septembrie 1371). Dar adevăratul motiv
al venirii sale la noi trebuie căutat în ocuparea pentru cîţiva ani a
Vidinului (inclusiv regiunea Craina) de către regele Ludovic cel Mare
al Ungariei (1342²1382). In 1366, teritoriile cucerite au fost organizate
într-un «banat al Bulgariei». Dar concomitent cu organizarea sa poli-tică-
militară, se desfăşura şi o puternică acţiune de catolicizare, dusă de
franciscani, nu numai aici, ci şi în ţinuturile înconjurătoare. Dacă
Nicodim se afla în acest timp într-o mînăstire din Craina, eventual ca
egumen, era firesc ca în împrejurările date, să fi avut de suferit, fapt
care a determinat trecerea lui în Ţara Românească. în orice caz, stăpî-
nirea ungară asupra Vidinului a încetat din 1369. Cu toate acestea,
primejdia catolică a rămas. Dovadă este scrisoarea papei Urban V
din 19 ianuarie 1370, prin care felicita pe doamna Clara ² cea de-a
doua soţie (catolică) a lui Nicolae Alexandru ² pentru convertirea
fiicei sale, ţarina Bulgariei, soră vitregă a lui Vlaicu Vodă. Aşa se
explică şi rămînerea mitropolitului Daniil al Vidinului în Ţara Româ-
nească, unde se va bucura de o deosebită consideraţie, cum reiese şi
din actul de numire al mitropolitului Hariton. înţelegem atunci de ce a
rămas şi Nicodim la noi chiar după revenirea Vidinului în stăpînirea
bulgară în 1369 (ţarul Stracimir a fost reinstalat aci, dar ca vasal al
regelui Ungariei).
 P ER I O A D A A TR EI A (S EC J U L Ejb E X I V ² X VI II)

n ă s t i r e a V o d i ţ a . In aceste împrejurări, s-a ridicat o

năstire, la Vodiţa, ² probabil pe locul unei aşezări sihăstreşti
Ŷhi ² ca un centru de rezistenţă ortodoxă la frontiera cu
;udal maghiar, care patrona acţiunea de catolicizare în te-
amintite. Cea mai veche menţiune despre prezenţa lui Nico-
Ţara Românească se face în hrisovul prin care Vladislav
Vodă a înzestrat mînăstirea Vodiţa, zidită şi zugrăvită din
a lui Nicodim, «cu munca sa şi a fraţilor» şi cu cheltuielile
rului. Dup^ ultimele cercetări, hrisovul respectiv s-a dat ²
tîrziu ² în vara anului 1372. înseamnă că zidirea mînăstirii
icit venirea lui Nicodim la noi ² a avut loc cel mai tîrziu
²1371, lucrările terminîndu-se fie în toamna anului 1371, fie
1372, iar zugrăvirea, în anii următori. Săpăturile întreprinse
la ruinele Vodiţei au dus la concluzia că Nicodim a ridicat
îouă mînăstire, pe locul uneia mai vechi, cum s-a procedat
Î alte cazuri, pe t ot pămîntul românesc. N-ar fi exclus ca
1 Nicodim să fi venit în ţară şi unii dintre monahii români
la Athos, de care făcea amintire şi hrisovul ctitoricesc dat
şului în 1369.
uisovul dat Vodiţei la Cj37^ Vlaicu Vodă înşira satele care
ţ__ hărăzite pentru întreţinerea vieţuitorilor, scutirile, vasele
şi odăjdiile dăruite. Prmjacelaşi hrisov, se rînduia ca după
lui Nicodim «să nu aibă voie nici un domn să aş eze î n
:ela pe cîrmuitor, nici arhiereu, nici altul nimeni, ci precum
hir Nicodim şi cum va orîndui, aşa să ţie călugării cei de
singuri să-şi puie cîrmuitor». Prin aceste prevederi, mînăstirea
devenea o şamovlgstie^, adică o ctitorie jie_sine stătătoare,
ie sub orice autoritate din afară, încît se conducea numai
lEOilL ?iÄŞfibor, practică folosită şi la Athost _de unde Sfîntul
_a adus-o în Ţara Românească.
nu
l 13_7Ş, Nicodim a participat la o misiune__de împăcare între
ia^de Constantinopol şi Biserica sîrbă, care_ se proclamase
ie autocefală în 1346, sub ţarul Ştefan Duşan, fără consimţă-
:elei dintîi. Solia, trimisă de cneazul Lazăr al Serbiei, era for-
n Isaia de la Hilandar, Teofan, fostul protos al Athosului,
ahul Nicodim şi doi ucenici ai lui Isaia. Probabil, în urma
m si u n
i _ _ i|_ Nicodim a primit rangul de arhimandrit din partea
~J:CUIIlen ic e, dacă nu-1 va fi avut mai dinainte.
 ÎN C EP U TU R IL E M O N A H IS M U L UI, S F. N IC O D IM 309
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,, . ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,6

M î n ă s t i r e a Tismana. Nu se ştie exact cînd s-a reîntors

Nicodim de la Constantinopol în Ţara Românească. Cert este că nu
şi-a mai putut continua activitatea la Vodiţa, cuprinsă ² cel mai
tîrziu în 1376 ² în noua unitate militară administrativă ungară, care
era banatul de Severin. Din această cauză a iniţiat zidirea unei noi
rnînastiri, la Tismana, pe rîul cu acelaşi nume (jud. Vorj). Se par e
că datorită serviciilor aduse la Constantinopol, la ridicarea acesteia
s-ja_ bucurat şide anumite ajutoare materiale din partea cneazului
Lazăral_J!erbiei. în orice caz, ştirile privitoare la zidirea Tismanei
sînt şi mai sărace decît cele pentru perioada anterioară. O însemnare
contemporană, făcută de vreun călugăr din mînăstire, pe un hrisov
din 1424, aminteşte două evenimente : «s-a sfinţit biserica la leat
6886 (1377/1378)» şi «a murit părintele nostru Nicodim la leat 6915» (²
ÄîitQQlv Cum data celui de-al doilea eveniment s-a dovedit că este
exactă, nu avem nici un motiv să ne îndoim şi de exactitatea celei
dintîi. Prima menţiune a Tismanei într-un act de cancelarie datează
din 3 octombrie 1385, cînd Dan I (c. 1383²1386) îi făcea "anumite
danii, întărindu-i totodată dania de patru sate făcută de tatăl său,
cît şi cele făcute Vodiţei de bunicul său Vladislav. «Am aflat în ţara
domniei mele ² spunea hrisovul lui Dan I ² la locul numit Tismana,
o mînăstire nu întru toate terminată, pe care sfînt răposatul binecinsti-
torul voievod Radu, părintele domniei mele, a ridicat-o din temelie,
dar n-a terminat-o din pricina scurtării vieţii... drept care ² continuă
el ² a binevoit domnia mea... să clădească pe deplin acest hram...
şi să-1 întăresc cu toate darurile şi veniturile...». Sînt înşirate apoi
daniile făcute de Dan însuşi, precum şi confirmarea celor făcute ante-
rior Tismanei de către Radu şi Vodiţei de către Vladislav.
Rezultă că acela care a ridicat mînăstirea «din temelie», fără ca
s-o termine, a fost Radu I (c. 1377² c. 1383). Faptul că el a făcut
anumite danii chiar înainte de terminarea mînăstirii presupune o anu-
mită grabă, explicabilă prin aceea că fosta obşte de la Vodiţa ² alun-
gată sau refugiată din regiunea Severinului ² pierduse vechile pro-
prietăţi, respectiv mijloacele de trai. Deci dania lui Radu apare ca un
fel de «compensaţie» pentru pierderea vechilor posesiuni. In speranţa
reocupării Severinului, Radu nici n-a dat atunci un hrisov de întărire
a daniilor respective, ci s-a dat, cum am văzut, numai sub Dan I.
Trebuie reţinut şi faptul că prin 1383²1384 Severinul reintra în
stăpînirea Ţării Româneşti. Din actul menţionat al lui Dan I, reiese
că la data emiterii lui obştea condusă de Nicodim stăpînea două mînăs-
 ±÷OaOO÷O`÷Y@÷@÷‘

r ei n t r as e î n p o s e s i a t u t u r o r s a t el o r ş i v e n i t u r i l o r V od i ţ ei ( s e
d e « că l u g ăr i i d i n a mî n d ou ă mî n ăs t i r i l e» , c ar e «s ă fi e d e si n e
i»).
i r eţ i n e m şi un d oc u me n t di n 13 8 7 , d e l a Mi r c ea c el B ăt r î n , di n
i e s e c ă l u cr ă r i l e d e z i d i r e s - a u î n c h e i at n u m ai s u b e l . P r o -
a vo r b a n u m a i d e o e xt i n d e r e a c o m p l e xu l u i mî n ă s t i r e s c ş i d e
i r ea d epl in ă a n oii ctit or ii cu ven i t ur i şi moşi i .
a l t ă ş t i r e d e sp r e N i c od i m d a t ea z ă d i n 4 s e pt e m br i e 1 3 8 9 , cî n d
s ă p r i nt r e mar t o r i î nt r - un h ri s o v d at mî n ăst i r i i C o zi a d e M i r ce a
r î n . E s t e a m i n t i t î n s ă î n cî t e va ac t e d e d a n i e p e n t r u Ti s m a n a.
ă , î nt r - u n h r i s o v d i n 2 7 i u n i e 1 3 8 7 , s e pr e ve d e a ca vi e ţ u i t o r i i
l ăs t ir il e V o di ţ a ş i Ti s man a « s ă fi e d e si n e st ăt ăt ori ş i, d u pă
i c î r mu i t or u l u i l or , s ă n u l e p u n ă n i me n i cî r m u i t o r , n i c i e u
M i r c ea v o i e vo d , n i c i a l t u l d i n t r e c ei d e d u p ă mi n e , c i n u ma i
; i s ă al e a g ă p e c i n e vo r b i n e v o i , n i ci s ă s t r i ce o r î n d u i a l a ş i
l u i N i c o d i m ş i p o r u n c a m e a ». A c e l e a ş i p r e v e d e r i e xi s t ă ş i
hr i so v d at at ² cu pr obabi l i t at e ² l a 11 mai 13 9 9 , cî n d î i făce a
d a n i e d e ci n c i s at e . P r i n t r - u n al t h r i s o v ( f ăr ă d a t ă) , î i f ă c e a
: de opt sat e, în t ărind şi d ani il e ant eri oar e şi r eami n t i nd dr ept ul
i l o r d e a - ş i a l e g e s i n g u r i c o n d u c ăt o r u l . P r i n t r - u n h r i s o v d i n
; l e d o u ă mhi ă st i r i pr i meau un el e s at e di n S er bi a , d e l a d e s pot ul
i i ) s î r b Ş t e f an La za r e vi c i . A ce s t e n u me r o a s e d a n i i , ma i al e s î n
i fă cu t c a Ti sman a s ă d e vi n ă u n a d i n cel e mai î n st ăr i t e mî n ăst i r i
i . In ce pr i ve şt e V odi ţ a, est e a mi nt i t ă pent ru ul t i ma d at ă î n t r -un
al l u i R ad u c el Fr u mos, di n 1 0 i u l i e 1 46 4. Pr o pr i et ăţ i l e ei a u
t r ept at , î n st ăpî n i rea Ti s man ei .
a d i ţ i a m a i a t r i bu i e l u i N i c od i m ş i r i d i ca r e a pr i me l o r a ş e z ă r i
r eşt i d e l a Top ol ni ţ a ( l a 8 km d e V odi ţ a) , C oşu şt ea-C r i vel n i c,
l ot r ul u i şi Vi şi na, t oat e î n Ol t en i a, de^l a Pr i sl op, î n Ţ ara Haţ e -
S - a a f i r m at d e a s e m e n e a c ă pr i m el e mî n â s t i r i d i n M ol d o v a ²

,
ar e şi N eamţ u l ² ar fi ct i t or i t e d e u cen i ci ai săi . E st e î n s ă gr eu
i i s c ă a cei cî ţ i va «f r aţ i », c u aj u t or u l c ă ro r a a î n t emei at V od i ţ a
i ana, au avu t ti mp să se răs pî n dească î n at ît ea părţ i al e pămî n -
s mân es c şi s ă r i d i ce, î n t r - un t i mp r el at i v s cur t , at î t e a mî n ă st i r i . vi
a d mi t e c ă mî n ă st i r i l e r es pe c t i ve sî n t c on t e m p o r an e c u S f î n t u l j >|
S
n i i d e ci d i n a d o u a j u mă t a t e a s ec ol u l ui a l Xl V - l e a, ş i c ă p r i n - 1
d e o r ga n i z ar e d a t e d e e l mî n ă st i r i l o r V od i ţ a ş i Ti s ma n a au ţ at
ş i vi a ţ a d u h ovn i c ea s că d i n a l t e mî n ă s t i r i r omâ n e şt i . -tivitatea
cărturărească a lui Nicodim. Se cunosc şi cîteva ri vi t oar e l a
acti vi t at ea cu ltur al -t eol ogi că a lui Ni codi m. Est e

Y÷±@÷O `@`&Ya " 

vorba despre o corespondentă.purtată deieljcu ultimul patriarh de la

Tîrnovo, Sfîntul Eftimie. Acesta era un teolog cunoscut şi foarte apre-
ciatÄîajtfiate. tarile ortodoxe, încît mulţi ierarhi de seamă i se adresau
în S£ris__j^enţru a-i cere lămuriri în felurite probleme dogmatice şi
morale (mitropoliţii Ciprian al Kievului, Antim Critopol al Ungrovîa-
hiei şi alţii). Şe__cunosc două scrisori ale patriarhului Eftimie către
Nicodim de la Tismana (a doua fragmentar). în prima scrisoare, pa-
triarhul răspundea la şase întrebări dogmatice puse de Nicodim privi-
toare la îngeri, iar a doua constituia un răspuns cu privire la curăţia
morală a celor ce doresc să se preoţească. Din analiza întrebărilor puse
în scris de Nicodim, rezultă că el n-a fost numai un bun organizator al
vieţii călugăreşti, ci şi un temeinic cunoscător al Sfintei Scripturi, un
călugăr dornic să cunoască şi sa adînceasca cele mai subtile probleme
teologice.
Prin anii 1404²1405, cuviosul Nicodim a caligrafiat pe pergament
un frumos Tetraevanghel în limba slavă bisericească (de redacţie sîrbă).
Acesta este primul manuscris cu dată sigură scris pe teritoriul ţării
noastrejse păstrează în Secţia de artă feudală a Muzeului de Artă al
României). Manuscrisul prezintă un interes deosebit sub raport artistic,
lingvistic şi istoric-literar. De o mare frumuseţe artistică sînt frontis-
piciile de la începutul fiecărei Evanghelii, cu o vegetaţie vie de flori
frumoase şi fructe. In părţile laterale ale frontispiciilor se găsesc
păsări cu penaj strălucitor. Titlul fiecărei Evanghelii e scris cu litere
aurite. Izvorul de inspiraţie al decoraţiei acestui manuscris se află
în arta bizantină. Miniaturile lui Nicodim se încadrează mai mult în
arta bizantină şi în cea sud-est europeană, şi nu în miniaturile româ-
neşti de mai tîrziu. De un real interes artistic este şi ierecătura Tetra-
evanghelului, care prezintă, pe cele două feţe, Răstignirea şi în-
vierea, cu o deosebit de izbutită reliefare a personajelor. La fila 316
se află însemnarea : «Această sfîntă Evanghelie a scris-o popa Nicodim
în Ţara Ungurească, în anul al şaselea al prigonirii lui, iar de la înce-
putul firii socotim 6913» (1404²1405). Mulţi cercetători consideră că
s-a scris la mînăstirea Prislop, aflată atunci în «Ţara ungurească». Nu
putem şti care este sensul cuvîntului «prigonire» din acest text. Mi-
tropolitul Tit Simedrea susţinea că prin «goană» (prigonire) trebuie să
înţelegem retragerea sa într-o «sihăstrie», deci o goană după «isihie»,
ia Prislop sau în altă parte.
La 23 noiembrie 1406, Mircea cel Bătrîn a dat un nou hrisov «pă-
rintelui şi rugătorului domniei mele popii Nicodim», respectiv mînăstirii
Tismana. Peste o lună, adică la 26 decembrie 1406, cuviosul Nicodim
 VkiU W U A JU U LJ ƒ

   O  €   €  €

retat din viaţă, fiind înmormîntat la Tismana. Cu timpul, întîm-u-

se minuni la mormîntul său, a fost cinstit ca sfînt, prăznuirea
ăvîrşindu-se în ziua morţii sale. In locul său, soborul a ales ca
Len pe Agafton.
Y
     
Din cele expuse, rezultă că Sfîntul Nicodim a
;t un mare organizator al vieţii monahale la noi, după rînduielile
haste de la Athos, un luptător dîrz împotriva acţiunilor prozelite
catolice patronate de regatul feudal ungar în regiunile balcano-
nărene şi un bun cunoscător al problemelor teologice. Rînduielile
tornicite de el la cele două mari ctitorii ale sale din Ţara Româ-
jscă au slujit drept pildă pentru numeroasele mînăstiri pe care
au ridicat maţ tîrziu domnii Ţării Româneşti şi ai Moldovei.

B I B L I O VR A F I E

: v o a r e: IEROM. ŞTEFAN DE LA TISMANA, Viaţa prea cuviosului pă-'

Nicodim siintitul... ed. Iosif Bobulescu, Bucureşti, 1883, XI + 82 p. şi ed.
iova, 1935; ACADEMIA R.S.R., Documente privind istoria României,'B. Ţara
iască în veacurile XIII, XIV şi XV (1247²1500), Bucureşti, 1953, L + 431 p.
itarea: Documenta Romaniae Historica. B. Ţara Românească, voi. I (1247²
3ub redacţia P. P. Panaitescu şi Damaschin Mioc, Bucureşti, 1966, 635 p.
e s c o p e r i r i a r h e o l o g i c e : VH. I. CANTACUZINO, Probleme ale
giei ruinelor fostei mînăstiri Vodiţa, în SCIV, tom. 22, 1971, nr. 3, p. 469²
INU V. ROSETTI, Şantierul arheologic Cetăţeni, în Materiale şi cercetări
gice, voi. VIII, 1965, p. 73²88 j PA VEL CHIHAIA, Cetatea şi schitul lui
Vodă de la Cetăţeni-Muscel, în VB, an. XXVIII, 1969, nr. 1²2, p. 111²130 j
CHIHAIA, Un complex necunoscut de sihăstrii din munţii Buzăului, in SCIA,
r/d plastică, 1, 1973, p. 3²20; PA VEL CHIHAIA, Date noi despre bisericuţele '.
din Munţii Buzăului, în VB, an. XXXIII, 1974, nr. 5²6, p. 507²517; CARMEN
DUMITRESCU, Biserica rupestră Corbii de Piatră, cel mai vechi ansamblu
îră cunoscut astăzi, în SCIA, t. 22, 1975, p. 23²51 ; Voi. Vestigii rupestre
nţii Buzăului (publicat de Arhivele Statului Buzău), Buzău, 1980, 88 p.;
CONSTANTINESCU, Schituri sau sihăstrii rupestre buzoiene, mărturii ale i
creştinismului şi continuităţii noastre pe aceste meleaguri, în voi. Spiţe şi
istorie la intorsura Carpaţilor, I, Buzău, 1983, p. 321²340. i m e l e
m î n ă s t i r i : Sfîntul Nicodim: NICOLAE DOBRESCU, Întemeierea liilor şi a
celor dintîi mînăstiri din ţară, Bucureşti, 1906, 128 p.; AL. ESCU,
Mînăstirea Tismana, ed. III, Bucureşti, 1909, 488 p. + 40 pi.; TIT EA,
Minăstirea Vodiţa. Glosă pe marginea unui document inedit, în B.O.R., r<
1947, nr. 1²3, p. 63²76; CONSTANTIN C. VIURESCU, Întemeierea 'iei
Ungrovlahiei, în BOR, an. LXXVII, 1959, nr. 7²10, p. 673²697; TIT EA,
Glosă pe marginea unei însemnări (în Tetraevanghelul lui Nicodim), în XIII,
1961, nr. 1²4, p. 15²24; TIT SIMEDREA, Viaţa mînăstirească în Ţara
 ÎNCEPUTURILE MONAHISMULUI, SF. NICODIM 313

Românească înainte de anul 1370, în BOR, an. LXXX, 1962, nr. 7²8, p. 673²687;
VENIAMIN MICLE, Despre monahismul ortodox anterior secolului al XIV-lea, în V.B., an.
XXXVII, 1978, nr. 3²4, p. 300²317; P. Ş. NĂSTUREL, D'un document byzantin de 1395
et de quelques monasteres roumains, în Travaux et memoires (Centre de Recherche
d'Histoire et Civilisation de Byzance), 8, Paris, 1981, p. 345²351. E. TURDEANU, Les
premiers ecrivains religieux en Valachie: l'hegoumene Nicodeme de Tismana et le
moine Philotee, în «Revue des etudes roumaines», II, 1954, p. 114²144 (şi în voi.
Etudes de litterature roumaine et d'ecrits slaves et grecs des Principautes Roumaines,
Leiden, 1985, p. 15²37); E. LĂZÂRESCU, Nicodim de la Tismana şi cultura
românească, l (pînă la 1385), în «Romanoslavica», Istorie, XI, 1965, p. 237²284; DJORDJE
SP. RADOJlClC, Bulgaroalbanitoblahos* et <Serbo-albanitobulgaroblahos*, deux
caracteristiques ethniques du Sud-Est Europeen du XlV-e et XV-e siecles. Nicodeme de
Tismana et Gregoire Camblak, în «Romanoslavica», XIII, Bucureşti, 1966, p. 77²79;
ION RADU MIRCEA, Cel mai vechi manuscris miniat din Ţara Românească :
Tetraevanghelul popii Nicodim (1404²1405), în «Romanoslavica», XIII, 1966, p.
203²221 ; VICTOR BRATULESCU, Silntul Nicodim, in MO, an. XXII, 1970, nr. 5²6,
p. 587²598; D. BÂLAŞA, Siîntul Ignatie Teoiorul şi Stîntul Nicodim de la Tismana,
în MO, an. XXIII, 1971, nr. 9²10, p. 634²651 ; PATRIOTA CODAU, Cuviosul
Nicodim cel Simţit de la Tismana, în BOR, an. XCIII, 1975, nr. 1²2, p. 194²207 (şi
extras); NESTOR VORNICESCU, Cuviosul Nicodim de la Tismana ctitor de siinte
locaşuri, în MO, an. XXVIII, 1976, nr. 11²12t p. 923²931. (Alte studii în acelaşi
număr, semnate de Radu Creţeanu, Sebastian Chilea, Scarlat Porcescu, Vheorghe
Drăgulin, Ioasaf Vanea şi Dumitru Bălaşa).
  .iii

k, MÎNĂSTIRI ŞI BISERICI ÎN
ŢARA ROMÂNEASCĂ ŞI MOLDOVA
ÎN SECOLUL AL XIV-LEA ŞI
ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XV-LEA

jaginile precedente am prezentat ştirile pe care le avem despre

mahala din Ţara Românească în cursul secolului al XlV-lea,
asupra rolului îndeplinit în reorganizarea acestei vieţi de
intui Nicodim de la Tismana. Urmează să prezentăm ştirile
le avem "asupra altor mînăstiri şi biserici muntene şi moldo-
cursul aceluiaşi secol.


 


  Una din cele mai în-
aşezări monahale din ţara noastră este mînăstirea Cqzig,
voievodală din a doua jumătate a secolului al Xiy-lea, necro-
Mircea cel Bătrîn şi a familiei sale. Prima menţiune docu-
despre această mînăstire o găsim în două hrisoave de danie
ircea, ambele cu data de 20 mai 1388. Din cuprinsul primului
;zultă că domnul «a ridicat din temelie o mînăstire în numele
i de viaţă începătoarei şi nedespărţitei Troiţe (Treimi)... la
mit Călimăneşti pe Olt, care a fost mai înainte satul boierului
mele Nan Udobă...». în continuare, dăruia mînăstirii satele
i Cricov, o moară în hotarul Piteştilor, precum şi un mertic
mual de la curtea domnească : 220 de găleţi de grîu, 10 buţi
10 burdufuri de brînză, 20 de caşuri, 10 vedre (burdufuri) de
3 sloi (bucăţi) de ceară şi 12 bucăţi de postav, li întărea şi
osii, care i-au fost dăruite de unii boieri. Intre altele se făcea
de «o moară la Rîmnic pe care a dăruit-o Dan Voievod şi
colo dăruită de jupan Budu, cu voia părintelui domniei mele
>ievod...». Prin acelaşi hrisov se rînduia ca «mînăstirea Cot-
rneana să fie supusă, cu toate cele ce se ţin de ea, mînăstirii mai sus
scrise şi de acolo să se stăpînească». Se rînduia apoi ca după moartea
egumenului, soborul singur, fără amestecul puterii politice sau biseri-
ceşti, să aibă dreptul să aleagă pe noul cîrmuitor al ambelor mînăstiri.
Se prevedea deci aceeaşi rînduiala a samovlastiei, precum şi unirea
celor două aşezări monahale ² Cozia şi Cotmeana ² sub o singură
conducere, ca şi în cazul mînăstirilor Vodiţa şi Tismana.
Prin cel de al doilea hrisov, cu aceeaşi dată, Mircea dăruia mî-
năstirii Cozia satele : Călimăneşti, Jiblea, Bărdăţani, Seaca şi Hinăteşti,
toate scutite de dări şi munci domneşti. In anii următori i-au fost
dăruite alte sate (peste 10), bălţi cu peşte, mori, produse alimentare
(grîu, brînză, caş, vin, miere etc). Toate aceste danii au făcut din
Cozia a doua mînăbtire a ţării (după Tismana), în ce priveşte starea
materială.
Din primul hrisov, constatăm că egumenul de atunci al Coziei era
Gavriil, poate un ucenic al Sfîntului Nicodim; i-au urmat Soîionie
(c. 1406²1418) şi Iacob (1421) ş.a.
In ce priveşte vechimea mînăstirii Cozia, cei mai mulţi cercetători,
pe baza cuvintelor mai sus citate din primul hrisov, aji_considerat că
prima biserică la Cozia a fost începută de Radu I, continuată de Dan I,
dar, fiind nimicite de vreme, a fost nevoie că Mircea să ridice «dîn
temelie» o nouă mînăstire prin 1387²1388. Această părere a fost
rectificată de acad. prof. Constantin__C_ Viurescu, arătînd că prima
aşezare mînăstirească de la Cozia era cu mult anterioară lui Radu I.
In adevăr, Radu I, care se ştie ca a fost un domn mare, iubitor de
frumos, de fast şi de podoabă, n-a putut ridica la Cozia o clădire atît
de şubredă, încît să fie nevoie, abia după un deceniu, să fie înlocuită
cu una nouă, de către fiul său Mircea. De aceea, C. C. Viureşc a jcon-
sidera că primul lăcaş de la Cozia datează din prima jumătate a
secolului al XlV-lea, iar mînăstirea pe care o vedem azi are într-
adevăr ca prim ctitor pe Mircea Voievod care a ridicat-o «din temelie».
In ce priveşte numele acestei mînăstiri, observăm că documentele
nu o numesc într-un singur fel. în primul document din 20 mai 138'8,
era menţionată prin cuvintele : «la locul numit Călimăneşti,. pe Olt» (ca
şi în cel din 8 ianuarie 1394), iar în al doilea act din 1388 : «la locul
numit Nucet, pe Olt, adică Cozia». Aceste două numiri apar şi în
hrisoavele de danie din anii următori. Denumirea de Cozia s-a impus
numai în ultimele hrisoave ale lui Mircea. Explicaţia acestor două de-
numiri constă în aceea că mînăstirea era situată într-o regiune cu
nuci, pe valea Oltului, între Călimăneşti şi muntele Cozia, formînd o
tă pădure de nuci, un nucet (acest nume e o moştenire roma-
n grupa cuvintelor terminate în -etum; ex. Ulmetum în Do-
în evul mediu se mai întîlnesc asemenea ţppice: Brădet,
Frăsinet, Socet, Păltiniş etc). Iar Cozia nu este altceva decît
ntul în limba pecenego-cumană a termenului nucet (coz = nucă),
imbarea numelui de Nucet în Cozia se datorează faptului că
sta, în acelaşi timp, încă un lăcaş cu numele Nucet, în judeţul
:ţa. Dan I este primul voievod care a ajutat Nucetul din Dîm-
In acest caz, înlocuirea numelui Nucet cu cel de Cozia este
iilă, urmărindu-se o distincţie între ctitoria din Vîlcea şi cea de
)oviţa. Distincţia era necesară mai ales acum, cînd se dădeau
mînăstiri atîtea hrisoave de danie, pentru a nu se face confuzii
se ajunge la revendicări din partea vreuneia din ele. Din mo-
ctitoria lui Mircea din Vîlcea a fost aceea care şi-a schimbat
înseamnă că Nucetul din Dîmboviţa era o aşezare călugă-
nai veche. Mînăstirea Nucet din Dîmboviţa a fost refăcută de
na pîrcălabul, la sfîrşitul secolului al XV-lea, cînd a ridicat
ia biserică, apoi pe la începutul secolului al XVII-lea, iar
treia oară s-a restaurat în 1712 de clucerul Ianache Văcărescu.
meroasele danii pe care le-a primit, Nucetul dîmboviţean a
ia din cele mai bogate mînăstiri din Ţara Românească, avînd
te sau părţi de sate, apoi vii, vaduri de moară, mori, heleştee,
ivălii etc.
primul hrisov dat Coziei de Mircea cel Bătrîn la 20 mai 1388,
m şi existenţa mînăstirii Coţmegna_ (jud. Argeş), care era pusă
b dependenţa Coziei. Probabil fiinţa încă din timpul lui Vla-
Vlaicu) Vodă, căci pomelnicul ei, alcătuit în 1781, începe cu
islav Voievod», urmat de Radu, Dan, Mircea cel Bătrîn şi alt II-
lea). După părerea altor cercetători, prima biserică de la ia
a fost ridicată de Radu I, iar a doua, de Mircea cel Bătrîn.
umentar, constatăm şi existenţa altor mînăstiri în timpul dom-
vlircea cel Bătrîn. Unele din ele există ² cu refaceri ulterioare
azi, altele au dispărut.
ăsirea Şnggov, la nord de Bucureşti, a fost zidită pe insula
>cul lacului cu acelaşi nume, lac înconjurat altădată de întinsul
Vlăsiei. Era deci foarte bine apărată, putînd să slujească în-a
şi ca loc de adăpost, în caz de nevoie. Printr-un document 8
Mircea Vodă întărea «rugăt orului domniei mele popii ăr
de la Snagov» satul Ciulniţa, pe Buzău, pe care i-1 dăruise
domniei mele, jupan Staico, mînăstirii domniei mele de la
 . .   ) , ,       .  .  , .. . . .  , ... .  + '.. .   .7 .7
 6

Snagov». Nu putem şti dacă Mircea este ctitorul mînăstirii, aşa cum
ar reieşi din cuvintele de mai sus, pentru că într-un mormînt din ve-
chea biserică ² anterioară celei de azi ² s-au găsit monede de la
Vlaicu Vodă, ceea ce ne face să credem că exista din timpul lui. N-ar
fi exclus ca Mircea să fi ridicat o biserică nouă, sau, cel puţin, să o
fi mărit pe cea veche. în orice caz, el a făcut danii acestei mînăstiri,
după cum reiese dintr-un hrisov al fiului său Dan II, din 7 octombrie
1428, prin care îi confirma două sate, cu bălţi, dăruite de Mircea.
Potrivit tradiţiei, un ucenic al Sf. Nicodim, cu numele Dionisie, a
ridicat mînăstirea Vjjşing, tot sub Mircea cel Bătrîn, situată la ieşirea
Jiului din defileul Bumbeşti-Livezeni. Cercetări mai noi o datează din
a doua jumătate a secolului al XlV-lea. Este atestată documentar de
patru hrisoave de la Neagoe Basarab. într-unui din ele se face pome-
nire de hotarele mînăstirii «din zilele lui Mircea voievod». Prezenţa
acestei mînăstiri tocmai pe Valea Jiului apare ca o completare fi-
rească a şirului de mînăstiri de la poalele Carpaţilor : Vodiţa, Tismana,
Cozia. Astăzi, fosta mînăstire e în ruine.
Din acelaşi timp data şi schitul Brădet (jud. Argeş), ctitorit de
Mircea cel Bătrîn pe locul unui lăcaş mai vechi. Pomelnicul ctitorilor
începe cu el, iar în biserică, fresca ctitorilor ne înfăţişează chipul voie-
vodului, ţinînd în mîna dreaptă o cruce, iar în stînga biserica, avînd
alături pe soţia sa, din numele căreia nu se pot citi decît ultimele două
litere ...ra (probabil doamna Mara).
N-ar fi exclus ca şi mînăstirea Dealu. de lîngă Tîrgovişte, să existe
tot din timpul marelui voievod. La 17 noiembrie 1431, Alexandru
Aldea dăruia acestei mînăstiri două sate (Alexeni şi Răzvad) «pentru
veşnica pomenire a sfîntului răposatului părintelui domniei mele Mircea
Voievod şi apoi, şi a domniei mele». Cum de la moartea lui Mircea nu
trecuseră decît 13 ani, s-ar putea ca mînăstirea să fi fost ridicată în
primele decenii ale secolului al XV-lea.
Mînăstirea QlayQQJăc, numită la început Strugalea (la sud de
Văeşti), cu hramul Bunavestire, datează tot din timpul lui Mircea, căci
un hrisov dat la 20 iunie 1507 de Radu cel Mare preciza că acel domn
îi dăruise două sate : Călugărenii de pe Neajlov şi Călugărenii din
Teleorman. Alte două sate i-a dăruit Vlad Dracul, în 1441, cu scutirea
lor de toate impozitele către domnie.
în judeţul Mehedinţi s-au descoperit ruinele unei vechi mînăstiri
cu numele Coşuştea sau Crivelnic, din secolul al XlV-lea. Documentar,
apare însă abia la 10 aprilie 1493 («egumenul de la Coşuşta»).
 P E K I U A JJ A A T K B 1 A ( a i i V J lJ l jJ l. J L . J li A 1 V - A V J ll)

! mai vechi bisericijde mir. Dintre bisericile de mir din această

7~se cunosc doar ruinele cîtorva din ele, precum şi unele
mai tîrziu. Astfel, în Drobeţa-Ţuinu Seyerin se păstrează Jun-
două biserici cu cîteva frînturi de ziduri, apoi, în Curtea de
uinele bisericii cunoscute sub numele popular de SfriNjcoară.
şi structură, toate aceste trei aparţin unor tipuri de lăcaşuri
tiare cunoscute în veacurile XII şi XIII. Cele din Drobeta-Turnu
sînt de dimensiuni reduse (12,50 X 7,50 m şi 12,75 X 7,40 m.),
ica Sîn Nicoară, ceva mai mare (15,50 X 8,50 m). Amintim apoi
«JVegru Vodă» din Cîmpulung, cu hramul Adormirea Maicii
ii, în care au fost înmormîntaţi Basarab întemeietorul şi fiul
:>lae Alexandru. înseamnă că a fost ridicată înainte de 1352,
rţii lui Basarab. A fost distrusă de un cutremur prin 1628, în
ii Alexandru Iliaş, iar după şapte ani a fost refăcută de meş-
Matei Basarab.
îltimii ani ai domniei lui Basarab I, s-a început construirea
domneşti de la Argeş, cu hramul Sfîntul Nicolae, ridicată, pe
eia mai vechi, din prima jumătate a secolului al XHI-lea, pro-
n timpul lui Seneslau. Lucrările au continuat sub Nicolae
iu şi sub Vladislav-Vlaicu. Concepută ca lăcaş de închinare şi
domnească, noua biserică trebuia să fie o construcţie momişi
să întrunească anumite calităţi artistice şi tehnice care să
dorinţa de afirmare a unei domnii independente, ca aceea de
30, a lui Basarab I. Ctitorii au chemat la Argeş o echipă de
din ţinuturile de veche artă bizantină din preajma Constanti-
li, cărora le-au cerut să zidească o biserică reprezentativă
oua situaţie înfloritoare a Ţării Româneşti şi care a slujit apoi
tedrală mitropolitană.
ăstiri şi biserici 

Fără îndoială că au existat şi
şi în Ţara Românească, schituri de lemn, ridicate în locuri
în munţi sau în codri, în care vieţuiau diferiţi pustnici sau
După tradiţie, Bogdan I ar fi ridicat un schit lîngă Baia, cu-
ub numele de Bogdâneşti, în apropierea căruia s-a ridicat mai
înăstirea Rîşca. Ştiri documentare întîlnim abia din a doua
! a secolului al XlV-lea.
cea mai r enumită aş ezar e mona hală din Mol dova est e
eg Neamţ. După tradiţie, această mînăstire a fqşţ întemeiată
[arii Şofronie, Pimen şi Silvan, veniţi cu ucenicii_]or_ din ţinu-
id-dunărene. N-ar fi exclus ca aceştia să fi fost ucenici ai
Nicodim de la Tismana sau călugări români care trăiseră un
timp la Athos. Probabil pentru aceştia, Petru I Muşat (1375²1391) a
ridicat aici o biserică de lemn. In adevăr, într-un hrisov de la mitropo-
litul Iosif al Moldovei din 7 ianuarie 1407, prin care mînăstirile Neamţ
şi Bistriţa erau puse sub ascultarea aceluiaşi egumen Dometian, se
făcea amintire şi de «două sate ale mînăstirii la gura Neamţului... pe
care le-a dat sfînt răposatul domn Io Petru Voievod şi două mori şi
două vii, una pe care a dat-o Petru Voievod şi alta a cumpărat-o vlă-
dicia mea...». Reiese că mînăstirea exista în timpul lui Petru Muşat,
dacă nu va fi fost şi mai veche. Se pare că el a fost înmormîntat aici,
căci Ştefan cel Mare nu a pus şi pentru el o piatră de mormînt în
biserica Sfîntul Nicolae din Rădăuţi, aşa cum a făcut cu ceilalţi înaintaşi
şi strămoşi ai săi.
Biserica de lemn a lui Petru Muşat a fost înlocuită cu una de zid
ridicată de Alexandru cel Bun. Actualul complex mînăstiresc de la
Neamţ mai păstrează de la acest domnitor numai turnul-clopotniţă, pe
sub bolta căruia se pătrunde în incintă. Biserica de azi, cu hramul
înălţarea Domnului, a fost ctitorită de Ştefan cel Mare, în 1497.
Alexandru cel Bun a făcut mînăstirii Neamţ mai multe danii: sate,
iazuri cu peşte, prisăci, mori, felurite mertice ş.a. Daniile au continuat
sub fiii săi Iliaş şi mai ales sub Ştefan, cel din urmă fiind îngropat
aici. Este interesant un hrisov de la Ştefan II, din 6 iunie 1446, prin
care închina mînăstirii Neamţ o altă mînăstire, de la Boiştea, «unde
a fost chilia vlădicii Iosif». Prin acelaşi hrisov, rînduia ca preoţii
din satele mînăstirii să asculte numai de egumenul ei. Urmaşul său,
Petru II, îi întărea dreptul de proprietate peste 16 sate (22 august 1447),
iar Petru Aron scutea satele mînăstirii de orice obligaţie faţă de dom-
nie, punîndu-le sub ascultarea directă a egumenului. Alte numeroase
danii i-au fost hărăzite de Ştefan cel Mare. Toate acestea au făcut din
ea una din cele mai înstărite mînăstiri ale ţării. între zidurile ei s-a
desfăşurat, încă din prima jumătate a secolului al XV-lea, şi o activi-
tate cultural-artistică, pe care o vom prezenta în altă parte.
Mînăstiiea Sfîntul Nicolae din Poiană, pe Şiret, este menţionată
pentru prima oară documentar la 2 iulie 1398, cînd Ştefan I îi dăruia
două sate. Mai tîrziu, s-a numit Pobrata (în slav. = înfrăţire, frăţie), iar
azi, Probota. Mitropolitul Dosoftei al Moldovei (t 1693), cercetînd o
serie de documente, azi dispărute, afirma că mînăstirea Sfîntul Nicolae
din Poiană a fost ridicată de sihastri, încă «de la începutul ţării». Pe
locul vechii mînăstiri, domnitorul Ştefan I (1394²1399), împreună cu
un frate al său vor fi construit o mînăstire nouă, din piatră. Biserica
acestei mînăstiri a fost restaurată de Ştefan cel Mare. Ruinîndu-se şi
 & ÷   O€ O

Petru Rareş, îndemnat de mitropolitul Vrigorie Roşea, pe

jumen al mînăstirii, a construit, la o mică distanţă de ruinele
înăstiri, o biserică nouă, terminată în 1530, existentă şi azi.
a biserică, Ştefan cel Mare a înmormîntat pe mama sa Oltea
jmbrie 1465) şi pe soţia sa Evdochia (-j- 14 septembrie 1467).
lor funerare se găsesc azi în biserica nouă, a lui Petru Rareş.
u, au fost îngropaţi aici Petru Rareş, soţia sa, doamna Elena,
îtefan (în gropniţă) şi alţii (în pridvor). Mînăstirea a ajuns la
economică înfloritoare datorită daniilor făcute de Alexandru
(în 1404). Aceeaşi grijă au arătat mînăstirii fiii săi Iliaş şi
iu nepotul său Alexandrei, care i-au întărit vechile danii sau
altele noi. De pildă, Alexandrei Vodă, la 27 iunie 1449, întărea
lui dr eptul de a judeca şi pedepsi pe oa menii din satele
i. Astăzi este biserică de mir.
iea
i«2«ăstfre__Alo7d_ov'i^a este atestată de un document din
ibrie 1402, dar fără să dea numele ctitorilor. Alexandru cel Bun
atunci mai multe danii. La 15 februarie 1410, acelaşi domnitor
nînăstirii munţii Suhardul Mare şi Suhardul Mic. Hrisovul
menţiona ; «am dat şi am miluit mînăstirea noastră nou zidită
Î în Moldoviţa». Deci putem susţine că mînăstirea care exista
i fost ridicată de un alt domn sau de un boier şi reconstruită
e 1410 de Alexandru cel Bun. Domnitorul ctitor i-a făcut apoi
Leroase danii în anii următori: sate, eleştee cu peşte, scutiri
etc. Alte danii i-au făcut fiii săi Iliaş şi Ştefan, soţia sa Ana
>oieri. Un cutremur sau o alunecare de teren a avariat grav
;a lui Alexandru cel Bun (săpăturile arheologice au scos la
rmele incintei). Actuala mînăstire Moldoviţa este ctitoria lui
reş, situată cam la 300 m de locul celei vechi. tâijeg. Bjşţriţa
lîngă Piatra Neamţ (numită în unele documente rea de la Piatra
lui Crăciun»), a fost ridicată de Alexandru Ctitoria acestui
voievod se pare că a înlocuit una mai veche, ita la sfîrşitul
secolului al XlV-lea. Lucrările de construcţie ale ăstiri s-au
încheiat înainte de 7 ianuarie 1407, cînd Alexandru a acceptat
ca mînăstirea sa şi cea de la Neamţ să fie împreu-» o
singură conducere, a egumenului Dometian, căruia i se
dreptul de a-şi alege singur urmaşul în egumenie, fără vreun
din afară. Domnitorul ctitor i-a făcut numeroase danii. Astfel,
ie 1415 îi dăruia două sate şi îi întărea altele, dăruite de trei
a 11 iulie 1428 îi închina 50 de biserici «să fie uric mînăstirif...
enitul şi cu sfinţirea preoţilor, neclintit. Şi nici un mitropolit,
nici slugile lui, nici dregătorii lui să nu se amestece întru nimic...».
La 6 februarie 1431, îi dăruia vama de la Tazlău, patru prisăci, îi în-
china mînăstirea Sfîntul Nicolae, «unde a fost Huba», cu satul, moara
şi «siliştea de pe Nichid». Daniile au continuat şi sub urmaşii săi. în
felul acesta, Bistriţa era una din cele mai înzestrate mînăstiri ale
Moldovei. Drepturile pe care le avea asupra celor 50 de state puneau
mînăstirea într-o situaţie privilegiată, asemănătoare cu a episcopului
de Rădăuţi, care avea sub jurisdicţia sa tot numai 50 de sate. Alte
danii i-au făcut Iliaş şi Ştefan. In biserica mînăstirii au fost îngropaţi
domnitorul ctitor (-j- 1432), soţia sa Ana (-j- 1418) şi alţii. După el au
făcut lucrări de restaurare Ştefan cel Mare (se păstrează de la el un turn-
clopotniţă cu un paraclis) şi Petru Rareş, ca apoi să fie reconstruită
de Alexandru Lăpuşneanu, în forma în care o avem astăzi.
Mînăstirea Humor, lîngă oraşul Vura Humorului, este unul din cele
mai vechi şi mliTTmportante lăcaşuri de închinare din Moldova. Este
menţionată documentar la 13 aprilie 1415, ca o ctitorie a unui mare
dregător, vornicul Oană. Mînăstirea s-a bucurat de o atenţie deosebită
din partea lui Alexandru cel Bun, care i-a dăruit, la 13 aprilie 1415,
«un sat la obîrşia Solonţului... şi seliştea lui Dieniş». Alţi domni ²
mai ales Ştefan cel Mare ² i-au întărit daniile avute din timpul lui
Alexandru cel Bun sau au făcut altele noi. Prin 1528²1530, mînăstirea
vornicului Oană a fost distrusă de un cutremur sau de o revărsare a
pîrîului Humor. Atunci a construit logofătul Toader Bubuiog biserica
existentă şi azi, la aproximativ o sută de metri de cea veche.
O notiţă, care rezuma un act patriarhal din 1395, făcea amintire
de două mici mănăstiri ale lui «Iaţco din Mavrovlahia», una cu hramul
Adormirea Maicii Domnului, alta cu hramul Sf. Dumitru. Acest Iaţco
² membru în Sfatul domnesc ²‡ ruga atunci pe patriarh «să le pri-
mească în calitate de ctitor». S-a stabilit că prima din ele era mînăs-
tirea de călugăriţe numită mai tîrziu «a lui Iaţco» sau «din ţarina
Sucevei» (azi în Suceava), căreia Alexandrei Vodă îi făcea danii în
1453. A doua se găsea, probabil, pe locul bisericii Sf. Dumitru din
Suceava, ctitoria de mai tîrziu a lui Petru Rareş.
Mînăstirea Vlşnevăţ ² dincolo de Prut ² numită mai tîrziu Chi-
prieni (popular Căpriana), poate după numele lui Chiprian, primul
egumen cunoscut, este menţionată documentar la 10 februarie 1429,
cînd Alexandru Vodă cel Bun dăruia această mînăstire ² împreună
cu cinci sate ² soţiei sale Mălina, «să-i fie uric cu tot venitul».
O altă mînăstire era cea a lui Vărzar, amintită în 1420, numită
mai tîrziu, după numele întemeietorului ei, Vărzăreşti, tot dincolo de



 

a părţile Rădăuţilor, la Horodnic, era o mînăstire de călugăriţe,
mul Înălţarea Sfintei Cruci.
>roape de actuala mînăstire Putna, spre răsărit, există o bisericuţă
în stîncă, azi degradată. Aci a fost săpată o chilie, în care ar
it, potrivit tradiţiei, Daniil Sihastrul. N-ar fi exclus să fi existat
bisericuţă de schit, mult mai veche decît ctitoria lui Ştefan
re.
m de asemenea că pe locul mînăstirii Voroneţ a lui Ştefan cel
a existat alta, mai veche. Pomelnicele mînăstirilor Pîngăraţi şi
ani îl arată drept prim ctitor pe Alexandru cel Bun. icumentele
aceluiaşi domnitor, precum şi ale urmaşilor săi, men-:ă şi alte
mînăstiri, azi dispărute. între acestea se numără mî-a Bogotin
sau Bohotin, pe care voievodul o punea, în 1411, sub trea
mînăstirii Bistriţa. Tot aşa este cazul cu o mînăstire de călu-în
părţile Tazlăului Sărat (înainte de 1399), o altă mînăstire lău,
într-un loc dăruit de Alexandru cel Bun în 1424 lui Toader anume
pentru întemeierea ei, mînăstirea popii Draghie (1444), irea lui
Ciunca Stan (1445), în părţile Tecucilor, mînăstirea de Îozieni-
Roman (1446), o mînăstire la Boiştea, unde a fost «chilia ii losif
şi unde sînt călugăriţe», amintită într-un document din :înd era
dăruită mînăstirii Neamţ (lîngă satul Vraşi, azi Dum-² Tîrgu
Neamţ, probabil mînăstirea în care s-a călugărit şi a primul
mitropolit, losif), mînăstirea postelnicului Ignat din Soci, nînăstiri
ale lui Cer nat Ploscarul şi numeroase altele, a doua jumătate a
secolului sînt menţionate mînăstirile de la ti, probabil în
zona Vasluiului, Dideşti, în aceeaşi regiune, în părţile
Neamţului ş.a.
istenţa altor biserici şi mînăstiri, anterioare celei de a doua
ţi a secolului al XV-lea, o indică şi cîteva toponimice (Mînăs-
Dealul Mînăstirii, Chilii, Călugăreni, Călugăriţa etc). Pe lîngă
mînăstiri, pomenite în documentele vremii, vor mai fi existat
e, despre care nu avem nici o ştire.
cunoscute sînt atestate documentar tot din
jumătate a secolului al XlV-lea. O astfel de biserică a existat
ovăţ (Olovăţ), în Moldova de nord, ctitorită de Dragoş Vodă
ată de Ştefan cel Mare la Putna. După tradiţia locală, ² con-
ă şi în Letopiseţul lui Nicolae Costin ², aici ar fi construit o
ă de lemn Dragoş Vodă, în care ar fi fost îngropat, apoi a fost
de Ştefan cel Mare la Putna. Actuala biserică nu poate fi con-
siderată însă de la Dragoş Vodă, căci lemnul n-ar fi rezistat de atunci
şi pînă astăzi.
Cea mai însemnată dintre vechile lăcaşuri de închinare moldove-
neşti este, fără îndoială, biserica Sfîntul Nicolae din Rădăuţi, conside-
rată ctitoria lui Bogdan I, de la începutul celei de a doua jumătăţi a
secolului al XV-lea. Biserica şi-a păstrat pînă azi forma iniţială, cu
excepţia unui pridvor, adăugat în 1559 de Alexandru Lăpuşneanu.
Potrivit cercetărilor mai noi, Bogdan ar fi ridicat aici doar o biserică
de lemn, iar actuala biserică, din piatră, ar fi ctitoria lui Petru Muşat.
în această biserică au fost înmormîntaţi r Bogdan I, ctitorul bisericii,
şi urmaşii săi : Laţcu, Roman I, Ştefan I, Bogdan (fratele lui Alexandru
cel Bun), alt Bogdan (fiul lui Alexandru cel Bun), Anastasia, fiica lui
Laţcu, Stana, mama lui Ştefăniţă Vodă, şi Ioanichie, primul episcop
atestat documentar la Rădăuţi. Pe mormintele primilor şase, Ştefan
cel Mare a pus lespezi funerare frumos sculptate şi inscripţii în
limba slavonă.
O altă biserică veche este Sfînta Treime din Şiret, atribuită de
tradiţie voievodului Sas (c. 1354²c. 1358). Ultimele cercetări o atribuie
însă lui Petru Muşat. Se păstrează integral pînă azi, fiind cel mai
vechi monument de plan treflat al arhitecturii bisericeşti din Moldova.
Cel mai vechi monument de artă bisericească din Suceava, atestat
documentar, este biserica^Mhăuţi. Exista încă din primii ani ai veacu-
lui al XV-lea, cînd Alexandru cel Bun a aşezat în ea moaştele Sfîntu-
lui Ioan cel Nou, dar asupra datei construirii şi asupra ctitorului, şti-
rile sînt contradictorii. Părerea cea mai acceptabilă este că biserica
a fost zidită în timpul lui Petru Muşat (1375²1391), pentru că domnia
lui a fost cea mai lungă şi mai liniştită în a doua jumătate a veacului
al XlV-lea, iar sub raport constructiv a fost cea mai rodnică. De
asemenea, Petru Muşat este primul de la care s-a păstrat un act emis
la Suceava şi despre care se ştia că şi-a avut reşedinţa în acest oraş.
Biserica Mirăuţilor a slujit drept catedrală mitropolitană pînă la
zidirea bisericii Sfîntul Vheorghe din Suceava, la începutul secolului
al XVI-lea.
Un alt vechi lăcaş de închinare din Moldova a fost biserica_ Sj^nta
az
i dispărută, căreia Alexandru cel Bun îi dăruia
două sate, la 16 septembrie 1408. Se pare că a fost pictată în jurul anu-
lui 1415, căci atunci Alexandru cel Bun dăruia doua sate zugravilor
Nichita şi Dobre, angajîndu-i sa zugrăvească două biserici, «una din
Tîrgul de Jos şi alta, care va fi voia noastră». In această biserică a
fost înmormîntată doamna Anastasia, soţia lui Roman I (1391²1394)
 ² A V H i.)

lu i A l e x a n d r u c el B u n. A m pu t ea d e ci p r e su p u n e c ă R o m a n
f ost ctit o r ul b i seri cii, m a i al e s că el a co n st r uit şi pr i m a c e t at e
an.
d a r, d o m n ii r o m â n i, i m i tî n d p e î m p ă r aţi i b i z an t ini, au ri di c at
o e mî n ă st i ri şi b i ser i c i , h ă r ă z i n d u -l e pr i vi l e g i i şi d a n i i
bogate.
ctit or ii l e d o m n e şti, e r au m u lt e m î n ă sti ri ctit o r it e d e b o i eri, i ar
- m ai să r ac e ² d e c ăl u g ă r i şi cr e d i n ci o şi. M î n ăsti ril e se d e o -
l e bi s e r i c i l e d e mi r p r i n a c e e a c ă sl u j e a u i n t er e s el e g e n e r al e
şi B i s er i c i i ( l ă c a ş u r i d e c u l t u r ă , l o c u r i d e a p ă r a r e î n c a z d e
b o l n iţe e tc ), p e c în d b i se ri cile slu j e a u p e n tr u tre b u i n ţ ele
i ale c red in ci o şil or d intr -o sin gu r ă p ar o hie. In tim p c e o bi se -
p u tea zid i fără a fi d ăru ită cu b u n u ri m o b ile s au i m o bile , o
5 t re bu i a î n z e st r a t ă c u m o şi i şi ve n it u r i î n d e st u l ăt oa r e p e n t r u
;l e vi e ţ ui t o r il or e i. D an ii l e e r a u fă c u t e pe n t r u v e ş n i ci e , fii n d
a p oi d e d o m n ii u r m ă t or i, ca r e, d e m u lt e o ri , h ără z e au şi ei
d a r u r i. C u ti m p u l, l a d a r u r il e f o n d a t or il o r , se ad ă u g a u şi a l e
a r e e r au tr e cu ţi a p o i î n tr e ctit o r i.
t a t e a d e c t i t o r a d u c e a o se r i e d e d r e p t u r i , d a r m a i al e s d e
A st fe l, c ti t o ri i a v e a u d r e p t u l să fi e p o m e n i ţ i, fi e l a l i t u r gh i e,
să vîr şi r ea d e pa r ast a se (u n eo ri se pr e ci za în h ri so a ve l e d e
c e zil e u r m a u să fi e să vî r şit e p o m e n iril e ), d r e p tu l d e a li s e
c h i p u l î n pr o n a o s ( cu î nt r e a g a fa m i l i e, u n e o r i ), d e a fi î n m o r -
:n i nt eri o ru l b i se ri cii, d e a li se a m i n ti n u m e l e î n pi sa n i a b i se-
m î n ă st i ri i r e s p e ct i v e . Ia r î n t r e d at o r i i , c e a m a i d e se a m ă e r a
î a în ze stra m în ă stire a r esp ecti vă cu t oat e bu n u rile n ec e sar e
usţinerea ei.
m i e r e m ar c at ap oi şi fa ptu l că p ri mel e mî n ăstiri m a ri din Ţ a ra
i sc ă s - a u or g an i z a t c a s a m o vl a sti i (a u t o d e s p o t i i), s u b d i r e c t a
re a S fîn tului N ic od i m d e la Tis m a n a. în M old o va , întîln i m
;i d ăr u i ri d 'e m î n ă sti ri l a cr e d i n ci o şi m i r e n i, ce e a c e n u se î n -
in Ţ ara R o m ânească.

     
m  a do u a ju m ăta te a sec olu lu i a l X l V-le a şi
m a ju m ă t a t e a c el u i u rm ă t o r, în Ţ a ra R o m â n e a scă şi în
> va pu l sa o inten să viaţă că lug ă re a scă . N u m ăru l ridica t de
-i şi m î n ă sti ri, fi e d i n l e m n , ti e d i n zi d , m en ţi o n at e d o c u m en -
a c e a st ă p e ri o a d ă, a ra t ă c ă în ce l e d o u ă ţ ă ri a t ră it şi o i
n u m ero a să. S e co n st a t ă d e a se m e n ea că e xi sta o pu t ern i că n
a rta con st ru cţiei, p rec u m şi me şt e ri au toh to ni. N u m a i

 O "

cunosclnd înfăptuirile artei moldoveneşti din această perioadă, ne

putem explica strălucita înflorire artistică din epoca lui Ştefan cel
Mare, cu integrarea ei în circuitul valorilor universale.
$

B IB L IO V R A F IE , .,

A. 


  

I z v o a r e : Academia R.S.R., Documente privind istorici României. B. Ţara

Românească, veacul XIII, XIV, XV (1247²1500), Bucureşti, 1953, L + 431 p. şi
reeditarea : Documenta Romaniae Historica. B. Ţara Românească, voi. I (1247²1500). Sub
redacţia P. P. Panaitescu şi Damaschin Mioc, Bucureşti, 1966, 635 p.
L u c r ă r i g e n e r a l e : NICOLAE DOBRESCU, întemeierea Mitropoliilor şi u celor
dinţii mînăstiri din ţară, Bucureşti, 1906, 128 p. Arta creştină In România. 3. Secolul al
Xl V-lea. Stud iu intr oductiv şi pr ezent area planşelor d e Dr. Corina Popa, Bucureşti,
1983, 192 p.
L u c r ă r i s p e c i a l e : CONSTANTIN C. VIURESCU, Două monumente religioase
din veacul al XlV-lea: Nucetul sau Cozia din Vîlcca şi Nucetul din Dîmboviţa, In M.O.,
an. XIII, 1961, nr. 1²3, p. 38²49; TIT SIMEDREA, Fost-au două slinte lăcaşuri la
Cozia?, BOR, an. LXXIX, 1961, nr. 11²12, p. 1018²1032 (susţine ră ar fi existat o
mînăstire la Cozia, alta la Călimăneşti); EMIL LÂZÂRESCU, Data zidirii Coziei, în
SCIA, IX, 1962, nr. 1, p. 107²137 ; AUREL I. VHEORVHIU, Nucetul, in VB, an.
XXV, 1966, nr. 1²2, p. 118²138.
RADU VRECEANU şi EUVENIA VRECEANU, Istoricul şi restaurarea tostei mînăstiri
Cotmeana, în voi. Monumente istorice. Studii şi lucrări de icstaurare, II, 1967, p. 52²89 ;
LIA BATRlNA şi ADRIAN BĂTRINA, Contribuţii la datarea bisericii lostei minăstiri
Cotmeana, în MO, an. XXVI, 1974, nr. 5²6, p. 470²476.
NICULAE ŞERBANESCU, Istoria minăstirii Snagov, Bucureşti, 1944, 221 p. + 11
pi.; I. IONAŞCU, Vechimea minăstirii din pădurea cea mare de Ia Bolintin, in RIR, VII,
1937, p. 323²338.
ILIE VH. DIACONESCU, Vatra mănăstirii Glavacioc în secolele XV²XIX, în BOR,
an. XCVIII, nr. 9²10, 1980, p. 1047²1077.
ŞTEFAN ANDREESCU şi MATEI CAZACU, Biserica mînăstirii Vişina ² un mo-
nument din veacul al XlV-lea, în MO, an. XXI, 1969, nr. 1²2, p. 61²65; ŞTEFAN
ANDREESCU şi MATEI CAZACU, Mînăstirea Vişina, un monument din veacul al
XlV-lea, în BMI, an. XXXIX, 1970, nr. 4, p. 43²46.
VIRVIL DRAVHICEANU, Schitul Brădetul, în BCMI, XVIi. 1924, p. 68²73.
VHEORVHE I. CANTACUZINO, Cercetări arheologice la Brădet-Argeş şi pro-
blema datării monumentului, în BMI, an. XXXIX, 1970, nr. 2, p. 56²59.
PAVEL CHIHAIA, Etape de construcţii în incinta minăstirii Negru Vodă din
Cimpulung Muscel, în SCIA, nr. 1, 1961, p. 208²221 ; PAVEL CHIHAIA, Date în legătură cu
biserica vechii curţi domneşti din Cimpulung Muscel, în BOR, an. LXXIX, 1961, nr. 11²
12, p. 1033²1049; VIRVIL DRAVHICEANU, Despre mînăstirea Cîmpulung, în BOR, an.
LXXXII, 1964, nr. 3²4, p. 284²335; PAVEL CHIHAIA, Biserica voievodului Nicolae
Alexandru din Cîmpulung Muscel (a. 1352²1633), în VB, an. XXX, 1971, nr. 3²4, p.
303²316 şi nr. 11²12, p. 1109²1119.
Curtea Domnească din Argeş, Bucureşti, 1923 (BCMI, X²XVI, 1917²1923), cu
mai multe studii ; O. TAFRALI, Monumenfs byzantins de Curtea de Argeş, 2 voi.
Paris, 1931, XXI + 352 p. (I), 16 p. + 158 pi. ( I I ) ; V. BRATULESCU, 600 de ani de
la zidirea bisericii domneşti, în BOR, an. LXX, nr. 11²12, 1952, p. 876²889;  DRA-
VHICEANU, [n legătură cu biserica domnească de la Argeş, în MO, an. VII, 1955,
12, p. 555²562; PA VEL CHIHAIA, Cele două lăcaşuri ale Mitropoliei din
ie Argeş, deduse din hrisoavele bisericii Iui Neagoe Basarab, în MO, an. XIX,
7_8, p. 597²612; MARIA-ANA MUSICESCU şi VRIVORE IONESCU, Bise-
mească din Curtea de Argeş, Bucureşti, 1976, 55 p. + ilustr.
BÂRCÂCILĂ, Mînăstirea Coşuştea-Crivelnic (Mehedinţi), în BCMI, voi.
1935, p. 165²184 (extras: Vălenii de   "‘





v o a r e : Documente privind istoria României. A. Moldova, veacul XIV, XV,

384²1475), Bucureşti, 1954, LXXI + 530 p.
c r ă r i: N. VRIVORAŞ, Primele mînăstiri şi biserici moldoveneşti, în r i
is t or ice », XX ( s. n ouă III), Iaş i, 1947, p. 11 4²1 30 ; TI T SI MED REA, i
v îndut e şi dă rui te în se colul XV, -în BOR, an. LXVII, 19 49, n r. 1 ²2,
3; ŞTEFAN BALŞ ² CORINA NICOLESCU, Mînăstirea Neamţ, Bucureşti,
5 p. ; ŞTEFAN BALŞ ² CORINA NICOLESCU, Mînăstirea Moldoviţa, Bucu-
58, 127 p.; ŞTEFAN BALŞ, Mînăstirea Humor, Bucureşti, 1965; N. VRIVORAŞ
L PROŞU, Biserici şi mînăstiri vechi din Moldova, Bucureşti, 1968, 70 p. +
Studii despre minăstirile Neamţ şi Moldoviţa, în M.M.S., an. XXXVIII, 1962, p.
314²506 şi an. XXXIX, 1963, nr. 7²8, p. 371²545; TOMA V. BULAT, 7a istoria
Bisericii moldovene plnă la Ştefan cel Mare, după mărturii noi, ;., an. XLV, 1969,
nr. 5²6, p. 324²347; IOAN IVAN şi SCARLAT PORCESCU, ea Neamţ, laşi,
1981, 372 p.
n t r u b i b l i o g r a f i a d e t a l i a t ă a monumentelor de artă bisericească
idă şi lucrările lui NICOLAE STOICESCU, Bibliografia localităţilor şi monu-
feudale din România, I. Ţara Românească, voi. I²II, Craiova, 1970, 800 p.;
ova, Craiova, 1971, 426 p. şi Repertoriul bibliografic al localităţilor şi.monu-
medievale din Moldova, Bucureşti, 1974, 985 p.

, > v " iî ! - :Ŷ
  & 8 
3 'iitsv   Ŷ Ŷ Ŷ Ŷ Ŷ ,

MÎNĂSTIRILE ŞI BISERICILE ROMÂNEŞTI

"". DIN TRANSILVANIA, BANAT ŞI MARAMUREŞ
Ŷ?X;'.. ÎN SECOLELE XIII²XV
s
c
Ë
ioq Ŷ . . . . - . . : .

‡ 9' , - -' ' Ŷ ' ' " . Ŷ ' . . . . .


>

 >    $       

á

V 







> l 

frrJ« Credincioşii ortodocşi români din Transilvania, Banat, Bihor şi
Maramureş au avut biserici şi mînăstiri ² lucrate din lemn, din nuiele
împletite sau din piatră şi cărămidă, ² a căror existenţă poate fi ur-
mărită cu apr oxi mativ un mil eniu î n ur mă. De pildă, în vara anul ui
1966 s-au descoperit la Dăbîca, pe Someş, una din reşedinţele voievo-
dului Velu, temeliile mai multor biserici din secolele X²XI. Prima
mî năstire cunoscută din izvoarel e istorice este cea de la Morisena
(Cenadul de azi), cu hramul Sfîntul.Toan Botezătorul, ridicată de voie-
vodul Ahtum, în jurul anului 1002. In urma ocupării mînăstirii de către
călugării latini, ² după 1028 ² cei ortodocşi au fost aşezaţi în mînăs-
tir ea ort odoxă cu hr a mul Sfî nt ul Vheor ghe de la Mai dan (la gr aniţ a
‡ româno-iugoslavă de azi).
Numărul mînăstirilor ortodoxe din Ungaria şi Transilvania a sporit
mereu, încît în anul 1204, papa Inocenţiu III (1198²1216) delega pe
episcopul său de la Oradea să le cerceteze şi să constate dacă nu era
posibilă înfiinţarea unui episcopat dependent de Roma.
în secolele XIII²XV, s-au ridicat tot mai multe biserici şi mînăstiri,
mai al es în părţil e Hunedoar ei şi în Banat, r ealizări maj ore al e ar hi
t ect urii şi pict urii r omâ neşti. Acest pr o ces est e strî ns l egat d e afir
marea politică şi militară a cnezatelor şi voievodatelor româneşti. Docu
mentele vremii fac adeseori amintire de voievozii şi cnejii români, re
mai al es de cei car e se remar cau prin fapt e de vit eji e în camp aniil e U
antiotomane care se desfăşurau atunci. ;ft

  
Printre cele mai vechi monumente de *
5ftăjbiseri cească în fiinţă şi astăzi se nu măr ă biseri ca din Denşuş, în
 ± ÷   O a O O   ÷  O  ` ÷ Y  @ ÷ @ ÷           ‘

iaţegului, un «edificiu straniu şi singular ca formă şi structură

tonică» (V. Drăguţ), una din cele mai interesante construcţii
itecturii europene. Este construită din pietre romane, provenite
nele Sarmizegetusei învecinate (altare votive, lespezi făţuite,
>, statui etc), din bolovani de rîu şi din cărămidă, şi s-a scris
mult despre această biserică, ea continuă să ridice de
întrebare în ce priveşte vechimea şi fazele de construcţie, tatea
cercetătorilor atribuie monumentul secolelor XII²XIII, deşi
mulat ipoteza că ar putea data, într-o altă formă, din secolul X
ar fi vorba chiar de un edificiu roman ruinat, folosit apoi
;rică. A fost împodobită cu picturi de către meşterul zugrav
şi ajutoarele sale, în anul 1443, fapt consemnat de o inscripţie,
cunosc ctitorii acestui lăcaş de închinare şi nici ai ansamblu-
tural. Se presupune că aceştia din urmă sînt cnejii din familia
L sau Muşana din Densuş, atestaţi documentar din secolul -
lea.
vara anului 1975, s-au făcut descoperiri de interes istoric-artis-
:epţional la biserica din piatră din satul SJreişîngeorgju (azi
it în oraşul Călan), pe malul drept al Streiului. Intre altele
;coperit o pisanie în limba slavonă, scrisă în anii 1313²1314,
:e rezultă că biserica s-a ridicat «spre ajutorul şi_.iertarea. P&-
» cneazului Baiea şi ale preotului Naneş. în aceeaşi inscripţie
ţrwemrjjaţjiumele ^ugravului Teofiî. Este cea mai veche pisanie
xeaga artă medievală românească. S-au descoperit şi porţiuni
:tura murală executată atunci. Trebuie relevat, însă, că sub
şi pictura murală din 1313, se află un strat şi mai vechi de
eală, socotit cel mai vechi ansamblu pictural cunoscut pînă
întreaga ţară. Pe baza acestei descoperiri, s-a stabilit că
bise- Î piatră de aici a fost construită înainte de mijlocul
secolului lea, dar pe locul unei biserici din lemn, de aceleaşi
dimensiuni, mult mai veche. Biserica actuală este deci cea mai
veche clâ-imânească păstrată integral. în 1408²1409 biserica
a fost re-de cneazul Cîndreş şi soţia sa Nistora, după cum
arată o altă , lîngă tabloul lor votiv.
aproximativ 2 km de această biserică, în satul Sfrei, pe malul
1 rîului cu acelaşi nume, se află o altă valoroasă biserică monu-
storic, o ctitorie cnezială de la începutul secolului al XlV-lea.
- tip longitudinal, formată dintr-o navă, altar pentagonal, cu un
opotniţă care domină împrejurimea, construită din piatră brută
 
şi din piatră făţuită la muchii. A fost împodobită cu picturi în interior
şi exterior.
In imediata apropiere a oraşului Haţeg, la Sîntămăria Or/ea, se
află o biserică de dimensiuni mai mari, de tip occidental, romano-gotic,
ctitorită în ultimul pătrar al secolului al XHI-lea de cnejii din familia
Cîndea. Are ziduri înalte, din piatră brută şi piatră făţuită la muchii,
cu portale şi ferestre cu coloane, cu un turn-clopotniţă cu cinci nivele.
In interior se păstrează un valoros ansamblu de picturi murale. Biserica
a ajuns mai tîrziu în stăpînirea catolicilor, apoi a calvinilor, odată cu
maghiarizarea familei Cîndea, devenită Kendeffy şi trecerea ei la alte
confesiuni.
La acestea, se adaugă alte numeroase monumente de artă biseri-
cească din secolele XIII²XV, situate în Ţara Haţegului şi Valea Streiu-
]ui. Amintim ruinele bisericii de la Cetatea Colţului în apropierea
satului Rîu de Mori, la poalele Retezatului, ctitorită în secolul al
XlV-lea de cnejii Cîndea, care stăpîneau aceste locuri încă din secolul
al XHI-lea. Biserica a servit drept paraclis al curţii cneziale. O altă
ctitorie a secolului al XlV-lea este biserica din Ostrov, în apropiere
de Densuş şi Sarmizegetusa romană, cu un frumos turn-clopotniţă,
adăugat în secolul următor. Biserica păstrează o frumoasă icoană de
hram, azi în parterul turnului-clopotniţă, reprezentînd pe Maica Dom-
nului cu pruncul în braţe.
Tot secolului al XlV-lea îi aparţin bisericile din Slnpeţru, în apro-
piere de Haţeg, ctitorie a cnejilor locali, cu picturi ascunse sub var,
Nucşoara şi Peşteana. De altfel, aproape în toate satele menţionate,
documentele din secolele XIV²XV fac amintire de cneji locali, de
multe ori participanţi la luptele antiotomane conduse mai ales de
lancu de Hunedoara
In chip deosebit trebuie menţionată mînăstirea Prislop, cu hramul
Sfîntul Ioan Teologul, situată la aproximativ 15 km de oraşul Haţeg,
in hotarul satului Silvaşu de Sus. Prima biserică a fost ridicată la
sfîrşitul secolului al XlV-lea, probabil de ucenici de-ai Sfîntului
Nicodim de la Tismana, refăcută mai tîrziu din temelii de domniţa
Zamfira, fiica lui Moise Vodă al Ţării Româneşti (1529²1530), refugiată
şi apoi căsătorită în Transilvania. A fost îngropată în această mînăstire
(Ţ 1580). In aceeaşi zonă a Hunedoarei şi Haţegului existau mînăstirile
Plosca, ² se pare ajutată de familia lui lancu de Hunedoara ² şi cea
de la Cerna (numită şi Negoiu) ; se pare că amîndouă au fost distruse
în secolul al XVIII-lea. ».i*
0 regretabilă greşeală a dispărut, în anii din urmă, biserica
lingă Hunedoara, ctitorită, potrivit tradiţiei, tot în secolul
de cnejii satului, înrudiţi cu Iancu de Hunedoara, care-i
cu privilegii şi moşii.
noiembrie 1458, regele Matei Corvinul acorda românilor din
1 dreptul să-şi ridice o biserică de zid în oraş. In urma acestei
a ridicat biserica cu hramul Sfîntul Nicolae, formată iniţial
vă şi un altar, lărgită cu un pronaos pe la mijlocul secolului
a, restaurată apoi în 1634 şi pictată peste 20 de ani. înaintea
> desigur o altă biserică, în care va fi slujit Ioan de Cafia.
i judeţul Hunedoara, pe Valea Mureşului, întîlnim alte bise-
nente istorice. Un interes aparte prezintă biserica din Gura- B
îd din secolul al XlII-lea, cu o formă ciudată, patrulobă, care,.,
i printre cele mai expresive realizări ale arhitecturii medie- a
neşti din Transilvania. Părţii de răsărit (altar şi naos), cu o ,j
ată, i s-a adăugat mai tîrziu o tindă scurtă şi un turnul
anului 1400, a fost ridicată biserica din Leşnic, cu un an-s
picturi murale originale, pe pereţii de sud, vest şi nord ai
restul, mai tîrziu), între care se remarcă tabloul votiv, în-
robabil pe cneazul Dobre Românul, ctitorul bisericii, pome-ă
-:rte de atunci.
ca din Roşcani este ctitorită de cnejii din familia Caba, în
lătate a secolului al XV-lea. Tot acestui secol îi aparţine şi
in Bîrsău, în apropierea Devei, refăcută în secolul următor
Dciarovici, a cărei fiică, Elena, a fost căsătorită cu Petru cel
anul Ţării Româneşti.
ui oraşului Brad ² nu departe de Ţebea ² se află alte două
le realizări ale artei medievale româ neşti : bisericile
din L Ribiţa. Prima a fost ridicată în jurul anului 1400, de
jupînul oţia sa Visa, zugrăviţi ² alături de ceilalţi membri
ai fami-- într-un tablou votiv, iar cealaltă de fraţii cneji
Vladislav

iră de aceste biserici hunedorene, în fiinţă pînă azi, sau în

umentele fac amintire şi de alte biserici româneşti, azi dispă-
pildă, în Deva exista o biserică cu hramul Sfîntul Nicolae,
itre sfîrşitul secolului al XlV-lea (avea stema regelui Ludovic
al Ungariei, 1342²1382), răpită mai tîrziu de calvini. Spre
ecolului trecut, a fost descoperită pictura ei ortodoxă (aco-
ă atunci cu var) dar la scurt timp a fost demolată. q»;
... Alte biserici româneşti au fost ridicate în secolele XIV²XV, în
diferite sate din judeţul Alba de azi.
Biserica mînăstirii Rîmeţ, aşezată într-un cadru natural de o rară
frumuseţe, prezintă asemănări cu bisericile hunedorene din secolele
XIII²XV. Recent au fost scoase la lumină foarte izbutite fresce din
secolul al XlV-lea, precum şi o inscripţie din 1377, în care sînt pome-
niţi arhiepiscopul Vhelasie şi zugravul Mihul de la Crişul Alb.
Biserica din Zlatna a fost ctitorită de cneazul Tanislav Hrabor şi
soţia sa Anica, în anul 1424. Iniţial, era formată din altar şi dintr-o navă
cu turn-clopotniţă spre vest. Către sfîrşitul aceluiaşi secol, a fost îm-
podobită cu picturi murale, păstrate fragmentar.
La Lupşa, în Munţii Apuseni, există două biserici din secolul al
XV-lea : una cu hramul Sfîntul Vheorghe, din zid, ctitoria cneazului
Vladislav din 1421, şi alta cu hramul Sf. Nicolae, din lemn, a unei foste
mînăstiri. Bisericile «din Sănduleşti, Ungă Turda, şi din Cicău, lîngă
Aiud, aparţin aceluiaşi secol.
Biserica fostei mînăstiri de la Geoagiu de Sus datează de la sfîr-
şitul secolului al XV-lea sau începutul celui următor. Aici şi-au avut
reşedinţa ² în a doua jumătate a secolului al XV-lea mitropoliţii
Hristofor, Sava şi Vheorghe.
Biserica din Sîntimbiu datează, după unii cercetători, tot din pe-
rioada de care ne ocupăm (secolele XIII²XV), păstrînd fragmente de
picturi originale. La Guhova de Sus şi Lopadea Veche, ambele lîngă
Aiud, se găsesc ruinele unor vechi biserici româneşti de piatră, care
datează tot de prin secolele XIV²XV.
In celelalte părţi ale Transilvaniei, ne reţine atenţia biserica Sfîntul
Nicolae din Şcheii Braşovului, asupra căreia au adus lumină recentele
cercetări arheologice (1975). Primul lăcaş de închinare se presupune
că era din lemn, ridicat pe la sfîrşitul secolului al XlV-lea sau începu-
tul celui următor. A doua construcţie era o biserică din piatră de pe la
sfîrşitul secolului al XV-lea, zidită cu sprijinul lui Vlad Călugărul
al Ţării Româneşti, mărită, într-o fază ulterioară, cu un exonarthex cu
contraforţi, apoi restaurată spre sfîrşitul secolului al XVI-lea. In seco-
lele următoare, biserica a suferit mai multe adăugiri şi modificări, cele
mai multe săvîrşite cu ajutorul domnilor Ţarii Româneşti şi ai Moldovei.
în judeţul Cluj, bisericile din Băiţa, lîngă Vherla, şi Mica, lîngă
Dej, sînt considerate, de unii cercetători, ca aparţinînd secolului al
JUII-lea.
Mitropolitul Daniil, care-şi avea reşedinţa în Feleac,.. a zidit în
Ucest sat o biserică cu hramul Cuvioasa Paraschiva, înainte de 1488,
cistentă şi azi ² după cum arată însemnarea de pe Tetraevanghelul
acolo din îndemnul său. După tradiţie a fost zidită cu ajutorul lui
n cel Mare. In ultimii ani ai secolului al XV-lea a fost ridicată
Irala episcopală de la Vad, cu ajutorul lui Ştefan cel Mare. Bise-:
din Ciceu-Mihăieşti şi Cetatea de Baltă (zugrăvită în 1525) au
‡idicate tot cu ajutorul unor domni moldoveni, poate al lui Ştefan
[are sau al urmaşilor săi imediaţi.
'ot ortodoxe au fost la început şi bisericile reformate de azi din
na de Mureş şi Fintinele, cu picturi din secolele XIV²XV, ca şi
ruta biserică reformată din Roteni (toate în jud. Mureş).
;îteva biserici din părţile de sud ale Transilvaniei sînt socotite
ii ale unor domni munteni. De pildă, bisericile din Scorei (Mircea
ătrîn, dăruia ocina Scorei egumenului Stanciu şi fratelui său
I, Răşinari, jud. Sibiu, Rîşnov şi Zărneşti ² jud. Braşov, Cut ²
dba ş.a. Izvoarele timpului pomenesc şi alte biserici transilvănene
colele XIV²XV: Peştişu Mic (jud. Hunedoara) în 1330, Rediu (jud.
în 1398, Rîu Bărbat (jud. Hunedoara) în 1411, Almaşu Mare (jud.
în 1418, Lancrăm (jud. Alba) în 1439, Deda (jud. Mureş) în 1451,
m Fizeşului (jud. Sălaj) prin 1470, Sălişte (jud. Sibiu) şi altele.
cument din 14 decembrie 1450 pomenea bisericile de lemn din
;, Sîngeorz şi Năsăud, pe valea Someşului Mare.
ajoritatea acestor biserici româneşti au un plan asemănător : o
orgitudinală, în continuarea căreia se află altarul, iar în partea
i un turn-clopotniţă, de multe ori ridicat mai tîrziu. Toate sînt
lensiuni reduse. Aşa cum am arătat, majoritatea au fost pictate
va chiar în exterior, cum a fost cea din Strei. Unele păstrează
destul de numeroase, altele numai fragmente. Meşterii erau
din părţile Jocului. Ei vor fi contribuit la formarea unei «şcoli»
de pictură românească. La canoanele şi formele stilistice bizan-
ecute prin filiera Ţării Româneşti, meşterii transilvăneni au
t şi unele elemente locale (mai ales în cazul costumelor ctito-
u chiar al altor personaje, precum şi unele elemente occidentale
Strei), dînd naştere unei picturi cu totul originale, mărturie a
i artistic al poporului nostru.
Şricile ^şi mînăstirile  Banat. Aici, documentele vremii
île urme arheologice atestă existenţa mai multor mînăstiri ro-
, din secolele XII²XV.
(jud. Timiş), la 2 km de frontiera cu Iugoslavia,
potrivit tradiţiei, din secolul al XV-lea (satul Partoş este con-
însă în registrul dijmelor papale în 1333, apoi în cîteva acte
 - MINASTIRI ŞI BISERICI IN SECOLELE XIII²XV 333

din secolul următor). în secolul al XVII-lea s-a retras aici, trăind pînă
ia moarte (1656), Sfîntul Ierarh Iosif, mitropolitul Timişoarei.
Mînăstirea Săraca (jud. Timiş), cunoscută şi sub numele de Şem-
lac, Şemliug, Şumig sau Morava, datează tot din secolul al XV-lea
(prima fundaţie era din secolul al XH-lea ,‡ în 1270 era amintită mînăs-
tirea de lîngă Şumig). A fost arsă de turci, după ocuparea Banatului. In
1730 a fost restaurată, dar în 1778 a fost desfiinţată de Habsburgi (re-
înfiinţată abia în 1934). In apropiere se găsea mînăstirea Slngeorge,
tot din secolul al XV-lea.
In partea de sud a Banatului, în apropiere de Vîrşeţ, se găseau
alte mînăstiri ridicate în aceleaşi secole: Srediştea Mică (azi în
Iugoslavia), Vărădia (distrusă de turci, apoi refăcută în secolul al
XVIII-lea) şi Mesici. Aceasta din urmă ar fi fost zidită în secolul al
XlII-lea de un călugăr venit din mînăstirea Hilandar, apoi refăcută de
despotul Iovan Brancovici, la sfîrşitul secolului al XV-lea, arsă de
turci în 1552, refăcută în secolul al XVIII-lea.
Alte cîteva mînăstiri, ortodoxe erau situate pe Dunăre, datînd tot
din secolele XIV²XV, poate chiar mai vechi: Voiloviţa şi Cubin
(azi în Iugoslavia), Zlatiţa, Cusici, Baziaş, Ogradena Veche sau Mrâ-
cunea (lîngă Cazane). Cele mai multe au fost distruse în timpul deselor
incursiuni turceşti, mai ales în 1552, cînd Banatul a fost ocupat de
turci, fiind refăcute apoi în secolul al XVIII-lea, în urma încetării do-
minaţiei lor.
La Ilidia, în apropiere de Oraviţa, s-a descoperit o biserică din
secolele XII²XIII şi o biserică fortificată, atribuită secolelor XIII
sau XIV.
Biserica din Lipova este atestată documentar încă din secolul ai
XlV-lea. In secolele XVI²XVII, a servit drept catedrală a episcopilor
care-şi aveau reşedinţa în acest oraş. A fost transformată şi mărită în
mai multe rînduri, fiind azi una din operele reprezentative ale artei
româneşti din Banat. în pronaosul bisericii se păstrează fragmente de
pictură din secolul al XV-lea. Biserica din Lugoj, azi dispărută, era
probabil o ctitorie a Ecaterinei Perianu, de prin 1402. A fost demolată
în a doua jumătate a secolului trecut, cînd se mai puteau vedea pic
turile, între care se remarca şi chipul protopopului Vavriil. în 1378 era '
amintită biserica din satul dispărut Valea.
'
Ŷ
-  O
 

 şi 


 în părţile Aradului, men-
ţionăm şi bisericile din Hălmagiu (sec. XIV²XV), ctitorie a cnejilor
locali, şi Dezna (sec. XIV, peste care s-a ridicat cea actuală din secolul
XVIII) ş.a.
 O     `
    

îăstirea Hodoş^Bodro^ pe valea inferioară a Mureşului, pare

ie, după ultimele cercetări, din secolele XIV²XV (o mînăstire
Hodoş, era pomenită încă din 1131, 1156 şi 1177). Nu departe
ista, tot pe valea Mur eşului, se afla mînăstirea ortodoxă, azi
ă, Bezdin, ridicată în secolul al XVI-lea, pe locul uneia mai
listrusă în timpul marii invazii a tătarilor din 1 241²12 42 (în
i pomenită «mînăstirea de la Isou», despre care se p resup une
[a pe locul celei de la Bezdin).
Bihor se cunos c d e asemen ea mai multe biserici din secolele
T. La Vo ivozi s-au des coperit fundaţiile u nei mîhăstiri ² bi -
i chilii ² din secolele XIII²XIV. O altă biserică veche din
fost cea din Seghişte (Şedişte), azi în ruine. A fost ctitorită de
jcali la sfîrşitul secolului al XlV-lea sau începutul celui de al
ajungînd apoi sediul unui protopopiat pentru parohiile din
teiuşului. Cel mai vechi strat de pictură ² care poate fi urmă-
r prin intermediul descrierilor şi al fotografiilor făcute înainte
)leta distrugere ² aparţine secolului al XV-lea, cu forme ase-
ire celor din bisericile hunedorene.
uri mural e ort odoxe, de la în cep ut ul secol ul ui al XV-lea (şi
i cirilice), aveau şi bisericile din Tărcăiţa, Retnetea şi Tileagd,
- prin secolele XVI²XVII ² în stăpînirea calvinilor maghiari.
Maramureş, cercetările arheologice au dus la descoperirea rui-
sericilor din Giuleşti, ctitoria cnejilor de acolo (secolele XIII²
din Cuhea (azi Bogdan Vodă), locul de reşedinţă al voievodu-
lan, di n s ecol ul al XlV-lea. C ea din ur mă este o bis eri că d e
u o navă dreptunghiulară, absidă poligonală şi un turn-clopot-
latura de v est, deci tipul obişnuit al b isericilor din sudul
aniei.
iare documentare fac apoi amintire de mînăstirea Şfîntul Mihail
, ctitoria Dragoşizilor, azi în ruine, pe care fraţii Bale şi Drag
nat-o Patriarhiei din Constantinopol în 1391, cînd a fost decla-
tvr o pi ghi e. Alt e mî năstiri existau l a Birsa na şi C uh ea di n
ni ai veacului al XlV-lea.
în secolele XIV²XV sînt atestate documentar bisericile din
64), Biserica Albă (1373), Apşa de Mijloc (1428 şi 1440), Sarasău
Ŷa. Datorită faptului că majoritatea bisericilor maramureşene
astruite din lemn, cele din secolele de care ne ocupăm n-au
intemperiilor vremii pînă în zilele noastre. . II* ^
R  Y
     
 Deşi de proporţii reduse, cu o înfăţişare modestă,
/^construite rudimentar, bisericile de piatră româneşti din Transil-
'"' vania, ctitorii ale cnejilor şi credincioşilor români din secolele
v' XIII²XV, prezintă o deosebită importanţă istorică şi artistică,
bi Picturile lor murale originale (după unii cercetători chiar de la
*,Csiîrşiţul secolului al XHI-lea), ² realizate de meşteri români, ori-
n
'- ginari din partea locului sau veniţi din alte ţinuturi locuite de
;, ;. români ² sînt, pentru acel timp, cu mult mai bogate decît cele din
^ Ţara Românească şi Moldova. Inscripţiile murale, care au mai
putut fi descifrate, au dus la cunoaşterea unora din cnejii ctitori ii{
(Streisîngeorgiu, Ribiţa, Crişcior, Zlatna), precum şi la cunoaşterea -
^primilor zugravi de neam român. Dar mai presus de toate, aceste
ui străvechi ctitorii româneşti sînt mărturii grăitoare ale continuităţii
^‡românilor în Transilvania propriu-zisâ, Banat, Bihor şi Maramureş.
.li . . .

";;.;'. ", BI B L I OVR AF I E . :

- L u c r ă r i de s i n t e z ă : Istorie. ŞTEFAN METEŞ, Mînăstirile româneşti din
Transilvania şi Ungaria, Sibiu, 1936, CXXVIII + 364 p.
A r h i t e c t u r a bisericilor din Transilvania. VIRVIL VATÂŞIANU, Vechile
biserici de piatră româneşti din judelui Hunedoara, Cluj, 1930, VIII + 225 p. (extras
din ACMIT pe 1929, p. 1²222); SILVIU DRAVOMIR, Vechile biserici din Zarand
şi ctitorii lor in sec. XIV şi XV, Cluj, 1930, 40 p. (extras din ACMIT pe 1929, p.
223 ²264); CORIOLAN PETRANU, L'art roumain de Transylvanie, Bucarest, 1938,
97 p. (extras din voi. La Transylvanie, Bucarest, 1938, p. 469²562); VIRVIL VATA-
ŞIANU, Istoria ariei ieuclale în ţările române, voi. I, Bucureşti, 1959, XII + 1018 p.;
VRIVORE IONESCU, Istoria arhitecturii în România, voi. I, Bucureşti, 1963, 540 p.;
VASILE DRĂVUŢ, VecW monumente hunedorene, Bucureşti, 1968, 72 p. -f 47 ilustr.
P i c t u r a : ŞTEFAN METEŞ, Din istoria artei religioase române. Zugravii bise-
r i ci l o r r o mâ ne , Clu j, 1 9 29 , 1 68 p . + 4 8 pi. ( e xt r a s din ACM I T p e 1 92 6 -2 8) j
I. D. ŞTEFANESCU, La peinture religieuse en Valachie et en Transylvanie depuis Ie s
o rigines jusqu'a u Xl X- e si ecl e, Pari s, 1930 ²1932, IX + 439 p. + 30 pi. ( I ) ; 8 p. + 100 pi.
(II) ; I. D. ŞTEFANESCU, L'art byzantin et l'art lombard en Transyl vanie. Pei ntu re
mural es d e Val a chi e et de Moldavie. Ave c 5 6 pl an ches h ors tex te et 15 g ravu res
d an s l e te xte, Par is, 19 38, IX + 166 p. + 1 h ; V ASI LE DRĂVUŢ, Picturi murale
exterioare în Transilvania medievală, în SCIA, seria Arta plastică, t. 12, nr. 1, 1965, p.
75²102; VASILE DRĂVUŢ, Pictura murală din Transilvania (sec. XIV²XVI),
Bucureşt i, 1970, 115 p. + 67 ilusţr.; I. D. ŞTEFANESCU, Iconogralia artei
bizanti ne şi a artei feud ale româneşti, Bucureşt i, 1973, 269 p.; MARIUS PORUMB,
Pictura românească în Transilvania, voi. I (sec. XIV² XVIII), Cluj-Napoca, 1981,
180 p. + 117 ilustr. Arfa creştină în România. 3. Secolul al XlV-lea. Studiu
introduct iv şi prezentarea planşelor de Corina Popa, Bucureşti, 1983, 192 p., şi 4.
Secolul al XV-lea. Studiu introduct iv, ant ologie şi prezentarea, planşelor de Vasile
Drăguţ, Bucureşti, 1985, 240 p.; Repertoriul picturilor murale medievale din România
(sec. XIV ² 1450), partea I-a, Bucureşti, 1985.
A l t e l u c r ă r i : SILVIU DRAVOMIR, Ctitorii bisericii din Bîrsău, în ACMIT
pe 1930²1931, Cluj, 1932, p. 139²148; CORIOLAN PETRANU, Un vecW monument
istoric : biserica din Roşcani, în voi. Omagiu I. P. S. Sale Dr. Nicolae Bălan, mitro-
politul Ardealului..., Sibiu, 1940, p. 643²646; CANDID C. MUŞLEA, Istoria bisericii
3 din Şcheii Braşovului, 2 voi. Braşov, 1943²1946, 427 + 455 p. i EUVEN X,
Cer cetări şi observaţi i asupra bisericii d in Densuş, în voi. Sesi unea a
Dire cţiei Monumentelor Istorice, Bucureşti, 1963, p. 109²124; IOANA IE
PANAIT şi MARINEL DAIA, Biserica românească din Sănduleşti (/ud. tMM,
Seria MIA, 1974, nr. 2, p. 86²88 ; MĂRIA ELENA IONESCU, Cîteva rivire Ia
biseiica Siîntul Nicolae Vechi din Rîşnov, în RMM, 1976, nr. 2,
MARIUS PORUMB, O veche ctitorie românească-biserica din Cicăa (lud.
AMN, XIII, 1976, p. 285²290; MARIUS PORUMB, Biserica ortodoxă din ' Sus
(jud. Alba), un vechi monument de arhitectură medievală romanească, XV,
1978, p. 307²310; MARIUS PORUMB, Două ctitorii româneşti din
XV-lea: biserica Si. Gheorghe şi mî năstirea Lupşa, în AMN, XVI, 1979,
5; MĂRIA MOCANU, Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din
Repertoriul picturilor murale medievale din România (sec. XIV²1450),
Bucureşti, 1985; MIRCEA PĂCURARIU, Istoria mănăstirii Prislop, l, 190 p.
> r i c i şi m ă n ă s t i r i d i n B a n a t : VICTOR VLADUC EANU, Mănăsti ri
T i mi şo a ra , 1 94 7 , 1 4 4 ţ >. ; ION B. M UR EŞ IA N U, M ă n ă s t i ri d i n Ba n at , Ti mi -
6, 174 p.; I. D. ŞTEFĂNESCU, Arta veche a Banatului. Arhitectura, p/cfu-
3, icoanele, Timişoara, 1981, 168 p. ; I. MILOIA, Mănăstirea Săraca, centru
şi artă bănăţeană, Timişoara, 1932, 32 p. (extras din «Ana/eJe Banatului*,
VHEORVHE COTOŞMAN, Mănăstirea Mrăcunea, în B.O.R., an. LXXXVII,
11²12, p. 1212²1221 ; OLIVER VELESCU şi ADRIAN CORVATESCU, Un
din vestul ţării: mănăstirea Bezdin, în B.M.I.,, an. XLI, 1972, nr. 1, p. 49²
(RVHE I. CANTACUZINO, Date istorice privind trecutul unei mănăstiri:
i Şemlacul Mic, în M.B., an. XXIV, 1974, nr. 4²6, p. 299²309; ŞTEFAN
ILIE UZUM, Date noi asupra bisericii şi iortiiicaţiei de Ia Ilidia, în «Acta
ocensis*, Cluj, 1972, p. 555²564; Vezi şi NICOLAE STOICESCU, Biblio-
ilităţilor şi monumentelor medievale din Banat, Timişoara, 1973, 192 p.
! r i c i d i n A r a d şi B i h o r : MOISE POPOVICIU, Un vechi monument părut
(biserica din Seghişte), Beiuş, 1934, 24 p.; RADU POPA, Valea secolele
XI II²XI V (mănăst irea din Voivozi), în voi. Centenar muzeal X-cdea
1972, p. 215²219; EUVEN ARĂDEANUL, TEODOR BODOVAE şi 3MANDI,
Mănăstirea Hodoş-Bodrog, Arad, 1980, 225 p. ; VHEORVHE Biserica
voievodală din Hălmagiu, în MB, an. XXX, 1980, nr. 7²9, p. ECATERINA
CINCHEZA-BUCULEI, L'ensemble de peinture murale de Iconographie et
iondateurs, în RESEE, XXII, 1, 1984, p. 3²25.
: r i c i ş i m ă n ă s t i r i d i n M a r a m u r e ş : D es p r e mă n ă st ir ea
hail din Peri, vezi bibliografia de la capitolul IV; RADU POPA, Biserica din
Cuhea şi unele probleme privind istoria Maramureşului în secolul i, în SCIV, t.
XVII, 1966, nr. 3, p. 511²528; RADU POPA şi MIRCEA Ctitoria cnezilor
giuleşteni. Un nou monument românesc din piatră în :, în SCIV, t. XX, 1969,
nr. 2, p. 267²285.
 
MITROPOLIILE UNVROVLAHIEI ŞI MOLDOVEI
ÎN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XV-LEA

 
    
 

   După moartea lui Mircea
cel Bătrîn (31 ianuarie 141 8) a ur mat o perioadă de declin în istoria
Ţării R o mâneşti, cu lupte necontenite p entru tron între ur maşii lui
Mircea, nu miţi Drăculeşti (după numele liului său, Vlad Dracul) şi
ur maşii lui Dan I, nu miţi Dăn eşti. In astfel d e î mprejurări, turcii,
aflaţi în plină exp ansiu ne, nu mai găsesc rez istenţa din ti mp ul lui
Mircea (cu excepţia lui Vlad Dracul, 1436²14 42 şi 1443²1447). In
1453 a avut loc căderea Constantinopolului sub loviturile nimicitoar e
ale lui Maho med II, cu ur mări atît de nefaste p entru tot sud-estul
Europei. Turcii au ajuns astfel nu nu mai stăpînii marelui oraş înte-
m eiat cu unsp rez ece vea curi în ur mă de î mp ăratul C onstantin cel
M a r e, ci şi o mar e p uter e p olitică a l u mii. T o at e acest e schi mb ări
în istoria sud-estului european au avut urmări însemnate şi în viaţa
ţărilor româneşti şi, implicit, în viaţa Bisericii.
Pentru istoria Bisericii din Ţara R omânească, secolul al XV-lea
est e cel mai săr a c în iz voa r e. în a fara de cîteva n u m e de vlădi ci
trecuţi în pomelnice, ca şi de apariţia incidentală a unora din ei în cîteva
act e i nt er n e, nu a v e m alt e ştiri desp r e ei. F ap tul că vlădi cii ţări i
ap ar atît d e r ar în a ct el e i nt er ne s e e xp lică p rin ac eea că do m nii
şi-au mutat reşedinţa de la Argeş la Tîrgovişte (se pare că şi Mircea
stătea aici, dar mai ales Alexandru Aldea), apoi la Bucureşti, începînd
cu Vlad Ţepeş (primul act emis la Bucureşti fiind din 1459), pe cînd
mitropoliţii au continuat să rămînă la Argeş. Se mai adaugă şi faptul
că din 1402 încetează singurul izvor documen tar extern din secolul
anterior şi anume : Actele Patriarhiei de Constantinop ol.
Această penurie a izvoar elor do cu mentare ² interne şi exter n e
² face ca să nu cun oaştem nici măcar numel e mitrop oliţilor Ungro-

22 ² Istoria B.O.R.
 în p ri m a j u m ă t at e a se c o l ul ui al X V -l e a. In p o m e l n i c el e M i -
) o l i e i şi a l e a l t o r a ş e z ă m i n t e b i se r i c e ş t i a p a r e u n m i t r o p o l i t c u
i e l e T e o d o r, î n d a t ă d u p ă A n t i m şi A t a n a s i e . N u m e l e u n u i n o u
rh va fi c on se m n a t d o c u m en t ar abi a în a d ou a ju m ăt at e a se c ol u lui.
  
    

  Aj^an dru _cel_B u n a purtat s grijă
j e bit ă faţ ă d e B i se r i că, î n t ot c u r s u l d o m n i e i sa l e. î n ac e l aşi ti m p ,
^a ar ătat toleran t şi faţă de cei ce a parţin ea u altor c o n fe si un i cre ş-
A stfel, prinlr-un hriso v d at la 30 iulie 1 40 1, hot ăra în fiinţarea_ u n ei
;o pji, cu, _.şc_ au n u l_ la S u ce ava, p en tru cred inci o şii ar m en i_jd i n
io va, re cu n o scî n d p e epi sco pu l l or O h a n e s.
A . a c o r d a ţi sprij i n şi c r ed i n ci o şil or c at o li ci p o l o n i, sa şi, u n gu r i şi
i d i n ţ a r a sa , a ş a c u m a u fă cu t şi u n i i d i n t r e î n a i n t aşi i s ă i. A st f e l,
:n g ă v ec h e a^ je p isc o p ie c ato licU e la Ş ire t, s-a în fiinţa t o, n ou ă
o p i e l a B a i a ^ p r i n a n ii 1 4 0 5 ²    " ( pr i m u l ti t u l a r a f o st Io a n d e
. D o m n i t o r u l î n su şi a z i d i t o b i s e r i c ă d e p i a t r ă p e s e a m a e i . L a
m a i c u n o a şt e m cî t e va n u m e d e e p i s c o p i pî n ă p r i n 1 4 3 4 , i a r l a
pî n ă î n a d o u a j u m ă t at e a se c ol u l u i a l X V -l e a. D e si gu r, ei v o r fi
n a i m u l t î n P o l o n i a d e c î t î n d i e c e z e l e l o r d i n M o l d o v a , să r a c e
pr e a puţin i credin ci o şi. C a şi în trec u t, pre di c a mi si o n aril or
sca n i şi d o m i n i c an i în M o l d o va n -a pu t ut r ăz b at e în su fl et el e
ici oşil o r r o m â ni, aşa în cît t o ată lu c r ar e a l or s-a r ed u s la cî r m u ir e a
ni ce asc ă a cre d inci oşil or cat olici,
şt în _ _ ţi m p ul lui _ A l ex an d r u cel B u n a u gă sit a d ă p o st în M ol d o va
i n t re a d e pţ ii l u i J a n H u s ( h u si ţi ). S e şt i e c ă î n v ă ţ ăt u r a c u n o s c u -
w e o t , p r o f e s o r şi pr e d i c at o r en gl e z Jo h n W i cl i f (f 1 3 8 2 ) , c a r e a
S fî n t a S cri p t u r ă î n li m b a en gl e ză , a p ăt r u n s şi î n B oe m i a , d at o -
g ă t u r i l o r c a r e e x i st a u î n t r e U n i v e r si t ă ţ i l e d i n O x f o r d şi P r a g a .
[ d m i r a t or ii să i se n u m ă r a şi p r o f e so r u l şi pr e ot u l c eh Jan ( Ioa n )
3 6 9 ² 1 4 1 5 ) , ca r e a l u a t pe fa ţ ă a p ăr a r e a i d e il o r lu i W i cl i f şi i-a
o p a r t e d i n s c r i e r i î n l i m b a c e h ă. C a şi W i c l i f, H u s s - a r i d i c at
i va u n o r a b u zu r i al e p a p al i t ă ţ i i, î n d e o s e bi î m p o t r i va i n d u l g e n -
n v ă ţ ă t u r a p r o p o v ă d u i t ă d e H u s ² a se m ă n ă t o a r e î n m u l t e p r i -
u c e a o rtod o x ă ² Ŷ e ra în fo n d o în ce rca re d e reînto arc ere la
s m u l st r ă v e c h i a l a p o st ol il o r sl a vi l or , C h i r i i şi M e t o d i e. E l e e -
) ă rt ă şi r e a c r ed i n c i o şil o r d i n p o t i r, su b fo r m a p î i n ii şi a vi n u l u i
r a q u e f o r m a ) , ob i c ei d e m u lt p ăr ă sit d e B i se ri ca a pu se a n ă, a p o i
itr o d u c e r e a li m bi i p o p o r u l u i î n bi se r i că , a d i c ă t r ad u c e re a S fi n -
pt u r i şi să vî r şi r e a sl u j b e l or î n l i m b a vo r b i t ă , p e n t r u a fi î n ţ e -
t oţi cre d i n ci oşii. In r e st , el n u s-a a b ăt u t c u 
  d e l a d r ea pt a
> r a a B i se r i c i i, fi x a t ă d e S i n o a d e l e e cu m e n i c e . C u t o a t e a c e s -
 MITROPOLIILE UNVROVLAHIEI ŞI MOLDOVEI ISJ SEC. XV 33

tea, Conciliul întrunit la Konstanz (1414²1418), despre care vom vor

bi mai jos, 1-a condamnat cu arderea pe rug, sentinţă executată la (
iulie 1415. In anul următor a avut aceeaşi soartă prietenul său Ieronirr
de Praga.
Moartea lor a pricinuit multă tulburare în Cehia, ducînd la CUJ
noscutele războaie purtate de cehii husiţi, conduşi la început de Jac
2izka. Prigoniţi în ţara lor, mulţi adepţi ai învăţăturii lui Hus şi-au
găsit adăpost pe pămîntul ţării noastre. Se pare că încă de prin 1420
au venit în Moldova cete de husiţi de obîrşie slovacă şi maghiară.
Alţi husiţi au căutat adăpost în Transilvania, dar fiind "persecutaţi dej
episcopii catolici Ioan din Oradea şi Vheorghe Lepeş din Alba Iulia,
ca şi de inchizitorul papal Iacob de Marchia, au fost nevoiţi să-şi
caute refugiu tot în ţara îngăduitoare a Moldovei.
Pe la jumătatea anului 1437 o mare parte din husiţii din Ungaria
şi Transilvania, conduşi de preoţii lor Toma şi Valentin, s-au aşezat
în Tîrgu Trotuş, apoi în alte părţi. La Trotuş, cei doi preoţi au făcut
prima traducere a Sfintei Scripturi în limba maghiară.
Ceea ce ne interesează pe noi aci este faptul că Alexandru cel
Bun a dovedit ² aşa cum a făcut de altfel întregul nostru popor în
decursul istoriei sale ²Ŷ că n-a îngăduit ura confesională sau religioasă,
ci fiecare a fost lăsat să trăiască «în legea lui».
Urmaşul mitropolitului Iosif. Acesta apare pentru ultima dată
într-un hrisov din 16 septembrie 1408, prin care Alexandru cel Bun
înzestra biserica Sfînta Paraschiva din Roman ² viitoarea catedrală
episcopală ² cu două sate. Socotim că şi-a încheiat păstoria prin 1415,
căci abia în 1416 se face amintire de un nou titular al scaunului
mitropolitan.
In privinţa urmaşilor săi, există numeroase lacune de informaţie,
atît în ce priveşte numele, cît şi anii lor de păstorire. Documentele
interne nu fac pomenire de nici un mitropolit între anii 1408²1455,
aşa încît sîntem nevoiţi să recurgem la cîteva izvoare greceşti, destul
de confuze de altfel. De pildă, Silvestru Syropulos, scriitor din secolul
al XV-lea, care a lăsat o Istorie a Sinodului florentin din 1438²1439,
scria că un mitropolit al Moldovei ² căruia nu i se da numele ² a
venit la Constantinopol, dar patriarhul ecumenic Eftimie a refuzat să-1
recunoască, interzicîndu-i chiar intrarea în capitală. Abia după moartea
acestui patriarh (27 martie 1416), împăratul Manuil II Paleologul
(1391²1425) a reuşit să impună sinodului patriarhal numirea mitro-
politului de Poleanina (probabil localitatea Diorani, în nordul Vreciei)
ca" mitropolit al Moldovei, făcîndu-1 să plece la eparhia sa chiar în
 ±÷OaOO÷O`÷Y@÷@÷‘

L exclus ca acest mitropolit de Poleanina din 1416 să

e de Macaiie. O inscripţie grecească de pe un epitaf
amintea de~"rnitropolitul Macarie «al Moldovlahiei şi al
iă mare». Această însemnare a fost reprodusă într-un
itin tradus în româneşte şi copiat în 1732 (semnalat în
nvăţatul episcop Melchisedec al Romanului). Putem ad-
:ie din 1428 este identic cu mitropolitul de Poleanina,
din 1416. Unii istorici au crezut că acest Macarie a
că motivul nerecunoaşterii sale şi al refuzului de a fi
îstantinopol de către patriarhul Eftimie a fost tocma^
mânească, deci moldovenii încercau şi acum să-şi impună
din propriul lor neam, aşa cum făcuseră şi în cazul lui
Laurent însă arată că urmaşul lui Iosif a fost grec şi că
i numit la Suceava a fost mitropolit de Poleanina, iar pri-
>aşterii lui de către patriarh trebuie căutată în amestecul
n numirea sa ca mitropolit al Moldovei. Despre mitropo-
nu se mai ştiu alte lucruri şi nici cum şi-a sfîrşit viaţa.
;xandru cel Bun a acceptat pe Macarie impus de împăratul
Î poate explica prin aceea că dorea să menţină relaţii de
imperiul bizantin.
de la Konstanz. In acest timp a avut loc un eveniment de
emnătate în istoria întregii Biserici creştine. Este vorba
sau conciliul ţinut în oraşul Konstanz (în sudul Vermaniei
laiul lacului cu acelaşi nume), între anii 1414²1418, socotit
apuseană drept al XVI-lea ecumenic, deşi era mai mult un
pusean» al cîrmuitorilor bisericeşti şi de state. Sinodul a
:at la dorinţa lui Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei
?
) şi împărat al Vermaniei (1410²1437), avînd un întreit
turarea schismei papale, existînd pe atunci trei papi, la
gnon şi Pisa, condamnarea învăţăturilor lui John Wiclif şi
i, în sfîrşit, încercarea de a face unirea celor două Biserici
eparate oficial prin actul de la 16 iulie 1054. încercările de
îeau de multe ori din partea împăraţilor Bizanţului, nădăj-
prin unire vor primi ajutorul papei şi al suveranilor din
wopei împotriva primejdiei otomane. Aşa se face că şi la
3d a sosit o delegaţie a împăratului Manuil II Paleplogul
25) şi a patriarhului Iosif II (1416²1439), formată din cîţiva
in Constantinopol, precum şi din 19 ierarhi ortodocşi, între
găsea şi Vrigorie Ţamblac, devenit, între timp, mitropolit al
Ŷ Delegaţia răsăriteană a sosit la destinaţie la 18 februarie
1418, iar sinodul s-a închis la 22 aprilie 1418. Nu se ştie cită atenţie -
s-a acordat problemei unirii celor două Biserici, din moment ce pe
agenda sinodului au fost o serie de probleme mult mai grave care
irămîntau Biserica apuseană.
Ceea ce interesează este faptul că la sinod au participat şi delegaţi
ai unor oraşe din Ţara Românească şi Moldova. Ştiri confuze despre
această participare se găsesc într-o descriere a lucrărilor sinodului pînă
ia 1417 (un fel de «buletin informativ»), făcută de canonicul Ulrich von
Reichenthal (sau Richenthal) intitulată : Das Concilium so zu Constanz
gehalten ist worden etc. (s-a publicat în trei ediţii, toate la Augsburg :
1483, 1536, 1575). Astfel, Richenthal relatează că din Ţara Românească a
participat un boier cu numele ThobermurJTjULgomir), iar din Moldova
boierul Viorgius de Samusinis (Vheorghe din Sămuşeni) şi Stanislav
Rotompan. Dintre oraşele din Muntenia autorul citează : Lctngnaw
(Cîmpulung?), Ergx (Argeş?), KyJo (Chilia?), Zurm (Severin?) şi alte
nume care nu se pot identifica. Din Moldova au participat delegaţi din
zece oraşe : Suceava, Roman, Iaşi, Hîrlâu, Bfrlad, Moderland (?),
Mayda(?),Herat(?),Mentz(?),Molga(?). Este vrednic de reţinut faptul
că Biserica ^Ortodoxă românească ² din Muntenia şi Moldova ² nu
a~ăvut nici un reprezentant la sinod. Atît Mircea cel Bătrîn, cit şi
Alexandru cel Bun au fost reprezentaţi prin cîte un boier, fie din
cauza legăturilor pe care le aveau atunci ţările noastre cu regii catolici
vecini (Sigismund, împărat al Vermaniei şi rege al Ungariei, Vla-dislav
II Iagello al Poloniei şi marele cneaz Vitold al Lituaniei), fie ² mai ales
în cazul lui Mircea ² din pricina iminentului pericol otoman, căutînd
deci ² ca şi împăraţii Bizanţului ² un ajutor de la creştinii din Apus.
Trebuie reţinut faptul că aceasta a fost prima participare românească la o
conferinţă internaţională. In orice caz, solii domnilor români n-au putut
discuta problema unirii celor jiouă Biserici, căci nu^ayeau nici un
mandat în acest sens şi desigur nici cunoştinţe în materie. In ce
priveşte reprezentanţii oraşelor, se observă că ei sînt recrutaţi mai mult
din acelea în care trăia şi j)_ populaţie catolică, lie , de origine
maghiară, fie germană.
Sinodul de la Ferraia ² Florenţa. Cu aceasta, trecem la o altă
participare românească, la un sinod ţinut cîţiva ani mai tîrziu, care a
avut un ecou mult mai puternic în lumea creştină. Este vorba de
Sinodul de unire ţinut la Ferrara şi Florenţa (Firenze), in Italia, în
1_438²1439. Împăcarea între cele două Biserici, urmărită aici, era de-
terminată tot de interese politice, împăratul Ioan VIII Paleologul
448) căutînd sprijin militar şi material în Apus, în faţa pri-
tot mai ameninţătoare a turcilor.
puţin timp înainte de deschiderea lucrărilor Sinodului, două
ale, din 10 şi 11 martie 1436, ne dau ştiri despre un mitropolit
al Moldovlahiei. Acesta era un ierarh ortodox, grec de neam,
lise la R oma spre a îmbrăţişa unirea cu Biserica apuseană,
numit arhiepiscop «al Moldovei», încredinţîndu-i puteri foarte
vederea atragerii moldovenilor şi bulgarilor la unirea cu Bise-
nei. N u a ve m î nsă ni ci o ştir e car e să at est e p r ez en ţa s a în

437, Moldova avea ca mitropolit pe Damian. Ştiri despre el
n Istoria Sinodului de unire de la Ferrara-Florenţa, scrisă de
eclesiarh al Patriarhiei Silvestru Syropulos (tipărită la Haga,
în traducere latină, sub titlul «Vera Historia Unionis non verae
aecos et Latinos sive concilii Florentini»), iar mai puţine în
mitropolitului Dorotei din Mitilene, un alt participant la sinod,
area l ui Silvest r u desp ri n dem că Damia n er a gr ec de nea m
s al patriarhului ecumenic Iosif II, care-1 ridicase la vrednicia
ipolit al Moldovei. Deci, Moldova n-a mai putut să se împotri-
^atriarhiei, care a imp us pe scaunul mitropolitan pe omul ei
dere. Se ştie ca între anii 1435²1442 cei doi fii ai lui Alexan-
B"nr Iliaş şi Ştefan, şi-au împărţit ţara în două, Iliaş^fr&mnind
ara de sus», cu scaunul la Suceava, iar Ştefan peste «ţara de
scaunul la Roman. Ştefan a ridicat, în această perioadă ² cum
ata mai încolo ² scaunul episcopal de la Roman la treapta
>polie, pentru a avea aceeaşi organizare bisericească, pe care
ara cîrmuită de fratele său.
i fiind această situaţie, Patriarhia a putut foarte_uşor să-şiÄlna-
_arhul ei în Moldova, p e s caunul d e la Su ceav a, fără să mai
e î mp o t ri v i re, ca î n ca z u r il e l ui T eo d os i e ş i I er emi a . T o t
)s relatează că în timp Äce^la Constantinopol se făceau precjă-Iu ,.-
Ş.2borul florentin, împăratul şi patriarhul au trijriis__ş£risori
1_§L£Îrmiuţprilgr de state ortodocşi, îndemnîndu-i şă, participe
:ÄQ_ astfel de solie a fost trimisă şi_în Moldova^ la cei doi dom-
î atunci, Iliaş şi Ştefan, şi la mitropolitul Damian, ca să ceară
pentru sinod. Despre mitrop olitul Damian, care nu este dat
nu mel e (î n gen eral numel e p r op rii lip sesc î n l ucrar ea l ui
DS
)i mai scria că plecase din Constantinopol înspre Moldova cu
^Ejnainte (probabil la sfîrşitul anului 1436 sau lei începutul
mător). Primind jrţvjţaţfâ "pentru participarea la sinodul de
 ^> i m u ij iju v j^ i ll\ & £ ,c AV 343

unire, a venit din nou în capitala Bizanţului, împreună cu logofătul

Neăgoe (care este pomenit şi în unele acte interne) şi cu protopopul
Conşţajatin (se paTe"~locţîîioruî» «mitropolitului» de Roman). De aici,
la_24jiojenibrie 1437, delegaţia răsăriteană de aproape 700 de persoane,
în frunţ_e__cu^ împăratul Ioan VIII Paleologul şi patriarhul Iosif II, au
plecat_spre Italia, sosind acolo pe la începutul lunii martie 1438. Par-
ticipau reprezentanţi ai celor patru Patriarhii apostolice răsăritene
(Constantinopol, Alexandria, Antiohia şi Ierusalim), ai Bisericii Ruse
{mitropolitul grec Isidor al Kievului şi Moscovei), ai Bisericii din
Veorgia (mitropolitul Vrigore) şi ai Moldovei. Mitropolia Ungrovlahiei
{respectiv domnitorul de atunci Vlad Dracul, 1436²1442), Arhiepiscopia
sîrbă de la Ipek (respectiv despotul Vheorghe Brancovici) şi Arhi-
episcopia bulgară de la Ohrida nu şi-au trimis delegaţi. Participarea
^elegaiilor__moWoveni la Sinodul de la .Florenţa este amirrtîtă^şl^de"
unele actejui limba latină (de pildă, în mandatele de piaţă achitate de
vistieria papală delegaţilor jnoldoyeni şi înt;r-oÄ scrisoare a pap ei
Eugeniu IV), cai şi în unele C ronici româ neşti, dar destul de con fuz
{'Letopiseţuljie la Putna, Letopiseţul lui Vrigore Ureche şi Descrierea
Moldovei a lui Dim^ri_e_jCanţ£rnir).
Din aprilie-^înă în octombrie 1438, au avut loc la Ferrara discuţii
neoficiale în vederea pregătirii terenului pentru unire, iar deschiderea
oficială a sinodului s-a făcut abia în octombrie. Cu ocazia aşezării
membrilor sinodului pe locurile care li s-au hotărît, mitropolitului
Moldovei i_s-a_aicordat_ loj:u]_op_ţ_ între_ierarhii răsariţeni^ el fiind şi
^°£lii!:£L^-L-Scau.&uUli Şevaşţiei. In timp ce lucrările se ţineau la Ferrara,
Silvestru aminteşte pe mitropolitul Damian de două ori.
La începutul anuluM439,jSinodul a fost mutat la Florenţa. Damian
este menţionat acum de trei ori, în cadrul discuţiilor asupra purcederii
Sfîntului Duh «şi de Ja Fiul», fiind împotriva învăţăturii despre
«filiocme». Reiese_că elÄa avjrLun_rp_l_de frunte în rîndul delegaţilor
ortodocşi şi că în discuţiile dogmatice care s-au purtat a apărat Orto-
doxia, pe cit i-a stat v în putinţă, respingînd învăţătura despre filioque
şi numai silit de împărat şi de patriarh a acceptat unirea.
Semnarea actului de unire s-a făcut la 6 iulie 1439, în urma unor
discuţii îndelungate şi mai ales în urma presiunilor exercitate de îm-
părat asupra delegaţilor ortodocşi. S-au purtat discuţii mai ales asupra
celor patru înari puncte deosebitoare între Biserica Ortodoxă şi cea
catolică (numite şi «flgjcintme»), care, în cele din urmă, au fost accep-
tate de răsăriteni : 1. Plimaţu^jDapal ; 2. învăţătura jieşpj-e J?urcederea
Simţului Duh_«2i_ de la Fiul» [«filioque») ,‡ 3. învăţătura despre_ purga-
 loc curăţitor, între iad şi rai ,‡ 4. săyîrşirea Sfintei Euharistii
nedospită sau azimă. Au iscălit 115 apuseni şi 33 ortodocşi,
e şi «smeritul mitropolit al Moldovlahiei şi ţinînd locul celui
tiei, Damian», precum şi «protopopul Constantin şi locţiitor al
litului) Moldovlahiei» (al celui de la Roman). Logofătul Neagoe,
al voievodului Moldovlahiei», declarase cu puţin timp înainte
jblema unirii va urma pe patriarh şi pe mitrop olitul său.

 


 După iscălirea actului de unire, de-
îsăriteni s-au întors în ţările lor. După cum era şi firesc, «uni-
ută la Florenţa n-a av ut ur mări în R ăsărit, întrucît n- a fost
in sinceritate^ ci din interese politice, care ² pînă la urmă ²
s-au put ut r ealiza. Ea a fost înlătur ată mai întîi de B iseri ca
a Rusă, în 1441, iar peste doi"ani de patriarhii-- de Alexandria,
şi Ierusalim, întruniţi la Ierusalim. Văzînd că nu primeşte aju-
solicitate şi promise pentru salvarea imperiului de pericolul
împăratul Ioan VIII Paleologul n-a mai publicat decr etul de
fiindu-i teama de dezlănţuirea unei nemulţumiri generale ²
ajutat în stăruinţele lor unioniste pe cei doi patriarhi care
it lui Iosif: Mitrofan II (1440²1443) şi, după depunerea
Vrigorie III Mammas (1443²1450). După moartea lui Ioan
eologul, a urmat fratele său Constantin XI Dragasses (1448²
tuiiul împărat bizantin. Această schimbare a făcut posibilă o
împotriva unirii, în cadrul căreia s-a ţinut un sinod antiunio-
^onstantinopol, în 1450, iar patriarhul Vrigorie a fost înlăturat
n în acelaşi an.
înţelege că unirea de la Florenţa n-a avut nici un eco u în
clerului şi credincioşilor moldoveni. Vhenadie Scholarios, pri-
riarh ecu meni c d up ă că der ea C onstantinop olului sub tur ci
456), a lăsat ştirea că mitropoliţii Vidinului şi Tîrnovei, pre-
Damian al Moldovei au revenit asupra iscăliturii lor. Dimitrie
r^ în Descrierea Moldovei, relatează că întrucît mitropolitul
;i_j( căr uia nu-i da n um el e) se mn as e u ni r ea de l a Fl or enţ a
va vrerii solului trimis cu el de Alexandru cel Bun (!),... nu a
ăznit să se întoarcă în Moldova». Deşi istoricii de pînă acu m
i Damian şi-a reluat scaunul de la Suceava păstorind pînă prin
nsiderăm totuşi ² potrivit celor afirmate de Dimitrie Cante-
c
^ ?Ş;î5^ n . n-a rnai venit în Moldova. Sau, chiar dacă s-a re-' u
Şi-a păstrat pentru multă vreme scaunul. El va fi rămas la
tinopol, pe lîngă Patriarhie, considerîndu-se totuşi «mitropolit
ovlahiei». Numai aşa ne putem exp lica lipsa numelui său din
document el e i nt er n e, di n cr oni ci , ca şi di n pomel ni cel e Mi t r opol i ei
Mol doveh_î n acest caz, con du cer ea Mi t r opol i ei va fi fost î ncr edi nţ at ă
i er ar hul iiiji eJ_a_ R oman, pe at un ci Cali st. Deci , domni i mol doveni au
pr ef er at s ă l e r ă mî nă Bi ser i ca f ăr ă mi t r op ol i t , d ecî t să pr i me as că u n.
uni oni st, gr ec de neam. ~*~



 Ioachi m. La _15_jioiembrie 1447, î mpăr atul Ioan VIII
Pal e ol o gu l a mu t a_ t pe mi t r op ol i t ul cr r ec I oa chi m de l a s caun ul de
Agat opol (azi Aht opol , î n sud-est ul Bul gar i ei pe ţ ărmul Mării Negr e) l a
Mi t r o po l i a M ol d o v e] . M ut ar e a s a ai ci s - a e x pl i c at t oc m ai p r i n a ce e a
că er a Äad ept al u ni r i i d e l a Fl or enţ a. Du pă cer cet ăr i mai ve chi , ar fi
p ă s t or i t î n M o l d o va p î n ă pr i n 1 4 4 9 ² 1 4 5 5 , cî n d j s - a p r o d u s ş i a i ci
o mi ş car e î mpot r i va uni r ii, aşa cum s - a î nt î mpl at î n alt e ţ ăr i or t odoxe,
â ^ i ... a fost nevoi t să se r efugi eze î n Pol oni a. Di n două
act e pol one, nedat at e, scrise î n li mba l ati nă, adr esat e de ar hi epi scopul
Cr acovi ei , una papei , alt a col egi ul ui car di nalilor, r ei ese că «Ioachi m
Zo cz a vi ensi s epi s copus ex Mol da vi a», fi i nd al u ngat di n s cau n, s - a h o-
t ăr î t să acc e pt e u n i r ea cu R o ma. Ul t er i or a pl e c at el î ns u şi l a R o ma.
D e l a a c e s t mi t r o p o l i t a r ă m a s o e n c i c l i că ² s cr i s ă î n l i mb a
gr e acă ² adr esat ă « cr eş i i ni l or , u nd e s - ar af l a, i er ar hi , i er o mon ah i ,
egu meni , j căj ugăxi ^j ar eoţi şi t ot bi necuvî nt at ul popor _. al Domnul ui » r
s emn at ă d e « mi t r o p ol i t ul M ol d o vl ah i ei I o a ch i m », pr i n c ar e î nd e mn a
pe t oţ i să pr i meas că şi să aj ut e cu dr agost e cr eşt i nească pe cei fugi ţ r
f
^liL^?3?1.5Sti n fiPPl(~J r J L ---Ufinia...căderii sale sub turci (29 mai 1453). Tot d e
l a e l s e p ăs t r e a z ă ( î n t r - u n m an u s cr i s gr e c e s c d e l a A c ad e mi a
R omân ă) un C anon l a prea ci nst it a adormi re a Mai ci i Domnul ui , cu
î ns emn ar ea că es t e «f a cer e a s mer i t ul u i mi t r op ol i t al Mol do vl ahi ei
Ioachi m».
Pe ba z a pr i mu l ui manu s cr i s r ămas d e l a I o achi m, s - a emi s i pot ez a
c ă el a p ăst or i t î n s cau n u l d e l a S u c ea va pî n ă d up ă 14 53 , an ul î n car e
s- a p et r e cut mar el e d e zas t r u al c ăd er i i C on s t an t i no pol ul u i , că ci al t f el
nu şi - ar fi î ngăd ui t s ă s emn ez e c a «mi t r opol i t al Mol do vl ahi ei ». Ar
î n s e m n a c ă e l a p ă s t o r i t s u b ş a s e d o m n i t o r i , p i e r z î n d u - ş i s c a u nul
pri n 14 53 s au 14 54. Dac ă a m ac cept a ac east ă t eză, at un ci mai de gr ab ă
şi- a pi er d ut s caun ul nu di n pri ci n a vr eun ei mi ş căr i ant i u ni oni st e, c i
d a t or i t ă f r ă mî n t ăr i l o r ş i l u pt e l or p e n t r u d o m n i e , l u î n d p ar t e a
vr eu nui a di n do mni şi at r ăgî ndu-şi ast f el ur gi a ur maş ul ui s ău î n scaun.
P e l î ng ă a c eas t ă i p ot e ză, s - ar mai pu t ea f or mul a î n c ă un a ² c ar e
ni s e pa r e ma i pl a u zi bi l ă ² ş i an u me c ă I oa c h i m ni ci n - a f o s t pr i mi t
de mol d oveni ca mi t r opol i t d e S ucea va. Teza s e poat e s pr i j i ni pej l ou ă
a r g u m e n t e . Pr i mu l e st e a ce l a c ă I o a c h i m e r a d i n t r e a d e p ţ i i u ni r i i d e
Ŷenţa._ Or, se ştie că moldovenii doreau să-şi păstreze credinţa
xa, manifestîndu-se împotriva unirii făcuteacolo. Letopiseţul I
Putna consemnează cu nemulţumire că la Florenţa ortodocşii
st înşelaţi de latini şi mulţi dintre Ädxnfiii au venit cu...bărbile
"fap t relatat mai tîrziu şi de Dimitrie C antemir în Descrierea
/ei. Moldovenii erau desigur nemulţumiţi şi de atitudinea pe
avut-o la Florenţa mitrop olitul Damian, deci nu mai voiau să
i scaun tot un adept al unirii. In al doilea rînd, nu trebuie trecut
erea faptul ca moldovenii au dorit întotdeauna să aibă pe scau-
lădiceşti ierarhi din propriul lor neam. Probabil că în urma
ui moldovenilor de a-1 primi, Ioachim se va fi retras în Polonia
i-a manifestat dorinţa de a îmbrăţişa credinţa catolică. Faptul
na enciclica amintită ca «mitropolit al Moldovlahiei» nu trebuie
surprindă, căci el se considera arhipăstorul canonic al acestei
a cum se considera cu şase decenii înainte şi mitropolitul
. împrejurările critice în care se găsea Bizanţul (permanenta
fare otomană, ocuparea scaunului patriarhal de adepţi ai unirii
ne) nu mai permiteau acum nici un amestec al Patriarhiei ecume-
viaţa bisericească din Moldova. înseamnă că treburile Mitro-
lin Suceava au fost conduse de episcopul Romanului Calist,
are în acte şi cu titlul de «mitropolit», iar p e piatra sa fune-
titlul de «arhiepiscop şi mitropolit».
Y
       



 ãp
 i

p
Ä



Ä
  
adă sînt foarte lacunare, incit nici n u se poate stabili şirul
'iilor. In Moldova, organizarea bisericească a fost în continuă
altare, datorită mai ales lui Alexandru cel Bun, care a reuşit
'tină recunoaşterea ierarhiei naţionale în ţara sa. Ştirile despre
ui moldoveni provin mai mult din izvoarele externe. în pofida
zărilor de unire făcute de Sinodul de la Florenţa ² 7a care au
:ipai şi reprezentanţi ai Bisericii din Moldova, ² clerul şi
ncioşii de aici au rămas strîns ataşaţi de credinţa ortodoxă,
ormulat şi ipoteza că după Sinodul de la Florenţa, mitropo-
Oamian nu şi-a mai reluat scaunul, iar Ioachim nici nu a păs-
îfectiv în Moldova.

BIBLIOVRAFIE

a R o m â n e a s c ă . I z v o a r e : Academia R.S.R., Documente privind isto-

"Iq't R ^ata Româneas că, veacul XIII, XIV şi XV (1247²1500), Bucureşti,
4-31 p. şj reeditarea : Documenta Romaniae Historica. B. Ţara Româneaseă,
*Ŷ 15Q0), sub redacţia lui P. P. Panaitescu şi Damaschin Mioc, Bucureşti,
 iv ji. in < - > j- < ji J i i i J £ . unU H U V L A H IE I Ş I M O L D O V E I IN SEC. XV 347,

L u c r ă r i : NICOLAE DOBRESCU, Din istoria Bisericii Române. Secolul al XV-lea,

Bucureşti, 1910, 180 p. ; NICULAE ŞERBANESCU, Mitropolifii Ungrovlahiei. iv BOR,
an. LXXVII, nr. 7²10, 1959, p. 722²826.
M o l d o v a . I z v o a r e : MIHAI COSTÂCHESCU, Documentele moldoveneşti
Înainte de Ştefan cel Mare, 2 voi. Iaşi, 1931²1932, XXXVI + 557 p. (I) şi XXVI +
956 p. (II) ; ACADEMIA R.S.R., Documente privind istoria României, A. Moldova,
veacul XIV²XV, voi. I (1384²1475), Bucureşti, 1953; Documenta Romaniae His-,
lorica, A. Moldova, voi. I (1384²1448), Bucureşti, 1975, LV + 605 p.
Cronicile slavo-române din sec. XV²XVI, publicate de Ion Bogdan. Ediţie
r evăzută ş i compl etat ă d e P. P. Panait eşcu, Bu cur eşti, 1959, XIV -f- 3 32 p. ;
VRIVORE URECHE, Letopiseţul Ţării Moldovei, ed. II, P. P. Panaiteşcu, Bucureşti,
1958, 263 p. ; DIMITRIE CANTEMIR, Descrierea Moldovei, ed. Constantin Măciucă,
Bucureşti, 1967, 328 p. şi ed. Academiei, Bucureşti, 1973, 403 p.
E p i s c o p i a a r m e a n ă : P. P. PANAITEŞCU, Hrisovul Iui Alexandru cel
Sun pentru Episcopia armeană din Suceava (30 iulie 1401), în «Revista Istorică
Română», IV, 1934, p. 44²56 ; ZAREH BARONIAN, 575 de ani de la înfiinţarea
episcopiei armene din Moldova, în B.O.R., an. XCIV, 1976, nr. 7²8, p. 754²759.
E p i s c o p i i l e c a t o l i c e : R. ROSETTI, Despre unguri şi episcopiile cato-
lice din Moldova, «An. Acad. Rom. », M.S.I., s. II, t. XXVII, 1905, p. 247²332 (şi
extras, 76 p.); C. AUNER, Episcopia de Şiret, în «Revista Catolică», an. II, 1913, p.
226²245, an. III, 1914, p. 567²577,- C. AUNER, Episcopia de Baia, în «Revista
Catolică», an. IV, 1915, p. 89²127.
Huşi ţ i i : I.vMACUREK, Husitismul în România, în «Revista Istorică», XIV,
1928; ŞERBAN PAPACOSTEA, Ştiri noi cu privire la istoria husitisrnului în-Moldova în
timpul lui Alexandru cel Bun, în «Studii şi Cercetări Ştiinţifice-Istorie», Taşi, voi.
XIII, fasc. 2, 1962, p. 253²258; CONSTANTIN C. VIURESCU, Cauzele refugierii
husiţilor în Moldova şi centrele lor în această ţară, în «Studii şi articole de istorie», 3, 1966,
p. 27²44; DANUŢ I. MÂNU, Pătrunderea husitisrnului în ţările române şi apariţia primelor
texte religioase în limba română, în V.B., an. XX XII I, 197 4, nr. 3 ²4, p. 28 4 ²29 3.
U r m a ş u l m i t r o p o l i t u l u i I o s i f : NICOLAE DOBRESCU, Din istoria Bisericii
române. Secolul al XV-lea, Bucureşti, 1910, 180 p. ; V. LAURENT, Con-tribution ă
l'histoi re des relations de l'Eglise byzantine avec l' Eglise roumaine au debut d u
XV-e siecle, în «Bulletin de Ia section hist ori que de l'Acad emle Roumaine», t.
XXVI, 1945, p. 165²184 (şi extras 22 p.); CIPRIAN ZAHARIA, Iosif I Muşat, întîiul
mare ierarh român, (Bucureşti), 1987, 296 p.
S i n o d u l de la K o n s t a n z : ULRICH von RICHENTAL, Chronik des
Constanzer Conzils, hrsg. von M. R. Buck. Hildesheim 1962. A se vedea şi voi. The Coun ci l
of Constance. The unification of the Chur ch. Tr ans lated by Lou is e Ropes Loomis.
Edited and Annotated by John Hine Mundy and Kennesly M. Woody, New York and
London, 1961, XIII + 562 p. ; VRUIA (ŞTEFAN POP), Moldovenii la sinodul din
Constanţa, 1418, în R.T., an. IX, 1915, nr. 13²15, p. 207²215; CONSTANTIN I.
KARADJA, Delegaţii din ţara noastră la conciliul din Constanţa (în Baden), în anul
1415, în «An. Acad. Rom.», M.S.I., s. III, t. VII, 1926, p. 59²91 (şi extras, 32 p.) ;
CONSTANTIN I. KARADJA, Portretul şi stema l ui Grigori e Ţamblac şi misiunea
sa la conciliul din Constanţa, în «An. Acad. Rom.», M. S.I., s. III, t. XXVI, m. 6,
1943²1944, p. 141²150 + 10 pi.; DANUŢ I. MÂNU, Sinodul conciliarist de
'a (1414²1418) şi participarea Bisericii Ortodoxe din Moldova şi Muntenia,
XXV, 1973, nr. 5²6, p. 377²386.
d u l de la F l o r e n ţ a : JOSEPH VILL, Conciliorum Florentinului. Do-t
s cri pt ores. Voi. I. Res Ferrar i ae Vesta e, Roma, 19 53, XCI + 2 28 p. ; s
Florentiae Vestae, Roma, 1953, 488 p. ; V. LAURENT, Les *Memoires»
ecclesiarque de l'Eglise de Constantinopole Sylvestre Syropoulos sur le
Florence (1438²1439), Paris, 1971, 715 p. 4- 10 pi. Un rezumat al Istoriei
u se găs eşt e în lu crarea lu i At hanasie d e la Păros : Ar ătare pe scurt a
iilor d ogme ale cred inţ ei , trad. rom. N ea mţ, 1816, p. 3 99²423 ; părţ il e
[a români au fost traduse de C. Erbiceanu, în B.O. R., an. XV, 1891²1892,
A se vedea şi Voi. Fontes Historiae Daco-Romanae IV. Scriitori şi acte
secolele IV²XV, publicate de Haralambie Mihăescu, Radu Lăzărescu, rban-
Tanaşoca, Tudor Teoteoi, Bucureşt i, 1982, p. 365²383; C. AUNERr i
soborul din Florenţa, ed. II, Bucureşti, 1915, 60 p. (extras din «Revist a
IV, 1915 ) ; VRUIA ( ŞT EF AN PO P), Moldov a i n si nodu l d e unir e di n
439, în R.T., an. XI, 1921, nr. 1²3, p. 57²71 şi an. XII, 1922, nr. 4²6,
: PETRE Ş. NĂSTUREL, Cîteva însemnări despre sinodul de Ia Florenţa, n. XI,
1959, nr. 9²12, p. 643²648 ; P. Ş. NĂSTUREL, Quelques observa-'union de
Florence et la Moklavie, în Siid-Ost Forşchungen, 18, 1959, p. ^.VE L
CHIHAIA, In legătură cu absenţa d elegaţiei Ţării Ro mâneşti la e la
Fer rar a ² Florenţa (1438²1439), în V.B., an. XXXVII, 1979, nr. 1²2,

o p o l i t u l I o a c h i m : MICHEL LASCARIS, Joachim, metropolite de t les

r
clations de l'Eglise moldave avec le patriarcat de Pec et l'archve-îs au
XV-e siecle, Bucarest, 1927, 32 p. (extrait du «Bulletin de la Section de
l'Academie Roumaine», XIII, 1927, p. 129²159); P. Ş. NĂSTUREL,.
ăderii Ţarigradului pent ru Biserica românească, în M.O. , an. XI, 1959,
45 ²73 ; RADU CONSTANTINESCU, Scrieri inedite ale mitropoliţilor din ?c.
XV), în B.O.R., an. XCIV, 1976, nr. 7²8, p. 785²791.

Ô
 
MITROPOLIILE UNVROVLAHIEI ŞI MOLDOVEI
ÎN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XV-LEA




 

   Din alte pagini s-a p utut constata că
este foarte greu de stabilit măcar şirul ierarhilor munteni care au păstorit
în prima jumătate a secolului al XV-lea. Pentru a doua jumătate a
aceluiaşi secol izvoarele interne consemnează doar trei mitropoliţi.
Astfel, la 28 octombrie 1464 apare ca martor în fruntea boierilor din
sfatul domnesc <<mitr^p.^itui_LJngrovlahiei, chkT^sif_»j_mtr-un act prin
care Radu cel Frumos întărea vechile proprietăţi ale mînăşţj.rii Snagqv.
Iojşifjes_ţe_ţr_ecut în pomeiiiicuJ_Mitropoliei. şi al unor_ mînăstiri. Presu-
pjmem_că_a__fost aşezat m scaun de Vlad Ţegeş [1456^²J4621 sau_ de
Radu cel Frumos (1462²1475). Desigur a fost român de neam şi pro-
j^babil fost egumen la Cozia, căci în două acte din 1451 şi 1457 întîlnim
acolo un egumen cu acest nume (între 1464²1467 era egumen la Cozia
un altul, cu numele Simeon). La presup unerea că era român de neam
ne duce şi faptul că după 1453 Patriarhia ecumenică cu greu ar mai fi
putut numi ierarhi greci pe scaunul Ungrovlahiei (mai ales în timpul
conflictelor lui Vlad Ţepeş cu turcii). ArjFi. jieci, primul iar arh de
tiej£i_£ojnân_cunoscuţ_în Ţara_ Roniânească. A_păstorit j3Îna_j;jiţre anul
- ^ - _ _ ² Ŷ ................................ .........................................

Ur maşul său cunoscut a fost Mă Sa rje, despre care de as emenea

nu se ştie cî nd şi-a în ceput p ăst oria. P rima lui atestar e do cu men -
tară este din 23 martie 1482, cînd apare_£a martor in fruntea-sfatului
domnesc, într-un __hrişov__prin j^ireBasarab cel_jrînăr_jîaii².Ţepeluş
{1477²1482) întărea proprietăţile^ mînăstirii _ Snagoy. La 1 iunie \4S2L
este pomenit în aceeaşi calitate, într-un hrisov prin care Vlad Călu-
gărul întărea proprietăţile mînăstirii Tismana.
In afar ă de aceste două act e, s-au păstrat două scrisori chiar d e
la mitropolitul Macarie. Prima (c. 1481) era adresată lui Ştefan
y I, voievodul Transilvaniei (1479²1493), prin care-1 ruga să
ă şi pe mai departe în pace cu Basarab cel Tînăr şi să pună în
;e pe soţia acestuia şi pe solii munteni. Prin a doua scrisoare,
alitul Macarie recomanda judelui şi pîrgarilor saşi din Braşov
îisul său Dragomir, împuternicindu-1 să trateze cu ei orice pro-

jîfll£_ca__şi el a condus obştea monaha]ă__de la Cozi a, căci la

e 1475 era un egumen cu acest nume. întrucît la 9 iamîărîe
ozia avea un alt egumen, p_e_narion, presupunem că Macarie
ales în scaunul mitropolitan după luna noiembrie 1477, cînd a
lomn Basarab cel Tînăr, de care, cum am arătat, era destul de
t. Probabil a păstorit pînă în toamna anului 1487. pa moartea lui
Macarie, scaunul mitropolitan a fost ocupat de
care pare să fi fost adus tot din egumenia Coziei, căci, la
irie 1478, este pomenit aici un egumen cu acest nume. Alte
e ale mînăstirii Cozia nu se mai cunosc pînă la 17 aprilie 1488,
are ca egumen Visarion. Faptul că la această dată Vlad Călu-
.482²1495) întărea toate proprietăţile Coziei ne face să credem
rion era nou numit în slujba de egumen. înseamnă că Ilarion
în_scaunul mitropolitan în toamna anului 1487 sau în primăvara

3 pomenit pentru prima oară numai în 1493, în pisania schitului

'în Vlaşca). La 16 martie 1494, apare ca martor, în fruntea boie-
n divan (cu titlul de «prea sfinţitul mitropolit chir Ilarion»),
ad Călugărul întărea printr-un hrisov daniile făcute mînăstirii
de fraţii Craioveşti. Nu se ştie cît a păstorit, probabil pînă în
ni ai secolului al XVI-lea, căci prin anul 1503 Radu cel Mare
508J aducea pe fostul patriarh ecumenic >ffîoH7~pentru~"reorgâ-
Bisericii din ţara sa. Presupunem deci că vlădica Ilarion a fost
i bolnav în ultimii ani de viaţă, fapt pentru care domnul a fost
ă încredinţeze reorganizarea vieţii bisericeşti din Ţara Româ-
mui om învăţat şi cu experienţă, cum era fostul patriarh Nifon.
>

 

  Dacă în prima jumătate a acestui secol ştirile
Mitropolia Moldovei au fost destul de lacunare şi mai mult din
externe, în a doua jumătate se cunosc ştiri ceva mai bogate,
e din izvoare interne. Viaţa bisericească de acum va ajunge
e de înflorire necunoscută pînă atunci, datorită, în primul rînd,
îi şi îndelungatei domnii a lui Ştefan cel Mare (1457²1504).
se consolidează organizaţia bisericească, se ridică biserici şi
1
noi sau se refac cele existente, se acordă danii, scutiri sau
 M I T R O P O L II L E U N V R O V L A H I E I Ş I M O L D O V E I I N S E C . XV

alte aju toare mi tr op oliei, e pisc opiilor şi ml n ăstirilor, se înch eie le gături
c u alte B i se ri ci O rt o d o xe su r ori, ia r u n or a li se a co r d ă aj u t oa r e m a t e -
riale, în fl ore şte c ultu ra şi arta bisericea scă (ar hitectu r ă, pictu r ă, arte
d e c or ati ve ) et c. în rî vn a l u i pe ntr u pr os p e r ar e a B i se rici i O rt o d o xe di n
{ ar a sa, Ş te fa n c el M ar e a fost ajut at şi d e cei d oi m itr op oliţ i car e a u
pă st o ri t în sca u n ul vlă dic e sc d e la S u c ea va m ai bin e d e o ju mă t ate d e
veac.) Teoctisl 1^1453 ² 1477]i şi Vh eorghe (1478² 15 08).
M it ro po litu l T eo ctist I. L et op i seţu l de la P u tn a (cu cele d o u ă va -
riante) relatează că în tim pul lui Alexandrei V odă (1452 ² 1454) «a fost
bi n e cu vî n t at pr e a sfi n ţit u l c h i r T e o ct i st ca m itr o p o l it d e p a t ri a rh u l
N i c o d i m a l Ţ ă r i i S î r b e ş t i , î n vr e m e a b i n e c r e d i n c i o s u l u i d e s p o t
V heor gh e» ( varianta II). A celaşi lu cru îl află m şi din C ronica zisă s î rb o -
m o l d o v e n e a s c ă , p r e c u m şi î n i n t e r p o l a t a l u i A x i n t e U r i c a r i u l l a
L et o p i seţ u l l u i V r i g or e U r ec h e. E st e v or b a d e p at ri a r h u l sî r b N i c o di m
de la Ipe k (P eci), care a pă st orit în ti m p ul d esp otu lui V h e org h e
B r an c o vi c i ( a r h i e pi sc o pi i sî r b i di n Ip e k pu r t au titl u l d e pa t r i ar h i î n c ă
di n 1 3 4 6, ti tlu rec u n osc u t în 1 3 75 şi d e P atri ar h i a d i n C on st a nt in o p ol ).
A su pr a d a t ei hir o t on i ei, n e o pr i m l a a n u l 1 4 5 3 , b a zaţi pe L et o p i -
s eţ u l l u i V r i g or e U r ec h e . S ca u n u l d o m n e s c er a o c u p at at u n c i d e
A l e x an d r e i, fi u l l u i Ili aş, d e ci n e p ot u l l u i A l e x a n d r u ce l B u n .
C a re a u f o st m o t i ve l e p e n tr u ca r e T e o cti st a f o s t h i r ot o n it l a Ip e k,
şi j i u l a C o n st a n ti n o p o l sa u î n ţ a r ă ? E x p l i ca ţ i a n eh i r ot o n i rii l a P a -
triarhia ecu me n i că este foa rt e si m pl ă: în 14 53 C on st an tin o p ol ul c ăzu se
su b t u r ci, d e c i m i t r o p ol i t u l m o l d o ve a n şi î n s oţ i t o ri i să i n u a u a v u t
c u r aj u l s ă _ m e a r g ă a c ol o . C h i a r d ac ă h i r ot o n i a l u i ar fi a v u t l o c î n
14 52, tot uşi el n u pu tea m erge la C on stantin op ol, aflat pe atu nci su b
a meninţare tu rcească. M ai adăugăm că în anii 1 450 ² 14 54, scau nul d e
p a t r i a r h ec u m e n i c e r a v a c a n t, i a r p î n ă at u n c i a f o st o c u p at d e u n î o -
ni şti . în pl u s, pu t e m pr e su pu n e c ă d a c ă m o l d o ve n ii a u r efu zat să - 1
P ri m e asc ă pe Io ac h i m d e A gat o p oli s ca m itr o p ol it, d esi g u r si n o d u l
p a t ri a r h a l ar fi fă c u t o bi e cţi u n i a su p r a n o u l u i a l e s. Ş i ca ulti m ă m o -
t i v a r e m a i p u t e m a m i n t i şi a c e e a c ă B i s e r i c a sî r b ă n u şi -a t r i m i s
d el e g a ţi l a S i n od u l d e u n i r e d e l a F e r r ar a -F l o r en ţ a, d eci m o l d o ve n ii
d o r e a u c a m i t r o p o l i t u l s ă l e fi e sfi n ţ i t d e c î r m u i t o r u l u n e i B i s e r i ci
c ar e n u p ute a fi acu zată d e schi m ba r e a cr edin ţ ei.
F a p tu l c ă a fo s t h iro t o n it în a fa r a h o t ar e lo r ţă rii n e fa c e să
cred em că cel puţin un ul din scau nele episco pale ale ţării (R o m an sau
R ă d ă u ţ i ) er a v a c a n t, d e c i n u e x i st au p e a t u n c i î n M o l d o va a l ţ i d o i
a r h i e r e i, cîţ i pr e ve d e rî n d u i al a o r t o d o x ă p e n t r u h i r ot o n i a u n u i a l t
arhiereu.
 & ÷    O € € O  A X K t lA (» J ilJ < J L . K L . E . A iV - A V J U l

ainte de a ajunge în scaunul mitropolitan, Teoctist a fost desigur

n la una clin mînăstirile ţării, poate la Neamţ, pe atunci cea mai
iată aşezare călugărească din Moldova. Ca mitropolit, este po-
în mai multe docu mente interne, făcînd parte din divanul dom-
l lui Petru Aron (1454²1457). Pentru prima oară apare în fruntea
ilor acestuia într-un hrisov din 7 iunie 1 45 5, apoi continuă să
;e în peste alte zece acte de cancelarie. Figurează de asemenea
;emnatarii actului din 1456, prin care Petru Aron, împreună cu
ţării, hotărau să plătească turcilor 2.000 de galb eni ungureşti
avem noi p ace, iar ţara noastră să nu se mai piardă», curînd, pe
scaunul domnesc al Moldovei a urcat Ştefan cel Mare, ungarea lui
Petru Aron, ucigaşul tatălui său, Bogdan II. Vrigore s scria în
Letopiseţul său că în aprilie 1457, după înfrîngerea lui Aron la
Doljeşti şi Orbie, «Ştefan Vodă strîns-au boierii ţării
mici şi altă curte măruntă dimpreună cu mitropolitul Theoctist
nulţi călugări, la locul ce se chiamă Direptaţea şi i-au întrebatu
i : ieste-le cu voie tuturor să le fie domnu ? Ei cu toţii au strigat
glas : «în mulţi ani de la Dumnezeu să domneşti». Şi decii_cu
au rădicatu domnu şi l-au pomăzuitu spre domnie mitropolitul
istu» (relatare asemănătoare şi în Letopiseţul de ia Putna).
trop olitul Teo ctist este întîlnit mereu în hriso avele lui Ştefan
re, în fruntea dregătorilor săi din sfatul domnesc. Pentru prima
pare într-un hrisov de dani e cătr e mî năstirea Nea mţ, la 13 fe-
i 1458, ca apoi numele să-i fie întîlnit în aproximativ treizeci de
r
e, mai ales din primii ani de domnie ai lui Ştefan. înseamnă că
meura de deplină încredere din partea marelui domn, stînd în
boierilor din divan.
n cîteva acte domneşti, Ştefan cel Mare făcea felurite danii Miei
ţării. Astfel, la 12 martie 1458 i-a întărit stăpînirea peste mai
proprietăţi (şapte sate, mai multe mori, vii, prisăci etc). Deşi
cunosc amănunt e as up ra acestor danii (ca în cazul celor al e
nei de Roman), putem presupune că locuitorii satelor respective
up uşi direct mitrop olitului şi, ca atare, dregătorii şi slujb aşii
?ti nu aveau nici un drept de judecată în aceste sate, nici să ia
sau să strîngă dările către domnie.
tropolitul Teoctist mai este pomenit cu prilejul sfinţirii mînăs-
itna, la 3 septemb rie 1470, atît în Letopiseţul de la Putna (cu
>uă variante), cît şi în Letopiseţul lui Vrigore Ureche (cu relatări
latoare). Nu este exclus ca îndemnul la zidirea acestei mînăstiri
e
nit din partea mitropolitului. De asemenea, el va fi încurajat
 şi pe o a me ni i d e car t e di n mî n ăst i ri l e M ol d o vei , m ai al es de l a N ea mţ ,
Pu t na şi M ol d ovi ţ a.
M itr opoli tul Te octist a mu rit l a 18 noi embri e 1 47 8, fiind în mor mîn -
t at î n pr i d vor u l bi ser i cii d i n măn ăst i r ea Pu t n a . D e asu pr a mo r mî n t ul u i
său, Ştefan cel M are a pus o lespede de piatră sculpt ată, cu o inscripţie.
Fa pt ul că a f ost î n mo r mî nt at ai ci, î n n ecr op ol a l ui Şt ef an şi a fa mi li ei
Ŷ sal e, n e arat ă al easa pr eţ ui re de car e s-a buc ur at mi tr op olit ul Te octi st
din partea mar elui d omn it or. Unii cer cetăt ori au afir mat că er a rud ă cu
familia d omnitoare a Muşatinilor. Ace.st_lucru est e posibil, de vre me ce '*
s- a bu cur at de o ci n st ir e de ose bi t ă di n p ar t ea a t rei d o mni c ar e se t r ă
geau din aceeaşi fa milie a Mu şatinil or ( Al exandrei, Petru Ar on şi Şt efan
c el M a r e) , i ar P et r u Ar o n şi Şt e f an c el M a r e l - a u a ş ez a t î n fr u n t ea
boi er il or di i f~ sf at ul d omn esc, ca a poi Ş t ef an să-i rî n du i as că î n mor -
in TnFarea chiar, în ctitori a sa de la Putna. --YAtK "\i>
e
>, n QV '> Ml l B HH H H M HM H£ * - Ur maşu l l ui Te octi st î n scaun ul vl ădi ces c
- d e l a S u c e a v a a f o st m i t r o p o l i t u l G h e o r g h e . L e t o p i s eţ u l l u i V r i g o r e
U r e c h e n e d ă şt i r e a c ă d u p ă m o a r t e a l u i T e o c t i st « a u st ă t u t a l t u l ,
<jh eor ghe mitrop olitul ». În ainte de a aju nge mitrop olit, va fi fost egu m en
l a u n a di n m î n ă st i ril e ţ ă ri i, p o a t e l a N ea m ţ . S e ved e c ă er a u n o m c u
c arte şi se b u c u r a d e m u ltă p r eţ u ir e din pa rt ea l ui Ş t efa n c el M ar e, d e
vr e m e c e s- a t re c ut p e st e e pi sc o p ii d e l a R o m a n şi R ăd ău ţi ( d a că n u
c u m va a f o st el î n su şi e pi sc o p l a R o m a n d u p ă 1 4 7 3 , cî n d e pi sc o pu l
T a r asi e e st e p o m e n it p en t r u ulti m a oa r ă în a cte).
S u b a c e st m i t r o p o l i t , Ş t e f a n c e l M a r e a z i d i t s a u a r e f ă c u t c el e
m ai m u lt e di n ct it or iil e sal e. D ec i m it r o p olit u l V h e or g h e a f ost a cel a
c ar e a sf i n ţi t b i ser i c il e r e s p e cti v e . D e a s e m e n e a, su b e l a c o n t i n u a t
lu crare a cărtu rărea sc ă, în li mb a slavon ă, în mî n ăstiril e mold o ven eşti,
în de ose bi la N e a mţ, P u tna şi M old o viţa.
In d o c u m e n te le lu i Ş te fa n c el M are , n u m e le m itr o p olitu lu i
V h e o r g h e a p a r e p e n t r u p r i m a o a r ă î n t r - u n h r i s o v d i n 2 0 se p t e m b r i e
14 79 , prin c ar e se fă cea u n sch i m b d e sate în tre m în ă stire a P u t na şi
M it r o p o l i e. E st e p o m e n i t a p oi î n t r-u n h ri s o v d i n 1 4 8 0 şi î n alt e d o u ă
di n 1 4 9 0 . A pa r e ² al ăt u ri d e su fr a ga n ii să i d e la R o m a n şi R ăd ău ţi şi
d e b o i e r i i ţ ă ri i ² i n t r a t a t u l d e p a c e şi al i a n ţ ă î n c h e i at î n t r e Ş t e f a n
c el M a r e cu Ja n I O l br a ch t ( Io a n A l b e r t ), r e ge l e P o l on i ei , l a 1 2 i u li e
1499. ---------- '
U lti m ul a ct în c ar e e st e m en ţi on at d at ea z ă d i n 1 7 n oi e m b r i e 1 5 0 2,
pr i n ca r e Ş t e fa n ce l M a r e h ot ă r a c a p r e o ţ ii d i n sat e l e m m ă st i r ii P u t n a
să a scu lt e n u m a i d e m î n ă sti r e. M ai şti m d e s pr e m i t ro p o litu l V h e or gh e
c ă, la înd e m n u l lu i, u n călu g ă r co pi a u n m a n u scri s sl a vo n în an u l 15 03 ,

23 ² Istoria B.O.R.
 istirea Zografu din Muntele Athos. Tot el va fi slujit ² în
soborului de arhierei, preoţi şi diaconi ² la îngroparea lui
~el Mare, trecut la cele veşnice la 2 iulie 1504 , în cetatea de
Sucevei şi aşezat în grop niţa do mnească de la Putna, ctitoria
i a uns ca domn pe Bogdan III «cel Orb» (1504²1517), fiul lui
^el Mare. înainte de moarte mitropolitul Vheorghe a îmbrăcat
chimă monahală, sub numele de David. A trecut la cele veş-
1 aprilie 1508.
iţionăm aci că jurisdicţia Mitropoliei Moldovei se întindea, în
l
J?' P es1:e ţinuturile din partea «de sus» a Moldovei : Suceava,
Dorohoi, Hîrlău, Cîrligătura (în jurul Tg. Frumos), Iaşi, Hotin,
Orhei, Lăpuşna. Ţinuturile Moldovei de sud, precum şi Tighe-
[hina"ş'i Chilia aparţineau Episcopiei Romanului.
'utem deci afirma că în a doua jumătate a secolului al XV-lea,
ica din Moldova a fost într-un necontenit progres, datorită în
ii fînd grijii deoseb ite p e car e i-a arătat-o Ş tefa n cel Mar e,
m şi păstoririlor îndelun gate ale rnitrop oliţilor T eoctist şi
rghe.

ROBLEMA «AUTOCEFALIEI» SAU «INDEPENDENŢEI»

BISERICILOR ROMÂNEŞTI DIN MUNTENIA
ŞI MOLDOVA

tru a înţelege mai bine întreaga evoluţie istorică a vieţii bise-

in cele două ţări româneşti extracarpatice, trebuie să reţinem
«autocefalia» Bisericii Ortodoxe R omâne a fost recunoscută
e Patriarhia ecumenică abia în 1885, totuşi, încă de la începu-
nizării politice a Ţării Româneşti şi a Moldovei, dar mai ales
derea Constantinopolului în 1453, Bisericile din aceste două
organizate pe principiul etnic-teritorial ² s-au afirmat cu o
lentă egală autocefaliei, neîngăduind nici un amestec jurisdic-
vreunei ierarhii bisericeşti din afară.
izul Moldovei de a primi un mitropolit grec impus de Patriar--
onstantinop ol nu era decît un semn vădit al dorinţei domni-i
a ţării de-a avea o Biserică «independentă» sau «autocefală»,
ilia Bisericii moldovene este limpede exprimată în «Pravila
e sa u în dr ep tarea L egii» di n 165 2, în care s e arăta că î ntîi-
[
1 ei «nice Ohrideanului nu se pleacă, nici Ţarigrădeanului»
atriarhilor de Ohrida şi Constantinopol). Dimitrie Cantemir în
 lV lJ . lK U t - U J - . H lji! ; U lN l iK U V J jA iiit, ! ŞI M U L D O V 1S I IJM SEC. XV 355

«D e scri ere a M old o vei » m en ţi on a că mitr op ol itul ţării «n u e ste su pu s

vr e u n u i a di n t r e p at ri ar hi » , i ar î n tr - o sc ri er e d i n 1 7 2 3 au t oc e fa li a B i-
seri cii m ol d o v e n e e r a e x p ri m a t ă pri n c u vi nt el e : «n u e st e pl e ca t ă ni c i
un ui patriarh », sau «n u se plea că n ici O h ridu lu i, ni ci C o n stantin o pol ei ».
D e a ce ea şi sit u aţie se bu cu r a şi M itr op ol i a U n gr o vl a h i ei. E st e se m -
n i fi c a t i vă , î n ac e st se n s, h ot ă r î r ea l u at ă d e L e o n T o m şa şi di v a n u l
d o m n e sc î n 1 6 3 1, cî n d s-a st a t or n i c it: « să n u fi e v ol n i c p atr i a r h u l
(e cu m e ni c, n.n.) a tri mit e aic ea în ţar ă n ici vl ăd ic ă, nici e pi sc o p, ni ci
e g u m e n i , c i p e c i n e va a l e g e ţ a r a ş i sf a t u l v l ă d i c ă s a u p i s c u p , a c e l a
s ă fi e . N u m a i s ă t r i m i t ă l a p a t ri a r h u l să d e a b l a g o s l o v e n i e , c u m a u
fost de veac».
A ce st lu cru r e z ultă cl ar di n c er cet ar ea d r ep tu ril or u n ei B i seri ci
a u t o c e f al e. A st fe l, î n pr i vi n ţ a e x e r c i t ăr ii p u t e ri i î n vă ţ ăt o r e şti, B i se -
ri cil e r o m â n eşti a u p ă st r at î n pe r m a n e n ţ ă u nit at e a d o g m a ti c ă, ca n o n i c ă
şi d e c u lt c u c el el alt e B i se ri ci o r t od o xe su r o ri, d a r, î n a ce l aşi t i m p , el e
a u al c ă t u it c ăr ţi d e cu p r i n s d o c t r i n a r ( c at eh i sm e , m ă r t u r i si ri d e c r e -
di nţ ă, sc ri e ri d o g m a ti c e- p o l e mi c e ) p en tr u cr e di n ci o şii r o m â n i, d a r şi
pen tru cei d e alte nea m u ri (gr eci, sla vi su d -du n ăre ni, ara bi) căzu ţi su b
d o m i n aţ i e ot o m a n ă ; au ve g h e a t l a p ă st r a r e a O rt od o x i ei î n T r a n sil va -
ni a în faţ a acţiu nilo r pr o zelitiste cat olice, c al vi n e şi u n ite ; a u a n g ajat
d i s c u ţ i i şi c o l a b o r ă r i c u al t e B i s er i c i c r e şt i n e (c a î n c a z u l S i n o d u l u i
d e l a Iaşi d i n 1 6 4 2 ), fă r ă a li se i m p u n e h ot ă rî ri le d o g m ati ce al e vre u -
n e i alt e B i ser i ci ,‡ şi -a u o r g a n i z at p r o p r i u l l o r î n vă ţ ă m î n t t eo l o g i c.
In pri vin ţa e xer citării puterii sacr a m e ntale (sfin ţitoar e), B i sericile
r o m â n e şti a u ca n o n i z a t si n gu r e sfi n ţi ( Io a n ce l N o u d e l a S u c e a v a,
N ic od i m d e la Tis m an a, N i fon al C on stantin op o lului) ; au instituit săr -
b ă t o ri p e n t r u a c e şti a sa u p e n t r u s fi n ţ ii al e c ăr o r m o a şt e a u f o st ad u s e
pe p ă m î n t r o m â n e sc (S fî nt u l V ri g or i e D ec a p o lit ul, S fî n t a F il o ft ei a,
C u vi o asa P arasc hi va, S fînt ul D i mitrie B asarab o v ) ; au i ntro du s sin gure
li m b a n a ţ i o n al ă î n c u l t , au a p r e c i at si n g u r e va l i d it at e a t ai n el o r să v î r -
şit e d e c at o li ci sa u d e p r ot e st a n ţi , ‡ a u i n t r o d u s e l e m e n t e sp ec i fi c e,
lo cal e, în a r h itectu ră, pi ct u r ă şi m u z i c ă bi seri c ea scă, t oate fă r ă vr e o
a pr o b a r e p r eala bil ă d in p a rtea vre u n ei alte B i seri ci.
C u p ri vir e la e xer cit are a p uterii juri sd icţi on al e sau d e c on du cer e,
B i seri cile d in Ţ ar a R o mâ n e a sc ă şi M ol d o va au fo st cîr m uit e d e mitr o -
p o l i ţi şi e p i sc o p i d i n p r o p r i u l l or n e a m ( e x c e p ţii a u fo s t n u m a i î n a
d o u a j u m ă t a t e a s e c o l u l u i a l X l V -l e a şi î n s e c o l u l a l X V I I I -l e a, c î n d
au pă storit şi ierarh i greci, d ar n u m ai în Ţ ara R o m ân easc ă). A le gere a
i e r ar h i l or se f ă ce a î n ţ ar ă , d e c ăt r e o a d u n ar e ( « s o b o r » ), f o r m a t ă d i n
m ari dregători şi egu m enii mănăstrilor mai însemn at e. M itropolitul
dintre episcopii sufragani, foarte rar dintre egumeni, dacă se
de o reputaţie deosebită. Episcopii..,ejrajJL_ale§ij de regulă, din-
de trei pjersoanejjşau..tranşfexaţLde la jin^ şcaun_La_ [oldova
(de la Huşi la Rădăuţi, la Roman şi_apoi_la îjîoEl£L3 întărită de
domnul ţării, care făggju. aşa . numita,^în-, a noului ales prin
înmînarea cîrjei, semnul văzut cereT"în cazul mitropoliţilor,
alegerea era_ anunţată îi ecumenice, ² lucru p e care-1
făceau şi alte Biserici auto-r care trimitea aşa numitul
IxSoot? ² act de recunoaştere.
se făcea îjLlâEiLj-iS ce ^ P u ti R a Ui trei^arhierei_ (uneori erau a
hirotonie şi arhierei străini, dacă se aflau în ţară). Acest
alegerii, învestirii_şi hirotonirii în ţară aÄfost...^.QcoJiiJtoiot-
^a elementul principal sau caracteristic^ al autocefaliei^ în
'FTuaţie, mitrop olitii celor două ţări ² şi cu atît mai puţi n
² nu făceau parte din Sinodul p.atxiaxJaai,,4iaXorisiari±iriopol.
3, mltropoîiţii munteni şi moldoveni aveau datoria să pome-
3 patriarhul ecumenic Ja slujbe şi şă primească SfîntuLMir
nstântinopol, nefiind. în. .ţară un .număr de 12 ierarhi pentru
lui. Totuşi, se cunosc cazuri cînd Mirul a fost sfinţit în ţară,
jăseau aici ierarhi străini în număr corespunzător, care era u
L sfinţire alături de ierarhii români.
icile de la noi şi-au stabilit singure legile sau rînduielile de
î şi d e or ga nizar e, fără ca a cest ea să fi e ap r obate d e v reo
iin afară. Au păstrat singure, în tot decursul istoriei, relaţii
Bisericile Ortodoxe surori, fără intermediul vreunei alte Bi-
ocefale. Şi-au judecat singure ierarhii, în caz de abateri. Şi-au
jurisdicţia asupra credincioşilor din cuprinsul ţării lor şi chiar
ara (exemplu, biserica din Lvov în secolele XVI²XVII, bise-
Europa centrală şi apuseană în secolul XIX). tă că B isericile
român eşti s-au bu curat d e o largă indep en-i auto cefali e
faţă de Patriarhia ecumeni că în tot decu r sul eşi n- a
exist at u n act ofi cial d e r ecu noa şt er e a ei, pî nă în
XlX-lea, cum vom constata în alt loc.
rturile dintre Stat şi Biserică. Drepturile şi datoriile mitropo-
ţinem de la început că mporturiie_dmţrjî_Ş
l
^Re.Şy...medievale_se_prezintă exact ca şi în imperiul bizantin,
l^ţ§t--5-_Mun5ă_£Qlab_orare între aceste două Jn^ţuţii^ care
tea
u^concepe una fără alta. Această strînsă interdependenţă
din faptul că reşedinţa mitropoliţilor ţării s-a stabilit acolo
reşedinţa conducătorilor politici (Argeş, mai tîrziu Tîrgovişte
 M I T R O P O L II L E U N V R O V L A H I E I Ş I M O L D O V E I I N S E C . X V 357

S i B u cu r eşti î n Ţ a r a R o m â n e asc ă, S u c e a v a, a p o i Ia şi î n M o l d o va ) . C a
şi î n B i za n ţ, d o m n ii r o m â n i se co n sid er a u p r ot e c t orii B i se ricii, c ăr ei a i -
aii " ac o rd at spriji n pe r m an en t, fi e m or a l, fie m at e rial. E i er a u c ei ma i d e
se a m ă cti t o r i d e m ă n ă sti ri şi b i se r i c i, pe c ar e Ie . în z e st r a u c u t o a t e c el e
tre rjuiî o a re ^ ^l e ^sc u t e a u d e o se a m ă d e i m p ozi te, le ac or d au fel u rite
pro priet ăţi şi pri vil egii ; în acelaşi ti m p, acord au asistenţa riece-
sar T ^i e r ar h il or î n t oa t e p r o b l e m e l e b i se ri c eşti, d a r şi ci vil e, se i nt e r e-
sau d e pr egăt irea cleru lui de mir, de situaţia l ui materială şi m o r ală.
Q w T^ci vvî fHe ","96 mnii celor d ou ă""ţari~ erau ade văraţi «prot ectori» ai
B i s er i c i i d i n ţ ar a l or . In a c e l a şi ti m p , e i au c o n ti n u a t p o l it i ca i m p e -
ri a l ă b i za n t i n ă f aţ ă d e t o at e B i ser i ci l e O rt o d o x e di n su d - e st u l E u r o p e i
şi di n O r i e n t u l A pr o p i a t, m a i î ntîi p r i n a j ut o r a r e a m a si v ă şi si st e m a -
tică a P atriarhiei ecu m en ice şi a celorlalte trei P atriarhii «ap ostolice»
( A le xa n d ri a, A n tioh ia şi Ie r u sali m ), a u n o r B i se rici ort o d o xe n aţi on al e
sau a un or c entr e m on ah al e, în pri m ul rîn d a M u n tel ui A th os.
D u p ă r el at ăril e l u i D i mi t ri e C a nt e m i r î n l u cr a r e a « D e sc r i pti o
M ol d a vi ae », în sec ol ele X IV ² X V I m itr o p olitu l ţări i făc e a în co r on ar e a
şi în scău nare a^ d o m nu lui în cad rul Jinei slu jb e spe ciale în cated rala
m itrop olitană ² Ŷ ca şi la înc oronar ea b azileilor bizantin i ² du pă care
ur m a o n ou ă c er e m on i e la p al atu l d o m n esc, mit ro p olitu l r ostin d pri mu l
un cu vî n t d e felicitar e. M ai tîrziu , din a d o u a ju m ăt at e a sec o lulu i al
X V I-lea cînd do min aţia oto m an ă se accentuează, iar d om nii rom âni
sîriţ_ mi mi ţi_direct d e P oart ă, se fă cea o pji m ă slujbă de încoronare l a
cat ed ral a patriarhală din C onstantino pol ( Tstanb uf), de în su şi patriarhul
ecu me n ic, în pr ez en ţa m e m b rilor sin od ulu i patriah al şi a în alt ulu Ţ xî er,
d u pă ve c h i ul ce r e m o n i a l i m pe r i al b i za n ti n. C u alt e cu vi n t e, d o m n ii
r o m â n i er a u c o n si d e r a ţ i ² d u p ă 1 4 5 3 ² c a su c c e s o r i l e gi t i m i ai
ba zil ei l or d e _ _ alt ă d a t ă, d e ve n i n d £î n a ce a st ă i p o st a z ă) pr o t ect o ri d e
d r e pt a i L o cu r i l or S fi n t e o r t od o x e, a i O r t o d o x i ei î n jj e n e r e . A j u n gî n d
în fă fa Tl a B uc ure şti sau Iaşi, d o m ni lor ro m â ni li se făce a a d ou a înc o-
r on ar e , m e n ţi o n a t ă m ai su s, d e c ăt r e m i t r o p o lit u l ţ ării, î n pr e z en ţ a
în altu lu i cle r şi a m ari l or d r eg ăt o ri.
M i t r o p o l i ţ i i c e l o r d o u ă ţ ă ri a v e a u a c e e a şi si t u aţ i e î n st a t p e c a r e
o a ve a p a tri ar h ul în r ap ort c u ba z ileu l bi z anti n . jn d aţ a_ d u pă în sc ău j -
nar e, nu trorj olitul de ve ne a al doilea d e m n itar al ţării (du pă d o m aitor),
a vîn d un în se m nat rol politic-social, el fiin d î n plu s şi în dru mătorul
v^î T T ^t u 'r al e şi du h o vn i ce şti d in ţar a sa.JŞ ot e z ui, cu n u n ia, în m or m î n -
tarea m ern h rjjor fa miliei do mn it oare erau să vîr şite de mitrop olitul ţării
(nu m ai în ca z d e boală sau vîrstă în aintata T de u nu l di n " epîsco pîP su -
fr a ga ni ). M it ro po litu l e r a c on si d er at ca p ri mu l sfet nic al d o m n it o ru lui ,
 P E RI O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V - X V II I)

de ,dx,epi,,,al,.<4s£atului,.»dQainescH!, fiind întîlnit în această cali-

n a mb el e ţ ă r i ² î ncă d in a d o ua j u mă t at e a se co l ul ui a l
Fot el era trimis în fruntea unor solii ca să încheie tratate
înţelegere sau chiar alianţe antiotomane cu ţările vecine (re-
jariei, principatul Transilvaniei, Rusia, Polonia). De multe ori,
Jra..§£C.olui_aL_XVIII-lea şi Äînceputul celui de al XlX-lea^n
acanţă a.jscaunului domnesc, mitropolitul deyen£a__«locjiitor
>. Prin_;natura sluibei sale, el era nevoit şă urmeze ^orientarea
^domnitorului. In caz contrar, de multe ori mitropolitul era
"în~mod abuziv din scaun de domnul ţării şi trimis la mănăs-
metanie, dacă amestecul lui în problemele interne era socotit
>s pentru stat sau pentru domn.
>B ^ttaLjiaJE ea_ vi zi^ (Constantinopol,
ia şi Ierusalim) sau arabi (Antiohia), ale unor miţrojjoliţi.
egumeni^Xie^ greci, fie Äslavi sud-(iujaăE_en.iJ>,iiyeniţi .după_ aju-
eriale sau chiar în probleme de ordin Ediţie-jpolitul, dar şi
episcopii sufragani îndrumau întreaga activi -irală din
eparhiile lor (copierea de manuscrise, tipogrâTîîTe, a toate
gradele) sau arthŢiţaJ.e^_j^jisţică i _ îndrumau agera de
S£gia_lă_din cadrul mînăstirilor (bolniţele), îndemnau.Äce
[uşureze .soarta ţăranilor prin desfiinţarea unor impozite că-

spolitul, uneori şi episcopii sufragani, judeca nu numai aba-

fului; ci şî abaterile de orice fel ale locuitorilor de*pe moşiile
ei sau ale Episcopiilor. De multe ori mitropolituT'sau episcopii
Ŷedinţaţi de domnii ţării şi cu judecarea unor procese civil e
le obişnuite. în acest caz, mitropolitul judeca împreună cu
săi sufragani sau chiar cu unii ierarhi străini aflaţi în ţară ;
ompletul de judecată, prezidat de mitropolit sau de un episcop,
it din clerici de la centrul eparhial. în cazul cînd judecata o
unul însuşi, mitropolitul era de faţă, în dreapta lui. Judecata
după «pravilă», colecţie de canoane bisericeşti şi legi bizan-
îocanon), adaptate la realităţile româneşti. Tot pe plan social,
îenţionat faptul că îndată după instalare mitropolitul şi epis-
ăreau statutele («catastifele») breslelor meşteşugăreşti din
eparhiei lor (de regulă, din oraşul de reşedinţă). ictorul
vieţij^bisericesţi^propriu-zise, mitropolitul avea în grijă
°Jjs U fr a ga ni (^ e c ^tr e un sob or de mari dr eg ă-
gumeni), pe care îi hirotonea şi îi instala în eparhiile lor.
domnitorul avea dreptul să-şi spună cuvîntul asupra persoâ-
 M I T R O P O L II L E U N V R O V L A H I E I Ş I M O L D O V EI I N S EC. XV 359

nei pro pu se. Fi ecare ierarh veghea, în eparhia lui, la.^fjtşpecjtarea în -

v ă ţ ă t u r i i ^ d e c r ed i n ţ ă o r t o d o x ă , a b n o r m e l o r vi e ţ i i m o r a l e ( a ct e l e d e
stare ci vilă, c a şi "ITi vo rţurile erau î n atri buţia B isericii). E i să vîr şeau
slujbele_^e_j £U iJir.e a bisericilor ridicate în eparhia lor, făceaiuid zlt©
can on ic e, fă cea u nu miri d e pre oţi j i_d iac o ni pe ntru par oh iile vac ante,
hi r ot on eau p r eoţi, să vîr şea u sluj b e în c ated r al ele l or sau în bi seri cile
e pa r h i e i. D e_ _ r e j gu l ă, d o m n i i Ţ ă r ii R o m â n e şt i şi ai M o l d o ve i asi st a u
la sluj_bele_ din _,cate3 xiîiIl*~înitj.O E<?Jit,a.ne dirijară respectivii; se să -
vîr şe a u c u u n fa st d e ose bit m ai al e s sl uj b el e u a de la C r ăciu n, B o bo t ea z ă
şi P a şt i, la h r a m u l ^ ca t e d r al ei r e sp e c ti ve sa u c u p r il ej ul pri m i r ii u n o r
în alţi iej^rjh|_sţrăjni.
L a c on du c er ea e parh i ei, mitr op oli tul şi ejjisco pi i erau ajut aţi de
vn per son al ad m ini str ati v, recr utat m ai ales d intre călu g ări, pri m u l
în tre ei fiînc T ~ vî c ar u l (pr ot o si n g h el) ; pe ntru fi e ca r e ţinu t sau ju deţ
fu n cţi on a..cite^ u n pr ot o po p. R e şed inţa mitr o pol itană (sau episco pală) |
e r a sit u at ă al ă t u ri d e c at e d r al ă, î m p re u n ă cu c lăd i ril e c an ce l a ri ei şi
l o cu i nţ el e pe r so n a l u l ui a d m i n i st r ati v şi d e sl u jir e, for m î n d u n a d e vă r ai J
c o m ple x ad ministrati v-biserice sc.
M i t r o p o l i ţ ii, c a şi e p i sc o p i i su f r a g a n i, a v e a u o s er i e d e d r e pt u r i :
rţj_ la slujbe, să li se zu gră vea scă ch ipu l în bisericile
gr j . să fie .. în gr o paţi jn cated ral a ^ mitrop olitariă (sa u .
e pisc op ală) ori înt r-un a din_ m ăn ăstiril e_ tj ; rii (fie l a cea la car e a fost
e gu m e n, fi e la u n a p e c ar e o ctitori se el în su şi) ; să b e n eiiciez e_j ie_ o
p o a r t e d i n , ve n i tu ri l e e pa r h i ei r e s p e ct i ve şi să î n ca sez e o ser i e d e t a x e

Bise rica O rtod oxă jdiR T ran silvania, deşi n u era depen d entă d e vre o
altă B iserică din afară, avea, totuşi, o situ aţie deose bită, .din_,.cauza
î m pr eju răriioj politice_ de fa vo r abile d e aici, fiind con sid erată o «B ise -
rîcl~tQÎe.rată>>.
A m ar ăt at î n alt l o c c ă mi t r op o litu l U n g r o vl ah i ei a d e ven it, în ai nt e
d e a n u l 1 4 0 1 , « e x a r h al P l ai u r i l or », d e m n i t a t e o n o ri fi c ă s u p er i o a r ă
c elei d e m itr op oli t. înse a m n ă c ă el era un fe l d e
intracarpatice, («P laiu ri») în
c ar e e a n u -şi p u t e a i m p u n e d ir ec t a ut o rit at ea, întru cît pî n ă î n 1 5 4 1
t e r i t o r i i l e r e s p e c t i ve a u f o s t o c u p a t e d e r e g a t u l c a t o l i c u n g a r , c a r e
n -ar fi ad m i s aici n i ci o i mi xti u n e din part e a u nu i p atriarh ort o d o x di n
a far ă . C a u r m a r e a a c est ei st ă ri d e l u c r u ri, d eş i M i t ro p o li a T ra n sil va -
n i e i şi -a p ă st r a t a u t o n o m i a , t ot u şi , ti t u l a r u l ei e r a h i r o t o n i t ( p î n ă î n
1698) de către



ƒƒƒ

!÷  O
Tîrgo vişte, B ucureşti,...
 P E R I O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V - X V II I)

e su fra gan ii l ui sau d e un ii arhi erei străini. Q e _ji£i_£ri m ea>

psa u n or con du c ători p ol itici r o mân i în Tr an silva nia, do mn ii

m â n e şt i au s p ri j i n it î n p e r m a n en ţ ă B i s er i c a r o m â n e a sc ă d i n
a n ia, fi e p rin c tito rire a u n o r b i se ri ci şi m ă n ă stiri, fi e p ri n
a u n or su b ve nţii an uale î n ban i sau a un or ajuto are o ca zion ale
r
e ş m i n t e , c ăr ţ i e t c ). P e n t r u t o at e ac e st e a , er a u c o n si d e r a ţ i ca
i « pr ot e c t or i » a i B i s er i c i i O r t o d o x e t r a n sil va n e . L a î n c e p u t u l
al X V T -l e a s- a cr e a t ep ar h i a V a d u l u i, c u o ex i st en ţ ă d e p e st e
d e p e n d e n t ă s u b r a p o r t b i s e r i c e sc ş i m a t er i a l d e M i t r o p ol i a
i şi d e d o m n ii d e ac ol o. In felu l ac esta, s-a fă c ut şi m ai m ult
in itat ea d e nea m şi d e cred inţ ă a ro m ân il or de p e am b el e
ale C arpaţilor. ă 1 5 4 1 , d e ci î n « e p o c a pr i n ci p at u l ui », se şt i e î n
m o d si g u r c ă
m i tr op oli tulu i T r an si l va ni ei se făc e a d e un « so bo r », fo r m a t
o p o p i i e p ar h i ei , î n t r u n i t l a A l b a Iu li a. A l e g e r ea er a î n t ă r i t ă
c u t ă ) d e p r i n c i p e l e T r a n s i l v a n i e i , d u p ă c a r e u r m a h i r ot o n i a
[es în Ţ ara R o mân ea scă.

Y
BIBLIOVRAFIE '"f

) a r e : ACADEMIA R. S. R., Documente privind istoria României. B. Ţara

:ă. Veacul XIII, XIV şi XV (1247²1500), Bucureşti, 1953, L + 431 p. şi
: Documenta Romaniae Historica .B. Ţara Românească, voi. I (1247²1500),
ia lui P. P. Panaitescu şi Damaschin Mioc, Bucureşti, 1966, 635 p.
VDAN, Documentele lui Şteian cel Mare, 2 voi., Bucureşti, 1913, LXXII +
şi XLVIII + 343 p. ( I I ) ; ACADEMIA R.S.R., Documente privind istoria
A. Moldova. Veacul XIV²XV, voi. I (1384²1475) ; Veacul XV, voi. II
)), Bucureşti, 1953 şi reeditarea: Documenta Romaniae Historica. A.
/ol. II (1449²1486), Bucureşti, 1976, 648 p.
r ă r i : Ţara Românească. NICOLAE DOBRESCU, Din istoria Bisericii >ecolul al
XV-lea, Bucureşti, 1910, 180 p. ; NICULAE ŞERBÂNESCU, M7-Jngrovlahiei, în
B.O.R., an. LXXVII, 1959, nr. 7²10, p. 722²826 (îndeosebi 4)-
dova. NICULAE M. POPESCU, N-a existat un mitropolit moldovean i anii
1491²1498, în B.O.R., an. LII, 1934, nr. 11²12, p. 738²743; NICULAE CU,
Gheorghe David, mitropolitul Moldovei ff 1508, aprilie 1), în B.O.R., 336, nr. 1²
2, p. 1²13.
îATULESCU, AL. I. CIUREA, VH. I. MOISESCU, I. PULPEA (RĂMUREANU),
BANESCU şi L. STAN, Steian cel Mare şi Slînt, binecredincios domn şi 1 dreptei
credinţe, în B.O.R., an. LXXII, 1954, nr. 7, p. 701²742; TEODOR LACHE, Şteian
cel Mare şi viaţa religioasă din vremea sa, în B.O.R., an. 57 - nr. 5, p.
414²437; A. V. BO LDUR, Bi serica în ti mpul domniei lut Mare, în B.O.R.,
an. LXXXII, 1964, nr. 7²8, p. 717²729 (mai ales pentru, » Teoctist); VIOREL
IONIŢA, Un mare ierarh din trecutul Bisericii noastre ; al Moldovei, în M.M.S.,
an. LXIII, 1987, nr. 6, p. 59²66.
 M I T R O P O L II L E U N V R O V L A H I E I Ş I M O L D O V EI I N SEC. XV 36 1'

P r o b l e m a a u t o c e f a l i e i : LIVIU STAN', Despre autocefalie, în Ortodoxia,

an. VIII, 1956, p. 369²396; LIVIU STAN, Despre autonomia bsiericească, în ST, an. X,
1958, p. 376²393; LIVIU STAN, Pravila lui Alexandru cel Bun şi vechea autocefalie
a Mitropoliei Moldovei, în MMS, an. XXXVI, 1960, nr. 3²4, p. 170² 214; Voi.
Centenarul autoceialiei Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1987, I V + 5 3 8 p .
R a p o r t u r i l e B i s e r i c i i c u S t a t u l : S IM E O N R EL I , C e r e mo ni i şi obi ceiuri
religioase in viata socială-politică din trecutul românesc, în Candela, an. XLI, 1930,
nr. 4²6, p. 175²196; SIMEON RELI, Relaţiile dintre Biserică şi Stat în România
veacurilor trecute, în Candela, an. XLIV, 1933, p. 21²43 ; ŞTEFAN BERECHET,
Dreptul vechilor noştri ierarhi la jud ecarea mirenil or, în B. O. R., an. LVI, 1938,
ni. 11²12, p. 741²761 (şi extras); VHEORVHE CRONŢ, Clericii în serviciul justi-
ţiei, în B.O.R., 1938, an. LVI, nr. 11²12, p. 823²884 (şi extras); ŞTEFAN BERE-
CHET, Biserica şi domnia în trecutul românesc, în B.O.R., an LXIII, 1945, nr. 9, p.
424²442 (şi extras); VHEORVHE CRONŢ, Dreptul de ctitorie în Ţara Românească
ş: Moldova. Constituirea şi natura juridică a fundaţiilor î n Evul Mediu, în SMIM,
an. IV, 1960, p. 77²116; VALENTIN AL. VEORVESCU, Bi zanţul ?i instituţiile
româneşti pînă la mijlocul secolului al XVIU-lea, Bucureşti, 1980, 296 p.; ANDREI'
P1PPIDI, Tradiţia politică bizantină în ţările române în secolele XVI-XVIH, Bucureşti, 1983.
274 p.
 „

^EPISCOPIILE ROMANULUI ŞI RĂDĂUŢILOR ÎN

SECOLUL AL XV-LEA

in paginile precedente s-au putut constata că în secolul al XV-

erica Ortodoxă din Moldova a fosţjtaţr-o conţinuă_ pros^perare,
ma
i 9B_^^^_ii2P n "^2£În^Şi^l3âiŞ^Ş.^1 !^ Aleîcandru cel Bun ii
cel Mare. In timpul celui dinţii s-a creat o_nouă__eparjhie,_la
__iar în tirnjguLJui.. Ştefari^se^remarcă păstoriile mitropoliţilor
I şi Vheorghe, care cuprind toată jumătatea a doua a secolu-
[V-lea. In asemenea condiţii, era firesc să se desăvîrşească şi
irea Bisericii moldovene.
icopia Romanului. înfiinţarea acestei Episcopii a fost pe larg
tă în istoriografia noastră, întrucît nu avem ştiri precise în
aceasta, prima atestare documentară a ei fiind din anul 1445.
si episcop Melchisedec Ştefănescu socotea că Episcopia. Roma-
i care a păstorit el însuşi mai tîrziu, a fost înfiinţată înaintea
:andru cel Bun, iar acesta a fost numai organizatorul ei. Ajţi
ori. (Nicolae Iorga, Nicolae Dobrescu, Constantin C. Viurescu,
Reli, Scarlat Porcescu, Vheorghe Moisescu, Alexandru Vonţa
Siderăj^sj^pejbună dreptate, ca întemeietor al Episcopiei Roma-
. Alexandru cel Bun, părere pe care o împărtăşim şi noi. [ui
Roman precede întemeierea statului, dar o grijă deosebită
it domnitorul Roman Vodă (1391²1394), eăiuiaJL.^se... daţqreşţe
Luirea sau reconstruirea cetăţii locale. Probabil el a ridicat aici
i hramul Sfînta Vineri (Cuvioasa Paraschiva), în care a
doamna^Anasţasia,...soţia^ şa. La 16 septembrie 1408,
Alexandru cel Bun, a înzestrat aceasta biserică, cu două sate,
u
tfi> «cu moara ce este la fîntînă» şi «altul peste Moldova,
fost Braţul» (Dragomireştii de mai tîrziu), precum şi un vad
  Å 9  2

/  9 4 9 6 :   ®


 
 « 
&4 /         . 9 / & 9
&
7 %  2  , /

p e s t e M o l d o va , d i n j o s d e R o m a n . N - a r fi e x c l u s c a a c e s t d o c u m e n t
d e î n z estr a r e a bi seri cii C u vi oa sa P ar a sc h i va s ă fi e d i n p eri o ad a î n -
t e m e i e r ii E p i sc o pi e i. A c e a st ă i p ot e z ă est e su g e r at ă d e u n h r i s o v d e
în tărire a d an iei lui A l e xa n d ru cel B un , d at de ne p ot ul său Ş te fa n cel
M are ^Ja 4 a prili e 1 48 8, în care se pr eciza că d a nia din 14 08 era pen tru
:< sfî n t a n oa st r ă bi seri că a M itr o p oliei d i n tîr g ul R o m a n u lui ». P r o ba bil
t o t a c e a st ă bi s e r i c ă e p i sc o p al ă o a v e a î n ve d e r e A l e x a n d r u c e l B u n
cîn d an gaj a, în 1 4 1 5, p e d oi z u gr a vi, N i ch ita şi D o br e, să z u g ră ve asc ă
« d ou ă b i se r i ci, u n a î n T î r g u l d e Jo s ( R o m a n ) şi alt a ca r e v a fi vo i a
n o a st ră, afar ă d e bi sericile d e la R ă d ăuţi ».
T r a diţi a soc ot e şte ca înte m ei et or al E pi sc o pi ei tot p e A l ex an d r u
cej_ JB un. A stfel, în interp olaţia lui M isail C ălug ăru l la L eto piseţul lui
V r i go r e U r e ch e se scri e: « M ai fă c ut -a u ş-al d o il ea epi sco p, d u p ă m i -
tro p olit, la sînt a m în ăstire c e ie st e în or aş. în R o m a n şi i-au d at ep arh iia
o parte d e ţin utu ri de su ptu m un te d en gios». A d ău gă m şi faptul c a
în _ ^ v r e m u r i l e Ä t ul b u r i c ar e au u r m a t d u p ă m o a rt e a l u i A l e x a n d r u c el
B u n ( 1 4 3 2 ) şi p î n ă l a o c u p a r e a s c a u n u l u i d o m n e s c d e c ă t r e Ş t e f a n
c el _ M a re ( 1 4 57 ), d e ci e xa c t u n sfe rt d e ve ac , cu atî t ea sch i m b ări d e
d o m n i şi l upt e pen tr u tr on , nu er au î m pr ejur ări .priel n ic e pen tr u d e să -
vîr şi rea or ganiz ării biserice şti, d eci p entru în fiinţare a de n oi sca un e
e pi sc o pal e, . D i m p ot ri vă, î n e po ca lu i A l ex an d ru c el B u n ² c ar e a cr e at
şi ep i sco pii p en t r u c r ed in ci o şii alt o r c u lte ² a u e xi st at co n d iţii fa v o -
r a b i l e p e n t r u o r g a n i z a r e a M i t r o p o l i e i c u d o u ă e p a r h i i s u f r a g a n e.
A şad ar, soc oti m c ă în te m ei er e a a ce stei E pi sc op ii s-jijfă cut d e cătr e
A le xa nd r u cel B u n , în ju rul an ulu i 1 40 8.
L a baza h otărîrii de în fiinţare a noii e parh ii au stat desig ur d ou ă
c o n si d e r e n t e : p e d e o p a r t e e r a î n t i n d e r e a m a r e p e c a r e o a v e a a c u m \
ţ a r a, g r e u d e c î r m u i t d e u n si n g u r i e r a r h , i a r p e d e a l t ă p a r t e , n e v o i a
de a a ve a c el pu ţin d oi ar h ier ei în ţară, ca, în c az ul vr eu n ei vac an ţe
e pi sc op al e, ac eşti a_ _ să p o at ă hir ot on i p e n o ul al es, eyitîn d a st fel tri -
m i t er e a ca n d i d aţil o r l a ar h i eri e î n a far a h o t ar el o r ţări i.
P r i m i i i e r a r h i l a R o m a n ( s a u p r i m u l ) n u sl u t -c u n o s c u ţ i , pî n ă î n
a n u l 1 4 4 5,. î n P o m e l n i cu l sl a v o n d e l a m î n ă sti r ea B i st riţ a, în c e p u t î n
a n u l 1 4 0 7 , s e î n t î l n e s c şi d oi a r h i e r e i d i n s e c o l u l al X V -l e a, c ar e n u
tiu putut fi identificaţi ; Io an şi SarnuiL.S-arpu tea ca ei să fi fost pri mii
e pisc opi ai R o ma nu lui.
A m a r ă t at şi î n a l t l o c c ă d u r j ă m o a r t e a Iu i A l e x a n d r u , c e l ^ E ^ t f
a u a vu t lo c lu pte pe n tru d o m n ie în tre fiii săi jjj^ ^ S tp fa fl, pîn ă c e,
în 14 35 , au aj T O ş. Ja în ţel eger e a ca fiec ar e să d om n e a sc ă pe ste o ju m ă -
t a t e d e ţ ar ă , Il i a ş p e st e j u m ă t at e a d e n or d ( «ţ a r a d e s u s » ) , c u sc au n u l
eava, iar Ştefan peste partea de sud («ţara de jos»), cu scaunul
se la R oman. Pentru că mitrop olitu.Ltăril_îşL avea scaunul la
za, unde domnea Iliaş Vodă, presupunem că fratele său Ştefan
ridi cat p e epis co p ul d e R oma n la ra ngul de mitr op olit, ca să
ă şi în acest fel p r estigiul «ţării de Jos» p este car e d omnea,
lucru rezultă dintr-un raport cu data de ^Omlie^l^y, menţionat
medic bavarez, în care se arăta că în Moldova existau pe atunci
hiepiscopi, dar mai ales din faptul că Biserica Moldovei a avut
prezentanţi la Sinodijj^jlmFeiTara^^EIarjenta : pe grecul Damian
evei şi pe protopopul Constantin «locţiitor al Moldovlahiei» (de
eci al Episcopiei de R oman, devenită acum mitropolie. Această
3 se va fi menţinut pînă după decembrie 1442, cînd Ştefan ²
iciderea fratelui său ² a rămas singurul domnitor. Cu toate că
itătorul scaunul ui de Ro man a devenit acu m d in n ou episcop,
în anii care a u urmat Ep iscop ia de aici era nu mită în multe
iterne «Mitropolia Ţării de Jos» sau «Mitropolia din Tîrgul Ro-
ii», iar episcopul era numit «mitrop olit». Aceste titluri şft întîl-
i a ct e ti mp de ap ro ap e d ouă s ecol e. D e p ild ă, într- un act di n
1613, era pomenită şi «sfînta Mitropolie de Roman». S-ar putea
însă şi o altă explicaţie, anume că aceste titluri onorifice nu
ică pe deplin clarificate. Se cunosc şi alte cazuri asemănătoare :
lă ; pînă în secol ul al XV-l ea şi chiar mai tîrziu, nu s-a fă cut
[ie clară între hirotonie şi hirotesie ; ap oi, pînă în prima jumă-
secolului nostru, termenii de autonomie şi autocefalie, s-au
în acelaşi înţeles, deşi au sensuri diferite, mul episcop de Roman
atestat documentar este Cq/isjL pomenit
hrisov dat în Roman, la 30 septembrie^ 144J. Desigur păstoria
îceput mai de mult. Am arătat în alt loc că nu este exclus ca pi
îrmuit întreaga Biserică a Moldovei, poate ca «locţiitor de mi-
^. dup ă ce Da mia n n -a mai fost .ag geptaţ^de mol do veni. Prin
ii amintit, Ştefa n II, car e d omnea a cu m sing ur, dăruia «p rea
lui mitropolit chir Calist al Romanului, un tătar, anume Pasca,
arii noştri de la N eamţ...», li lăsa lui C alist dreptul ca «dup ă
a l u i sa u î l v a l ă s a b i s er i ci i , s a u î l v a da o r i cu i , s au î l v a
»>. Se preciza, în continuare, că dacă «îl va ierta», atunci «unde
el în ţara noastră să trăiască acolo slobod, după legea româ-
(na voloscom zaconea), iar nimeni să nu îndrăznească să-i
iscă de robie şi să nu-1 poată lua», îe ani mai tîrziu, la 31 iulie
1451, printr-un hrisov dat tot în
de Bogdan II, tatăl lui Ştefan cel Mare, erau dăruiţi mînăstirii
 -li Şl K A 1JA UŢ I LO R IN S EC O LU L AL X V -LE A 365

N e a m ţ d oi t ă t a r i , P a ş c o şi P et r i c ă , « . .. p r e c u m i- a u d a t d e l a î n c e p u t
fraţii no ştri Ştefan voievod şi P et ru voie vod ». Nu m ele de P aşc o, pu ţin
d e o s e bi t d e P a s c a , n e d u c e l a pr e s u p u n e r ea c ă est e vo r b a d e a c e l a şi
t ăt ar . î n se a m n ă c ă e pi sc o p u l - m i t r o p ol i t C a l i st n u m ai e r a î n vi a ţ ă î n
14 51 şi că ori dăru ise p e acest tătar mîna stirii N e a mţ, înain te d e m o arte,
or i c ă n -a d i s pu s n i m i c î n l e gă t u r ă c u el, aj u n g î n d ast fe l d i n n ou î n
stă pîn ir ea m în a stirii.
O pi a t r ă d e m o r mî n t d e s c o pe r i t ă l a m î n ă sti r ea N e a mţ a r e u r m ă -
toarea in scripţie în li m b a sla vo n ă : « m or mîn tu l părintelui no stru mi -
tr o p olit ulu i c hir C ali st ar hi e pi sc o pu l M ol d o vl a hi ei...».
S e pa r e c ă e st e p i a t r a d e m or m î n t a e p i sc o p u l u i -i n i t r o p o l it C a li st de
la R o m a n,_ de care n e ocu pă m. j\ m arătat m ai^su s că vlăd icii R o m an u l ui
² in cl u si v C al i st ² e r au n u m iţi î n d oc u m e nt e şi « m itr o p o liţi », deci
nu__a ye m m otive să S ir măm ~ J¥*"e "pîsF 6pu > r^aîist de la R o man a tre bu it
sa aiu nq ă în sc aun ul d e la S uce ava pentru a i se d a titlul d e
h i j i ] i
F a p t u l c ă a l ă s a t m î n a st i r i i N e a m ţ p e a c e l t ă t ar c u n u m el e P a s c a
şi c ă a f o st î n m o r m î n t a t a i c i d o v e d e şt e c ă el e r a d e « p o st r i g », a d i c ă
t u n s î n că l u g ă r i e l a ac e a st ă m î n ă sti r e. In a c e s t c a z, p r e su p u n e m c ă
î n a i n t e d e a aj u n g e e p i s c o p l a R o m a n a f o st e g u m e n l a N e a m ţ .
O n o u ă şti r e d e s p r e E pi s c o p i a R o m a n u l u i n e o f er ă u n d o c u m e n t
d at d e Ş t efa n cel M a r e l a 1 2 a p r ili e 1 4 5 8 , p r in c are -i înt ă r ea sa t el e
L e u c u şa n i şi D r a g o m i r eşt i, c u t oa t e d ă ri l e c e r e v en ea u d o m n i e i d i n
pa r t e a l o c u it o ril or, pr e cu m şi cu a n u mi t e v e n it u ri. S e pr e ve d e a c ă
ju d e că t or i i d e ţi n u t, ca şi d r e gă t or ii d e tî r g, n u p u t ea u să j u d ec e p e
o a m e n i i s u p u şi E pi sc o p i ei , ci a c e st d r e p t er a r e z e r v a t e p i s c o p u l u i sa u i
protopo pului. L a 13 dece m bri e 14 65 d om n itorul întărea «M itropoli ei de
R o m a n » o d anie fă cu ta d e pî rcăl a bu l Isaia d e C h i lia.
P ri n tr -u n alt h ri so v, d in 1 3 m a rti e 1 4 6 6 , se a co r d a E p i sco pi ei
« sl o b o z e n i e » d e d ă r i , pe c i n c i an i , p e n t r u o a m e n i i c a r e se v o r a ş e z a
în sat ul N e g o i eşti. Ju d ec a r ea l or , p en t r u or i c e fa pt e, u r m a să se fac ă
nu m ai d e căt re episc op sau d e dregătorii lui şi n u m ai acel a care va fi
n e m u lţ u mi t cu j u d e c a t a « s ă ai b ă î n d re p t ar e î n ai n t ea n o a st r ă ».
P ri n a ce st ea , Ş t e fan c el M a r e î n c e p e se ri a d a ni il o r s a l e pe n t r u
E pi sco pi a Ţ ării de Jos, pe car e le vo m întîlni şi în an ii ur m ăt ori. C on -
stat ă m d e ci că E pi sco pi a d e R o m a n ² c a şi M i tr op olia d e alt fel ² îşi
a ve a pr o pr i e t ăţi l e şi p r i vi l e gi i l e sal e, ad mi n i st r aţ i a şi j u ri sd i c ţi a sa,
pr e c u m şi d r e g ăt o rii ei, în fr u n tea c ăro r a st ăt e a ep i sco pu l.
Ştiri despre u n alt episcop de R om an a ve m _ abia.-laJ-3-attau &t.lâS .4,
c
iS £ L _ apare într -un d ocu m e nt, dat d e m arele
li Tarasie. Aceasta nu înseamnă că el şi-a început păstoria numai
N-ar fi exclus ca Tarasie să fie urmaşul imediat al lui Calist, iă-
şi fi început păstoria prin 1451. Este pomeniţÄîn..peste², zece
tente interne jale Jui Ştefan cel Mare, ca făcînd ,garte_.djnj3iv..arrul
ÎSC, alături de mitro_golitul_ Teoctist. In unele apare ca. Äepiscop,
ile ca «mitropolit», iar m Pomelnicul de lajBistriţa ca «arhiepiscop».
itopiseţul de hi Putna şi Letopiseţul lui .Vrigore, Ureche amintesc
îscopul Tarasie al Romanului ca făcînd parte din soborul care
"protia mitropolitului Teoctist ² a^jşfjn^^ mînăstirea^Putna, la
embrie 1470. Este menţionat pentru ultima oară într-un document
[ octombrie 1473. S-ar putea ca el să fi murit la scurt timp dup ă
ă dată.
r
maşul său în scaun a fost episcop ul -frfaşiJjSr Nu se poate însă
în ce an a urcat în scaunul vlădicesc oe la Roman, căci JJ_
lit pentru prima__oa£ă
re _epj_scoj3ul_ de__ Roman a adresat-o
Şcovej.
tă împrejurările care au dus la alcătuirea acestei scrisori. In
cu prilejul sfinţirii bisericii Uspenia din Moscova, mitropolitul
ntie, cu întregul sobor de slujitori, a înconjurat biserica mergînd
iva cursului soarelui, după cum este rînduiala ortodoxă. întru-
r e: o cneaz al Moscovei Ivan III (1462²1505) s-a arătat nemul-
cu această rînduiala tipiconală, ajungîndu-se chiar la discuţii în-
îrele cneaz şi mitropolit, s-a hotărît să se ceară şi părerea unor
i mai apropiaţi. Printre cei întreb aţi era şi episcopul Vasile al
[ului. Scrisoarea sa de răspuns s-a întocmit la 2 februarie 1484,
itrop olia de jos a Moldovei», deşi se intitula «smeritul episcop
Ŷgul Romanului, Vasile». Din cuvintele scrisorii «din nou dăm
:e marei tale sfinţenii», presupunem că între episcopul Vasile
Ŷopolitul Vherontie a mai fost un schimb de scrisori. Prin scri-
de care ne ocup ăm, episcopul moldovean, îi arăta că «în legea
scă (= ortodoxă n.n.) nimic nu se face în sfînta biserică după
soarelui, ci tot îndărăt, fie la sfinţire, fie la toacă sau orice 
ce se săvîrşeşte în sfînta biserică, toate ss fac împotriva ui
soarelui». Desigur răspunsul lămurit al episcopului Vasile
capăt neînţelegerilor dintre marele cneaz şi mitropolit în le-
cu înconjurarea bisericii. Probabil ierarhul moscovit avea ştiri
episcopul de Roman de la fiica lui Ştefan cel Mare, Elena, iă
în 148 3 cu Ivan cel Tînăr, fiul marelui cneaz Ivan III.
 Episcop ul Yasile este a mi ntit în mai multe document e int ern e..
La 4 ap rilie 1488, Ştefan cel Mare întărea «Mitropoliei» de Roman
satele Leucuşani şi Dragomireşti, iar la 15 octombrie 1488, dăruia
^Episcopiei» alte cinci sate, spre pomenirea lui. In sfîrşit, la 31 august
1499, Ştefan Vodă dăruia un alt sat, cumpărat de el însuşi, «rugăto-
rului şi duhovnicului nostru chir Vasilie, episcopul de la Mitropolia
de jos de la Tîrgul R omanului». In felul acesta, domeniul ep iscop al
de la Roman era format acum din opt sate.
La 12 iulie 1499, episcop ul Vasile figurează, alături de mitropo-
litul Vheorghe, episcopul Ioanichie al Rădăuţilor şi de marii dregători
ai ţării, în tratatul încheiat de Ştefa n cel Ma re cu Ja n I Olbracht,
regele Poloniei, întărind actul cu p eceţile lor. A murit la scurt timp
după 31 august 1499, cînd este atestat documentar pentru ultima data.
In primele lun.iÄaie anului 1500, Romanul avea un nou episcop, pe
Teoctist, fost egumen la Neamţ, viitor mitropolit al Moldovei.
Se cade să amintim că episcopii de Roman se bucurau de o mai
mar e cinste în rîndul celorlalţi episcop i din Moldova (d e la R ădăuţi
şi mai tîrziu de la Huşi). De obicei, la scaunul mitropolitan era pro-
movat ep iscop ul d e R oma n. La s ol emnităţile b iseri ceşti stăt ea î n
partea dreaptă a bisericii, alături de mitropolit, pe cînd ceilalţi doi
stăteau în partea stîngă. Din vechime, numai egişcorjul ^de_ Roman
avea_drep.tuj ,să poar.teÄ1 ,c.îrjă argintată în eparhia şa,, iar_în capitală
Riilţa-..jcîrjă_neag_răJ ca_j>i ceilalţijdoi episcopi. Abia din 1739, mitro-
politul Antonie a acordat ep iscop ului Vhed eo n de la R oman dr ep tul
de a purta cîrjă argintată şi la solemnităţile din cap itală. De ase-
menea, pînă în secolul al XVIII-lea, episcopii moldoveni se îmbrăcau
cu J3acqs_ji_umai_ _ î n erjarhiile lor7Ti~orL capitală se îmbrăcau. cu lefon.
Episcopul de Roman_avea__drepjţul să poarte şi mitră^a£ÄnuiuiuÄm
eparhia ja. Abia în. 1756 mitropolitul^ Iacob Putneanul a acordat epis-
copului Ioanichie al Romanului dreptul de a purfa sacos şi mitră şi
în__ca^ţală.,Cj]__tinipuJ^ deosebirile ^acestea s-au înlăturat, încît epis-
copii sufragani au ajuns să poarte aceleaşi veşminte şi insigne arhie-
reşti ca şi mitropolitul, chiar şi la slujbele săvîrşite în capitala ţării.
Jurisdicţia Episcopiei de Roman se întindea peste ţinuturile .din
sudul^Moldovei : Roman, Bacău, Trotuş, Adjud, Putna, Vaslui, Bîrlad,
Tecu ci, C ov uri ui şi p est e un el e de di ncol o de Pr ut, tot în părţile
sudice : Tigheciu, Tighina, Chilia. De aceea ea este numită de unele
documente interne «Episcopia» sau «Mitropolia» «Ţării de Jos». Cu
excepţia anilor 1435²1442, ea a fost «sufragană» Mitropoliei din
Suceava.
iscogia Rădăuţilor. Ca şi în cazul Episcopiei Romanului, s-au
multe discuţii asupra începuturilor Episcopiei de Rădăuţi, unii
socotind ca întemeietor al ei pe Alexandru cel Bun, alţii pe
cel Mare.
expunerea privitoare la începuturile Mitropoliei Moldovei, ne-am
a vechea p ărere a lui Dimitrie Dan (însuşită între timp şi de
tezuş) că primul sediu al ierarihilor, moldoveni a fost la Rădăuţi,
jă biserica Sfîntul Nicolae, ctitoria lui Bogdan I şi necropolă
îscTTn^ă "cEo^aTumltate a^sg£ojul.jii al XlV-lea. într :un pomel-
mai tîrziu al Episcopiei de Rădăuţi ²Äcopiat în 178()j după un
ar mai vechi ² sînt trecuţi următorii ierarhi : Nicolae^ ŞtefgjQ,
WehetieL^L&wenţie^Guggjde^Sava. şi Ghelasie. Presupunem că
s şi Ştefan au păstorit în timpul lui Bogdan I şi Laţcu. losif este
icat în scaunul mitropolitan de la Suceava, din cauza căruia s-a
unoscutul conflict cu Patriarhia ecumenică. După mutarea scau-
lădicesc de la Rădăuţi îa Suceava şi ridicarea lui losif la treapta
ropolit, lajgădăuti^^jrămaş.o simplă episcopie..şa.u_maj._de.g£abă.
Y,\£S£ L, P e atunci sub conducerea lui Meletie, cel

acu m înainte, ierarhii de la Rădăuţi aveau jurisdicţie foarte]

să, mai ales dacă o comparăm cu a Mitropoliei şi mai tîrziu;
pipcopiei de Roman. Astfel, într-un hrisov de la Ştefan cel Mare
30 , aflăm că av ea doar 5 0 de p arohii în jurul R ădăuţilor. Pînă
2 vlădicii de la Rădăuţi nu sînt întâlniţi în sfatul domnesc, cum
titropolitul ţării şi episcopul de Roman. Ap oi ei au avut ² şi în
e următoare ² o situaţie de inferioritate faţă de ep iscop ii de
al căror scaun a fost înfiinţat mai tîrziu, în timpul lui Alexan-
1 Bun. De pildă^ nu ,ave,auÄ dreptul să poarte cîrjă argintată şi
îici în eparhia lor, iar sacosul îl puteau îmbrăca numai în eparhia
cînd în capitală slujeau în felon.
n timpul lui Alexandru cel Bun se cunosc şi cîteva menţiuni do-
tare despre Episcopia Rădăuţilor. Astfel, printr-un hrisov cu data
ilie 1413, Alexandru cel Bun dăruia satul Coţmani, cu toate cătu-
ile, doamnei Anastasia «soacra noastră» (! ?), dispunînd ca «după
srea ei din viaţă» acestea să rămînă «Ep iscop iei d e R ădă uţi a
ui Nicolae... pentru ca sfînta Episcopie să se bucure de venitul
veci». în adevăr satul Coţmani, după moartea Anastasiei (1420),
îs bisericii Sfîntul Nicolae, respectiv Episcopiei de Rădăuţi, fapt
nat şi de piatra funerară pusă Anastasiei de Ştefan cel Mar e,
3, în această biserică («...a dat Coţmanul acestui lăcaş»). Un
 ______ EPISCOPIILE ROMANULUI ŞI RĂDĂUŢILOR IN SECOLUL AL XV-LEA ______ 369

hriso v, emis de can celaria aceluiaşi d o m nitor, la 2 6 augu st 1 50 3, întărea

«acestei sfint e E pisco pii satul C oţ m an i... d rea pta ei ocină, d an ia în ain-
t a şi l or şi bu n i c il or n o şt r i ». P r i n a c e l h r i s o v, îi e r a u î nt ă r i t e, d e al t f e l,
î l sa t e d ăr u i t e d e Ş t e f an c el M a r e. D e a s e m e n e a, p ri n t r - u n h r i so v
d o m n e sc d i n 1 5 m a rti e 1 4 9 0 , Ş t efa n cel M ar e h ot ă r a c a j u ri sd i cţi a
E p i sc o p i ei s ă s e î n t i n d ă p e st e c e l e 5 0 d e s a t e « ca r e a u f o st d a t e d e
b u n i c u l n o st r u d e A l e x a n d r u vo i e v o d ». P r i n a c el a şi h r i s o v, se m e n -
ţio n a c ă s-a făc u t u n sc hi m b d e sat e î n tr e m î n ăst ire a P utn a şi E pi sc o pi a
d e R ă d ă uţi, luat e « d i n uri c ul E pi sc o pi ei d e R ă d ă u ţi şi din pa rt ea ce a u
a vu t e pi s c o p i i d e R ă d ă u ţ i, d e l a b u n i cu l n o st r u A l e x a n d r u vo i e v o d »,
l at ă d e ci at î t ea p r o b e d o c u m e n t ar e c a r e a t e st ă e x i st en ţ a sc a u n u l u i
e pi sc op al d e la R ăd ăuţi î n ti m p ul l ui A le xa n d r u cel B u n.
P r e su p u n e m că în pri m a j u m ăt at e a se co lul ui al X V -l e a a u p ă st o rit
la R ăd ău ţi e pi sc opii L avr e ntie, Vri go rie, S a va şi V hela sie, trecu ţi în
po m eln ic ul d e la 17 80 . F a ptu l că V ri gor e U r ec h e nu a mi n teşte partici-
pa r e a ep i sc o pu l ui d e R ăd ău ţi l a sfi nţir e a m î n ă sti rii P ut n a ( a r gu m e n t
i n v o c a t d e c e i c a r e s u sţi n e a u c ă E pi s c o p i a s -a î n fii n ţ a t d u p ă ac ea st ă
d at ă) se p o a t e e x pli ca fi e pri n va ca n ţ a sca u n ulu i la a c ea d at ă, fi e p r i n
b o a l a s au b ă t r î n e ţ e a t i t u l ar u l u i d e at u n c i , c a r e , î n a st f e l d e î m p r ej u -
r ări, n -a pu tut pa rtici pa.
E pisco pu l Ioa nichie. Pri m u l jpisc op at estat . do cu rnentax... este Ioa-
îiichie, po m enit într-un hn spv_ > daţ_de_.Stefaiij^elJV Iare mînăştjriL E utna,
i a 2 5 a p ri li e 1 4 7 2 . In a n i i u r m ăt o r i, e l a p ar e î n cî t e va al t e a ct e e m i s e
d e c an cel ari a d o m n e asc ă. A st fel, pri n h ri so vu l d o m n e sc d in 1 5 m arti e
1490, Ş tefan cel M are h otăra ca jurisdicţia E piscopiei să se întindă_ p_ este
cele 5 0 de sate, cu pr e oţii lox ^d at e în c ă, d e. A lex and ru cei. B un._ T oat e
e a
l jyLJLLtua±e_ia_ zona C ernăuţi-Şuceava, iar cîteva, înspre D oroh oi. Prin
h r i s o vu l p o m e n i t, Ş t e f an c e l M ar e a l u a t u lt i m e l e ş a s e s a t e~ şi l e -a
dăru it mî n ăstirii P u tna, dî nd în sch i m b E pisc opiei de R ăd ău ţi alte şase
bi seri ci, d i n ca r e d o u ă î n C e r n ă u ţi. S c hi m bu l s-a fă cu t c u în v oi r e a
e pi sc o pu l ui Io an i c hi e, fii n d d e fa ţ ă şi V h e or g h e , m it r o p olit u l S u ce ve i,
c u t o ţi d r eg ă t or ii ţ ă rii. P ri n ac el aşi hri s o v, m ar el e v oi e vo d p r ec i za c ă
toate bisericile c a re se v or m a i ridic a p e viitor, î m pre u n ă cu pre oţii
l o r « să a sc u l t e d e E pi s c o p i a n o a st r ă d e l a R ăd ă u ţi a s fî n t u l u i N i c ol a e
şi c u d a r e a şi c u pl o c o an el e , şi c u t oa t e pr i c in il e şi c u t ot ve n i t ul
bisericesc».
P e l î n g ă a c e s t e a , p e n t r u î n t r e ţ i n e r e a e p i sc o p u l u i şi a sl u j i t o ri l o r
d e la E pi sc o p i e, a p ri m it d e la A l e x an d r u c el B u n 1 1 sat e ( m o şii ) c ar e
i-au fost întărite şi de Ştefan cel M are, printr-un hri so v d at la 2 6 au gu st
1 5 0 3 . în a ce st e sate, E pi sco pi a pe r c ep ea t o at e d ăril e c u ve n ite d o m n i ei,

2
< ² Istoria B.o.R.
nscopii aveau şi alte dr epturi, care în mod obişnuit revenea u
torilor domneşti. Din două documente (30 august 1479 şi 23 august
întărit la 26 august 1503), rezultă că nu mai episcopul sau «vor-
lui aveau dreptul să judece pe oamenii din Rădăuţi şi din satele
arţineau de C oţ mani (în actul din 1479 era numită «Mitropolia
:ă»). Deci, Episcopia Rădăuţilor, în ciuda teritoriului de juris-
limitat la 50 de sate, mult redus faţă de Mitropolie şi de Episcopia
aului, avea o stare materială satisfăcătoare.
niscopul Iqanirhie este jwrnej^j^ej^jrj^.ctelfijjiierne emise siob
MÎ iM"1 JffiSâ-jdfi²acesta. pe__m^inruntul_ lui_ Laţcu
în 148 0, în tratatul de aHanţă^mche^tJ^J.^^ujieJjip^d e Ştefan
[are cu Jan I Olbracht, regele ^Poloniei. Ultima dată e amintit
"însemnare pe un ~Minei pe noiembrie, copiat de preotul Ignatie
oţmani (1 iunie 1504), «prin stăruinţa şi binecuvîntarea şi dania
)iscopului de Rădăuţi, chir Ioanichie». A murit în 1504 şi a fost
mîntat în partea dreaptă a pronaosului bisericii Sfîntul Nicolae
Sdăuţi. .-..J^'^.l
o n c l u z i i : Episcopiile Romanului şi Rădăuţilor ²Ŷ" prima în
tea de sud a Moldovei, iar a doua cu 50 de sate în nordul ei ²
îndeplinit rosturi de seamă în viaţa bisericească şi de stat încă
primul secol al existenţei lor. Puţinii lor ierarhi cunoscuţi pînă
un au lost o ameni de seamă, care s-au bucurat d e d rago stea,
ţ ui r ea şi aj ut or ul m at e ri al al do mni lo r ţări i , în f r unt e
Ştefan cel Mare.

BIBLIOVRAFIE

i v o a r e : Aceleaşi ca la cap. Mitropolia Moldovei în secolul al XV-lea.

u c r ă r i : MELCHISEDEC (ŞTEFÂNESCU), Cronica Romanului şi a Episco-
Roman..., voi. I, Bucureşti, 1874, IX + 353 p. + 2 pi. ; NICOLAE DOBRESCU,
oria Bisericii române. Secolul al XV-lea, Bucureşti, 1910, 180 p. j SCARLAT
SCU, Episcopia Romanului în secolul XV. Întemeiere şi organizare, Bucureşti,
'5 p. + 2 pi. ; ALEXANDRU I. VONŢA, Mitropolia şi episcopiile ortodoxe
enesti în secolul al XV-lea, în MMS, an. XXXIV, nr. 1²2, 1958, p. 21²36;
EORVESCU, Un ierarh necunoscut al Moldovei: Calist arhiepiscopul şi mitul (1445²
1447), în BOR, an. LXXXVII, 1969, nr. 5²6, p. 563²572; IOAN Un ierarh moldovean
cu numele de Calist înmormîntat la mînăstirea Neamţ, ţS, an. XLVI, 1970, nr. 1²2, p.
66²75 ; PETRE Ş. NĂSTUREL, Un temoignage 'n sur la Metropole de Roman
(Moldavie), în Revue des etudes roumaines, XV, 1975, p. 198²202; SCARLAT
PORCESCU, Episcopia Romanului, Bucureşti, $   
IMITRIE DAN, Cronica Episcopiei de Rădăuţi, Viena, 1912, VII +
+ 10 pl. ; PETRU REZUŞ, Contribuţii la istoria oraşului Rădăuţi, Bucureşti,
57
P- + 24 fig.

 
MÎNĂSTIRILE DIN ŢARA ROMÂNEASCĂ ŞI MOLDOVA
ÎN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XV-LEA

Ô ara Românească. In secolul al XV-lea mînăstirile cunoscute în

secolul anterior şi-au continuat existenţa, primind felurite danii de la
domnii ţării. Se zidesc şi cîteva mînăstiri şi schituri noi, fără vreo în-
semnătate deosebită.
Mînăstirile ridicate sub îndrumarea Sfîntului Nicodim, adică Vodi/a_
şi Tismana ² amîndouă p use sub conducerea aceluiaşi egumen încă
din <£3&| ²- s-au bucurat de numeroase privilegii din partea lui Mircea
cel Bătrîn şi a urmaşilor săi. Prin mai multe hrisoave li se întăreau
daniile anterioare şi se cerea respectarea dreptului acordat călugărilor
de a-şi alege singuri cîrmuitorul. Din cele aproximativ 45 de hrisoave
cunoscut e, dat e Tisman ei d e la înt emei er e pînă la sfîrşitul domniei
lui Radu cel Mare (1495²1508), rezultă că mînăstirea se bucura de o
situaţie materială excepţională, fapt care a contribuit la prosp erarea
vieţii călugăreşti de aici. Desigur că la sporirea patrimoniului ei ma-
terial şi-au avut partea lor de contribuţie şi egumenii cunoscuţi după
Simţul Nicodim (f 1406) : Agafton (1407²d. 1428), Vherasim (1444),
Matei (c. 1479²c. 1490), Ioanichie (c. 1491²c. 1503).
O altă mînăstire care a îndeplinit un rol deosebit în viaţa biseri-
cească a Ţării R omâneşti, în această perioadă, a fost C ozia, ctitoria
lui Mircea cel Bătrîn. Se cunosc 36 de acte, hărăzite acestei mînăstiri
între anii 1388-²1508. Prin toate i se făceau danii de sate, bălţi, mori,
nuri, scutiri et c, sau erau î ntărite cel e vechi. La scurt timp d upă
moartea lui Mircea, fiul şi urmaşul său Mihail I a întărit mînăstirilor
Cozia şi C otmeana toate daniile anterioare (2 2 iunie 1418). Acelaşi
lucru l-au făcut toţi domnii următori, pînă la Radu cel Mare. Lipsesc
nu mai hrisoavele de la Vlad Dracul şi Vlad Ţepeş. Nu ne îndoi m că
Şi aceşti doi domni i-au dat hrisoave, căci de la primul avem o con-
 A TKE1A (t . K U U L J D i jt ; X I V ² X V I I I )

d e tr ei s at e a l e m î n ă stirii C o t m e a n a, c u s c u tiri d e d ă ri şi
ia r d e l a al d oil e a, co n fi r m a r ea u n ui sa t al C o z i ei, t ot cu scu ti ri
b e şi d ă r i că t r e d o m n i e . A vî n d o st a r e m a t er i a l ă e xc e pţ i o n a l ă,
;sc c a m î n ă stir ea să pr o g r ese ze din t o at e pu n c tel e d e ve d e r e,
e gu m e n ii ei, se pa r e c ă t rei a u aju n s pe sc au n u l mitr op olit an al
la hiei : Io si f, M a ca ri e şi Il ari o n. A c e st fa p t ar at ă pr e sti gi ul d eo -
e c ar e s e b u c u r a C o zi a î n t r e c el e l al t e m î n ă st ir i al e ţ ăr i i, c e
pri ve şt e C ot m e a n a, e a a d u s o exi st en ţ ă m a i m o d e st ă, gă si n -u b
cîr mu i re a acelu i aşi e gu me n d e la C o zi a. C u ti m p ul, a d e ven it ii
ace steia.
nă stirea S n a go v, po m en ită înt r-u n h riso v d e la M ircea cel B ătrîn ,
t h risoa ve d e d an ie de la D an II (7 octo m bri e 1 4 2 8), V la d D rac ul
i e 1 4 4 1 ), p r o b a b il d i n p a rt e a l ui V l a d i sl a v II, c ar e a z i dit a i c i
aclis cu hra m ul B u n avestire, în 14 5 3, ale că rui uşi de le m n,
t scu l pt ate, se p ăstr ea ză în M u zeul d e A rtă din B uc ur e şti. Tr a -
ri b u i e o b i se r i c ă l a S n a g o v l u i V l a d Ţ e pe ş, ce e a c e n u e si g u r .
) ă tr ad iţi e, S n ag o v u l e st e l o cu l î n c a r e a f ost î n m o r mî n t at ac e st
Ŷ J- 14 76 ). D u pă el, R adu cel F ru m os îi co nfir m a ² la 28 octo m -
54 ² d an iile an terio ar e, cu sc utire a satel or mîn ăst irii de dăril e
o m n i e, cu sco atere a l or de su b c on tr olu l d re gătoril or do mn eşt i
Ir e p t u l , p e n t r u c ăl u g ă ri , d e a - ş i al e g e si n g u r i e g u m e n u l . A l t e
e d e d a n i e se pă st r ea z ă d e l a B as a r a b c e l T î n ă r z i s Ţ e p e l u ş,
ălu găr u l şi R ad u c el M ar e.
p ă c u m s e v e d e , ş i S n a g o v u l a v e a o si t u a ţ i e m a t e r i al ă d i n t r e
i i b u n e . F i i n d si t u a t ă î n t r - o p o z i ţ i e n a t u r al ă a v a n t a j o a să , p e o
î n m i j l o cu l l a c u l u i c u a c e l a şi n u m e, d e j u r î m p r ej u r c u p ă d u r i
î s t r ă b ă t u t , m î n ă s t i r e a a f o s t a p ă r a t ă d e p u st i i r i l e p e c a r e l e
i de sel e lu pte purtate pe p ă m în tul Ţ ării R o m â n eşti. M ai tîrziu,
le pli n it şi u n î n se m n at r o l c ultu r al.
n â st i r e a D e a l u , d e ş i e s t e c o n s i d e r a t ă î n g e n e r a l o c t i t o r i e a
u c e l M a r e , c ă c i el a zi d i t bi s e r i c a e x i st e n t ă p î n ă a z i , e st e c u
ii vech e. E a d atează din pri mele decenii ale secolului al X V -lea,
e st at ă d o c u m e n t a r î n 1 4 3 1. î n 1 4 5 1 , V l ad i sl a v II îi î n t ăr e a cît e
ate d in trei sate, un m u n te, vii şi o ca să, dăruite de un oare care
'r o b a b i l m î n ă st i r e a va fi f o s t î n a t e n ţ i a d o m n u l u i , c a r e î i v a f i
1
alte d anii, din m o m ent ce a fost în m or mîn tat aici (-j- 145 6).
n â st i r ea a î n c e p u t să î n d e p li n e a sc ă u n r ol d e o s e b it î n vi aţ a b i -
scă a Ţ ării R o m ân eşti abia după R adu cel M are. Văsin d vech ile
î n v e c h i t e s a u r u i n a t e , e vl a vi o su l d o m n a î n c e p u t c o n s t r u c ţ i a
i n oi d e l a D e al u , c ea m ai m ă r ea ţ ă di n c ît e se zi d i ser ă p î n ă
 MI NA STIRILE DIN Ţ A R A R O M AN EAS C A ŞI MO L DO VA IN SEC . X V 3 73

atunci pe pamîntul Ţării Româneşti. Sfinţirea a avut loc la 4 decembrie

1501. Zidirea chiliilor şi a clopotniţei a început din 26 august 1499,
cum ne arată pisania păstrată de la această veche clopotniţă. Zugră-
veala a fost făcută sub Neagoe Basarab.
Mînăstirea Dealu a fost aleasă de Radu cel Mare ca loc de veşnică
odihnă, fiind îngropat în pronaosul bisericii (1508). După unii cerce-
tateri, la Dealu a fost instalat şi atelierul tipografic al călugărului
Macarie, care a lucrat între anii 1508²1512.
Mînăsthea Glavacioc ² atestată documentar în primul deceniu al
secolului al XV-lea ² nu mai apare în documente pînă la Vlad Călu-
gărul, care i-a dăruit o jumătate d e sat în 14 93, apoi o b ranişte la
SJatina, în 1 495. De altfel, Vlad C ălugărul a acordat acestei mînăstiri '
o deosebită atenţie, ridicînd o nouă biserică, de zid, în care a şi fost
înmormîntat (septembrie 1495). Fiul său, Radu cel Mare, a isprăvit biserica
în primul său an de domni e, dîndu-i şi cîteva hrisoave d e întărire a
proprietăţilor. A2i, fosta mînăstire este biserică de mir, în satul Vlavacioc.
Mînăstirea Govora (jud. Vîlcea), cu hramul Adormirea Maicii
Domnului, refă cută în întregime de Radu cel Mare, exista cu mult
înainte, poate chiar din timpul lui Mircea Vo ievod. Un d ocument de
la Radu cel Mare, din 1 august 1496, amintea de o vie «care le-a fost
cumpărată de bunicul domniei mele Vlad voievod» (= Vlad Dracul,
1436²1447), deci ea exista în mod sigur în prima jumătate a secolului
ai XV-lea. Documentar, apare numai sub Vlad Călugărul, la 4 februarie
1488, cînd îi dăruia un sat. Prin alte cinci hrisoave o înzestra cu noi
sate, vii, bălţi, silişti. Fiul său, Radu cel Mare, a ridicat o nouă
biserică, după cum arată pisania p usă cu prilejul restaurării din 1701.
Iar în actul de la 1 august 1496, pomenit mai sus, se spunea : «...tru-
dindu-ne, am ridicat-o după puteri şi am înn oit-o». De la R adu cel
Mar e s-au păstrat 1 2 do cument e d at e Vo vor ei. C el mai îns emnat a
fost emis la 3 mai 1502 şi în el se menţionau şi confirmau toat e
posesiunile, veniturile şi merticele ei. Deci şi Vovora avea o situaţie
materială dintre cele mai bune, fapt care a contribuit şi la dezvoltarea -
acest ei mî năstiri, încît mai tîrzi u a î nd ep linit şi un î nsemn at r ol
cultural.
Alte mî năstiri şi schituri ale ţării şi-au dus viaţa în co ndiţii mo-
deste, cu biserici şi chilii din lemn, în locuri mai retrase, în care prin- %
cipalele preocupări ale puţinilor lor vieţuitori erau rugăciunea şi .
munca. Multe din ele existau de la încep uturile Ţării Româneşi, dacă _'
nu chiar de mai înainte. Numai cu trecerea timpului, domnii ţării sau
boieri, aflînd de existenţa lor, le-au dăruit moşii, odoare, scutiri
ari şi vămi etc, iar locul vechilor bisericuţe din lemn a fost luat
iserici de piatră, de proporţii mai mari. S-a întîmplat însă la multe
iceste mînăstiri că aceia care au procedat la refacerea şi la scoa-
! lor din starea în care se găseau au fost socotiţi drept întemeie-
ai lor, deşi ele au putut să existe cu mult înaintea acestor schim-
Unele din ele au dispărut, în curgerea vremii, cum a fost mînăs -
cu hramul Bunavestire «din pădurea cea mare de la Bolintin»,
aiită de cîteva ori în acest secol, ca apoi să dispară pe la mijlocul
ului al XVII-lea. Mînăstirea Comana, cu hramul Sfîntul Nicolae
(la sud de Bucu-
spre Viurgiu), datează de pe la mijlocul secolului al XV-lea, fiind
:ită o ctitorie a lui Vlad Ţepeş.
Mînăstirea Rîncăciov, în părţile Muscelului, este pomenită într-un
ment de la Radu cel Mare, din 19 iulie 1498, prin care-i confirma
> danii pe care le avea încă sub Vlad Călugărul, deci mînăstirea
chiar dinainte de acesta, poate de p e la mijlocul secolului al
ea. Decăzînd, a fost refăcută pe la mijlocul secolului al XVII-lea
Dierul Arsenie Vlădeanul, apoi în 1848. Azi e biserică de mir.
Aînăstirea Tînganu (azi pe teritoriul municipiului Bucureşti) a fost
it.T de domnitorul Radu cel Frumos, după cum aflăm din Letopi-
cantacuzinesc şi din Istoriile domnilor Ţării Româneşti a lui Radu
seu. Schitul Babele (în Vlaşca), azi dispărut, a fost ctitorit de Vlad
jarul, prin 1492²1493, iar schitul Tutana, în părţile Argeşului, era
nit într-un act de la Radu cel Mare din 1 aprilie 1497 («călugării
Tutana»).
"ot într-un hrisov al aceluiaşi do mnitor, din 4 iunie 1 497, era
Sită mînăstirea Stintul Nicolae din Tirgşor (lîngă Ploieşti), căreia
3rda scutire de «dăjdii vlădiceşti» şi felurite danii. Se crede că
ta a fost ctitoria lui Vlad Ţepeş, pe locul căreia, Antonie Vodă
'opeşti a ridicat o nouă aş ezare mona hală în a doua jumătate a
ului al XVII-lea. De fapt, în Tîrgşor sau «Tîrgul Nou», cum i se
punea în secolul al XV-lea, se găsesc ruinele a trei biserici. Des-
na s-a admis că ar fi ctitoria lui Vladislav II (Letopiseţul canta-
esc îl arată drept ctitor).
chitul Iezer, din satul Cheia, lîngă Rîmnicu Vîlcea, este amintit
tr-un hrisov al lui Radu cel Mare, din 23 mai 1501, în care spunea
rămas «sărac» din vremea strămoşilor domnului, «foştii ctitori».
 ___________________________________________________ * " - ‡ ^ v ___________ 3 75

îi dă r ui a acu m un merti c an ua l de 3 găl eţi d e gr î u şi 3 d e orz di n

judeţul Romanaţi.

j
Din prima jumătate a secolului al XV-lea datează şi mînăstirea de
călugăriţe de la Ostro v cu hramul Naşterii Maicii Domnului ², si-
tuată într-o insulă sau «ostrov» al Oltului, în Călimăneşti. Un hrisov
de danie de la Radu cel Mare, din 26 aprilie 1500, spune că «am văzut-o
părăsită de la binecinstitorii, sfînt răposaţii domni, moşii şi strămoşii
noştri şi m-am gîndit şi domnia mea să înnoiesc şi să întăresc şi să
«miluiesc şi să zidesc, cît sîntem în putere...».
Dintr-un document din 1 septemb rie 15 06 aflăm că mînăstirea
Valea «a ridicat -o şi a înnoit-o şi a întărit-o monahia Magdalina».
Radu cel Mare îi dăruia «găleţile domneşti» din Corbii de Piatră şi
Mălureni.
Un act de la Vlad Dracul din 16 septembrie 1440 aduce ştirea că
acest domn a dăruit unui ieromonah Dorotei un loc, «ca să ridice o
mînăstire în hotarul Rîmnicului, la Licura, să fie în ctitoria domniei
mele şi, cît va fi viu, popa Dorotei să fie cîrmuitor şi egumen al acelui
loc, de nimeni neclintit. Iar popa Dorotei sa fie volnic să aşeze în locul
său, după moartea Ini, pe cine-i place şi pe cine-1 vor plăcea toţi fraţii».
Deci şi în această aşezare, întemeiată de un simplu călugăr, se respecta
principiul samovlastiei. Alte ştiri despre ctitoria lui Dorotei şi a lui
Vlad Dracul nu se cunosc.
Printr-un hrisov de la Vlad Călugărul, din 10 septembrie 1486, dom-
nitorul întărea «minăstirii de la Cricov» şi egumenului Samuii, a patra
parte clin satul Plopeni şi un vad do moară pe Teleajen, care i-au fost
‡dăruite de mar ele vornic Drăghici din Mărgineni. Ctitoria sa apare
mai tîrziu sub numele de mînăstirea Mărgineni, numită şi Drăghiceşti
sau a lui Drăghici (refăcută de mai multe ori, azi în ruine, nu departe
de Cîmpina).
Către sfîrşitul secolului al XV-lea, marele pîrcălab Vherghina,
unchiul lui Radu cel Mare, şi soţia sa Neaga au ridicat «din temelie»
un nou lăcaş mînăstiresc la N ucet (jud. Dîmboviţa), în locul celui
vechi, existent înainte de zidirea Coziei (numită la început şi Nucet).
Printr-un hrisov, cu data de 15 decembrie 1501, Radu cel Mare întărea
acestei mînastiri toate proprietăţile ei.
O mînăstire ridicată la sfîrşitul acestui secol, şi care a ajuns apoi
la o deosebită însemnătate bisericească şi culturală, a fost ctitoria
boierilor Craioveşti de la Bistriţa (jud. Vîlcea). Mînăstirea exista prin
1491²1492, de cînd se cunoaşte un hrisov de la Vlad Călugărul (apoi
un nou hrisov din 16 martie 14 94), prin care îi întărea 7 sate, dintre
ş a se e ra u d ă ru ite d e c ei p atru fr a ţi C ra i o v e şti : B ar b u , P îrv u ,
a şi R adu, iar al şa ptelea, de un «ju pan Ha m ze a», şi o vie dăruită
j p a n u S t a i c o l o g o f ă t » . D o m n u l î n su ş i î i d ă r u i a « c ă ş ă r i t u l » d i n
i i V î l c e a şi « va m a d e l a S e c u i , p e Ji u , t o a t ă » . M î n ă st i r e a a v e a
1 să în ca se z e t o ate « sluj b el e şi d ăjd iile» c e se cu ve n e au d o m n i ei
;le resp ecti ve, în «a fa ră de dar e şi d e oaste ». în frun tea ma rtori -
îzenţi la redactarea actului di n 14 94, se afla m itrop olit ul Ilarion
ir o vla hiei. In ac e astă m în ăstire, b oierii C r aio veşti au ad u s din
m o a ştel e S fîntu lu i V ri go ri e D ec a po litul , ca re se p ă st re a ză aici
stăzi.
oldp va. M jnăsjirile ,moldo^e,ne^tL,din_a...dm La jum ătate a seco-_
'{X l V -lea şi în ce pu tul celu i d e al X V -lea, N ea mţ, S fîntu l N icol ae *
dan ă (Pr o bota), M old o viţa, B istriţ a, H u m or, B oh oti n, C hiprieni ;
m e n ţ i n şi î n t i m p u l d o m n i ei l u i Ş t e f a n c e l
î l l o r pr i n n o i m î n ă st i r i , sc h i t u r i şi bi se r i ci " c t i t o r i t e d e e l , d e ii
fa mil iei sale sau d e u nii din tre dre găt o rii săi . nse m n ă m m a i înt îi
m î n ă stiril e zi d it e d e î n ai n t aşii să i _ în sc au n, el Ie -a fă cu t n u m a i
da n ii. M înă stire a M pld o yiţfl, cu hra mu l şt i r e, c ti T or i a T u T
A l e x an d r u ce l B u n , s - a bu cu r a t d e c e l e m a i i vi l e g ii. P r i n m ai
m u l t e h ri s o a v e, m a r el e v oi e v o d a c o n fi r r rij at rii 11
şate t ,^ai _ m ult e_ iezer e, prisăci şi pri vilegii c o m erci ale, ' si bi au
pr i n t r e £ e l e m a M n sţ ă r it e m î n ă sti ri di n M o l d o v a . iă stirea _ Şfîn ţul
N icola e din ^Poig na Şiretu lui, den u mită Pjo bo ta ^ u r a t , d e
a se m e n e a , d e a t e n ţ i a d e o s e b i t ă a l u i Ş t e fa n ce l M a r e, pen tru că
aici od ihn eau ose mi ntele m a m ei sale O itea (-f- 14 65 ). u m e n t el e
c ar e s-a u p ăstr at d i n ti m p u l său , re zu lt ă c ă m î n ăstire a s at e , c ar e
s e b u c u r a u d e d r e p t u r i d e p l i n e , fi i n d s c o a s e d e s u b
Ŷ ^ d r e găt oril o r d o m n e şt i. P r e oţi i din sat ele m î n ă stirii era u sc oşi
a u t o ri t at e a ch i r i ar h u l u i l oc u l u i sa u a p r ot o p o p u l u i şi p u şi su b
m ulu i în că d e Al ex an dr ei vod ă (2 7 iun ie 14 49 ). P rintr-un h riso v li e
1 4 6 6 , se ac or d au m î n ă sti rii alt e n u m e r oa se d an ii d o m n e şt i, ju n s
un a din c ele m ai înz e str ate d in M ol d o va.
a H u m o r, c u h r a m u l A d or m i r e a M ai cii D o m n ul u i, ctito ri a d e l a
S u c e a v a, s - a b u c u r a t d e v e n i t u r i l e p e c a r e l e _ d e l a c t i t o r i şi
d e l a f i i i s ăi , fi i n d c o n fi r m a t e d e u n h r i s o v c u r a t a d e 2 5
a p r i l i e 1 4 7 5 ( c i n c i s a t e , e i o sl at i n ă şi o p r i s a c ă ) . F i i n d o
c t i t o r i e b o i er e a s c ă , n u s - a ² H '- V j l e ^ i ^ e ^ ^ u j B ţ ăl i l e
c elo rla lte m în ă stiri.
 ! DI N ŢA R A R O M A N EA S C A Ş I M O LD O V A IN S EC . X V

M m ă stireq d e_ c£lugă riţe H o rod nic era_în zestrată încă d e la A lexan-

dr u cel B u n cu u n sat şi o mo ar ă ( c on fi r m at e d e Ili aş V od ă l a 1 5 iu lie
14 39 ). L a 1 7 aprilie 14 7 5 , Ş te fan cel M ar e înt ăr e a m în ă stirii d ou ă sate
² d e s pr e ca r e sp u n ea c ă i -a u fo st d ăr u ite d e bu ni cu l său ² , ş_ c m li n d
pe l o cu it or ii di n el e d e o ri ce o b li ga ţi e faţ ă d e d o m n i e ( «. ..ni ci l a oa st e
să n u m e a r g ă ») , d a r cu î n d at o r i r ea « să p ă z e a s că a ce a st ă m î n ă sti r e şi
să-i luc re ze ». E r a o situ aţie n eîn tîlnit ă la alte sate mî n ă stireşti. B e n e-
ficiin d nu mai de strictul n ece sar vieţii, sig ur că mînă stirea nu a pu tut
pr o spe r a. D e ace ea, Ş te fan V o d ă a «î n ch in at -o», ad i că a pu s? o su b
a sc u l t a r e a m î n ă st m i _ P u t n a , î m p r e u n ă c u s a t u l e i B al a si n e şt i , l a
16~ martie 1490.
O alt ă m î n ă st ir e d e c ăl u gă riţ e car e s-a b u c u r at d e d an ii di n pa rt e a
lui Şte fan cel M ar e a fost cea nu mita « a lui Iaţco din ţarina S u ce vei »,
(IJca rd) cu hra m ul A d or mirea M aicii D om n ului. E a pri mise d e la Ale-
x a n d r ei v od ă, l a 2 3 f e b r u a r i e 1 4 5 3 , d r e pt u l d e a î n t e m e i a u n sa t î n
h o t a ru l m î n ă st i r ii , cu o a m e n i d i n ţ a r ă s au d i n P ol o n i a , sc u t iţi d e d ă r i
şi de slujb e către d o m ni e, în fol osul mînă stirii. A ce st d rept a fost con -
fi r m a t şi d e Ş t e f a n c el M a r e . C a şi H o r o d n i c u l , a r ă m a s o m î n ă st i r e
c u v e n it u r i p u ţ i n e şi c a r e n u a î n d e p l i n i t d e cît u n r o l d u h o vn i c e sc.
# O a d o u a c at eg or i e d e m î n ă stiri sînt cel e ct ito rite î n t i m p ul l u i
A l e x a n d r u c el B u n s au c h i a r m a i î n a i n t e , l a c a r e Ş t e f a n c e l M a r e a
fă cu t f e l u rit e ^ î m b u n ă t ă ţi ri, ad a o su r i, pr e fa c er i sau a _ r i d i c at bi se r i ci
n oi. î n a ce a st ă c ateg ori e in tr ă m î n ăstiri l e N e a m ţ, B i st ri ţa şi D o b r o v ăţ..
M ă n ă sti rea N e a m ţ ² ctit ori a l u i P et ru M u şat ² d e ţin ea o p u t er-
ni că ba ză m at eri al ă î n c ă d i n ti m p ul l u i A l ex an d ru cel B u n . S u b Ş t efa n
c el M a r e au c on ti n u at d an iil e d e sat e, p ri săc i , eî e şt e e, î n c hi n ă ri d e
m î n ă stiri m a i m i c i ş. a. A st fe l, l a 1 3 fe b r u a ri e 1 4 5 8 , îi î nt ă r ea sat u l
B ăl oşeşti şi i se în ch ina mî n ă stirej a^d e la H an gu , la 1 a p rilie 1 47 0 îi
întăre şte - «pn sa ca_ .ljii C h iprian şi cu mî n ăsti rea care este la V îşn evăţ
( V i şn ă ţ s a u C h i p r i e n i, n. n. ) şi cu t o a t e p o i e n il e şi p r i sa c i o a r el e , cî t e
sî nt î n a cel e h ot a r e, p e c ar e l e -a st ă pî n it p o pa C h i pr i a n » (d ă ru it ă d e
m ăt u şa s a C h i aj n a, fi i ca l ui A l e xa n d r u ce l B u n , cu m r e zu l t ă d i nt r-u n
a ct d i n 7 m a i 1 4 7 0 ) . P r i n a c e l a şi h r i so v, î i î n t ă r e a st ă p î n i r e a p e st e
n o u ă sat e. L a 9 m ai 1 48 2 îi î nt ăr ea tr ei sat e, i ar la 3 0 sep t e m b r i e 1 5 0 3,
î i d ă r u i a d o u ă s a t e, o p r i sa c ă şi cî t e ş a s e p i et r e d e c e a r ă a n u al , d i n
cele car e se cu ven eau d o m niei d e la T g. N e a m ţ . P en tru ace ast ă ulti m ă
d a n i e , c ăl u g ă r i i er a u î n d a t or a ţ i să f a c ă « p a r a c l i s » l a t o a t e l it u r g h i i l e
d e d u m i n i că , p e n t r u d o m n şi s oţ i a s a M ă r i a, c î t t i m p v o r fi î n v i aţ ă ,
iar d u p ă^ r ri oa rt e^ p ar a st as î n fi ec ar e m i e r cu ri se ar a şi j oi a litur g h i e.
D a n i i l e m a i m ă r u n t e n u l e m a i a m i n t i m . D i n h r i s o a ve l e p o m e n i t e cu
j, am constatat că Ştefan II a dat călugărilor dreptul de juris-
supra satelor supuse ei, precu m şi dreptul de a încasa de la
acestora dările cuvenite, în mod firesc, chiriarhului locului,
cestea au făcut din mînăstirea Nea mţ una din cele mai p uter-
tituţii din acel timp. Mai mult ca în alte mînăstiri moldoveneşti,
desfăşurat şi o susţinută activitate cultural-artistică, pe care
nezenta în alt loc. an cel Mare n-a fost însă numai un
binefăcător al mînăstirii,
ctitor al ei. Astfel, în incinta mînăstirii, alături de fosta bise-
ui Petru Muşat, a ridicat o nouă biserică, existentă şi azi, cu
înălţarea Domnului. Din pisania ei, în limba slavonă, reiese
sprăvit la 14 noiembrie 1497. Ea a fost sfinţită după biruinţa
odrii Cosminului, repurtată asupra lui Jan Olbracht, regele

ituaţie materială .Ädeosebită avea şi mînăstirea Bistriţa, ctitoria

Liţa lui Alexandru cel Bun, cu hramul Adormirea Maicii Domnu-
i din 1428 domnitorul ctitor i-a închinat 50 de biserici, scoase
autoritatea domnului şi a chiriarhului locului, egumenul avînd
repturi quasi-episcopale. Ştefan cel Mare i-a întărit, prin mai
risoave, toate daniile primite de la înaintaşii săi. La 15 septem-
i2, îi întărea 18 sate, cu mai multe mori, prisăci, iezere, o torcă-
! Lină şi altele. Prin acelaşi hrisov îi erau întărite «mînăstirea
te hramul sfîntului Bogoslov, mînăstirea cu moara de pe Bahlui,
ea de la Bohotin cu moara şi cu prisaca Coziia de la Bohotin».
î hrisov, cu data de 11 iunie 1466, aflăm că un oarecare Ştefan
îaş a vîndut mînăstirii Bistriţa (prin egumenul-arhimandrit Teo-
mînăstire din sus de Tămaş, unde au fost Marta călugăriţă», cu
e 60 de ughi. Printr-un hrisov din 3 februarie 1467, se prevedea
itorii din satele mînăstirii să plătească acesteia dările cuvenite
;i domneşti. De asemenea, egumenul şi călugării aveau dreptul
sce ei singuri pe oamenii lor şi să ia gloaba de la oamenii lor»,
itre s fîrşitul vi eţii, mar el e voi evo d făcea o d anie p ersonală
:ii Bistriţa : trei sate, mori şi vii. Deci, mînăstirea Bistriţa se
printre aşezăril e monahal e cu cel e mai largi privilegii di n a.
toate acest ea, Ş tefa n cel Mare şi-a legat numel e de mî-
LJiistriţa prin ridicarea unei clopotniţe cu paraclis, în  @ƒƒ$
i-JlFArau]. Sfîntul Ioan "ceT~Nou~cfe~ Ia Şuceava7~care, cu' unele A'f
!_Şi_ adaosmi, dăinuieşte pînă azi. Probabil că odată cu împo-
 d o bi rea m o r mi n tel or stră bu nilor săi, afl ate în biserica mî nă stirii, s-a u
efectu at şi u nele pr efac eri de an sa m bl u. P otri vit tradiţi ei, aici a fo st
în mor mîntat fi ul mai vîrstnic al lui Ş tefan cel M are, Alexan dru (-j- 14 96).
P e D o b ro v ăţ e xi st au d ou ă m î n ăstiri, u na c u h r am u l S ch i m ba r e a l a F aţ ă
şi alt a c u h r a m u l P o g or î r e a D u h u l u i S fî n t. P ri m a a p r i mi t d e l a Ş tefan
cel M ar e t rei sate, la 2 6 n oie m brie 1 4 9 9, iar a d ou a a fo st cu m păr at ă Ŷ ²
î m pr eu n ă c u ci n ci sate ² la J5 _ o ct o m br i e 1 5 0 3 de Ş t e fan V o d ă, d e l a
u r m a şi i u n u i Iva n D a m i an o vi ci ( a ce st a l e a v e a î n c ă d i n ti m pu l lui
A lexand ru cel B un ). P entru a-i asigu ra cond iţii d e exi st enţă, d o m n ul i -a
d ăr u it ac el e cin ci sat e d e pe rîu l D o br o văţ. în an ii 1 5 0 3 ² 1 5 04 zid e şt e
o n ou ă bi seri că d e mî n ă stire, cu hr a mu l P og orî re a S fî nt u -lu i D u h, a zi
bi seri că d e mi r.
y » A t r eia c ate g o ri e d e l ăc aşu ri d e î n c hin ar e sî nt m î n ă stiril e şi bi se-
ricile ctitorit e şi în zestrate în întregi me de strălu citul do mn m old o ve an.
In tre ac estea, pe pri m ul l oc se situează m înâ sţ irea P utn a, cu hra mu l
A d o r mi re a M aicii D o m n ulu i. Zid ir e a ei a în c ep ut la un an d u p ă cu c e-
rirea cetăţii C hilia, în vara cinului 14 66 (4 iulie du pă versiun ea întîi a
L et o p i seţ u l ui d e l a P u t n a şi 1 0 i u li e d u p ă ve r si u n ea a d o u a şi d u p ă
C ro n i ca zi s ă m o l d o - p o l o n ă ) . L u cr ă r i l e d e c on st r u cţi e au d u r a t pa t r u
ani, ti mp în care ace astă m ăreaţă o peră arh itect o nică a fo st d usă la bu n
sfî r şit d e u n ar h it ec t gr e c, T e od or, aj ut at d e m e şt e ri zi d a ri , p i et r ari,
z u gr a vi şi ar g i n t a ri ve n iţi d i n T r a n sil va n i a. Io n N e c u l c e scr i a î n l u -
crarea sa « O sa m ă de cuvinte» : «Şi aşa au făcut m ăn ă stirea d e fru m oa să
t o t c u au r p ol e i t ă ; zu gr ă v a l a m a i m u l t a u r d e cît z u g r ă va l ă şi p r e
d i n l ă u n t r u şi p r e d i n a far ă şi a c o p e r it ă cu pl u m b . Ş i zi c u c ă l u g ă r ii s ă
fi e fo st fă c u t şi s fe şn i cil e c el e m ar i şi c el e mi c i şi p o li c an d r u şi h o r a
tot pri sn e de ar gin t».
S fin ţirea mî nă stirii s-a fă cu t l a 3 se pte m bri e 14 7 0 , d u pă vict oria
r e p u r t at ă asu p r a t ă t ari l or l a L i p i nţ i, sl u j ba fii n d să vî r şit ă d e u n s o b o r
de 64 d e arhierei, egu m e ni, preoţi şi diaco ni, în frun te cu m itr op olitul
§ Ij 3 O j ^ st| şi jepi sco pu ll T a r asiei al R o m an u lu i, cu m r elat ea ză L eto p i seţ ul
Id e l a P u t n a şi al l u i Vr i g o r e f U r e c h e . S t r ă d a n i a d o m n i t or u l u i ctit o r d e
a cr e a P ut n ei o p u t er ni c ă ba z a m a t eri al ă se văd e şt e d in c u p ri n su l mu l to r
hri so a v e e m i se d e d o m n , pri n c ar e i se făc ea u felu rit e d a nii : sat e, m or i ,
p r i s ăc i, i e ze r e, m e r t i c e a n u al e d e vi n , p e şt e şi sar e , sc u ti r i d e v a m ă
e tc. A r fi p r e a l u n g ă în şi ra r e a tu tu r o r a c te lo r sa le d e d a n ie , d e
a c e e a m e n ţ i o n ă m n u m a i u l t i m u l a c t e m i s î n t i m p u l vi e ţ i i sa l e , l a 2
fe br u arie 1 50 3, prin care i se întăreau mîn ăstirii toate d an iile şi pri-
vil eg iile o bţi n ut e pî n ă atu n ci (2 7 d e sat e, vii, sar e d e l a oc n ă, ce a r ă,
v e n i t u l u n o r v ă m i , m o r i , p r i să ci et c ) . V r e d n i c d e a m i n t i t e st e şi u n
 js . iv - x . V i l l)

j d at a d e 1 7 n oi e m br i e 1 5 0 2 , p ri n c ar e Ş t e fa n c el M a r e h ot ă r a
i d i n sa t el e m î n ă st i r i i P u t n a sa p l ă t e a sc ă a ce st e i a d ă r i l e c e
c h i r i a r h u l u i şi să fi e j u d e c a ţ i d e e g u m e n , n u d e sl u j b a şi i
ei.
d a n i i a u f ă c u t u n i i d i n b o i er i i l u i Ş t ef a n , î n t r e c ar e m a r el e
Iu g a şi alţii. L ar gile pri vi legii ale mîn ăsti ri i, m e nţi on ate aci
ît ă rit e şi pr i n t r - u n h r i s o v e m i s d e Ş t e fă n i ţ ă vo d ă, n e p o t u l l u i
:1 M are (1517² 1527), la 21 au gu st 1520. Nu me roşi u rmaşi ai
i z e s t r a t m î n ă st i r e a c u a l t e s a t e , v i i , p r i s ă c i , m o r i e t c , î n c î t
> i ec on o m i c ă a cr e scu t n eîn c etat.
di n ti m p u l l u i Ş t e fan c el M ar e , c u î n d r u m a r e a p ri m i l or ei
a r hi m an d r iţii Io a sa f, P ai si e zi s ce l S c u rt şi S pi r id on , mî n ăs -
n a a d e ve n i t c el m ai î n se m n a t c e n t r u c u lt u r al şi arti sti c a l
ort an ţa ei cre şte şi prin fa ptu l că este gr o pn iţa lu i Ştefan cel
fa mil iei sale şi a u r m a şilor săi , pîn ă la P etru R are ş. A ici au
)r m î n t a ţi : M ă ri a d e M a n g u p, a d ou a s oţi e a d o m n i t or u l ui
:e mb ri e 1 4 7 7 ), fiii săi B og d a n ( f 2 7 iul ie 1 47 9) şi P etr u ( -j - 2 1
: 1 4 8 0 ) , d o m n i t o r u l c t i t o r ( -j - 2 i u l i e 1 5 0 4 ) , d o a m n a M ă r i a
( -j - 1 5 1 1 ), B o g d a n c el O r b ( f 2 0 ap r ilie 1 5 1 7 ), M ăria, o fii c ă
an cel M are ( -j- 18 martie 15 18), Ştefăniţă vod ă (-j - 14 ianu arie
loamn a M ăria, pri ma soţie a lui P etru R areş ( -j- 28 iu nie 152 9).
rul bi se ri cii se a fl ă m o r m î n tul m itr o p o litul u i T e oc ti st I ( -j - 1 8
> 14 78). T oate mor mintele au lespezi fun erare fru mos scul p-
îscripţii în li m ba sla vonă, şt i r ea P u t n a , gr o p n i ţ a l u i Ş t e f a n c e l
M a r e şi a f a m i l i e i s al e ,
c e n t r u " c u l t u r a l şi a r t i st i c a l M o l d o v e i , a r ă m a s d e s t r a j ă j ţ
u i v e a c u r i l o r , c a o m ă r t u r i e a f a p t el o r st r ă l u ci t e al e m a r e l u i ) )
i bin efăcăt or. ²Jţ
ă m î n ă sti r e ct it or i t ă d e Ş t efa n ce l M a r e şi d ă ru it ă cu pr i vi l e - '
Ŷ V o z o n e/ u l A i c i ex i st a m a i d e m u lt o _ m î n ăst i r e Äd m l ej n n,
ri yit tr adiţi ei, ar Ji tr ăit D a nii l S ih a str ul, căr u ia d o m n u l,
> a s d e c u m pă n ă în ti m pu l lu pt el or sal e cu tu rcii, i-a cer ut sfat
D an iil n u a fo st o fig u ră leg en d ară cu m s -a co n sid e rat u n
) p e r so n a l i t a t e i st o ri c ă r e a l a. P r i n t r e p i e t r el e f u n e r a r e d e l a
ie afl ă şi o lesp ed e p e car e scrie : «A c est m or mî n t este al pă -
astru D a vid, ca schi mn ic D aniil». N u se ştie cînd a murit, căci
i e r ar ă a f o st p u s ă m a i t î r z i u ( d u p ă t r a d i ţ i e , z i u a l u i d e p r ă z -
i la 14 d ec e mb rie).
m ă a t e st a r e d o c u m e n t ar ă a V o r o n e ţ u l u i e st e d i n 2 2 i a n u ar i e
l Ş t e fa n c e l M a r e d ăd ea c ăl u gă r i l or d e l a sc h i t u l d e l e m n d e
 M I N A S T I R I L E D I N Ţ A R A R O M A N E A S C A Ş l M U L U U V A l l\ a n , . A .V j& i

acolo -² Ŷ în frun te cu e gu m en ul M isail ² scu tire d e va mă p en tru do uă '

m ăj i d e p e şt e c ar e vo r fi a d u se d e l a C h il i a s a u d i n a l t ă pa r t e.
în l o cu l ve ch i ul ui sch it d e l e m n, Ş t e fa n V od ă cel M ar e a ri di c at
act uala biserică, cu h ra mu l S fîntul Vhe orgh e. P isania bisericii arată că
lu cr ă rile d e c o n str u cţi e au d u r at m ai p uţi n d e p atru lu ni, d e l a 2 6 ma i
pînă la 14 se ptem brie 148 8. în pri ma ju mătate a secolului al X V I-lea,
m i tr op oli ţii T eo fan I şi Vri g ori e R oşe a s-a u în g rijit de picta rea ei în
e xt eri or, c el d in ur m ă ad ău gîn d u -i şi u n p rid v or. E st e o bi seri c ă d e
di m e n si u ni r ed u se (2 5,5 0 m l un gi m e, fă r ă p ri d vor, 7,7 0 m l ăr gi m e a
nao sului şi pron a osu lui, iar în d reptul sinilor laterali 1 0,5 0 m ). Ş i aceast ă
m în ăstire s-a bu cu rat d e pri vilegii din p artea ctitorului (trei sate, m ori,
p r i s ă c i , vi i e t c ) , n u î n s ă d e a m p l o a r e a c e l o r d e l a N e a m ţ , B i s t r i ţ a
sau P utn a.
A t r ei a m î n ă st i r e ct i t o r i t ă d e Ş t e f a n V o d ă e st e c e a d e l a T g z i d u ,
în părţile B u hu şilor, cu h ramu l N aşterea M aicii D o mnu lui. S e ved e că
in t en ţ i on a să fa că di n ea u n f o ca r d e c u lt u r ă î n p ăr ţil e m u n t o a se al e
Ţ ă rii d e Jos, pe n tr u c ă în că î n 1 4 8 1 (l a 1 fe br u arie şi 1 2 m a rti e) o în -
z est r a c u tr ei sat e, iar în 1 4 9 1, î i făc e a alte d an ii ( cin ci sat e et c ), în tă rite
a poi de Ş tefăni ţă V o dă la 4 iun ie 15 19 . în ace st ulti m act se spu ne a că au
fost închinate Tazlăului alte dou ă mîn ăstiri : u na cu hra m ul S fîntul
N ic ol ae, u n d e a fost H u b a, şi alta la R ăc ătău , în h otar el e H or g eştil or.
M arele voie vod a ridi cat ap oi o nouă biserică la mîn ăstire, lucrările d e
con strucţie desfăşu rînd u -se î ntre 4 iulie 14 96 şi 8 noiem brie 1 49 7, du pă
c u m a r a t ă p i sa n i a. î n ze st r at ă cu atît e a sa t e şi c u bi s e r i că n o u ă , că l u -
gării d e aci se vo r fi străd uit să -şi în de plin e asc ă ro stul u r m ărit d e ctit or,
ca şi celelalte mî n ăstiri m ol d o ven e. în 1 51 9, cu pril ejul un ei in va zii a
s ec u il o r d i n T r a n si l va n i a , au f o st p r ăd at e t o a t e bu n u r i l e ei. A ş a se
e x p l i c ă l i p s a o b i e c t el o r d e a rt ă şi c u l t u r ă d i n e p o c a l u i Ş t e fa n c el
M a r e. A zi, ct it ori a sa sl uj e şt e c a bi se ri c ă d e mir.
A ctuala biserică din l ocalitatea Siîntu Ilie (azi îng lobată în S u cea va )
² pe atu n ci m în ăstire ² a fost c on st ru ită între 1 m a i şi 1 5 o ct o m bri e
1 4 8 8 . S e pa r e că a fo st ri di c at ă p e l oc u l u n ei m î n ă stiri m a i vec h i, că ci
o în se m n a r e ant eri o ar ă an ulu i 14 4 3, p e u n ma nu scri s a fl at a zi în B i-
bliot eca Uni versit ăţii din B asel, po m en ea pe călugărul M acarie şi du ho v-
nicul C alinic.
A c e st ea a u f o st mî n ă st i ri l e r e fă c u t e sa u ri d i ca t e d i n t e m e l i e d e
e vl a vi o sul do mn Ş te fan c el M ar e şi în ze strat e cu lar gi pri vilegii. P ute m "
a fi r m a că m î n ă st i r i l e m o l d o v e n e a u c u n o s c u t o p er i o a d ă d e m a r e î n -
fl o r i r e î n ti m p u l d o m n i e i l u i . D i n d o c u m e n t e l e c a r e a u aj u n s pî n ă l a
n o i, p u t e m c o n st at a c ă e xi st ă o i er a r h i z ar e a pr i v i l e g i il or a c e st or m î -
 /\ I K h lA ( S lL C U I ^ l ^ X I V -X V . III)

3
e pri m ul pla n er au mîn ă stirile P ut na, B istriţa, N ea m ţ, P r o bot a,
t e a p e pi ci o r d e eg ali t at e cu e p i sc o pi il e d e R o m a n şi R ă d ă u ţi,
le şi d epăşeau.
n i t ă ţ i l e d e c a r e s e b u c u r a u a c e s t e m î n ă s t i r i l u a u fe l u r i t e a s -
ie ju ri sd i cţi e a eg u m e n il or a su p r a p r e o ţil or d i n sa t el e m î n ă sti -
re er au sc oşi de su b aut oritatea ch iriarhu lui l o cu lui (P ro bo ta,
B istriţa, Putna) ;
u d i c jg x ej î n b a z a că r or a d r e gă t or ii d o m n e şti n u a vea u d r ep t ul
e ca pe _ o â rn en ii şj g r eoţii d e p en d e nţi d e u n el e m î n ă st i ri pe ntr u
- l o r, ac est d r ep t r even i n d " e gu m e n il or (P r o b o t a, N e a m ţ, B i s-
tna) ;
i& solg, con stînd în obligaţia locuitorilor din_ ^saj:ele_ mîn ăstiresti
ăti d ările către jrn înăstirea respecti v^_ şi_ nu către do m nie
B i striţa, P utn a, Hor od ni c, "a~ î u i Iaţ co d in S u c ea va) , ‡
 o m e r c M i l e , a yî n ^ . P e c 'e ° p a r t e , d r e p t u l d e a f a c e c o m e r ţ i
vă m i, jte d e altă parte, dre pt u l de ^ In casa vam ă fM old o viţa,
istriţa).
o ar u l sa t e l or c u ţ ă r a n i d e p en d e n ţ i d e m î n ă sti ri, c on fi r m a t e d e
el M ă r i se ri d i ca l a ap r o x i m a ti v 1 2 5. M aj o rit at ea l or e r a u d an ii
i, altele danii particulare?" 1 "" ~"
a i st o r i o g r a f i e d i n ţ a r a n o a st r ă a a r ăt a t c ă s c o p u l u r m ă r i t d e
_el M ar e p rin în ze str ar e a ac est or m în ă stiri a fost a cela __ d e _ a
t e r ea m a n l p r b o i er i , c a r e j n - a u a p r o b a t p o l i t i c a s a d e c î t î n
e st r î n s. D o m n i t o r u l a ţ i n u t s e a m a d e fa p t u l c ă î n 'v i st i e r i i l e
s şt i p u t e a g ă s i o r i cî n d a j u t o r u l b ă n e s c d e c a r e a v e a n e v o i e
în d ţara era a m e n inţa tă d e tu rci sau d e alţi d u ş m a ni, a ţin u t
e cr ed i nţ a st at o r ni c ă a i er a r hil or şi a e gu m e n i l or faţ ă d e el,
ser vi ciil e d e o r di n soc i al , cu ltur al şi m o r al pe ca r e le ad u c e au
ile ² c a in stituţ ii sp riji n ite d e st at ² atît lui , cît şi p op or u l ui
) e c i , at i t u d i n e a B i se r i ci i a ve a u n v ă d i t c a r a c t e r p r o g r e si s t ,
n b u l a t î t o r d a n i i şi p r i vi l e gi i , d o m n u l n - a u r m ă r i t d e c î t u n
nt er e s pe r so n a l : a c el a d e a i se fa ce sl uj b e d e p o m e n i r e, p eri -
fa m i li a sa , cît v a t r ăi şi a p o i, d u p ă t r e ce r ea sa d in vi aţ ă. togă
aceste mî năstiri mari, ctitorii d o m neşti, se întîln esc o seam ă ştiri
m ai p uţin înse m n a te, m ai să r ace, ctitorii pa rticu lare, m u lte L b
de pen denţ a cel or d intîi. A şa a fost cazu l mîn ăstirilor V îşn e -i g u,
B oi şt ea, ap oi cel e trei în chi n at e B i striţei şi u n a cu m pă r at ă, iă
în ch i n a t e T a z l ău l ui , p e c ar e l e -a m î nt îl n it î n d o cu m e n t e l e
 M I N Ă S TI RI LE DI N Ţ A R A RO M A N E A S C A ŞI M O L DO V A IN S E C . X V y aj

citate aci. In afară de ace stea, actele ti mp ul ui vor b esc de cîte va mînă stiri
vî n d u t e sa u c hi a r d ă r uit e, c u a ct e co n fi r m at e, d e Ş t e fan ce l M a r e. D e
pi ld ă, în 1 4 6 0 îi în t ăr e a lu i Ivu l V o i n e scu «sa t ul V oi n e şti c u m î n ăsti -
re a», pe car e ac esta le cu m p ăr a se cu 5 0 d e zl oţi. In 1 4 73 co n fir m a l ui
C orl at stăpîn irea peste satu l B erchişe şti, cu mai multe bu nu ri, inclu si v
«p oian a M un celul c u mîn ăstirea ». D e reţiut că se întîln esc nu mai două
m î n ă stiri d e c ăl u gă r iţ e : H o ro d n i c u l şi a lui I aţ c o di n ţa ri n a S u ce vei.
^ N u m ă r u l bi se ri ci l o r d e m i r c t it or it e d e j i o m n ^ est e m u l t m a i m a r e
d e cît al m î n ă stiril or şi el e sî n t r ăsp î n d it e p e t ot c u pji n su l M ol d o v e i.
M erită să fie su b li m at şi fa pt u l că ap r oa pe t oate a u fo st c on str uite în
ulti m ele d ou ă d ecenii d e viaţă şi de d o m nie, d up ă m arile lu pte cu turcii.
M u l t e d i n e l e a u f o st ri d i c a t e î n a m i n t i r e a u n o r b i r u i n ţ e a î e m a r e l u i
d o m n şi a p ă ră t o r al M ol d o ve i ti m p d e a pr o a p e o j u m ăt at e d e ve a c.
între 8 iu nie şi 1 3 noie mb rie 1 48 7 a rid icat biserica di n B â deuţi,
nujd eparte d e R ădăuţi, cu hra m ul S fî ntul M u cen ic P roc opie, d rept m ul -
ţu mit ă pe n tru bi ru in ţa d e la R î mn i c ul S ăr at, î m p ot ri va l ui B a sar a b c el
Tîn ăr sau Ţ epelu ş, do mnul Ţ ării R omâneşti ( 1 4 8 1 ) , după cu m relatează
pisania. Ta b] oul votiv reprezenta pe d o m n şi fa mi lia sa, asistat d e S fîntul
M u cen ic P r oco pi e, p reze ntîn d ctitoria lui Hrist o s. B iserica a fost total
di st ru să de ar m at a au str o -u n gar ă în pri m ul răz bo i m on di al.
L a 1 3 iu nie J4 8 7 , a în c e pu t zi d ir ea bi se ri cii^ din P ă ţ ră u p , lîn gă
S u ce a v a , cu h r a m u l În ăl ţ ar e a S fi n t ei C r u c i. L a în ce p u t a f o st a i c i u n
schit d e călu găriţe. E st e cea ir ai red u să ca pr op orţii d intre ctitoriile lui
Ş tefan cel M ar e. Şi aici a fost u n ta blou voti v, re pr e ze n tînd pe d o m nit or
şi fa mi li a sa ( a zi r ep i ct at).
B i se rica d o m n e a scă di n V a sl ui, cu h r a m u l S fî n tu l Io an B o tez ăt or u l,
a fost zidită în tr e 2 7 a pril ie şi 2 0 se pte m b ri e 14 9 0, în a m i ntire a str ălu -
c i t ei s a l e bi r u i n ţ e a s u p r a l u i S u l e i m a n P a ş a, î n f a ţ a o r a ş u l u i V a sl u i
(10 ian u arie 1 4 75 ). D istru gîn d u -se î n cur g ere a vre mii , a fo st rezid ită î n
18 20, d e M ăria C antacuzino, soţia m arelui lo go făt C rist ache Vhica. D in
v e c h e a b i se r i c ă n - a m a i r ă m a s d e c î t so cl u l d e pi a t r ă şi p o at e p r i m u l
rîn d d e cără mizi.
Intre anii 14 91 ² 149 2, s-a ridicat biserica Sfîntul N icolae D om nesc
di n ja şi , A f ost r e făc ut ă d e d o m n it or u l A n t o ni e R u set (1 6 7 5 ² 1 6 7 8 ) şi
a poi rec on struită din te m elie, la sfîrşitu l se c olu lui trec ut, d e arhite ctul
fr a n c ez A n d r e L ec o m t e d u N oii y. B i seri c a a a v ut u n în se m n at r o l po
liti c, că ci fiin d situ ată în apr op ier ea p alat ului d o m n esc, în ac ea stă bise
rică se făcea «un gere a» d o m ni lor mold o ven i, du pă m ut area scau nu lui
d o m n e sc l a Ia şi, pî n ă la A l ex an d r u Ioa n C u za. JBZ
 P E RI O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V - X V II I)

ir su l a n u l u i 1 4 9 2 s -a c o n st r ui t bi se ri ca Sf î n t u l G h eo rg h e jd i n
ir în 14 93 ² 1 4 94 , s-a zid it bi seri c a^u ^r â mu T ^^ o r mî re a M ai cii
i d in B o rze şti (lîn gă ora şul O n e şti d e a zi ), sat în car e, po tri vit
s -a r fi n ă s cu t şi ar fi c o pi l ă ri t m ar e l e vo i e v o d . L a 1 8 oc t o m -
er a i spră vit ă bi se ri ca S fîntu l N ic ola e d i n D o ro h o i (r e sta u r at ă
în acel aşi an, la 30 n oie mb rie, era termi n ată şi biserica S finţii
Petru şi Pavel din H uşi. în 1756 ² sub do mnitorul M atei Vhi ca
pu f In o c h e n ti e ² bi se r i ca a f o st d ă r î m a t ă p î n ă l a t e m el i e şi
(alte refaceri au avu t loc în 179 5 şi 19 10), în cît azi nu se m ai
c u n o aşte n i mic din ctito ria lui Ş te fan cel M a re. A c e a sta a
spt catedrală a fostei episcopii d e Huşi, între anii 159 8 ² 19 49.
nintirea crî ncen ei bătălii d e l a iR a zboieni şdi n anu l 14 76, Şt efan
a ridi cat aici bisericg ^xjj.Juam u J_Siîntul A rha nghel Mihail, ter-i
8 n oi em brie 1 49 6, deci la 20 < î5~ ă m după lu ptă. Pisania bise-
n t e şt e d e n ă v ă l i r e a t u r c i l o r , a j u t a ţ i d e L a i o t ă B a s a r a b şi d e
d e î n fr î n g er e a m ol d o v en il or : «... şi n oi Ş t ef a n V o i e v od şl c u
u A l e x a n d r u, a m i eşit î n a i nt e a l or a ci şi a m făc ut m a r e r ă z b oi
i cu voia lui Du m n e zeu au fost înfrîn ti creşti nii H :* p ă gîn i. Ş i
a co l o m u lţi m e m a r e d e o st a şi ai M ol d o vei.. ; -. B i seri ca er a
cî nt r u r u g ă si e şi şi d o a m n e i sal e M ăr i a şi fiil o r să i A l e xa n d r u
n şi î nt r u a m i n t i r e a şi p o m e n i r e a t u t u r o r d r e p t cr e di n ci o şil or
:a r e a u pi e rit ai c i... ».
n 1 4 9 6 a fo st c on st ru it ă bi se ri ca Sfî n t u l N i co l a e di n P o p ă u ţi,
i î n ) B o t oş a n i, c ar e a su fe r i '. î n cu r su l ve a c u ri l or m a i m u lt e
î ă r i . S e p ă st r e a z ă şi t u r n u l - c l o p o t n i ţ a d e l a Ş t e f a n c e l M a r e.
1 al X V III-lea biserica a de ven it mînăstire, cu m a răm a s pîn ă
irizarea din 1 86 3.
ira şi t o a m n a an u lui 1 4 9 8, a fost rid icat ă bi se ri c a S fîntu l Io a n -
ui din P iatra N ea m ţ. în 1 49 9 s-a ri dicat alături de biserică u n
otniţă.
iii 15 00 ² 1 5 0 2 , mar ele voi e vo d a ctitorit o biserică, cu hra m ul
S fi n t ei C r u ci, la V o l o v ăţ, în n o r d u l M ol d o v ei , p e l o cu l u n d e
ot ri vit t r a d i ţ i ei, o b i se r i c ă d e l e m n , ri d i c at ă d e D r a g o ş V o d ă .
septe mb ri e 15 03 s-a înce pu t zidirea ul ti m ei bise rici a lui Ş tefan
, la R eu se ni (j u d . S u c ea va ), c u hr a m u l T ă i ere a ca p ul u i S fî n t u -
B ot e z ăt o r u l, « p e a ce st l o c , u n d e a f o st t ăi at c a p ul t at ă l ui să u
V oie vod »., cu m glăsui eşte pisan ia. întrucît « pe Ş tefan V oie vo d
m o a r t ea », bi se ri c a a fo st i s pr ă vi t ă d e fi u l să u B o g d a n II I, l a
abrie 1504. <«Ŷ

 
 Naosul bisericii domneşti din Cur-
tea de Argeş. Se vede unul din cei patru
stîlpi care împart interiorul în trei nave.
Frescele datează din anii 1352-1377. Se
văd şi cîteva morminte din a doua jumă-
tate a sec. XIV.

Nicolae Alexandru Basarab, fresca

originală în biserica domnească dir
Curtea de Argeş.

- Istoria R O R
 împărtăşirea apostolilor, pictură originală în altarul bisericii de
la Voroneţ.

Mircea cel Bătrîn şi fiul s^u

Mihail, frescă în naosul bisericii
mănăstirii Cozia.
 V CHA Ây_MAA,4 i.'A. AM
/>fiA»< I
j>MHjA»«3K4
m

Frontispiciu cu prima pagină din Evanghelia de la   

 
  
de `

de 


Tabloul votiv din biserica din Streisîngeorgiu - jud. Hunedoara, înfăţi-

şînd pe cneazul Cîndea Laţcu, soţia sa Nistora şi alţi membri ai familiei, care
au refăcut biserica în 1408^1409. Un interes aparte prezintă costumul popu-
lar al Nistorei.


raclisului mănăstirii Snagov, cea mai veche sculptură româ-
m păstrată (1453). Scenele sînt dispuse în trei panouri: Buna
re pe lîngă Sf. Fecioară şi înger, sînt redaţi David şi Solomon
«nţi (mijloc) şi sfinţii militari Vheorghe şi Dimitrie (jos), înca-
gă inscripţie în limba slavonă, cu texte din Vechiul Testament.
 Piatra de mormînt a lui Ştefan cel
Mare în biserica mănăstirii Putna, orna-
mentată cu motive vegetalei şi înconjurată
de o inscripţie în limba slavă.

Sf. Evanghelist Marcu, miniatură în din  


  #
Tetraevanghelul copiat de ieromonahul 

 
 


Nicodim pentru mănăstirea Humor.
 Cădelniţă de argint aurit
dăruită de Ştefan cel Mare mănăs-
tirii Putna (1470), lucrată într-un
atelier din Transilvania, avînd o
bogată ornamentaţie în stil gotic.

n de
argint
Ştefan cel
 Acoperămîntul de mormînt al Măriei de Mangup, soţia lui Şte-
fan cel Mare (f 1477). Este redată cu ochii închişi, cu mîinile încruci-
sate pe piept, îmbrăcată într-o mantie de brocard albastru deschis şi
fire de argint, cu coroană pe cap, avînd în jur o inscripţie în limba
slavonă.
 6 Sf NkOdim de a Tismana
\rtt a F din
României - ^^ '
Bucureşti. ' (1404-1405). Azi în Arta a
 M I NA S TI R I LE DI N Ţ AR A R OM A NEA S C A Ş I M O LD O VA I N S E C . X V 385]
_ . ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------ ²²,²

La toate aceste mînăstiri şi biserici ctitorite de marele Ştefan Vodă

se cunoaşte exact data zidirii, datorită pisaniilor lor. Sînt însă unele la
care nu se pot face precizări cronologice, din lipsă de documente şi
pisanii. De pildă, biserica Albă din Baia, cu hramul Sfîntul Vheorghe,
este atribuită de tradiţie tot lui Ştefan, ridicată după 1467, anul înfrîn-
gerii lui Matei Corvinul, la Baia. Vrigore Ureche scria în Letopiseţul j
său că după izbînda de la Codrul Cosminului împotriva regelui Jan
Olbracht (1497), «au zidit biserica pe numele stîntului mucenicu Dimi-
tric, în tîrgu în Suceava».
Tradiţiile locale atribuie marelui domn şi bisericile din Scînţeia (la
nord de Iaşi), Şcheia lRoman]Ţ71o7eljriT'{lînga~Vă~slm), QoJ,/?grj (Iaşi),
Ştefăneşti (Iaşi, pe Prut), Şjjx/le^Suceţgya, pe platoul cetăţii de scaun,
o biserică la mînăstirea Căpriana (dincolo de Prut), o biserică cu hra-
mul Sfîntul Nicola e în cetatea Chilia, un paraclis în cetatea Nea mţ,
altul în cetatea Hotin, poate şi o biserică în Cetatea Albă.
în Transilvania, tradiţia şi unii istorici îi atribuie o biserică-mî-
năstire la Vad, pe Someş, în apropierea cetăţii Ciceu, stăpînită de marele
domnitor, precum şi biserica din Feleac, lingă Cluj (amîndouă au planul
bisericilor sale din Moldova). La RjJJ}J}icul_Şăjgt, în Ţara Românească,
exista, pînă în 1898, o biserică cu hramul Cuvioasa Paraschiva, ridicată
de Ştefan cel Mare şi refăcută de Constantin Brîncoveanu.
In afara hotarelor ţării, a făcut danii însemnate şi anumite zidiri
la mînăstirea Zografu din Sfîntul Munte Athos. In orice caz, afirmaţia
lui Vrigore Ureche că Ştefan vodă cel Mare «au făcut 44 de mînăstiri»
(înţelegînd desigur şi bisericile) este foarte aproape de adevăr.
Pentru completarea acestei liste de biserici şi mînăstiri ctitorite de
marele Ştefan, treb uie să adăugă m şi pe cele ale rudelor şi ale dre
gătorilor săi. Astfel, fiul său Alexandru (-f- 1496) a zidit biserica Ador
mirea Maicii Domnului din Bacău, înainte de 1491. Logofătul Ion Tăutu,
care a slujit cu credinţă pe domn aproape treizeci de ani, continuîn-
du-şi dregătoria şi sub B ogdan, a zidit o biserică cu hra mul Sfîntul
Nicolae la Bălineşti (la sud de Şiret), terminată în 1499, în care a fost
apoi înmormîntat (-j- 1511). Pîrcălabul de Suceava Luca Arbore, slujitor
credincios al lui Ştefan, Bogdan şi Ştefăniţă (ucis însă de cel din urmă,
în 1523) şi-a ridicat o biserică la Arbore (lîngă Rădăuţi), în 1502, şi
biserica din Şipote, în 1507. Desigur, toate aceste mînăstiri şi biserici
au fost sfinţite de vlădicii din timpul_ lui_ Ştefan cel Mare şi anume mi-*
i£opolijii_Teoctist şi mai ales Vheorghe, precum şi de episcopii Tarasid
şi Vasile de la Roman şi Ioanichie de la Rădăuţi.
;

2o ² Istoria B.O.R.
iaţ a d u h o vn i ce a scă. T r eb u i e să p r e ci z ă m d e l a bu n î n c ep ut c ă
d e c u r s u l i st o r i ei n oa st re a e x i st at o s pi r i t u al it a t e s p e ci fi c r o m â -
i o si nteză între cele d ou ă direcţii ale spiritu alităţii ortod o xe :
nt em p l at i vă , c ar e r ec o m a n d a r et r ag er e a t ot a l ă d e l u m e, în l o cu r i
> , un de se d uc ea o viaţă de recu le ger e şi ru gă ciun e, şi cea activ ă ,
u n e a c ce n t u l pe a c ti vit at e, pe pa r ti ci pa r ea l a vi aţ a so c i al ă. A m
s p u n e c ă m i ş c ar e a i si h a st ă a c o n t i n u a t î n ţ ăr il e r o m â n e şt i şi
) e rio ad a ei d e a p o ge u, di n se c ol u l al X l V -le a, pî n ă a p ro a pe d e
n oa st re, prin atîţia si ha stri, un ii cu n o scu ţi, d ar c ei m ai m u lţi ră-
nonimi.
t r i vi t t r ad i ţ i ei , î n se c o l u l a l X l V -l e a a u t r ă i t c u v i o ş i i V h e r m a n ,
2, S o fr on i e, P i m e n şi S i l van d e l a N e a m ţ , i a r în ce l u r m ă t or,
e d e l a B o i şt e a , Io v s i h a st r u l î n a p r o pi e r e d e R î ş c a , S i l ve st r u ,
a n t e l e C e a h l ă u l u i, A g a pi e , î n t e m ei e t o ru l u n e i si h ă st r i i d e ve n i t ă
z i u m î n ă st i r e a A g a p i a ş. a. S e c ol u l al X V -l e a c u n o a şt e c h i a r şi
« s fi n ţ i » r o m â n i ca r e ² d e şi n e c a n on i za ţi d e B i s e ri că ² a u f o st i
c a a t a r e d e e vl a v i a p o p u l a r ă . P r i m u l a f o st î n su şi S f. N i c o d i m
fi s m an a ( -j - 2 6 d ec e m b ri e 1 4 0 6), trec u t în si na xa r pen tr u pr ăzn u i -
îiu a m o rţii sal e. P ot ri vit tra d iţiei, «S fî nt u l » L e o n tie d e la R ă d ă u ţi
gă rit su b n u m e l e L a vr en ti e ² a înt e m ei at si h ăstr ia «sc hit ul « L a -)
a satu l L a u r a d e a zi, în apr o p i ere d e P ut n a), se p ar e fo st o vr e m e ? '
) d e R ă d ă u ţ i , d u p ă c ar e s - a r et r a s l a si h ă st r i a s a , su b n u m e l e j
m ni c La vre n tie. P ro ba bil tot în sec olu l al X V -le a au trăit « sfi nţii»4
d e l a M o l d o vi ţ a, Io si f d e l a B i se r i c an i, î n ce p ă t o r u l « si h ăst r i ei; !
n u n t el e B i s er i c an il or » . î n a d ou a j u m ăt a t e a se c ol u l ui a t r ă it, î n |
ut n ei şi V or o n e ţul u i, C u vi o su l D a niil S ih astr u l, u n ul di n d u h o v- :
s f ăt u i t o r i i l u i Ş t e f a n c e l M a r e , a m i n t i t şi d e Io n N e c u l c e î n O e
c u vi nt e, î n g r o p at în p r on a o su l b i se ri cii d e l a V or o n e ţ. T o t tr a-
m n e c ă z i u a l u i d e p r ă zn u i r e est e l a 1 4 d e c e m b r i e. l a vi a
c r e d i n c i o şi l or r o m â n i a s p o r i t şi pr i n a d u c er e a m o a ş t el o r i n ţ i î n
m î n ă st i r i l e n o a s t r e : a l e S f î n t u l u i Io a n c e l N o u , c a r e a irtiri z a t
în C et at e a A l b ă, î n ju ru l a n u l ui 1 3 3 0, ad u se d e A l ex an - | B u n şi
a şe zat e în biseri c a M iră uţi din S u ce a va, ale S fin t ei F ilo f- U u t a t e d e
l a T î r n o vo l a V i d i n, i ar d u p ă 1 3 9 6 î n ca t e d r a l a m i t r o - " 5 de la
A r ge ş, ale S fîn tulu i Vri g orie D e ca politu l, ad u se m ai tî rziu 'r i i
C r a i o v e ş t i d i n S er b i a şi a ş e z at e î n ct i t o r i a l or d e l a B i st r i ţ a sni a
,‡ t oate se g ăsesc în ac eleaşi mîn ăstiri pîn ă azi.
 MINASTIRILE DIN ŢARA ROMANEASCA ŞI MOLDOVA IN SEC. XV 337

Y
     
 Din cele expuse, rezultă că în Ţara Românească
majoritatea mînăstirilor şi schiturilor existente în această perioadă
erau ctitorii domneşti, care se bucurau de o stare materială deose-
bită (Tismana, Cozia, Snagov, Dealu, Govora). Dintre ctitoriile boie-
reşti, la o stare mai bună s-a ridicat Bistriţa din Oltenia. La toate
mînăstirile mari se respecta şi acum vechea rînduială a samovlas-
tiei, adică dreptul soborului de a-şi alege egumenul, fără vreun
amestec din partea autorităţii de stat. Nu întîlnim cazuri de vînzări
sau dăruiri de minâstiri ca în Moldova. Pe lingă mînăstirile mari
existau şi cîteva aşezări monahale mai modeste, ridicate de unii că-
lugări sau de credincioşi.
în privinţa ctitoriilor din Moldova, reţinem că Ştefan cel Mare
n-a iost numai un neîntrecut conducător de oşti şi apărător al gliei
străbune, un iscusit diplomat şi un bun chivernisitor al treburilor
dinlăuntru ale ţării, ci şi un mare ctitor de lăcaşuri sfinte, care a
vegheat cu grijă la bunul mers al vieţii bisericeşti din ţara sa, la
dezvoltarea culturii şi artei. Bisericile şi mînăstirile zidite şi înzes-
trate de el pe întreg cuprinsul Moldovei, ca şi minunatele tezaure
cultural-artistice pe care le păstrează fiecare din ele, sînt mărturii
grăitoare ale unei epoci de maximă strălucire, care poartă pecetea
geniului creator al marelui domn.

BIBLIOVRAFIE

I z v o a r e : Aceleaşi ca la capitoluil IX.

L u c r ă r i de s i n t e z ă : NlCOLAE DOBRESCU, Din istoria Biserii Române.
Secolul al XV-lea, Bucureşti, 1910, 180 p.; Arta creştină în România, 4. Secolul al XV-lea.
Studiu introductiv, antologie şi prezentarea planşelor de Vasile Drăguţ, Bucureşti,
1985, 240 p.
M o n o g r a f i i de minăstiri. Ţara Românească: AL. ŞTEFULESCU, Mînăstirea
Tismana, ed. III, Bucureşti, 1909, 488 p. + 40 pi.
CONSTANTIN C. VIURESCU, Două monumente religioase din veacul al XlV-Iea:
Nucetul sau Cozia din Vîlcea şi Nucetul din Dîmboviţa, în M.O., an. XIII, 1961, nr. 1²4,
p. 38²49; AUREL VHEORVHIU, Nucetul, în V.B., an. XXV, 1966, nr. 1²2, p.
118²138.
NICULAE ŞERBĂNESCU, Istoria mînăstirii Snagov, Bucureşti, 1944, 221 p. + 11 pi.
NICULAE ŞERBĂNESCU, Mînăstirea Dealului, în B.O.R., an. LXXII 1954, nr.
2²3, p. 283²305; CONSTANTIN NIŢESCU, Mînăstirea Dealu, în V B, an. XX,
1961, nr. 7²8, p. 670²695.
I. MUŞEŢEANU, Mînăstirea Glavacioc. Monografie istorică, Bucureşti, 1933, 96 p.
I. IONAŞCU, Vechimea minăstirii din pădurea cea mare de Ia Bolintin în R.I.R., VII,
1937, p. 323²338.
CONSTANTIN I. POPESCU, Mînăstirea Rîncăciov, în BOR, an LV, 1937, nr.
5²6, p. 311²328. '
 P E RI O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V - X V II I)

rL CERNOVODEANU, Ştiri privitoare la o ctitorie a lui Vlad Vodă Călugărul ;

ibele, în V.B., an. XIX, 1960, nr. 5²6, p. 483²497.
X LAPEDATU, Mînăstirea Comana, în BCMI, voi. I, 1908, p. 9²22.
BĂTRÎNA şi ADRIAN BĂTRÎNA, Evoluţia ansamblului fostei mînăstiri în
lumina cercetărilor arheologice, în Monumente istorice şi de artă, 1974,
 ;
ŶJSTANTIN C. VIURESCU, O biserică a lui Vlad Ţepeş la Tîrgşor, în Y
I 1924, p. 74²75; L IONAŞCU, Mînăstirea Tîrgşor, un lost metoh al spi-
mtelimon, în B.O.R., an. LVI, 1938, nr. 7²8, p. 356²420 (şi extras : Bucureşti,

JAIT I. PANAIT, MIOARA TURCU, IULIA CONSTANTINESCU şi PAUL

ODEANU, Complexul medieval Tînganu. Cercetări arheologice, numismatice
e, în voi. Cercetări arheologice în Bucureşti, voi. II, Bucureşti, 1965, p.
dova : V. BALŞ, Bisericile lui Şteian cel Mare, Bucureşti, 1926, 331 p. (extras
I, XIII, 1925) ‡ ALEXANDRU I. VONŢA, Domeniile feudale şi privilegiile
lor moldoveneşti în timpul domniei lui Şteian cel i
   @
7, p. 438²455; Repertoriul monumentelor şi obiectelor ã
 ã
Ä
p 

 Mare, Bucureşti, 1958, 512 p. ; N. VRIVORAŞ, Ctitoriile lui Ştefan cel Mare,
an. XLII, 1966, nr. 7²8, p. 523²539; Monumente ist orice bisericeşti di n a
Modovei şi Sucevei, Iaşi, 1974, 453 p.
n o g r a f i i : ² Neamţ :' mai multe studii în MMS, an. XXXVIII, nr. 5²6,
314²506; IOAN IVAN şi SCARLAT PORCESCU, Mînăstirea Neamţ, Iaşi,
 P-
^oldoviţa : mai multe studii în MMS, an. XXXIX, 1963, nr. 7²8, p. 371²545.
ij.tna: mai multe studii în MMS, an. XLII, 1966, nr. 7²8, p. 428²594; Mînăstirea
şi comuna Putna, Bucureşti, 1905, IV + 262 p.
bistriţa: mai multe studii în MMS, an. LX, 1984, nr. 7²9, p. 505²581.
ÄST HOSTIUC (COSTEA), Istoricul fostei mînăstiri de maici din Pătrăuli pe
Cernăuţi, 1929, 51 p. (extras din «Candela», an. XL, 1929, nr. 7²9).
.ST COSTEA, Mînăstirea ` Uie,




 ã 
 ß Ä
 i
 83²
1938), Cernăuţi, 1940, 175 p. + 10 pi.
VONŢA, Două mînăstiri moldoveneşti din secolul al XV-lea de pe Valea ului
dispărute, în MMS, an. XXXVI, 1960, nr. I²2, p. 121²126; VO1CA
PUŞCAŞU, Mînăstirea Dobrovăţului. Date istorice,  MMS,  @   p.
159²174 şi an. LIV, 1978, nr. 5²8, p. 521²534.
UA CONSTANTINESCU, O ctitorie a lui Ştefan cel Mare în Ţara Romă-
biserica Cuvioasa Paraschiva din Rîmnicu Sărat, în V.B., an. XXIV, 1965, p.
684²690.
VOR O VE I, Bise ri c a d e l a Băl i n eşti, î n M M S, a n. LII, 197 6, nr. 1 ²2, p. 10 8

î t r u b i b l i o g r a f i a d e t a l i a t ă a biseri cilor şi mînăstiril or din secolul .

NICOLAE STOICESCU, Bibliografia localităţilor şi monumentelor feudale
inia. I, Ţara Românească, 2 voi., Craiova, 1970, 800 p. ; II, Moldova, Craiova,
p. (extras din rev. M.O., 1966²1971) şi NICOLAE STOICESCU, Repertoriul lic
localităţilor şi monumentelor medievale din Moldova, Bucureşti,
P-
n i
} \ S i h a s t r u 1 şi alţi cuvioşi : CONSTANTIN TURCU, Daniil Sihastrul
torică, legendară şi bisericească, în «Studii şi cercetări istorice», Iaşi, XX,1
^46²259 (şi extras); PETRE REZUŞ, Viaţa şi faptele Sfîntului a Ä

`

>-T., an. VIII, 1956, nr. 3²4, p. 227²240; I. D. ŞTEFĂNESCU, Cuviosul Da-
Ä£"'' _ în B. O. R., an. LXXIV, 1956, nr. 6²7, p. 537 ²542. A se vedea ş i
ilc BĂLAN, Pateric românesc, Bucureşti, 1980, 735 p. ; Vcfl. Sfinţi români
ori ai fegii strămoşeşti, Bucureşti, 1987, p. 248²337. '
 
V'ARTA BISERICEASCĂ ÎN ŢĂRILE
ROMÂNE ÎN SECOLELE XIV²XV

ae şt i ap ar ţi n e « i st ori ei a rt ei » , t o t u şi î n c a d r ul u n u i cu r s d e Ist o -

rie a B i sericii ro mâ ne şti tre bu ie să se ac ord e loc ul cu ve nit şi ca pit olelor
pri vito are la arta bisericea sca, la e vo luţ ia ei de l a în ce pu tu ri pînă azi.
N a t u r a l , n u i n t r ă m î n t r at a r e a a m ă n u n ţ i t ă a a r h i t e c t u r i i , p i c t u r i i s a u
a ce l or l a lt e r a m u r i a l e a rt e i, ac e ast a r ă m î n î n d î n se a m a sp e c i al i şt il or ,
ci v o m fac e n u m a i o p re ze n ta re în m are a a c elor pr o b le m e d e a rtă
c ar e st au î n l eg ă t u r ă dir e c t ă c u st u di u l n o st r u.
A r hitectu r a. R u ina re a si tran sfor m a r ea u lteri oar ă a pju m a kt f-i n rtr *-
şuri de în ch inare din '^fQ fa jfo m d iiească...crefi a?:ă di ficu ltăţi l

F u nd aţ iile bisericî T oF * * H e " la Di n og etia -V a rvă n şi d e la N icu liţel

sî n t s e m i f i c a t i ve p e n t r u î n c e p u t u r i l e a r h i t e ct u r i i r o m â n e şt i î n pi a t r ă
l a n o i ( se c o l el e X I ² X I I) . P r i m a c u p r i n d e a o si n g u r ă î n c ă p e r e , d e
pl an p ăt rat, c u o a b si d ă s pr e ră săr i t, i ar t u rl a pr o ba bil se s p riji n e a p e
patru arce se micil in drice. E ra zidită în ma ni eră bizantin ă, cu stratu ri d e
pi atr ă br ut ă, alte rn în d cu fî şii d e căr ă mi d ă a pa r en t ă. U j g n e d e zu g r ă -
Ŷ »«&lă în te mpera, ră mase pe unele fragmente de ten cuială, du c la pre -
S fpu n ere a că lăcaşul a a vu t o d ecor aţie interio ară pr o ba bil cu moti v e
.g eo m e tri c e şi fl o r al e ( V . V ăt ăşi a n u co n si d er ă că a ce ast ă bi se ri c uţă e st e
o a m e n a j ar e a un ui ba pti st eri u din sec olu l IV ).
B i ser i c a d e l a N i c u l iţ el , d i n c ar e s-a u p ă st r at n u m a i o p a rt e d i n
f u n d a ţ ii, c o n sti t u i e pr i m a at e st a r e î n ţ ar a n o a st ră a pl a n u l u i n u m i t
«t re fl at ». E r a f or m at ă d i n t r -o n a vă d r e p t u n g h i u l a r ă, cu t r ei a bsi d e
a d i a c e n t e l a e st , su d şi n o r d , d i n p a r t e a e st i c ă a e d i fi c i u l u i . T i p u l
bi se r i ci i t r e fl at e e f o a r t e ve c h i, fii n d a t e st a t î n că d i n e p o c a p al e o -
c r e şti n ă ( se c o l u l IV ) , a p o i î n r e gi u n il e su d - d u n ă r en e u n d e se c u n o sc
d e e d i fi c ii d i n se c o l el e X I² X I I. A ce st pl a n , î n v a ri a n t a n u m i t ă
rqncului», va fi frecvent folosit în arhitectura medievală din
R o m â n e asc a şi M ol d o v a, în c e pî n d c u a d ou a j u m ăt at e a sec ol u -
X lV -lea (în «plan ul treflat» cele trei absid e se leagă direct
d e a l t el e î n ca p ă t u l d e e st , i a r î n ce l «t r i c o n c » e l e sî n t ad o s at e
r e p t u n g h i , al e c ăr u i c o l ţ u r i r ă m î n a p a r e n t e î n t r e a b si d e) .
t e u r m e d e bi s e r i c i d at e az ă d i n se c o l u l al X l I I -l e a. D e pi l d ă ,
a t ri c on c a ve a şi pr i m a b i s er i c ă a m î n ăst i rii C o ş u şt e a - C ri ve l n i c
M e h e di nţi (fu n d aţi ile ei se a fl ă su b re st u ril e bi sericii a d ou a, ri -
în sec ol u l al X V -l e a). La D rob eta -T u rn u S eve rin s-a u d esc o p erit
u n ei bi se ri c i î n c et a t ea d i n g r ăd i n a p u bl i c ă a o r a şu l u i, d e p l a n
î g h i u l a r , c u p r o n a o su l d e s p ă r ţi t d e n a o s p r i n d o u ă a r c a d e s p r i -
e pi l a şt ri şi pe u n stîl p pă t r a t, c u a b si d a alt a r u l u i se m i ci r c u l a r ă
ri o r şi pe n t a g o n a l ă î n e xt e ri or . R u i n e l e u n u i m o n u m en t a se m ă -
din ace ea şi peri oa dă, s-au desco perit în grădin a liceul ui de
pl a n d r e pt u n g h i u l a r , p r o n a o s u l d e sp ăr ţ it d e n a o s p r i n t r -u n p e -
ă p u n s d e o u şa , c u a l t a r u l s e m i c i r cu l ar î n i n t e r i o r şi p ol i g o n al
rior).
di m e n si u n i m ai m a r i d e cît cel e di n T u r n u S e ve r in, bi se ri ca Sî n
î d i n C u r t e a d e A rg e ş ( 1 5 , 5 0 X 8 , 5 0 m ) , a z i î n r u i n ă , r i d i c a t ă
i î n pr i m a j u m ă t a t e a se c ol u l u i al X l V -l e a, p r e z i nt ă u n pl a n
gh i ul ar, t er mi n at l a r ăsă rit c u o a b si d ă fl a n c at ă d e d o u ă n i şe,
r veau ca pr o sco mi dier şi di ac on icon . P este pr o na os se ridi ca -
cl op otn iţă p ri sm ati c, lu cr at din c ă ră m i d ă, din c ar e s-a p ăstr at
p a r t e. R e st ul zi d u r il o r sî n t d i n pi a tr ă br u t ă a l t ern at ă cu m a i
în d u ri d e c ăr ă m i d ă a pa r e n t ă, t eh ni c ă f o l o sit ă î n a rt a bi z a nti n ă
la vă a secolelor X II² X III.
plan aparte, ro m anico-gotic, adus p oate d e m eşteri con gţ^ux:.-
T r a n sil va n i a, p r ez i n t ă e d i fi c i ul al e c ăr u i u r m e a u f o st d e sc o - u b
act uala biserică N eg ru V od ă din C im pu lu ng : na osul^î m părţit
l & Y ă _ c e n t r a l ă şi d o u ă l at e r al e , se pa r a t e î nt r e el e pr i n d ou ă
^...Ş tfiP i '. Şi . a b sid a polig on ală atît în exterior, cît şi în interior,
c on st ru ită, du pă t oate p r ob a bilit ăţile, d e B a sar a b I, c a bi seri c ă,
ipolă d omn ească.
ve c h e r e a l i za r e a ar h it ec t u ri i m ed i e v a l e d i n Ţ ar a R o m â - şi
c ar e a a j u n s p î n ă l a n oi î n b u n ă st a r e ² Ŷ e st e b i şe ri ff ja d i n
C u rt e a d e A r g e ş, c u h r a m u l S fî n t u l N i c o l ae , a c ă r ei -ţi e a
în ce p u t d e p r i n an i i 1 3 5 1 ² 1 3 5 2 . A se r vi t u n ti m p d r e pt ă a
M i t r o p o l i e i U n g r o v l a h i e i . E st e c o n c e p u t ă d u p ă m o d e l u l 1
bi se r i ci ^ î n f or m ă d e «c r u c e gr ea c ă î n scr i s ^ », c r ea ţi e a ar h i-

\
lecturii bizantine din epoca Q jM » *w rrfio7 ^r/_ nao ^siil aproa pe^ pătrat se gă s e s c
p a t r u st îl p i c ar e î m p a r t i n t er i o r u l î n t r ei n a v e, c e a d i n m i j l oc m ai m a r e. P e
a ce şti stî l pi, p ri n i nt e r m e d i ul pa n d an t i vi l or , se spr iji n ă fu ria. P at ru bolţi în
se mi cilin dru, dispu se în cru ce, d ou ă în axu l lon gitu di n al, d o u ă î n c e l
tr a n s ve r s al, m a r c h e a z ă, atît î n p l an , c ît şi î n el evaţie, br aţ ele crucii grec eşti,
car e a dat n u m el e ace stui ti p de bi serică. A lt ar ul ar e tr ei a bsi d e o rie nt ate sp r e
e st , cir cu l ar e î n in t eri or şi î n tr ei laturi în ext eri or, co r esp u n zăt oar e, c a
în ălţi me şi lăţ i me, c el or trei n a ve, de care sînt alipi te. P r on ao su l ar e a ce e aşi
lăţi m e c u n ao sul şi a cee aşi în ălţi me ca şi n avele laterale, clar fo art e în gu st. în
e xterior, fiecare din e l e m e n t e l e st r u t u ra l e a l e m o n u m e n t u l u i sî n t ac o p e r it e
se p a r a t, î n c î t a pare şi ai ci cru c ea gr ea că, trei d intre braţe ter min înd u -se c u
fr on to an e. se m i circ ular e, iar cel din sp r e ră sări t cu ab si da cen tr ală. Tu rla e st e
de c o r a t ă c u 1 6 f i r i d e , d i n c a r e 1 2 o a r b e , i a r 4 st r ă p u n s e d e f e r e s t r e î n a l t e
şi su bţ i r i. Z i d u r i l e sî n t c o n st r u i t e d i n p i a t r ă n e ci o pl i t ă , l e g a t ă prin m ortar
al b, alternîn d cu trei rînd uri d e cără mid ă aparen tă, dispu se or i z o n t a l, ca r e d au
u n mi n u n at d e c or bi c r o m . F a ţ ă d e a lt e l ă c a ş u r i d e t i p b i z a n t i n c u c a r e se
î n r u d e şt e , a c e a st ă c t i t o r i e a B a s a r a b i l o r d e l a , - " A r g e ş e st e d e m a r i
di m e n si u n i ( 1 4 , 5 5 X 2 3, 5 0 m , i a r î n ă lţi m e a , p î n ă l a vîrful acoperi şului,
depăşeşte 2 3 m). C u toat e că este un m on u m e nt exc ep ţi on al d i n pu n ct d e
ve d er e t eh ni c şi arti stic şi d e m a ri di m en si u n i, totuşi biserica n -a ser vi t ca
m od el pentru m on u m e ntele de acel aşi tip c on st r u ite m ai tîrzi u .
S e pa r e c ă a c elei a şi e p oc i i-a u ap a rţin u t alte d o u ă m o n u m e n t e în
for m ă d e «c r u c e g r ea c ă» : bi se ri ca M i t ro p o li ei din T î rg o vi şt e ( r efă c ut ă
d e N e a g o e B a sa r a b şi d ă r î m a t ă c ă t r e sf î r şi t u l s e c o l u l u i t r e c u t ) şi
bi se rica d in H h teşti (ju d. A r g eş, fo st M u sc el ), dar cu anu m ite de ose biri
faţă d e c e a d in A r g e ş, în c ît p ro t otip u rile lo r tre b u ie c ă u ta te î n
alte pă rţi.
B i se r i c i l e m î n ă st i r e şt i d i n a c e a st ă e p o c ă a p a r ţ i n ti p u l u i t r i c o n c.
N u p u t e m c u n o a şt e î n să c u e x a c t i t at e f o r m e l e a r h i t e ct u r al e i n i ţ i a l e
al e bi sericil o r mî n ăsti ri l or V od iţ a şi T i sm a n a, c ăci pri m a est e în r u i n a,
i a r a d o u a a f o st î n l o c u i t ă c u o n o u ă c o n s t r u c ţ i e l a î n c e p u t u l s e c o
lului al X V I-l e a. B i seric a mî n ăstirii C ot m ea n a, d e d i m en si un i m o d e ste,
a r e t r ei a b si d e, se m i c ir cu l ar e î n i n t e ri o r şi cu trei l at u ri î n e xt e rior .
F a ţ a d e l e sî n t c on st r u it e î n î nt r e gi m e d i n că r ăm i d ă ap ar e n t ă, î m p o d o
b i t e c u l u n g i f i r i d e c a r e p o r n e s c d e l a n i v e l u l so l u l u i şi s e t e r m i n ă
î n a r c e s e m i c i r c u l a r e su b c o r n i şa d ec o r a t ă î n f or m a d i n ţil o r d e fi e
răstrău . Ş iruri d e discuri d e tera cotă s m ă lţuită d e co re az ă faţad ele
în parte a lor su peri oară, în tre arc e şi cor n işă. '.ij
 n a i d e se a m ă m o n u m e n t d e a r h it e c t u r ă d i n a c e a st ă p e r i o a d ă
ica m în ă siirii C o zia. E st e în pla n trico n c, cu pr o n a osu l pătr at,
e ptu n g h iu l ar, a co pe rit cu o b ol tă se m i cili nd ri c ă, în m ijl o cu l
Ju - se o t u rl ă, pe o b a z ă p ăt r at ă şi p r i n i n t e r m e di u l pa n d an ti -
o s u l e st e p r e l u n gi t s p r e e st şi l ă r gi t pe a m b e l e l at u r i d e c î t e
s e m i c i r c u l a r ă î n i n t er i o r şi c u ci n c i l at u r i î n e x t er i o r. F a ţ a -
c on st r u it e d i n rî n d u r i or i z on t al e d e pi a t r ă t en cu it ă şi d i n t re i
3 că r ă m i z i, î m pă r ţit e î n tr ei r eg i st re, d e d o u ă brî ie, c ar e o fer ă
jo c d e c ul oa r e şi d e lu m in ă în al b -r oşu . In r e gi st ru l d e m ijlo c
;ă an cad ra m en tele fere st relor, î m po d o bite de scu lptu ri cu mo -
;t a l e, î m p l et it u r i d e l i n ii ş. a. , m ă r gi n i t e d e m i ci c ol o a n e c u
u c i t şi a lt e el e m e n t e d e c or a t i ve . S u b c o r n i ş ă ² f or m a t ă d i n
z i m ţ i d e c ă r ă m i d ă ² bi se r i c a e st e î m p o d o b i t ă c u u n rî n d d e
n p i at r ă sc u l p t at ă . î n m i j l o c u l a r c a d e l o r ² c a r e c o r e s p u n d
ir di n regi str ul m ijl oci u ² sînt fi x at e r o zete din piatr ă scui p -
a t el e, a r c u r i l e di n r e g i st r ul d e su s şi ar c ad el e fe r est r e l or n a o -t
î n s o ţ i t e d e c î t e u n rî n d d e m i c i o r n a m e n t e d e t e r a c o t ă , î n
fl o ri c u p at ru pe t al e, î n gr o pa t e î n m o r t a r, î ntr e d o u ă rî n d u ri
îizi ap ar e n t e, aşe z a t e p e m u c h i e. T u r l a e st e f o r m a t ă d i n 1 2
a bătut e d e fer e stre înalte şi în gu ste.
pri n st r u ctu r ă, cît şi pri n el e m en t el e d e co r at i ve , bi seri ca mî -
2 o ?ia a p arţin e u n u i tip d e s în tîln it în S e r bi a m e d i e v al ă (la
, R a va niţ a, S m e d e r e v o ş. a.). R e pe rt ori u l d e m ot i ve d ec or ati v e
:ă î şi ar e o r i gi n ea î n d ep ă rt at ă î n m o n u m e n t el e a r m e an o - ge o r -i
sec ol ele X I² X II. B i seric a m î nă stirii C ozia, pr in stru ctu ra şi
său sc u l pt u r al, se si t u e az ă p rintr e cel e ma i i m p ort a n t e c r eaţii
r al e d i n î n tr e g su d -e st u l eu r o p ea n. E a a se r vi t c a m o d e l pe n -
m ai m ar e parte a bi sericilor rid icate în Ţ ar a R o m ân ea scă î n
ur m ăt oar e. în epo ca d e care ne oc u pă m a in spirat constru cţi a
fostului schit B iâd et -A rqe ş.
în d oială c ă în c a d rul şan tiere lor d e la V od iţa, Tis m a n a şi
a u f or m a t şi n u m e r o şi m e şt e r i l o c a li, r o m â n i . P ri n m u n c a şi
; e a cr e at o ar e a a c e st o r a, s- a u î n ăl ţ a t, t o t î n u l ti m u l s f er t al
al X l V -le a şi în pri m el e d ecenii ale celu i ur m ăt o r, n u m er oa se
rici, azi dispăru te, d ar atestate d ocu m entar : Vişina, Vla vacioc,
S n ag ov, D e alu etc.
ă m o ar t e a l ui M i r c e a, d at o r it ă si t u a ţi ei p ol i ti ce fo a r t e t u l b u r i,
> aie şi lupte neîntreru pte pen tru do m n ie, arhitectu ra biseri-
Ţ ării R o m ân eşti a tre cut pri ntr -o p eri o ad ă d e stag na r e. D in
bi se ri c i ca r e s-a u zi dit î n se co l ul al X V -l e a n u s- a pă str at ni ci
un a î ntreag ă sau în tr-o for mă car e să per mită sta bilirea trăsătu rilor ca-
racteristice sau le gătu rile cu m o n u m e ntele arh itectu rale d in peri oad a
precedentă.
In M o l d o va , b i se ri ca S tî n t u l N i co l a e di n R ă d ă u ţi, r e p r ez i n t ă « u n
a d e vă r at act d e n a şt er e " al ar h it ectu rii cult e m ol d o v en eşti » ( V . D r ăg uţ ).
A re plan ul un uij ed i ficiu r o m an ic, ba si lical, un ic în arh itectu r a mo ld o ve -,
n e a sc ă, fă r ă t url ă, c u o n a vă c e ntr al ă şj _jî o uj i _l aţe z al e,.,d e sp ărţ it e într e
ele de şa se sţ îlpj j ma si vi , d ar cu cele trei încă pe ri cer ute d e cu ltu l
c^tod oxÄ( ! a Itax J Ä_aa_os l _.prona os). E ste con struită din piatră brută şi cio-
pl it ă, cu pe r e ţii t e n c uiţi în e x t eri o r. E a _ _ a3 n stitu ie o si nt ez ă î nt r e arh i - .
ţe ctu r a d e tr adiţi e bi zan ti n ă (î m pă rţir e a sp aţiu l u i inte ri o r : "al tar, na os -; -
şi p ro n a o s) c u _ an u mit e for m e d e ar hit e ctu r ă oc ci d ent al ă ( pl a n u l r o m a -
ni c, cei zece c on tra fo rţi şi ch en arele d e"~ p r ofil go tic de la u şi şi fer estre,
m u c h i i l e d e pi a t r ă f ăţ u i t ăj . D e şi n u m ai î n t î l n i m î n M o l d o v a b i s er i c i
de~ T T p"T > asilicai, totuşi, anu mi te el em ente arh itecton ice d e la ctitoria
d e l a R ă d ă u ţi a u fo st pr e l u a t e d e u n e l e bi se r i ci d e m a i tî r z i u ( d e pi l d ă,
c ele d e pl an d r ept u n gh iu lar, făr ă tu rlă).
A l d oilea pr ot otip al arh itecturii mold o ven e şti 1 1 c on stituit* hipe rir.n
I i Şa.s Vodă, iar de cer-*"
" y g b ă ril e m ai n oi l u j P et r u Jk Jji şat, p ă st r at ă i nt e gr a l î n fo r m a e i i niţi al ă.
D e p r o p orţii r ed u seŢ T B , 5 0 X 1 1 m , gr o si m e a zid uril o r 1 m ), co n st r ui t ă
d in pia tră b ru tă, fă r ă tu rlă , bis e ric a in tr od u c e p e n tru p ri m a o a ră în
- ţric pn u c (trilo bat), de ori gi n e su d -du n ăr e an ă, pr o ba bil
prin in ter m e diu l Ţ ării R o mâ n e şti. B i serica are un pr on a os dre ptun gh iu lar
şi în gu st, un na os flan cat de d ou ă ab sid e se mi e kettlare şf"u n *aiţar., j ot
se m i circ ula r ^cu d o u a mi ci fi rid e, fo l osite c a di a.c on ico n şi p r e sc o- m i d i e r
In t e r e se a z ă î n d e o se b i d e c o ra ţi a faţ a d e l o r e x t eri o ar e. A b si d e l e sî nt
d e c or at e c u firi d e al un gi t e, în ăl ţi me a l or d e pă şi n d , cu pu ţi n, ju m ăt ate a
în ălţi mii bi sericii, ter mi n at e l a partea lor sup erioar ă cu arcad e
se m i c ir cu l ar e şi d e c or at e ² în ti m p an e ² c u c ăr ă mi zi. U n brî u zi m ţ a t
d e c ăr ă mi z i o î n co nj o ar ă di sc on ti n u u. L a p a rt ea su p er i o ar ă a zi d u ril o r
se d e sf ăş o ar ă c on ti n u u pe a b si d e şi pe fa ţ a d a su d i c ă pî n ă î n d re p t u l
fer estr ei pr o n a osul u i, o friz ă fo r m at ă din d ou ă rîn d u ri d e di sc uri s m ăl -
ţu ite, car e altern eaz ă cu fl ori cr u cifor m e.
D ea su p r a a rc ad el or se m icir cu lare d in c ăr ă m i zi a le firid el or, se a fl ă
de ase m e n e a u n rîn d d e di sc uri , c are alt er n ea ză cu fl o ri cru ci fo r me .
F e re str ele, cu o si n g ur ă e x ce pţi e, au î n p a rtea su pe ri oar ă u n c h en ar
rectan gu lar, for m at din d ou ă rîn du ri de discuri sm ălţ uite şi trei d e fl ori
crucifor m e, încad rate de cără mi zi si mpl e sau sm ălţuite. A celaşi dec or
în cu n u n e az ă şi fi ri d a î n ca r e se g ă se şt e i c oa n a h r a m u l u i, d ea su p r a u şii
r e. F or m a pl a n u l ui şi el e m e n t el e d e co r at i ve al e b i seri cii S fîn t a
d i n Ş i r e t au st at l a b a z a î n t r e g ii d e z vo l t ă r i a ar h it e ct u r i i bi se -
in M old o va di n se col ele ur m ăt oa r e.
? ri c a di n D o l h e ştii M a ri, ctit orit ă d e fa m i li a Ş e n d re a, p ro ba bi l
tu l sec olu l u i X IV sa u în c ep ut u l c el u i u r m ă t or, pă st r ea z ă pl an u l
dreptun gh iular, fără turlă, al bisericii Sfîntul Nicol ae din

sl alt e bi seri ci ridi c at e în M o l d o va ^ jn _. ult i m a p a rte a sec ol u lui

lea şi înce pu tul celu i u r măt o r (la mîn ă stirile N e a m ţ, Hu m or,
slicblae din P oiană, B istriţa, M i rău ţi ² S u ce a va, S fînta P arasch i va
i â n ~ e "t c. ), ~ lî -a u a j u n s pî n ă l a n oi î n f or m a l or i n i ţi al ă, î n c ît n u
:u n oa şt e n i ci stil u l l or a r hi t ec t on i c. C er c et ă r il e ar h e o l o g i ce ati "
c ă f o st a b i se r i c ă a m î n ă st i ri i M o l d o vi ţ a, a zi î n r u i n e, a v e a u n ;
i r t e a s e m ă n ă t o r c u a l bi s e r i ci i S fî n t a T r ei m e d i n Ş i r et , d ar c u
ifer en ţ e (ab sid ele laterale p oli go n al e, d eci cu cin ci latu ri în
, p at r u pil a şt ri î n c ol ţ u ri l e n a os u l ui, su bţi e r ea z i d u r il or ) . P ri m a
d e l a H u m o r, a zi în r u i n e, d eşi t ot î n pl a n t ril o b a t, ad u c e u n el e

.
g n oi . D e a c e e a, p u t e m p r e su p u n e că î n t i m p u l d o m n i e i î n d e -

i
şi pa şn i c e a l u i A l e xa n d ru c el B u n, cî n d s -a d e z v ol t at o b o g a t ă
e c u l t u r a l ă - b i se r i c e a s c ă, ar h i t e c t u r a a e v o l u a t ş i a f o st î n d r u -

ţ
tre o co n c ep ţi e co n str u cti vă pr o pri e, a d u cîn d m o di fi c ări for m e-

î
ţi o n a l e d i n a r h it e c t u r a s u d - d u n ă r e a n ă şi d i n c ea m u n t e a n ă . C u
in te, se fo r m ase o « şco al ă» d e c on st ru ct ori au t oh t on i.
i m p u i l u i Ş t e f a n ce l M a r e, t r ad i ţii l e c o n st r u c t i v e , a l e c ă r or î n -.
l e -a m î n tîl nit l a S fî n t u l N i c ol a e d i n R ă d ă u ţi şi S fî n t a T r e i m e
t , c a şi so l u ţ i i l e n oi i n t r o d u s e s u b A l e x a n d r u c e l B u n , a u f o s t
'
m
I
te şi a m p li fi c at e, în cît ar hit e c t ur a m ol d o ve n e a sc ă a aj u n s la
desă vîr şită ex pre sie, c oncr etizată î n înche g area, aşa n ujnitu lui,
ldoyeneşc». --^ ^ 1
le bi se r i ci -p a r a cli s p e lîn g ă c u rţi l e d o m n e şti sau bo i e r eşti, c u m
5 din Lu jerii, ctitoria boierului T eodor Vitold, pe la mijlocul i,
Sfîntul lo an din Pi atra N ea m ţ (14 97 ), biseric a din A rbo re,
pî rc ăl ab u l u i L u c a A r b o r e (1 5 0 2 ), ca şi u n el e bi se ri ci d e sat ,
de Ş tefa n c el M a re ( B o rze şti, V olo vă ţ, R e u se ni ), pă str eaz ă
im plificat, dreptu nghiular, al bisericii S fîntul N icolae din
la ca r e se ad au gă u n el e el e m en t e sp e ci fi ce bi se ri cil o r d e pl a n
S e o b s e r vă şi î n c ad r u l ac e st u i t i p m a i m u l t e v ar i a n t e , m a i
> ri vin ţa si st em ul ui d e boltire.
ii ar hit e c t on i c p r ed o m i n a n t în ti m pu l l ui Ş t e fa n c el M ar e est e
‡n e, in a u g u r at la S fîn t a T r ei m e di n Ş ir et. D a r şi în ca d ru l bi se-


ri cil or d e ac e st ti p se o b se r vă a n u m i t e v ari a ţii . A şa a f o st, d e p il d ă,
bi seric a m în ă stirii P u tn a, pri m a ctit orie a d o m n itoru lu i, la c ar e a fost
i n t ro d u s u n e l e m e n t n ou , şi a n u m e sp a ţi u l f u n er a r d i n t r e pr o n a o s ş i
n a o s, n u m i t g r o p n i ţ ă. A c e st pl a n va fi p r e l u a t a p o i şi d e al t e m a r i
m î n ă st i ri m o l d o v e n e şti ti m p d e pe st e d o u ă se c o l e (î n ti m p u l să u , l a
bi se ri c a î n ălţ ării d e la N ea m ţ şi l a D o br o vă ţ ).
M a r ea e p o c ă c o n st r u c ti vă î n d o m e n i ul a rh it e ct u r ii b i ser i c eşti a
în ce put du pă anul 1 48 7, epo că în care s-a cristalizat pe d eplin stilu l
m o l d o v e n e sc . B i se r i ci l e d e p l a n t r i c o n c z i d i t e a c u m s î n t c el e d i n
P ătrăuţi, V o ron eţ, Sfîntul Ilie² Su c ea va, Sfînt ul N icol ae din Iaşi, Sfintul
G heo rg he din H îrlă u, Stîn tul N icol ae din D o ro hoi, Sfîntul N icola e din
P o p ă uţi ² B o t o şan i etc. S p aţiu l in te ri or er a î m p ărţit în pr on ao s, n ao s
( se p ar a t e î n t r e el e d e u n zi d st r ă pu n s d e o u şă ) şi alt a r, d e r e gu l ă
s e m i c i r c u l a r . E l e sî n t d o m i n a t e d e o t u r l ă z v e l t ă p e n a o s , ci l i n d r i c ă
î n i n t e ri or , i a r î n e x t er i o r cu 8, 1 2 sa u 1 6 l a t u r i , aş e za t ă , d e r e g u l ă , p e
o b az ă du b l ă, st elat ă. A co pe ri şu rile er a u în alte, fi ec ar e pa rte a clăd irii
fi i n d î n v el it ă se p ar a t, pr o n a o s u l c u a c o p e r i şu l î n p a t r u a p e , i a r a b si -
d e l e şi t u r l a cu a c o p e r i şu r i c on i c e , st r e şi n il e fo ar t e l a t e. A c e st si st e m
d e ac o p eri ş est e p r o p ri u co n str u ct ori l or m o l d o ve ni. S e re m ar c ă a po i
p re z e n ţa c o n tra forţil o r, a p o rtalu ril o r d e la u şi, a a n c ad ra m e n t e l or
d e l a fer e st r e, d e or i gi n e g o ti că. P r o n a o su l u n o r a d i nt r e a ce st e b i seri ci
² m ai ale s al e cel or din oraşe : D or o h oi, B ot oşani, B ac ău , V a slui, Ia şi,
d a r şi l a T a z l ă u et c . ² e r a s u p r a d i m e n si o n at , f a ţ ă d e n a o s, p e n t r u a
m ăr i spaţi u l c u d estin aţi e fu n er ar ă, so l uţie întî lnită şi în Ţ ar a R o m â -
n e a sc ă, d a r n e c u n o sc u t ă î n r e st u l ar h i t e c t u r i i b i s er i c e şt i o r t o d o x e .
In chip special trebuie să n e o pri m asu pra bisericii cu hra m ul în ăl-
ţa rea ^T T o m n uIu T 'd îh " m ln ăsţîrea N ea m ţ, o sinteză a ele me nt el or esen -
ţial e c ar a ct eri sti c e ti p u ril o r Jn tîl nit e. In faţ a p r on a o su l u i se r e m ar c ă
prezenţa u nui ex on artex, cu d ouă u şi (laturile de su d şi n ord), a m b el e
în ca d r at e c u ra m e si m pl e , d e pi atr ă. U şa p r on a o su l ui e st e î n c ad r at ă d e
un m on u m en tal p ortal. D in na o s se trece în ca m era m or m in tel or (gr o p-
ni ţ a), c ar e, fii n d int r o d u să î n m i jl oc u l bi seri cii , îi stri c ă u n it at ea, se-
pa rî n d n a o su l d e p r on a o s. V r o pn iţ ă e st e d esp ăr ţită d e ac e st e d o u ă în -
c ăp e ri pri n zi d uri m asi ve, st r ă pu n se d e o u şă î n gu st ă. N a o su l a re a b -
si d ele l ate r ale se m i ci rc u l ar e î n int e ri or şi c u c inci l atu ri în ex t eri or.
D e a s u p r a se î n a l ţ ă o t u r l ă. In î n t r e g u l e i , bi s e ri c a m î n ă st i r ii N e a m ţ
a pa r e c a r ez u lt at al u n e i i n t er e sa n t e si n t e z e, di n î m b i n a r ea u n or el e -
m en te vech i cu u nele n oi (e xo nartex ul şi gr o pn iţă), la car e se ad au g ă
m i n u n a t a d ec or aţi e e xt e ri o ar ă ( firi d e c u a r ca d e , oc niţ e, d i sc u ri s m ăl -
ţu ite). T oa t e a ce st ea fa c ca bi se ri c a mî n ăstirii N ea mţ să fie c on si d er at ă,
o r t a r h i t e ct o n i c , m o n u m e n t u l c el m a i r e p r e z e n t a t i v a l e p o c i i
m ce l M ar e.
i d e l e e x t e r i o a r e al e a b si d e l or sî n t d e c o r a t e c u l u n g i fi r i d e
e r m i n at e se m i ci r c u l a r î n p a rt e a su p e r i o a r ă. A st f e l d e fi ri d e se
> e t u rl ă. D e a su pr a firi d el or , d a r şi î n r e st ul b i se ri cii, p r ec u m şi
a fi ri d e l o r t u r l ei, se a fl ă u n u l, d a r d e r e gu l ă d o u ă rî n d u r i d e
a dî n cit e î n zi d, arc u it e t ot se mi c i r c ul a r. D e c i o c n iţ el e î n co n -
it r e a g a b i se r i c ă, p r e c u m şi t u r l a . C e l e d ou ă b az e a l e t u r l e i, d e
n for mă de stea, sînt, de ase m en ea, d ecorate cu cîte u n rîn d d e
C e ra m i c a sm ă l ţ u it ă, a p ă ru t ă p r i m a oa r ă l a S fî nt a T rei m e d i n
lu ată cu pr o ba bilitate la P utn a, va fi per m an ent fol osită la de -
f a ţ ad el o r e xt e r i o a r e a l e bi s e r i ci l o r l u i Ş t e f a n c el M a r e d u p ă
d O . D e r e gu l ă c e r a m i c a s m ăl ţ u it ă ² ve r d e , b r u n ă, g al b en ă ²
m b r î u d e d i s c u r i si t u a t s u b c o r n i ş ă ( c a l a b i s e r i c a S f î n t u l
i e d i n H î r l ă u , S fî n t u l N i c o l a e ² D o r o h o i , S fî n t u l N i c ol a e ²
şi a î n ălţ ării d e la N e a m ţ ). S e o bse r vă î n să so lu ţii n oi, ori gi -
ose bite d e cele d e la S fîn ta Trei m e di n Şiret şi m ult în de păr-
e x e m p l el e su d - d u n ă r e n e. T r e b u i e r eţ i n u t c ă d e c o r u l e xt e r i o r
j e a p o g e u l l a b i s e r i c a S fî n t u l V h e o r g h e d i n H î r l ă u , d e m a r i
. mi, car e, luată în în tre gu l ei, con stituie o realizare arh itect o-
ă vî r şi t ă. B o g at d ec or a t e î n e xt e r i or sî n t şi b i ser i cil e or ă şen e şti
, D or o h o i şi P o p ău ţ i ² B ot o şa n i , P i at r a N e a m ţ , V a sl u i, B ac ă u ,
e din B orze şti, R ăz bo ien i etc.
e clădirile anexe ale mîn ăstirilor lui Ş tefan cel M are, men ţio-
‡ p o t n i ţ e l e, n i ş t e t u r n u r i a şe z a t e l a m i c ă d i st a n ţ ă d e b i s e r i c ă ,
a u l t i m u l l o r et a j , o î n c ă p e r e s p e c i al ă , c a m e r a cl o p o t el o r . S e
ă n u m a i t r ei : l a P o p ă u ţ i , B i s t r i ţ a şi S fî n t u l I o a n d i n P i a t r a
pl u s «tur n ul tez au rul u i » de la P u tn a).
u i t ă c ă d i n î m p r u m u t u r il e d i n a r t a b i z a n t i n o - b a l c a n i că şi d i n
c ă , p r e l u c r a t e î n s p i r i t a u t o h t o n , l a c a r e s e a d a u g ă i n f l u e n ţi
p o pu l a re, au l u at n aşt e r e m o n u m en t el e ep oc ii lui Ş t e fan c e l
a er e r ep r ez ent ati ve p en tru g en iul artistic r o m ân esc, în ge n er al.
u r a e p o c i i sal e a e x e r c i t a t o p u t er n i c ă i n fl u en ţ ă a su p r a c e l e i
lele ur m ăt oar e, mai al e s din al X V I-le a.
r ra n sil v a n i a , bi se r i ci l e r o m â n e şt i d i n j u d e ţ u l H u n e d o a r a, d a r
t e pă r ţ i, sî n t d e d i m e n si u n i r ed u s e şi a u u n pl a n d e « bi se r i c ă - 1
na vă lon gitudinală, în continu are a căreia se - a flă absid a alta-
m i ci rculară, m ai scu nd ă şi m ai î ngu stă, i ar în partea ve stică,
c l o p ot n iţ ă, d e r e gu l ă c u a c o p e r i ş p i r a m i d al (l a u n e l e ad ău g a t
1U
). Acestui tip romanic (nava), împletit cu goticul (turnul
 ARTA B IS E R IC E A S C A 1IN Ţ A K lb J S K U 1 V 1 A 1 N 1L, M L. A 1V-A

înalt), îi aparţin bisericile din Strei, Sîntâmăria Orlea, Ostrov, Hune-

doara, Peşteana, Crişcior, Ribiţa, Rîmeţ, Zlatna etc. Acelaşi plan îl
avea şi biserica din Cuhea Maramureşului (Bogdan Vodă) ² azi în ruină.
Un stil cu totul ap arte prezintă bis erica din Den su ş, construită
din pietre romane, aduse din ruinele Sarmizegetusei învecinate. Nucleul
central îl constituie naosul, o încăpere pătrată, avînd în mijloc patru
stîlpi ² construiţi din altare romane votive suprapuse ², deasupra
cărora se ridică un turn masiv, desfăşurat, în înălţime, pe patru nivele
inegale. In prelungirea naosului se află altarul, destul de spaţios. Mai
tîrziu, pe latura de sud a altarului s-a adăugat o A'eşmîntărie, pe latura
de sud a naosului un praclis, azi în ruine, iar pe latura   vest, o tindă,
Ŷazi ruinată parţial. Acoperişul este format din lespezi dispuse în trepte.
Un plan aparte are şi biserica din Gurasada, cu altar şi naos în
formă patrulobă, deasupra cărora se ridică o turlă pătrată. Ulterior s-a
‡adău gat acestui patrulob o tindă scurtă şi un turn-clopotniţă.
Biserica din Streisîngeorgiu are     navă 
 
 -
aproap e p ătrată, formată din naos şi altar, cev a mai scun d şi mai
îngust. Pe p artea de ap us a navei se ridică un mic turn-clopotniţă,
sprijinit pe peretele de apus şi pe doi stîlpi de 
 retraşi în interior.
Biserica din Cetatea Colţului, care a servit ca paraclis al curţii -
cneziale, avea aspect de fortăreaţă, cu o navă îngustă şi un mic altar
pătrat, deasupra căruia se ridica un puternic turn fortificat, cu două
etaj e, la care se aju ngea p rintr- o scară mo bilă, în exteri or, cu u n
acoperiş de piatră, în for mă piramidală. Turnul făcea parte din siste-
mul defensiv al cetăţii. Biserica Sfîntul Nicolae din Hunedo ara are
naosul de tip cruce greacă înscrisă, dar cu absidă gotică.
în Maramureş, presup unem că bisericile de lemn aveau aceeaşi
for mă pe car e o îfftîlnl m în secol ele ur mătoare : o navă centrală şi
>un turn înalt pe laTura de vest, cu un cerdac la intrare. Alte biserici de
mai scunde7**vor""fi avut forma caselor ţărăneşti din zona

± 
 Printre ruinele bisericilor de la Dinogetia ² Varvă/fi şi

"Niculiţel s-au descoperit şi cîteva resturi de tencuială zugrăvită. .Frag-
mentele de frescă găsite în biserica cetăţii Severinului sau la schitul
Negru Vodă (corn. Cetăţeni în părţile Cîm.pukmgului), sau la biserica
rupestră din Corbii de Piatră, duc la presripiinerea că unele din biseri-
cile ridicate în perioada de constituire a primelor formaţiuni statale
româneşti au fost împodobite cu picturi murale, lucrate în fresca (teh-
îiî ca d e a pi cta cul o ri dizol vat e în ap ă saujipă  var, p e ten cui al a
 P E R I O A D A A T R EI A ( S E C O L E L E X I V ² X V I II)

mai însemnat şi mai amplu ansamblu iconografic din epocaJ

a artei medievale româneşti îl constituie frescele din biserica j
că din Curtea de Argeş. După părerile mai noi, picturile de aici
ealizate între anii 1352²1377. Stilul se încadrează ² în linii în
cel al picturii b izantine din epoca Paleologilor, format şi, în
Bizanţ (1261²1453), larg răspîndit în Balcani (Athos, ia,
Serbia, Bulgaria), radiind pînă în nordul Rusiei, la Nov-
ŶnbogătLL.cu__elemente specifice fiecărei ţări care-1 adoptase^-j
aT~pi'cturaI deTTa "Argeş prezinta^nuîneToasy1 SnăTogii cu pic-
stantinopoiitană (mai ales din biserica numită azi Kahrie
ivînd însă şi elemente din pictura balcanică, mai ales din cea i
(Lesno\T o, Peci, Deciani ş.a.).
ramul iconografi c al bisericii domneşti de la Arg eş este cel în
bisericile ortodoxe din Bizanţ şi ţările balcanice. In_ conca_ se
află Maica Domnului cu pruncul Iisus în b raţe, înca-_ S fî nt u i
Ni co lae şi S fî nt ul I oa n V ur ă d e Au r şi de S fi nţ ii aii Mihail şi
Vavriil. Sub această imagine, pereţii altarului irţiţi în "patru
registre transversale, pe care sînt pictate felu-e : C ortul
mărturiei, împărtăşirea apostolilor, ierarhi etc. In t amplu
redate scene din viaţa, minunile şi patimile Mîntui-Fu ga în
Egip t, Schi mb area" " l a Faţă, Sp ălarea pici oarel or, ea di n
V het si man i et c) , sc en e di n vi a ţ a S fi nt ei F ecio ar e î t r e ca r e
s e r em a r că A do r mi r ea ( p er et el e d e v es t ) , sfi nţ i şi sfinţi
militari. Picturile turlei au dispărut, dar desigur aici. Panto crat or ul,
Tar în jur ul sau, în registrel e i nferioar e, cet e : i i şi apostoli.
S-au păstrat numai 12 p rofeţi şi evangheliştii >atru
pandantivi). In p ronaos s-au p ăstrat fragmente din Ju-i apoi
(peretele de"est), apoi scene din viaţa Siîntului Nicolae, i Sfintei
Feci oar e la t emplu ş.a. Tot ai ci este r ep rez entată isis (Iisus pe
tron înconjurat de Sfînta Fe"cToiîa""şî""Sfîntul Ioan ui îugîndu-se
Lui pentru cei păcătoşi), ayînd_ la picioare, în-at, pe Nicoiae
Alexandru Basarab ycu evidente însuşiri realiste, * ‡ nferă
car act er ul un ui a devă rat p o rtret (î n na os se a flă ² ² şi
tabloul votiv al lui Vlaicu Vodă şi al soţiei sale, sub care iinat
lucrările de pictură).
ipunem că au fost împ od obite cu p icturi şi alte lăcaşuri de '
din a doua jumătate a secolului al XlV-lea (bisericile din Cîm-
^odiţa, Tismana etc). Singurul ansamblu de pictură păstrat de _
ui secolului este cel din pronaosul bisericii mînăstirii Cozjq -
1391). Registrul inferior prezintă 26 de sfinţi pustnici, jar^cele.
 A R T A BIS ER I C E A S C A I N Ţ Ă R I L E R O M A N E, S EC . XIV ² X V 39S>

su p e r i o ar e 2 4 d e sc e n e d i n A ca t i st u l M ai c ii D o m n u l u i, s c e n e di n vi e -
^ pl e ~ sfi nţ il or (S i n a xa r ul sa u M en ol o gu l ) şi c el e şa pt e sin o a d e ec u m e ni -
"ce T T n re st ul bisericii, fre sca a fost apr oa pe t o tal re făcut ă în pri m ul *
"" He c en iu al secolul ui al X V III-le a d e me şteri din ti m pu l d o m niei lui
C o n st an t i n B r î n c o ve an u . In n a o s p e p er e t el e d e v e st, se vă d p or t r e t e l e
c tit or il o r, M i r c e a c e l B ăt rî n şi fi u l său M i h a il, îm b r ăc aţ i î n c o st u m e d e
c a v al e r i a pu s e n i , c u c o r o a n e pe c a p , ţ i n î n d bi s e ri c a î n m î i n i.
In c e pr i veşt e i co an el e p o r t ati ve , c e a m a i ve c h e d i n Ţ a ra R o m â-
n e a sc ă ² şi si n gu r a p ă st r at ă d i n se c ol u l al X l V -l e a ² e st e i c o an a
" S i m ţ u l u i A t a n a s i e d i n m î n ă s t i r e a L a v r a d e l a A t h o s, r e f ă c u t ă m a i
t î r z i u . S e p r e s u p u n e c ă a f o st l u c r at ă î n Ţ a r a R o m â n e a s c ă şi d ăr u i t ă
de V l ad i sla v I m î n ă stirii L a vr a, u n d e se a flă şi azi. P în ă l a î n c ep utu l
sec olulu i al X V I-l ea nu m ai ave m alte an sa m b lu ri pi ctu r al e în Ţ ar a
R o mân ească.
In M old ova nu s-au păstrat pi ctu ri di n sec olul al XlV -lea. Dar frag-
m e n t el e d e fr e s că p r o v e n i t e d e l a u n v e c h i p a r a cl i s d i n S u c e a v a, n e
du c l a pre su p un erea că se m an i festa înc ă de pe atu nci int ere sul p en tru
pi ct u r a b i se r i c ea sc ă . S e pa r e c a p u ţ i n el e u r m e d e p i ct u r ă al e bi se ri c ii
di n D o l h eştii M a ri, ctit or i a fa m i li ei b oi er e şt i Ş en d r e a, d at e az ă d e l a
sfîr şit ul sec o lul u i al X l V -l e a sau în c ep u t u l celu i u r m ă t o r şi se l e ag ă,
s t i l i st i c, d e c el e d i n b i s e r i c a S f î n t u l N i c o l a e D o m n e s c d e l a C u r t e a
de A r geş.
N u a u r ă m a s p i ct u r i n i c i d i n e p o c a l u i A l e x a n d r u ce l B u n , , d e şi
e st e d e pr e su pu s c ă u n el e d i n ctit oriile sal e au fo st z u g r ă vite. U n d o -
cu m ent din anu l 14 15 po m en eşte pe zu gravii D o bre şi N ichita, care pri-
m e a u d ou ă sa t e p e n t r u î m p o d o bi r e a a d o u ă bi se ri ci : «u n a î n T î r g u d e
J o s ( = R o m a n ) ş i a l t a c a r e v a f i v o i a n o a s t r ă, a f a r ă d e b i s e r i c i l e d e
la R ăd ău ţi sau o c asă sa u u n p ri d v or ». U n «Ş t e fa n z u g r a v » st ăpî n e a o
m o a r ă p e M i l eti n . T o t î n ti m p u l l u i A l e x a n d r u c el B u n şi su b u r m a şi i
săi i m e diaţi şi-a d esfă şur at acti vitatea cun oscutu l caligra f şi miniatu rist
V a vriil fi ul lu i U ric d in mî n ă stire a N ea mţ.
In ti m p ul lu i Ş te fan cel M are to ate ram u rile artei, inclu si v pictu r a
bise rice asc ă, au c u n o scu t o d e z v olta re fără p rec ed en t. P ro ba bil a
existat o şcoală de zu gravi, căci nu mai_ aşa_ne__ pute m explica__ bo£ăţia
te m e l o r şi a m o d el e l or f o l osit e, pr e c u m ^j m i ţ aţ ea d e stil a _ p j£ t u ri i or >
U n a n sa m b lu p ict ur al se p ăstr eaz ă în bi seric a d in L u jen i, ctitoria b oi e -
r ul u i V it ol d , pe l a m i jl o c u l se c o l ul u i ( c . 1 4 5 3 ) : Ii su s î n m o r m î n t şi
i e r ar h i î n a l t ar , sfi n ţ i şi t a b l o u l v o t i v î n n a o s, J u d e c a t a d e a p o i , s fi n ţ i
şi scen e din vi aţa S fîntu lui N icola e î n pr on ao s.
 P E R I O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V - X V II I)

babil prin anii 1479²1481 a fost împodobită cu picturi biserica

Nicolae din Rădăuţi, refăcute însă în secolul XIX. Se remarcă
loul votiv, în naos, Spălarea picioarelor, Cina cea de T aină,
pirea apostolilor, în altar.
14 87 a fost ridi cată biserica Stin tul Procop ie d in Milişău ţi
. ) , lingă Rădăuţi, distrusă de austrieci în timpul primului război
. A avut un valoros ansamblu de pictură murală, cu un program
ific bogat, cunoscut astăzi numai din descrierile mai vechi.
în 1487 a fost construită biserica înălţarea Sfintei Cruci din
Cuprinde un minunat ansamblu pictural, în care se impune
votiv al lui Ştefan cel Mare şi al familiei sale, dar mai ales
Sfintei Cruci de către împăratul Constantin cel Mare (peretele
al pronaosului, deasupra uşii de intrare), scenă neobişnuită în
bizantină. Are o semnificaţie simbolică, voind să fie o chemare
împotriva turcilor, adresată întregii creştinătăţi. rica
m2Ră,sUj.lLY,Qio.neţ, ridicată în 1488, păstrează picturile din
naos. In altar, reţin atenţia Maica Domnului jmjjruncul Iisus
Ln£hj1__CJna__c^a_de__Tairiăi împărtăşirea... .apostolilor. _£u_JŞfîntul
Sfîntul Sîng,e Yl . Spălarea picioarelor, figuri de ierarhi. în naos ei
registre ² se păstrează Pantocratorul, apoi scene din viaţa
)rului, îndeosebi cele legate de Patimi. Pe registrul de jos, pe
de vest, se află tabloul ctitoricesc, reprezentînd pe Ştefan cel
oamna Măria Voichiţa, o fetiţă şi un tînăr, probabil viitorul
)gdan III.
uri valoroase păstrează şi biserica Sfîntul Ilie, din satul cu
rame (azi încorporat în oraşul Suceava), din 14 88. Se remarcă
din viaţa Simţului Ilie, în pronaos.
rica Sfîntul Nicolae din Popăuţi-Botoşani, zugrăvită în 1496, :
s cen e car e s e r emar că pri n cl ar itat ea l or, pri n variet at e a
ilor comp oziţionale, prin dinamica gesturilor etc. Se remarcă
3 scen ele legate de Patimi : Cina cea de Taină, Prinderea lui
us înaintea iui Caiafa, Drumul spre Volgota, Iosif din Arimateia
rup ul lui lisus, Luarea de p e cruce, Cob orîrea la iad etc. Deşi
 din altarul şi naosul bisericii înălţării de la mînăstirea Neamţ
u fost refăcute în secolul trecut, totuşi ele au o imp ortanţă
remarcabilă. \
chi p d eo sebit ne r eţi n e at enţia biseri ca Sfîn t ul N icolae din
', ctitoria logofătului Ioan Tăutu, împodobită cu picturi murale
lonahul Vavriil, semnat pe tabloul votiv, în slavoneşte, primul
 A R T A BI S E R I C E A S C A I N Ţ Ă R I L E R O M A N E , S EC. XIV² X V 401

zugrav cunoscut cu numele din epoca lui Ştefan cel Mare, autorul
uneia din cele mai remarcabile realizări artistice din tot Răsăritul
ortodox. El a introdus o seamă de inovaţii, atît în ce priveşte conţi-
nutul, cît şi de ordin formal. De pildă, a introdus friza în vechea pictură
moldoveneasca pentru numeroasele scene din ciclul Patimilor, multe
necunoscute zugravilor anteriori, iar în pronaos a introdus cele şapte
sinoade ecumenice, preluate probabil din Ţara Românească. A reluat
unele scene din picturile anterioare moldoveneşti, cum este Descope-
rirea Sfintei Cruci. Figura logofătului Tăutu este plină de vigoare,
fiind o mărturie a efortului pe care 1-a depus artistul pentru a reda
fizionomia sa autentică şi a se desprinde de canoanele tradiţionale.
De notaţ_ji_ faptul că figurile din biserica din Bălineşti sînt deosebit
de Ŷy.ii.^i. A^PTPSi^£V--a^^^f^ Thrtrpfp ^e °^SS2i-li£-E0-E©rf autentic
româneşti.» La realizarea acestui ""ansamblu pictural, ieromonahul
javriil a avut cel puţin doua ajutoare, ceea ce atestă existenţa unui
atelier sau a unei şcoli de pictură bisericească, în care se instruiau
diferiţi ucenici. Specialiştii îl socotesc drept unul din cei mai mari
artişti români din toate timpurile, «un clasic al picturii româneşti».
In încheiere, notăm că cercetările arheologice efectuate la ruinele
fostei mînăstiri Sfînlul Nicolae din Poiana (Probota Veche) au dus la
constatarea că existase aici o biserică zidită de Ştefan cel Mare, zu-
grăvită atît în interior, cît şi în exterior.
Analiza picturilor din bisericile lui Ştefan cel Mare ne duce la
concluzia că în timpul său exista o preocupare permanentă pentru
împodobirea lăcaşurilor de închinare. Unitatea stilului şi a planului
iconografic dovedeşte că zugravii lui Ştefan cel Mare nu proveneau
din afara hotarelor Moldovei, veniţi fiecare cu concepţii şi principii
proprii, ci erau meşteri români, formaţi în acelaşi mediu artistic local,
adică în aceeaşi «şcoală» moldovenească.
Tot aci este cazul să amintim cunoscutele opere miniaturistice
din timpul lui Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare, create de ieromo-
nahul Vavriil Uric de la NeamţJTetraevanghelul jiin 1429, împodobit
cjrjmnTaturi şi fronfispicii, azi la Oxford), cele create de ieromona-
hul Nicodim de la Putna (Tetraevanghelul din 1473, cu portretul_jpli-
cromaJLal luLŞielan cel Mare) şi de ceilalţi caligrafi şi miniaturişti de
la mînăstirile Putna, Neamţ, Moldoviţa, Bistriţa sau din alte părţi,
asupra cărora vom reveni.
în Transilvania, ne reţin atenţia mai multe ansambluri picturale,
.mai alesale bisericilor din judeţul Hunedoara. Astfel în vara anului
'975, s-au descoperit la Jţtreisîngeorgiu fragmente din pictura murală

 

 

 P E RI O A D A A T R E I A (S E C O L E LE XI V ² X VII I)

tată în anii 1313²1314 ² probabil de zugravul Teofil, pomenit

_fnşr.ripţie-=-'-d_a.r. peste un strat injLL_vachL-de..^ugrăveală, cel
rmă_JiiniLj£JQSid£raţ^e^^ cunoscut
a noastră. In 1408²1409, biserica a fost refăcută de familia cnea-
Cîndreş, după cum arată inscripţia de lingă tabloul votiv zu-
atunci: cneazul Cîndreş şi soţia sa Nistora, care susţin modelul
ei lor, avînd, de o parte şi de alta, pe jupînul Laţcu, fratele lui
;ş, şi pe Vlaicu, fiul aceluiaşi. Un interes aparte prezintă costu-
listoriei, asemănător cu al ţărăncilor din regiune.
iserica mînăstirii Rîmeţ păstra, fragmentar, mai multe straturi
:tură. Cea mai veche datează de la începutul secolului al XIV--lea.
al doilea strat de pictură se găseşte şi o inscripţie, în care sînt
mnate numele meşterului Mihul de la Crişul Alb, deci un autoh-
il arhiepiscopului Vhelasie, precum şi anul 1377. Deci ]Vlihul_
.1 doilea zugrav român,jîu,noscuţ_cu numele în secolul al XlV-lea,
teofîî de la Streisîngeorgiu. "" - ² -
î cadruTTestaurărilor efectuate în anii 1970²1972 la biserica din
s-au putut recupera o serie de picturi murale din interior, care
tuie azi unul din ansamblurile picturale cele mai bine păstrate
t'reaga ţară.,Dupăaprecierea specialiştilor, ele datează din secolui
V-lea, lucrate probabil din dispoziţia cneazului Petru, fiul lui
, cuestat documentar în (137^) In exterior, pe latura de răsărit a
îi altarului, apare figura ide mari dimensiuni a Sfîntului Hris-
slab conservată. Pe peretele de sud al navei se disting mai multe
3 de sfinţi, care altădată formau un amplu cortegiu. Urme slabe
:tură se păstrează şi pe peretele nordic. In timpanul situat deasu-
?ii de intrare de la turnul clopotniţă (latura de vest) se păstrează,
bine conservată, figura lui Hristos milostivul. Toate acestea duc
ncluzia că biserica din Strei a avut exteriorul decorat integral
:turi murale.
intre picturile din altar, o importanţă excepţională prezintă corte-
elor F2 apostoli, iar "'între ei Sfîntă Fecioară cu pruncul. Pe bolta
lui apare figura lui Iisus, încadrată de doi îngeri. Tot în altar
ictaţi profeţi, sfinţi, sfinte, episcopi. In naos apar figuri şi scene
>e : Bunavestire (pe tîmplă), Naşterea, Botezul, închinarea magi-
u
ga în Egipt (peretele de sud), iar în continuare, Cina cea de
(pe peretele de vest), deci scene din ciclul hristologic. In cadrul
i Buneivestiri, apare figura ctitorului ansamblului mural, presu-
fi cneazul Petru, în atitudine de rugăciune cu mîinile împreunate,
Poarele arhanghelului Mihail. In altar, pe peretele de sud, în re-
 ARTA BISERICEASCA IN ŢĂRILE ROMANE, SEC. XIV²XV 403

gistrul inferior, aproape de tîmplă, se află, după opinia unor cercetători,

chipul meşterului care a împodobit biserica, redat în picioare, în ţinută
de epocă, îmbrăcat într-o obişnuită haină cu glugă. O inscripţie alătu-
rată, cu numele său, a fost interpretată de unii Vrozie, de alţii Am-
brozie, iar mai nou s-a redat sub forma : «(Ambjr^ziejirieşter, iar Ivani-
ţa a zugrăvit bisericşi». Ar însemna ca acesta să fie primul zugrav de la
noi, care şl-a lăsat numele şi autoportretul. Mai plauzibilă este însă
părerea că portretul în cauză este al ctitorului propriu-zis al bisericii,
după cum în naos apare cel care a subvenţionat lucrările de pictură.
Meşterul zugrav numai îşi va fi semnat opera în altar. Se pare că el a
avut două ajutoare.
Biserica din Sîntămăria Orlea de asemenea păstrează în interior un
valoros ansamblu de picturi murale. Cercetători mai noi (V. Drăguţ)
le consideră anterioare celor de la Strei şi din biserica domnească de
la Argeş, executate probabil în 1311, dată aflată în inscripţia votivă
păstrată fragmentar. Toate scenele şi amănuntele iconografice (propor-
ţiile figurilor şi modelarea lor cu umbre adînci şi pete de lumină, cos-
tumele şi fondurile arhitectonice) sînt specifice artei bizantine din epoca
Paleologilor, căreia îi aparţin şi frescele din biserica domnească de la
Argeş. In navă se păstrează ² în panouri vaste dispuse în trei registre
² mai multe scene din viaţa Mîntuitorului, apoi scene din viaţa Maicii
Domnului, înălţarea Sfintei Cruci, Judecata de apoi ² cea mai veche
reprezentare a acesteia în pictura românească ², Închinarea magilor,
Adormirea Maicii Domnului. Cea mai frumoasă realizare din acest an-
samblu pictural este Descoperirea Sfintei Cruci, pe peretele de nord.
Cercetarea stilistică şi iconografică a acestor fresce a dus la concluzia
că ele au fost lucrate de un meşter format într-un mediu artistic de
tradiţie bizantină din Serbia (unele scene prezintă vădite asemănări cu
cele din biserica sîrbească din Sopocani, executate în 1265).
Un alt ansamblu de picturi originale se păstrează în naosul bisericii
din Leşnic, ridicată spre sfîrşitul secolului al XlV-lea, probabil de cnea-
zul Dobre Românul. Cea mai amplă scenă este cea a Judecăţii de
apoi. între cei drepţi, zugravul anonim a înfăţişat şi doi ostaşi în miş-
care, primul ducînd pe umăr trupul neînsufleţit al unui ostaş căzut în
luptă, cu o săgeată înfiptă în piept, iar al doilea ducînd, tot pe umăr,
un ţap, ca simbol al jertfei. Deasupra scenei se afla o inscripţie în
limba slavonă, cu următorul cuprins : «O, fratele meu, cît de mult am
suferit în ţară străină pentru păcatele mele». Este singura imagine de
acest fel în iconografia românească, desigur o evocare a jertfelor de
 P E R I O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V - X V II I)

lin timpul luptelor lui Dobre Românul şi a altor cneji hunedo-

ipotriva turcilor.
biserica din Crişcior, ridicată în jurul anului 1400, se păstrează
in cele mai izbutite tablouri votive din arta medievală româ-
înfăţişînd pe jupînul Bălea, soţia sa Visa şi alţi membri ai fa-
Se păstrează însă şi alte scene : Spălarea picioarelor, Cina cea
ia, Purtarea Crucii, Adormirea Maicii Domnului ş.a. Este intere-
prezenţa celor trei regi maghiari trecuţi între sfinţi : Ştefan,
şi Ladislau, probabil ca un omagiu pe care trebuiau să-1 aducă
români regatului ungar. In exterior, pe peretele nordic, se păs-
resturi din scena Judecăţii de apoi.
biserica din Ribiţa, ridicată în 1417, se păstrează un alt tablou *
care înfăţişează pe jupanul (cneazul) Vladislav cu soţia Stana
île lui, jupanul Miclăuş, cu soţia Sora, prezentînd biserica Sfîn- '
licolae. Sub macheta bisericii este înfăţişată fiica lui Vladislav,
itr-un costum obişnuit în regiune. Şi aici au fost zugrăviţi regii ii
Ungariei. In altar se vad două figuri de îngeri. Frescele de la
prezintă vădite asemănări cu cele de la Crişcior, încît se poate
une că se datorează aceluiaşi artist anonim, fără îndoială un c
(se dovedeşte un bun cunoscător al costumului popular local).
:tuiile bisericii din Densuş au fost lucrate în 1443 de meşterul
Ştefan, venit probabil din Ţara Românească. Ele prezintă ase-
stilistice cu cele din biserica domnească de la Argeş, mărturie
iilor artistice ale Transilvaniei cu ţările româneşti extracarpati- ,
sterul Ştefan ² unul din marii artişti ai evului mediu românesc
igrăvit registrele superioare ale naosului şi altarul. Picturile de
iii centrali ai naosului ² între care se remarcă Sfînta Treime şi
Marina ² au fost lucrate de un localnic, influenţat de arta
ră. ."
obabil tot Ştefan de la Densuş a zugrăvit icoana de hram ² Maica «
ilui cu pruncul ² din biserica satului Ostrov. Tot în secolul
Ŷlea a fost împodobită cu picturi biserica din Cetatea Colţului*
ă însă în secolul anterior. Se mai păstrează unele fragmente,
are impresionează mai ales Năframa Veronicăi.
itre sfîrşitul secolului al XV-lea au fost zugrăvite bisericile
atna, Bîrsău, Peşteana, cele din Seghişte (dispărută), Târcăiţa,.
-a, Tileagd, toate în Bihor, Deva (dispărută), Sîntimbru-Alba,
‡sul celei din Lipova ş.a. noi ^r 'teotas
 A 1 V ---- A V

Potrivit aprecierilor specialiştilor, numai picturile bisericii din

Sîntămăria Orlea sînt influenţate de arta bizantină din epoca Paleo-
logilor, fiind executate de un zugrav din sudul Dunării, pe cînd cele-
lalte sînt realizate de meşteri români, fie din partea locului, fie
veniţi din alte ţinuturi locuite de români. Se poate vorbi ² mai ales
în primele decenii ale secolului al XV-lea ² de o adevărată «şcoală»
de pictură locală în Transilvania, a cărei dezvoltare stă în strînsă
legătură cu afirmarea politică şi militară a cnezatelor şi voievodate-
lor româneşti. Remarcăm şi faptul că în Transilvania pictura pe pe-
reţii exteriori ai bisericilor a apărut cu mult înaintea celei din
Moldova.
De notat că inscripţiile murale care au putut fi descifrate au dus ‡
nu numai la cunoaşterea unora din cnejii ctitori, ci şi la cunoaşterea
primilor zugravi de neam român : Teofil de la Streisîngeorgiu, Mihul
de la Crişul Alb la Rîmeţ, Vrozie, Ambrozie sau Ivaniţa de la Strei,
Ştefan de la Densuş.
Artele decorative* PajŢjUjîlj^u^ajhjttert^
s-au dezvoltat şi artele decorative : sculptura, broderia, arta meta-
lelor preţioase (argintăria) şi ceramica".
Sculptura în piatră. îrT^ŢarJ Românească a avut două izvoare de __
inspiraţie : bizantino-oriental şi apusean. Putem" aminti" "ici bogatul
"3ec?îr~seulptat²de--pe* faţada" "Blserîcîî" imnăstirii Cozia, precum şi di-
ferite lespezi funerare : piak^de^jriormînt, ^i_ defgriflxatd,, zisă a
lui Negru VodăL aflată în biserica domnească de la Argeş (un bărbat
culcat, cu mîna dreaptă pe pîe^tV *purfîncr'lîarâ"'şT""costum apusean),
capacul de sarcofag care se presupune că ar fi acoperit mormîntul
lui Radu I, din aceeaşi biserică (cu elemente vegetale, geometrice şi
arhitecturale), piatra de mormînt a lui Mir cea de la Cozia.
Cunoscută fiind pînă azi înclinarea ţăranului român pentru înflo-
rituri sau crestături în lemn (furcă de tors, fluier, vase de lemn, mo-
bilier casnic, stîlpi de cerdac, porţi etc), estejie presupus că vechile
noastre biserici şi mînăstiri au avut numeroase piese sculptate în
TenuT: tîmple, scaune arhiereşti sau domneşti, străni, analoage, cruci,
jîşi de intrare "etc. Materialul folosit eră lemnul de nuc, păr, paltin,
tei, tisă. Motivele erau geometrice, vegetale sau de alt gen. Pe lemnul
sculptat se punea, de multe ori, o poleială de aur. Din nefericire au
ajuns pînă la noi prea puţine piese sculptate în lemn. De pildă, din
Ţara Românească s-au păstrat uşile paraclisului ² azi dispărut ² de1
ia mînăstirea Snagov (1453), cel mai vechi exemplar al acestui gen
artistic la noi, remarcabile din punct de vedere al execuţiei tehnice,
 P ERI O A D A A TR EIA ( S E C O L E L E X I V ² X V I I I)

Ƒapuse din două canate, fiecare avînd cîte trei compartimente

ri (în registrul prim Bunavestire, în care alături de înger şi
i mai apar David şi Solomon, în registrul de mijloc patru sfinţi,
doi cîte doi, iar în registrul inferior doi sfinţi militari pe cai),
vloldova, pe lîngă sculptura în stil gotic care decorează porta-
i ferestrele bisericilor, a apărut un gen specific de sculptură
va şi anume pietrele de mormînt sau lespezile funerare. Erau
din calcar sau gresie de provenienţă locală, mai rar din mar-
: import. Toate au cîmpul central sculptat, de regulă cu palmete,
ăspîndite în Bizanţ şi în tot Orientul creştin, avînd un chenar
.1, pe care se află o inscripţie în limba slavonă, totipul pentru
decoraţia lespezilor funerare moldoveneşti îl con-pietrele de
mormînt puse din dispoziţia lui Ştefan cel Mare ica Sfîntul
Nicolae din Rădăuţi, pe mormintele înaintaşilor săi:
I, Laţcu, Roman I, Ştefan I, Bogdan ² fratele lui Alexandru
², Bogdan, fiul aceluiaşi, Anastasia, fiica lui Laţcu. Pe piatra
nînt a lui Bogdan I apare semnătura lui «mistr Jan», care pro-
sculptat şi celelalte. N-ar fi exclus ca el să fi iniţiat în meşte-
rulpturii în piatră pe unii ucenici moldoveni, formînd astfel un
[ier sau o şcoală de sculptură. Tot în timpul lui Ştefan cel Mare
lucrate şi alte pietre de mormînt: a doamnei Oltea, mama sa
aj, a Măriei de Mangup (Putna), a doamnei Ana, soţia lui
iru cel Bun (Bistriţa), a lui Ştefan II (Neamţ), a mitropolitului
; (Putna), a voievozilor Bogdan şi Petru, fiii domnitorului (Putna),
din fiii şi fiicele logofătului Ion Tăutu (Bălineşti), a pîrcălabu-
a (Arbore), a lui Daniil Sihastrul (Voroneţ), a hat manului
. şi a soţiei sale (Dolheştii Mari) etc. Cea mai somptuoasă les-
nerară este cea de pe sarcofagul lui Ştefan cel Mare, la Putna,
ncă din timpul vieţii lui. Schema cîmpului central o formează
ia care şerpuieşte şi se întoarce în formă de opt, închizînd trei
>ane în care se desfăşoară buchete de frunze de stejar, fructe
lă. Pe pereţii laterali ai sarcofagului se găsesc alte motive orna-
i cu tulpini îndoite, frunze, floricele etc.
deria. Modelele care au constituit izvorul direct al broderiei ro-^
.^medievale au fost luate din arta bizantina, care în secolul al
a atins ultimul stadiu de dezvoltare. Menţionăm că la JDinp-.,
ă ă n s-a descoperii; un fragment de broderie din secolele
[
-, ÄFără îndoială că primele lăcaşuri-de închinare ridicate de
mu
nteni şi "moldoveni au fost înzestrate şi cu odoarele nece-
r
eşniînte diâc6neştî]3>reojeşlî^

,
 r v \ j iv i/\ iN n . ,

dvere, prapori, acoperăminte de mormînt etc^ Ca mărţurie,..iiL-aeest

sens7^î3~inr"act "tHm3747 prin care Vladislay "Vodă dăruia_Vodiţei,
Intre altele : «o perecfie""*3e"~63âjdii preoţeşti de mătase, perdele de
un epitrahil şi mînecuţe cusute cu fir de argint». Este cea mai
veche menţ iu ne pr ivi nd o dani e de br ode rii în ţ ăril e noastr e.
Din păcate, puţinele piese păstrate datează abia din ultimii ani ai seco-
lului al XlV-lea şi de la începutul celui următor. Este vorba de epitra-
hilul şi bederniţa de la Tismana (c. 1380²1389), epitaful de la Cozia
(1395²1396), azi în Muzeul de artă al României. Epitrahilul de la Tis-
mana cuprinde 80 de medalioane-perechi, cu chipuri de sfinţi (evan-
ghelişti, ierarhi, mucenici, îngeri), iar bederniţa are în centru scena
Coborîrii la iad (Anastasis). Ambele piese au în medalioane monograma
mitropolitului Antim Critopol. Toate piesele consemnate aci nu diferă
cu nimic de produsele similare ale artei bizantine slave din Balcani,
încît nu putem şti dacă au fost lucrate la noi în ţară sau în altă parte.
La începutul secolului al XV-lea s-au lucrat în Moldova ² la
Neamţ sau la Bistriţa ² primele piese de broderie românească cunos-
cute : un epitrahil de la Alexandru cel Bun (c. 1427²1431) şi un epitaf
din 1428. Epitrahilul, păstrat o vreme în Rusia, azi pierdut, cuprindea,
în 16 medalioane, scene din viaţa Mîntuitorului, mai ales din ciclul
Patimilor, iar în alte medalioane, mai mici, figuri de sfinţi. în partea de
jos, erau lucrate chipurile lui Alexandru cel Bun şi al soţiei sale,
Mălina, cele mai vechi portrete voievodale cunoscute în broderia
românească.
In 1428, a fost lucrat, din iniţiativa mitropolitului Macarie al Mol-
dovei, un epitaf (dus de ostaşii lui Jan Sobieski în Polonia, în 1686,
păstrat în Muzeul din Lvov, de unde a dispărut în cursul celui de al
doilea război mondial). Un alt epitaf a fost lucrat tot în 1428, pentru
mînăstirea Bistriţa, din dispoziţia doamnei Mălina, soţia lui Alexandru
cel Bun. In 1437 a fost lucrat la Neamţ un epitaf, din porunca egumenu-
lui Siluan (azi în Muzeul de Artă al României), una din cele mai izbu-
tite broderii moldoveneşti şi prototipul epitafelor de mai tîrziu. Repre-
zintă Scena Plîngerii, adică în centru este redat Iisus, întins, plîns de
Maica Sa şi Măria Magdalena, în jurul său îngeri, iar în colţuri simbo-
lurile evangheliştilor.
Din timpuldomniei lui Ştefan cel Mare menţionăm_jmai multe epi^
trahile lucrate pentru mînăstirea Putna, între care unul lucrat înainte
~*tîe 14807 avîHSTrT medalioane 16 scene~din viaţa Mîntuitorului, iar la
capete portretele lui Ştefan cel Mare şi al fiului său Alexandru (este
deci o piesă asemănătoare cu epitrahilul de la Alexandru cel Bun), altul
 PERIOADA A TREIA (SECOLELE XIV²XVIII)

tirea Dobrovăţ (c. 1504), pe care sînt înfăţişaţi Mîntuitorul,

ului, cei 12 apostoli, Ştefan cel Mare şi doamna Măria
)icioare, ţinînd cîte o cruce în mînă. Sînt de menţionat apoi
lucrate tot p entru mî năstirea Putn a (între car e, una di n
os pe Ştefan cel Mare şi doamna Măria Voichiţa, amîndoi
domneşti şi cu coroană pe cap), două epitafe pentru mînăs-
;iţa (1484 şi 1494), altul pentru Dobrovăţ (terminat nu mai j
văl liturgic pentru biserica Sfîntul Nicolae din R ădăuţi, un ;
sentînd pe Sfîntul Vheorgh e, care a aparţinut mînăstirii la
At hos, vr eo op t epitrahile (azi toat e la Putna) ş.a. de mare
valoare este acoperă mîntul de mor mînt al Măriei soţia lui
Ştefan cel Mare, îngropată la Putna în 1477. Este i cu o chii
închişi, cu mîinile "în crucişate pe piept, într-o mantie de
brocard albastru deschis şi argint, cu coroană pe în jur o
ins cripţie î n li mb a sla vo nă. Este u na di n pies ele j marcabile
şi mai originale din arta românească, reprezen-Le desăvîrşire
a stilului broderiei moldoveneşti, din timpul ;el Mare
(perioada «clasică»). Fără îndoială, aceste piese de i fost
lucrate la noi, mai al es în mî năstirile de călug ăriţe, miliile
do mneşti sau ale marilor dregători.
ăiia sau gr|g metaIeiQiÄ,QjeJi,aase, este o altă ramură a arte-
tive. AJfost cunoscută de timpuriu p e teritoriul ţării noastre,
in ţinuturile dunăren e, unde s-au găsit numeroase podoabe*
de cult de origi ne bizanti nă (discul lui Pat ern us, cru cea-
3 la Dinogetia etc).
îrziu, domnii Ţării Româneşti şi_ ai,JMoLdovai-.se adresau în-*
Leşterilor saşi din Transilvania (SibnijJBxa^oji^istriţa^cerînct^
cut e fel urite ob iect e d e cult, din aur, ar gint, argi nt aurit şf^
K~pietre pfl^îoajşe, jpeM^ ,
uri, potire, anaforniţe, ripide, ferecaturi (de evangheliare? .11
ruci, racle), la care se adaugă piese mai mari, cum sînt cristei- j
-rate în aramă şi clopotele, din bronz. jţ
ntăria din Ţara R o mân ească a fost influenţată_de_artaapu S r » ,[|
Sljilăj^ant^ de cult '* I A *\
nînăstirilor de do mnii ţării se păstrează nu mai do uă piese : o

Sfîntul Nicodim, ambele aparţinînd iniţial mînăgtMLJIisrriana.

areprezinţă~'cn5îierîca de plan central, cu cinci turle, decorat e
î cu portaluri în arc frînt, şi cu ferestre ornate în stil gotic. Pare
t executate într-un atelier transilvănean. Ferecătura Tetraevan-
 ghelului ² de tip slavo-bizantin ² reprezintă pe prima faţă Răstignirea,
încadrată de un chenar lat, împărţit în mici panouri cu figuri de sfinţi,
apostoli şi îngeri, iar pe a doua faţă Coborîrea la iad (anastasis), în-
cadrată de un chenar cu rozete şi vrejuri împletite.
Din tezaurul artistic al Moldovei, prima piesă de argintărie cu-
noscută se"^ila"Tă~'ră^a"Terec^ţa"â"^fîntului Ioan cel Nou (azi în bise-
"rica" SflrTFuX"*VEeorghe din Suceava) şi anume ferecătura laturii din
faţa. Este lucrată din argint aurit şi formată din 12 mici plăci metalice,
dispuse în două registre şi legate între ele prin benzi înguste de fili
gran de argint, fiind decorate cu motive florale. în aceste 12 plăci,
argintarul a redat cu mult talent scene din martiriul Sfîntului Ioan cel
Nou de la Suceava, socotit pe atunci patronul sau ocrotitorul Moldovei.
Este o piesa de mare valoare, remarcabilă prin deosebita expresivitate,
a figurilor şi gesturilor personajelor. Probabil a fost lucrată într-unui
din atelierele din jurul Curţii domneşti a lui Alexandru cel Bun. In'-
1448 s-a executat o ferecătura de la un Tetraevanghel ² copiat de:
Vavriil Uric în 1436, ² la cererea lui Laţcu Cânde din Rîu de Mori,
castelanul Haţegului, probabil la mănăstirea Neamţ. \
în timpul Älui Ştefan cel I^rej^arginţă^najB^ţldoyeneaşcă şi-a atins
ajDogeuL Multe din piesele de argintărie din timpul sau au fost lucrate în
atelierele meşterilor saşi din Transilvania (de pildă, în 1481, domnul
moldovean cerea bistriţenilor să-i trimită înapoi pe Anton argintarul, plecat
în Transilvania de frica turcilor). Cădelniţa din argint aurit dăruită de domn
mînăstirii Putna reproduce în miniatură un turn de bise- . lică, avînd o
ornamentaţie bogată, în stil gotic. Este o operă de o deo- *Ŷ" sebită
perfecţiune tehnică, realizată într-un atelier transilvănean. Alte opere
reprezentative sînt: ferecătura Tetraevanghelului de la Humor (1487, scris
în 1473) ² avînd în faţă Coborîrea la iad, pe spate Adormirea Maicii
Domnului ², două ripide, ajunse în insula Patmos, alte două la Putna, un
panaghiar, aparţinător iniţial mînăstirii Neamţ, şi un altul, asemănător, dăruit
de Alexandru, fiul lui Ştefan cel Mare, bisericii Precista din Bacău, o
ferecătura de Tetraevanghel, făcută cu cheltuiala vistiernicului Isac, pentru
«Mitropolia din Feleac» (1498) etc, la care se adaugă cîteva clopote la
Vorone ţ, Putna şi Bistriţa.
Ji330LiSfJtol§2isLJ2E£^ piese
de^ argintărie şi în unele ateliere locale, în incinţa_maril£rriunastiri:
Njeamţ,^Putna,_ Humor. De pildă, ferecătura Tetraevanghelului dăruit
de Ştefan cel Mare mînăstirii Putna, în 1487, poartă menţiunea
ată acolo. S-a__creaţ astfel şi^^în^c^eşţ^omenm o_j«şcoală»

[ca bisericească. Despre o muzicăjnşericească la noi se ^

n momentul.pătrunderii învăţăturii creştine ² respectiv a
creştin ² în teriţqrifie^cuite^de. s£râm.oşii,jaoşt». Cuvîntul^
lin latinescul canticum) folosit pentru cîntările vocale, atît
şi bisericeşti,_ constituie o dovadăÄasBPJa.. yegh.imjJTmi7.icH
tiTerTomâni. Acelaşi lucru îl dovedesc şi colindele ² din
\~calendae => prima zi a lunii la romani ² existente tot din
daco-romană, ca obiceiuri la diferite sărbători, care fac parte
aport muzical ² din aceeaşi familie a cîntărilor bisericeşti,
îent ce existau lăcaşuri de închinare şi sărbători, trebuia să
şi un cult public, din care nu puteau lipsi cîntSrile de psalmi
"WScrtSoatea Bisericii ctiniS'bthia către cea din Capadocia
că Sfîntul Sava cînta psalmi în biserică. Melodiile erau de-
[e întrebuinţate de primii propovăduitori ai învăţăturii creş-
tiţi din mediul roman sud-dunărean, care au suferit influenţa
i daco-getic. Presupunem că la început se cînta în latineşte,
xiată cu formarea limbii române² în româneşte.^ în bisericile
ovincii Scythia Minor se va fi cîntat în latineşte, dar şi în
Adoptînd limba slavă în cult, inc.epînd cu secolul X^ s-a
şi muzica bisericească folosită de slavii sud-dunăreni, care, în
LJ£112i£iLi2i£Şi!ă^^ slavoneşte. Presupu-
paralel s-a continuat să se cînte şi în româneşte, mai ales în
i săteşti, dată fiind greutatea procurării manuscriselor litur-
:icale în slavoneşte.
tă cu întemeierea celor două state româneşti extracarpatice
izarea canonică a Bisericilor, în contextul general de dezvol-
:urală de atunci, a cunoscut un progres remarcabil şi muzica
iscă de factură bizantină. Aşa se explică faptul că secole de-a
na nuscrisele psaltice de la noi erau redate în greceşte şi
;
te. Invăţa£ej^istematică__a_j[r£u^icii_bisericeşti se făcea în mî-
i_ schituri, acolo unde se copiau, şi manuscrisele liturgice.. Un
sultat al acestei dezvoltări JljM!B5titUit_.P£J££aj[£ie..lui Filotei
Ŷ " © cafe~rîe~Â^om ocupa în capitolul următor. Se vor fi copiat
Şi manuscrise muzicale, dar n-au ajuns pînă la noi.
 Y
     
 Arta bisericească, cu toate ramurile ei, a cu-
noscut o deosebita Înflorire în Muntenia sub Mircea cel Bătrîn, iar
în Moldova sub Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare. Această în-
florire se datora, în primul rînd, domnitorilor şi vlădicilor ţării, dar
era şi o consecinţă firească a dezvoltării generale a vieţii econo-mice-
comerciale, a legăturilor neîntrerupte dintre ţările româneşti. Artiştii
autohtoni din Ţara Românească şi Moldova au ştiut să îmbine
capacitatea lor creatoare, bazată şi pe străvechea tradiţie locală,
cu experienţa artistică a popoarelor învecinate (bizantină şi sud-
slavă), ajungînd la o creaţie nouă, cu trăsături proprii, la o artă
autentic românească. O astfel de artă s-a dezvoltat şi în Transilvania,
reprezentată de bisericile de piatră de aici, împodobite cu picturi
executate de meşteri locali.

BI BLIOV RAF IE

L u c r ă r i de s i n t e z ă : A r h i t e c t u r a . N. IORVA ² V. BALŞ, Histoire de

l'art roumain ancien, Paris, 1922, 399 p. + 217 fig. + 112 pi.; N. VHICA-BUDEŞTI, Evolufia
arhitecturii în Muntenia. I. Originile şi înnuririle străine, pînă la Neagoe Basarab, în
BCMI, XX, 1927, p. 121²158; VRIVORE IONESCU, Istoria arhitecturii româneşti din cele
mai vechi timpuri p'mă la 1900, Bucureşti, 1937; CORIOLAN PETRANU, L'art
roumain de Transylvanie, în voi. La Transilvanie, Bucarest, 1938, p. 469²£62 (şi
extras); VIRVIL VÂTĂŞIANU, Istoria artei teudale în ţările române, voi. I, Alta în
perioada de dezvoltare a feudalismului, Bucureşti, 1959, XII + 1018 p. (pînă la
sfîrşitul sec. XVI) ; VRIVORE IONESCU, Istoria arhitecturii in România, 2 voi.
Bucureşti, 1963²1965, 540 + 542 p. (voi. I. pînă la sfîrşitul sec. XVI); Istoria
artelor plastice în. România, 2 voi. Bucureşti, 1968²1970, 459 + 302 p. (voi. I pînă la
sfîrşitul sec. XVI); VR. IONESCU, Histoire de l'architecture en Roumanie, Bucureşti,
1972, 589 p. + ilustr.
P i c t u r a . I. D. ŞTEFĂNESCU, Contribution ă l'etude des peintures murales
valaques (Transylvanie, district de Vîlcea, Tîrgovişte et region de Bucarest), Paris,
1928, 90 p. + X pi. ; I. D. ŞTEFĂNESCU, L'evolution de la peinture religieuse en
Bucovine et en Moldavie de puis Ies origines jusqu'au XlX-e siecle, Paris, 1928, XII
+ 338 p. (voi.); 12 p. + XCVI pi. (album); Nouvelles recherches. Etude icono-
graphique, Paris, 1929, VIII + 192 p. + 58 pi. (album); I. D. ŞTEFĂNESCU, La peinture
religieuse en Valachie et en Transylvanie depuis fes origines jusqu'au X/X-e siec/e,
Paris, 1930²1932, IX + 439 p. + 30 pi. (texte) +8 p. + 100 pi. (album); I. D.
ŞTEFĂNESCU, L'art byzanlin et l'art lombard en Transylvanie. Peintures murales de
Valachie et de Moldavie, Paris, 1938, IX + 166 p. + LVI pi. + 1 h.; ŞTEFAN
METEŞ, Din istoria artei religioaso române. Zugravii bisericilor române. Cluj, 1929,
VIII + 168 p. + 48 pi. (Extras din ACMIT, I, 1926²1928, Cluj, 1929); VIRVIL
VĂTAŞIANU, Istoria artei feudale în ţările române. Voi. I. Arta în perioada de
dezvoltare a feudalismului, Bucureşti, 1959, XII + 1018 p. (numai pînă la sfîrşitul
sec. XVI); Istoria artelor plastice în România, 2 voi., Bucureşti, 1968²1970, 459 +
302 p. (voi. I. pînă la sfîrşitul secolului XVI); VASILE DRĂVUŢ ş.a., Pictura româ-
nească în imagini. Bucureşti, 1970, 328 p. (cu 1111 reproduceri în text); I. D. ŞTE-
FĂNESCU, Iconograiia artei bizantine şi a picturii feudale româneşti, Bucureşti, 1973, 269 p.
Arta creştină în România. 3. Secolul al XlV-lea, Studiu introductiv şi prezenta-
rea planşelor de Corina Popa, Bucureşti, 1983, 192 p.; 4. Secolul al XV-lea. Studiu
introductiv, antologie şi prezentarea planşelor de Vasile Drăguţ, Bucureşti, 1985,
Repertoriul picturilor murale medievale din România, (sec. XIV ² 1450),
i Bucureşti, 1985; DANIEL BARBU, Pictura murală din Ţara Românească 'al XlV-
lea, Bucureşti, 1986, 111 p. + 100 pi.
e l e d e c o r a t i v e . Lucrări d e sinteză. N. IORVA, Les arts mi neurs en
, 2 voi. Bucarest, 1934, 52 p. + 129 p. (I) + 26 p. + 107 p. (II); N. IORVA,
rtă religioasă la români. I. Icoana românească. II. Argintăria românească,
tarile româneşti. IV. Sculpturile în lemn, V. Ţesăturile, Vălenii de Munt e,
n + 48 pi. ; CORINA NICOLESCU, Argintăria laică şi religioasă in ţările
;c. XIV²XI X, Bucureşti, 1968, 374 p. + 275 fig. j CORINA NICOLESCU,
chi româneşti. Bucureşti, 1971, 54 p. + 79 pi.; CORINA NICOLESCU, Arta
preţioase în România, Bucureşt i, 1973, 64 p. + 107 fig. ; MARIA-AN A
CU, Broderia medievală românească, Bucureşt i, 1969c, 54 p. + 101 pi. ;
NA MUSICESCU şi ANA DOBJANSCHI, Broderia veche românească, Bucu-
06 p. + 120 pi.
"OR BRÂTULESCU, Miniaturi şi manuscrise din Muzeul de artă religioasă
1939, 172 p. + LXXI pi.; CORINA NICOLESCU, Miniatura şi ornamentul
tuscrise în ţările române, sec. XIV²XV/7/, Bucureşti, 1964, 80 p. + 62 fig.;
CÂRU, Vechi legături de cărţi româneşti. Introducere în istoria legătorlei
lia, în S.C.B., serie nouă, XIII, 1974, p 39²90.
a î n Mo l d o va . V . BA L Ş, Bi s e r i c i l e l u i Ş t e i an c e l Ma r e , Bu c ur e ş t i ,
p. + 486 fig. în text (extras din BCMI, XVIII, 1925); PAUL HENRY, Les
; la Moldavie du Nord des origines ă la lin du XVI-e siecle. Archi-
pei nture, 2 voi. Paris, 1930, IV + 320 p. + 3 pi. (I) ; 68 p. + 10 pi. (II),
n. : Pr efaţa de Pr of. Jean Delumeau. P ost faţă ş i n ot e d e Pr of. Vas ile
aducere şi indici de Constanţa Tănăsescu, Bucureşti, 1984, 304 p. + 68
îografice şi planşe alb-negru; I. D. ŞTEFĂNESCU, L'Eglise de Bălineşti, în
. XXXVII, 1944, p. 7²40+25 ilustr. j PETRU COMARNESCU, îndreptar
monumentelor din nordul Moldovei (arhitectura şi fresca în sec. XV²XVI),
1961, 349 p.; voi. Cultura moldovenească în timpul lui Şteian cel Mare.
de st udii î ngrijită d e M. Beza, Bucureşt i, 1964, 686 p. (interesează în-
:u di ile: COR INA NI CO LE SCU, Ar t a in epo ca l ui Şteia n cel Mar e, p.
M." RIA-ANA MUSICESCU, Consideraţii asupra picturii din altarul şi naosul
ii, p. 363²417; SORIN ULEA, Gavriil ieromonahul, autorul irescelor d e
ti, p. 419²461 ; TEODORA VOINESCU, Portretele lui Şteian cel Mare in
i sale, p. 463²478 ; I. D. ŞTEFĂNESCU, Broderiile de stil bizantin şi mol-
în a doua jumătate a secolului XV. Istorie, iconograiie, tehnică, p. 479²
VRIVORAŞ şi I. CAPROŞU, Biserici şi mînăstiri vechi din Moldova,
1968, 70 p. + 72 pi. Î CORIN A NICOLESCU, Art a epoci i lui Şteian cel
iţii cu lumea occidentală, în SMIM, VIII, 1975, p. 63²99 ;Vol. Monumente
ericeşti din Mitropolia Moldovei şi Sucevei, Iaşi, 1974, 453 p. (cu bogată

u arhitectura, pictura şi sculptura bisericilor din Transilvania să se vadă

afia de Ia cap it olu l: Mînăst iri şi biserici româneşti d in Transylvania şi
' în secolele XIII ²XV ; VASILE DRĂVUŢ, Biserica din Leşnic, în SCIA,
2, 1963, p. 423²433; VASILE DRĂVUŢ, Biserica din Strei, în SCIA,
plastică, t. 12, nr. 2, 1965, p. 299²317; VASILE DRĂVUŢ, Din nou despre
'sericii din Strei, în BMI, an. XLII, 1973, nr. 2, p. 19²26; VASILE DRĂVUŢ,
din Transilvania secolului al XV-/ea: Ştetan de la Densuş, în SCIA, plastică, t.
13, 1966, nr. 2, p. 233²245; VASILE DRĂVUŢ, Picturile bise->întămăria
Orlea ² cel mai vechi ansamblu mural din ţara noastră, în XL, 1971, nr
3, p. 61²74; ECATERINA CINCHEZA-BUOJLEI, Ansamblul
de la Leşnic ² o pagină de istoria românilor transilvăneni din veacul - în SCIA,
tom. 21, 1974, p. 45²48, E. CINCHEZA-BUCULEI, Portretele 'ilor şi pictori lor
bisericii d in Strei, în SCIA, Seria artă plastică, XXII, ²72;. E.
CINCHEZA BUCULEI, Le programme iconographique des absides
a Rîu de Mori et Densuş, în RRHA, XIII, 1976, p. 81²103 ; E. CINCHEZA
Date noi privind pictura bisericii din Crişcior, în SCIA, tom. 25, 1978;
A, Streisîngeorgiu. Ein Zeugnis rumănischer Geschichte des 11²14. Jahr-
 A R T A BI S ER I C E A S C A I N Ţ Ă R I L E R O M A N E , S EC. XIV ² X V 413

Iiunderts in Suden Transilvaniens, în Dacia, n.s., t. XX, 1976, p. 37²61 ; RADU POPA,
Streisîngeorgiu, Mărturii de istorie românească din secolele XI²X/V în sudul Tran-
silvaniei, în Monumente istorice şi do artă, 1978, nr. 1, p. 9²32 (alte şapte studii
privitoare la această biserică Ia p. 33²62); MARIUS PORUMB, Ctitori şi artă
românească în Transilvania secolului al XV-lea, în AHA, Cluj-Napoca, XXIII, 1980,
p. 97²121 ; V. MIHAILA, Cele mai vechi inscripţii cunoscute ale românilor transil-
văneni (1313²1314 şi 1408. Streisîngeorgiu), în voi. Studii de lingvistică şi filologie,
Timişoara, 1981, p. 7²27; MĂRIA MOCANU, Biserica Si. Nicolae din satul Leşnic,
în Repertoriul picturilor murale medievale din România sec. XFV, la 1450, partea I-a,
Bucureşti, 1985, p. 98²113; LIANA TUVEARU, Biserica mănăstirii Rîmeţ în acelaşi
volum, p. 149²172.
A r t e l e d e c o r a t i v e . C. BOBULESCU, Aerul sau epitaful lui Alexandru
cel Bun, în RSIAB, XXIV, 1934, p. 65²74; EMILE TURDEANU, La broderie reli-gieuse en
Roumanie, Les epitaphioi moldaves aux XV-e et XVI-e siecles, în «Cercetări Literare», IV,
Bucureşti, 1940, p. 164²214 + 10 pi.; EMILE TURDEANU, La broderie religieuse en
Roumanie. Les etoles des XV-e et XVI-e siecles, în «Buletinul Institutului Român din
Sofia», an. I, nr. 1, 1941, p. 5²62; I. D. ŞTEFÂNESCU,' Autels, tissus et broderies
liturgiques, în «Analecta», Bucureşti, II, 1944, p. 103²129 -f-21 ilustr. ; MĂRIA ANA
MUSICESCU, Date noi cu privire la epitrahilul lui Alexandru cel Bun, în SCIA, nr. 1,
1958, p. 75²114; CORINA NICOLESCU, Tezaurul de broderii şi ţesături al
mînăstirii Putna în MMS, an. XLII, 1966, nr. 7²8, p. 443² 460; CORINA
NICOLESCU, Broderiile din Moldova. Aere şi epitate, Stadiul cercetărilor, în MMS, an.
XLiX, 1973, nr. 1²2, p. 62²80 şi 1973, nr. 9²10, p. 656²671 ; TEODORA VOINESCU,
Cea mai veche operă de argintărie medievală din Moldova, In SCIA, an. XI, 1964, ni. 2,
p. 265²289 (Vezi şi TEODORA VOINESCU, Vn chei-d'oeuvre de l'orphevreric moldave
ancienne.- Ia chasse doree de Saint Jean le Nouveau, în RRHA, t. II, 1965).
Muzica b i s e r i c e a s c ă . PETRE BRINCUŞI, Istoria muzicii româneşti (com-
pendiu), Bucureşti, 1969, 245 p. + 32 pi.; VHEORVHE CIOBANU, Muzica bisericească
la români, în B.O.R., an. XC, 1972, nr. 1²2, p. 162²195 (reprodus şi în volumul
Studii de etnomuzicologie şi bizantinologie, Bucureşti, 1974, 440 p.); OCTAVIAN
LAZÂR COSMA, Hronicul muzicii româneşti, voi. I, Bucureşti, 1973, 450 p.; NICU
MOLDOVEANU, Izvoare ale cîntării psaltice în Biserica Ortodoxă Română. Manu-
scrise muzicale vechi bizantine din România (greceşti, româneşti şi româno-greceşti)
pînă la Începutul secolului al XlX-lea, în B.O.R., an. XCII, 1974, nr. 1²2, p. 131²280
(şi extras).
 
LITERATURA BISERICEASCA
ÎN ŢĂRILE ROMÂNE
IN SECOLELE XIV²XV

'mË

rganizarea canonică a Bisericilor Ortodoxe din Ţara Româneas-i

din Moldova, reorganizarea monahismului românesc prin Sfîntul
dim de la Tismana, ca şi influenta învăţăturii isihaste, deosebit de
ritoare la Muntele Athos, au creat condiţii favorabile pentru inten-
irea acţiunii de caligrafiere de texte liturgice şi teologice în marile
ştiri româneşti. Pînă nu de mult se considera că literatura teolo-
în Biserica noastră a apărut abia în secolul al XV-lea, fiind o
inuatoare» a celei sud-slave, după căderea Bulgariei sub/turci.
:ercetanle mai noi au dus la depistarea unor textef liturgice şi
e slave, scrise pe teritoriul ţării noastre_Jncă dfn secoTeTe'Xll²
deci înainte de întemeierea celor două state, ^ŢsLra_JRomânească
Idova, şi înainte de căderea Bulgariei sub stăpînire otomănl~tT3§3
5). S-a: dovedit, de asemenea, că în mînăstirile noastre a luat naş-)
literatură teologică originajă^ prin asimilarea creaţiilor teo--
istprice_şj_literar£ bizantine, ajunse la noi prin filieră slavă
Sareană,, " ............... """"""..
manuscrisele slavone copiate sau păstrate de români se poate
aproape~tot~ceHs-a scrîs~rri*Tîtera:ttira patristică greacă din «epocă
£_: S'finţrr Atanasîe cel" Mâfe, Ciril al ^Alexandriei, Vasile cel
Vrigorie de Nazianz, Ioan Vură de Aur, Efrem Şirul etc, conti-
cu scriitorii bisericeşti din secolele VI²VIII: Pseudo-Dionisie
gitul, Sfinţii Maxim Mărturisitorul, Ioan Scărarul, Ioan Damas-
cu scriitorii din epoca post-patristică : Sfîntul Simeon Noul
Sfîntul Vrigorie Palama, Vrigorie Sinaitul, patriarhul Calist al
itinopolului ş.a.
 LITERATURA BISERICEASCA IN ŢĂRILE ROMANE, SEC. XIV²XV j

La operele teologice, se adaugă unele colecţii de canoane şi

giuifinBisericeşti (Pravila Sfinţilor Apostoli, Sintagma lui Matei Vii
Tares etc), §s_ajnumitele cronografe, deci lucrări cu caracter istor
(scrise de patriarhul NicfiîTbr, Vheorghe Monahul (Amartalos), Simii
Magistrul şi Logotetul, Ioan Zonaras, Constantin Manasses), numerq
se cărtL_apar{inătoare «literaturii populare» ² toate ajunse în ţări
noastre prin traducerile slave făcute în sudul Dunării.
^Alături de aceste traduceri din limba greacă, Jrebuie menţiona:
şi creaţiile originale ale~ scriitorilor bulgari şi sîrbi care au, circuli
" îrf ţările rqmân§. Aşa au fost: "Viaţa lui Constantin Chirii Filozofu
scrierile patriarhului Eftimie al Tîrnovei, Cronica bulgară anonimă ş.i
Din literatura sîrbă au pătruns la noi: Viaţa Sfîntului Sava, primi
arhiepiscop al sîrbilor (c. 1174 ² c. 1236), operă scrisă de călugări]
Teodosie la sfîrşitul secolului XIII, Vieţile regilor şi arhiepiscopilcj
sîrbi scrise de arhiepiscopul Danilo (c. 1270²1337), Zaconicul ţaruli}
Ştefan Duşan (carte de legiuiri slave din secolul XIV) ş.a. Merită s\
fie reţinut faptul că multe din aceste opere istorice sau teologic*
sud-slave s-au păstrat la noi în copii mai vechi şi mai bune decîl
cele scrise în locul de origine. De pildă, cele mai multe din operele
patriarhului Eftimie s-au editat după copiile lui Vavriil Uric de lg
Neamţ, iar Cronica anonimă bulgară s-a păstrat într-un singur manuJ
scris, copiat în Moldova înainte de 1561.
..Manuscrisele copiate în ţările noastre au fost scrise în limba
^ slavă de redacţie medio-bulgară, în ortografia stabilită de patriarhul
Este
îimba veche slavă, ² numită
de lingvişti şi slavă macedoneană sau veche bulgară, folosită în Ma-
cedonia în sec. IX²X, în care au fost traduse texte bisericeşti din
greceşte de către Sfinţii Chirii şi Metodie cu ucenicii lor ², care a
suferit însă influenţa limbii bulgare vii, vorbite în sudul Dunării.
Tot aşa s-a format slava de redacţie sîrbească, rusă sau ucraineană,
prin influenţa exercitată asupra vechii slave de către limbile vii,
sîrbă, rusă şi ucrainiană. Cancelaria Moldovei îşi scria actele în limba
slavă de Äredacţie, rusă-ucrainiană+ Limba slavă de redacţie medio-
"Tfuîgară a fost folosită atît în Ţara ""Românească * şi Moldova, cît şi
"îirTransilvaniar Specialiştii au ajuns la constatarea că, _după căderea
~sub "ţăîciTfir^îgariajâe apus nu s-a mai practicat această redacţie^
ci s-a folo^t_sJavona^e_j^dacţj£_^b^JA.ceasta înseamnă că «manu-
scrisele slave din epoca maximei înfloriri a culturii române în limba
slavonă, adică în secolele XV²XVI, aproape fără excepţie scrise în
medio-bulgară, urmînd ortografia eftimiană, sînt produsul direct al
 P E R I O A D A A T R E I A ( S E C O L E L E X I V ² X V I I I)

irilor români şi nu au venit din altă parte» (ZI. Iufu). Anumite

laritaţi paleografice (forma literelor, mărimea şi lăţimea lor,
jntele iniţialelor) sau chiar lexicale şi gramaticale, care se
se numai în ţările noastre, uşurează identificarea manuscrise-
liate la noi în redacţia medio-bulgară.
te greu de precizat numărul manuscriselor slavo-române păs-
>înă azi. După ultimele evaluări, numărul manuscriselor slave
,te azi în ţară s-ar ridica la 2000 (în Biblioteca Academiei sînt
e 800). Sute de alte manuscrise slavone scrise la noi sînt răs-
. în marile biblioteci şi muzee din Moscova, Petersburg, Sofia,
e Athos şi chiar în Apusul Europei (Viena, Miinchen, Oxford
i Biblioteca Naţională Chirii şi Metodie din Sofia, cea mai mare
i manuscriselor slavone de redacţie medio-bulgară provin din
omâneşti.
curgerea veacurilor, numeroase manuscrise slavo-române au
din cauza diferitelor calamităţi care s-aia abătut asupra mînăs-
loastre (incendii, jefuiri, năvăliri de oşti străine), prin însuşirea
călugării străini aflaţi în mînăstirile noastre, prin aşezarea de
:rise pe pieptul vlădicilor la îngropare etc.
muscrisele slave aflate azi în bibliotecile româneşti se pot îm-
î două grupe : interne, adică scrise pe teritoriul ţării noastre,
rne sau străine, deci scrise în ţările slave : Bulgaria, Serbia,
Jcraina, Polonia sau la Muntele Athos şi chiar la Constantinopol.
i au ajuns la noi pe diferite căi, ca rezultat al circulaţiei
riselor slavone în ţările care foloseau această limbă în cult, în
3 XIV²XVII. O bună parte din ele au fost aduse de unii că-
bulgari refugiaţi în ţările noastre, mai ales în Moldova, după
i taratelor de la Tîrnovo (1393) şi Vidin (1396) sub turci. Ma-
île de redacfie sîrbă păstrate în bibliotecile româneşti au fost
ie la Athos sau din Bulgaria. Cele de redacţie rusă aparţin mai
:olului al XVIII-lea şi începutul celui de al XlX-lea, cînd au
stareţul Paisie de la Neamţ şi ucenicii lui.
Dă părerea slavistului ZI. Iufu, un număr de manuscrise slavone
>st adus la Moldoviţa (azi sînt la Dragomirna), ia cererea lui
iru cel Bun, din mînăstirea Studion din Constantinopol. Această
re a fost un centru însemnat de caligrafiere de manuscrise
în noua ortografie impusă de patriarhul Eftimie al Tîrnovei,
?i sprijinind pe copiştii de la Studion. Aici s-ar fi alcătuit ²
itul secolului al XlV-lea ² o mare colecţie de scrieri aghio-
Şi omiletice formate din 8 sau 10 volume (sbornice), în care
 LITERATURA BISERICEASCA IN ŢĂRILE ROMANE, SEC. XIV²XV 417

au intrat traduceri slave din literatura patristică, precum şi o parte

din literatura originală sud-slavă. Manuscrisele de la Studion, aduse
la Moldoviţa, din care se păstrează şase, ar fi servit ca prototipuri
ale literaturii slavo-române în secolul al XV-lea. Manuscrisele copiate
la noi în secolele anterioare (XII²XIV) vor fi avut ca modele alte
manuscrise slave sud-dunărene (de la Muntele Athos, Tîrnovo ş.a.).
Acelaşi cercetător susţinea că în cursul secolului al XV-lea, cărtu-
rarii moldoveni au transpus felurite cărţi de cult şi de învăţătură,
² scrise de cărturari sîrbi şi bulgari la Muntele Athos în redacţie
sîrbă ², în noua ortografie a redacţiei medio-bulgare. In felul acesta,
cărţile respective au fost incluse în circuitul cărţilor de cult şi de
învăţătură slavo-române de redacţie medio-bulgară, singura folosită
de români.
Manuscrisele erau lucrate pe pergament sau pe hîrtie, procurate
de la fabricile din Veneţia, Silezia, iar mai tîrziu de la Braşov. Chel-
tuielile pentru procurarea materialului erau suportate de domnii ţării,
de vlădici, de unii egumeni sau mari dregători. Copierea se făcea în
mînăstiri, de către călugării cărturari de atunci, şi uneori în /afara
mînăstirilor, de anumiţi «dieci» sau «grămătici». Unii copişti şi-au
însemnat numele pe foile manuscriselor, cei mai mulţi însă, mai ales
călugării, n-au lăsat nici o însemnare.
Manuscrisele slavo-române prezintă nu numai o valoare istorică,
ci şi una artistică. De o valoare excepţională sînt îndeosebi miniatu-
rile care reprezintă pe cei patru evanghelişti, scene din viaţa Mîntui-
torului, uneori chipul domnitorului ţării sau al mitropoliţilor care au
solicitat lucrarea respectivă. Un farmec deosebit îl dădeau şi frontis-
piciile de la începutul capitolelor, care se pot împărţi în trei grupe :
geometrice (linii împletite în formă de cercuri, romburi, dreptun-
ghiuri), florale (lujeri, lalele, garoafe, crini şi alte flori stilizate) şi
zoomorfe (păsări şi animale reale sau fantastice, vulturi, păuni, corbi
cu crucea în cioc, stema Ţării Româneşti, lei, urşi, balauri înaripaţi
ş.a.). De o deosebită varietate erau şi ornamentele iniţialelor (linii
şi spirale care se întretăiau în forme de vrejuri sau de petale, ori
păsări şi* animale între linii etc). Aceste modele au venit din Bizanţ.
La rîndul lor, minunatele motive decorative româneşti au influenţat
şi manuscrisele ruseşti de mai tîrziu.
Y  
  

     
  

 Unii învăţaţi
români şi străini şi-au exprimat părerea că două dintre cele mai vechi
texte slave ² Savina Kniga şi Codex Suprasliensis ² au fost scrise
pe teritoriul ţării noastre în secolul al Xl-lea, după unii chiar în

27 ² Istoria B.O.R.
 al X-lea. Prima a fost denumită aşa după cîteva însemnări
în care este menţionat ian «popa Sava». Este un Evangheliar
foi, scris pe piele, păstrat azi în Muzeul istoric din Moscova.
ea manuscris, Codex Suprasliensis sau Suprasliskaia rukopisi,
lenumit astfel datorită faptului că s-a descoperit în mînăstirea
în apropiere de Bialystok (în Polonia). Este un miscelaneu,
de foi, scris pe piele, din care o parte se păstrează în Lenin-
ta în Varşovia, alta în Liubliana. Prezentăm aceasta doar ca o
litate.
cetătorii români Nicolae şi Nicolae N. Smochină au dovedit
slav 682 din Biblioteca Academiei a fost scris de un român în
; XI²XII. Este un fragment ² cu numai două foi ² dintr-o
; cult în care se cuprind condace, tropare, prochimene, peasne,
; şi evanghelii.
alt cercetător (Chirii Pistrui) a descoperit un Triod ² Penti-
în Biblioteca Arhiepiscopiei Sibiului, considerînd că s-a scris
t er it or iul ţ arii noa str e în pri ma jumăt ate a s ec olului a l
i. Există şi alte numeroase manuscrise care datează din seco-
XlII-lea scrise, după părerea unor cercetători, tot în ţările
. Aşa sînt: un Tetraevanghel (la Putna), un alt Tetiaevanghel
Bibi. Acad.), un Apostol (Ms. 20) scris de un diac Ştefan, Oc-
is -ie la Caransebeş (a doua jumătate a secolului XIII, Ms. 450),
gmente dintr-un Tetraevangheliar descoperit la Rîşnov-Braşov
XIII sau XIV, Ms. 613) ş.a.
mărul manuscriselor slave a crescut apoi în secolul al XlV-lea :
ii bisericii Sfîntul Nicolae din Şcheii Braşovului (Ms. 313 Bibi.
un fragment din Vechiul Testament găsit la Rîşnov (Ms. 677
:ad.),un Tipic (azi la Ujgorod ² U.R.S.S.) ş.a. este manuscris e
slave, copiate şi difuzate în ţările noastre ilele XIII²XIV,
infirmă vechea părere a istoriografiei noas-trivit căreia
cultura româ nă în limba slavonă în s ecolele VI ar fi o
simplă continuatoare a culturii bulgare de limbă sla-a
cărturarii bulgari refugiaţi în nordul Dunării după căderea
!
vTiiI\Urlc. Unul dintre cei mai activi şi mai originali copişti de
nse 'slave din vechea noastră cultură a fost ieromonahul Gavriil
Lăstirea Neamţ. Făcea parte dintr-o familie boierească, tatăl său
indu-se la Neamţ, sub numele de Paisie (de aceea îşi spunea
Vavriil, fiul iui Paisie Uric). Activitatea lui s-a desfăşurat la
rea Neamţ între anii 1413 şi 1449. Numărul manuscriselor sigure
 LITERATURA BISERICEASCA ÎN ŢĂRILE ROMANE, SEC. XIV²XV 419

care au rămas de la el se ridică la 13, aproape toate fiind datate şi

semnate, la care se mai adaugă cîteva, a căror paternitate e discuta-
bilă. Dintre acestea, amintim pe primul loc Tetraevanghelul copiat
în 1429, la cererea doamnei Mălina, soţia lui Alexandru cel Bun, cu
text paralel, slavon şi grecesc, împodobit cu minunate frontispicii şi
cu miniaturi, care reprezintă pe evanghelişti; se păstrează azi în
Biblioteca Bodleiana din Oxford. Un alt Tetraevanghel, fără miniaturi,
a fost copiat în 1436 pentru mînăstirea Neamţ ,‡ are o ferecătură de
argint lucrată la cererea şi cu cheltuiala castelanului de Haţeg I.aţcu
Cânde din Rîu de Mori, în 1448 (azi în Muzeul de Artă al României). Tot
de Vavriil au fost copiate trei Mineie (probabil au fost copiate toate
12, dar nu s-au păstrat), Omiliile Sf. Grigorie de Nazianz cu comenta-
riile lui Ni chita al Heracleei (1424), un Sbornic cu 16 Cuvîntări ale
Sf. Vrigorie de Nazianz şi Scara Sf. Ioan Sinaitul (1413, azi în Moscova),
un alt Sbornic, ce cuprinde Cuvîntări ale Sf. Ioan Vură de Aur şi alte
texte patristice (nedatat), două Sbornice cu vieţi de sfinţi şi cuvîntări
(1439 ² în care e inclusă şi Viaţa Sf. Ioan cel Nou ² şi 1441), Măr-
găritarele Sf. Ioan Gură de Aur (1443), Cuvîntările ascetice ale Sf.
Vasile cel Mare (1444), Scara Sf. Ioan Sinaitul (1446) etc. Majoritatea se
păstrează azi în Biblioteca Academiei Române.
Vavriil Uric, cărturar şi artist de excepţie, a creat o adevărată
şcoală de copişti, care a cunoscut o mare înflorire în timpul lui Ştefan
cel Mare şi care a influenţat şi stilul manuscriselor ruseşti.
Copişti şi manuscrise din timpul lui Ştefan cel Mare. Dintre copiştii
care au activat în această perioadă în Moldova vom consemna, în
primul rînd, pe cei care au caligrafiat cărţi liturgice. O menţiune spe-
cială trebuie să facem asupra ieromonahului Nicgdirn de la Putna.
In 1467, copia un Minei pe luna aprilie, pe seama mînăstirii Putna (azi
în Moscova), iar în 1473 un Tetraevanghel pentru mînăstirea Humor
(azi în Muzeul de Istorie al României), cea mai de seamă operă cali-
grafică-miniaturistică din epoca lui Ştefan cel Mare. Este scris pe
pergament cu frontispicii şi chenare bogate, cu icoanele celor patru
evanghelişti. Tetraevanghelul este renumit mai ales pentru portretul
policrom al lui Ştefan cel Mare, în genunchi, oferind Evanghelia Sfintei
Fecioare Măria, aşezată pe tron, cu pruncul Iisus în braţe. Domnitorul,
cu plete blonde şi ochi albaştri, este îmbrăcat într-o tunică de brocart
roşu deschis, cu palmete de aur. Fondul este jumătate de aur, jumătate
verde deschis, chenarul negru cu flori roşii.
Un alt caligraf şi miniaturist de seamă de la Putna a fost monahul
Casian, care a scris un Minei pe august, unul pe noiembrie, probabil
 ± ÷    O  O  O    €  O    ` €    @ ¢  ¢ €              ‘

>e octombrie (azi toate în mînăstire) şi o Psaltire (1470, azi în

burg). Tot la Putna monahul Paladie copia un Tetraevanghel -
1489), foarte izbutit din punct de vedere artistic şi un Liturghiei
32, azi la Cluj), ieromonahul Spiridon, un Tetraevanghel (1502),
Dbit cu numeroase miniaturi şi frontispicii, iniţiale înflorate etc,
ui Paisie, un Minei pe martie (1504, pentru mînăstirea Dobrovăţ).
mai_jie__seamă caligraf a fost diaconul
T P â h h l ^ îîîîî
r Măn§£§£îL. -A- copiat mai ales TetPaevâhghele pentru ^tîîorîîîe""'
3 fan Vodă şi ale familiei sale: biserica Precista din Bacău, i
lui Alexandru, fiul lui Ştefan (1491), Zografu (1492), Moldoviţa
azi toate trei în Muzeul istoric din Moscova, biserica Adormirea
Domnului din Hotin (1493, azi în Biblioteca de Stat din Miinchen),
abite cu frontispicii şi miniaturi reprezentînd pe evanghelişti, un
JI din 1500, azi în Biblioteca Academiei (unii cercetători îi mai
e un Tetraevanghel, aflat azi la Academie, Ms. 10). Probabil este
: cu acel Toader, fiul preotului Vavriil, care a copiat un Tetra-
hel, la Suceava, în 1493, la dorinţa doamnei Măria Voichiţa, care
ruit apoi mînăstirii de la Pătrăuţi (în 1900 era la Fîntîna Albă,
i nu se ştie unde se află).
i lîngă aceştis, se pot aminti şi alte nume de copişti: ieromonahul
fiie de la Neamţ (un Minei pe ianuarie, azi în Moscova), monahul
de, de la Voroneţ (un Tetraevanghel, 1490, azi în Moscova), mo-
Filip (un Tetraevanghel pentru mînăstirea Zografu, 1502, azi în
eca de stat din Viena), preotul Ignaţie din Coţmani (un Minei pe
srie, 1504, scris la cererea episcopului Ioanichie al Rădăuţilor),
Mircea (un Apostol, 1463, azi la mînăstirea Hilandar), diacul
un Minei pe februarie, 1492, cerut de logofătul Ioan Tăutu, azi în
grămăticul Dimitrie (două Mineie pentru Dobrovăţ şi un frumos
vanghel, în 1512, împodobit cu miniaturi, frontispicii şi iniţiale),
Fedca, diacul Trif ş.a. Probabil logofătul Ion Tăutu a copiat o
e, ajunsă la Muncaci, şi un Liturghier, azi la mînăstirea Neamţ.
mînăstirea Moldoviţa se cunoaşte numele copistului Anastasie
nul, care a copiat un Minei pe ianuarie, în anul 1466. Deşi ne-
te, totuşi lui îi aparţin alte cinci Mineie. Alte cîteva manuscrise
Moldoviţa, nesemnate, aparţin tot secolului al XV-lea (azi se
ază la Dragomirna un număr de 44 de manuscrise provenite de
Idoviţa, numărul total al manuscriselor slave de la Dragomirna
e 167).
i centru de caligrafiere va fi fost şi mînăstirea Bistriţa, ctitoria
exandru cel Bun, în care s-a scris Pomelnicul de la Bistriţa,
 L 1 T J S K A T U H A H I S E K 1 C E A S C A I N Ţ Ă R I L E R O M A N E, SEC. XIV ² X V 421

început în 1407, continuînd pînă în 1552 (Ms. 78 Bibi. Acad). Cuprinde

numele domnilor Moldovei şi ale membrilor familiilor lor, ale unor
mari cneji ai Moscovei cu membrii familiilor, numele mitropoliţilor
Moldovei, ale egumenilor şi ale unor călugări de la Bistriţa, ale unor
mari boieri etc.
Dar în afara acestor cărţi de slujbă, în timpul lui Ştefan cel Mare
au fost copiate o seamă de scrieri patristice şi postpatristice, care au
avut o circulaţie foarte largă. Am amintit mai sus operele patristice
copiate de Vavriil fiul lui Paisie Uric la mînăstirea Neamţ, în prima
jumătate a secolului al XV-lea. In 1470, un monah Chiriac copia, la
Putna, un Sbornic, cuprinzînd 32 de cuvîntări pentru perioada Triodu-
lui, cele mai multe după Sfîntul Ioan Vură de Aur, altele după Sfîntul ‡
Vasile cel Mare, Sfîntul Efrem Şirul, patriarhul Calist al Constantino-
polului ş.a. Tot lui i se atribuie un alt manuscris, format din două
părţi : prima cuprinzînd Viaţa Sfîntului Ioan Vură de Aur ² scrisă
de Vheorghe, patriarhul Alexandriei ² şi cîteva din cuvîntările sale,
iar partea a doua, cuvîntările sale la Veneză.
Tot la Putna, monahul Vasile copia Leastviţa Sîlntului Ioan Scă-
rarul, ieromonahul Jacob copia un Sbornic, cu o serie de cuvîntări,
învăţături şi vieţi de sfinţi, în legătură cu sărbătorile din lunile aprilie,
mai şi iunie, după Sfîntul Ioan Vură de Aur, Sfîntul Chirii al Alexandriei
si alţi părinţi şi scriitori bisericeşti. Un Sbornic cu un conţinut ase-
mănător, pentru luna decembrie, putea aparţine aceluiaşi Iacob. între
altele, cuprinde 14 cuvîntări la Naşterea Domnului, ale marilor Părinţi
bisericeşti. Nu este exclus ca la Putna să se fi scris un ciclu întreg de
Sbornice (proloage) pentru întreg anul bisericesc. Tot la Putna s-au
copiat ² în timpul lui Ştefan cel Mare ² un manuscris cu 101 Cuvinte
de Învăţătură ale Slîntului Efrem Şirul şi un altul cu 209 Cuvinte ale
aceluiaşi Părinte, un Sbornic cu felurite învăţături ascetice luate din
diferiţi scriitori bisericeşti (intitulat însă : Învăţăturile părintelui Doro-
tei). Notăm că învăţăturile pustniceşti ale părintelui Dorotei se păs-
trează într-un manuscris de la Academie, provenit de la Neamţ, din
aceeaşi perioadă, şi în altul, aflat în Muzeul istoric din Moscova, scris
în 1475 din dispoziţia domnitorului, pentru mînăstirea Zografu, de
copistul Petru.
Alte numeroase opere patristice au fost copiate la mînăstirea
Neamţ. De pildă : Cuvîntările Sîlntului Grigorie Teologul (Ms. 141 şi
142), Leastviţa Slîntului Ioan Scărarul (Ms. 143 şi 292), Cuvîntârile
Sfîntului Ioan Gură de Aur (Ms. 148), mai multe Sbornice, cuprinzînd
felurite cuvîntări bisericeşti, după mari Părinţi ai Bisericii (Ms. 150,
 PERIOADA A TKE1A (SJ£UUL,£;L,.h; XIV²XVIII)

2, 153, 154), lucrări ale Sfinţilor Părinţi şi ale marilor asceţi

9, 160, 161), texte din Vechiul Testament (Ms. 141, toate în
ca Academiei ş.a.).
la Neamţ, ieromonahul Ghervasie copia Sintagma lui Matei
es, în 1472 (tot el copiase o parte din Vechiul Testament în
îanuscris aflat azi la Moscova). A doua copie a Sintagmei a
ieromonahul Iacob de la Putna, în 1475 (azi în Bibi. Lenin din
a), iar în 1495, grămăticul Damian făcea o altă copie (aflată
Petersbunj, biblioteca Saltîkov-Scedrin). Sintagma din 1472 cu-
fel urit e ca noane al e Si n oa del or ecu m eni ce şi al e S fi nţil or
şi unele legiuiri bisericeşti bizantine, aşezate în ordine alfa-
[24 de capitole), avînd la urmă un scurt vocabular latino-slav,
explicarea unor termeni latini folosiţi în pravile, afară de acestea,
în mînăstirile Moldovei s-au copiat şi unele teologice polemice,
cum este Ms. 296 din Biblioteca Academiei, Lp rinde lucrări al e
unor Sfinţi Părinţi şi scriitori patristici de ere a marilor erezii
din primele veacuri creştine (Sfîntul Ata-espre Sfîntul Duh,
altele împotriva nestorienilor, monofiziţilor, liţilor şi
iconoclaştilor). N-ar fi exclus ca aceste lucrări să fi duse din
greceşte în slavoneşte, în Moldova. Tot aici s-a copiat, t timp,
cunoscutul roman popular Varlaam şi Ioasaf (Ms. 132 ca-jemiei).
ele man uscrise s-au copiat în afara hotarelor ţării, dar pentru
r
a. De pildă, diferite comentarii ale Sfinţilor Părinţi şi scriitori
:şti la C art ea I ov au fost cop iat e la mî n ăsti rea Zo gr afu , de
n, ucenicul mitropolitului Teoctist I, din dispoziţia mitropolitu-
orghe, în 1503. Menţionăm că majoritatea manuscriselor copiate
ui lui Ştefan cel Mare au fost cerute de însuşi marele domnitor
ctitoriile sale.

    
 

   Numărul lor este mult redus
>rt cu al celor din Moldova. Dintre manuscrisele muntene con-
i un Pe n ti co st a l di n p ri ma j u mă t at e a s ecol ul u i al XV - l ea,
na lui Matei Vlastares, copiată în 1452 la Tîrgovişte de grămă-
ragomir, la cererea domnitorului Vladislav II, Tetraevanghelul
lui Furcă din 1470 (ultimele trei se găsesc azi în Leningrad),
manuscrise slavone copiate în Ţara Român ească în secolul al
se găsesc acum la Biblioteca Academiei : Leastviţa Stînîului
cărărui şi învăţături ale marilor asceţi (Ms. 68), Cuvintări ale
r
inţi Părinţi pentru ciclul Triodului (Ms. 73), un Miscelaneu (rîn-
călugăriei, a înmormîntării călugărilor, diferite rugăciuni, Ms.
 LIT ER A T UR A BIS ERI CEA S C A I N Ţ ĂR ILE R O M A N E, SEC. X IV ² XV 423

238), diferite Mineie şi alte cărţi de slujbă. Multe din aceste manuscrise
provin de la mînăstirea Bistriţa, ctitoria Craioveştilor, unde se pare
că a luat naştere o «şcoală» de caligrafiere a manuscriselor, în genul
celor din Moldova (Alexandru Odobescu descoperise aici, în secolul
trecut, zeci de manuscrise greceşti, slavone şi româneşti, la care se
adaugă sute de tipărituri).
Caligrafierea de manuscrise liturgice şi teologice presupune şi exis-
tenţa unor şcoli în marile mînăstiri din Moldova şi Ţara Românească,
în vederea pregătirii de noi copişti. Desigur, astfel de şcoli vor fi
existat la Neamţ, Putna, Moldoviţa, Voroneţ, Bistriţa Moldovei, Cozia,
Bistriţa Olteniei, în care s-a continuat activitatea de caligrafiere şi în
secolele următoare. în aceste şcoli se învăţa nu numai scrisul, ci şi
limba slavă, probabil, greaca şi, desigur, teologia. Dascălii acestor şcoli
erau înşişi călugării caligrafi sau alţi vieţuitori cu mai multă învăţă-
tură. Probabil termenul de «nastavnic» întîlnit în unele documente slavo-
române designa un astfel de dascăl mînăstiresc.
Pe lîngă acestea, existau alte şcoli, «voievodale», în capitala ţării,
în care se pregăteau diecii pentru cancelaria domnească. La acestea
erau angajaţi alţi cărturari ai vremii, din mediul laic, cunoscuţi sub
numele de «grămătici». Un astfel de profesor va fi fost Moise (Moişă),
Filozoful de la Suceava, în timpul lui Alexandru cel Bun.
Copierea atîtor manuscrise a dus şi la înjghebarea unor biblioteci,
la Neamţ şi la Putna, unde s-a desfăşurat o prodigioasă activitate de
caligrafiere, la Moldoviţa, unde au fost aduse manuscrise de la mî-
năstirea Studion din Constantinopol şi în alte părţi.

   
   
   Au fost descoperite
aproximativ 150 de manuscrise slave din secolele XIII²XVII scrise în
teritoriile intracarpatice. Triodul-Penticostar de la Sibiu ² menţionat
mai sus ² a fost scris, poate, chiar în Transilvania. S-au depistat o
serie de alte manuscrise slave din secolul al XV-lea şi mai ales din al
XVI-lea, scrise în Transilvania. De pildă, un Telmevanghel, scris
probabil de un diac de ţară, un Liturghier, o Psaltire, scrisă în Banat
de un copist moldovean, Proloage (Vieţile sfinţilor) pe septembrie şi
octombrie, scrise tot în Banat, toate în Biblioteca Academiei, Filiala
Cluj. Alte manuscrise provin din Moldova, constituind o mărturie a
neîntreruptelor legături culturale-bisericeşti dintre cele trei ţări
româneşti.
Desigur, mînăstirile Rîmeţ, Peri, Prislop, Feleac, Vad, Veoagiu vor
fi avut manuscrise liturgice slavone pentru nevoile lor cultice. Con-
siderăm că Tetraevanghelul Sf. Nicodim din 1404²1405 în slavona de
 O    €  @ 

;ţie medio-sîrbă a fost copiat la mînăstirea Prislop. Mînăstirea

i Feleac avea un Tetraevanghel, copiat în 1488, cu o ferecătură
rgint lucrată la cererea lui Isac, vistiernicul lui Ştefan cel Mare
)ăstrează numai ferecătură), şi un Liturghier, copiat în 1481, cu
ispicii şi iniţiale înflorate în culori sobre (azi în Biblioteca Cen-
a Universităţii din Cluj). în orice caz, studierea depozitelor de
iscrise slavone din Transilvania şi Banat este abia la început, încît
; putem face încă o imagine clară asupra răspîndirii limbii şi lite-
ii slavone în aceste părţi.
Jn centru cultural slavon de mare însemnătate a fost mînăstirea ş-
Bodrog, în apropierea Aradului, unde s-au găsit 24 de manu->
(17 din ele sînt azi în Biblioteca Episcopiei Aradului). Majori-sînt
cărţi de cult şi aparţin secolului al XVI-lea . Unele sînt Î în
slavona de redacţie sîrbească, la Muntele Athos sau la unele itiri
sîrbeşti, de unde au fost aduse de unii călugări la Bodrog. Î
sînt în redacţie medio-bulgară. De un interes deosebit este copia
îcanonului cneazului Vladimir al Volîniei (1271²1288), alcătuit
ui 1286. După părerea cercetătorilor, această copie (azi în Bi-
ca Episcopiei Aradului) a fost transpusă în secolul ai XV-lea de
rturar român din vechea redacţie rusă într-una bulgară, probabil
ntele Athos.
Ite manuscrise slavone se păstrează în Biblioteca bisericii Sfîntul
ie din Şcheii Braşovului, în Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a
irniei şi în alte părţi.
ucrări teologice originale. în afară de aceste copii de cărţi litur-
ii de lucrări teologice patristice şi postpatristice, venite la noi
ilieră slavă sud-dunăreană, în ţările noastre a luat naştere şi
ratură teologică originală, proprie românească, scrisă de teologi
i pentru nevoile Bisericii româneşti. Se înţelege că la baza ei
n cărţile Sfintei Scripturi şi teologia Sfinţilor Părinţi ai Bisericii
ene.
stfel, Sfîntul Nicodim de la Tismana ² în afară de Tetraevanghe-
)iat în 1404²1405 ² este autorul a două scrisori adresate patriar-
Eftimie al Tîrnovei. Cunoaştem numai răspunsul patriarhului, din
esprindem că Nicodim îi ceruse lămuriri în unele probleme dog-
1
Şi morale (despre îngeri şi despre viaţa morală a celor ce se
eau pentru hirotonie).
altă lucrare originală din Ţara Românească se datorează moţi
Filotei de la Cozia, fostul sfetnic al lui Mircea cel Bătrîn, lo-l
Filos. El este autorul aşa numitelor «pripeale», scurte texte
 LITERATURA BISERICEASCA IN TARILE ROMANE, SEC. XIV²XV 423

imnografice, care se cîntă cu stihuri din «psalmii aleşi», la polieleu]

sărbătorilor împărăteşti, ale Maicii Domnului şi ale unor sfinţi (psalmii
aleşi sînt grupări de psalmi, selecţionaţi de scriitorul bizantin Nichifor
Vlemides din sec. XIII, iar polieleul este cîntarea solemnă a psalmilor
134²135). începînd cu secolul al XV-lea, în Bisericile de limbă slavă
şi în cea românească, la privegherea de la praznicele împărăteşti, ale
Născătoarei şi ale sfinţilor mai însemnaţi s-au adăugat şi cîte un «psalmi
ales» şi cîte o «pripeală», alcătuită de Filotei monahul. In Bisericile!
slave «pripealele» au dispărut către sfîrşitul secolului al XVH-lea,
probabil în urma cunoscutei reforme a cărţilor liturgice făcută de pa-
triarhul Nicon al Moscovei. In Biserica Ortodoxă Română ele se cîntă
pînă azi. Pripealele au fost tipărite pentru prima oară în slavoneşte
la Veneţia, în 1536, de cunoscutul tipograf Bojidar Vukovici, a doua
oară, tot la Veneţia, în 1547, iar a treia oară, la Sebeş (jud. Alba), în
Sbornicul imprimat acolo de diaconul Coresi, în anul 1580. In româ-
neşte au apărut pentru prima oară în Psaltirea de la Buzău din 1703,
continuînd apoi cu alte ediţii ale Psaltirii sau ale Catavasierului (Rîm-
nic, Blaj etc). Au circulat şi în numeroase copii în manuscris, cea
mai veche fiind din 1437, realizată în Moldova.
In Moldova, prima scriere originală cunoscută a fost Mucenicia
Sfîntului şi slăvitului mucenic Ioan cel Nou care a fost chinuit în Ce-
tatea Albă, redactată în slavona de redacţie medio-bulgară. Este vorba
de un negustor originar din Trebizonda (Trapezunt) din Asia Mică,
centrul imperiului cu acelaşi nume şi port la Marea Neagră, ajuns ²
pe corabia unui italian ² în «Cetatea Albă», stăpînita pe atunci de
tătari. S-a crezut că este vorba de Cetatea Albă de la gurile Nistrului,
dar mai nou s-a emis ipoteza că ar fi vorba de o localitate cu acelaşi
nume, lîngă strîmtoarea şi oraşul Kerci, în Crimeea. In urma intrigilor
acelui italian, Ioan a fost judecat de cîrmuitorul tătar al cetăţii, chi-
nuit şi apoi ucis pentru că n-a voit să abjure credinţa ortodoxă. Pe lîn-
gă aceste elemente aghiografice, lucrarea cuprinde şi o scurtă descriere
a cetăţii şi a scaunului de judecată al «ighemonului tătar», iar la sfîrşit
descrie pe larg aducerea moaştelor sfîntului Ioan zis «cel Nou» în
cetatea de scaun a Moldovei, la Suceava, precum şi întîmpinarea lor
de către Alexandru cel Bun, de clerul şi dregătorii săi.
Mult timp s-a acreditat în istoriografia românească părerea că
această lucrare ar fi fost scrisă de învăţatul Vrigorie Ţamblac (după
unii «vlah» din Tîrnovo), în anul 1402, la Suceava. Cercetările mai noi
au arătat că autorul este un «Vrigorie monah şi presbiter în marea
Biserică a Moldovlahiei», deci un român. S-a dovedit, de asemenea, că


 P E R IO A D A A T K 1S I A ( S > B U U , L i liJ - . E 2 i. lV - 2 i.V lL H

sfîntului au fost aduse din Cetatea Albă la Suceava în anul

nu în anul 1402, cum s-a crezut mult timp). Încă de atunci
)an cel Nou a început să fie socotit ca un adevărat «patron»
;itor al Moldovei.
2 sfîrşitul secolului al XV-lea, consemnăm o nouă lucrare ori-
L Moldova : scrisoarea episcopului Vasile al Romanului către
tul Vherontie al Moscovei, din 1484, în care lămurea o pro-
urgică privitoare la înconjurarea sfintei mese şi a bisericii la

î c 1 u z i i: Primele manuscrise slave de pe teritoriul patriei

e au iost realizate încă din secolele XII²XIII. Prin interme-
nor traduceri sud-slave, au pătruns la noi aproape toate crea-
:pirituale ale Bizanţului: lucrări teologice, istorice, juridice,
jiafice, populare. O serie de lucrări au fost traduse din gre-
In slavoneşte chiar In mînăstirile noastre de cărturari români,
rea de copiere de manuscrise slavone a ajuns la apogeu în
ii al XV-lea, în Moldova, unde au luat naştere adevărate şcoli
ieşti de miniatură şi caligrafiere, reprezentate prin Gavriil
ieromonahul Nicodim, Teodor Mărişescu şi alţii. Se pot men-
şi citeva lucrări originale, tot în slavoneşte, între care,
ilele monahului Filotei ² în Ţara Românească şi Viaţa Sfîn-
.oan cel Nou în Moldova. ‡"**


BI BLIOV RAFIE

t u r a s l a v o n ă în ţ ă r i l e r o m â n e : IOAN BOVDAN, Scrieri alese.

nnt înainte de Emil Petrovici, Ediţie îngrijită, studiu şi note de V. Mihăilă,
1968; ILIE BĂRBULESCU, Curentele literare la români în perioada sla-i cultural,
Bucureşti, 1928; ECATERINA PISCUPESCU, Literatura slavă palele Române în
veacul al XV-lea. După manuscrisele slave din Biblio-iemiei Române,
Bucureşti, 1939, 135 p. + IX pi. (şi recenzia lui P. P.
1, în R.I.R., IX, 1939, p. 327²335) ; EMIL TURDEANU, Miniatura bulgară
turile miniaturii româneşti, în «Buletinul Institutului Român din Sofia»,
2, Bucureşti, 1942, p. 395²452 + XI pi.; EMIL TURDEANU, Opera patriar-
mie al Tîrnovei (1375²1393) în literatura slavo-română, Bucureşti, 1947,
pi. (Extras din «Cercetări Literare», VI); EMILE TURDEANU, La litterature
‡d Xl V-e siecle et sa ditfusi on dans Ies Pays Roumains, Paris, 1947, 3 f. +
8 p.; DAMIAN P. BOVDAN, Din paleograiia slavo-română, în voi. Docu-
vind istoria României. Introducere, I, Bucureşti, 1956, p. 79²168 (şi extras);
JRDEANU, Les Principautes Roumaines et Ies Slaves du Sud: Rapports
et religieux, Miin chen, 1959, 14 p. (şi în voi. Et ud es de l itterature rou-
d ecrits slaves et grecs des Principautes roumaines, Leirien, 1985, p. 1²14);
Despre prototipurile literaturii slavo-românc din secolul al XV-lea în
XV, 1963, nr. 7²8, p. 511²535; I. IUFU, Mînăstirea Moldoviţa centru
mportant din perioada culturii române în limba slavonă (sec. XV²XVIII), . an.
XXXIX, 1963, nr. 7²8, p. 428²455; DAMIAN P. BOVDAN, La mise
des ionds des manuscrits et des documents slaves de la Bibli otheque de
 a tu . A iv

VAca d e mie d e R. S. R., In R. R. H. , t . VII, 1 968, nr . 4, p. 5 87²6 12 ; IO AN I UF U

şi ZLATCA &Colecţia Studion, în B.O.R., an. LXXXVII, 1969, nr. 7²8, p. 817² «35 j P.
P. PANAITESCU, Contribuţii la istoria culturii româneşti, Bucureşti, 1971, XVI +
638 p. (îndeosebi primele şase studii) ; V. MIHĂILĂ, Contribuţii l a istoria culturii şi
literaturii române vechi, Bucureşti, 1973, 414 p.; DAMIAN P. BOVDAN, Paleografia
româno-slavi, Bucureşti, 1978, 391 p. (text) + 100 p. (album); NESTOR VORNICESCU,
Scrieri patristice în Biserica Ortodoxă Română p'mă în sec. XVII, Craiova, 1983, 448
p. (şi voi. Pri mele scrieri patristi ce în literatura noastră, sec. IV²XVI, Craiova,
1984, 638 p.).
M a n u s c r i s e l e l u i V a v r i i l Ur i c ': I. BIANU, Documente de artă românească
din manuscripte vechi, fasc. I, Evanghelia slavo-greacă scrisă în mînăs-tirea
Neamţului din Moldova de Gavriil monahul l a 1429, Bucureşt i, 1922; E.
TURDEANU, Les lettres slaves en Moldavie: le moine Gabriel du monastere de Neamţu
Š„ «Revue des Etudes Slaves», XXVII, 1951, p. 267²278 (şi în voi. Etudes de
litterature roumaine et d'ecrits slaves et grecs des Principautes roumaines, Leiden,
1985, p. 86²97); SORIN ULEA, Gavriil Uric, primul artist român cunoscut, în SCIA, t. XI,
1964, nr. 2, p. 235²263; ION RADU MIRCEA, Contribution a la vie et ă l'oeuvre de
Gavrile Uric, în RESEE, t. VI. 1968, nr. 4, p. 573²594; V. MIHĂILÂ,
Manuscrisele Iui Gavriil Uric de la Neamţ şi însemnătatea lor iilologică, în voi. Studii
de lingvistică şi filologie, Timişoara, 1981, p. 48²58; SORIN ULEA, Gavriil Uric.
Studiu paleografie, în SCIA, 28, 1981,. p. 35²62.
Ma n u s c r i s e l e d i n t i mp u l l ui Şt e f a n c el Ma r e : A. I. IAŢIMIR-SKI, Manuscrise
slave şi ruseşti în bibliotecile din România, St. Petersburg, 1905, LX -j-965 p. + XXI pi.
(ruseşte); I. BOVDAN, Evangheliil e de la Humor şi Voroneţ din 1473 şi 1550, în
«An. Acad. Rom. », Mem. Sect. Ist., s. II, t. XXIV, m. 16, Bucureşti, 1907, 12 p. + 6
stampe ; EMIL TURDEANU, Manuscrise slave din timpul lui Ştelan cel Mare, în
«Cercetări Literare», V, Bucureşti, 1943, p. 99²240 + XIII p. (şi extras) ; M. BERZA,
Ultimul manuscris miniat din epoca lui Ştelan cel Mare, în SCIA, t. II, 1955, nr. 3²4,
p. 109²131 ; M. BERZA, Miniaturi şi manuscrise, în voi. Repertoriul monumentelor şi
obiectel or de artă din timpul lui Stetan cel Mare, Bucureşti, 1958, p. 359²445 ;
ANTON BALOTĂ, La Hiterature slavo-roumaine ă 1 epoque d'Etienne le Grand, în
«Romanoslavica», I, 1958, p. 210²236; EMILE TURDEANU, L'activite litteraire en
Moldavie ă l'epoque d' Etienne le Grand, 1457²1504, în Revue d es Etudes
Roumaines, V²VI, 1960, p. 21²66 (şi în voi. Etudes de litterature roumaine et
d'ecrits slaves et grecs des Principautes roumaines, Leiden, 1985, p. 113²160;
PAULIN POPESCU, Manuscrise slavono din mînăstirea Putna, în B.O.R., an. LXXX,
1962, nr. 1²2, p. 105²145, şi nr. 7²8, p. 683²711 ; EUVEN STANESCU, Cultura
scrisă moldovenească în vremea lui Ştefan cel Mare, în voi. Cultura moldovenească
în timpul lui Şteian cel Mare. Culegere de studii, Bucureşti, 1964, p. 9²45; EMIL
LĂZĂRESCU, Trei manuscrise moldoveneşti de la Muzeul de artă al R.S.R.
în acelaşi volum (şi extras, 48 p.); M. BERZA, Trei Tetraevanghel e al e Iui Teodor
Mărişescul în Muzeul istoric din Moscova, în acelaşi volu m, p. 589²639 (şi extras,
50 p .) ; M. BERZA, Unde a iost lucrat manuscrisul călugărului Filip din 1502? în
voi. Omagiu lui Petru Constantinescu-Iaşi, Bucureşti, 1965, p. 275²282; SCARLAT
PORCESCU, Activităţi culturale la mînăstirea Neamţ în secolul al XV-lea, în M.M.S.,
an. XXXVIII, 1962, nr. 5²6, p. 477²506; NESTOR VORNICESCU, Scrieri bizantino-
ecleziastice în ţările române (secolele XIV²XV), în M.O., an. XXIII, 1971, nr. 7²8,
p. 479²493; V. POPESCU-VILCEA, Miniatura românească, Bucureşti, 1981, 138 p.
+ 203 ilustraţii color.
A l t e m a n u s c r i s e s l a v e . P. P. PANAITESCU, Manuscrisele slave din
Biblioteca Academiei ll.S.R., voi. I, Bucureşti, 1959, XX + 406 p.; NICOLAE N. SMOCHINĂ
şi N. SMOCHINA, Unul dintre cele mai vechi texte slave scrise de un lomân (sec. XI²XII),
în B.O.R., an. LXXIX, 1961, nr. 11²12, p. 1111²1141; I. IUFU, Manuscrise slave în
bibliotecile din Transilvania şi Banat, în «Romanoslavica», VIII,
1963, p. 451²468; I. IUFU, Mînăstirea Hodoş-Bodrog, un centru de cultură slavonă
în Banat, în M.B., an. XIII, 1963, nr. 5²8, p .229²261 ; ZLATCA IUFU, Manuscrisele
slave din biblioteca şi muzeul mînăstirii Dragomirna, în «Romanoslavica», XIII,
1566, p. 189²202; ION RADU MIRCEA, Ce/ mai vechi manuscris miniat din Ţara
Românească .- Tetraevanghelul popii Nicodim (1404²1405), în «Romanoslavica», XIII,
 ±÷OaOO÷O`÷Y@`ƒ O 

‡221 ‡ CHIRIL PISTRUI, Unul din cele mai vechi manuscrise sl ave din
în S.T., an. XXII, 1970, nr. 3²4, p. 212²229. (Triodul Penticostar de
IIRIL PISTRUI, Manuscrisele slave din Biblioteca Episcopiei Aradului,
XXII 1972, nr. 1²3, p. 83²94; CHIRIL PISTRUI, Manuscrise slave în
Biblioteca Academiei R.S.R., Filiala Cluj, în B.O.R., an. XC, 1972,
1088 _ 1103; CHIRIL PISTRUI, 101 manuscrise în Transilvania, sec. XI7²
R an XCIX, 1981, nr. 1²2, p. 123²130 şi 1981, nr. 5²6, p. 643²653; IO-
DIACONIŢÂ, Octoihul de la Caransebeş, în M.B., an. XXXII, 1982, 39²
257; PAUL MIHAIL şi ZAMFIRA MIHAIL, Manuscrise slave în co-\dova,
în «Romanoslavica», XIII, Bucureşti, 1972, p. 265²319. A se vedea
ÎRĂTULESCU, Miniaturi şi manuscrise din Muzeui de artă religioasă,
19 172 p. + LXXI pi.; CORINA NICOLESCU, Miniatura şi ornamentul
rise din ţările române, sec. XIV²XVIII, Bucureşti, 1964, 80 p. + 62  
i. E. TURDEANU, Les premiers ecrivains religieux en Valachie: l'he-
odeme d e Ti smana et le moine Philothee, în «Revue d es etud es r ou -
is, II, 1954, p. 114²144 (şi în voi. Et ud es de litterature roumaine et
>s et grecs des Principautes roumaines, Leiden, 1985, p. 15²49, cu
r
fotografică integrală a ediţiei din 1536, din Zbornik za putnike, tipărit
ukovici la Veneţia); S. TEODOR (-> TIT SIMEDREA), Filotei monahul
imnograi român, în M.O., an. VI, 1954, nr. 1²3, p. 20²35; S. TEODOR
EDREA), Pripealele monahului Filotei de la Cozia, în M.O., an. VI, 1954,
177²190; TIT SIMEDREA, Filotei monahul de la Cozia. Data, locul si
> s-au alcătuit pripealele, în M.O., an. VII, 1955, nr. 10²12, p. 526²541 ;
EA, Les * Pripela» du moine Philothee. Etude. Texte. Traduction, în «Ro-,
XII, 1970, p. 183²225; PETRE Ş. NĂSTUREL, Une pretendu oeuvre de
imblak: Le martyre d u Sai nt Jean le Nouveau, în Actes du premier
rnational des etudes sud-est europeenes, Sofia, 1981, p. 345²358; DAN
U, Intîiul scriitor român, în Luceafărul, nr. 19 (1097) din 14 mai 1983
!1) din 29 mai 1983; DAN HORIA MAZILU, Proza oratorică din literatura
ie. I, Bucureşti, 1986, p. 181²203.
1 n i c u 1 de la B i s t r i ţ a . I. MINEA, Pomelnicul de la mlnăstirea
«Cercetări Istorice», V²VII, 1929²1931, p. 344²348 şi VIII²IX, 1932² -
88; DAMIAN BOVDAN, Pomelnicul mînăstirii Bistriţa, Bucureşti, 1941,
Pi.
Ŷ u î n v ă ţ ă m î n t u l d i n s e c . X I V ²X V s ă s e va d ă Ş T E F A N
ZU, Pagini nescrise din istoria culturii româneşti (sec. X²‘Bucu-S03 p.

m
 

LEVĂTURILE BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
CU CELELALTE BISERICI ORTODOXE
ÎN SECOLELE XIV²XV

L» egăturile Bisericii româneşti cu celelalte Biserici Ortodoxe pot

fi urmărite chiar din primele veacuri creştine. încă din secolul IV, Episco-
pia Tonusului, ca şi episcopiile de pe malul drept al Dunării, depindeau
direct de Constantinopol, fapt care a contribuit la întărirea legăturilor
culturale-bisericeşti dintre aceste regiuni şi capitala imperiului. Cîţiva
episcopi de Tomis sau dintre cei de pe malul drept al Dunării au parti-
cipat la lucrările unor Sinoade ecumenice, unde au avut prilejul să ia
contact cu atîţia alţi episcopi din întreaga lume creştină şi să contribuie
la lămurirea unor probleme teologice controversate. Despre unii epis-
copi de Tomis avem ştiri că întreţineau legături de prietenie cu marii
Părinţi şi scriitori bisericeşti din primele veacuri. Reamintim, de pildă,
prietenia lui Teotim al Tomisului cu Sf. Ioan Vură de Aur, iar Sf. Vasile
cel Mare cerea guvernatorului Sciţiei Mici moaştele lui Sava, cel martiri-
zat de goţi în 372. Marii teologi originari din Sciţia Mică ² Sf întul Ioan
Casian, Dionisie Exiguul şi «călugării sciţi» ² au avut legături şi au
călătorit în întreaga lume creştină de atunci, contribuind la creşterea
prestigiului Bisericii din patria lor. Legăturile bisericeşti cu Constanti-
nopolul s-au menţinut şi în veacurile următoare, mai ales în timp ce
Dobrogea de azi a fost sub stăpînire bizantină. Stau mărturie numeroa-
sele monumente de arhitectură bizantină sau obiecte creştine de factură
bizantină descoperite în diferite localităţi, nu numai în Dobrogea, ci şi
în alte părţi ale ţării. In secolele XIII²XIV, odată cu crearea Mitropo-
liei de Vicina, legăturile Bisericii româneşti din Dobrogea de azi au
continuat, pentru că titularii acelei eparhii erau trimişi de Patriarhia
din Constantinopol şi luau parte la lucrările sinodului patriarhal.
 P E R I O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V - X V II I)


  





   ±

   Y


 După ea
statelor independente Ţara Românească şi Moldova, re-astre
bisericeşti cu Patriarhia de Constantinopol s-au întărit. L
1359, la rugă minţile repetate ale domnitorului Nicolae a
Basarab, patriarhul ecumenic Calist a recunoscut strămu-
Iachint din Vicina ca mitropolit al Ungrovlahiei. El a păstrat
u Patriarhia în tot cursul păstoririi sale. Urmaşul său Hariton,
arii scaunului de Severin, Antim Critopol ² devenit apoi mi-
il Ungro\r lahiei ² şi Atanasie, au fost numiţi de Patriarhie,
ibri ai sinodului patriarhal din Constantinopol. Legăturile cu
t ecumenică au slăbit în urma Sinodului de unire de la Flo-
t 1439, la car e Ţara Românească nu şi-a trimis nici un
ant.
himb, relaţiile Moldovei cu Patriarhia ecumenică au fost la
oarte încordate, datorită refuzului acesteia de a recunoaşte
i hirotonii săvîrşite la Halici, a mitropolitului Iosif şi a lui
urmat de refuzul moldovenilor de a primi pe vlădicii greci
şi Ieremia. Conflictul s-a aplanat abia în iulie 1401, cînd pa-
îcumenic Matei I a recunoscut pe mitropolitul Iosif. Cu acest
triarhul a trimis în Moldova pe acel ieromonah Vrigorie şi
iul Manuil Arhon, care sa facă o cercetare asupra validităţii
L Hxitropolitului Iosif. După moartea acestuia, Patriarhia a iz-
impună pe scaunul mitropolitan al Moldovei cîţiva greci :
mitropolit de Poleanina, în 1416, probabil Macarie (nume
re pe un epitaf grecesc din 1428), pe Damian, în 1437, care
>at la lucrările Sinodului de la Ferrara-Florenţa şi pe Ioachim
polis, în 1447, asupra căruia am formulat opinia că nu a fost
moldoveni.
turile bisericeşti ale Ţării Româneşti şi ale Moldovei cu Pa-
îcumenică s-au întrerupt după 1453, anul căderii Constanti-
sub turci. Ele s-au reluat abia în primul deceniu al secolului
sa. Noua stare de lucruri a avut urmări însemnate asupra
ericeşti din ţările române, în sensul că Patriarhia ecumenică
ărei drepturi au fost mult restrînse de noua stăpînire oto-
nu s-a mai putut amesteca făţiş în problemele interne ale
T româneşti. Ea n-a mai putut impune ierarhi de neam grec,
în scaunele mitropolitane de la Argeş şi Suceava au fost
urnai români.
ransilvania, legăturile românilor ortodocşi cu Patriarhia ecu-
iu fost neînsemnate. Consemnăm doar faptul că în 1391 ecu-
menicul Antonie IV a declarat mînăstirea Sîîntul Mihail din Peri ca
stavropighie 


@ 
 





 cu

   O
Cunoscut
încă din secolele VIII²IX ca loc de vieţuire pentru numeroşi sihastri,
Muntele Athos ² în Peninsula Calcidică, din Vrecia de azi ² a
devenit cel mai de seamă centru de viaţă monahală ortodoxă după
anul 963, cînd fostul ofiţer şi demnitar bizantin Atanasie a întemeiat
aici Lavra cea Mare. In anul 1046, era pomenit în documente sub
numele de «Sfîntul Munte», avînd pe atunci 180 de 1 ăcaşuri de
Închinare, cu 2 000 de călugări. în 1213 erau vreo 300 de lăcaşuri
şi ca la 3 000 de călugări. Astfel, Muntele Athos a devenit cel mai
însemnat centru de viaţă culturală-artistică şi duhovnicească din în-
treg Răsăritul ortodox. în secolul al XlV-lea, a trăit sici Sfîntul
Vrigorie Palama (-j- 1360) ² iniţiatorul unui nou chip de trăire duhov-
nicească, cunoscut sub numele de isihasm ², numeroşi teologi şi că-
lugări cu viaţă îmbunătăţită, dintre care mulţi au fost ridicaţi în di-
ferite scaune mitropolitane şi chiar în cel de patriarh ecumenic.
Muntele Athos n-a fost însă numai un centru de spiritualitate or-
todoxă-bizantină, ci aici au trăit, de la începuturile sale şi pînă azi,
monahi ortodocşi de neamuri diferite. Astfel, unul din demnitarii re-
gelui David al Veorgiei, loan, cu fiul său Eftimie (care a tradus Biblia
în limba georgiană ² socotit ca sfînt) şi cu fostul general Tornikios
au pus bazele unei noi aşezări monahale la Athos, cunoscută sub
numele de mînăstirea Ivir sau a Ivirilor, pe la sfîrşitul secolului X.
Tot în această vreme călugării de neam bulgar îşi aveau propria lor
mînăstire, Zografu. Mînăstirea sîrbească Hilandar a fost ridicată de
Sava ² mai tîrziu arhiepiscopul Serbiei ² şi de tatăl său, jupanul
sîrb Ştefan Nemania, călugărit sub numele de Simeon (-j- 1200). Atît
tatăl cît şi fiul au fost trecuţi în rîndul sfinţilor. Hilandarul a devenit
apoi un însemnat centru de viaţă culturală-duhovnicească a sîrbilor
în evul mediu, din care s-au recrutat numeroşi arhiepiscopi, episcopi
şi preoţi cărturari sîrbi.
Sfîntul Munte a influenţat şi viaţa duhovnicească din Rusia Kie-
veană. Părintele monahismului rusesesc, Antonie, întemeietorul renu-
mitei Lavre Pecerska din Kiev, pe la mijlocul secolului al Xl-lea, a
trăit o vreme la Muntele Athos. în acelaşi secol, monahii ruşi de la
Athos aveau o mînăstire proprie, numită Xilurgos, iar în 1169, fiind
în număr foarte ridicat, au primit mînăstirea Sfîntul Pantelimon, cu-
noscută apoi sub numele de Rusicon.
 PERIOADA A TREIA (SECOLELE .X.1V ² .X.V111)

uri de reprezentanţii acestor popoare ortodoxe, izvoarele is-

ată că şi românii au avut legături cu Muntele Athos încă din
înfiinţării primelor mînăstiri de aici. In cîteva rînduri, îm-
izantini au fost nevoiţi să oprească intrarea păstorilor vlahi
ur sud-dunăreni ² cu turmele lor la Athos, iar împăratul
in IX Monomahul (1042²1055) a dat dispoziţii să fie izgoniţi
tul Munte, unde îndrăzniseră să-şi aducă şi familiile. Actele
i Zografu aminteau, în 1142, nume ca Ioan Vlahul, Ştefan Ma-
il şi Evdochia Vlahoiani. Iar o istorie a mînăstirii Esfigmenu
între primii ei sihastri erau greci, sîrbi, ruşi, dar şi vlahi.
pînd cu a doua jumătate a secolului al XlV-lea, izvoarele vre-
ind ştiri mai amănunţite despre petrecerea unor monahi ro-
Athos, dar mai ales despre contribuţia românilor şi a Bise-
la susţinerea mînăstirilor de aici. Nenumărate documente
slave şi româneşti, inscripţii de pe zidurile sfintelor lăcaşuri,
ri pe manuscrise şi cărţi vechi dovedesc cu prisosinţă că toate
le mînăstiri, ca şi unele schituri în fiinţă azi la Sfîntul Munte
au bucurat de ajutorul permanent al domnilor ţărilor române
mor credincioşi români. Cu sprijin românesc s-au zidit din
ori s-au refăcut numeroase biserici, au fost zugrăvite biserici,
Î şi trapeze, s-au ridicat ziduri de apărare, turnuri de veghe şi
.a acestea se adaugă numeroase danii în bani, manuscrise şi
slujbă, odăjdii, icoane ferecate în aur şi argint, epitafe şi
asute în fir de aur şi împodobite cu pietre scumpe sau cu măr-
şi multe altele, care alcătuiesc pînă azi patrimoniul artistic al
aşezăminte spirituale.
toate acestea se adaugă numeroase moşii, păduri, vii, bălţi
!, ocne de sare, mori, prăvălii, venituri la vamă etc, hărăzite
iii români, mai cu seamă din secolul al XVI-lea, de cînd au
aşa numitele «închinări» de mînăstiri şi schituri româneşti către
ile din Muntele Athos. De altfel, după căderea sub turci a
‡ de Tîrnovo (1393) şi Vidin (1396), apoi după căderea imperiu-
ntin (1453) şi a despotatului sîrbesc (1459), ţările române au
ingurele ocrotitoare ale aşezămintelor bisericeşti din întreg
1 ortodox, aflate sub stăpînire otomană, îndeosebi a mînăstirilor
Larga dărnicie românească a fost recunoscută de toţi istoricii
slavi, ca şi de cercetătorii apuseni, încît episcopul rus Porfirie
Ŷi. în cartea sa Istoria Athosului (Moscova, 1845), mărturisea
ca «nici un popor ortodox n-a făcut atîta bine pentru Athos
icut românii». ns*.
 LEVATURILE CU ALTE BISERICI ORTODOXE IN SECOLELE XIV²XV 433

:
Legăturile noastre mai strînse cu Athosul au început în a doua
jumătate a secolului al XlV-lea, sub domnitorul Nicolae Alexandru
Basarab şi mai ales sub fiul său Vladislav I sau Vlaicu Vodă. Cu aju-
torul lor material, egumenul Hariton, mai tîrziu protos al Muntelui
Athos şi mitropolit al Ungrovlahiei, a refăcut din temelie mînăstirea
Cutlumuş. într-un hrisov din septembrie 1369, se relata cum Hariton
a venit la Vlaicu Vodă, rugîndu-1 să termine lucrările de construcţie
începute de tatăl său, mai precis : să ridice o mînăstire cu ziduri încon-
jurătoare, biserică, trapeză, chilii, să-i dăruiască moşii şi toate cele
trebuitoare. Domnul român i-a îndeplinit rugămintea, angajîndu-se să
suporte toate cheltuielile, iar Hariton să supravegheze lucrările de
construcţie şi, astfel, să fie socotiţi amîndoi ctitori. La 11 august 1372,
patriarhul şi sinodul său au ales pe Hariton ca mitropolit al Ungro-
vlahiei. In 1376 a fost ales şi în demnitatea de «protos» al Muntelui
Athos. El a purtat o deosebită grijă Cutlumuşului şi în noua slujire
arhierească, lucru ce-1 arată şi în testamentul său.
Mînăstirea Cutlumuş a primit şi alte danii româneşti, încît în unele
acte era numită «marea lavră a Ţării Româneşti». Numărul monahilor
români a început să se înmulţească. De pildă, prin 1375 era catigumen
al mînăstirii (deci, «un locţiitor de egumen») ieromonahul muntean
Melchisedec, fostul protopop Mibail, călugărit acolo cu cîţiva ani mai
înainte (cu fratele săn, ieromonahul Iacob, şi alţii).
Anumite danii i-au făcut Mircea cel Bătrîn şi unii din sfetnicii săi
(după acte mai tîrzii, chiar ar fi refăcut-o). în 1398 unul din boierii săi,
Aldea, dăruia satul Cireaşovul, pe Olt, chiliei Sfîntul Nicolae, aparţi-
nătoare de Cutlumuş. în 1475 sau 1476 Laiotă Basarab întărea Cutlu-
muşului mai multe sate şi bălţi cu peşte, cu scutirea lor de impozite.
Aceleaşi danii au fost confirmate apoi printr-un hrisov de la Vlad Că-
lugărul, din 1488²1489, cu scutirea de orice impozite către domnie.
La 29 ianuarie 1500 Radu cel Mare dăruia Cutlumuşului satul Dăneşti
şi dijma de la Uibăreşti. în 1500 acelaşi domn îi făcea o danie anuală
de 2000 de aspri; în 1502 a început refacerea chiliilor şi a celorlalte
clădiri mînăstireşti şi zidirea unui turn, lucrările fiind terminate abia
în 1508, după cum arata o inscripţie slavonă de acolo.
Dar în afară de Cutlumuş, au mai fost şi alte mînăstiri athonite
ajutate de domnii munteni în cursul secolului al XV-lea* De pildă, la
mînăstirea Marea Lcvră se păstrează o icoană a Sfîntului Atanasie
Âthonitul, dăruită de Vladislav I şi soţia sa Ana. La 9 februarie 1433,
Alexandru Vodă Aldea dăruia mînăstirii Zografu un ajutor anual de
3 000 de aspri, la rugămintea egumenului Moise, venit atunci !a Ţîrgo-

28 ² Istoria B.O.R.
 P E R I O A D A A T R E I A ( S E C O L E L E X I V ² X V I I I)

;oţit de alţi doi călugări. Dania a fost reînnoită de Radu cel

înăstirea Filoteu a primit din partea lui Vlad Ţepeş ² la 12 iu-
_ o danie anuală de 4 000 de aspri ( l a care se adăugau alţi 300
neltuiala celor care vor veni să-i ridice). Dania a fost întărită
Călugărul. Tot acest domn a făcut o danie anuală de 6 000 de
năstirii Slintul Pantelimon sau Rusicon, la 12 iunie 1487. In
1496 fiul sau Radu cel Mare îi hotăra 3 000 de aspri pe an şi
de cheltuială, iar în 1502 ridica dania la 4 000 de aspri pe an
pri pentru cheltuieli de drum.
sa lavră sîrbească Hilandar s-a bucurat de atenţia aceluiaşi
lugărul care, în noiembrie 1492, îi făcea o danie anuală de
aspri (la care se adăugau 500 aspri cheltuieli de drum). Acest
fost apoi recunoscut, în cîteva rînduri, de fiul său Radu cel
ot Vlad Călugărul hărăzea mînăstirii Dohiariu, la 24 martie
ajutor de 3 000 de aspri pe an, danie întărită de fiul său Radu
; la 20 martie 1497, adăugind 400 de aspri pentru acop erirea
ilor de drum ale celor care veneau să ridice banii. Vlad
Călugărul făcea o danie anuală de 4000 de aspri mînăsti-m şi,
se pare, una de 5000 de aspri mînăstirii Stintul Pavel ajutată
şi de boierii Craioveşti, în 1501, cu o danie anuală de
aspri). In sfîrşit, în 1492, acelaşi Vlad Călugărul miluia schi-
il Ilie, la rugămintea fostului protos Cosma, cu 1 000 de aspri
100 de aspri pentru cei ce vor ridica dania (la cererea ace-
)sma, Radu cel Mare ridică dania la 2 000 de aspri, iar fratele
i cel Tînăr sau Vlăduţ, la 5 000).
iltă că Vlad C ălugăr ul şi fi ul să u R a du cel M ar e se nu măr ă
ei mai de seamă «ctitori şi binefăcători» ai Athosului.
[oarele Moldovei către mînăstirile de la Athos. Ştirile privitoare
irele moldoveneşti către Athos sînt ceva mai tîrzii faţă de
cele i R omânească. Aceasta nu înseamnă că daniile
moldoveneşti )ut numai de la mijlocul secolului al XV-lea.
Este de necon-
Alexandru cel Bun să nu fi făcut nici o danie la Athos. s
mai multe ajutoare moldoveneşti din secolul al XV-lea se
s-au îndreptat spre mînăstirea Zografu. In 1442, Iliaş, fiul lui
ru cel Bun, da unui egumen de la Zografu privilegiul de a veni
e an după un ajutor bănesc. Această mînăstire s-a bucurat de o
a solicitudine din partea lui Ştefan cel Mare. Astfel, la 10 mai
hărăzit un ajutor anual de 100 de galbeni, din care s-a renovat
mînăstire şi s-a început construcţia unei bolniţe. Pentru aceasta
ă, a stabilit, în 1471, o nouă danie, de 500 de aspri pentru bol-
1475 a ridicat aici un turn pentru corăb ii, lîngă mare, avînd
 L E V A T UR I L E C U A L T E BIS E RI CI O RT O DO X E IN S EC O L E L E XI V ² X V 435

o inscripţie la intrare, care pomenea numele său, reconstruit în 1517

de Bogdan III. In 1493 a refăcut trapeza mînăstirii, iar spre sfîrşitul
domniei, prin 1501²1502, 'întreaga mînăstire şi a zugrăvit biserica
mare. I-a dăruit şi cîteva manuscrise : un Apostol, în 1463 (azi în Bi-
blioteca Muzeului Istoric din Moscova), un Tetraevanghel copiat de
monahul Filip în 1502 (azi în Biblioteca Naţională din Viena), apoi o
icoană a Sfîntului Vheorghe, în urma luptei de la Războieni, şi două
steaguri, înfăţişînd pe Sf. Vheorghe. Daniile lui Ştefan Vodă către
această mînăstire au fost atît de însemnate, încît monahii de aici îl
socoteau drept ctitorul ei. El însuşi pomenea, în unul din actele sale
de danie, de «bolniţa din sflnta noastră mînăstire Zograt, pe care, cu
voia lui Dumnezeu, noi înşine am întărit-o».
La mînăstirea Vatopedi (Vatoped), în urma stăruinţelor egumenului
Chirii, acelaşi domn moldovean a ridicat o «arsanauă» (mic şantier)
pentru corăbii. Se mai păstrează o inscripţie care-i aminteşte numele,
precum şi chipul său şi stema Moldovei (1496). La mînăstirea Sfîntul
Pavel a dat ajutoare pentru construirea unui apeduct, prin 1500, «pentru
odihna mînăstirii şi pentru veşnica noastră pomenire», cum spunea
pisania, iar în 1501 a construit un baptisteriu.
La mînăstirea Grigoriu se păstrează o icoană a Maicii Domnului,
dăruită de Măria de Mangup, soţia lui Ştefan cel Mare. In jurul anului
1500, însuşi marele domn a reînnoit mînăstirea «din temelii». La baza
turnului zidit de el, se găsea o inscripţie slavonă cu următorul cuprins :
«Binecredinciosul domn Io Ştefan Voievod am făcut aceasta, 1502».
Totodată i-a dăruit 24.000 de aspri, din care s-a cumpărat în Karies ²
sediul protosului Sfîntului Munte ² vechea chilie Sfîntul Trifon, pentru
a fi locuită de 4²5 călugări ai mînăstirii. Fiul său Bogdan a zidit, pe
iîngă această chilie, o biserică.
Fără îndoială că daniile româneşti la Athos au fost mult mai nu-
meroase decît cele consemnate în hrisoavele ajunse pînă la noi. Tre-
buie să reţinem însă că nu numai Athosul a beneficiat de dărnicia
românească, ci şi cultura şi arta noastră bisericească au fost influenţate
de spiritualitatea athonită. De acolo se aduceau la noi manuscrise,
veneau meşteri de icoane şi zugravi, acolo vieţuiau călugări români,
care apoi, întorcîndu-se în Ţara Românească şi Moldova, făceau cu-
noscute şi la noi rînduielile vieţii călugăreşti athonite şi învăţătura isi-
hastă a Sfîntului Vrigorie Palama.
De aceleaşi ajutoare s-a împărtăşit şi străvechea mînăstire Sfînta
Ecaterina din Muntele Sinai, ctitoria marelui împărat Justinian. De
pildă, la 15 septembrie 1497, Radu cel Mare i-a hărăzit un ajutor anual
 P E R I O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V ² X V I I T )

Le aspri, la care se. adăugau* 50Q de aspri pentru cei care:<ve-

;ncaseze. ,
aii au fost acordate subvenţii şi mînăstirilor de pe stîncile
n Vrecia centrală (Tesalia), la poalele Munţilor Pind.      
irile cu Bisericile slave. Apropierea geografică, la care se adău-
:omună în cult, ca şi lupta comună împotriva primejdiei oto-
contrib uit la dezvoltarea legăturilor bisericeşti ale ţărilor
i popoarele slave sud-dunăr en e. Am înfăţişat, în altă p arte,
le aspecte ale vieţii politice, sociale şi bisericeşti în cadrul
omâno-bulgar de Tîrnovo, înfiinţat prin lupta comună a bul-
a vlahilor sud-dunăreni, conduşi de fraţii P etru şi Asan,
Bizanţului. In secolul al XlV-lea se pot urmări alte aspecte
lor bisericeşti româno-bulgare, favorizate de legăturile poli-
omnilor Ţării Român eşti cu ţarii bulgari de la T îrnovo şi
rul Ivan Alexandru (1331²1371) era căsătorit cu Teodora,
lasarab I, iar fiul lor Ivan Stracimir, ţar de Vidin, era căsă-
iia, fiica lui Nicolae Alexandru Basarab.
îpul domniei lui Vladislav I, mitropolitul Daniil al Viclinului
/oit, din pricina ocupării oraşului său de reşedinţă de către
igar, să se refugieze în Ţara Românească, unde-1 întîlnim încă
[n august 1372, la alegerea noului mitropolit al Ungrovlahiei,
;e amintea că Daniil al Vidinului «sade într-un loc oarecare
ivlahia», primind încuviinţarea patriarhului şi a sinodului său
că cele ale arhieriei în oricare din cele două mitropolii ale
tâneşti, urmărind să i se asigure cele necesare traiului, moaşt e
şi o cor esp o nd enţ ă p urt at ă de mit r op olit ul Anti m :u
marele cărturar Sfântul Eftimie, patriarhul Tîrnovei (1375²
:ropolitul Antim cerea lămuriri patriarhului asupra unor pro-
jmatice sau de cult. într-o scrisoare de răspuns a lui Eftimie,
a mitrop olitului muntean de primejdiile interne şi externe
abătut asupra Bulgariei : erezia bogomilă şi mai ales pri-
;omană.
mosc apoi două scrisori adresate de patriarhul Eftimie Sfîhtu-
ira de la Tismana, ca răspuns la cîteva întrebări ale acestuia.
a priveau felurite probleme dogmatice-morale : despre îngeri,
truparea Mîntuitorului, despre fiinţa şi obîrşia răului în lume,
micirea puterii diavolului prin cruce, despre viaţa morală a
foiesc să se preoţească ş.a.
desfiinţarea şi ocuparea taratelor bulgare de la Tîrnovo (1393)
(1396) de turci, au fost aduse în biserica domnească de la
 Argeş moaştele Sfintei Filofteia, aflate pînă atunci la Vidin. Ele se
păstrează pînă azi la Curtea de Argeş, în paraclisul de la mînăstirea
lui Neagoe Basarab.
Tot atunci au trecut în nordul Dunării numeroşi cărturari bulgari
² preoţi şi călugări ² căutînd adăpost în ţările româneşti. Ei au adus
o seamă de manuscrise slavone, între care şi lucrări ale Sfîntului Efti-
mie, copiate apoi în mînăstirile româneşti, din care unele au ajuns pînă
la noi.
Probabil Alexandru cel Bun, în cursul îndelungatei sale domnii, va
fi ajutat unele biserici bulgare căzute sub turci, ca şi pe unii cărturari
bulgari refugiaţi în Moldova. Iar Ştefan cel Mare a hărăzit, după cum
ară arătat, danii însemnate mînăstirii bulgare Zografu din Sfîntul Munte.
Unii călugări cărturari români aveau legături cu mînăstirea Rila, cel
mai însemnat centru monahal din Bulgaria, deplasîndu-se acolo pentru
copierea unor manuscrise.
Legături tot aşa de strînse s-au închegat între Bisericile din ţările
române şi Biserica Ortodoxă Sîrbă. De fapt, ele erau o urinare a rela-
ţiilor politice dintre domnii Ţării Româneşti şi ţarii sîrbi. Anca, fiica
lui Nicolae Alexandru Basarab, era măritată cu ţarul sîrb Ştefan Uroş.
Apoi, în 1389, în lupta de la Kossovopolje împotriva turcilor, cneazul
sîrb Lazăr a fost ajutat de ostaşi trimişi de Mircea cel Bătrîn, iar în
primul deceniu al secolului al XV-lea cneazul Ştefan Lazarevici şi-a
găsit adăpost în Ţara Românească.
Din Serbia a venit la noi Sfîntul Nicodim de la Tismana, reorga-
nizatorul vieţii mînăstireşti de la noi, ale cărui osteneli le-am înfăţişat
în altă parte. Biserica Manastiriţa, în Craina, care ² potrivit tradiţiei
populare sîrbeşti ² a fost ridicată de Sfîntul Nicodim înainte de a veni
în Ţara Românească, a fost ajutată şi de domnitorul Radu I, care potri-
vit unor cronici sîrbeşti, ar fi fost căsătorit cu o fiică a cneazului Lazăr,
eroul de la Kossovopolje. La rîndul său, acest cneaz dăruia mînăstirilor
Vodiţa şi Tismana zece sate în Serbia, precum şi alte ajutoare, danie
ce a fost recunoscută şi de fiul său, Ştefan Lazarevici, printr-un hrisov
din anul 1406. Către sfîrşitul secolului al XV-lea, se cunoaşte o danie
făcută de Vlad Vodă Călugărul mînăstirii Pcinia din Macedonia sîr-
bească. Acelaşi domn făcea danii ² cum am arătat mai sus ² mînăs-
tirii sîrbeşti Hilahdar din Sfîntul Munte.
In ce priveşte legăturile bisericeşti moldo-sîrbe, amintim hiroto-
nia" mitropolitului leoctist I de către patriarhul Nicodim al Ipekului,
probabil în 1453. Ştefan cel Mare a fost unul din sprijinitorii Bisericii
sîrbe, ajunsă sub stăpînire otomană (1459). La mînăstirea Hopovo
 Pravilă a lui Matei Vlastares, copiată de grămăticul Damian,
ca şi fapta binecredinciosului şi de Hristos iubitorului domn
evod... în Iaşi, în anul 7003 (1495)». Un Tetraevanghel mol-

I
iin 1504 se păstrează în Muzeul de Stat din Cetinje. Domni-

I
ovean apare şi în pomelnicul mînăstirii Cruşedol.

!
siunea oto mană în Serbia a făcut p e mulţi credincioşi orto-să
se refugieze în p ărţile B anatului şi Aradului, încă din
XlV-lea. Aşezarea lor în aceste teritorii locuite de români
ichegarea unor noi legături bisericeşti româno-sîrbe,
unele ştiri şi despre legăturile Moldovei cu Bisericile orto- '
Î de Răsărit (ucraineană şi rusă). în secolul al XlV-lea, în-
>rii locuite de ucrainieni şi bieloruşi au fost ocupate de re-

Ŷ
n şi de marele cn ezat al Lituaniei. In 138 5, cele două state
t o uniune dinastică, iar în 1569, prin aşa-nu mita «uniune
lin», P ol oni a s-a unit cu Lit ua nia. In a cest fel, t erit oriil e
i Bielorusiei de azi (cu oraşele Lvov, Halici, Kiev, Pereiaslavl,

i
Mi nsk, S molensk, Vitebsk, Poloţk etc.) au ajuns p entr u
icuri în stăpînirea Poloniei catolice. Credincioşii ortodocşi
au avut strînse legături bisericeşti cu Moldova învecinată,
uni moldoveni cunoscuţi cu numele, Iosif şi Meletie, au fost (Ŷ
la Halici, centru ortodox, înainte de 1386, hirotonia lor acolo
:uroscutul conflict cu Patriarhia ecumenică.

\
pul domniei lui Ştefan cel Mare, legăturile bisericeşti româno-
)ont, ca ur mare a relaţiilor sale p olitice cu ruşii. In 1463 se

i
cu Evdokia, fiica cneazului Olelko al Kievului, iar în ianua-
s-a săvîrşit la Moscova căsătoria fiicei sale Elena cu Ivan,
ştenitorul marelui cneaz Ivan III al Moscovei. Elena a murit
iind îngropată în mînăstirea Voznesenski din Moscova,
februarie 1484 se primea la Moscova scrisoarea episcopului
Romanului, adresată mitropolitului Vherontie al Moscovei, de

K
n ocupat în alt loc.
c 1 u z i i: Din puţinele ştiri documentare pe care le avem j
legăturilor noastre cu celelalte Biserici Ortodoxe surori, se
de constatarea că ele porn esc chiar de la începutu rile ce-
iă state româneşti independente. Ajutoarele româneşti s-au
it din belşug asupra mînăstirilor din Stîntul Munte Athos, ca


>ra altor aşezăminte bisericeşti sud-dunărene, mai ales după
i statelor bulgar şi sîrb sub stâpînire otomană. Domnii
au devenit astfel cei mai de seamă sprijinitori ai Ortodoxiei,
n erau odinioară împăraţii bizantini.
 BI BLIOV RAF IE

I z v o a r e : VRIVORE NANDRIŞ, Documente slavo-române din mînăstirile

Muntelui Athos, Bucureşti, 1936, 312 p. ; ACADEMIA R.S.R., Documente privind
istoria României. A. Moldova. Veacul XIV²XV, voi. I. (1384²1475); Veacul XV,
voi. II (1476²1500), Bucureşti, 1954, LXXII + 350 p. ( I ) ; XLVIII + 343 p. (II);
B. Tara Românească. Veacul XIII, XIV, XV (1247²1500), Bucureşti, 1953, XLIX +
431 p. (şi reeditarea: Documenta Romaniae Historica, voi. I (1247²1500), Bucureşti,
1966, 635 p.
L u c r ă r i : Legături cu Patriarhia ecumenică: ALEXANDRU ELIAN, Moldova ş i
Bi z anţ ul î n s e col ul al XV- le a, în voi. Cu l tu ra moldove neas că 3 n ti mpul Iui
Şteian cel Mare. Culegere de studii, Bucureşti, 1964, p. 97²179 (şi extras, 83 p.).
L e g ă t u r i cu M u n t e l e A t h o s : N. IORVA, Muntele Athos în legătură
cu ţările noastre, în «An. Acad. Rom.», Mem. Secţ. Ist. s. II, t. XXXVI, m. 14,
1913²1914, p. 447²517 (şi extras, Bucureşti, 1914, 71 p.); TEODOR BODOVAE, Minăstirea
Cutlumuş din Stîntul Munte, ctitorie românească, în R.T., an. XXVII, 1937, nr. 1, p. 17²21
şi nr. 2, p. 56²64; V. CIORAN, Legăturile ţărilor române cu Athosul şi în deosebi cu
mînăstirile Cutlumuş, Lavra, Dohiaru şi Siîntul Pantelimon sau Rusicon, Atena, 1938 ( in
greceşte) ; EMIL TURDEANU, Legăturile româneşti cu mînăstirile Hilandar şi Siîntul Pavel
de la Muntele Athos, în «Cercetări Literare», an. IV, Bucureşti, 1940, p. 60²113 (şi
extras); TEODOR BODOVAE, Ajutoarele româneşti la mlnăstiriie din Stîntul Munte
Athos, Sibiu, 1940, LII + 354 p.; DAMIAN P. BOVDAN, Despre daniile româneşti la
At hos, în «Arhiva Românească», an. VI, 1941, p. 263²309 (şi extras: Bucureşti,
1941, 47); M. VYONI, Ies Vlaques du Mont Athos au debut du Xll-e siecle, în Etudes
slaves et roumaines, I, 1948, p. 30²42 ; VHEORVHE I. MOISESCU, Contribuţia
românească pentru susţinerea Muntelui Athos in decursul veacurilor, în «Ortodoxia»,
an. V, nr. 2, 1953, p. 238²278 (şi alte studii, în acelaşi număr); PAUL MIHAIL, Relaţii
externe bisericeşti ale lui Şteian cel Mare, în M.M.S., an. XXXIII, nr. 3²4, 1957, p. 228²241 ;
PETRE Ş. NĂSTUREL, Legăturile ţărilor române cu Muntele Athos pînă la mijlocul veacului
al XV-lea, în M.O., an. X, 1958, nr. 11²12, p. 735²758; PETRE Ş. NĂSTUREL, Apercu
critique des rapports de la Valachie et du Mont Athos des origines au debut du XVJ-e
siecle, în RESEE, II, 1964, nr. 1²2, p. 93²126; DAMIAN P. BOVDAN, Quelques temoignages
des liens roumano-grecs sous le regne d'Etienne le Grand, prince de Moldavie, în «Bulletin
de l'Association internaţionale d'etudes du sud-est eupropeen», 3ucarest, V, 1967, nr. 1²2,
p. 120²128 + 4 pi. j VIRVIL CÂNDEA şi CONSTANTIN S1MIONESCU, Mont Athos.
Presences roumaines, Bucarest, 1979, 107 p.; PETRE Ş. NĂSTUREL, Dix contribut ions
roumano-athonites (XlV-e ² XVJ-e siecles), în Buletinul Bibliotecii Române din
Freiburg, voi. XII (XVI), 1985, p. 1²46; PETRE Ş. NĂSTUREL, Le Mont Athos et I es
Rou mains. Rech erch es sur leurs relations du milieu du XlV-e siecle ă 1654, Roma,
1986, 375 p.
MARCU BEZA, Urme româneşti în msăritul Qgariax, <*d- M, bucureşti, 1937,
211 p.
L e g ă t u r i cu B i s e r i c i l e s l a v e : EMIL TURDEANU, Opera patriarhului
Eitimie al Tlrnovei în literatura slavo-romănă, în «Cercetări Literare», VI, Bucureşti,
1946; EMILE TURDEANU, la litterature bulgare au X/V-e siecie et sa diiiusion dans
Ies Pays roumains, Paris, 1947 ; EPIFANIE NOROCEL, Stîntul Eitimie, ultimul patriarh
de Tîrnovo şi legăturile lui cu Biseri ca românească, în B. O.R., an. LXXXIV, 1966,
nr. 5²6, p. 552²573 ; I. D. LĂUDAT, Ettimie de Tirnovo şi literatura slavo-română. î"
M.M.S., an. XXIII, 1973, nr. 7²9, p. 421²434; EMIL TURDEANU, Din vechile schimburi
cultural e înt re români şi iugoslavi, în «Cercetări Literare», an. III, 1939, P- 141²
218; VEORVE RADOJCICI, Relaţiile sirbo-romăne în veacurile XIV²XVII, Novi-Sad,
1956 (în limba sîrbă); PAUL MIHAILOVICI, Legături culturale bisericeşti dintre
români şi ruşi in secolele XV²XX. Schi(ă istorică, în RSIAB, XXII, 1932, p. 199²276
(şi extras: Chişinău, 1932, 78 p.); V. BEZVICONI, Contribuţii la istoria relaţiilor
romăno-ruse, Bucureşti, 1962, 347 p.
 


 Ë

   $  m $
> 
MITROPOLIA UNVROVLAHIEI
ÎN PRIMA JUMĂTATE A
SECOLULUI AL XVI-LEA

ursul secolului al XVl-lea, în amîndouă ţările române extţa-

se constată o accentuare a dominaţiei otomane, concreuzată;
erea neîncetată a haraciului-, prin numirea domnilor direct "Be
rtă, fiind schimbaţi foarte des, prin uneîe pierderi teritoriale
ţinutul înconjurător) etc. Cu toate acestea, se cunosc şi acum
! mişcări de rezistenţă împotriva turcilor, pentru recîşiiyarea
udependenţe a celor două ţări, conduse de domnitori ca Radu
naţi în Ţara Românească, Petru Rareş şi Ioan Vodă cel Viteaz
/a, dar mai ales de Mihai Viteazul în ultimul deceniu al se-
ulminînd cu strălucita sa victorie de la Călugăreni, din,
1595.
formarea Transilvaniei în principat (1541) a avut urmări în-
isupra vieţii românilor de pretutindeni, în sensul ca sporesc
ăturile politice, culturale şi bisericeşti dintre românii de pe
srsante ale Carpaţilor/ Toate acestea au pregătit drumul spre
ire politică a tuturor ţomânilor, realizată de Mihai Viteazul
1600.
aţa bisericească a Ţării Româneşti se constată o renaştere ay
mele două decenii, datorită celor doi domni sprijinitori ai i
artei româneşti: Radu cel Mare (1495²1508) şi Neagoe
1512-²1521). In schimb, în deceniile următoare, pînă la sfîrşi-
l
lui, se constată o mare instabilitate a. mitropoliţilor şi chiar
ilor, căci ei fiind angajaţi şi în viaţa politico-socială a ţării,
°ri erau înlăturaţi din scaun în mod abuziv, dacă nu împartă-
itarea politica a domnitorilor'de atunci.
 triarhul Nifon în Ţara Românească. în primii ..ani._ai secolului.
alCXyîli«ii- deci în timpul domniei lui Radu cef~Mare (1495²1508),
~TîuT"f3vTad Călugărul şi al soţiei sale Smaranda (călugărită sub nu-
mele de Samonida), Biserica din Ţara Românească,, era dezorganizată. _
Cea de-a doua «Mitropolie» a ţării, a Şeverinului, dispăruse de mult, iar
mitropolitul de atunci, Ilarion, se vede că era bătrîn sau lipsit de
priceperea trebuitoare unui conducător bisericesc. Aşa se face că după
moartea lui, întîmplata, probabil, prin anul 1503, Radu cel Mare, în
dorinţa de a pune rînduială în treburile bisericeşti din ţara sa ² mai
corect în ierarhia superioară ² şi-a îndreptat privirile asupra unui
ierarh cu învăţătură şi cu experienţă în treburile administrative şi de
conducere. Acesta Jâfc& fost^ patjja
.Niffn- ,y al Constantinopolului.
în lucrarea istortco^aghiografică intitu-
lată. Vja/Q şijraiuljifinţiei sale părintelui nostru Nifon, patriarhulJŢari-
gradului, întocmită de^^C^vjin-Etoiui-îjgrotosui), mai marele mînăstirilor
din. Muntele Ăthos. Este prima lucrare istorico-aghiografică scrisă în
Românească. Pe lingi Biogfâlîa' sfîntului, cu "unele" elemente tipic
jucrarearelaiează ŞJJD sşamă de evenimente,]2oliticg_pe.-trecute în Ţara
Românească între anii 1504²1520.
patriarhul Nifon se născuse în Peloponez, în_4uduX,l3ieciei.«pri»
anii 1435^^4440, din_părinţi de neam grec, tatăl fiind_o__yreme în slujba
despotului Vheorghe Brancovici__al Şer_bieJfc A învăţat carte grecească
^T~slâvorîeasc"ă, apoi a "fost călugărit sub numele de Nifon ² în locul
celui de Nicolae ² şi a fost hirotonit ierodiacon. A stat un timp în
Albania, la Dirachioii şî ~apona~~Croia, Fa curtea despotului Vheorghe
Slcatoderbeg, unde a fost hirotonit ieromonah, mai Jţîrzul la? raânăsti-
rea Maicii Domnului din Ohrida şi, în sfîrşit, la minastirecfbronisiu din
JMuntele Athog^Din liniştea acestei^mînăstiri athonite,^a_ fost ales mi
tropolit al Tesălonlruîui, probabil în anul (^483",') iar spre şfîrşitul anu
lui 1486, a fost ridicat la vrednicia de patriarh ecumenic^. .Ä _
_iA_tpjidus__mar=£|L Biserică din^Constantinopol xumai_.dxâ.^ani, căci
în vara anului ^488^. fostJndegărţat din scaun de sultanul Baiazid I.L
^-a retras m_mînăsţirea^^ ^mtuJLLQan..Prodromul (Batezăţoruj) din insula
aşezata" în faţa oraşului Sozopolis, pe ţărmul Mării Negre (Bulgaria
tie azi), unde a zidit un schit jru Jiramul Sfîntul Nicolae. în 1496Î a
Jfost reales în scajmj.Tj^d^Ä^atriarh ecumenic, dar, către sfîFşitul anului
1498r a fost îndepărtat pentru a doua^oară___şXjgîiil.a£ja Adrianopol». De
aici JolrînitofliTTraaiîFerMare 1-a adus în Ţara Românească. Astfel,
Nifon. a fost primul dintre numeroşii patriarhi răsăriteni care vor veni
 



Ŷ c ol e de -a rînd ul prin ţă pie ^ n oastre. _ S e pr e su p un e că ven irea

oi ar fi a v ut l oc î n a n ul(l 5 0 3 y
a n s î n Ţ ar a R o m â n e a sc ă, fost u l pa t ri ar h e c u m e n i c a co n v o c at
ja fjî f II Tî r g o vi şt e, u n d e e ra r e şed i nţ a d o m n u l ui ² « p r e t oţi * iii
d e l a t o at e m î n ă sti ril e ţ ării U n g r o vl a h i ei şi t ot cl ir o su l B i se -
f ă c u s ă b o r m a r e d e -n p r e u n ă c u d o m n u l ş i c u t oţ i b o i e r i i , c u
şi cu m i r e n i i. .. ». O b se r vă m c ă n u s e fa ce a m i nt i r e d e n i ci u n
s e m n c ă sc a u n u l m i t r o p o l i t an d e l a A r g e ş n u er a c o m pl e t a t
î o art e a l u i Il ari o n. C u p ril ej u l ac e st u i so b o r, co n ti n u ă V a vr i i l
N i f o n « t o c m i t o at e o b i c e i u r i l e p r e p r a vi l ă şi p r e a şe z ă m î n t u l
r A p o st o l i. D e ci i h i r ot o n i şi d oi e pi s c o p i şi l e d ea d e şi e p a r h i e
i , c ar e cî t v a b i r u i ; şi -i î n v ăţ ă c u m v o r p u r t a g r i j ă şi c u m v o r
i l e c e l e c u v î n t ă t o a r e c ar e l e sî n t d a t e - ş i î n s e a m ă , c a s ă s e î n -
z e t o at ă ţar a d e la a rhi e r ei ».
m ai m ulţi istorici cred că este vor ba d e în fiinţarea celor d ou ă
e xi ste nte pî n ă a zi : a R î m ni c ul ui, în l oc ul ve c h ii «M itr o p olii »
in ului (d e aici şi titu lat ura ace steia d e «E pisco pi a R î m niculu i
S e ve r i n » ) şi a B u z ă u l u i . In t e r p r e t a r e a a c e a st a t r e b u i e s ă fi e
nsă cu m u ltă rezer vă, căci nu se po ate sprijini pe nici o mă r -
cu m entară. D e ase m enea, soc oti m că s-a exagerat rolul lui Ni fon
rgan izarea» B isericii m un ten e, prin anii 1 50 3 ² 15 05 . M ăsurile
e p. + a r e v o r fi p o r n i t m a i d e g r a b ă d i n p ar t e a c e l o r d o i d o m n i
d e c u l t u r ă şi a r t ă d i n p r i m e l e d o u ă d e c e n i i a l e se c o l u l u i a l
: R a d u c e l M a r e şi N e a g o e B a s a r a b, i a r m a i t î r zi u d i n p a r t e a
n d e l a A f u m a ţ i şi R a d u P a i si e , c ă c i N i f o n , î n c ei d oi a n i p e -
l a n o i , n - a p u t u t d u c e l a b u n sf î r şi t u n p r o g r a m d e m a r i p r o -
şa cu m arată p an egiristul său Va vriil P rotul. c u m d i n r e l at ă r il e
a ce st u i a n u a v e m n i ci o şti r e d e s p r e < i şe -r e u n u i n ou
m i t r o p oli t, în s ea m n ă că N i f on şi -a r ez er v at co n d u -
e bu ril or M itr op oli ei U n gr o vl a hi ei.
e
iiî â Q j ?J L J * a ( l u .c el M a re , d i n c a u z ă c ă n -a a p r o b at c ă să t or i a -
ace ştuia_ cu un _ b oi er m o ld o ve an , în trucît er a î m p otri va ca n o a-^ jP .
) e ace ea, T r(j 5(i|j a păr ă sit ţara, sta bili n d u -se T a^î ffă sj ft E ea
t
în M u ntele A t h os, u nd e a şi m urit, la

51 5j d o m n it oru l N ea g oe B asa rab, c ar e pu rta se de gri jă l ui N ifo n i i

n e î n ţ e l e g e r i l o r s al e c u R a d u c e l M a r e , i - a a d u s o s e m i n t el e J< c a
să cu r ăţ e a sc ă şi să t ă m ăd u i a sc ă g r eş e al a R a d u l ui V o d ă », cu ma r e
alai, au fost pu se de asu pra m or m înt ulu i lu i R ad u ^, Œ i f L J ^ ^ L -
^ ă c î n d u - s e r u g ă ci u n i p e n t r i fj e r t a r e a l u i . A şe z a t e
 apoi_înţr-un. frumos chivot _de argint, an.fqst ..înapoiata la mînăştirea
Pionişiu. Pe mormîutul său, Neagoe Basarab a ridicat apoi o biserică,
cu hramul Sfîntul Nifon. Călugării de acolo i-au trimis apoi lui Neagoe,
în dar, capul sfîntului şi o mînă, p e care el le-a dăruit ctitoriei sale
"Tte la Argeş? Ele se păstrează astăzi în catedrala mitropolitană din
<-$=)
Cu prilejul sfinţirii mînăstirii de la Argeş în 1517, a avut loc şi
canonizarea patriarhului Nifon, adică trecerea sa în rîndul sfinţilor,
prima canonizare desp re car e ştim că s-a fă cut la noi în ţară. S-a
hotărît ca po menirea lui să se facă în toate Bisericile Ortod oxe, în
ziua morţii sale, adică ]a 11 august.
Mitropolitul Maxim Brancovici. După plecarea lui Nifon de la noi,
la cîrma Mitropoliei Ungrovlahiei a ajuns Maxim Brancovici. ÄAcesta
jefă de neam sîrb, trăgîndu-se din familia despoţilor Brancovici. Din
botez purta numeTe de Vheorghe. _ ,
Intrucît Serbia căzuse sub turci, încă din \ L459J tînărul Vheorghe,
împreună cu fratele său mai mare au pribegit o vreme p rin Ungaria,
'"participînd chiar şi la unele lupte împotriva turcilor. S-a călugărit apoi
în mînăstirea Kupinici din vechiul Sirmium, luîndu-şi numele
cTe~Maxirn şi în curind a fost hirotonit preot (ieromonah). .Venirea sa /
_JrT Ţara Românească se pare că s-a petrecut în jurul anului (|*5(X| C tr
cî nd era în ţară şi patriarhul Nifo n, adus de R adu cel Mar e p entru ^
reorga nizarea B isericii. N-ar fi exclus ca domnul însuşi să fi chemat în
ţară şi pe ieromonahul Maxim, aşa cum făcuse cu Nifon şi cu
călugărul -tipograf Macarie, despre care vo m vorbi mai jos.
Numeroşi cercetători socotesc că în soborul convocat de patriar-
hul Nifon, între cei doi ^piscopi aleşi atunci era şi ieromonahul
"TvTaxim, întrucît o versiune a Vieţii sale spune că Radu cel Mare «mai
apoi îî făcu pe Maxim ieromonahul episcop». Hirotonia lui întru ar-
hiereu a săvîrşit-o desigur p atriarhul Nifon ² fie la Argeş, fie la
Tîrgovişte ², împreună cu vreu n ierarh de peste Dunăre.
După 1505, cînd patriarhul Nifon a părăsit ţara, Maxim a luat în
mînă conducerea treburilor Mitropoliei Ungrovlahiei, lucru pe care îl
relafează şi Viaţa sa, pomenită mai sus. Ca mitropolit, Maxim Bran-
covi ci a contribuit, cu autoritatea sa, la înlăturar ea unui conflict şi
la încheierea_j^ăcii între Radu cel Mare şi Bogdan_XII al Moldovei,,
căr ora le- a arătat că «sînt cr eştini şi o semi nţie,». Această ştire o
aflam în Letopiseţul anonim al Moldovei, în Cronica lui Macarie, în
Cronica zisă moldo-polonă, ca şi în Letopiseţul lui Vrigore Ureche.
in mijlocirea acestui slujitor al Bisericii, s-a oprit vărsarea
între munteni şi moldoveni.
>are că mitropolitul Maxim a fost trimis de Radu cel Mare
iîle Ta regele vTadTslavŒ 11* al Ungariei-' ş i la saşii din Transil-rin
T50?^T5tf8î pentru a stabili relaţii de bună vecinătate , ile
lor. Probabil, cu această ocazie, regele Vladislav a dăruit
domeniul Veoagiu de Jos (jud. Plunedoara), cu 19 sate în jur.
isiune asemănătoare i-a încredinţat ² în toamna anului f50§
domn Mihnea cel Rău, fiul lui Vlad Ţepeş (1508²1509),' care fia
regele Vîidislav II la JBuda, să-l,înştiinţeze...de urcarea sa , ii
Ţării Româneşti. Şi-a îndeplinit cu succes misiunea, dar, n
aflăm în spusele biografului său, nu s-a _mai_ întors în Ţara is că.
Primind jdela _^
(la nord de BelgradJ^a^r^ în car e a
;iva ucenici. ..Ŷ . :
patru ani, pînă la ,
^tăLacolfl. Ţinînd seama de evlavia a
vieţii sale, Biserica Ortodoxă sîrbă 1-a trecut în rîndul
pomenirea lui făcîndu-se în ziua morţii sale, adică la 18 ia-
în 1761 s-a tipărit la Rîmnic ² în cartea intitulată Pravilă
:iuni pentru sfinţii sîrbeşti ² şi Viaţa Siîntului Maxim arhh
1)
mul mitropolitan a rămas vacant vreo patru ani, sub domnii w-
îrrrTatTuFRadu cel Mare*: Mihnea cel Rău (1508²1509), Mircea 510)
şi Vlad cel Tînăr (Vlăduţ)^ fiul lui Vlad Călugărul (1510² remurile
tulburi în care au domnit ei nu le-au dat răgaz să şi de
alegerea unui nou titular al scaunului mitropolitan. Pe parte, se
aştepta desigur reîntoarcerea lui Maxirnla scaunul, ÎIL.ţară n-a
fost nici un vlădică între anii 11508²15Î2*}reiese şi ll cf__^£i u.na
din cele treixăiii tipaiite..între aceşti, ani.de iero-^
{Liţurghierul 1508, OcfoihuJlSlO şi Tetraevangheîui '
pomenesc vreun nume: de mitropolit, aşa cum ,se obişnuia \ 
mc
Ë
c
>



>l
>

opoiitul Macarie II. După venirea la domnie a lui Neagoe

în 1512, s-a procedat de îndată la alegerea unui nou mitropo-
iil Protul relatează că domnul «ridică Biserica cea căzută şi
Macarie mitropolit a toată Ţara Rumânească, Plaiului şi Sevje^
:u blagoslovenia lui Pahomie, patriarhul de la Ţarigrad». Cine
opoiitul Macarie? Majoritatea cercetătorilor susţin că este una
Şi persoană cu ieromonahul Macarie tipograful, care a tipărit
 primele cărţi slavone pe pămînt românesc, menţionate mai sus. Macarie
era originar din Muntenegru, a învăţat meşteşugul tiparului la Veneţia,
iar prin anii 1493²1496, a tipărit într-o mînăstire din Cetinie, capitala
Muntenegrului, şase cărţi slavone, din care se cunosc numai patru :
Octoihul în două părţi (1493²1494), Psaltirea (1495) şi Molitvelnicul
(1493²1495).
Prib egind în urma cotropirii ţării sale de către turci, Macarie a
ajuns la Tîrgovişte, la curtea lui Radu cel Mare, poate odată cu viito-
rul mitropolit Maxim. N-ar fi exclus să fi fost chemat chiar de domnul
muntean. Din iniţiativa acestui domn, sprijinitor al Bisericii şi al cultu-
rii, Macarie a început lucrarea de tipărire de cărţi în limba slavă la
noi, devenind astfel primul tipograf din ţările române.
Presupunem că alegerea lui ca mitropolit a avut loc în vara sau
toamna anului 1512. Era şi firesc ca un domn învăţat şi iubitor d e
cultură ca N eagoe să aibă şi pe scaunul mitrop olitan un ierarh cu
aceleaşi preocupări, mai ales că şi înaintaşii săi, patriarhul Nifon şi
mitropolitul Maxim Brancovici, au fost tot oameni de carte.
Deşi mitropolitul Macarie nu este pomenit în nici un hrisov de la
Nea go e B asarab, totuşi prezenţa lui în s cau n este cons emnată d e
Vavriil Protul, în Viaţa Simţului Niîon. Astfel, cu prilejul sfinţirii mî-
năstirii lui Neagoe de la Argeş, la 15 august 1517, între numeroşii par-
ticipanţi ² arhierei, egumeni şi preoţi, români sau de peste hotare, în
frunte cu patriarhul ecumenic Teolipt ²Ŷ se afla şi «Macarie mitropo-
litul ţării». Acelaşi izvor relatează că peste două zile, deci la 17 august
1517, s-a hotărît mutarea scaunului Mitropoliei Ungrovlahiei de la
Argeş la Tîrgovişte. S-ar p utea ca a ceastă strămutare să fi avut loc
mai de mult, iar acum se făcea numai recunoaşterea sau oficializarea
unei situaţii de fapt. Numele său este amintit şi în pisania noii cate-
drale mitropolitane, cu hramul înălţarea Domnului, din Tîrgovişte, cti-
torită de Neagoe Basarab, «...în zilele arhiepiscopului chir Macarie...»,
sfinţită la 17 mai 1520, desigur tot de el.
Mitropolitul Macarie s-a bucurat de o deosebită consideraţie din
partea lui Neagoe Basarab, de vreme ce în învăţăturile către fiul său
Teodosie întîlnim un capitol intitulat : «Cartea lui Neagoe Voevo d
către chir Vlădica Macarie şi către alţi egumeni, ieromonahi şi preoţi
Şi către tot clirosul...» (cap. III, partea II). Capitolul respectiv cuprindea
multe cuvinte de preţuire la adresa mitropolitului.
Se pune însă o întrebare : de ce n u a continuat Macarie activi-
tatea tipografică d u p 1 ! ce a a i u n s în scaunul mitropo'itati, aşa cum au
făcut alţi vlădici ridicaţi la această treaptă din rîndul călugărilor tipo-
 P E R I O A D A A T R E I A ( S E C O L E L E X I V ² X V I I I)

trofan de la Buzău, Antim Ivireanul ş.a.) ? Am putea răspunde că

Ŷebuie căutată în starea în care se afla atunci Biserica din Ţara
scă. Timpul prea scurt p etrecut la noi de patriarhul Nifon
ropoiitul Maxim Brancovici nu le-a îngăduit să îndrepte stările
ri exist ent e, iar dup ă a ceea, sca unul mitr op olitan a ră mas
mp de patru a ni. In astfel de î mpr ejurări, noul mitrop olit a
ui de a pune rînduială în viaţa Bisericii, de a purta grija ri-
înăstirii de la C urtea de Argeş, a bisericii mitrop olitane di n
e şi a mutării scaunului Mitropoliei în acest oraş. In sfîrşit,
Macarie nici n-a avut în jurul său oameni pricepuţi în meş-
iparului, care să-i continue munca. Din cele trei tipărituri ale
ltă că toată truda i-a revenit lui, nepomenind vreun ucenic,
vor face tipografii de mai tîrziu (Coresi, Antim Ivireanul ş.a.).
Neagoe Ba.sarab, prins în atîtea lucrări de construcţie, nu 
ace faţă cheltuielilor legate de tipărirea unor cărţi noi. O  
tivele pentru care Macarie a întrerupt activitatea tipografică
i ajuns în scaunul mitropolitan, îndreptîndu-şi atenţia
 mult
clemele administrative-gospodăreşti. Îşi va fi încheiat păstoria
icelaşi timp cu domnul său Neagoe Basarab, care trecuse la
dce la 15 septembrie 1521.
:ele expuse, rezultă că mitropolitul Macarie a fost o mare per-
î bisericească şi culturală, care a i mpri mat un duh nou în
ericii din Ţ ara R omânească, în primul rînd prin introducerea




  

   După Neagoe Basarab, a urmat iă

agitată, cu lupte necontenite p entru tron şi schimbări dese i.
Intre ei s-a remarcat Radu de la Afumaţi, care a domnit în
î du ri î n dec en i ul al t r eilea a l seco l ul ui ( uci s d e b oi er i l a
ie 152 9) şi care a purtat nu mai puţin de douăzeci de «răz-
:um arată inscripţia de pe mormîntul său din biserica mînăs-
3ş, biruind în mai multe rînduri pe turci. In astfel de împre-
iitice nu a putut prospera nici viaţa bisericească. Despre mitro-
re au urmat în scaun lui Macarie, avem ştiri p uţine ; unii din
t poate înlăturaţi din scaun, iar alţii au trebuit să pribegească
p prin Transilvania. Din două acte ale vr emii, în care nu e
nul, rezultă că sub domnitorul Vladislav III (1523²1525, cu
ri), păstorea în scaunul Ungrovlahiei un mitropolit cu numele
nseamnă că acesta a ocupat scaunul în ultimul an de domnie
agoe Basarab sau curînd după aceea, păstrîndu-1 în situaţia
deosebit de tulbure de atunci, cu schimbări foarte dese de domni, pînă
prin toamna anului Î523.
Intr-un hrisov dat de domnitorul Radu Bădica, fiul lui Radu cel
Mare (1523²1524), din 8 noiembrie 1523, era pomenit un nou mitropo-
lit, cu numele Ilarion. In anii anteriori întîlnim la Vlavacioc un eyumen
cu acest nume, care &r putea să fie identic cu mitropolitul nostru. Ca şi
înaintaşul său, a păstorit foarte puţin, pînă prin 1526, fiind poate în-
lăturat în timpul luptelor pentru tron şi a deselor schimbări de domni.
Urmaşul său a fost mitropolitul Mitrofan, care trimitea <>judeţului
Lucaci» din Braşov o scrisoare a doamnei Despina Milita, soţia lui
Neagoe Basarab. A păstorit pînă prin 1534.
La 10 aprilie 1535, cînd Vlad Vintilă confirma anumite proprietăţi
ale mînăstirii Argeş, în hrisovul de confirmare era pomenit şi «mitro-
politul Ţării Româneşti chir Varlaam». Probabil a fost ales spre sfîrşi-
tul anului 1534. El apare în mai multe hrisoave ale domnitorului Radu
Paisie (1535²1545), olt fiu al lui Radu cel Mare, prin care se întăreau
Mitropoliei anumite danii.
Vlădica Varlaam este pomenit şi în pisania bisericii Mitropoliei din
Tîrgovişte, începută de Neagoe şi terminată de Radu Paisie, în 1537,
precum şi în pisania bolniţei de la Cozia, ridicată de acelaşi domn prin
1542²1543. Se păstrează de la el şi o scrisoare din 1541, către judele
Braşovului Hans Fuchs, în care se intitula : ((mitropolit a toată Ungro-
vlahia şi exarh al tuturor Plaiurilor».
Către sfîrşitul păstoririi sale, s-a reluat activitatea tipografică la
Tîrgovişte, prin «logofătul» sîrb Dimitrie Liubavici. Prima carte tipărită
de acesta a fost un Molitvelnic slavon. Prefaţa cărţii aduce ştirea că
tipărirea a început în timpul lui Varlaam şi s-a terminat sub noul mi-
tropolit Anania. Cum tipărirea unei cărţi ţinea pe atunci cîteva luni,
putem deduce că păstoria mitropolitului s-a încheiat pe la mijlocul
anului 1544.



 O In ultimele luni ale anului 1544 ² deci tot
sub Radu Paisie ² a fost ales ca întîistătător al Bisericii din Ţara
Românească episcopul Buzăului Anania. La 10 ianuarie 1545 era în
scaun, fiind amintit în prefaţa Molitvelnicului lui Dimitrie Liubavici. Se
pare că Anania era omul de încredere ² sau chiar rudă ² al familiei
lui Neagoe Basarab, căci nu mai aşa ne p utem explica faptul că şi-a
cjătit piatra de mormînt la mînăstirea Argeş, unde era îngropat ctitorul
şi familia sa. In sprijinul acestei ip oteze vine şi faptul că a purtat

grijă deosebită doamnei Despina Milita, în timpul pribegiei acesteia
în Transilvania. Date fiind legăturile sale cu familia lui Neagoe Basarab,
 K XIV ²XVIII)

n presupune că şi-a avut metania în mînăstirea de la Argeş, uritfe

i:
t, poate, şi egumen.
Păstoria lui ca mitropolit a căzut în vremuri grele p entru 'ţară,
fiind mazilit R adu P aisie şi înlocuit cu Mircea Ciobanul (marti e
i, acesta a început de îndată prigonirea şi uciderea celor pe care-i
;ea potrivnici. Mitropolitul Anania, socotit om de în cr edere al
î ul u i ma zi l i t , ca re er a gi n er el e l u i N e ag o e B as a ra b, n- a f o st
it de noul domn. Numai aşa se p oate explica lipsa numelui său
ctele interne ale lui Mircea Ciobanul. Socotim, totuşi, că mitropo-
Anania a rămas în scaun în timpul primei domnii a lui Mircea
anul. S ub el, Dimitrie Liubavici a tip ărit o no uă carte la Tîrgb-
, şi anume un Apo sto l slavon în două ediţii, una p entru Ţara
inească şi alta pentru Moldova (1547).
)esigur mitrop olitul Anania a hirotonit întru arhiereu pe preotul
din Peşteana (jud. Hunedoara), trimis în Ţara Românească în
de castelanul Ioan Fanchi din Hunedoara, care 1-a recomandat
Mircea Ciobanul pentru hirotonie, întrucît voievodul Transilva-
<i-a dăruit episcopia românilor» de aici.
)up a ce scaunul domnesc a fost încredinţat lui Patraşcu cei B un,
ui Radu Paisie (1554²1557), vlădica Anania este pomenit în
mai i acte ale acestui domn. în 1556 a trecut în Transilvania, de
unde îs osemintele doamnei Despina Milita, moartă de ciumă la
Sibiu înuarie 1554), pe care le-a îngrop at la Argeş, lîngă ale
soţului eagoe B asarab, fapte care sînt consemnate în inscripţia
de pe lîntul ei. Tot în această perioadă, a cu mp ărat o
Evanghelie sla-în manuscris, cu 5.000 de aspri, pe care a dăruit-o
Mitropoliei îrgovişte (azi în Viena).
lurind Patraşcu cel Bun (26 decembrie 1557), scaunul domnesc a
iat di n no u l ui Mircea C iob an ul, î n ia nuari e 1 558 . In acea stă
ie, mitrop olitul Anania, considerat ca o m de încr ed er e al Tui
şcu, a fost nev oit să-şi părăsească scaun ul şi să treacă în Tran-
îia, unde a rămas pînă prin anul 1564.
hi şi-a mai reluat scaunul mitropolitan, căci Mircea Ciobanul îl
letas e, în a d oua sa d omni e, cu un nou titular. Vlădica Anania
i trăit încă mdit timp, căci este întîlnit în cîteva acte, pînă sp re
ui anului 1580. Astfel, la 2 i u l i e 1564, fiind în Bucur eşti, da
;
tirii Argeş un «înscris», în care menţiona toate lucrările şi daniile
re le-a făcut acestei mînăstîri k hi I i i şi alte zidiri, veşminte şi
te de cult). Aceste d a n i i b o g, - | . - întăresc presupunerea ră a fost
en ai mîîiăstirii lui Neagoe de a Argeş sau ca a fost călugărit
 M I T R O P O LI A UN V R O V L A HI EI IN S ECO L UL X VI 44Q

aici. Din mai multe acte, reiese că întreagă agoniseala vieţii şi-a lăsat-o
Mitropoliei din Tîrgovişte (satele Săcuieni şi Sîrbi, din Dîmboviţa,
cumpărate de el cu 45.000 de aspri). între timp, a mai cumpărat alte
părţi de moşie în cele două sate, pe care le-a dăruit tot Mitropoliei ²Ŷ
la 22 septembrie 1580 ² reînnoind şi vechea danie. Curînd după această
dată a trecut la cele veşnice, pentru că la 5 decembrie 1580, Mihnea
Turcitul (1577²1583), întărind Mitropoliei ultimele danii ale lui Anania,
spunea că le-a cumpărat «de cînd era încă în viată». înainte de moarte
a îmbrăcat marea schimă monahală, sub numele de Antonie. Va fi
fost îngropat la biserica Mitropoliei din Tîrgovişte ² pe care o
înzestrase cu atîtea bunuri ², cum de altfel a şi cerut, prin diata sa
din 22 septembrie 1580.
Y
     
 In prima jumătate a secolului al XVl-lea, viata
bisericească în cuprinsul Mitropoliei Ungrovlahiei a fost în plină
dezvoltare. La aceasta au contribuit domni evlavioşi, ca Radu cel
Mare şi Neagoe Basarab, sprijinitori ai culturii şi artei bisericeşti
în Ţara Românească şi, în acelaşi timp, sprijinitori ai tuturor Bise-
ricilor Ortodoxe din Răsărit. Ei au fost secondaţi în toate acţiunile
lor de marii ierarhi cărturari Nifon, Maxim şi mai ales Măcar ie.
Vlădicii care au urmat n-au putut fi la înălţimea acestora, datorită
împrejurărilor vitrege în care le-a fost dat să păstorească. între ei,
se impune mitropolitul Anania, ierarh cu alese însuşiri gospodăreşti,
¼are şi-a lăsat toată averea Mitropoliei din Tîrgovişte.

BI BLI OVRAF IE

I z v o a r e d o c u m e n t a r e : ACADEMI A R. S. R., Do cume nte privind

istoria României. Veacul XVI. B. Ţara Românească, voi. I, (1501²1525), voi. II
(1526²1550), voi. III- (1551²1570), Bucureşti, 1951²1953 şi reeditarea : Documenta
Romaniae Historica, voi. II (1501²1550), Bucureşti, 1972.
I z v o a r e n a r a t i v e : Viaţa Sfîntului Nifon. Ediţii: B. P. HAŞDEU, în «Arhiva
istorică a României», I, -2, Bucureşti, 1865, p. 133²150; IOSIF NANIESCU si
CONSTANTIN ERBICEANU, Viaţa şi traiul siinţiei sale părintelui nostru Nilon
patriarhul Jatig radului, Bucureşti, 1888, 177 p.; TIT SIMEDREA, Viaţa Simţului Niion,
patriarhul Constantinopolului. Introducere şi text, Bucureşti, 1937, XIV -f 58 p. ( ş i
la B.O.R., an. LV, 1937, nr. 5²6, p. 257²299); VASILE VRECU, Viaţa Stlntului Niion.
C redacţiune grecească inedită, tradusă şi însoţită cu o introducere, Bucureşti, 1944 ;
V. MIHĂILĂ şi DAN ZAMFIRESCU, Literatura română veche, voi. I, Bucureşti, 1969,
p. 60²112, reproduc ediţia Simedrea, cu introducere şi note; PETRE Ş. NĂSTUREL,
Recherches sur I es redadion greco-roumaines de la «Vie de Saint Niphon II, Pa -
triarche de Constantinople», în RESEE, t. V, 1967, nr. 1²2, p. 41²75.
O versiune a Vieţii mitropolitului Maxim Brancovici a fost tradusă de B. P.
HAŞDEU, în «Arhiva istorică a României», I, 2, p. 15 urm., alta de I. BOVDAN, Vechile
cronici moldoveneşti, Bucureşti, 1895.

29 ² Istoria B.O.R.
! C r, q, V : « N IC r U I; AE A M - , P O P ES C U ' N ifO n " Pot 'ta' M C o n sta n tin o p ol u iu i ;ti, 1 9 1 4, 68
p. (« A n.fi A c ad. R om .» M .S. I., s. III, t. X X X V I, 1 913 ² 1 9 14 r, 7 3 1 -
. M A Z IL U , C o n t ri b u ţi u n i l a st u d i ul v i e ţ ii S i m ţ u l u i N U o n , p a t ri a rh u l C o n st a n
« u i, B u c u re şt i, 1 9 2 8 , N . D O B R E SC U , R e p re ze nt a n ţi i ad iu ă c u re Te in m se ^ c a
ra Ro m an e a sc ă la în c e p u tul se c o lulu i X V : p atri arhu l N ii on , m it rop o litu l
şi mit ro politul M a ca rie, în « C onvorbiri Lite ra re », X L IV 191 0 n 3 48 3 6 4
V H E I. M O IS E S C U , V i a t a S t l n t u l u l N i f o n , p a tri a rh u l T a ri g ra d u l u L C U p 7 u e f u , n

  `ƒ


a 4 o O d e a m d e l a m u t a r e a s a c ă t re D o m n u l , î n B . O . R . , a n L X X V I

i t r o p o l i t u l M a c a r i e : Studiul introductiv al lui P P PANAITESCU


ghierul lui P Macarie...,
J
Bucureşti, 1961, LXX VIII + 2? 3 p Ŷ DAMASCHfN
a MUCane T/p < o /u în Stud ii
Tr°2 o" 4 2? T4n a - *' '' « »' -vista de istorie, an , 3 , nr . 2 , p .
4 2 9 -4 4 0 ( t e z a i n a c c e p t a b i l ă ), P E T R E Ş . N Ă S T U R E L , C i ne a i o st al H -le a al
U n g ro vlahiei ?, în M .O ., a n. X IX , 19 67, nr 7 -8 n 6 15 -fiT ? d ii d e sp re
M a c a rie , c a ti po g ra f, l a c a p. î nc e p ut u ri le tipa rul ui
:U LA E ŞER B Ă N E SC U, M it rop olitul An ania. C ontrib uţie ,a istoria Bise r'cii
m se c olu l X VI, în V .B ., a n. IX , 1 9 50. nr. 9² 1 0, p. 3 3² 4 6. v i se r.c u
m a i p o t c oCn sue l t a : 6C O N S T A N T I N C . V IU ta R EKSC U , L a LX
45 0 d e a ni d e la m oa r
366" 3 8 6 T V AT
, m f '" J '
"ZTl/T
r Pereo n aW ^"^^ °^ ^ ŒT W58 n
'« 'e a re /i gioosd a v oie v o dului N e o aoe
al V-lea, C raiova, (1926 ), 51 p. . N IC U L A E ŞER B Ă N E SC U, 450 de ani de .
i a l u i N e a g o e B a sa ra b . m V . B ., an . X X X , 1 9 7 1 , nr . 9 -1 0 p 9 3 6 -9 7 1
 
MITROPOLIA UNVROVLAHIEI
IN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XVI-LEA ŞI
PRIMELE DECENII ALE SECOLULUI AL XVII-LEA

in cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea, ştirile despre

mitropoliţii munteni sînt ceva mai bogate. Se observă însă aceeaşi
instabilitate a lor în scaun, fiind înlocuiţi, de multe ori, după bunul
plac al domnitorilor.
Mitropolitul Efrem. După ce Mircea Ciobanul a ocupat pentru a
doua oară scaunul domnesc (ianuarie 1558²21 sept. 1559), a urmat
o aprigă prigoană împotriva marilor boieri. în cursul lunii februarie
1558, a avut loc un groaznic măcel, în cursul căruia şi-au pierdut
viaţa şi episcopii de la Rîmnic şi Buzău. Probabil mitropolitul Anania
a părăsit ţara, refugiindu-se în Transilvania chiar în cursul lunii ia-
nuarie 1558, înainte de intrarea lui Mircea Ciobanul în Bucureşti. Ale-
gerea noului mitropolit Efrem se va fi făcut în acelaşi an, cînd Mircea
Ciobanul s-a convins că Anania nu se mai întoarce. Documentar, este
amintit pentru prima oară abia într-un hrisov clin 17 septembrie 1559
(cu 4 zile înainte de moartea lui Mircea !), prin care domnul întărea
Mitropoliei şi «cinstitului părinte arhimitropolit chir vlădica Efrem>
o vie la Ştefăneşti, pe care o stăpînea mai de mult. A păstorit şi sub
fiul şi urmaşul lui Mircea, Petru cel Tînăr (1559²1568), care a întărit,
prin mai multe hrisoave, anumite proprietăţi ale Mitropoliei. Este po-
menit şi în predoslovia cărţii întrebare creştinească, tipărită de dia-
conul Coresi la Braşov (1560).
După cîte se ştie pînă acum, vlădica Efrem este primul care a
primit o însărcinare din partea domnului de a rezolva anumite pro-
bleme administrative-judecătoreşti, care, în mod obişnuit, erau de
competenţa domnului sau a dregătorilor săi. Este vorba de un act de
 u m p ărare, încheiat la 14 noie mbrie 1 56 1, «înaintea vlădi ciei
cleru lu i vl ăd ici ei m el e ».
e cu n o sc m oti vel e pen tr u c ar e s-a retr a s din sc au n u l m itr op o -
i n t e d e 2 7 a u g u st 1 5 6 6 , c î n d e r a a t e st a t u n n o u m i t r o p o l it ,
im pu i lu i P etru cel Tînă r. A mai trăit înc ă m u lt timp , c a
itr o p ol it ». A m u ri t d u p ă 1 0 au g u st 1 5 8 2 , cî n d era p o m e n i t,
It i m a o a r ă î n v i aţ ă î n t r - u n h r i s o v d e l a M i h n e a T u r ci t u l . 7
a u g u st 1 5 6 6 d o m n i t or u l P et r u c e l T î n ăr î n t ăr e a « s fi n -
m n e zeieştei M itr op olii din T îrgo vi şte... şi pre acin st itului pă-
i m i t ro p o l it ch i r v l ă d i c a D a n ii l » st ă p î n i r e a p e st e sa t u l A n i -
; c h e p r o p r i et a t e a M i t r o p o l i e i . A l t e şt i r i d e s p r e e l n u a v e m .
.t pîn ă p ri n 1 5 68 , cî n d n o u l d o m n , Al ex an d r u II M ir c e a (i u ni e
)t. 1 5 7 7 ), va fi rî n d uit al e ge r ea u n ui alt î ntîi st ă tăt or al B i se -
Ţ a r a R o m ân ea sc ă. D ec i e r au a c u m t r ei « pr oi n m it r o po liţi »
E fre m, D aniil).
o p o l it u l E f ti m i e I a p a r e p e n t r u p r i m a o a r ă î n t r - u n h r i s o v a l
m d r u I I M i r c e a d i n 8 s e p t e m b r i e 1 5 6 8 , p ri n c a r e s e î n t ă r e a
ei satul A n ino a sa. În ain te a fost episco p la R îmn i c. Al egere a
:r o p ol i t s- a p e t r ec u t p r i n i u li e sa u au g u st 1 5 6 8 . î n a n i i u r m ă -
p o m e n i t î n a l t e 1 2 h r i s o a ve al e l u i A l e x a n d r u I I, s e m n că
i d e m u lt ă c i n sti r e d i n p ar t e a l u i. In a lt e h ri s o a v e e st e î n tî l n it
fe l u rit e pr o ce se . N u m el e său est e a m i n tit î n pr e faţ a S b o rn i -
von, tipărit de diacon ul C oresi la B raşo v în 1 56 8² 15 69, şi în
ictoihului slavon, tipărit tot d e C ore si în 1 57 4² 15 75 . ace st
m itr op olit ² c u sprijinu l său şi al d o m n it oru lu i A lex an -irc ea ²
s-a înfi inţat pri ma tip ar niţă la mî n ăstirea P lu m b ui ta, c u r e şti , d e
c ăt r e i e r o m o n ah u l L a v r e n ti e şi u ce n i c u l său Io va n e b a z a
u n o r f r a g m e n t e d i n t i p ăr i t u r i l e l o r ² p ă s t r at e î n b i - iin
U niu n ea S o vi etică, B ulg ari a şi R o m ân ia ‡ ² Ŷ s-a con statat n t i e
şi u c e n i c u l s ă u au i m p r i m a t u n T e t r a e v a n g h e l î n d o u ă
0 P sa lt i re, t o at e î n sl a v on e şt e. în se a m n ă c ă mi t ro p o lit u l E fti -
pr e oc u p at d e pr o bl e m a ti p ăr i rii şi di fu ză r ii d e c ărţ i d e sl uj b ă.
it u l E fti m i e est e pr i m u l i er a r h d i n Ţ a r a R o m â n e a s că al că r u i
r ă vit se pă st r ea z ă p î n ă a zi , în bi se ri ca di n O lt en i ² V î l c ea.
de o se bire d e înain taşii săi, E fti m ie a mu rit în scau n. U n a ct
e xa n d r u V od ă di n 3 0 d e c e m br i e 1 5 7 6 a m i nt e a d e «r ăp osa t ul
c hir E fti m i e vl ă di c a », c ee a c e n e fac e să cr e d e m c a a t r e cu t
eşnice pe la mijlocu l anulu i 15 76.
1 m o a r t e a i u i , sc a u n u l m i t r o p o l i t a n a f o s t oc u p at d e S e r a f i m .
i în mai m u lte hri so a ve d e d ani e ale lu i A le xa n d ru II,
 MITROPOLIA UNVROVLAHIEI IN SECOLUL, XVI 453

ale fiului său M ihn ea T urcitul (1 57 7 ² 1 5 83 ) şi ale lui P etru C ercel,

( 1 5 8 3 ² 1 5 8 5 ) . î n al t e a ct e a p ar e , î m p r e u n ă c u bo i er i i d i n d i v a n , j u -
d e c i n d a n u m i t e p r o c e s e , m a i a l e s p r i vi t o ar e l a st ă pî n i r e a d e m o ş i i .
M it r o p o lit u l S e r afi m a v e a şi pr e o c u p ăr i că rt u r ă r eşti, fii n d î n l e
g ă t u r ă c u d i a c o n u l t i p o g r a f C o r e si d i n B r a ş o v . A st f e l , î n p o s t f aţ a
P sa lt i ri i sl a vo n e di n 1 5 7 7 , se spu n e că s-a ti pă rit cu « p or u n c a d o m n u
lu i Io A le x an dr u voe vo d şi a fi ulu i său Io M i hn ea vo e v od şi a p r ea -
sfi nţi tulu i m itr o po lit S e rafi m ». U lti m a, şi în a cela şi ti m p c ea m a i în
se m n a t ă d i n t re ti p ăr i t u ril e c or e si en e, a f o st E v a n g h e l i a c u î n vă ţ ăt u ra
sau C a za nia di n 1 5 8 1 , o e x pli c ar e a E va n g h e liilo r din t oat e d u mi n i cil e
ş i s ă r b ă t o r i l e a n u l u i . I n p r e fa ţ ă s e a r a t ă c ă o v e rs i u n e s l a v o n ă a
a ce st ei l u cr ă ri s-a a fl at l a m i t r o p olit u l S e ra fi m al U n g r o vl ah i ei , fi i n d
d a t ă a p o i d i a c o n u l u i C o r e si , ca r e a t r ad u s - o î n r o m â n e şt e, î m p r e u n ă
c u î n v ă ţ a ţ i i p r e o ţ i Ia n e şi M i h ai d e l a b i se r i c a S fî n t u l N i c ol a e d i n
Ş cheii B raşovului. C art ea a fost tipărită de C oresi la B raşo v, cu bine-
c u vî n t a re a mi t r o p o l i ţi l or S er a fi m a l U n g r o v l ah i ei şi V h e n a d i e a l
A rdealului. ^ , ----------- -"Ŷ
P ă st o ri a l u i S er a fi m s -a î n c h ei at , p r o b a b il, c ăt r e sfî r şit ul l u i 1 5 8 5
s au î n c e p u t u l an u l u i u r m ăt o r . î nt r - o p r i sa n i e p u s ă d e e l î n a n u l 1 5 8 8 ,
la pa r ac li sul B u n a ve sti r e d e l a S n a g o v, p e c ar e 1 -a pr e î n n oit, se s pu n e
c ă «a u fo st alu n ga t din sc au n ». în lătu ra rea d in sc a u n i-a v en it d e-
sig u r d in p a rte a lu i M ih n e a T u rc itul, c în d a o c u p a t pe n tru a d ou a
oa r ă sc a un ul d o m n e sc ( 1 58 5 ² 1 5 9 1 ), n e m ulţ u m i t că mitr op olitu l a sl u -
j i t c u cr edin ţ ă p e d u şm a n u l său P etr u C erc el. P r ob ab il s-a r etr as la
m î n ă stir ea S n a g o v, u n d e a pr e î n n oit p a ra c li s ul a m i n tit ( ctit or i a l u i
V l a d i sl a v I I d i n s e c o l u l X V ) şi a f ă c u t « ş i c e l e l al t e c a s e d e l o c u i n ţ ă
şi mi ci c hili i ». A m u rit î n c u r su l a n u l u i 1 5 9 0 ş i a f o st î n g ro p a t î n b i -
seri c a m a r e a m m ă sti rii S n a g o v, a vîn d d ea su p r a m or m î n t ul u i o l e spe d e
de piatră cu in scri pţie sla von ă. A st fel , mitro po l itul S erafi m se nu măr ă
p r i n t r e c e i m ai d e se a m ă vl ă d i c i m u n t e n i d i n a c e a st ă pe r i o a d ă .
D u pă înlătu rarea lui S erafi m, în scau nu l mitrop ol itan vacant a fost tr e cu t
e pi sc op ul M i ha il al R î m ni c ulu i, p r ob ab il în pri m ele lu ni ale a nu lui 15 86.
E ste po men it în cîte va h risoa ve date de M ih nea voi evod . C a m i t r o p ol i t,
va fi p r i mi t vi z it a p a t r i ar h u l u i ec u m e n i c Ie r e mi a II şi a fo stulu i
patriarh P ah o mie II, prin 15 87 şi 15 88. R etră gînd u-se din scaun către
sfîrşitu l an ului 1 58 9 ² fiind po ate prea în aintat în vîrstă ² , a mai t r ăi t
în c ă vr e o d oi an i. A m u rit între 4 a u g u st 1 5 9 1 ² cîn d m ai e ra în
vi aţ ă ² şi 7 m a rti e 1 5 9 2, cî n d er a n u m i t «r ă p o sa t ul vl ă d i c ă M i h ail » . .
U r m a şu l să u, N i c hifo r, pr o ba bi l e r a o ri gi n a r d i n p ărţi l e B u z ă ul u i r c ă c i
a v e a l e g ă t u r i c u m î n ă st i r e a Iz v o r a n i , si t u a t ă î n a c e a st ă r e g i u n e.
 P E R I O A D A A T R E I A ( S E C O L E L E XI V- X V II I)

n i m i c d e sp r e e l î n a i n t e d e a fi f o st ri d i c a t î n s ca u n u l m i t r o -
E st e at e st at d oc u m e n t ar la 1 2 i a nu ari e 15 8 9 , c a «p re a sfi nţitu l
> p olit ch ir Ni c hi for». A pa re şi î n trei acte d e ju d ec ată. S e
a pr i m i t vi z i t a p a t r i ar h i l o r e cu m e n i c i Ie r e m i a II şi T e o l i p t II
pa tri ar h » ), la r e şe di nţa sa di n Tî r go vi şt e, în 1 5 9 2 . > ti m c ă a
f ost sili t să-şi pă r ă se a sc ă sca u n u l în a d o u a ju m ă tat e 1 5 9 2 ,
cî nd a aj u n s d o m n al Ţ arii R o m â n e şti A l ex a n d ru c el )2 ²
15 93 ), fi ul lu i B o gd an L ă pu şn e an u al M ol d o vei, n mit r o p o lit ul
N i ch i f or est e în tîl nit în ac t e tîr zi u d e t ot, în -î c ar e a fl ă m
c ă « l -a u c h e m a t m a i în ai n t e V a sil e» ) , a p o i î n m a i m u r it d ec i
d u pă a ce ast ă d a t ă, p r o b a bil l a m î n ă sti r ea Iz v o r a n i, p a r e că şi - a
p e t r e cu t ult i mi i an i d e vi aţ ă. A c e st ei m î n ă sti ri i -a i i m u l t e
d a n i i ² m o şi i , vi i , c a s e , o b i e c t e d e c u l t ² , d i n c ar e ează
coperţile de argint aurite ale unui Tetraevan gh el, cu i :
«a rh i mit ro p olitu l N ic hi fo r a leg at ace st T etrae van gh el 71 0 1 » .
S -ar pu t ea să fie în m o r m î n tat aici. i în l ăt u r a t N i c h i f or d i n
sc a u n , d o m n i t o r u l A l e x a n d r u c el R ă u
l o cu l să u p e u n m i t r o p ol it M i h a i l ( al d oi l ea cu ac e st n u m e) ,
rea se va fi pr o d u s în t oa m n a an ulu i 1 59 2 . C a şi î naintaşii săi,
d o m n va fi d o rit sa a i b ă pe sc a u n u l m itr o p olita n u n o m d e
e. M i h ail n u e st e po m e nit în ni ci u n act d e la A l e x an d r u
c i n u m a i î n d ou ă a c t e d e l a M i h a i V i t e a zu l , d i n a n u l 1 5 9 4 .
o p o l i t u l E i t i m i e I I . D e c i s sa î n c e a p ă l u p t a c u t u r c i i , m a r el e
ih ai V ite a zul ( se pte m bri e 1 5 9 3 ² 9 a u g u st 1 6 0 1 ), c u m er a şi
c ă u t at s ă st r î n g ă î n j u r u l să u n u m ai d r e g ă t o r i n o i , d i n g e n e -
E p o si bi l c a o d a t ă c u s c h i m b a r e a ve ch i l or d r e g ă t or i s ă fi î n -
pe vl ăd i ca M i h ail II, c ar e n u -i va fi i n spi r at d e s tulă î n cr e d e r e,
s a u a f o st o c u p a t ² d u p ă t o a t e p r o b a b i l i t ăţ i l e ² î n t o a m n a
59 4, de mitrop olitul E itimie. S e pare că acest a e ra origin ar din
D î m b o v i ţ a, u n d e a v e a m ai m u l t e p r o p r i et ă ţ i şi r u d e . î n a i n t e
n g e î n sc a u n va fi cî r m u it mî n ă sti r e a C o zi a, u n d e î n tîl ni m u n
c u a ce st n u m e î n 1 5 9 0. M a re l e d o m n îl v a fi c u n o sc u t p e cî n d
al O lteni ei.
ÎS la cîr m a B isericii d in Ţ ara R o m â ne ască, mi trop olit ul E fti mi e
irat d e o d e osebită în cred ere din partea d o m n ulu i său, care
s î n d i f e ri t e s ol ii pe st e h o t ar e şi 1 - a ţi n u t pe lî n g ă si n e î n
ărăzin du -i ² pen tru ser viciile ad use ² m ai m u lte m oşii. E st e
pe ntru pri m a oară, în ace astă c alitate, în mai 15 9 5, cînd a
is în tr-o solie la A l ba Iu lia. Ta prin ci pele S igi sm u nd B âth or y al
a n i e i , p e n t r u a s e m n a u n t r a t at d e al i a n ţ ă a n t i o t o m a n ă . D i n
 M I T R O P O LI A U N V R O V L A HI EI IN S ECO L UL XVI 455

del e gaţ i e mai fă c eau par t e e pi sc opi i Teo fi l al R î mni cul u i şi Lu ca al

Buzăul ui , precu m şi mai mul ţi boi eri . Tr at at ul a fost s emn at
la 20 mai 1595.
M itr opol it ul E fti mi e est e înt îlnit mer eu î n hri soavel e dat e d e mar el e
d o mn , d u p ă 1 59 5. D e p i l d ă, l a 1 3 ap r i l i e 1 59 6, a c on vo ca t un «s o bo r »
i a Tî r go vi şt e, î n c ar e a î n t oc mi t u n « aş e ză mî nt » du pă car e s ă s e co n -
du c ă mî n ăst i r i i e ţ ăr i ; , î n i r ucî t î n el e « au î n c e pu t ni şt e obi cei ur i c ar el e
nu sănt d en por u nca sfi n ţ i i pr avi l e».
M i h a i V i t e az u l i - a î n c r ed i n ţ a t j u d e c ar e a u n or n e î n ţ e l e ge r i , m a i
a l es î n pr o bl e me d e m o şt e n i r e şi s t ăp î ni r e a u n or m oş i i , i vi t e i n t r a
di feri ţi l ocuit ori ai ţ ării. Prin mai mi i Ke hri soave, domnu l înt ăr ea Mi -
t r op ol i ei st ă pî n i r e a u nor s at e.
De asemene a, mi t r opol i t ul E fti mi e a par e î n mai mul t e act e di pl o
mat i ce al e mar el ui d omn . Ast f el , l a 9 i un i e 1 59 8 s-a s e mnat , l a mî n ăs -
t i r ea De al u , un t r at at d e c ăt r e t r i mi şi i î mp ăr at ul ui R ud ol f I I al Ver ma
ni ei ( 1576 ²1612), de o par t e, şi de Mih ai Viteazu l, de «arhi epi scopul
E ft i mi e » şi o pt b oi e r i , d e al t a. î mp ăr at ul s e o bl i g a s ă -i d e a l u i Mi h ai
pl at a pentru 5.000 de ost aşi , precum şi armament, i ar domnul r omân,
r ecu nos cî n d suzer an i t at ea l ui R u dol f, ² î n să «f ăr ă pl at a vr eun ui t r i but
s au vr e u n ei d ă r i » ² , s e o bl i g a s ă l u pt e « p en t r u d e pă r t a r e a t u r c i l or ş i
a al t or d uşmani de Tr ansil van i a, Ţ ar a R omânea scă şi păr ţi l e Ungari ei ».
In t re al t el e, î n tr at at er au şi anumi t e pr eveder i pr i vi t oar e l a vi aţ a bi
ser i ce as c ă : «C î t pr i veşt e l e g ea ( r el i gi a) , M aj es t at ea sa d ă î n cr edi n ţ ar e
a n u î mpi edi ca î n t r u ni mi c cel e ce au f ost ţ in ut e pî nă acum î n Ţ ara
R o mân ea s că, ni ci a o pr i sl uj bel e bi ser i c eşt i al e epi sc opi l or şi pr e oţ i l or
l or , n i c i a si l i pe d o mn u l - vo i e vo d s a u s t at u r i l e şi r an gu r i l e l ui ( să
t r eacă) l a al t ă r eli gi e». In aceeaşi zi , mi tr opol i tul E fti mi e ² cu semn a
t a r i i r o m â n i a i a c t u l u i ² d e pu n e a u j u r ă m î n t d e cr e d i n ţ ă f a ţ ă d e
împăratul Rudol f. ,fn
După căd er ea l ui . M i h ai Vi t eazul , scaun ul d omn esc al Ţ ări i R omâ -ţ / [
n e ş t i a f o st o c u p a t d e m ol d o v e a n u l S i mi on M o gh i l ă s au M o vi l ă ( n o - . ,
i e mbr i e 16 00 ² i u l i e 1 60 1) , ap oi de R ad u M i hn ea ( sept e mbr i e 16 01 ²ni
mart i e 36 02 ) şi din n ou de Si mi on Movi l ă (noi embr i e 16 01 ² i uli e 1602 ) ^
S e pa r e că mi t r op ol i t u l E f t i mi e s - a at aş at d e Si mi on M o vi l ă, c ăci p r i n, !
iulie Î602, cînd acest a a pierdut scaunul domn esc şi s-a retras în
M o l d o va , a f o st u r ma t ş i d e m i t r o p o l i t u l E f t i m i e, î m p r e u n ă c u c î ţ i va
b o i e r i m u n t en i ( d a c ă n u cu m v a a f o s t s i l i t d e d o m n l a a c es t p a s ) . De
a i ci , p r i be gi i a u t ri mi s c î t eva so l i i ş i sc r i s or i r ege l u i Z y g mu n t ( Sî g i s -
mund) III al P ol oni ei (1587 ²1632), comisaril or împăratul ui R ud ol f II
d i n Tr a n s i l va n i a ş i h a t man u l u i po l on Z a m o y s ki , r u gî n d u - i s ă- i a j ut e
 P E R I O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V ² X V I II)

meze din nou pe Simion Movilă in Ţara Românească (într-o

lin 1604 cereau p ermisiunea să se întoarcă «în ţara lor şi la
e lor de locuinţă şi în patria lor iubită»).
speranţele le-au rămas zadarnice, căci nu i-a ajutat nimeni,
anul domnesc al Ţării Româneşti a fost ridicat Radu Ş erban
1). în această situaţie, vlădica Eftimie a fost nevoit să se
în Ţara Românească, desigur cu consimţămîntul noului domn.
tr-un hrisov ² în care nu este indicat anul ² confirma o
mai mult e sat e, pe care mitropolitul l e lăsa, d upă moart e,
e Stana şi copiilor ei. In hrisovul respectiv, se spunea despre
)ribegit în ţara Moldovei la Ieremia voievod» şi că «a vrut
)umnezeu de a venit părintele vlădica Eftimie din Ţara
în ţară la domnia mea». Nu se ştie cît a mai vieţuit şi unde
ormîntat.
ele p rezentate, reiese ca mitropolitul Eftimie a fost unul din
; seamă ai Ţarii Româneşti, fiindu-i dat să trăiască în zilele
dar şi în cele de cădere ale celui care, la un moment dat, s-a
tuia : Io Mihail Voievod, clin mila lui Dumnezeu, domn al
Lâneşti, al Ardealului şi a toată ţara Moldovei». ii

 @   Y
 După ce mitropolitul Eftimie şi-a pă- a
nul, Radu Şerban a numit un nou titular, în p ersoana epis- f i
uca al B uzăului. Acest lucr u s-a p etr ecut chiar în toamna-'
)2, căci noul domn nu avea nici un interes să aştepte reîn- J f
unui mitrop olit care i s-a arătat p otrivnic şi ² implicit ²- 6
ă o stare de provizorat şi de neorînduială în Biserica ţării pâ"
s-o cîrmuiască. °'
mitrop olit era un grec din insula Cipru (de unde şi numele 1
ui sau Luca din Cipru), «crescut din fragedă vîrstă în starea
», cum ne spune un panegirist al său, mitropolitul Matei al
^u se cu nos c împ rej urările în car e a aju ns în Tara R omâ-
Ŷar putea să fi venit după ce ţara sa, insula C ipru ² stăpî-
timp de ven eţieni ², a fost cu cerită de turci. N-ar fi exclus
i fost trimis de vreuna din mînăstirile din Răsăritul Ortodo x
L cele care le erau închinate în Ţara Românească şi apoi să fi
atru tot deau na la noi. Nu ştim cî nd şi în ce împ rej ur ări a
>cop al Buzăului. Qert este că la 10 septembrie 1583 sau 1584
i timpul lui P etru C ercel ² era p omenit într-un act ca «prea
;
i prea sfinţitul arhiepiscop chir Luca al Buzăului», ne
subliniat faptul că episcopul L uca s-a bucurat de multă din
partea lui Mihai Viteazul care, apreciindu-i calităţile în-
 M I T R O P O LI A UN V R O V L A HI E I IN S ECO L UL XVI 4JJ7

născut e şi pr egăti r ea căr tur ăr ească, 1 -a tri mi s în mai mu lt e sol ii pest e

hot ar el e ţării. Ast fel, î n mai 1595, est e întîlnit în misiunea di pl omati că
t r i mi s ă l a Al b a Iul i a, l a pr i n ci pel e S i gi s mu n d B ât h or y. In pr i mă va r a
anu l ui 1 59 7, epi sc opu l Lu c a a f o st t r i mi s d e d omnu l său î nt r - o mi si un e
i a ţ a r ul R u si e i , F e od or , f i u l l ui I va n c el Vr oa z n i c ( 1 5 8 4 ² 1 5 9 8 ) . In
i u ni e, epi s co pu l bu zoi an er a l a M o s co va , u n d e, p e l i n gă o s cr i so ar e d e
l a M i n ai Vi t ea zu l , a du ce a, p r i n vi u gr a i , ru gă mi n t e a d e aj ut o r î mp o-
t r i va t u r c i l or . A f o st p r i mi t d e ţ a r ş i d e s f et n i cu l s ău B or i s Vod u n o v,
i ar l a 4 iuni e, ţ aru l i -a d at o scri soare, din car e r ei eşea li mped e scopu l
mi siunii sal e l a M oscova. î nt or s î n ţ ar ă, epi scopu l Luca şi -a conti nuat
pă st or i a l a B u zău , at î t su b M i h ai Vi t ea zul cî t şi su b u r ma ş ul s ău i me-
di at Si mi on M ovi l ă.
C a e pi sc op, Lu ca C i pr i ot ul a r i d i cat un schi t (mî năst i r e) î n sat ul
I z v or a n i ( j u d . B u z ău ) . N u s e c u n o a şt e ex ac t an u l î n t e me i er i i , d a r î n
16 00 er a î n fi i nţ ă, căci Ni col ae Păt r aş cu, fi u l şi l ocţ i it or ul lu i Mi hai
V i t e az ul , î i d ăr u i a d ou ă vad u r i d e moa r ă. A c e st ei mî n ă st i r i i - a p ur t at
apoi o gr i j ă d eosebi t ă şi după ce a aj un s î n scaun ul mi t r opol i t an, î n-
zest r î n d-o cu n umer oas e sat e şi al t e bu nu r i mob i l e sau i mobi l e ( cî t e va
dan i i i-a fă cut f ost u l mi t r op ol i t Ni chi for ) . Mî n ăst i r ea zi d it ă d e vl ădi c a
Lu ca a f ost di st r usă de un cu t r emu r î n t i mpu l l ui Şer ban C an t acuzi n o,
fi i n d r efă cut ă ap oi d e u r maşi i l ui Luc a ( Ji pa c ăpi t an ul şi St an ci u Ver -
nescu zi s Cî rl oavă) , î n ti mpu l lui C onst anti n B rîncovean u. C u r efaceri
ul t er i oar e, slu j eşt e azi ca bi ser i că par oh i al ă î n Izvor ani .
După ce R adu Şer ban a o cu pat sc aun ul do mn esc, i ar mi t ro pol i t ul
E ft i mi e s - a r et r as î n M ol d o va, n oul d o mn a r i d i cat î n scau nu l d e mi
t r op ol i t al Un gr o vl ah i ei pe epi s co pu l Lu ca d e l a B u zău . A p ar e pent r u
pr i ma o ar ă î n n o u a c a l i t a t e î n t r - u n h r i so v a l l u i R ad u Ş e r ba n , d i n
noi e mb r i e 16 03 , p r i n car e î nt ăr e a mî n ă st i r i i Mă r gi n eni s at ul Tel eg a,
dăr ui t d e cti t oru l ei, vor n i cu l Dr ăghi ci. Di n ti mpul păst or i ri i sal e ca
mi t r op ol i t , s e cun os c z e ci d e a ct e î n car e e po me n i t n u mel e s ău. P r i n
un el e se făce au d an i i sau î nt ări ri d e pr opr i et ăţ i, pent ru Mi t r opol i e şi
mî năst i r ea Iz vor an i , î n al t el e fi gu r ează ca mar t or î n di vanu l d omn esc ;
u n el e er a u c ăr ţ i d e j u d e c at ă e m i s e d e el î n su şi î n d i f er i t e p r o b l e m e .
De r e mar c at c a s - a bu cu r at d e pr eţ ui r e a t u t ur o r c el or ci n ci d o mni c ar e
au cî r mu it Ţ ar a R omâneas că d i n 1602 pînă î n 16 29, în cr edi nţ î ndu-i -se
fel ur i t e pr oces e s pr e j u decar e. Un eor i j u deca «cu sobor ul sfi n t ei M i
t r op ol i i », al t eor i cu su fr a gan i i s ăi de l a R î mni c şi B u zău sa u chi ar cu
u n i i ar h i er ei gr e ci a f l a ţ i î n ţ a r ă ( M a t ei a l M i r e . l or , eg u me n l a D e a l u ,
Şi alţii)- QiiB") ,sh to «O
 P E R IO A D A A T R EI A (S E C O L E L E X lV -xv m :

a gr e c el e n e a m, m i t r o p o l it ul L u c a ² s pr e d e o s e bi r e d e alţ i
n e a m u l să u aju n şi la n oi ² s -a id e n tific a t în tru to t u l c u
p o p o r u l u i p e c a r e - 1 p ă s t o r e a . M ă r t u r i e î n a c e st s e n s e st e
i d e a p ă st r a a u t o n o m i a B i s er i c i i n o a st r e f a ţ ă d e P at r i a r h i a
P e n t r u ac e a st a, î n se p t e m b ri e 1 6 1 5 , pa t ri ar h ul T i m o t ei II
tin op ol u l ui (1 6 1 2 ² 1 6 2 1 ), î m pr e u n ă cu si n o d u l său , a vî n d şi
n t u l l u i T e o f a n a l Ier u s a l i m u l u i , au h o t ăr î t s ă î n l ă t u r e « d i n
U n c i n st e a i u i » pe mi t ro p o l it u l L u c a, î nt r u cî t s- a ar ă t at «n e -
ji n esu p u s şi u zu r p a t or » . In c o n ti n u a r e, ac t ul pa t ri ar h al p r e -
e cîn d a fo st n u m it m itro p o lit al a c e stei e p a r h ii, n ic i n u
vr e o d at ă , n i ci n - a bi n e v oi t a d a p e ş ch e ş u l a n u a l l e gi u i t s a u
p e n t r u n e vo i l e B i s e r i ci i î n fr u n t e a c ăr e i a st ă m n o i , pr e cu m '
[ alţi c o n fr a ţi ai n oşt ri a r h i e r ei ; n i c i n -a a ră t a t pri m i r e şi
: cătr e oa m en ii biserice şti, ci-i d ispr eţu ia şi n u -i so cot e a t
:». H ot ărîrea nu s-a aplicat.
; m i t r o p o l i t u l L u c a şt i m c ă a p ă st r a t l e g ă t u r i ş i cu r o m â n i i
;ni. A stfel, în ainte de 16 0 6, a hir ot o nit întru ar hier eu p e
i i T e o c t i st a l A r d e al u l u i , i a r î n 1 6 0 6 , î m p r e u n ă c u a c e st a,
p e p r e o t u l N e a g o s l a v d e l a bi se r i c a S fî n t u l N i c o l a e d i n
m o vului, pentru «su meţia» lui.
iri st ul l u i L u c a d i n C i p r u , m i tr o p olit u l M a t ei a l M i r e l or, n e
pr e el c ă er a «d e p r i n s fo a rt e l a ca li gr a fi e » . In a d e vă r , d e l a
î a s c î t e v a m a n u s c r i s e g r e c e ş t i , c ar e - 1 a r at ă c a u n c al i g r a f
i si t : o E v a n g h e l i e i s p r ă vi t ă d e s c r i s l a 2 0 m a r t i e 1 5 8 8 ( a z i
o E v a n g h e l i e t e r m i n at ă l a 4 i u n i e 1 5 9 4 ( a zi l a Ie ru s ali m ) , o
3 scri să c u c h eltu i ala ve l vi sti er u l ui H ri z ea î n 1 6 2 4, h ăr ă zită
I vi r d i n M u n t e l e A t h o s şi o P s a l t i r e , î n c e p u t ă d e el şi t e r -
Ŷ ia prin 16 34 ² 16 35 de un ucenic al său, arhiereu l Iac o v. D e
D l it u l L u c a se pă st r e a z ă şi u n an ti m i s, sfi n ţ it d e e l, c u o i n -
a r e p a r e să fi e c el m ai vec h i a n ti m i s cu n o sc u t la n o i ( g ă sit
B rădet-A rge ş).
t n e n t el e vr e m i i p o m e n e sc d e u n n e p o t a l l u i L u c a d i n C i p r u ,
L o ri n ţ ) , c ă s ăt o r i t î n sa t u l V e r n e şt i d e l î n g ă B u z ă u , d i n c a r e
v 'a si l e C î rl o va , pr i m u l n o st r u p o et m o d e r n. U r m aşi ai a c e st ui au
aj u n s cti t or i d e r hî n ăsti ri şi bi se ri ci î n p ăr ţil e B h i ză u l u i î
B ar bu , V r ăjd a na, U l m ea sa, bi sericile din V er n eşti şi C al vi n i), o
p ă st ori r e d e a pr o a p e o j u m ă t at e d e v e ac , m i t r o p olit u l L u ca a cel e
ve şn i c e în pri m el e l u ni al e a n u l ui 1 6 2 9. A f o st în m o r - ^
M it r o p o li a di n T î r g o vi şt e, şi n u l a ctit o ri a sa d e l a Iz vo r an i. ‡
a r t e, b u n c a l i gr a f, ct i t o r d e a şe z ă m i n t e bi s e r i c e şt i , cî r m u i t o r
price pu t al tre buril or bisericeşti vre m e d e a pr o ap e o j u m ătate d e veac,
di pl o ma t isc u sit, în su fleţit d e o dr a go st e sin cer ă faţă d e patria sa ad o p-
ti v ă şi d e pă st or iţii săi , m i t r o p o l it ul L u ca C i pr i ot u l se î n scr i e pr i n t r e
m ar ii vl ă di ci ai U n gi o vl a hi ei d in ve ac u rile tr e cut e.
M itrop olitul G rig orie I. Tre buie rem arcat faptul că în ti m pu l mitro-
p olitu l ui L u ca s-a î nt ărit mu lt şi in flu en ţ a g r ec e asc ă în B i se ric a m u n -
tean ă. O c on secin ţă i m e diată a a ce st ei i n flu en ţe a fost şi aleg e rea un u i
n o u ie r ar h g re c pe sc a u n ul m itr o p ol it an al U n gr o vl a hi ei, d u p ă m o a rt ea
lui L u ca. E ste v or ba de m itr op oli tul G iig o rie I, ales su b d o m n it or ul
A l ex a n d ru Ilia ş ( 1 6 2 7 ² 1 6 2 9 ). A fo st t un s în m o n a h i s m l a m î n ă stir e a
I vi r d i n M u n t el e A t h o s . S e p a r e c ă a ve n i t î n Ţ a r a R o m â n e a s c ă î n
161 3, cînd R adu M ihn ea închina mîn ăstirea R ad u V od ă din B ucureşti
m î n ăstirii Ivir. L a înc e pu tul an u lui 16 14 , era e g u m en la R ad u V od ă,
l ă m î n î n d ai c i pî n ă î n pr i m e l e l u n i al e a n u l u i 1 6 2 9 , c î n d a f o st r i d i ca t
în scau n ul mti ro p olitan.
în ac ea stă cal itat e, s-a în grijit de re st aur ar ea m în ăstiri i S telea din
B u c u r e şt i , ct i t o r i t ă d e sp ă t a r u l S t e l e a , î n a d o u a j u m ă t at e a se c ol u l u i
al X V I-l e a şi î n c h i n a t ă m î n ă sti rii Ivi r, ar s ă şi r u i n at ă î n 1 5 9 5 d e
o st a şii l ui S i n a n P a ş a. V l ă d i c a V r i g or i e st ăt e a m a i m u l t î n B u cu r e şti,
la S iele a, făcîn d d in ctit oria sa «sca u n de vl ăd ici e».
Iu p ri m ă v ar a a n ulu i 1 6 32 , a f o st t ri mi s d e L e o n V o d ă î n T r a n sil -
va n i a să sfăt ui asc ă p e b oi erii m u n t e n i pri b egiţi a col o să se înt o a rc ă î n
ţ a r ă. i n d e ce m b r i e 1 6 3 2 , m i t r o p ol i t u l Vr i g o r i e şi e p i sc o p u l T e o fi l d e
la Rî m n ic făc ea u p arte dintr-o i m p u n ă toa re solie ca re s-a p rez en tat
î n f a ţ a vi z i r u l u i şi a s u lt a n u l u i l a C o n st a n t i n o p o l , s p r e a d a m ă r t u r i e
c ă ţ a r a vr e a c a d o m n p e M a t ei B a sa r a b . In m a r t i e 1 6 3 3 , M a t ei s - a
înt or s iii ţară c u t oţi însoţit orii săi, fi ind d esi g ur un s d o m n de c ătr e
m itrop olitul Vrigorie.
Şi-a c on tin uat pă storia şi su b M atei B asarab, spriji nin d acti vitatea
tipogr afi ei din C î m p ulu n g, care fusese tri m isă d o m n ului m u n tean d e
m i tr o p olit u l K i e vu l u i P etr u M o vi l ă. In ti m p u l l ui V r i g ori e, s-a t i pă rit
aici un M o h tveln ic sla von (16 3 5 ).
S -a r et r a s di n sc a u n î n i u ni e sau i uli e 1 6 3 6. A m u ri t l a sc u rt ti m p ,
în se pt e m br i e 1 6 3 6 , cu m n e î n cre d i nţ e az ă pi at r a sa d e m o r mî n t, sc ri să
în li m ba g r ea c ă ( azi se a fl ă î n la pi d ari u l bi seri cii S t a vr o p ol eo s d i n
B ucureşti). t*»-****-
 P E RI O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V - X V II I)

i n c 1 u z i i : Viaţa bisericească din Ţara Românească, în a

jumătate a secolului al XVI-lea, a fost într-o necontenită ne-
r
anţă şi frămîntare, cauzată de prea multele schimbări de domni
cute în acel timp. Din acest motiv, uneori au ajuns pe scaunul
ipo litan o ameni fără o valoare deosebită, cu p ăstorii foarte
e. Intre ei se remarcă Eftimie I (singurul care a murit în scaun)
>.raiim, ierarhi cu preocupări cărturăreşti, apoi Eftimie II, mi-
ilitul lui Mihai Viteazul.
lucrurile s-au schimbat odată cu venirea în scaun a mitropoli-
Luca din Cipru, care a izbutit să-şi păstreze scaunul aproape
decenii, pină la moa rte. Su b el, s-a întărit însă şi elementul
'se în Biserica din Ţara Românească, fapt care va avea urmări
tive pentru vremurile de mai tîiziu.

BIBLIOVRAFIE

0 a r o. ACA D EM IA R. S. R., Docu mente privind istoria Ro m âniei. B. Ţara

ică, veac ul X V I, voi. III (15 51 ² 15 70), voi. IV (1 57 1² 1 580 ), voi. V (1 581 ²
Ŷol. V I (1 59 1 ²1 6 00 ), B ucure şti, 19 52 ² 1 9 53; vea c ul X V II, voi. I (16 01 ² 1 6 10 );
311 ² 16 15); voi. III (16 16 ² 16 20); voi. IV (16 21 ² 16 25), Buc ure şti, 1951 ²1 954
d ice (160 1² 1 6 25 ), B uc ure şt i, 1 9 60; A C A D EM IA R .S. R ., Do c u me n ta Ro ma n ia e
B . Ţ a ra R o m â n e a sc ă , v o i . X X I (1 6 2 6 ² 1 6 2 7 ), vo i . X X I I (1 6 2 8 ² 1 6 2 9 ), v o i .
30 -1632), B uc ure şti, 1965 ² 19 69.
: r ă r i g e n e r a l e . N IC U L A E Ş E R B Ă N E S C U , M it ro p o liţ ii U n g ro v l a h ie i, î n
i. LXX VII, 1959, nr. 7²10, p. 722 ²826; N IC ULAE ŞER BĂ NESC U, «Creştinul i re l e
v o i e v o d c e a u t o st d o m n u Ţ â r e i Ru m â n e şt i şi A rd e a l u l u i şi i M o i d o ve i » _ n i d e
l a m o a rt e a l u i M i h a i V i t e a z u l , î n M . O . , a n . X X V I I I, 1 9 7 6 , n r. 9 ² 1 0 , 18.
: r ă r i s p e c i a l e . IO A N C . F IL IT T I, V l ă d i c a L u c a (f 1 6 2 9 ), st ră m o ş a l
b u zo i a n V a si l e C î rl o v a (1 8 0 9 ² 1 8 3 1 ) , B u c u re şt i , 1 9 3 5 , 1 4 p. ; I. I O N A Ş C U Ä
a Izvo ra ni (Bu ză u), ctit ori a episc op ulu i Lu ca (15 83 ² 1 6 04 ), în re vi sta « Inge -u , a n .
V II I, 1 9 36 , n r. 3 ² 4 , p. 3 1 ² 9 3 ( şi e xt ra s, B uz ă u, 1 9 3 6, 6 5 p.); V A B R IE L ,
Episcopul Luca al Buzăului, în V.B., an. XX III, 1964, nr. 9²1 0, p. 897 ²914 ; 1 E
C R O N Ţ, Epi sc o pu l Lu c a a l Bu ză u lui, so l di plo ma tic al v oie v od u lui teazul, în M .O.,
an. X XV II, 1975, nr. 5 ²6, p. 357²363; IO AN IO NESC U, 'u i Lu c a d in Ci pru, u n
re p re ze n ta nt a l c u lt urii bizan ti n o-c ip rio te in Ţa ra c ă, în V . B ., a n. X X X IX , 1 98 0 ,
n r. l²2 , p. 7 8 ² 9 4 .
C IO R A N, M în ă stirea Stel ea din Buc u re şti, Buc u re şti, 19 47; N IC U LA E S C U ,
P r e c i ză ri p ri v i n d c r o n o l o g i a m i t r o p o l i f i l o r U n g r o v l a h i e i , î n B . O . R . , X,
1961, nr. 3²4, p. 376-r380; IOA N-V A SILE V OIN EA , M itropolitul
1 a l O n grov l ahiei, în S.T.,/a n. X X V I, 1 97 4, nr. 9 ² 1 0 , p. 7 39 ² 7 4 7.
 
EPISCOPIILE RÎMNICULUI ŞI BUZĂULUI
ÎN SECOLUL AL XVI-LEA

rc
'dată cu desfiinţarea <<Mitropoliei>)__Se^rirLului, în primii _ani ai
secolului al XV-lea, în Ţara Românească a rămas un singur scaun -
^vTaaîcesc": Mitr^olia~Ungroviahiei.i DaJţorKa^mimeroaselor lupte in-
terne şi schimbări de domni care au urmat după moartea lui Mircea
^ceT*BăTrîni'*"hicT*"!vTăţă "Bisericească nu a prosperat, aşa cum s-a întîm-
piat, de pildă, în Moldova, în cursul glorioasei domnii a lui Ştefan
~oeT~WareT^p^enJi|tere~a" vieţii bisericeşti" în Tara Româneasca a avut
^lpc_ abia în primele decenii ale secolului al XVT-lea, datorită celor doi
domni sprijinitori ai culturii şi_artei BfserTce'stT," RâduZSiX.Majalsi
Neaqoe Basarab. fjfj£~
Cei mai mulţi istorici socotesc că soborul de egumeni, preoţi şi
mireni convocat de patriarhul Nifori/peTrffuă'~aîscutâ problemele le-
gate de reorganizarea vieţii bisericeşti în Ţara Românească, a hotărît
__şi_înfimţarea a Jfouă^eparhii noi,_ji Rîmnicului şi a Buzăului^ Singurul
izvor pentru susţinerea acestei ipoteze este relatarea iui Vavriil B^ul
""din Viaţa MÎBÎÎMMIIMBSIÎL, Dar m^ucră£ej_sa_jnii_j.e_d.au_ riumelecelor
doi episcopi, nu sînt indicate reşedinţele lor şi nu se vorbea de o
delimitare precisă a noilor eparhii, spunîndu-se vag: «care cît va
birui...».
La aceasta se adaugă şi faptul că Vavriil nu aminteşte de participarea
episcqpilas-- de Rîmnic şi Buzău , la sfinţirea mînăstirii de la
__.A rg eş, ^şi ^k^ns^S^^H A hl^P^^^^^ m itr o -
politul Macarie ² feţe bisericeşti de. un rang inferior episcopilor
(egumenii de la Athos şi din ţară). In sfîrşit, constatăm că izvoareje
cumentare jnternejnu pomenesc nici un episcop de BuzăW, pînă în
^oate acestea ne fac să privim cu rezerve afirmaţiile lui Vavriil că
Nifon a hirotonit doi episcopi cărora le-a dat ^«gparbigi, ho-
 AH ² - \. V

căci el ² în calitatea sa de ucenic şi p anegirist al patriarhu-

avea tot interesul să-i prezinte în culori cît mai luminoase acti-
desfăşurată în Ţara Românească.
i toate acestea, socotim că, principial, s-a hotărît înfiinţarea
loua eparhii în soborul care a avut loc în primii ani ai secolului [-
lea, probabil în 1503, dar timpul prea scurt petrecut de Nifon
şi tulburările care au urmat după moartea lui Radu cel Mare
ngăduit ca ele să se organizeze după toată rînduiala canonică,
lucru s-a făcut numai sub Neagoe Basarab şi chiar mai tîrziu,
ierei-e său, Radu/de la, Afumaţi,
iscopia jymniculuL_Aceastşf eparhie a fost cţ-
feată^penţrjjjudejelg/
fripta"O 1 til]iii i avînd~7eşedinţa dintru ânceput în oraşul Rîmnic.
exprimat îri" alt loc părerea că şi fosta «Mitropolie» a Severi-
;i-a avut reşedinţa jot în oraşul Rîmnic. Aşa s-ar putea explica
ira de"~«Episcopia Rîmnicului Noului Severin», care apare în
îcă de p e la sfîrşitul secolului al XVI-lea. C u alte cu vinte,
ţparhie era o continuatoare a :ei decenii_ Lilţi i s t > ^ i
fi fost Maxim Brancovici, himţoniţ de fosti^^jga^ţnarhNifqn, _,Ŷ
lupy^păsr6*fTFe^3*e_3oî*ani, a fost ridicat în scaunul mitropoli-
ceastă presup unere s-a făcut p e "b ăză~ceTor relatate într-o ver-i
Vieţii sale, că R adu cel Mare «îl făcu pe Maxim iero monahul
3... şi nu după multă vreme îl făcu arhiepiscop al Ţării Munte-
Observăm însă că nu se precizează^^ pen^u_ce_jic^n epj.şci)pal
hirotonitT^e^ădaugă apoi şi fa^ţuj^ăjQurny^B^luj. Maxim Bran-
riu este întîlnit în nici un act intern şi nici în pomelnicul^Epis-
RîmmculuL De. aceea clmşiderjim,. cJ.. jJ'y^cî^â^
primul episcop de Rîmnic a fost Maxim j ÄSIL.ICAJJtăÄ
rezervă, neavînH probe documentare în acest sens. ^rabă socotim
că mitropolitul Tlarinn II al Ungrqvlahiei (1523² l_jost_ iniţial
episcop*Tâ~~Rîmnk, din moment ce es f e tre<*ut în

de Rîmnic al cărui nume apare_în actele timp ului

iL535ir._..la 1 aprilie_J;535( Äprm care întărea Episcopiei Rîmnicu-

_multe mojjj şi_alte bunuri.
 fapt, hrisovul era dat «cinstitului părinte episcop chir Paisie»,
ii lui Leontie în scaun, care păstorea la acea dată/Din cuprinsul
sm însă de «părintele episcop Leontie», care a răscumpărat de
l a Vl ad Vi n t i l ă o oci n ă a E pi s c opi ei , c u 5 00 de as pri . S e î n şi r au a p oi
c i n c i « oc i n e », c u mp ă r a t e t ot d e L e o n t i e p e n t r u E p i sc op i e . D a r p r i n
acel aşi hri sov, se înt ăr ea E piscopi ei «j u măt at e di n podul de la Olt, lingă
Rîmnic, pentru că 1-a ţinut şi pină acum Ia alţi domni, care au iost în aintea
do mniei sale» şi îi erau întărite mai multe danii făcute de Neag o e
B asarab, d e soţia sa doa m na D esp ina, d e R a du d e la Afumaţi şi de
doamna Anca, soţia lui Moise Vodă. Toate acestea arată că Episcopia
exista fn timpul lui Neagoe Basarab. Din acest hrisov, rezultă că
episcopul Leontie era un ierarh cu alese însuşiri gospodăreşti, care a
creat o bază materială corespunzătoare pentru eparhia
\ue care o con ducea. Presupu nem că a stat în fruntea Episcopiei de
Pîmnic de prin 1523 pînă către sfîrşitul anului 1534 sau poate chiar
pînă în primele luni din 1535, căci abia la 1 aprilie 1535 era atestat
^ titular.
/ este a mintit în documentul de mai sus, prin care
Vl ad Vi nti l ă î nt ăr ea E pi scopi ei vech i l e pr opr i et ăţi. A doua menţ i un e
d o c u m en t ar ă d e s pr e e l es t e d i n 4 mar t i e 1 54 0, c î n d ap a r e s u b t i t u l a-
t u r a d e « p ă r i n t e l e n o st r u a r h i e pi s c o pu l ch i r P a i s i e a l R î m n i c u l u i ».
Al t e şt i r i despr e el nu mai avem.
Let o pi seţ ul ca nt gcuzi n escj, descri ind d omn i a l ui Mi r cea C i obanu l,
a r a t ă că d u pă c e- a oc u p at s c au nu l d o mn e sc a d ou a o a r ă ( 15 5 8 ²1 5 5 9 ) ,
a ch emat pe t oţ i b oi e r i i pr i b egi ţ i î n Ar d eal , făg ădu i n d u -l e cu j ur ă mî nt
c ă n u l i s e va î n t î mpl a ni ci un r ă u. « Iar cî nd au fost l a ma r t i e 3 d en i
( 1 5 5 8 ) ² c on t i n u ă L e t o p i s eţ u l ² c u me ş t eş u g ma r e a u ch e ma t p r e
St an i l ă vor n i cu l şi pr e t oţ i boi ar i i şi pr e ami n doi epi sco pi i şi t oţi egu-
m e n i i c u m u l ţ i m e d e c ă l u g ă r i , î n c e t at e î n B u c u r eş t i . Ş i a ş a , f ă r ă
ve s t e, a u n ăp u s t i t î n t r - i n ş i i pr e b e ş l i i i l u i şi p r e mu l ţ i t u r c i d e i - a u
t ă i at p r e t oţ i , v ăr s î n d u - s e m u l t s î n g e n e v i n o va t » ( e d . C . Vr e c e s c u ş i
D . S i m o n e s c u , 1 9 6 0 , p. 5 0 ) . P r e su p u n e m c ă e s t e vo r b a d e e p i s c o p i i
de Rî mni c şi B uzău, ² mitr opol itul An ani a fu gi nd di n vr eme î n Tr an-
si l van i a ² , d ar n u mel e l or n u l e cun oa şt em.
Alţi cpiscopi de_JRîmnic. Episcopul EHimie_ este întîlnit în unele
po mel ni ce, pr ecu m şi î n pi sani i l e ve chi i cat edr al e e pi sc opal e şi a bi s e
r i ci i d i n s a t u l O l t e n i ² j u d . V î l c ea , ca r e - 1 aş e a z ă pr i n t r e ct i t o r i .
P r o b a bi l a f o st a l e s î n a n u l 1 5 5 9 , d u p ă u c i d e r ea pr e d e c e s o r u l u i s a u ,
î n mă ce l u l l u i M i r ce a C i o ba n u l , pă st o r i n d pî nă pe l a mi j l oc ul a nu l ui
15 68 , cî n d a f o st t r e cut î n s cau nu l mi t r o pol i t an d e l a Tî r go vi şt e. S -a
pă s t r at c h i pu l s ă u , z u g r ă vi t p e p e r eţ i i bi s e r i ci i s ch i t u l u i O l t e ni , s o-
col it ă ctit ori a sa. ,Oi\ .'5Cu
 A IK E 1 A (S E C U L E L E X IV -X V III)

rmaşul său a fost episcopul Mihail, ales în a doua jumăt ate a

1568. Documentar este pomenit abia la 9 ianuarie. JJ5Z.6. Numele
- ca episcop ² este amintit în p este zece hrisoa ve (pînă la 19
brie 1585), ca martor la unele danii, ca membru în divanul
;sc, alături de do mn şi de alţi dregători, în judecar ea u nor n e
peri sau în acte de danie către Episcopie. Ca ierarh a fost trecut
preună cu înaintaşul său E ftimie ² între ctitorii catedralei din
c şi a schitului Olteni, cărora le-a făcut şi danii. Tot sub el au
ichinate Episcopiei schiturile Olteni şi Dobruşa.
3 la sfîrşitul anului 1585 ² sau mai degrabă la începutul lui
² a fost trecut de Mihnea Turcitul în scaunul mitropolitan, în
lui Serafim, înlăturat din scaun, păstorind pînă prin iarna anilor
-1592, cînd a trecut la cele veşnice.
oul eDJ£co_D__£(feja.. a fost ales, probabil, în primele luni al e
; 1586, după trecerea lui Mihail în scaunul mitropolitan. Sub el,
ipia a primit mai multe danii din partea unor credincioşi. Intr-un
apare sub titlul : «prea cinstitul părinte arhiepiscop chir Efrem
Rîmnic». Este o nouă atestare docu mentară a acestei titulaturi,
ste întîlnit în alte cîteva acte. Probabil a păstorit pînă prin 1591,
a octombrie acel an Rîmnicul avea un nou cîrmuitor. Nu pute m
:ă s-arejtras dm scaunjorLa murit, j -r iL^-t&JtA

flainţet _Jri_jcna.ij(jl525j a făcut ,Earţe[j3Jri solia 'trimisă ....de Miliai^V UA)<'

:ul la princmele-jSigismund Bathory al Transilvaniei -1 - împreună
tropolitul_^tjj.riiej f episcopul Luca de la Buzău şi_ câţiva dregători nnînd
tratatul de alianţă antiotomană, din 20 mai 1595. Fără încă a participat
şi la sob orul convocat de Mihai Viteazul la Tîr-e, la 13 aprilie 1596,
pentru a lua măsuri de îndreptare a vieţii tireşti. Este- pomenit şi în
două hrisoave ale marelui voievod. imul dintre acestea apare cu titlul
de «preasfinţitul arhiepiscop eofil al Rîmnicului».
resupunem că episcopul Teofil a fost ÄÄacela care _a tuns îţi me-
n__rje__Te^dora, mama^lui _Mih_ai. Viteazul, devenită monahiaJTeo-
Mu putem şti eît a mai păstorit. Poate s-a retras din scaun după
ea marelui domn, p rotectorul său, căci la 8 noiembrie 1601, în
de danie a mâinii Teofana, prin care închina Coziei satele Frasini
Studeniţa, Rîmnicul avea un nou episcop, pe Etrem. bservăm, deci,
că ştirile despre vlădicii Rîmnicului în secolul al ?a nu sînt prea
bogate. Aceste ştiri se referă mai mult la probleme
de ordin material, şi nu bisericesc, încît este foarte greu să ne facem o
imagine limpede asupra activităţii pe care au desfăşurat-o.
÷
 începuturile acesteia sînt tot atît de nelămurite
ca şi a]e_cjM ,dje JUrji^^ s-a hotărît
"toFîîTsoborul convocat'de fostul patriarh Nifon în ([503/ în urma căruia
TTn'foto'nitdbi^epîscopîTTncreHinţîndu-le şi «eparhie hotărîtă». Cu toate
acestea, organizarea ei canonică se va fi făcui abia, în Hltirnii anixlc
^2SBi!LJ 1 j£Li^£^o ^»55^£â^^ocotim c ? la stabilirea scaunului epis- .
copal în oraşul Buzău au stat oarecari raţiuni istorice-bisericeşti. Am
iPseul°"ePiscop'-i>> Pomeniti de papa Vrigorie IX
activau undeva în regiunea jcurburii Carpaţii6rŒfăr" îupă o veche trai
diţie unlT^ep'isco£i ar fi stat şi în schiturile din Munţii Buzăului. Jn_
acest fel, Episcopia de Buzău se prezenta ca o continuatoare firească
a unor vechi stări de lucruriJ-Jiitr-un pomelnic scris la proscomidierul
jMşericuţeT""rupestre Xgatonul Nou din Munţii Buzăului, sînt trecuţi:
j^rjviepiscopuî Dosîţeî», domnitorul «Moise Voievod» (1529²1530),
monahia Teodora şi monahul Agaton. Ar putea fi un episcop al Buzău-
ui în vremea acelui domaitor sau clpar jmai dinainte şi retras,ai«
 ƒp
 

după moartea lui Neagoe Basarab, domnii atît de efemeri ai ţării cu
greu se puteau gîndi la bunăstarea Bisericii. O excepţie face doar
Radu de la Afumaţi, care s-a preocupat de înzestrarea materială a
Episcopiei Buzăului. In hrisovul său din 8 septembrie 1525, domnul
arăta că a făcut mai multe danii Episcopiei şi cîrmuitorului ei, Paisie.
însuşi acest episcop a cumpărat mai multe părţi de moşie la Verneşti
(jud. Buzău), întărite la 15 noiembrie 1530 de Vlad Vodă înecatul
(1530²1532). La 7 mai 1535, Vlad Vintilă de la Slatina (1532²1535),
dăruia «sfintei şi dumnezeeştii Episcopii din tîrgul Buzăului şi prea-
cinstitului părinte episcop Paisie, care petrece în această vreme în
acest sfînt loc», două moşii. Tot el i-a făcut şi alte danii.
Un act, despre care se spune că ar purta data de 7 iulie 1546 (7054),
aminteşte un episcop de Buzău cu numele Paisie. Din această cauză,
unii cercetători au socotit că au fost doi episcopi cu acest nume, alţii
că a fost unul singur, înlocuit cu Anania şi apoi revenit în scaun. Dar,
ne întrebăm : ce motive avea Radu Paisie (1535²1545) să înlăture din
scaun pe episcopul Paisie, din moment ce pînă atunci îi arătase atîta
atenţie, întărind episcopiei felurite danii ? De aceea, considerăm că
sîntem în faţa unei greşeli de scriere sau de citire a datei, şi anume,
în loc ca actul să fie datat am (7051 = 1543), s-a scris 3HA adică 7054
{= 1546). Deci, la această dată corectă de 7 iulie 1543, «preasfinţitul

30 - Ist oria B. O.B.

; o p c h i r P a i si e » d ă d e a o s c r i s o a r e , p r i n c a r e m ă r t u r i s e a c ă
; r m aş Ţ intea «l a m oa rtea lui», d u pă ce « şi-a sp oved it păc atel e
sco piei m ele» , a d ăru it E pisco piei d e B u ză u o p arte din tr- o
o u ă m o r i , v i i şi a l t e b u n u r i . S -a r p u t e a c a a c e a s t ă m ă r t u r i e
fi f o s t d at ă d e P a i si e î n a i n t e d e m o a rt e a sa , c a E pi s c o pi a s ă
a ct d e pr o p r i et at e a s u pr a b u n u r il or r e s p e cti v e . În se a m n ă c ă
păstorit pî nă prin iulie-august 154 3.
epi sco p i d e B u zău . L a 1 7 se pt e m bri e 1 5 4 3 , d o m n it or u l R ad u
m i t ea u n h r i s o v d e o se bi t d e i m p o r t an t p e n t r u n oi, p e n t r u că
m el e u n u i n ou î n tî i st ă t ăt o r a l e p a r h i e i, A n a n i a , cl ar p r e z i n t ă
e r ea ei terit o ri al ă. D e si g u r, a ct ul a fost cer ut d o m n i t or ul ui d e
s c o p, l a p u ţ i n ă v r e m e d u p ă a l e g e r e a şi î n sc ă u n ar e a sa , p en t r u
n act scris asu pr a înti nd erii teritoriale a ep arh iei pe car e u r m a
;orească.
c u p r i n su l h r i s o vu l u i , r ez u l t ă c ă E p i sc o p i a a v e a j u ri sd i c ţ i e
id eţ u l B u z ă u şi j u d e ţ ul R î m n i c u l S ăr a t şi j u d e ţ ul B r ăi l a ş i
S ă c ule ni, ace st e p atru ju d eţe c u t oată h ir ot o ni re a pr eoţ e asc ă
; e asc ă » . D i n c u vi n t el e h ri s o vu l ui : « d u p ă c u m a u a şe z at şi a u
fo ştii d o m ni di n ain t ea n oa str ă» , rei e se c ă în tin d er e a te ri t o-
î p i sc o p i ei B u z ău l u i a f o st fi x at ă î n t i m p u l î n a i n t a şi l or s ă i î n
a at e t ot d e N e a g o e B a s a r a b sa u d e R a d u d e l a A f u m a ţ i , i c a
A n anîa a păst orit la B uzău a bi a un an , căci în a dou a
a an ului 15 44, tot do m nitoru l R ad u P aisie 1-a făcut mitro polit
vl ah i ei . A pă st orit la Tî r go vi şt e pî n ă la în c e pu t ul an u l ui 15 5 8 ,
r e t ra s, t r ă i n d a p o i ca « p r oi n m i t r o p o l it » p î n ă c ă t re - s fî r şi t u l
180.
un osc cîte va hrisoave pri vind E pisco pia B uzăul ui şi d e la do m -
lir c e a C i o b an u l . A st f el, l a 5 ap r ili e 1 5 4 8 î i î n t ăre a st ă p î n i r e a
> t e d a n i i f ă c u t e d e M i c l ea l o g o fă t u l. N u m e l e e pi sc o p u l u i n u
iţit. A bia pe ste d oi an i, la 10 a prilie 1 55 0, în tărea «p r ea cin sti -
pr e a sfi nţ itulu i p ări n t e e pi sc o p c hir I e re m ia a l B u z ă ulu i şi
p i s c o p i i », p ă r ţ i d i n m o ş i a V r o ş ă n e a sa . P r e su p u n e m c ă a c e s t
a u r m a t î n s c a u n î n d at ă d u p ă A n a n i a d e c i d i n u l t i m e l e l u n i
i i 1 5 4 4 . N u m e l e s ă u e s t e p o m e n i t şi î n cî t e v a h r i s o a v e a l e
? cu ce l B u n . în cli n ă m să c r ed e m c ă el a f ost u n ul d i n c ei d oi
ucişi de M ircea C ioban ul la 3 martie 155 8. î ş u l să u a f o st
I l a ri o n , p o m e n i t n u m a i d u p ă c e şi - a î n c h e i at
c a « pr o e p i sc o p » ( c o r ec t « p r oi n », d e ci fo st e pi sc o p). P r esu pu - [
f ost al e s î n p rî r n ă va r a sa u va r a a n u l ui 1 5 5 8 , d u p ă c e M i r ce a
a u c i s p e c e i d o i e pi s c o p i . A p ă st o r i t su b M i r c e a C i o b a n u l
 >


în a treia domnie a acestuia (1558²1559), apoi sub fiul său Petru cel
Tînăr (1559²1568). Probabil a fost îndepărtat din scaunul vlădicesc
după ce a ajuns domn Alexandru II (1568²1577).
Cel care a creat Episcopiei Buzăului o puternică bază materială a
fost episcopul Atanasie. Se poate să fi fost ales în a doua jumătate a
anului 1568, păstorind sub Alexandru II şi sub fiul său Mihnea Turcitul
(1577²1583), pînă în 1583. Este amintit în vreo 12 acte interne, majori-
tatea act e d e dani e în folos ul Episcopiei p e car e o cîrmuia, dat e de
aceşti r
8&&Œ# <k*J£ ‡* JtHj4_ ~ au
Urmaşul său a lost episcop ul Luca din Cipru. Viaţa şi activitatea/^
sa au fost prezentate p e scurt în capitolul consacrat mitropoliţilor^
Ungrovlahiei. Ca episcop al Buzăului este pomenit pentru prima oară&q
într-un hrisov de la Petru Cercel, din 10 septembrie 1583 sau 1584.
Hrisovul este de o mare importanţă, prin faptul că ne înfăţişează drep- â
turile ce erau acordate «prea cinstitului şi preasfinţitului arhiepiscop chir
Luca al B uzăului». Astfel, el avea dreptul să judece pe cei ce «strică
altarele şi cine nu posteşte cele 4 posturi şi cine se iau neam cu neam şi
cine ia a patra femeie fără lege şi de la oameni care se î mp r eu nă, d ar de
b u nă voi e şi n u s e cu nu nă şi car e se î mp re un ă unul cu altul fără lege şi
bărbatul care lasă femeia fără lege sau femeia (care) fuge de la bărbat...».
Hrisovul preciza apoi şi pedepsele p e care l e p utea da episcop ul : «însă
de cu nuni e să ia cîte 50 de aspri şi de la bărbat şi de la femeie, iar
pentru înrudire fără lege, să-i despartă şi să le ia după cum va fi vina,
asemenea şi d e la a p atra femei e şi d e la naşi şi cine se cunună, pe toţi
să-i judece sub op relişte». Interzice apoi amestecul dregătorilor
domneşti în judecata episcopului. Prin acelaşi hrisov, episcopului i se
dădea dr ep tul să judece şi pe preoţi.
In timpul păstoririi sale starea materială a Episcopiei Buzăului a
sporit necontenit. O danie însemnată a fost aceea a marelui vorni c
Mitrea şi a soţiei sale Nea ga, care i-au dăruit mînăstirea Tisău ²
ctitoria lor ² «cu toate averile şi ocinele şi ţiganii şi viile şi cu tot
venitul» (1593). Se mai adaugă şi creşterea prestigiului Episcopiei,
datorită întîistătătorului ei, care era un om cult, folosit de către marele
Mihai Viteazul în misiuni diplomatice destul de dificile, în Transil-
vania în 1595, apoi în Rusia, în 1597.
Păstoria lui la Buzău a durat pînă în toamna anului 1602, cînd noul
domn Radu Şerban (1602²1610) 1-a ridicat în scaunul mitropolitan.
n c 1 u z i i: Episcopiile Rîmnicului şi Buzăului au cunoscut,
zolul al XVl-lea, o stare de înflorire materială, prin numeroa-
ianii ce le-au fost hărăzite de domnii Ţării Româneşti sau de
iredincioşi. Fără îndoială că la ambele centre eparhiale se vor
nat manuscrise pentru nevoile catedralelor episcopale sau ale
icilor din eparhie; poate au avut în incinta lor şi şcoli, aşa cum
vea în secolele următoare. între titularii lor din acest secol s-au
; episcopii Eftimie, Mihail şi Teoîil de la Rîmnic, precum şi
', Atanasie şi Luca din Cipru la Buzău.

B IB LIO V R A F IE

a a r e. ACADEMIA R.S.R., Documente privind istoria României. Veacul va

Românească, voi. I (1501²1525), voi. II (1526²1550), voi. III (1551²1570), 571²
1580), voi. V (1581²1590), voi. VI (1591²1600), Bucureşti, 1951-7-1953 Indice
(veac. XIII²XVI), Bucureşti, 1956 (şi reeditarea : Documenta Roma-rica, II
(1501²1550), Bucureşti, 1972).
r ă r i . Stlnta Episcopie a Rîmnicului Noul Severin, Bucureşti, 1906, + 695 p. j
NICULAE ŞERBÂNESCU, Episcopii Rîmnicului, în M.O., an. XVI, ²4, p.
171²212.
5RVA,
l
începuturile Episcopiei de Buzău (1544), în «Revista Istorică», 1923,
l; A. SACERD OŢEANU, Aşezămlntul lui Rad u Paisie pent ru Epi scopia
in «Revista Istorică», an. XXII, 1936, p. 18²23; T. V. BULAT, Începuturile
Buzăului, în V.B., an. XIX, 1960, nr. 9²10, p. 811²815; T. V. BULAT,
Buzăului. Titularii ei din secolul XVI, în V. B., an. XXIX, 1970, nr. 7²8,
'2; VABRIEL COCORA, Episcopia Buzăului, o vatră de spiritualitate şi
mânească, Buzău, 1986, 450 p.
u episcopii (mai tîrziu mitropolitii) Anania şi Luca din Cipru, vezi biblio-
la capitolele privind Mitropolia Ungrovlahiei în perioada respectivă.
 
MITROPOLIA MOLDOVEI
ÎN SECOLUL AL XVI-LEA

L-Jupă domnia rodnică şi îndelungată a lui Ştefan cel Mare, a urmat

o perioadă de declin în istoria Moldovei, accentuată mai ales în a
doua jumătate a secolului al XVI-lea. Dominaţia otomană asupra
Moldovei ² ca şi asupra Ţării Româneşti de altfel ² este tot mai
apăsătoare, haraciul plătit Porţii creşte neîncetat, domnii nu mai sînt
aleşi de reprezentanţii ţării, ci sînt numiţi direct de Poartă, plătind
mari sume de bani, prestigiul lor scade, unii fiind ucişi de turci, alţii
îmbrăţişînd islamismul. Se înregistrează pierderi teritoriale (Bugeacul,
Tighina), cresc luptele dintre unele partide boiereşti. în schimb, se
observă o sporire a legăturilor politice, economice şi culturale-biseri-
ceşti dintre cele trei ţări române, pregătind, într-un fel, prima lor unire
politică, realizată de Mihai Viteazul, la 1600.
In acest secol de mari frămîntări, Biserica Ortodoxă din Moldova
n-a fost scutită de vitregia vremurilor. Mitropoliţii, ca şi episcopii de
la Roman şi Rădăuţi, au fost de multe ori înlăturaţi din scaunele lor
de către domnii ţării. Ierarhii ² mai ales mitropoliţii ² erau, prin
poziţia lor însăşi, angajaţi în treburile politice ale ţării, trebuind să fie
ataşaţi domnului şi orientării sale politice. In astfel de situaţii, cei care
nu împărtăşeau vederile domnitorului şi ale marilor boieri care-1 sus-
ţineau fie că erau înlăturaţi, fie că făceau <paretisis», adică se retră-
geau din scaun de bună voie. Această instabilitate ² accentuată mai
ales în a doua jumătate a secolului ² a avut urmări negative asupra
dezvoltării întregii vieţi bisericeşti. Şirul vlădicilor, dar mai ales anii
lor de păstorire, se pot stabili cu greu, datorită puţinelor ştiri documen-
tare pe care le avem asupra lor.
 P E RI O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V - X V II I)


 
  Dup ă moartea mitropolitului Vheorghe

ie 1508), care în ultimele zile ale vieţii îmbrăcase schima cea
ib numele de David, în scaunul văduvit a fost ales episcopul
al Romanului. Ştiri despre viaţa şi activitatea acestuia aflăm
ica slavonă a episcopului Macarie al Romanului, ucenicul său.
ierarhul cronicar ne dă ştirea că «din tinereţe a fost închinat
nezeu în mînăstirea Neamţ», adică a fost călugărit acolo, unde
că şi-a cîştigat o frumoasă pregătire cărturărească. Datorită
or s al e d u h o v n i ceşt i ş i că rt u ră r eş t i, a fos t al es e gu m e n al
ii Neamţ, ascultare pe care a îndeplinit-o 17 ani. în timpul egu-
îale, s-a ridicat şi s-a sfinţit biserica cu hramul înălţarea Dom-
3 la Neamţ, ctitoria lui Ştefan cel Mare (1497), care există şi
aci, după moartea episcopului Vasile al R omanului, a fost
locul său, păstorind timp de 8 ani (1500²1508), iar în 1508 ²
i cursul lunii aprilie ² a fost ales mitropolit al Moldovei, păs-
înă la moarte.
mitrop olit, a uns ca domni pe Ştefăniţă Vodă, în 1517, şi p e
s ău, P et r u R a r eş , î n 1 5 27 . T ot î n cur s ul p ă sto r ir ii s al e, 
a ridicat o nouă biserică mitropolitană la Suceava, cu hra-îtul
Vheorghe (la mînăstirea Sfîntul Ioan cel Nou). A fost ispră-a în
1522 de fiul său Ştefăniţă, «de sub ferestre în sus», şi apoi
cu mîna prea sfinţitului mitropolit Teoctist», cum arată pisa-
deas up r a uş i i de i nt r ar e î n ve ch i ul p r i dv or . In p r o nao s, p e
. sud-esti c, est e p i ct at chip ul mit r op olit ul ui T eoctist I I, cu
:ă pe cap, îmbrăcat într-un sacos bogat ornamentat, cu multe
vînd cîrjă arhierească în mîna dreaptă, iar cea stîngă îndoită

om de carte (Macarie îl numea «bărbat ca nimeni altul, învă-

Moldovei»), mitropolitul Teoctist II a rînduit să se copieze
nanuscrise în limb a slavonă, dintre care se cunosc : un Tipic,
îînăştirii Neamţ, şi o Psaltire.
el, Mitropolia s-a bucurat de cîteva danii, din partea domnilor
‡0 de zloţi tătărăşti, dăruiţi de Bogdan III ş.a.). La rîndul său,
litul a dăruit mînăstirii sale de metanie o prisacă, unde fusese
uri o mînăstire, cu o poiană, precum şi o parte din satul Orţeşti,
aţi cumpărate cu banii săi.
Ŷnte de moarte, Teoctist II a îmbrăcat marea schima monahală
iele de Teodor. A murit la 15 ianuarie 1528, fiind îngropat la
'ea Neamţ.
 M I TR O P O LIA M O LD O V EI I N.S BC O L U L A L XV I-LE A 471

ß
Urmaşul său a fost Câlistrat, amintit în două însemnări slavon e
de pe un Praxiu (Faptele Apostolilor), copiat de monahul Evloghie
(fost Ieremia vistierul), în mînăstirea Sălăjani, în părţile Sucevei. In
1529, Petru Rareş i - a încredinţat o misiune diplomatică în Polonia. A
păstorit pînă în vara anului 1530.



 
  Probabil era «de postrig» (călugărit) din mî-
năstirea Voroneţ, căci mai tîrziu s-a ocupat de pictarea ei. Un număr
de ani a fost episcop de Rădăuţi, iar în 1530 a ajuns mitropolit. La 20
şi 22 august 1530, Mitrop olia primea două danii : satul Durneşti p e
Jijia, dăruit de Petru Rareş, şi satul Oprişecani, cu mori, dăruit de Onu-
frie Barbovschi, portarul de Suceava. Probabil prin 1532 a sfinţit bise-
rica mînăstirii Moldoviţa, refăcută atunci de Petru Rareş, iar la 30
august 1535, sfinţea biserica Sfîntul Dumitru din Suceava, ctitoria
aceluiaşi domn.
Ca şi înaintaşul său Teoctist II, mitrop_pJ^uJ__Teofan_^_a. avuţjileş.§^
preocupări cărturăreşti şi artistice. Astfel, din dispoziţia sa, un diacon
Minai copia, în l"543~,"un" Praxiu (Apostol), în slavoneşte, scris pe per-
ga ment şi împ odobit cu arabescuri, în culori foarte izb utite, pe care 1-
a dăruit apoi Voroneţului. _, ,‡«Ŷ*Ŷ jf
Mitrop olitul Teofan a avut un rol însemnat şi în, Jnnofţga picturii
din p/onaosiU_biser.i^jLdj£_JîLJkr pr.QftgJ1 , după cum arată o inscripţie
aşezată deasupra uşii dintre p ronaos şi naos. De asemen eaj? presupu
nem că jsl a iniţiat zugrăvirea exterioară ajrisericiideja Voroneţ, /
lucrare tejyninată numai sub urmaşul "său*. miţjQppm£j.,Vrigprie Roşcat
în anulfi54^. "" " ""
Teofan a tr ecut la cel e veşni ce în a nul 1 54 6, deci în acelaşi an
cu Petru R areş, cel care-1 ridicase în scaunul mitropolitan. Probabil
3 fost îngropat în mînăstirea Voroneţ, din moment ce i-a arătat atîta
grijă în cursul păstoririi sale. în orice caz, prin împodobirea Vorone-
ţului cu picturi, mitropolitul Teofan I îşi înscrie numele între marii
vlădici de altădată ai Moldovei.



 V


  
  După spusele mitropolitului cărturar
Dosbftei, ace^T~rîoir^îrmuîîor al Bisericii moldovene a fost yăr cu
domnitorul Petru Rareş^Născut prin deceniul opt al secolului al XV-lea, a
fost călugărit la mînăstirea Voroneţ, poate chiar de către Daniil
Sihastrul, alături de care a fost pictat mai tîrziu aici. Prin 1523, a ajuns
egumen la mînăstirea Probota (Pobrata), slujbă pe care a îndeplinit-o
pînă în 1546. într-o scrisoare mai tîrzie a lui Vrigorie Roşea adresată
călugărilor de laProbota, afirma că el a îiidemnat pe Petru.. Rflxeş._şi-
 P E R I O A D A A T R E I A ( S EC O L E L E X I V ² X V I I I )

na E lena să refa că m înă ştirga şi să o declare necro polă d o m -

S l JC i C u L ^ P u lt t ei . S e p a r e c ă P et r u R ar e ş a î n c e p u t r ef a ce r e a
| P ro bo t a în că d in p ri mu l an al e gu m e ni ei lui V rig ori e R oşe a,
d u - s e î n 1 5 2 7 , d e c i î n p r i m u l s ă u a n d e d o m n i e . L u cr ă r i l e d e
şi d e z u g r ă vi re s- a u d e s f ă ş u ra t su b d i r e c t a î n d r u m a r e a e gu -
V r i g o ri e , fa p t p e n t r u c a r e e st e a m i n t i t î n d o u a i n s cr i p ţ i i . S - a
t că pri m a bi se ric ă di n M old o v a z u g ră vit ă în e xt eri or a l o st
jh eo r gh e di n H îrl ă u , d u p ă c ar e a u r m at P r o b ot a, al c ăr ei an -
pictu r al d atea ză din 1 53 2. Pictu ra ori gin ală de la P r ob ota nu
> ă st r ea ză î n î ntr e gi m e , c el e e xt e ri oa r e d e gr a d î n d u -s e î n c u r sul
, i a r ce l e i n t e r i o a re fi i n d ac o p e r i t e c u a lt e p i ct u r i î n se c o l el e
! I X . C e e a c e n e i n t er e se a z ă a c i e st e fa p t u l că î n e xt e r i o r , î n
u şii d e i n t r ar e î n p r i d v or, su b pi sa n i e, a fo st zu gr ă vi t e gu m e -
orie R oşea, du pă cu m arată o inscripţie. P ortretu l sau este însă
îser v at. D o m n u l a fă c u t a p o i mîn ăstirii n u m e ro as e d a n ii ²
; sat e ² l a c ar e se ad au g ă şi cît e va d an ii al e e gu m e n u l u i
. E a a d e v e n i t g r o pn i ţ ă p e n t r u P et r u R ar e ş şi c î ţi va d i n m e m -
:liei sale.
ă 1 3 m a i 1 5 4 6 , e gu m e n u l V ri g or i e R o şe a a aj u n s mi t r o p o lit al
;i. In a c ea stă n ou ă slujire, a ar ăt at o m a i m a r e gri jă V or on e-
îriăsti rea sa d e m et an i e. A răt a m m ai su s ca î n ai n t aşul său
a refă cu t pictu ra d in p ro n a os şi a iniţiat pictu ra ex terio ară a
d e l a V or on eţ. M u r i n d î n 1 5 4 6 , gh i d u l sa u d - Â o st t r a n s pu s î n
> c ăt r e n o u l m i t r o p o l i t V r i g o r i e . A st f e l , h r T o t / ', ^ a ^ e f a u g a r
A or şi a î m p od o b it înt r e ag a bi seri c ă cu pi ctu ri e xt eri o ar e, c ar e
e a o c a p od o p er ă a art e i m e d i e v al e r o m ân e şti. O i n s c r i pţi e d e
F e l e d e s u d a l p r i d v o r u l u i c o n s e m n e a z ă a c e st e st r ă d a n i i al e
bitului Vrig ori e. M eşterii zu gra vi, se par e su b în dru m are a lui
'ri st a vu l, au î n fă ţi şat p e m itr o p ol it ul V ri g ori e, al ătu ri d e D an iil
1 , î n p a r t e a s t i n g ă a u şi i d e i n t r a r e î n p r i d v o r . E s t e z u g r ă v i t
picioar e, î m bră cat în ve ş minte arhi ereşti, cu sa cos cu mu lte
slista vr o s), iar pe ca p cu ca m ila feă n ea gr ă. B ar ba îi este r oşc ată,
e fi r e a l b e , o ch i i pă t r u n z ă t or i şi vi i, fi g u r a bl a ji n ă. î n m î n a
ţ i n e c î r j a, i ar î n st î n g a u n s u l d e s c h i s, c u o i n s c r i p ţ i e v o t i v ă
sla vonă.
l a v l ă d i c a V r i g o r i e s e m a i p ă s t r e a z ă l a V o r o n e ţ j i l ţ u r i l e şi
r cu o m a r e va r i aţ i e d e m o t i ve d e c or a t r ve , î n tr e c a r e s e r e -
î c a u n u l (j i l ţ u l ) d o m n e sc , o c a p o d o p e r ă a a r t f ei m o l d o v e n e şt i ,
t d ăr u it V or o n eţ u l u i o c r u c e d e m î n ă d e d i m e n si u n i n e o b i şn u i t
. a vî n d 3 2 d e sc e n e, sc u l pt a t e d e p o p a N i c h i f o r, î n 1 5 5 0 , pr e -
 MITROPOLIA MOLDOVEI IN SECOLUL AL XVI-LEA 473 \

cum şi trei procoveţe. S-ar putea ca şi piatra de mormînt a lui Daniil

Sihastrul ² îngropat în pronaos ² să fi fost pusă tot de ucenicul său,
mitropolitul Vrigorie. Din dispoziţia sa, acelaşi diacon Mihai care co-
piase un Praxiu pentru mitropolitul Teofan I, a copiat un Tetraevanghel
şi pentru el, în 1550²1551, căruia i s-a făcut mai tîrziu ² tot din
porunca lui ² o legătură artistică, cu frumoase gravuri din argint
aurit (una din ele îl înfăţişează pe Daniil Sihastrul).
N-ar fi exclus ca în timpul lui Teofan I şi Vrigorie Roşea să fi
luat naştere la Voroneţ o «şcoală» de cărturărie slavonă şi româ-
TI5a§cSŢ~!Sşă~W~expTîci'''"faptul că pe lîngă manuscrisele slavone afnin-
fîte* aici s-au păstrat două din primele manuscrise româneşti: Codicele
Voroneţean şi Psaltirea Voroneţeană. înseamnă că, aşa după cum au
îndrumat acţiunea de împodobire a bisericilor moldoveneşti cu picturi
exterioare, cei doi mitropoliţi au încurajat şi acţiunea de traducere a
cărţilor bisericeşti în limba română.
Mitropolitul Vrigorie este întîlnit în scaun pînă la 21 martie 1551,
cînd Iliaş Vodă zis Turcitul (1546²1551), fiul lui Petru Rareş, întărea
Voroneţului cîteva danii făcute chiar de mitropolit. In cursul aceluiaşi
an, mitropolitul Vrigorie s-a retras din scaun, fie din cauza vîrstei
înaintate, fie a vreunor neînţelegeri avute cu Iliaş Vodă, sub care
a început o acţiune de prigonire a bisericilor şi a slujitorilor ei. Din
Cronica lui Eftimie aflăm că domnul a impus la plata birului toate mî-
năstirile şi pe toţi slujitorii Bisericii, începînd cu mitropolitul şi cu
rei doi episcopi, iar Macarie al Romanului a fost alungat din scaun.
Retrăgîndu-se din scaunul mitropolitan, Vrigorie Roşea s-a aşezat la
mînăstirea Voroneţ, unde îşi avea metania şi pe care o înfrumuseţase
cu cîţiva ani în urmă. A murit la 5 februarie 1570, în vîrstă de peste
90 de ani, fiind înmormîntat în pridvorul bisericii de la Voroneţ, după
cum arată inscripţia slavonă de pe piatra mormîntului său, lucrată
încă de cînd era în viaţă.
Prin supravegherea lucrărilor de refacere şi de zugrăvire a Pro-
botei, prin pictura exterioară şi zidirea pridvorului de la Voroneţ, prin
îndrumarea activităţilor cultural-artistice de aici, prin activitatea des-
făşurată timp de 23 de ani ca egumen la Probota şi 5 ani ca întîistă-
tător al Bisericii din Moldova, mitropolitul Vrigorie Roşea şi-a înscris
numele între cei mai străluciţi ierarhi ai Bisericii noastre.
Mitropolitul Vheorghe de la Bistriţa. După retragerea lui Vrigorie,
noul domn Şt^fâlTRarişlTSBT^-TSHăfT ridicat în scaunul de mitropolit
pe Vheorghe, «de postrig» din mînăstirea Bistriţa. S-ar putea ca între
anii 1548²1551 să fi fost episcop la Roman, înlocuindu-1 pe episcopul
 P E R I O A D A A T HE I A (S E C O L E L E X I V - X V II I)

r Macarie, alungat de Iliaş Turcitul. Este amintit ca mitrop olit

singur act, din 19 februarie 1552. A păstorit puţin, pînă spre
1 anului 1552, căci la 1 septembrie acel an, Ştefan Rareş a căzut
i unui comp lot b oieresc, iar tronul a fost ocupat de Alexandru
eanu (1552²1561 şi 1564²1568). Acesta a pedepsit pe boierii
rtida Răreşeştilor, care voiseră domn pe un oarecare Joldea,
ind să fie sugrumată şi văduva lui Petru R areş, doamna Elena
viei. Şi fiindcă mitropolitul Vheorghe se număra printre oamenii
adere ai lui Ştefan Rareş, a fost înlăturat şi el. n 1555, proin
mitropolitul Vheorghe, împreună cu boierul Negrilă Iţi mari
boieri se găseau în Polonia, de unde cereau turcilor şi )r
înlăturarea lui Alexandru Lăpuşneanu din scaun. Presupunem
mas în Polonia pînă ce Lăpuşneanu a pierdut scaunul domnesc,
întoarcerea în ţară, s-a aşezat desigur la mînăstirea sa de me-
dică la Bistriţa. într-un studiu recent am dovedit că acest mi-
Vheorghe este ierarhul pomenit de călugărul Azarie şi Vrigore
în Letop iseţele lor, care a fost ars de viu de do mnitorul Ioan
el Viteaz (1572²1574), pentru a-şi însuşi bunurile sale, dar
pentru ca să răzbune p ersecuţia armenilor, petrecuta în timp ul
ii sale, mai ales că, după unele izvoare, Ioan Vodă era armean.



V

)ƒ±€ƒ
Către sfîrşitul anului 1552, Iru
Lăpuşneanu a în cr edinţat scaunul mitrop olitan lui Vrigo- LI
metania la Neamţ, unde poate a fost egumen. Este amintit în
ocumente şi. inscripţii contemporane. Aşa de pildă, la 14 octom-
trop olitul Vrigorie II, înconjurat de un sobor de 116 preoţi şi
a sfinţit mînăstirea Slatina, ctitoria lui Alexandru Lăpuşneanu,
semnat şi în Letopiseţul lui Vrigore Ureche.
1557, un ierodiacon Ilarion copia, din dispoziţia mitropolitului
', un Sbornic, iar în 1562 plătea copierea unei Alexandrii în
iavonă, amîndouă pentru mînăstirea Neamţ. Prin 1559²1560,
rigorie Nemţeanul, mitropolitul Sucevei», dăruia aceleiaşi mî-
) cruce de mari dimensiuni, sculptată de acelaşi Nichifor, care
3 cruce şi pentru mitropolitul Vrigorie Roşea, de care am amin-
us.
561, Moldova a fost vizitată de patriarhul ecumenic Ioasaf II;
el a fost p rimit la Suceava nu nu mai de do mn, ci şi de mi-

Uca Vrigorie de la Neamţ a păstorit şi sub Ioan Iacob Heraclid,

în istorie sub numele de Despot Vodă (1561²1563) şi sub
omşa (1563²1564). Dar, din martie 1564 pînă în martie 1568,
 M I T R O P O LI A M O L D O V EI IN SECO LUL AL X V I-L E A 47 ;}

scaunul domnesc a fost ocupat pentru a doua oară de Alexandru Lăpuş-

nean u. R ev en in d î n scau n, un n umăr î nsem nat de b oi eri a căz ut
victimă răzbunării sale. N-a fost iertat nici mitrop olitul Vrigorie care
«a pomăzuit» sau «a uns» pe cei doi domni pomeniţi mai sus. înlăturat
d i n scaun, Vrigorie de la Neamţ a urmat pilda omonimului său de la
Voroneţ, retrăgîndu-se la mînăstirea sa de metanie, la Neamţ. Este
întîlnit aci, într-un proces al mînăstirii judecat la 28 octombrie, 1579.
Din actul resp ectiv, s-ar p ărea că el a condu s, dup ă retragerea din
scaun, obştea monahală de la Neamţ. Nu ştim cînd a murit. Fără în-
doială că a fost înmormîntat la Neamţ, unde-şi avea metania şi und e
şi-a petrecut ultimii ani ai vieţii. Reiese, dar, că Vrigorie Nemţeanul a
fost un ierarh luminat, cu alese preocupări culturale şi gospodăreşti.




 Din Letopiseţul lui Vrigore Ureche aflăm că,
la 23 septembrie 1564, Alexandru Lăpuşneanu «a pus mitropolit la
Suceava pe Teofan, ucenicul lui Macarie». Deşi mulţi istorici au socotit
ră acesta este fostul mitropolit Teofan I, reaşezat acum în scaun, totuşi
este vorba de doi mitropoliţi cu acelaşi nume. Teofan II îşi avea meta-
nia la mînăstirea Rişca, a cărei zidire a început-o Petru Rareş la în-
demnul episcopului Macarie al Romanului, prin 1542, fiind apoi zugră-
vită sub Ştefan Rareş. Se pare că Teofan a fost egumen la Rîşca, pentru
că o însemnar e p e u n Tetra evangh cl slavon arată că a fost dăruit de
el bisericii de la Rîşca «zidită de mine». înseamnă că Teofan a supra-
vegh eat lucrările de construcţie la Rîşca, aşa cu m făcuse Vrigorie
Roşea la Probota. Aşa s-ar explica şi afirmaţia lui Vrigore Ureche că
era «ucenicul lui Macarie» episcop ul, care era legat sufl eteşt e d e
Rişca, fiind şi îngropat aici.
Ajungînd în scaunul domnesc Ioan Vodă cel Viteaz (1572²1574),
Biserica a trecut din nou prin situaţii grele, căci mulţi slujitori ai Bi-
sericii au avut de suferit în timpul lui. Mitropolitul Teofan s-a refugiat
de teama lui în Transilvania, fapt pentru care Ioan Vodă cerea bistri-
tenilor să-1 prindă.



 O  în locul său, Ioan Vodă a ridicat în scau-
nul mitropolitan pe episcopul Anastasie al Romanului. Acesta avea me-
tania la Putna, unde a fost şi egumen. Ca episcop la Roman, a păstorit
i4 ani (1558²1572). Ca mitropolit, deşi a păstorit cinci ani, este amintit
doar în două acte de danie de la domnitorul Petru Şchiopul (1574²
1579 şi 1582²1591). A păstorit pînă către sfîrşitul anului 1577, cînd
a fost înlăturat ori s-a retras din scaunul mitropolitan. Este întîlnit în
cîteva acte ca «fost mitropolit», pînă la 20 octombrie 1587. A murit
după această dată, desigur la Putna, unde îşi avea metania.
 P E R I O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V - X V II I)

Iropolitul Teofan II a doua şi a treia oară. Pe la începutul anu- 3,

Petru Şchiopul a readus în scaun pe mitropolitul Teofan II, te
întîlnit în cîteva acte de danie ale acestui domn, mai ales
pentru mînastirea Valata de lîngă Iaşi, ctitoria sa. timpul domniei
lui Iancu Sasul (1579²1582), se pare că mitro-Teofan II, cu
episcopul Vheorghe Movilă de la Rădăuţi şi cu ri boieri au
complotat împotriva acestui domn, fapt pentru care
siliţi să pribegească în Polonia. Evenimentul este menţionat
isemnare pe Tetraevanghelul pomenit mai sus. aerioada
absenţei sale, treburile Mitropoliei au fost conduse ² ate de
locţiitor ² de episcopul Nicanor al Romanului, căci act din
anul 1579, se spune despre acesta că în timpul lui Iancu
luat, în mod abuziv, nişte locuri ale mînăstirii Secu, «fiindcă
vreme el a fost mitropolit şi era stăpîn atunci să facă cum i-a
a...».
ropolitul Teofan II şi-a reluat scaunul în luna septembrie 1582,
:tru Şchiopul a ajuns domn pentru a doua oară. Şi de data
este pomenit în mai multe acte de danie ale acestui domnitor.
Lai 1584, însuşi Teofan dăruia mînăstirii Valata «nişte chilii, pe
am făcut eu lîngă mînăstire», un loc de prisacă şi o poiană.
1588, Teofan s-a retras din scaun şi s-a aşezat la mînastirea
i din Muntele Athos. Această mînăstire a fost ajutată cu bani
:andru Lăpuşneanu şi familia sa, în vederea refacerii bisericii,
, chiliilor, precum şi a picturii. Se pare că mitropolitul Teofan
icela care a resfinţit-o, în urma lucrărilor de restaurare din
58. Retras la Dohiariu, poate îndată după ce şi-a înaintat «pare-
din scaunul mitropolitan, a vieţuit acolo pînă la moartea sa,
/1598. Pentru nepreţuitul ajutor acordat mînăstirii Dohiariu,
i l-au îngropat cu multă cinste în partea de nord (stînga) a
i nartex al bisericii mari. Doamna Eîisabeta, soţia lui Ieremia
(1595²1606), a dat călugărilor de aici banii necesari pentru
i unei pietre funerare de marmură, în perete, deasupra mormîn-
atra are o frumoasă inscripţie în greceşte, cu stihuri antice. Pe
din dreptul mormîntului s-a zugrăvit, mai tîrziu, chipul mi-
ilui Teofan, în veşminte arhiereşti, avînd o faţă ascetică, lungă,
ă albă, ochii mari şi pătrunzători. In felul acesta, şi-a sfîrşit
eparte de Moldova, osîrduitorul mitropolit Teofan II, după o
ît de zbuciumată, închinată Bisericii şi ţării sale.
 


 V

 
 
‘ In 1588 domnitorul Petru
Şchiopul a ridicat în scaunul mitropolitan pe episcopul Vheorghe Movilă
al Rădăuţilor. Acesta făcea parte din cunoscuta familie boierească a
Movileştilor, fiind fiul logofătului Ioan Movila (călugărit sub nu mele
de Ioanichie) şi frate cu viitorii do mni Ieremia şi Simion. Se pare că
a învăţat carte în Polonia. S-a călugărit de tînăr la mînăstirea Probota.
Mulţi istorici cred că mama sa Măria a fost fiica lui Petru Rareş, deci
era fires c să î mbra ce haina mon ahală în ctito ria bu nicului său. De
aici, a trecut ca egumen la mînăstirea Suceviţa, pe atunci o aşezar e
monahală neînsemnată. Către sfîrşitul anului 1577, a ajuns episcop la
R ăd ăuţi. I n această calitat e est e întîlnit în cîteva a ct e de d ani e al e
iui Petru Şchiopul şi Iancu Sasul. Mult mai numeroase sînt însă actele
domneşti prin care se întăreau felurite danii făcute de episcopul Vheor-
ghe mînăstirii Suceviţa. Se pare că încă din vremea egumeniei sale,
începuse ridicarea unei biserici aici, cu hramul Botezul Domnului, dă-
ruindu-i mai multe sate. Ca episcop, ajutat de familia sa, a încep ut
ridicarea unei noi biserici, cu hramul învierea Domnului. Este biserica
monumentală care se vede şi azi la Suceviţa, împodobită cu picturi în
interior şi exterior de către Ieremia Movilă. Vheorghe Movilă a fost
zugrăvit p e p eretele de nord-vest al naosului, în genun chi, î mbrăcat
în sacos şi omofor, avînd pe cap mitra, iar în mînă, crucea. Are
 faţa
lungă şi subţire, încadrată de o barbă neagră. Vheorghe Movilă a dă-
ruit ctitoriei sale şapte sate şi alte proprietăţi, încît Suceviţa a de-
venit una din cele mai înzestrate aşezări monahale şi un centru cultu-ral-
artistic de seamă, precu m şi grop niţă a familiei Mo vileştilor.
Episcopul Vheorghe a păstorit la Rădăuţi pînă pe la începutul anu-
lui 1588, cu o întrerupere în 1581²1582, cînd s-a refugiat în Polonia,
împreună cu mitropolitul Teofan şi cu unii boieri, din pricina domniei
tiranice a lui Iancu Sasul (1579²1582).
Ca mitropolit a păstorit, pentru prima dată, pînă în august 1591.
In acest timp a fost cercetat, la reşedinţa sa din Suceava, de cîteva
înalte feţe bisericeşti de peste hotare : patriarhul ecumenic Ieremia II,
însoţit de mitropolitul Ierotei al Monemvasiei, care erau în drum spre
R usia (1588 ²1589), patriarhul Sofronie al Ierusali mului şi fostul
patriarh ecumenic Teolipt II (în timp ce era episcop la Rădăuţi a trecut
prin Moldova patriarhul Ioachim V al Antiohiei). în L589 au fost mu-
tate moaştele Sfîntului Ioan cel Nou de la biserica Mirăuţi în catedrala
mitropolitană cu hramul Sfîntul Vheorghe din Suceava.
Mitropolitul Vheorghe Movilă a întreţinut corespondenţă cu unele
cercuri oficiale catolice, mai ales din Polonia, dar şi cu unii papi, fapt
:are a fost jud ecat p r ea aspr u d e u nii dintre istori cii n oştri
;ti. Aceste legături aveau însă un substrat politic, căci prin ele
rea menţinerea în scaun a fratelui său Ieremia (1595²1606), cu
Poloniei catolice. Atît Petru Şchiopul, cît şi Ieremia Movilă
Ireptat privirile spre Polonia, nădăjduind într-o victorie a state-
tine împotriva turcilor, mai ales că la sfîrşitul secolului al
la stăruinţele papei Clement VIII (1592²1605), luase naştere, în
apuseană, Liga Sf'intă, în vederea începerii luptei antiotomane.
ă în timpul arhipăstoririi lui Vheorghe Movilă au fost acordate
vor uri catoli cilor di n M old ova se dator ează atît scopuril or
p e car e l e-am ami ntit a ci, cît şi atitu di nii d e înţ el egere şi
de care a dat dovadă întotdeauna poporul nostru faţă de cei
:redinţe religioase. N-ar fi exclus ca scrisorile sale către papii
XIII (1572--1585), Sixt V (1585²1590) sau către unii 

din Polonia să fi fost întocmite de Bartholomeo B rutti, un
trecut ia catolicism, ajuns sfetnic şi om de încredere al lui
:hiopul. In orice caz, mitropolitul Vheorghe Movilă a fost un
idox şi din nici una din faptele sale nu reiese vreo înclinare a
ratolicism.
ugust 1591, domnitorul Petru Şchiopul, constrîns de nemulţumi-
ăscoalele izbucnite din cauza dărilor impuse poporului, a pă-
Idova, luînd drumul pribegiei. Odată cu el au plecat şi cîţiva
oierii devotaţi, între care se aflau şi Movileştii, inclusiv mi-
-1 Vheorghe, precum şi ieromonahul Teodosie Barbovschi, viito-
:op de Rădăuţi şi apoi mitropolit. Amîndoi au însoţit pe dom-
eag la Bozen în Tirol (azi în regiunea Alto-Adige în Italia),
cartea domnitorului (iulie 1594), s-au stabilit în Polonia, unde
u o parte din rudele şi p rietenii lor, unde au rămas mai puţi n
i. In august 1595, cînd Ieremia Movilă a ajuns domn al Moldo-
rop olitul Vheorghe s-a întors în ţară, reocup îndu-şi scau nul
: de la Suceava.


 

  
   ²  In cei patru ani pe-ie
Vheorghe Movilă în Tirol şi Polonia, pe scaunul mitropoli-i
Suceava s-au perindat trei vlădici, schimbaţi după bunul plac
ilor de atunci. Astfel, Aron Tiranul (1591²1595) a aşezat în
mitropolitan pe Nicanor, fost episcop de Roman şi locţiitor de
it. Acesta a fost egumen la Agapia (cea veche sau din deal),
ada zidirii ei de către P etru Şchiopul, ap oi episcop de Roman
°r de mitropolit (c. 1581²1582). Fiind ales episcop în timp ul
i Sasul, care-1 înlăturase din scaun pe Petru Şchiopul, la reve-
ni rea ac est uia la d o m ni e, N ican or a fo st înlătur at de la E pi sc opi a R o -
m a n u l u i, r e t r ă g î n d u - s e l a A g a pi a. D e ac i , A r o n T i r a n u l 1 - a p u s î n
s c a u n u l m i t r o p ol i t a n , î n î m p r ej u r ă r i l e r el a t a t e m a i su s. E st e p o m e n i t
în cît e va a ct e i n t er n e.
în pri m a parte a anului 1 59 4, tot A ron T iran ul a trecu t în scau nu l
m i t r o p olit a n p e e pi sc o pu l M it ro f a n al R o m a n u lu i, iar pe N i ca n o r î-a
tre cu t la R o m a n , fa pt n eo bi şn u it pîn ă at un ci. N i c a n o r e st e î n tîln it, în
a c e a stă n o u ă c alita te, în p atru a ct e d e d a n ie (to ate d in 1 5 9 4 ). In
augu st 1 59 5, cîn d a aju ns do m n Iere mia M o vilă, iar frat ele său Vh eorgh e
şi -a re c ă p ăt at sca u n u l m i t r o p ol it a n , a t r e bu it să p ăr ă se a sc ă şi E p i s c o -
pia R o m anului, făcînd loc fostului episco p A ga fton, şi să se retragă la
m î n ă st i re a s a d e m e t an i e . A t r e cu t l a c el e ve ş n i c e p r i n 1 6 0 7 ² 1 6 0 9 ,
fiin d î n gro pat l a A g apia ve ch e.
C a m i t r o p o l i t , M i t r o f a n e st e m e n ţ i o n a t î n c î t e v a a c t e d e d a n i e
a l e l u i A r o n V o d ă , t oa t e di n 1 5 9 4 . S pr e s fî rşi t u l a ce l ui a şi an , d o m n u l
1 -a tri mi s l a î m p ă rat u l R u d ol f II al Ve r m an i ei (1 5 7 6 ² 1 6 1 2 ), spr e a-i
fa ce o d e cl a r a ţi e d e su p u n e r e, c ă ci t o c m ai a t u n ci l u a se n a şt e r e L i g a
Si i nt ă î m p o t ri va t u r cil or. P re su p u n e m că M it r o fa n e r a u n o m cu m a i
m u l t ă î n vă ţ ăt u r ă şi c u m a i m u l t ă p r e st a n ţ ă d e cî t N i c a n o r , i ar A r o n
V o d ă v a fi a vu t n e vo i e d e el î n t r at a ti v el e sal e p o liti c e c u i m p e r i al ii.
A şa s-a r ex pli c a «sc hi m b u l » d e sc au n e fă cu t d e c ei d oi i er ar hi, d e ca r e
a m v or bit m ai su s. î n ap rilie sau m a i 1 5 9 5 , pr o t e ct o r ul să u A r on T ir a -
nu l, c ar e-1 fă c u se epi sco p d e R o m a n şi a p oi m itr op oli t, a pierd ut sc au -
nu l d o m n esc. M itro politul M itrofa n a î m părtă şit ace eaşi soartă, fiin d
î n l ăt u r at d i n s c a u n d e n o u l d o m n Ş t e f an R ă z va n.
A ce st a a ri di cat l a tr e a pt a d e mit ro p o lit al ţării p e e p i sc o p u l M a r-
ciaric al R ăd ău ţil or, care păst orea a colo d e prin 1 59 1. C a mitro poîit, a
p ă st or it n u m a i cît e va l u n i, p î n ă pr i n au gu st 1 5 9 5, c î n d p r o t e c t o r u l să u
a fost sco s din do mn ie de pol on i, care au aşez at în lo cul său pe Ier e mia
M o vil ă. A c e st a a î n l ăt u r at p e m i t r o p o lit u l M ar d ari e, sp r e a fa c e l oc
fratel ui să u Vh e or gh e M o vilă, reîntors acu m d in P ol onia. R etră gîn du -se
d i n sc a u n , vl ă d i c a M a r d a r i e a p r i b e g i t p r i n ţ ă r i s t r ăi n e . P r i n 1 6 0 2
er a la m în ăstire a o rt od o x ă S fî n tul V h eo r gh e din Dr o h o b ycz ( azi D r o -
g o bî ci, î n R . S .S . U c r ai n ea n ă, l a su d d e L vo v) , la ca r e a aj u n s şi e gu
m e n , i a r a p o i , p r i n 1 6 1 4 , s cr i a c r e d i n ci o şi l o r d i n L v o v c ă se g ă s e şt e
î n M u n t e l e A t h o s , u n d e a ş i m u r i t , p r o b a b i l l a S t a v r o n i c h i t a , c ă r ei a
îi d ă r u i a , t o t î n 1 6 1 4 , o st r a n ă d e e g u m e n , î n l e m n , c u i n c r u st a ţ ii d e
si d e f şi fi l d e ş. L e g ăt u ril e sa l e cu cr e d i n ci o şii s l a vi di n j u r u l L v o vu l u i
ne fac să cr ed e m că e ra u n uc rai n e an . ;Ŷ*>***«
litropolitul Gheorghe Movilă a doua oaia. Este întîlnit în mai
acte de danie ale fratelui său Ieremia. în cursul acestei noi
istoriri, a avut loc un fapt de mare însemnătate în viaţa biseri-
i a Moldovei, şi anume : înfiinţarea Episcopiei Huşilor. Acest
nent, precum şi alegerea şi hirotonia primului ei titular, episcopul
au avut loc între 6 mai şi 15 decembrie 1598. Biserica cu hra-
Ifinţii Apostoli Petru şi Pavel din Huşi, ctitoria lui Ştefan cel
a devenit catedrală episcopală. Jurisdicţia noii Episcopii se.în-
. peste ţinutul Fălciu, precum şi peste ţinuturile moldoveneşti din
Prutului (Tigheciu, Lăpuşna, Orhei, Soroca).
i această perioadă, mitropolitul Vheorghe a întreţinut legături cu
rhul Meletie Pigas al Alexandriei, care era şi locţiitor de patriarh
mic. In 1597 acesta i-a trimis cîteva cărţi şi o mantie arhierească.
mai 1600, s-a produs o nouă tulburare în viaţa bisericească a
ivei, după ce ţara a fost ocupată de Mihai Viteazul. Odată cu
a Movilă au plecat atunci în Polonia şi vlădicii ţării : mitropo-
îheorghe, episcopii Agafton de la Roman şi Teodosie Barbovschi
Rădăuţi (Ioan de la Huşi a rămas la scaunul său). Mihai Viteazul,
domn al celor trei ţări româneşti, a trimis după aceşti ierarhi pe
lopul Teodor, cerîndu-le să se reîntoarcă în ţară. Refuzînd să-i
scultare, domnul a încredinţat conducerea Mitropoliei lui Dio-
îa/Iy al Tîrnovei, omul său de încredere. Acesta era grec de neam,
: în insula Creta, descendent al împăraţilor Paleologi, după tată,
Zantacuzinilor, după mamă. Ca mitropolit al Tîrnovei, a devenit
lin sfetnicii apropiaţi ai lui Mihai Viteazul, pe care-1 îndemna să
ace o ridicare generală a popoarelor din Balcani împotriva jugu-
cesc. L-a însoţit pe Mihai în Transilvania, apoi în Moldova. După
ia lui, a intrat în slujba împăratului Rudolf II al Vermaniei, tot
idul eliberării popoarelor creştine de sub dominaţia otomană. L
calitate de «întîistătător al prea sfintei Mitropolii a Sucevei»
însărcinat de domn să convoace un nou «sinod», care să hotă-
soarta ierarhilor plecaţi şi să aleagă alţii în locul lor. S-a im-
:at un sinod, alcătuit din patru ierarhi greci şi doi ruteni (actul
iit de ei a mintea şi de fostul mitropolit Nicanor, deşi nu era
t), întrunit la Suceava, la 2 iunie 1600. Cei prezenţi au hotărî t
erea ierarhilor retraşi în Polonia, împuternicind pe mitropolitul
ie să hirotonească alţi episcopi «după cum stă datina şi orîn*
bisericească». In prima jumătate a lunii iunie 1600, au fost aleşi
iiscopi noi : Filotei la Roman şi Anastasie Crimca la Rădăuţi.
Cunoaştem actele prin care făgăduiau credinţă lui Mihai Viteazul şi
mitropolitului Dionisie Rally (Filotei la 15, iar Anastasie Ja 19 iunie).
Probabil atunci a avut loc şi hirotonia lor.
De la Dionisie Rally, ca «întîistătător» al Bisericii din Moldova,
se cunoaşte numai hotărîrea sinodală de mai sus şi cele două jură-
minte date de noii episcopi de Roman şi Rădăuţi. De la Mihai Viteazul
² ca domn al Moldovei ² au rămas cîteva acte prin care întărea
felurite danii unor mînăstiri moldovene.
Dar în septembrie 1600, Mihai a pierdut Moldova. Ieremia Movilă,
ajutat de poloni, şi-a reocupat scaunul domnesc. Cum era şi firesc,
odată cu el s-a reîntors şi mitropolitul Vheorghe cu episcopii Agafton
de la Roman şi Teodosie Barbovschi de la Rădăuţi. Cu aceasta, s-a
încheiat ² pentru un timp ² şi activitatea celor doi vlădici aleşi în
timpul lui Mihai Viteazul.
Reocupînd scaunul mitropolitan, Vheorghe Movilă a păstorit pînă
Ia moartea sa. In 1602 era pomenit în pisania bisericii mînăstirii Secu,
ctitoria lui Nestor Ureche şi a soţiei sale Mitrofana, pe care probabil
a şi sfinţit-o. Presupunem că a murit în cursul lunilor ianuarie sau
februarie 1605. A fost înmormîntat la ctitoria familiei sale de la
Suceviţa.
Rezultă că mitropolitul Vheorghe Movilă a desfăşurat o activitate
bisericească rodnică, în cursul celor aproape 25 de ani de păstorie efec-
tivă la Rădăuţi şi la Suceava. Iar prin ridicarea şi înzestrarea Sucevi-
ţeî, poate fi aşezat alături de marii vlădici moldoveni ctitori de lăcaşuri
sfinte : Vrigorie Roşea, iar mai tîrziu Anastasie Crimca.



 

  

  Urmaşul său în scaun a fost
Teodosie Barbovschi, pînă afuncT*episcop de Rădăuţi. Se pare că făcea
parte dintr-o veche familie boierească. Un Onufrie Barbovschi, portar
de Suceava, apare în hrisoavele lui Ştefăniţă Vodă şi Petru Rareş. S-a
călugărit la Probota, cam în acelaşi timp cu Vheorghe Movilă, de care
a rămas ataşat toată viaţa. S-ar putea să se fi aşezat la Suceviţa
odată cu el şi să fi supravegheat lucrările de construcţie ale acestei
mînăstiri, după alegerea lui Vheorghe Movilă ca episcop, de vreme ce
este trecut în pomelnicele ei. în august 1591, a păstorit ţara împreună
cu Petru Vodă Şchiopu ajungînd în Tirol. După moartea lui, a venit
în Polonia şi de aci s-a reîntors în Moldova, îndată după urcarea lui
Ieremia Movilă în scaunul domnesc. In vara anului 1598, a fost ales
episcop de Rădăuţi, desigur cu sprijinul Movileştilor. In mai-septem-
brie 1600, a pribegit şi el în Polonia, împreună cu familia Movileştilor

"

 

rii care le-au rămas credincioşi. In locul său, a fost ales Anas-
mca. Ca episcop de Rădăuţi, este pomenit în cîteva acte ale
ia Movilă. Ca mitropolit este atestat documentar pentru prima
15 aprilie 1605, deşi alegerea sa în scaun va ii avut loc în
uni ale anului 1605. Este pomenit ca martor în aproape zece
anie ale lui Ieremia şi Simion Movilă.
iţim şi faptul că mitropolitul Teodosie era preocupat de pro-
rturăreşti. Se ştie că a fost dascălul lui Ştefan, fiul lui Petru
In această calitate, se pare că a scris o lecţie de «hronologie»,
palele întîmplări ale trecutului. Probabil tot el a corectat un
von, copiat de un călugăr Prohor, precum şi o Pravilă. Din
lui Teodosie, s-a copiat un manuscris slavon, cuprinzînd
Untelor Paşti, cu un paraclis, irmoase, psalmi aleşi, pripele,
-a dăruit Suceviţei. Tot acestei mînăstiri i-a dăruit un Mcîit-
r Episcopiei de Rădăuţi, un Minei pe luna mai. înseamnă că
reodosie a sprijinit activitatea culturală-ca ligrafică di n
a. ecut la cele veşnice la 23 februarie 1608, fiind îngropat
la
La 15 iunie 1608, era atestat documentar noul mitropolit
: Crimca; presupunem că a fost aşezat în scaun încă din

i c l u z i i : Din cercetarea ştirilor documentare pe care le

asupra mitropoliţilor Moldovei din secolul al XVI-lea, ne
convinge că Biserica a trecut in această perioadă prin mari
ţări, provocate în primul rînd de însăşi instabilitatea dom-
3r în scaun. Totuşi, mulţi au desfăşurat o rodnică activitate, "in-
id cultura şi arta vremii. Intre ei se impun : Teoian I şi Gri-
Roşca, restauratorii Voroneţului, cel din urmă supraveghind
cerea Probotei, Grigorie de la Neamţ, Teoîan H, care a su-
heat construcţia mînăstirii Rîşca, Gheorghe Movilă, ctitorul
ţei, şi Teodosie Barbovschi.

B IB L IO V R A F IE

are. ACADEMIA R.S.R., Documente privind istoria României. Veacul loidova,

voi. I (1501²1550); voi. II (1551²1570); voi. III (1571²1590); 51²1600).
Veacul XVII, voi. I (1601²1605); voi. II (1606²1610), Bucureşti, DIRECŢIA
ARHIVELOR STATULUI, Catalogul documentelor moldoveneşti Istorică
centrală a Statului, voi. I (1387²1620), Bucureşti, 1957; MELCHI-
SEDEC (ŞTEFANESCU), Notiţe istorice şi arheologice adunate de pe la 48 mînăstiri
şi biserici antice djn Moldova, Bucureşti, 1885, 320 p. ; N. IORVA, Inscripţii din
bisericile României, Bucureşti, 1905, 312 p. ; Cronicile slavo-române din sec. XV² XVI,
publicate de Ion Bogdan. Ediţ ie revăzută şi completată de P. P. Panait escu,
Bucureşt i, 1959, XIV + 332 p. j VRIVORE URECHE, Letopiseţul Ţării Moldovei.
Ediţie îngrijită de P. P. Panaitescu, ed. II, Bucureşti (1958), 263 p. ; P. P. PANAI-
TESCU, Manuscrise slavo din Biblioteca Academiei R.S.R., voi. I, Bucureşti, 1959,
XX + 406 p.
L u c r ă r i g e n e r a l e . MIRCEA PĂCURARIU, Contribuţii la istoria Mitropo-
liei Moldovei in secolul al XVI-lea, în M.M. S., an. LI, 1975, nr. 3²4, p. 221²257.
L u c r ă r i s p e c i a l e . CONSTANTIN COJOCARU, Mitropolitul Grigorie Roşea,
în M.M.S., an. LIV, 1978, nr. 1²2, p. 61²70; S. RELI, Doi episcopi ai Rădăuţilor, apoi
mitropoliţi ai Moldovei din secolul al XVI-lea, loşti pribegi prin ţări apusene, în
«Candela», an. XL, 1929, nr. 10²12, p. 431²443 (Vheorghe Movilă şi Teodosie
Barbovschi); IOAN V. DURĂ, Figuri de ierarhi moldoveni: mitropolitul Gheorghe Movilă,
în B.O.R., an. LXXXIX, 1971, nr. 1²2, p. 187²203; NICOLAE IORVA, Sfătuitorul bizantin al
lui Mihai Viteazul: mitropolitul Dionisie Rally Paleologul, în «Revista Istorică», 1919,
nr. 5, p. 26²35; DUMITRU DIMA, Mitropolitul Dionisie Rall y Paleologul şi
legăturil e l ui cu ţările române, în B.O.R., an. LXXXIII, 1965, nr. 5²6, p. 521²
532; MATEI CORUVĂ, Gheorghe al Il-lea şi Grigorie de la Neamţ, doi mitropoliţi
necunoscuţi, ai Moldovei din secolul al XVI-lea, în B.O.R., an. LXXXIX, 1971, nr. 11²
12, p. 1230²1243; SORIN ULEA, Portretul unui ctitor uitat al m'măstirii Suceviţa:
Teodosie Barbovschi, mitropolit al Moldovei, în SCIA, 2, 1959, p. 241² 249;
SCÂRLAT PORCESCU, Organizarea Bisericii din Moldova pe vremea domniei lui
Mihai Viteazul, în M.M.S., an LI, 1975, nr. 5²8, p. 398²406.
 
EPISCOPIILE ROMANULUI ŞI RĂDĂUŢILOR ÎN
SECOLUL AL XVI-LEA

in capitolul precedent, s-au putut cunoaşte frămîntările prin care

; Mitropolia Moldovei în cursul secolului al XVI-lea, cauzate
s de mult ele schimbări de domni care au avut loc atunci,
iile sufragane, de la Roman şi Rădăuţi, au cunoscut aceleaşi
vitrege, cu multe schimbări de ierarhi. Şirul acestora este
stabilit cu exactitate, din pricina lipsei de izvoare documentare.



După moartea episcopului cărturar Vasile în
u a fost ales egumenul Teoctist de la mînăstirea Neamţ. Avem
tiri preţioase despre viaţa sa, rămase de la ucenicul său Maca-
Cronica acestuia aflăm că Teoctist a fost egumen la Neamţ
17 ani, apoi episcop la Roman «8 ani împliniţi». Din moment
ai 1508 a fost ales în scaunul mitropolitan de la Suceava, în-
că moartea episcopului Vasile şi alegerea lui Teoctist la Ro-
avut loc în primăvara anului 1500. în mai 1508, a fost ales în
mitropolitan de la Suceava, unde a păstorit pînă la moartea
enită la 15 ianuarie 1528.
ă îndoială că în acelaşi an, adică în 1508, probabil vara, a fost
naşul său la Roman, episcopul Macarie I. Acesta a fost egumen
iţ, unde este întîlnit în două acte (1503 şi 1508). Documentar
stat la Roman numai în două hrisoave de danie. I-a urmat în
astul egumen de la Neamţ, Dorotei (c. 1518²1531), atestat, de
îa, în foarte puţine acte interne.

 
 Urmaşul lui Dorotei a fost episcopul cărturar
' H, ales în anul 1531. Din puţinele însemnări autobiografice din
sa, reiese că era «ucenicul» lui Teoctist, fostul episcop de
Şi apoi mitropolit. Ar însemna că se călugărise la Neamţ, în
 E P IS C O P I I L E R O M A N UL U I ŞI R Ă D Ă UŢ ILO R 485'

ti m p c e T e oc ti st er a eg u m en ac ol o, ce e a c e pa r e p uţi n pr o ba bil, c ă ci
T e oc ti st pă r ă si se N ea mţ u l î n 1 5 0 0. M ai d eg r a b ă i se s oc ot e a «u c e n i c »
în al e c ăr t u r ăr i e i, stî n d m ai m u l t î n j u r ul l u i T e o c ti st l a R o m a n şi a p oi
la S uceava. In 1523-^op4âse-e-f l5«te 'i ^-peiîtini-«pă-fintele său», mitropo
litul Te octist. In acelaşi an, «cu darea şi cu por un ca mitrop olitului chir
T e octist», arhi m and ritul S il van de la P utna co pia Tipicul Slîntului Sa va
pen tru m în ăsti rea N e a mţ, un d e er a^eg u m e n u n M acarie. M aj oritatea
c er c et ă t or il o r au a fi r m a t c a ac e st a a r fi vi i t or u l e p i sc o p d e R o m a n .
P entru că în 152 7 la mînăstirea N eamţ era un nou egu m en, Vher m an,
p r e s u p u n e m c ă M a c a r i e a f o st t r e c u t c a e g u m e n l a B i st r i ţ a . î n a d e
văr, în actul redactat la 1_6 ianjjarie__ 1528 L prin care călu gărul Nichifor
d ă r u i a m î n ă st i ri i N e a m ţ sat u l D ol h e şti, se m e n ţi o n a c ă « l a r ă p o sar e a
s fî nt r ăp o s a t ul u i p ăr i n t el u i n o st r u m i t r o p ol it T e o c ti st » e r a u d e fa ţ ă
e pisc opii de R o ma n şi R ăd ău ţi şi « er o m o n a h chir M acarie e gu m en ul
m î n ă st i ri i B i st r i ţ a », pr e cu m şi a l ţ i pr e oţ i şi m i r e n i . C o n si d er ă m c ă
a ce st a e st e «u ce n i cul » să u, viit or u l e p i sc o p a f lat d e fa ţ ă la m o a rt e a
da scălu lui său . ..^ ^ ...^ .s s .* .,.,
D i n î n să şi C ro n ica sa, afl ă m că, la V g3 " a pril ie 1 5 3 1 J a fost a şe z at
« p e s c a u n u l E p i sc o p i ei a p ă r ţ i i d e j o s a ţ ă ri i » , u n d e a p ă s t o r i t a p o i
p î n ă î n 1 5 5 8 . D e şi a p ă s t o r i t p e s t e u n sf e r t d e v e a c , t o t u şi n u e st e
a m i n tit d e cît î n cît e va a c t e d e d a n i e. P ăst o ri a l ui M a c ar i e II a f o st
în trer u pt ă în a n u l 1 5 48 , cîn d Ilia ş R are ş 1 -a înl ătur at di n sca un ul vl ă -
di ce sc, lu cr u p e c ar e-1 a mi n t e şt e el în su şi î n C ro n i că . U ce n i cu l să u
E fti m i e a r ăt a c ă a f o st « al u n g at d i n sc a u n , p e n ed re p t şi fă r ă so b o r şi
f ă r ă p r a vi l ă , c u sf a t u l şi î n d e m n u l m a m e i sa l e d o a m n a E l e n a » şi a l
a lt or a . P r o b a b i l a f o st î nl o c u it cu u n e pi s c o p G h e o rg h e. 1 s -a r e d a t
sca u n ul a bi a î n va r a a n u lui 1 5 5 1 , la ve n i r e a î n sca u n ul d o m n e sc a l ui
Ştefan R areş, pe care 1-a «p o m ăzu it» el în suşi ca do m n.
L a în d e m n u l lu i M ac ari e, P etru R ar e ş a ridi c at d ou ă lăc a şuri d e
în ch in ar e : cat ed ral a e pi sc op al ă din R o m an , c u h r a m ul C u vi o asa P a -
raschi va, existentă şi azi, şi mîn ăstirea R îşca. B iserica episcop ală a fost
în ce pu t ă d e P etr u R a r eş în 1 5 4 2 şi t er m i n at ă su b fi u l său Ili a ş, în l 5 5 0 f
p e l o c u l v e c h i i b i s er i c i d e p e t i m p u l l u i R o m a n I s a u A l e x a n d r u c el
B un , în ca re er a în g r op at ă d oa m n a A n ast a sia, so ţia lui R o m an şi m a m a
lu i A l e xa n d r u ce l B u n . In pi sa n i a bi s er i cii se m e n ţi o n e a z ă c ă î n d r u -
m ar ea lu crăril or de co nstru cţie a fost încredinţată episc o pu lui M ac ari e,
a d u c î n d u - şi a st f e l o c o n t r i b u ţ i e p r eţ i o a s ă l a r i d i c a r e a u n e i a d i n c el e
m ai i m p u n ăt o ar e ctitorii voi e vo d al e r o m â n e şti.
M î n ăsti re a R î şc a d e ase m e n e a a fo st rid i cat ă d e P etr u R ar eş, l a
în d e m n u l e pi sc o pu l ui M ac ari e, î n 1 5 4 2, fi in d zu gr ă vit ă a p oi d e fi u l său
 P E R I O A D A A T R E I A ( S E C O L E L E X I V- X V II I)

i, prin 1551²1552. La ctitorirea acestei mînăstiri, episcopul Macarie

dus şi aportul său material, căci ucenicul său Azarie scria în
za lui că a fost «întemeiată» de dînsul, iar Vrigore Ureche scria
te «ziditoriul şi începătoriul mînăstirii Rîşcăi». siscopul Macarie
II ocupă un loc de seamă în istoria vechii cul-jmâneşti, prin
Cronica slavonă care-i poartă numele, în care urca «să nu fie
acoperite în mormîntul uitării lucrurile ce s-au în-t în vremurile
şi în stăpînirile trecute şi care au ajuns pînă la Cronica lui
Macarie continuă Letopiseţul moldovenesc scris la lui Ştefan
cel Mare, consemnînd faptele petrecute după moartea ia (1504).
S-a păstrat în două variante : prima, care expune fap-înă în
1542, de unde a fost continuată de Eftimie, şi a doua, xpune
faptele pînă în 1551, de unde a fost continuată de călugă-arie.
Figura centrală a Cronicii lui Macarie este Petru Rareş, dîn :a şi
îndemnul căruia a început să scrie încă din primii săi ani inie,
pe cînd autorul era numai ieromonah. Trebuie remarcat însă ?i a
trăit în epoca lui Petru Rareş, plină de fapte de seamă, n-a tot
ce putea şti un contemporan. Continuînd Letopiseţul scris ;ea
lui Ştefan cel Mare, episcopul Macarie foloseşte în Cronica na
panegirică, cu multe cuvinte de laudă şi aprecieri ² uneori Î ²
la adresa lui Petru Rareş, înfăţişînd în culori întunecate pe mni,
îndeosebi pe Iliaş Rareş. La alcătuirea Cronicii, Macarie s-a iu
numai de amintirile, observaţiile şi constatările proprii, ci şi Î
izvoare, de vechile letopiseţe ale ţării, pe care le-a prelucrat
pletat cu procedeele sale stilistice. Toţi cercetătorii au remarcat'
istă Cronică se deosebeşte de alte lucrări de acest gen prin forma
iunere, prin stilul ei, plin de «epitete şi fraze poetice». Uneia
expresiile şi figurile sale de stil le-a împrumutat din Cronogra-
is de cronicarul bizantin Constantin Manasses (secolul XI). î
lectura Cronicii, se desprinde c^ Macarie era un om de cultură,
Stor temeinic al Bibliei, dar şi al unor lucrări de istorie univer-
îdeosebi al letopiseţelor sud-slave. De aceea, pe drept cuvînt,
xl său Azarie îl numea «alesul între filozofi» şi «îndrăzneţ în
i meşteşugii şi iscusit în cuvinte şi foarte învăţat ca nimeni
însuşi faptul că Petru Rareş i-a încredinţat să ducă mai departe
eţul ţării ne arată că era un om cu aleasă pregătire cartură-
Trebuie remarcat apoi şi faptul că el a făcut un pas înainte în
e
Şte modul de expunere şi descriere a faptelor, făcînd trecerea
la cronica propriu-zisă.
 E P I S C O P II L E RO M A N UL UI ŞI R Ă D Ă UŢ ILO R

Desigur, lipsa de obiectivitate în caracterizarea personajelor, e>

punerea retorică a faptelor, stilul său împodobit cu prea multe figur
poetice scad din valoarea Cronicii. Cu toate acestea, Macarie rămîn<
un reprezentant de seamă al vechii culturi româneşti, creator al une
adevărate «şcoli» de cărturărie slavonă în Moldova, căci continuatori
Cronicii sale, Eftimie şi Azarie, se consideră «ucenicii» săi.
In 1556 Alexandru Lăpuşneanu a încredinţat episcopului Macarie
traducerea în slavoneşte şi aşezarea pe articole, după alfabetul slav
a cunoscutei colecţii de legi intitulată Sintagma, şau Nomocanonul Iu
Matei Vlastares. Peste cinci ani, domfiTîr"Mol'dl)veTTrirrăTe^*:Sîfitâgfrîâ
{arului Rusiei Ivan IV cel Vroaznic (1533²1584) ; din motive necunos-
cute, lucrarea n-a ajuns la Moscova, ci numai pînă la Lvov.
Macarie a păstorit pînă la moartea sa (1 ianuarie 1558), fiind «în-
gropat cu toată cinstea şi în chip vrednic de sfinţi de către ucenicii
săi, în mînăstirea Rîşca întemeiată de dînsul», după cum relatează
ucenicul său Azarie. Prin înfăptuirile sale bisericeşti, dar mai ales prin
Cronica sa, rămîne unul clin marii vlădici moldoveni din trecut.
Alţi episcopi de Roman. A urmat în scaun Anastasie, ales la în-
ceputul anului 1558. Călugărul Azarie şi Vrigore Ureche scriau în Le-
topiseţele lor că a păstorit la Roman timp de 14 ani, adică pînă prin
1572. în plus, Vrigore Ureche scria că era «om destoinic a umplea slujba
păstoriei sale» şi că împreună cu mitropolitul şi episcopul de Rădăuţi
<<au cetit molitva de domnie» lui Despot Vodă. Avea metania la mînăs-
tirea Putna, unde este întîlnit ca egumen în 1556. Ca episcop de Roman,
este amintit fie ca martor în unele acte de danie, fie primind danii pe
seama Episcopiei. în 1572, Ioan Vodă cel Viteaz a ridicat pe Anastasie
în scaunul mitropolitan, în locul lui Teofan, unde a păstorit cinci ani,
după care s-a retras.
După aşezarea lui Anastasie în scaunul mitropolitan, Ioan Vodă a
DUS episcop la Roman pe Nicanor, din mînăstirea Agapia. Acesta a
păstorit aici din 1572 pînă prin 1574²1575, cînd se pare că a fost înlă-
turat de Petru Şchiopul.
Urmaşul acestuia la Roman a fost episcopul Eustatie, trecut în do-
cumente şi sub forma Evstatie şi Istatie, fost egumen la mînăstirea
Putna. Ca episcop de Roman, este pomenit pentru prima oară la 18 apri-
iie 1576, apoi în alte cîteva acte de la Petru Şchiopul, pînă îa 5 februa-
rie 1580. La cererea episcopului Eustatie, «ritorul şi scolasticul» Lucaci
de ia mînăstirea Putna a alcătuit o Pravilă, în româneşte şi slavoneşte
(Ms. 692 din Biblioteca Academiei), una dintre cele mai vechi opere
juridice din |ara noastră.
 P E R I O A D A A T R E I A ( S EC O L E L E X I V ² X V I I I )

itoria lui Eustatie a durat pînă în 1580, cînd a fost înlocuit d e

Sasul cu Nicanor (a doua oară). S-a retras la Putna, mînăstirea
meta ni e, un de a vieţ uit în s chimnici e sub n umel e de Er emia.
r a cîrmuit acum nu numai Episcopia Romanului, ci şi Mitropo-
ocul lui Teofan II, refugiat în Polonia de teama lui Iancu Sasul, r-
un act fără dată precisă (noiembrie 1582 ² august 1583), era
ca episcop de Roman Agafton. Un pomelnic al mînăstirii Secu
;te între binefăcătorii ei p e Agafton «ot Rîşca» (alt ierarh cu
jnie nu se cunoaşte în trecutul Bisericii noastre). De aci înainte,
întîlnit în foarte multe acte de danie ²‡ mai ales ale mînăstirii
a ² pînă către sfîrşitul domniei lui Petru Ş chiopul. în 1591,
ajuns d omn Ar on Tiran ul, Aga fton a fost înlăturat ori s-a re-.
scaun.
locul său, a fost rînduit un nou episcop, cu numele Mitrofan.
irit la Roman pînă în prima jumătate a anului 1594, cînd a fost
în scaunul mitropolitan, unde a păstorit numai cîteva luni, pînă
ie 1595.
ocul lui Mitrofan, a fost readus la Roman fostul episcop Nicanor,
n toamna anului 1591, ocupase scaunul mitropolitan din Su-
Nu p utem şti care au fost motivel e p entru car e Aron Tiranul
:est «schimb» de ierarhi, căci aducerea unui mitropolit la con-
unei episcopii era împotriva canoanelor. Presup unem că avea
de un om mai energic ² cum va fi fost mitrop olitul Mitrofan
ratativele sale diplomatice cu imperialii. Şi de data aceasta
lui Nicanor a fost de scurtă durată. în august 1595, scaunul
z a fost ocupat de I er emia Mo vilă, ca r e a r eaş ezat p e v echii
în scaunele lor. Astfel, Vheorghe Movilă şi-a reluat scaunul
ic de la Suceava, iar Agafton, scaunul de la Roman. Nicanor
îs la Agapia, unde a mai trăit pînă după 1607.
toria lui Agafton a fost întreruptă din nou în mai 1600, odată
area Moldovei de Mihai Viteazul. S-a retras atunci în Polonia
ă cu Ieremia Movilă, cu o parte din boierii săi, cu mitrop olitul
ie Movilă şi cu episcop ul Teodosie al Rădăuţilor. Sinodul în-
i Suceava, la 2 iunie 1600, sub conducerea mitropolitului Dio-
lly al Tîrnovei, a ales, în locul lui Agafton, p e arhimandritul
egumen la Valata. Cunoaştem jurămîntul lui de credinţ ă, din
 1600, călre noul domn Mihai Viteazul şi către mitropolitul
Rally. Păstoria lui Filotei a fost de scurtă durată, căci, în
rie 1600, Mihai Viteazul a pierdut Moldova, iar scaunul dom-
ost reocupat de Ieremia Movilă reîntors din P olonia. Odată cu
 E P IS C O P I I L E R O M A N U L UI .Ş I R Ă D Ă UŢ I L O R

el a u r e ven it la sca u n e l e l or şi ve ch ii i er arh i. P r o b a b il F i l ot ei

aşe zat la V alata, fiin d ales a poi e pisc op de H u şi, în 16 06 .
R e v e n i n d î n s c a u n , A g a ft o n e p o m e n i t î n m ai m u l t e a ct e a l e m ii. A
m u r it î n c ur su l lu n il or feb r u a ri e -a prili e 1 6 0 6. A şa d ar, e pi sc o p ul u
A g a ft o n a a vu t o p ă st o r i e d e a p r o a p e d o u ă d ec e n i i , t u l bu r at ă î n s ă d e ^
vr e m u r i l e vi t r e g e pr i n c a r e t r e c e a p e at u n c i ţ a r a M ol d o ve i .
÷ 
     

 P ri m u l episc op de R ăd ăuţi atestat docu m en -s.
tar a fo st I o a ni c h i e, di n 2 5 a prili e 1 47 2 pî n ă l a 1 i u nie 1 5 0 4 . în se a m n ă ^
c ă a p ă st or it m ai b i n e d e t r e i d e c e n i i su b Ş t e f a n c e l M a r e , m u r i n d ^
a mî n d o i î n var a a c el u i aşi a n. A f ost î n g r o p at în pr o n a o su l bi se r i ci ^
e pisc op ale cu hra mu l S fîntu l N ic ola e din R ăd ăuţi.
U r m a ş u l s ău a f o st e p i sc o p u l P a h o m i e, a t e st a t p e n t r u p r i m a o a r ă
la 1 8 n oi e m bri e 1 50 4 , în tr -o i n scri pţie pe o i c o an ă a S fî n tulu i N i c ol ae.
E st e p o m e n i t a p o i î n c ît e va a c t e d e d a n i e h ă r ă zi t e d e d o m n i i ţ ăr i i
e pi sc o pi e i p e c ar e o p ă st o r e a . P r i n t r -u n a c t d in 1 8 fe br u a r i e 1 5 1 5 ,
e pi s c o p u l P a h o m i e d ă r u i a m î n ă st i r i i M o l d o vi ţ a u n l o c d e c a s ă , d e
a r ă t u r ă şi f i n eţ e î n B er c h i ş e ş t i . A c e a st ă d a n i e , c î t şi f a p t u l c ă e st e
t r e c u t î n p o m e l n i c u l M o l d o vi ţ e i n e fa c s ă c r e d e m c ă se c ă l u g ă r i s e
în ac e ast ă m î n ă stir e.
U r m a şu l s ă u a f o s t e pi s c o p u l T e o t a n , a m i n t i t î n a c e a st ă c a l i t a t e
la 16 ianu arie 15 2 8. In var a an ulu i 1 53 0 a ajun s m itr op olit.
T e o d o si e, u r m a şu l său l a R ăd ău ţi, a f ost al es p r o ba bi l t ot î n 1 5 3 0 .
S e p a r e c ă î şi a ve a m e t an i a l a N ea m ţ . E st e a m i n t it î n m a i m u l t e ac t e
d e d an i e al e l u i P etr u R a r eş. In 1 5 4 9 a zid it o « ecl e si ar n iţ ă » ( cli ser h ia)
î a m î n ă st i r e a N e a m ţ , d u p ă c u m a r a t ă o i n s cr i p ţ i e c u d at a d e 7 i u n i e
15 49. A păstorit pîn ă pri n 1 55 0.
U r m a şu l a ce st ui a, a fo st M it rofa n, c el a m i ntit d e M ac ari e î n C ro -
ni ca sa c ă a r fi u n el tit p e n t r u î n l ăt u r a r e a sa d i n sca u n u l e pi sc o p i ei d e
la R o m an. E ra un ul din oa m e nii d e în cred ere ai fa miliei lui R are ş, res-
pe cti v ai fiil o r săi Ili a ş şi Ş t ef a n. A ş a se ex pli c ă fa p t ul c ă l a 1 3 şi 1 5
iu nie 1 5 5 1 , Ş te fan R ar e ş î i fă c ea d o u ă d a nii person al e, n u E p i sco pi ei:
s atu l O n i c e n i d i n ţin u t u l S u c e a v a şi p a tr u fă lc i şi ju m ă tat e d e vi e
în D e a lu l V oi e v o d u l u i. în pri m u l a c t d e d a n i e s e a r ăta c ă « s fi n ţia
s a n e - a u f o st n ou ă c a u n p ă r i n t e, c u bu n ă î n vă ţ ăt u r ă d i n ti n e r eţ e l e
noastre».
F ii n d d e v ot a t fa m i li ei R a r e ş, so c o ti m c ă pă st o r i a l ui a l u a t sfî r şi t
în u lti m el e l u ni al e a n u l ui 1 5 5 2 , cî n d a aj u n s d o m n A l e xa n d r u L ă -
pu şn e an u . In t r -u n act al a ce st ui d o m n d i n 2 0 m arti e 1 5 5 4 se m e n ţi o n a
c ă < i r ăp o sat ul ch ir M itr o fan » d ă rui a m î n ă stirii P r o b o t a sat u l M ă r ci an i,
 P E RI O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V - X V II I)

nutul Sucevei. Va fi murit prin 1553. Piatra sa de mormînt se

;e în pridvorul bisericii mînăstirii Probota, lucrată încă în timpul
sale, dar pe care nu s-a mai trecut data morţii. Din cele de
us, reiese că el îşi avea metania la Probota, mînăstire refăcută
tru Rareş, unde desigur a fost cunoscut de familia sa. Poate ca
şi egumen al mînăstirii, după ce Vrigorie Roşea a fost ridicat
unul mitropolitan.
rmaşul său a fost episcopul Gheorghe, probabil fostul egumen cu
nume de la Putna, amintit la 11 aprilie 1546, sau fostul episcop
id, trimis acolo de Iliaş Rareş la 5 ianuarie 1550. Va fi fost ales
iăuţi pe la sfirşitul lui 1552 sau începutul anului următor. Este
t în scaun ² alături de ceilalţi ierarhi ² într-un act de danie
Alexandru Lăpuşneanu hărăzit Putnei, la 31 august 1556. O
asă însemnare, lăsată de un preot cu numele Mihai pe un Litur-
slavon, copiat de el în 1558, dă ştirea că în acel an au murit
pii Macarie de la Roman şi Vheorghe de la Rădăuţi şi că tot
un «sobor», convocat din porunca lui Lăpuşneanu, a «ales
episcopi», din care domnul a întărit pe doi, pe Anastasie al
mlui şi Eftimie al Rădăuţilor. Deci alegerea ierarhilor se făcea
sobor, format din boieri şi egumenii mînăstirilor mari, care
îeau domnului mai mulţi candidaţi, dintre care el întărea pe
De ia aceste reguli se făceau şi multe excepţii. Probabil episcopul
ghe a fost îngropat în biserica Sfîntul Nicolae din Rădăuţi.
>iscopul Eftimie. La 17 decembie 1556, era amintit un egumen
nele Eftimie la Humor, iar la 5 aprilie 1558, un altul la Voroneţ.
i exclus ca episcopul ales în acest an la Rădăuţi să fie fostul
n de la Humor, căci în 1562 era egumen acolo unul cu numele
Se face amintire de el, ca episcop, într-o inscripţie din biserica
Nicolae din Rădăuţi, cu data de 30 iunie 1559. Este trecut
lături de ceilalţi ierarhi în actul din 20 august 1560, prin care
îdru Lăpuşneanu dăruia mînăstirii Vatoped o casă pentru vamă
>nic. Vrigore Ureche îl aminteşte împreună cu ceilalţi ierarhi ai
:itind molitvele de domnie lui Despot Vodă, în toamna anului 1561.
iu purtat multe discuţii, dacă episcopul Eftimie este identic cu
nahul care a scris o Cronică din dispoziţia lui Alexandru Lăpuş-
Unii l-au identificat pe cronicar cu episcopul de Rădăuţi (Ioan
i şi după el Dimitrie Dan). N. Iorga, apoi Ştefan Meteş socoteau
raie cronicarul ar fi fost egumen la Neamţ, deşi documentar nu
n
acolo un egumen cu acest nume, care, fiind amestecat într-o
 E P IS C O P II L E R O M A N UL U I ŞI R Ă D Ă UŢ ILO R

răscoală împotriva lui Alexandru Lăpuşneanu, ar fi fost nevoit să fugă

în Transilvania. în sfîrşit, Polihronie Sîrcu şi după el P. P. Panaitescu
identificau pe cronicar cu egumenul mînăstirii Căpriana, de dincolo
de Prut, pe care Lăpuşneanu 1-a trimis la Moscova cu Sintagma lui
Matei Vlastares, prelucrată de episcopul Macarie. Este greu de admis
însă că Lăpuşneanu a încredinţat o asemenea lucrare ² ca şi misiunea
în Rusia ²Ŷ unui egumen dintr-o mînăstire fără însemnătate, fără tradi-
ţii culturale şi mult îndepărtată de scaunul domnesc, cum era Căpriana.
în plus, P. Sîrcu susţinea acest lucru numai pe baza unei «povestiri
slave contemporane», deci un izvor îndoielnic (într-un act de prin
1654²1659 apare ca martor un «Iftimie fost egumen la Căpriana», deci
5-a putut face o confuzie). Cei care erau împotriva identificării cro-
nicarului cu episcopul se bazau pe faptul că autorul se numea «cei
din urmă dintre egumeni, Eftimie ieromanh». Dar aceste cuvinte le
scria în primii ani de domnie ai lui Lăpuşneanu, cînd a primit însărci-
narea de a scrie Cronica domniei sale şi cînd era un simplu ieromonah,
el ajungînd episcop abia în 1558. Chiar şi Macarie se numeşte, în
Cronica sa, «cel din urmă dintre ieromonahi».
Din aceste motive considerăm că a avut dreptate I. Bogdan, care
a susţinut că episcopul este una şi aceeaşi persoană cu cronicarul
Eftimie. Aşa după cum Petru Rareş şi-a ridicat cronicarul oficial, pe
Macarie, la treapta de episcop, tot aşa va fi făcut şi Alexandru Lăpuş-
neanu, voind prin aceasta să acorde mai multă autoritate cronicii
oficiale a domniei sale.
Cronica lui Eftimie expune faptele din a doua domnie a lui Petru
Rareş, continuînd cu domnia fiilor săi şi apoi a lui Alexandru Lăpuş-
neanu, dar numai pînă la 1554. Este deci o continuare a Cronicii lui
Macarie, în prima ei variantă. Ca şi aceasta, este mai degrabă un
panegiric, şi nu o scriere istorică, cu laude exagerate la adresa lui
Lăpuşneanu şi cu prezentarea în culori întunecate a faptelor lui Iliaş
şi Ştefan Rareş.
Nu ştim dacă episcopul Eftimie a murit în scaun ori s-a retras, aşe-
zîndu-se la Humor, deci în mînăstirea de metanie. Acolo se păstrează
piatra sa de mormînt, cu inscripţia : «Aici este groapa prea sfinţitului
nostru părinte Eftimie, fost episcop de Rădăuţi şi s-a înmormîntat unde
s-a făgăduit lui Dumnezeu...», dar fără să indice anul morţii, presupunem
ea a murit la scurt timp după ce Lăpuşneanu a pierdut scaunul (1561),
căci altfel nu ne putem explica de ce n-a continuat Cronica şi de ce
n-a fost reaşezat în scaun în 1564, cînd Lăpuşneanu a ajuns domn pen-
 P E RI O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V² X VII I)

d o u a o a r ă . D e ş i C r o n i c a s a p r e z i n t ă d o m n i i l e c e l o r d o i f i i ai
t r u R a r e ş î n c u l o r i su m b r e , a vî n d î n s c h i m b n u m a i c u vi n t e d e
la adresa lui Lăpu şn ean u (pri mii săi ani d e d omn ie, 15 52 ² 155 4),
E fti m ie r ă m î n e u n ul d i n c ărtu rari i d e se a m ă di n tre cut u l n o str u.
m a s u l s ău a f o s t D i m i t ri e, u c i s î n T r a n si l v a n i a î n t r - o l u pt ă a
g d an C on st a n ti n , pr e t e n d e n t l a t r on u l M o l d o v e i, cu i m p er i a lii,
e cu t şi î n t r -u n P o m e l n i c al E p i sc o pi ei, c o p i at î n an ul 1 7 8 0.
lisc op ul Isai a. S e p ar e c ă a c esta şi -a avu t me ta nia la A ga pi a, u nd e
retras sp re sfîr şit ul vieţii. P r ob abil d e aici a fo st du s de A le xan d ru
î e an u l a n o u a sa cti t o r i e d e l a S l ati n a , pe n t r u a fa c e d i n e a U E | K
d e c ă r t u r ăr i e sl a v o n ă, a şa cu m e r a u şi a lt e m a r i m î n ă sti r i v oi e -.
. î n ai n t e d e a n u l 1 5 6 1 , Is a i a a a l c ăt u i t a c o l o p r i m a c o l e c ţ i e d e
1
m ol d o v en e şt i cu n oscu t ă (d esc o p erit ă d e I. B og d a n la K i e v), *
ă di n L et o p i seţ u l n u m it P u t n a I, C ro n i ca l u i M a ca ii e ( ve r si u n ea..
şi C ro n i ca l ui E f ti m i e. In ac el a şi m a n u scr i s ( s b o r n i c ) se g ă se ai '
Ŷ on i c ă b i za n t i n ă ( « c r on o gr a fi e p e sc u r t » ), d e l a «c r ea r ea l u mi i »
L 14 75 , an ale sîr be şti şi o cr on i că bul g ar ă. P r ob abil Isaia a lu c rat
r u n ca l u i L ă p u ş n e a n u şi a e pi s c o p u l u i c ăr t u r a r E ft i m i e , ca r e î i
-î s l a di s p o z iţi e şi C r o n i c a sa. î n c u r su l ce l ei d e - a d o u a d o m n ii
Jex a n d r u L ă pu şn ea n u, pri n 1 5 6 4, a fost al es e pi sc o p d e R ă d ătiţ L
r . d o m n u l v o i a c a n o u l e p i sc o p s ă c o n t i n u e a ct i vi t at e a d e cr o -
: l u i E ft i m i e, d e ci n u p u t e m î m p ă r t ă şi p ă r er e a a lt o r c e r c et ă t or i
st rîn duit ca episcop d e Ioan V odă cel V iteaz, în 15 72.
o r i c e c a z, st r ă d a n i i l e s a l e c ă r t u r ă r e şt i , şt i i n ţ a sa d e c a r t e şi d e
tr a i n e a u f ost a p re c i at e d e a c est d o m n , c a re 1 -a f ol o si t î n m u l t e
pl o m ati ce, fiin d, du pă cu vî ntu l lu i N . Io r ga, « di plo m at ul î n rasă»
'o a n V od ă. î n c ă î n p r i m e l e l u n i d e d o m n i e , n u m el e să u fi g u r a,
d e al e u n or m a ri d re g ăt o ri, î n o m a gi u l d e pu s d e Io an V o d ă
P o l on i ei. In f e br u a r i e 1 5 7 3 , er a î n B r a n , lî n g ă B r a ş o v, u r m î n d
nt îl n e asc ă cu vo i e v od u l, m a i tîr z i u p ri n ci pe l e Tr a n sil van i ei,
B ât h o r y ( 1 5 7 1 ² 1 5 7 5 ). A fo st tri mi s a p oi la M o s co va, p en tr u a
p e ţa ru l Iva n c e l V ro a z n i c c ă Io a n V o d ă a d o bî n d it d o m n i a
e i şi să - 1 r o a g e s ă t r i m i t ă î n ţ a r ă p e so ţ i a ş i fi u l v o i e v o d u l u i ,
le c ar e e ra d esp ărţit d e m ai m u lţi a ni. In m ai 15 7 4 , i s-a în m î n at
ulu i o sc ris o are d e ră s pu n s, prin c are d o m n u l m o ld o ve an era
it că soţi a şi c op ilu l mu ri ser ă, în ti m pu l un ei ep i d e m ii d e ciu m ă.
i t o r s î n ţ a r ă î n i u n i e 1 5 7 4 , cî n d I o a n V o d ă e r a u c i s d e t u r c i ,
i în frî n g er ii d e l a R o şc an i. Ş i -a pă st r at sc a u n u l - vl ăd i ce sc şi su b
c hi o pu l, fiin d a m i ntit în d ou ă act e d e d an i e al e a ce st ui a. .-. *,
 EPISCOPIILE ROMANULUI ŞI RĂDĂUŢILOR 493

' In a doua jumătate a anului 1577, a părăsit scaunul vlădicesc, pentru

că la 22 februarie 1578, întîlnim în locul lui un nou episcop, pe
Vheorghe Movilă. Isaia s-a retras la mînăstirea Agapia, unde se afla
şi «proinepiscopul» Nicanor. Acolo a trăit pînă după 7 iulie 1581, cînd
dăruia mînăstirii un panaghiar de argint, suflat cu aur şi împodobit
cu pietre preţioase, avînd şi o inscripţie în limba slavonă. A murit
curînd după această dată. Prin toată activitatea sa de copist de manu-
scrise, de sol al lui Ioan Vodă cel Viteaz, episcopul Isaia trebuie aşezat
în rîndul marilor vlădici din trecut.
O 
    Urmaşul său, Gheorghe Movilă, a păs-
torit din 1577 pînă în 1588 cînd a fost ridicat în scaunul mitropolitan.
Ca episcop de Rădăuţi, a ctitorit mînăstirea Suceviţa, cu biserica exis-
tentă şi azi, cu hramul Învierea Domnului, căreia i-a făcut numeroase
danii de sate. în 1587, patriarhul Ioachim V al Antiohiei, aflat în Mol-
dova în drum spre Rusia, a dăruit episcopului Vheorghe o icoană a
Maicii Domnului, pe care el a hărăzit-o apoi mînăstirii Suceviţa.
Trecînd în scaunul mitropolitan, în cursul anului 1588, în locul
său, la Rădăuţi, a fost ales egumenul Ghedeon de la Rîşca, pomenit
pentru prima dată la 20 decembrie 1588 într-un act al lui Petru Şchiopul,
apoi în alte acte ale aceluiaşi domnitor. A păstorit pînă prin 1591, cînd
s-a retras din scaun. S-a aşezat la mînăstirea sa de metanie, la Rîşca,
unde a murit la 21 noiembrie 1596, după cum arată inscripţia de pe
piatra sa de mormînt. De la el provine un scurt «Tabel cronologic»
(c. 1588), scris fie de el însuşi, fie de un cleric din jurul său ,‡ este primul
text istoriografie păstrat în limba română, avînd la bază diferite iz-
voare bizantino-slave.
în locul său, Aron Tiranul a pus episcop pe Mardarie. Este întîlnit
în mai multe acte în 1594. în aprilie 1595, Ştefan Răzvan 1-a făcut mi-
tropolit păstorind cîteva luni, pînă prin august-septembrie 1595, cînd
protectorul său a pierdut tronul. S-a retras apoi la mînăstirea Droho-
bycz din Valiţia, apoi la Muntele Athos unde a şi murit.
Urmaşul său se numea Amfilohie, probabil călugărit la mînăstirea
Putna, de vreme ce este trecut în pomelnicul ei. A păstorit puţin timp,
pină în vara anului 1598, cînd s-a retras ori a murit.
îndată după el a fost ales Teodosie Barbovschi de la Probota, unul
din oamenii de încredere ai lui Petru Şchiopul şi L' Moviieştilor. în
mai 1600, plecînd cu Movileştii în Polonia, scaunul său a fost ocupat
(din iunie pînă în septembrie) de un nou episcop, Anastasie Crimca.
1 Movileştii, acesta a fost nevoit să părăsească scaunul. Teodosie
;hi a păstorit la Rădăuţi pînă în primele luni ale anului 1605,
urmat lui Vheorghe Movilă în scaunul mitropolitan.
Io n c l u z i i '.Privind asupra vieţii bisericeşti din Episcopia
nului în acest secol, constatăm că ea a avut ierarhi vrednici, ca
ist, Măcar ic Cronicarul, Anastasie, viitorul mitropolit, şi
on.
a Rădăuţi de asemenea au păstorit mai mulţi vlădici vrednici,
\ri ai artei, ca Teofan şi Gheorghe Movilă sau oameni de cei te,
imie şi Isaia. /


   

BIBLIOVR AFIE \\, Ŷ ,

o a r e . Aceleaşi ca la capitolul: Mitropolia Moldovei în secolul al XVî-i< <h;

lui Macarie şi Eftimie se găsesc în voi. Cronicile slavo-romunr din M ; C >
publicate de Ion Bogdan. Ediţie revăzută şi completată de P. P. Panaitescu, 1959,
p. 74²I2o; numai în româneşte la V. MIHĂILĂ şi DAN ZAMFIRESCU, română
veche (1402²1647). Introducere, ed iţie îngrijită şi note de ..., ureşti, 1969,
p. 168²203.
s c o p i a R o m a n u l u i . MELCHISEDEC, Cronica Romanului şi a Episcopiei i,
partea întîi, Bucureşti, 1874, IV + 352 p.; MIRCEA PACURAR1U, COJI-i istoria
Episcopiilor Romanului şi Rădăuţilor în secolul al XVI-Ua ia
1. LII, 1976, nr. 5²6, p. 322²337.
ÎLAT PORCESCU, Episcopul Macarie al Romanului, în M.M.S., an. XXXVI,
5- C, p. 347²361; EMIL TURDEAN U, L'activite litteraire en Moldavie de
2, în «Revue des etudes roumaines», voi. IX²X, 1965, p. 97²142 (şi extras);
P BOVDAN, Ie Syntagme de Blastares dans la version du chroniquer
Aacarie, în Ades du Premier Congres International des Etudes Balkaniques t
Europeennes, voi. VII, Solia, 1971, p. 187²191 ; SCARLAT PORCESCU,
>p d e Ro man uitat: Pilotei, în rev. «Cron ica Romanu lu i:;, an. XX, 1943,
p. 105²118; SCARLAT PORCESCU, Episcopia Romanului, Bucureşti, 1984,

s c o p i a R ă d ă u ţ i l o r . DIMITRIE DAN, Cronica Episcopiei de Rădăuţi,

12, VIII + 264 p. + 21 fig.; S. RELI, Doi episcopi ai Rădăuţilor apoi i ai
M oldov ei d in se co lul al XVI- lea , fo şti p ribegi p rin fă rile apu sene, îla»,
an. XL, 1929, nr. 10²12, p. 431²443 (Vheorghe Movilă şi Teodosie i);
IOAN V. DURĂ, Figuri de ierarhi moldoveni: mitropolitul Gheorghe i B.O.R.,
an. LXXXIX, 1971, nr. 1²2, p. 187²203; VH. PUNVA. Adcvoiata a
cronicarului Eitimie, în AIIAI, XXV, 1988, p. 275²280.

O
MIŢR0P0LIA TRANSILVANIEI, Ä, . , ' ,.,,
ŶAL
i, a
Al,ti' _ , _."Ä'_V_ . ,_____ Ä w ,

............... XJX
I nt r- un capit ol ant eri or a m pr ez ent at puţi nele ştiri pe car e l e avem
despre ierarhii ortodocşi români din Transilvania în secolul al XlV-lea. Ne-
am exprimat convingerea că românii au avut o ierarhie bisericească
organizată canonic, în frunte cu un mitropolit. Pri mul a f > fost Vhel asi e
de la Rî meţ, în 1377, apoi, în secol ul al XV-l ea, loan din Caffa, stabilit în
Hunedoara (1456), mitropolitul Ioanichie (1479), -^^j. ur maţi de mitropoliţii
de la Feleac : Daniil, Marcu, Danciu, al căr ui , -nume călugăresc nu-1
cunoaştem, şi Petru. Acest Petru a fost ultimul mitropolit de la Feleac
(1538). După el, viaţa Mitrop oliei Ortodoxe i ' K <f a Transilvaniei a intrat
într-o nouă fază. Datorită schi mbărilor poli- îXV tice survenite, însuşi
scaunul mitropolitan a fost mutat în alte localităţi.
Situaţia politică şi confesională a Transilvaniei în secolul al XVI-Iea. , £
Pentru a înţelege mai bine desfăşurarea vieţii bisericeşti a românilor
transilvăneni în acest secol, este nevoie să prezentăm, în mare, însăşi
situaţia politică a Transilvaniei', precum şi situaţia celorlalte confesiuni
existente aici. V Ŷ>
In lupta de la Mohâcs (29 august 1526}, ar mata ungară a fost zdro- /
bită de turci, care au ocupat Buda (8 septembrie). în noiembrie si decembrie
acelaşi an, au fost aleşi ca regi ai Ungariei loan Zâpol ya şi Fer di nand de
Hab sbur g, î ntr e care a încep ut un înd el ungat confli ct, în 1529, Zâpolya,
ajutat de turci şi de Petru Rareş, şi-a consolidat poziţiil e în Transil vani a,
apoi s- a î ncor onat di n nou ca r ege, la Buda, în locul lui Ferdinand. In
cele din urmă, între cei doi s-a ajuns la o înţelegere, încheiată la Oradea, în
1538, potrivit căreia Transilvania rămînea lui Zâpol ya, ur mînd ca, după
moartea Iui, părţile din Ungaria pe car e le st ăpî ni se el, ca şi
Tr ansil vani a, să r evi nă Habsb ur gil or. .^
}ar în 1540, murind Zâpolya, sultanul a recunoscut ca rege pe fiul
oan Sigismund, schimbare care a dus la reizbucnirea războiului cu
burgii. La 29 august 1541, turcii au ocupat din nou Bucla, trans-
înd Ungaria centrală şi sudică în paşalîc turcesc pentru aproape
ie ani. Partea de nord a Ungariei rămînea sub stăpînirea Habs-
lor, iar Transilvania, Banatul şi aşa numitul «Partium» (comitatele
ar, Crasna, Solnocul de Mijloc şi din Afară, Bihorul, Zarandul si
ri Maramureşul) se constituiau într-un principat autonom cu ca-
i la Alba Iulia, sub suzeranitate otomană.
n fruntea Transilvaniei autonome era un principe, ales de dietă,
rmat apoi de sultan. Noul principat plătea tribut turcilor ca şi
Românească şi Moldova. In vara anului 1552, Banatul şi o parte
^rişana au fost ocupate de turci şi transformate în paşalîc, cu
ui la Timişoara.
5
înă în 1551, în Transilvania conducerea efectivă a avut-o epis-
[ Vheorghe Martinuzzi, numit de sultan guvernator ² ulterior
liat cu imperialii ² care cîrmuia în numele principelui rninor Ioan
mund Zâpolya şi al mamei sale, Isabella. Intre 1551²1556, Tran-
aia a fost ocupată de Habsburgi. Dar în 1556, ţara a ajuns din
;ub dominaţia otomană, iar Dieta, întrunită la Sebeş, a hotărît re-
îrea familiei Zâpolya, ceea ce s-a şi făcut, cu ajutorul domnilor
ni Alexandru Lăpuşneanu al Moldovei şi Pătraşcu cel Bun al
Româneşti.
îb Joan Sigismund, în Transilvania, au continuat anarhia internă dar
tervenţiile Habsburgilor şi ale turcilor. După moartea lui (1571),
mat mai mulţi principi din familia Bâthory : Ştefan [1571²1575),
a ajuns apoi şi rege al Poloniei, fratele său Cristofor (1576²1581)
1 acestuia, Sigismund (1581²1597, 1598²1599). Aceştia au dus o
ca de fidelitate faţă de turci. Doar Sigismund s-a orientat, în ultima
a domniei, spre o apropiere de coaliţia antiotomană, numită «Liga
;
ub raport politic-constituţional, în perioada «principatului», care
ira pînă în 1688, clasele suprapuse ale celor «trei naţiuni», coii-
te în 1437, vor deţine în continuare puterea politică în statul tra^i-
i. Comitatele, scaunele şi oraşele îşi aleg reprezentanţi în Dietă,
lumai dintre nobili sau patricieni fruntaşi ,Ŷ din rîndul nobilimii
id şi ai orăşenilor fără o stare materială deosebită se aleg repre-
n
ţi doar în organele de conducere ale comitatelor, scaunelor şi
lor. ,,. Ä
 I V I I 1 H U t- U U lA lltA X N S li^ V A I M l K l IN SECO LUL X VI 497 (

Din secolul al XVI-lea nobilimea începe să se numească treptat

«naţiune maghiară» (naţio liungarica, magyar naţio, mag yar nemzet),
in sens politic şi constituţional. Deci «naţiunea nobililor» devine «na-
ţiune maghiară». întrucît cele trei naţiuni politice se numesc acu m
«unguri, saşi şi secui», teritoriul Transilvaniei va fi numit «pămîntul
(sau ţara) ungurilor» ² format din comitate ², «pămîntul secuiesc»
sau «ţara secuilor» şi «pămîntul săsesc» (ori se folosea vechea denumire
de «Fundus Regius»). în felul acesta, cele «trei naţiuni» vor deţine în
continuare puterea politică, înlăturînd pe români care constituiau
populaţia majoritară a ţării.
In secolul următor, cunoscutul cod de legi «Appiobatae Constitu-
tiones», votat în 1653, a exclus cu totul naţiunea română şi credinţa
ei ortodoxă de la cetăţenie şi de la orice drepturi politice sau publice,
reconfirmînd 'Sistemul politic» al celor trei naţiuni.
Frămîntări deosebite s-au petrecut şi în viaţa religioasă a ţării,
determinate de mişcările de Reformă din prima jumătate a secolului al ~
XVI-lea (în 1543 Dieta de la Cluj proclama principiul libertăţii reli-
gioase în Transilvania). La scurt timp după apariţia Reformei lui Luther,
ideile sale au pătruns şi ia saşii din Transilvania, aduse fie de negus-
torii saşi care aveau legături cu marile centre comerciale şi meşteşu-
găreşti din Europa centrală şi apuseană, fie de tinerii saşi care, reîn-
torcîndu-se de la studii din Vermania, au propagat intens ideile lui
Luther, mai ales în Sibiu şi Braşov, principalele centre de răspîndire a
luteranismului între saşi. Cel mai de seamă propagator al doctrinei
luterane la ei a fost Johannes Honterus din Braşov (1498²1549), prin
editarea lucrărilor lui Luther, în tipografia înfiinţată de el acolo, precum
şi prin întocmirea şi tipărirea unor lucrări proprii. Dieta Transilvaniei,
întrunită în 1550 la Turda, a recunoscut luteranismul ca «religio (con-
fessic) recepta».
In acelaşi timp, s-a prop agat între maghiari calvinismul. C entrul
de răspîndire al acestei doctrine a devenit oraşul Cluj, cel mai de seamci
propagator fiind Vâspâr Heltai, un sas sibian maghiarizat, devenit pre-
dicator în Cluj. întrucît a "fost cîştigat pentru această nouă confesiune
însuşi principele Ioan Sigismund, Dieta de la Aiud, din anul 1564, <i
recunoscut calvinismul ca religie oficială de stat.
In 1568 Dieta întrunită la Turda a recunoscut ca «religio recepta»
unitarianismul, prop ovăduit printre unguri de Francisc David şi de
medicul Viorgio Blandrata.
Cele trei noi confesiuni protestante au dus la slăliirea considerabilă
a poziţiilor catolicismului. Astfel, după moartea episcopului romano-

32 ² Istoria B.O.K.
; Stratileo din Alba Iulia (1542), scaunul episcopal a rămas vacant
i 11 ani, timp în care ideile Reformei s-au putut răspîndi cu re-
Line printre saşi şi unguri. După ce Transilvania a ajuns pentru
;imp în stapînirea lui Ferdinand de Habsburg (1551²1556), acesta
is ca episcop de Alba Iulia pe Paul Bornemisa (1553). Dar, după
rea lui Ioan Sigismund, Dieta, întrunită la Sebeş, în 1556, sub
cerea guvernatorului Petru Petrovici, a hotărît desfiinţarea Epis-
catolice din Alba Iulia. Cîţrva ani mai tîrziu, s-a hotărît secula-
a averilor Bisericii catolice. Acelaşi lucru s-a întîmplat şi cu
piile catolice din Oradea şi Cenad, precum şi cu toate mînăs-
catolice dintre Tisa şi Carpaţi. Episcopul Bornemisa, precum şi
şi călugării catolici au fost expulzaţi din ţară.
;cunoaşterea oficială a celor trei noi confesiuni protestante a avut
i însemnate nu numai asupra vieţii bisericeşti, ci şi asupra celei o-
sociale din Transilvania. De pildă, a fost favorizată dezvoltarea
mîntului laic şi a scrierilor în limba naţională, iar prin separarea
ională a Transilvaniei de Ungaria catolică, s-a întărit lupta pen-
lependenţă a principatului Transilvaniei. Aceste schimbări au dus
buşirea regimului con fesional catolic de pînă atunci şi la inau-
a unuia nou, în care rolul de confesiune dominantă, exclusivistă
pritoare a trecut de la catolici la calvini. Româ nii au scăp at de
rea catolică, dar au ajuns sub cea calvină. Trebuie sa reţinem
ierica Ortod oxă, de care ap arţinea majoritatea zdrobitoare a
ţiei, adică ro mâ nii, a rămas în vech ea ei situaţie de «r eli gi e
ă».




  
¢
 
 m
rejurările confuze de după 1541, presupunem că scaunul de mi-'
t ortodox al Transilvaniei a rămas cîţiva ani vacant, după Petru '
Feleac, mort înainte de 1550. Abia la 15 iunie 1553, castelanul'
anchy din Hunedoara scria sibienlor că a trimis în Ţara R oma- l
pe preotul Ioan din Peşteana, sat în Ţara Haţegului, spre a fi iit
arhiereu, întrucît voievodul Transilvaniei «i-a dăruit Episco- *'
manilor» de aici. In acest scop, i-a scris domnitorului Mircea *
tul, iar acu m ruga pe sibieni să-i scrie şi ei, ca să fie hirotonit *
i curînd. Desigur actul hirotoniei a fost săvîrşit de mitropolitul '
' care păstorea pe atunci (1544²1558). Rezultă, din scrisoarea *
că vlădica Ioan din Peşteana era numit pentru românii din toată"*
vania. Nu mai avem alte ştm despre el. Prob abil s-a stabilit *
astirea Prislop, situată în 


de  

² unde sta
 MITROPOLIA TRANSILVANIEI IN SECOLUL XVI 499

şi cast el an ul I oan Fan ch y, pr ot ect or ul s ău ², da r şi de sat ul sau

natal Peşteana.
S-a susţinut mult timp în istoriografia noastră că în prima jumă-
tate a secolului al XVi-iea s-ar fi înfiinţat o episcopie la Geoagiul de
Sus, lîngă Rîmeţ. Se afirma, de asemenea, că primul episcop de aici,
cunoscut cu numeio, a fost Hristoîor, numit de Isabella Zâpolya la 13
mai 1557. Adevărul este însă altul şi anume că Hristofor este urmaşul
lui Ioan, dar cu sediul în mînăstirea de la Veoagiu. Prin documentul
citat mai sus, se preciza că «]a rugămintea unor credincioşi ai noştri»,
i s-a dat lui Hristofor «episcopia mînastirii Veoagiului de Sus (sic), cu
toate veniturile şi cîştigurile de orice fel, obişnuite a se cuveni acelei
episcopii din vechime», urmînd ca «din acea mînăstire să propovă-
duias că tutur or cel or ce se cuvine cr edinţa gr eceas că (= orto doxă),
i a r pe cei răi şi cu purtări rele, să-i certe şi să-i pedepsească». în con-
tinuare, poruncea tuturor preoţilor, călugărilor şi credincioşilor orto-
docşi să recunoască pe Hristofor ca «episcop al mînastirii Veoagiului
de Sus (sic), să-1 ascultaţi şi să vă sup uneţi lui şi să-i daţi fără nici
o împotrivire venitele lui obişnuite din vechime...».
Deşi unii istorici au afirmat că Hristofor era numai un episcop-egu-
rnen al niînăstirii Veoagiu, totuşi, din actul de mai sus rezultă limpede
că est e v orba de o «episcopie» existentă «din vechime» ( expr esia
apare de două ori), care nu putea fi alta decît Mitropolia românilor
transilvăneni. N-ar fi exclus ca Hristofor să fi fost ridicat la demnita-
t e a de mitropolit din egumenia mînăstiriri Veoagiu. Păstoria lui a fost
de scurtă durată, căci la începutul anului 156 0, era atestat un nou
^episcop» (mitropolit) cu numele Sava, originar sau călugărit în Ţara
Românească.
Numele acestui Sava este pomenit în prefaţa întrebării creştineşti
a lui Coresi, tipărită în prima jumătate a anului 1560, «cu şlirea epis-
copului Savei Ţărei Ungureşti», şi închinată mitropolitului Efrem al
Ungroviahiei (c. 1558 ² c. 1566) care, probabil, 1-a şi hirotonit.
Prin 1561, în împrejurări necunoscute, Sava a fost înlocuit de un
ierarh cu numele Gheorghe, originar din Ocna Sibiului, căruia princi-
pele i-a încredinţat -episcopatul românesc al b isericii din Veoagiul
c
'e Sus». Dar la 10 aprilie 1562, principele Ioan Sigismund a reaşezat
pe Sava în demnitatea avută.
Dintr-o scrisoare a lui Alexandru II Mircea al Ţării R omân eşti
(1560²1577) către principele Ştefan Bâthor y al (Transilvaniei, clin
10 mai 1572, aflăm că «mînăstirea şi episcopia» din Lancrăm au fost
zidite, cu consimţămîntul lui Ioan Sigismund, de către mai mulţi boieri
 A TREIA (SECOLELE XIV ²XVIII)

i, «p ri b e giţi » î n A r d e al, în t re c a re şi e pi sc o p u l S a va ( p o at e d e
lu i M i r c ea C i o b a n u l ). T ot p e at u n c i vl ăd i ca S a va şi-a cu m p ă r a t
a să î n s a t u l L a n c r ă m , c u m a f l ă m d i n t r - u n a l t a c t . În s e a m n ă c ă
i stabilit reşedi nţa în satul Lancră m, în vecinătatea oraşului
ul ia, capitala pri n ci pil or T r an sil va n i ei. P o at e însu şi loan S i gis-
Z â p o l ya 1 - a si li t să s e aş e z e a ic i, p e n t r u a -i p u t e a s u pr a v e g h e a
şor activitatea. P ăstoria lui a durat pîn ă către 1570, căci la
nbrie 15 70, prin cipele loan Sigism u nd i-a dăruit casa d in L an cră m
pu lu i (su p erin ten d en tulu i) ro m ân o-c al vin P a vel T o r da şi, î ntru cît
)l e ca se d i n T r an si l v a n i a . P r e su p u n e m c ă a a vu t u n e l e n eî n ţ el e -
u pri nci pele c al vin, p oate di n pricin a o po ziţiei ce va fi făcu t
an d ei cal vi n e, şi ast fel a fo st în lăt ur at din sc au n. 5 oct o m b ri e
1 5 7 1 , pri n ci pel e cat oli c Ş te fan B ât h o r y a în cr e din -id uc ere a
B isericii O rto d o xe r o m â n e şti d in T r an sil vani a u n u i ier o-c u
n u m el e E iti m i e, c un o scu t p rin «în vă ţ ăt u r ă, ştiin ţ ă, p urt ări Î şi
vi aţ ă c u vi o a s ă », d î n d u -i d r e p t u l să pr o p o v ă d u i a s că , s ă sl u -şi să
fa că vi z it e c an o n i c e . U n ii i st or i c i ( N . Ior g a, Ş t. M e t e ş) au g r e şi t
c ă E ft i m i e er a u n c ă l u g ă r m o l d o v e a n , ca r e, d i n pr i c i n a c ul u i
în tr - o r ăs c o al ă î m p o t r i va l u i A l e x a n d r u L ă p u şn ea n u , a r fi it să
se r efu gi e ze în T r a n sil van i a. Îm p ot ri va ve ch ii tr a di ţii, d u p ă
l ă d i c ii T r a n si l va n i e i e r a u h i r o t on i ţi l a T î r g o vi şt e , hi r o t on i a l ui
d săvîr şit-o patriarh ul M acarie al Ipe ku lu i. P rob abil a fo st
a c ol o ch i ar d e Ş t e fan B â t h o r y, fi e d i n d o ri nţ a a ce st ui a d e a
în cr e d e r ea t u r cil o r, c ăci M ac ar i e e r a fr at e cu r e n e g at ul M eh m et ,
m arele vi zir, şi primise jurisdicţie peste toţi creştinii din
c e n t r a l ă , o c u p a t ă d e t u r c i , fi e c ă u r m ă r e a sl ă bi r e a l e g ă t u ri l o r
lor tran sil vă n en i c u fr aţii l or d e pe st e C ar paţi. 3 au gu st 15 7 2 ,
a cel a şi prin ci p e în ştii nţ a pe d r eg ă t orii săi ca a f o st h i r ot o n it
« e pi sc o p » d e că t r e p a t ri ar h u l M a c a r i e, dî n d u -i i d re p t ul d e a
pr o p o vă d u i « o ri u n d e î n ţ ar a şi p ărţil e u n g u r e şti » , i n d
d r e g ă t o r i l o r « c a p e e l şi p e p o p i i r o m â n e ş t i c a r e ţ i n l e g e a i
l ă sa ţ i sl o b o z i , f ă r ă n i c i o p i e d i c ă , s ă u m b l e , s ă p e t r e a c ă , s ă ,
s ă î n ve ţ e , s a f a c ă sl u j b e şi să s er ve a s c ă S fi n t el e T a i n e ; d r e s ă
n u m ai î n d r ă zn e a sc ă să s e a m e st e c e î n sl u j b a l u i şi î n î n c a -
enitu lui lui...». în se a mn ă că ju ri sdi cţia lui se î ntin de a pe ste t oat ă
irani a, B ih or şi M ara m ureş. L a sfîrşitul lunii octom brie 157 3,
e ra în B ra şo v, pro b a b il pe ntru a discu ta c u d iac on ul tip o g raf
P r o bl e m a i m p r i m ăr i i u n or n o i c ăr ţi î n li m b a r o m â n ă . In i an u a -t r
e r a d i n n ou î n B r aşo v, c ee a ce n e fa c e să c r ed e m c ă, în i n t e r -
 MITROPOLIA TRANSILVANIEI IN SECOLUL XVI 501 I

valul de timp scurs de la prima vizită, a călătorit în Ţara Românească.

Nu avem nici o ştire asupra locului în care şi-a stabilit reşedinţa.
Presupunem că a fost în Alba Iulia, în marginea oraşului, unde au
avut-o şi urmaşii săi (casa din Lancrăm, a lui Sava, fusese dăruită lui
Pavel Tordaşi). Păstoria lui la Alba Iulia a fost de scurtă durată căci
s-a retras din scaun în vara anului 1574.
Ur maşul său a fost i er omon ah ul Hristofo r, nu mit de Şt efa n
Bâthory tot atunci (6 iunie 1574). Nu ştim din ce mînastire venea.
Presupunem că a fost hirotonit la Tîrgovişte de mitropolitul Eltimie
(1568-²1576). Prin 1576, acelaşi principe a scos pe preoţii şi credin-
cioşii români din comitatele Turda, Cluj, Dobîca, Solnocul dinlăuntru
(interior), Solnocul de mijloc şi Crasna, de sub jurisdicţia lui Hristo-
for, încredinţîndu-le spre p ăstorire nou-numitului episcop de Vad,
Spiridon.
Păstoria lui Hristofor a durat vreo cinci a ni. Prob abil a murit
înainte de 16 mai 1579, cînd a ieşit de sub tipar Tetraevanghelul slav
de ia Alb a Iulia, a lui Lorinţ, căci nu era pomenit în epilogul ei. La
21 octombrie 1579 Dieta Transilvaniei, întrunită la Turda, hotăra :
«Popii româneşti să-şi aleagă episcop românesc pe cine vor voi, după
r e episcop ul lor de pînă acum a murit şi do mnitor ul (= p rin cip el e)
să întărească pe acela care îl vor alege dintre ei». Înseamnă că preoţi-
lor români li s-a recunoscut dreptul pe care-1 vor fi avut din vechime
de a-şi alege ei înşişi chiriarhul, drept care s-a respectat în Biserica
Ortodoxă din Transilvania pînă în 1697 şi, din nou, din 1810 pînă azi.
Preoţii români, adunaţi atunci în sobor, au ales ca mitropolit pe
(ihcnadic, primul care apare, în mod oficial, cu acest titlu. Desigur a
fost hirotonit la Tîrgovişte de mitropolitul Serafim (1576²1585), pe
care-1 va fi cercetat şi în 1582, cînd a făcut un nou drum în Ţara Româ-
nească, în timpul lui, legăturile dintre mitropoliţii celor două ţări au
fost şi mai strînse. Prin conlucrarea lor s-a tipărit Evanghelia cu în-
văţătură, de către diaconul Coresi, la Braşov în 1580²1581, în prefaţa
căreia Vhenadie era numit «luminatul mitropolit marele Vhenadie d e
în tot ţinutul Ardealului şi al Orăziei», iar Serafim, «arhimitropolit».
Tot cu sprijinul lui Vhenadie a tipărit diaconul Coresi şi un Sbornic
slavon (Minei) la Sebeş, în 1580.
Vhenadie a fost primul mitropolit al Transilvaniei despre care avem
Ştiri sigure că şi-a avut reşedinţa în Alba Iulia. Astfel, un act din 16
ianuarie 1581 vorbea de un «episcop al românilor din comitatul Albei
Transilvaniei», care avea «casă» în afara zidurilor cetăţii Alba
 P E R I O A D A A T R EI A ( S E C O L E L E X 1 V - X V I I I)

litul Antonio Possevino, care a petrecut mai multe zile în acest

i martie 1583, scria că «ro mânii ardeleni au în Alba Iulia un
)lit a cărui demnitate este confirmată de principe». înseamnă că
;olicii şi nici protestanţii nu făceau distincţie clară între noţiu-
«mitropolit» şi «episcop» din Biserica Ortodoxă. trop olitul
Vhena die a p ăstorit pînă la moartea sa, surven ită putui anului
1585. In locul său, soborul preoţilor români a ales, ropolit, pe
loan, egumenul mînăstirii Prislop. Principele Sigis-iâthory 1-a
confirmat, la 20 martie 1585, ca «episcop al Bisericii  din
Ardeal şi părţile ungureşti», fiind prezentat ca un «om
cumpătat, cu viaţă curată şi evlavios... care a condus cu laudă
rea cîţiva ani...». A fost egumen al mînăstirii după refacerea ei
i de către domniţa Zamfira, fiica lui Moise Vodă al Ţarii Româ-
a fiind şi îngropată aici. A fost hirotonit arhiereu tot la Tîrgo-
mde mai păstorea încă mitropolitul Serafim. La 18 august 1585
B raşov, venin d cu o scrisoare de recoma ndar e din p artea lui
Turcitul, domnul Ţarii Româneşti (1585²1591), către principele
md B âthory. Păstoria lui a durat pînă către anul 1605.
tiai Viteazul şi Biserica Ortodoxă din Transilvania. ² Mitro-
I oa n de l a Pri sl op a a vu t nor ocul s ă p ăst or eas că t ocmai î n
lui Mi hai Vit eaz ul, cel car e a izb utit s ă r eali z ez e ² p ent r u
D pr ea s curt î nsă ² unitatea p olitică a cel or trei ţări r o mâ-
\Xît în cursul scurtei sale domnii în Transilvania, dar şi mai
marele domnitor s-a interesat de soarta Bisericii Ortodoxe de
îtfel, m"U595;] cînd a trimis o solie la Alba Iulia, în frunte cu
'litulJEftimie şi episcopii Teofil al Rîmnicului şi Luca al Buzău-
itru ca să încheie o alianţă politică cu Sigismund Bâthor y, n-a
ată nici Biserica românească. De aceea, în tratatul încheiat la
1595, era înscris şi un articol privitor la Biserică, prin care se
;a ca tot clerul, de mir şi monahal, să fie lăsat «în obiceiul şi
din vechi me, cu ritul, cer emoniile şi libertăţile lor şi chiar
aată strînge în mod liber veniturile lor îndătinate». în conti-
se preciza că toate bisericile româneşti din Transilvania «vor fi.
isdicţia sau ascultarea_ mitropolitului din Tîrgovişte, după dis-
iea dreptului bisericesc şi a rînduielilor acelei ţări şi îşi vor
itrînge veniturile lor îndatinate şi obişnuite». Am arătat şi î n
r
te că mitropoliţii Ungrovlahiei, în calitatea lor de «exarhi ai
or>
\ hirotoneau pe mitropoliţii Transilvaniei, le dădeau Sfîntul
 MITROPOLIA TRANSILVANIEI IN SECOLUL XVI 503 I

Mir şi vegheau la păstrarea neschimbată a învăţăturii ortodoxe. Aşa

trebuie înţeleasă «jurisdicţia» de care se făcea amintire aici. Poate ca
o urmare a acestui tratat, Sigismund Bâthory a îngăduit mitropolitului
loan, la 4 iunie 1595, să adune de la preoţii din Ţara Făgăraşului cîte
un florin pe an, după vechiul obicei, precum încasa de la preoţii din
restul ţării, căci pînă atunci aceştia plăteau darea respectivă aşa zişilor
«episcopi» românoj-ccilvini.
In decembrie! 1596^ cînd Mihai Viteazul a vizitat pe Sigimund
B âthor y, a ob ţinut de la el îngăduinţa să rîdîce o biserică-mînăstire
în însăşi capitala sa, la Alba Iulia, lîngă zidurile cetăţii, care..a servit
apoi drept catedrală şi reşedinţă mitropolitană. Ea a fost ridicată în )15-
9Xjcînd a fost îngropat în ea vornicul Danciu din Brîncoveni, tatăl iui
Matei Băsarab, trimis în solie la Alba Iulia, unde şi-a găsit sfîrşitul. Mihai
Viteazul a^ ctitorit şi alte biserici în Transilvania: la Lujerdiu, îjLpărţile.
Clujului şi la Făgăraş. Credincioşii din Ocna Sibiului au ridicat o
biserică de lemn cu ajutorul unui dregător al domnului român, vistiernicul
Vasile, pe care au fost siliţi să o răscump ere de la dărî-mar e î n 16 0 9,
plăti nd o î ns e mn at ă su mă de b a ni bi s eri cii ca lvi ne de acolo.
Cu ajutorul lui Mihai Viteazul, a ajuns episcop la Muncaci egume-
nul Serghie de la Tismana, în 1597.
Dar marele do mn al Unirii afost p reocupat şi de ridicarea stării .
materiale "şi morale a preoţimii româneşti din- Transilvania.. Astfel
Dieta, întrunită la AlbaIulia ~ia~20²27 iulie 1600, a hotărît ² la do-
rinţa sa ² ca preoţii români sa fie scutiţi de robotă, iar cei care s-ar
recăsători să fie pedepsiţi cu două sute de florini.
S-a susţinut în vechea noastră istoriografie, ² îndeosebi în cea
unită (A. Bunea, iar după el N. Iorga ş.a.) ², că Mihai Viteazul ar fi
fost cel care a înfiinţat Mitropolia Ortodoxă a Transilvaniei, cu sediul
în Alba Iulia, aşezînd aici pe primul ei cîrmuitor, loan de la Prislop.
Adevărul este că Mihai Viteazul a ridicat numai o nouă biserică, ce
trebuia să slujească drept catedrală mitropolitană, făcînd, alături de
ea, şi o reşedinţă corespunzătoare pentru vlădica loan de la Prislop,
pe cînd Mitrop olia ² ca instituţie ² era mult mai veche.
In p rimul rînd, avem o serie de mărturii documentare sau de alt
gen privind «arhiepiscopii» sau «mitropoliţii» Transilvaniei cu sediul în
Feleac. Faptul că urmaşii acestora n-au mai avut un sediu stabil se ex-
plică prin împrejurările politice nefavorabile. Avem apoi alte ştiri sigure
că «mitropolitul» Vhenadie şi-a avut reşedinţa la Alba Iulia «lingă
 P E RI O A D A A T R EI A (S E C O L E L E XI V - X V II 1)

> cetăţii». Tot aici vor fi stat şi înaintaşii săi Eftimie şi Hristo-
îbuie avut în ved ere şi faptul că în actele emise în cancelaria
ilor Transilvaniei, mitrop oliţii români apar sub denu mirea de
pi» ; însuşi mitropolitul Ioan de la Prislop era numit, în decre-
;onfirmare, «episcop al bisericilor româneşti clin Transilvania şi
ei ungureşti», iar în diplomele principilor din secolul al XVII-lea,
diţii ardeleni erau numiţi tot «episcopi», iar mitropolia ² «epis-
In sfîrşit, trebuie să avem convingerea că dacă Mihai Viteazul
ist acela care «a întemeiat» Mitrop olia Transilvaniei cu sediul
i I uli a, dup ă căder ea l ui i nstit uţi a cr eat ă de el ar fi fost cu
ţă suprimată.
ó
 






  
 Arătam mai
prejurările în care s-a răspîndit luteranismul între saşii tran-
ni, p recum şi calvinismul şi unitarianismul între unguri. R o-
u rămas şi mai departe în vechea lor credinţă ortodoxă, socotită
i, deşi în 1 543, Dieta întrunită la C luj proclamase prin cipiul
ii religioase în Transilvania.
vechea istoriografie s-a afirmat că saşii ar fi încercat sa pro-
ivăţătura lui Luther şi p rintre ro mâni. C ercetările recent e a u
că nu poate fi vorba de o astfel de propagandă la români. în
calvinii maghiari, a căror confesiu ne a fost recunos cută ca
de stat», în locul celei catolice, au folosit toate mijloacele a-
şi răspîndi învăţătura printre români. Scopul nemărturisit al
acţiuni era identic cu cel pe care-1 urmăreau catolicii, adică
Ŷizarea credincioşilor români. In acest scop, cîrmuitorii calvini
silvaniei (principi, superintendenţi, membri ai Dietei, comiţi etc.)
sit felurite metode de atragere a românilor la calvinism : nu-
nor «episcopi» româno-calvini, tipărirea de cărţi calvine în ro-i,
diferite măsuri de îngrădire a autorităţii mitropolitului orto-;cum
şi a protopopilor şi preoţilor săi etc. Această propagandă ut
după 1556, anul desfiinţării Episcop iei catolice din Alb a ind
sprijinită de principele Ioan Sigismund, convertit la calvi-slăbit
în ultimele două decenii ale secolului al XVI-lea, sub i
cat ol i ci di n fa mi l i a B ât ho r y, ca ap oi să s e d es fă ş oar e cu :ă
intensitate în tot cursul secolului al XVII-lea, cu sprijinul "
al principilor calvini maghiari din acel timp. Ca şi în cazul .
nd ei ca t oli c e di n se col el e a nt eri oar e, cal vi ni s mu l a p ut ut
ioar puţini români, mai ales dintre aceia care deţineau felu-
prietăţi sau funcţii pub lice, pentru ca să şi le poată menţin e.
 M I TR O PO LIA T R A N SIL V A N IEI IN S ECO LUL XVI 505 i

în anul 15 66, întîlni m pri mu l su perinten dent calvin pentru ro m âni,

G h e o rg h e d i n S î n g eo rz, pr o ba bi l u n pr e ot r o m â n tr e cu t în rîn d u l n o -
bili mii. P resu pu ne m că era origin ar din Sîn georz ² Trăscău (azi C olţeşti,
ju d. A l b a ), î n a pr o pi e r e d e A i u d, sat l oc u it a st ăzi d e m a gh i a ri. R eşe -
di nţa ace st u ia se par e c ă er a în T ei u ş. D i eta T r an sil va ni ei, în tru nită la
S i b i u , l a 3 0 n oi e m b r i e 1 5 6 6 , a d a t t o t s p r ij i n u l su p er i n t en d e n t u l ui
V h e o r g h e, h ot ă r î n d c a « e r e zi a » o r t o d o x ă să fi e î n l ăt u r at ă , i a r sl u j i -
t o ri i B i s e r i ci i O r t od o x e ( e p i sc o p i , pr e oţ i, c ăl u g ă ri ) c a r e « n u vo r s ă
tr e ac ă l a r eli g i a c e a ad e v ă r a t ă » ( ca l vi n i s m , n . n. ) , să fi e al u n g aţ i d i n
ţ a r ă. C u t o a t e a c e st e m ă s u r i , p r e oţ i i şi c r e d i n c i o şi i r o m â n i , î n fr u n t e
c u m i t r o p o l i t u l S a va d i n L a n c r ă m , a u o p u s r e z i st e n ţ ă. D e a ce e a , î n
a n u l u r m ă t o r , V h e o r g h e d e S î n g e o r z s e pl î n g e a l u i I o a n S i gi s m u n d
c ă pr e oţ i i r o m â n i n u vi n l a si n o a d e l e l u i c a să asc u lt e « c u r a t a î n v ă -
ţ ăt u r ă e v an gh e li c ă » pe ca r e l e - o p r ed i ca el, n u -i a ch i t au d a re a cu ve -
n i t ă, c i, di m p o t r i vă , îi a d r e sa u « c u vi n t e u rî t e ş i ca l o m n i o a se şi d i f e -
rit e i n j u rii ». L a 2 o ct o m b r i e 1 5 6 7 , pr i n ci p e l e a m e n i nţ a p e r o m â n i c ă
d a c ă n u vor a sc u lta pe su p e rin te n d e n t, v o r fi e x pu lz a ţi din ţa ră, c a
si c a t o l i c i i , î n 1 5 5 6 . P e st e o l u n ă , p r i n c i p e l e o r d o n a ş i d r e g ă t o r i l o r
săi să de a tot sp rijin ul lui V he or gh e d e Sîn ge or z.
D ar t o at e ac e st e m ă s u r i n -a u f ol o si t l a n i m i c , p e n t ru c ă î n i u n i e
1 5 68 , D ieta întru nită la Tu rd a co n stata că «s înt în c ă foa rte m u lţi,
r o m â n i î n ţ ar ă c ar e n u se su p u n ep i sc o pu l ui c al vi n , ci asc u lt ă pe p o pi i
lor cei vec h i », cerîn d ped ep sir ea a ce st or a.
A cti vitatea lui V h eo r gh e d e S în ge orz s-a în ch e iat cu m o a rtea sa,
su r ven it ă p rin 1 5 6 3 , că ci la 8 fe br u arie 1 5 6 9, a c el a şi pri n ci p e c al vi n
a n u n ţ a p e d r e g ă t or i i să i c ă a n u m i t ca «e pi s c o p s au s u p e r i n t e n d e n t
g e n e r al a l b i s e r i c i l o r r o m â n e ş t i d i n ţ a r a A r d e a l u l u i » p e P a v e l d i n
T u i d a ş ( T o rd a şi ) ² sat î n a pr o p i er e d e O r ă şt i e ² , o b l i gî n d u -i să - 1
aj ut e să pr o p o vă d u i asc ă î n r o m â n e şt e şi să r e f or m ez e c u lt ul o r t od o x.
N o u l s u p e r i n t en d e n t a c o n v o c a t o a d u n a r e ( si n o d ) l a A i u d , l a 1 6
o c t o m b ri e 1 5 6 9 , c a r e a a d o pt a t şa s e h ot ă r î r i p ri vi t o a r e l a « r e f o r m a -
rea» cu ltulu i ort od ox : în lăturar ea în văţătu ril or ort od ox e car e ² du pă
părerea cal vinilor ² nu a veau te m eiu ri biblice (deci S fînta Tradiţie),
în l ăt u r ar e a c u lt u l u i sfi n ţil or şi r u g ăc i u n il or p e n t r u ce i m o r ţi, a d m i t e-
re a c ăsăt ori ei a d o u a la p re o ţi, să vîr şir ea slu j bel or în r o m â n e şte, c a ^
le hiz a re a c re d in ci oşi] o r î n în văţ ăt ur a c al vi n ă ş. a.
A r ăt a m m ai su s c ă p en t r u n e î m p l i n i r e a h o t ă r îr il or l u a t e d e d H
m u i t o r i i ca l vi n i şi p o a t e c h i a r a l e c e l or l u at e d e a c e st si n o d , mi t r o - )
 P E RI O A D A A T R EI A (S E C O L E L E X I V - X V I I I)

ortodox Sava a fost înlăturat din scaun, iar la 4 noiembrie

incip ele a dăruit casa şi grădina sa din Lancrăm superinten-
Pavel din Turdaş (peste patru ani el a vîndut toate aceste
ăţi saşilor din Braşov).
;r-o scrisoare a lui Pavel către bistriţeni ² scrisa din Lancrăm
mbrie 1570 ² aflăm că clin dispoziţia principelui a convocat
sinod, la Cluj, pentru ziua de 1 ianuarie 1571. In scrisoare se
că preoţii chemaţi la sinod erau îndatoraţi să aducă bani pen-
îpărar ea Psaltirii şi a Liturghi er ului, tip ărite în r omâ neşt e,
ca aceia care nu se vor prezenta să fie pedepsiţi. Mulţi isto-
socotit că est e vorba d e Litur ghi er ul şi Psaltir ea tip ărite d e
a Braşov, în 1570. în realitate, Tordaşi avea în vedere Psaltirea
iscă cu litere latine şi ortografie maghiară-săsească, tradusă
ureşte, şi de Cartea de cîntece calvine, amîndouă tipărite în
obabil la Cluj.
aţia B isericii româneşti s-a schimbat dup ă moartea lui Ioan
nd Zâpolya (14 martie 1571), cînd la conducerea Transilvaniei
it principi din familia catolică Bâthory. Cu toate acestea, ac-
Drozelitista p rintre ro mâni a continuat, datorită deputaţilor
din Dieta ţării, care au izbutit să impună unele hotarîri care-i
pe români. Astfel, la 21 aprilie 1577, curînd după moartea lui
in Turdaş, Dieta întrunită la Turda hotăra să se aleagă un nou
endent p entru românii care, «luminaţi de Dumn ezeu, au pă-
ligia grecească» (ortodoxă) şi au trecut la calvinism. Noul ales,
rordaşi, era fiu sau rudă a lui Pavel. în timpul său au fost con-
a calvinism 26 de cr edincioşi româ ni din satul Turdaş, und e
[ îşi avea s ediul, căr ora li s-au mag hiarizat şi nu mel e (I oan
² Szatmâr y Jânos, Dumitru Jeledinţan ² Loszâdi Demeter
lterior s-a luat şi biserica de la credin cioşii ortodocşi şi s-a
stor calvini maghiarizaţi (există şi azi credincioşi calvini în
localitate, descendenţi ai românilor ortodocşi amăgiţi în urmă
i veacuri).
babil cu sprijinul lui Mihail Tordaşi s-a înfiinţat o tipografi e
tie, în care s-a imp rimat în 1582 cunoscuta lucrare intitulată
n limba română. C uprindea p Hmele două cărţi ale Vechiului
înt: Facerea şi Ieşirea (s-au păstrat şi fragmente din alte cărţi
iscris). Este o traducere după versiunea maghiară a Bibliei lui
Heltai, tipărită la Cluj, în 1551. Din prefaţa Paliei aflăm că
 MITROPOLIA TRANSILVANIEI IN SECOLUL XVI 507 ,

în afară de Mihail Tordaşi, căruia îi aparţine iniţiativa şi suprave-

gherea traducerii şi tipăririi, au colaborat şi alţi predicatori şi dascăli
români calvini : «Herce Ştefan, propoveduitoriul Evangheliei lui Hristos
în oraşul Cărăransebeşului, Zacan Efrem, dascălul de dăscălie a (Caran)-
sebeşului şi cu Peştişel Moisi, propoveduitorul Evangheliei în oraşul
Logojului, şi cu Archirie, protopopul varmighiei (= judeţului) Hene-
doarei». Notăm că aceste oraşe bănăţene au fost două centre însemnate
de propagare a calvinismului.
Cu Mihail Tordaşi s-a încheiat şirul pretinşilor «episcopi» româno-
calvini. în ultimul deceniu al secolului al XVI-lea, principele catolic
Sigismund Băthory a expulzat din Alba Iulia pe însuşi superintendentul
ralvin maghiar, reaşezînd aici un episcop catolic, în persoana lui Dimi-
trie Naprâgyi. Dar în secolul al XVII-lea, acţiunea prozelitistă calvină
printre români s-a dezlănţuit cu şi mai multă intensitate, fiind patronată
de p r i n ci p ii cal vi n i ca re s- au s ucc ed at a t unci l a co n d u c erea
Transilvaniei.
Y
     
 Mitropolia ortodoxă română din Transilvania,
atestată d ocumentar din a doua ju mătate a secolului al XlV-lea,
şi-a continuat existenţa, în chip neîntrerupt, în secolul al XVI-lea.
Titularii ei n-au avut o reşedinţă stabilă, ci, siliţi de împrejurări,
s-au aşezat în apropiere de centrul stăpînirii politice a ţă rii (de
altfel, nici voievozii Transilvaniei nu aveau o reşedinţă stabilă).
Astfel, pînă pe la mijlocul secolului al XVI-lea reşedinţa lor a fost
la mînăstirea d in Felea c, lingă Clu j, mutată apoi ² prob abil ²
la Prislop, lingă Hunedoara, apoi, în chip sigur, la Geoagiu şi Lan-
crăm lingă Alba Iulia şi ² în cele din urmă ² chiar în acest oraş,
devenit capitala piincipatului Transilvaniei.
Prozelitismul calvin printre români, patronat d e prin cip ele
loan Sigismund Zâpolya, n-a dat rezultatele urmărite pentru că
ierarhii, preoţii şi credincioşii români au rămas statornici în cre-
dinţa strămoşească.

BI BLIOV RAF IE

I z v o a r e . AUVUST TREBONIU LAURIAN, Documente istorice despre starea

politică şi religioasă a românilor din Transilvania, în «Magazin istoric pentru Dacian
voi. IU, Bucureşti, 1846, p. 95²330; NICOLAE IORVA, Documente româneşti din
arhivele Bistriţei, partea I²II, Bucureşti, 1899²l'OO, CXVI + 103 p. (I)+XLIX+147 p. ( Î I ) ;
E. HURMUZAKI ² N. IORVA, Documente privitoare la istoria românilor. voi. XI
(1526²1626) şi voi. XV, partea I (1358²1600), Bucureşti, 1900 şi 1913 ; NICOLAE IORVA,
Şteian cel Mare, Minai Viteazul şi Mitropolia Ardealului, în «An.
 P E RI O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V - X V II I)

.», Meni. Sect. Ist, s. II, t. XXVII, Bucureşti, 1904, 35 p. ; NICOLAE DO-
'r'aqmonte privitoare la istoria Bisericii Române, Budapesta, 1904, 84 p.;
IV HERLEA, VALERIU ŞOTROPA şi IOAN FLOCA, Vechile legislaţii
I. Approbatae Constiiuiiones, 1653, în MA, an. XXI, 1976, nr. 7²9,

ă r i g e n e r a l e . AUVUSTIN BUNEA, Vechile episcopii româneşti a

ieoaqiului, Silvaşului şi Bălgradului, Blaj, 1902, XII + 152 p.; NICOLAE
Ue şi preoţi din Ardeal, Bucureşti, 1902, V + 349 p.; NICOLAE IORVA,
Mare, Mihai Viteazul şi Mitropolia Ardealului, în «An. Acad. Rom.», Mem. II, t.
XXVII, Bucureşti, 1904, 35 p. (şi în voi. Studii asupra evului mediu Ediţie
îngrijită de Şerban Papacostea, Bucureşti, 1984, p. 368²399); ŞTEFAN oria
Bisericii şi a vieţii religioase a românilor din Transilvania şi Ungaria, I, Sibiu,
1935, XXXVI + 596 p. (p. 68²182).
ă r i s p e c i a l e . ŞTEFAN LUPŞA, Biserica Ortodoxă Română din Ardea!
în veacul XV, în M.A., an. III, 1958, nr. 1²2, p. 71²86 ; ŞTEFAN LUPŞA,
Ardealului în veacul XVI, în M.A., an. V, 1960, nr. 7²8, p 573²598; OPA,
Consideraţiuni critice cu privire la Mitropolia Transilvaniei din XV-lea şi
al XVI-lea şi a raporturlor oi cu Moldova, în M.B., an. VIII, ² 9 , p . 3 8 7 ² 4 3 6;
Ş TE F A N M ET EŞ , E p i s c o p i a Ge o a g i u l u i d e S u s, î n M . A. , j t n r g² i o , p .
6 5 4 ² 6 6 1 ; i M IR C EA P Ă C U R AR 1 U, î n c e p ut u ri l e M i t r o p o l i e i ei, Buc ure şt i ,
1 9 80 , 1 52 p.
irma si r o m â n i i ortodocşi din Transilvania. ALEXANDRU
nstituţiile calvineşti în Biserica românească din Ardeal, Blaj, 1895 (ten-
REVESZ IMRE, Ia Relormc et Ies Roumains de Transylvanie, în «Archi-
>ae centro-orientalis», III, 1937, p. 279²316 (şi extras : Budapest, 1937,
TRE FILIMON, Protestantismul şi românii din Ardeal. Combaterea unei
e. Arad, 1938, 62 p.; JUHÂSZ ISTVAN, A reformâcio az erdely romănok
urna între românii din Transilvania), Cluj, 1940 ; ERICH ROTH, Die Retor-
Siebenbiirgen, Bând I²II, Koln²Wien, 1962 ; PA VEL BINDER şi ARNOLD
N. Românii din Braşov în epoca Retormei, în S.M.I., Bucureşti, XIII, 1969,
PAVEL BINDER, Românii şi Relorma. Scurte contribuţii la istoria culturii
în secolul al XVI-lea, în SLLF, III, 1974; KRISTA ZACH, Zur Geschichte
'sionen in Siebenbiirgen im 16 bis 18 Jahrhundert, în Sildost deutsches inchen,
XXIV/XXV Bând, 1981/82, p. 40²89.

m




^EPISCOPIA VADULUI

rin 1489, Ştefan cel Mare a primit din partea lui MaţteL-Cflmn.
^tffigaflei:'rft"#58^-Î490), cetatea Ciceului, aşezată pe Şome_şul
Mare (nu departe de oraşul Dej), şi VeJLatea de Baltă,.pe ŢîrnniiianMic.1.
(între" oraşele Tîrnaveni şi STăj de astăzi), cu__ţoaţe^.şefele din jurul
lor. jfrjij^JT compensa^ a Cetăţii Albe,
cucerite de turci în 1484. Ciceul avea un domeniu de 60 desateTcare
se întindeau pe valea Someşului ajungînd, în nord, pînă în părţile
lăpuşului, iar spre apus pînă în părţile Chioarului. Cetatea de Baltă
ev ea opt sate. Stăpînirea asupra acestor domenii i-a fost recunoscută
lui Ştefan şi de noul rege al Ungariei, Vladislav II (1492²1516).
In 1529, Petru Rareş ajlM-âj^ior.JiuJLUajul^
triva lui Ferdinand de Habsburg^Jn lurjta, lor pentru coroana__lJnga- <ty
riei. ln_j£Mnibui__ajL£jstei_inJe_ryenţii, Zâgolyj^ a_ confirmat domnului

şi alte două oraşe: Bistriţa, cu peste 50 de sate, şi Rodna, cu 23 de

:: : : :



>



Ò

m
sate, precum şi cetatea Unguraşul^cu 34 de sate. &
. -J_ . ^ ~*tn anii următori, Petru Rareş a pierdut Unguraşul, iar celelarte
Tj^posesiuni au fost pierdute după moartea sa. Prin 1558, Alexandru '
M A F i a l t ă , dar pentru scurt timp.
x
,^ Stăpînirea acestor domenii de către domnii Moldovei a avut o^
~/ ^are~msemnătâte "asupra vieţii bisericeşti^ a românilor din satele apar-

 j
/ Lăpuşneanu a intrat din nou în stăpînirea Ciceului şi a Cetăţii de

oraşelor şi cetăţilor amintite.. Se pare că în satul Vad ² malul

stîng al Someşului, foarte aproape de cetatea Ciceu, ambele în
apropiere de oraşul Dej ² exista o mînăstire ortodoxă încă secolul al
XlV-lea (în ungureşte Vaduî""se"nuînea Rew Kolostor mînăstîrejr^Cei
mai mulţi cercetători consideră pe ..Ştefan cel Ŷept ctitor jdjinei
TnsencTTă^ad, ^xistenţă şLazi, ci
 P E RI O A D A A T R EIA (S E CO L EL E X IV ² X VIII)

ător bisericilor ridicate în Moldova în ultimii ani ai domniei lui

^r^etatorFcTsocotesc, însă, o ctitorie a lui Petru Rareş). Zidirea
i s-a făcut desigur după ce Ştefan cel Mare a ajuns în stăpî-ţudelOT
cuminţite.
‡btim "ca tp£ Ştefan cel Mare ² în înţelegere cu mitropolitul
eorghe şi cu episcopii He la" Roman şi Rădăuţi ² a aşezat în
reci de la Vad un episcop ortodox, căci el avea nevoie, îfaCţfeu-
Tf^u" TiumâT de un sprijin militar-politic, ci şi ^^ 6 mărturie
istorică ² oarecum indirectă² 3 rezultă că
întemeietorul'îpiscopiev^ste Ştefan cel Mare. |nt ipţie» a
domeniului Ciceu, dl^anujl5^ se^rj^a că_Ernsco|
Eni""STâTuiâ, pe care dpjnrm_inoldoveni^le^ ' ' " T î r " â î t " dă
d ă i t d Pt R
~«3fn~~vecWffle»7"'pe'"Tîngar"âîte" două dăruite de Petru R
de ~3us""şT BogateTde Jos, în apropiere de Vad. Probabil tot acest
‡a dăruit satele Soareş şi Lunca în feuda Unguraş. înseamnă că
două i-au fost dăruite de un domn anterior, care socotim că
ştefan cel Mare. Jurisdicţia Episcopiei se întindea peste satele -
şti din feudele amintite mai sus. Excepţie făceau jcele opt sate
itoare Cetăţii de Baltă, mult îndepartiti~3e" Vad, care aparţineau
>1Jei de Feleac²Veoagiu -² Alba l ~

Vactului fuî tf
1523, preoţii Matei, Şandru (Alexandru) şi Petru, împreună cu
le pe valea Rodnei au cerut magistratului Bistriţei să le per-
ridice o mînăstire, în locul alteia mai vechi. La 23 septembrie
fătul orăşenesc le-a îngăduit să-şi ridice mînăstirea pe rîul
între j&tele Hordou (azi Coşbuc) şi Telciu. Peste zece ani, la
iarie'^53^ într-un act «de protecţie», dat de magistratul Bistriţi
care se confirmau acelei mînăstiri anumite proprietăţi (o păduri,
terenuri despădurite), era pomenit şi «episcopul Layr "^
a
4ΣâJ2âii (probabil Layr este o transcriere greşită a greces- *
  € 
ir = domn), li socotim pe Ioan ² cu rezerve ² ca primul
de Vad cunoscut cu numele.
1529, este amintit un episcop cu numele Anastasie. Acesta era
ean şi unul din oamenii de încredere ai lui Petru Rareş. In
rie 1529, Anastasie conducea ostile lui Rareş împotriva bistri-
iar la 11 octombrie semna cu ei un armistiţiu (împreună cu
>ul Simion Dracşin din Ciceu şi/vistiernicul Tomşa). 1531,
vlădica Anastasie dăruia bisericii episcopale de la Vad ia a
Sfîntului Nicolae, ferecată în argint aurit (azi în Muzeul
al României), cu o inscripţie în limba slavonă : «Ruga robului
  O  @   

lui Dumnezeu, episcopului Anastasie din Vadul ungurean, a ferecat

această icoană în anul 7039 (= 1531), luna mai 15».
In 1538, vlădica Anastasie complota împotriva lui Petru Rareş, re-
fugiat atunci în cetatea Ciceu, pentru a fi dat în mîna lui Ştefan
Lăcustă, care-i ocupase scaunul domnesc (1538²1540). Despre acest
complot al episcopului Anastasie, alături de duşmanii lui Petru Rareş,
aminteşte şi Vrigore Ureche în Letopiseţul său, arătînd ca după desco-
perirea lui, «silit-au cu meşteşug de i-au scos din cetate şi i-au gonit
Patru Vodă».
Anastasie s-a retras în Moldova, aşezîndu-se la mînăstirea Putna,
unde se pare că îşi avea metania. Acum a făcut acestei mînăstiri două
danii, de cîte 100 de galbeni, pentru a i se face două pomeniri pe an.
Probabil şi-a reluat scaunul în 1541, cînd a revenit la domnie Petru
Rareş, care iertase pe toţi boierii trădători, căci abia peste cîţiva ani
întîlnim un nou episcop de Vad.
La 19 iulie 1546, Petru Rareş informa pe bistriţeni că «am ales
pe acest episcop al nostru cu numele Tarasie la Episcopia de Vad»,
cerînd să-i acorde jurisdicţie peste preoţii şi credincioşii de aici, cum
a avut şi «episcopul dinainte». Deci eparhia Vadului era considerată
ca aparţinînd Moldovei, jurisdicţia ei întinzîndu-se peste satele care
făceau parte din feudele lui Petru Rareş.
Tarasie a păstorit mai puţin de 4 ani, căci îa 5 ianuarie 1550, Iliaş
Vodă, fiul turcit al lui Petru Rareş, scria bistriţenilor că a trimis un
nou episcop la Vad, pe Gheorghe, rugîndu-i să-i dea scrisori către
credincioşii ortodocşi din părţile Bistriţei ca să-i acorde veniturile
episcopeşti şi să-1 asculte. Probabil este fostul egumen Vheorghe de la
Putna, pomenit într-un hrisov din 11 aprilie 1546.
în anii 1551²1556 Transilvania a ajuns în stăpînirea lui Ferdinand
de Habsburg (principele Ioan Sigismund şi mama sa Isabella Zapolya
primind, în schimb, domeniile Oppeln şi Ratiborn). îndată după aceasta,
noii stăpîni ai Transilvaniei au făcut o conscriere a tuturor proprietă
ţilor, în vederea stabilirii impozitelor. Astfel, în 1553 s-a făcut şi con-
scrierea feudelor moldovene, trecute acum în stăpînirea Habsburgilor.
Episcopia Vadului stăpînea încă cele şase sate menţionate mai sus şi
o moară. Deşi era înfiinţată de domnii moldoveni, austriecii au men
ţinut Episcopia Vadului, rupîndu-se însă, pentru un timp, legăturile ei
cu Moldova. N-ar fi exclus ca episcopul Vheorghe să se fi retras îndată '
după aceasta în Moldova, unde, probabil, a ajuns episcop de Rădăuţi,
pe la sfîrşitul anului 1552 sau începutul lui 1553. ^
 P E R I O A D A A T R EI A (S E C O L E L E X I V - X V II I)

1556, Dieta Transilvaniei, întrunită în Sebeş (jud. Alba), a re-

t pe loan Sigismund Zâpolya şi pe mama sa Isabella. Tot atunci
rimis ostile în Transilvania, pentru a-i sprijini la ocuparea tro-
domnii celor două ţări româneşti învecinate : Pătraşcu cel B un
i Româneşti şi Alexandru Lăpuşneanu al Moldovei. Probabil la
intea lui Lăpuşneanu, Petru Petrovici, consilierul principelui loan
und, a numit ca episcop de Vad pe Maica, numire confirmată
>rilie 1557 şi de principesa Isabella Zâpolya. Din actul de confir-
flăm ca numirea lui Marcu a întîmpinat opoziţie în eparhie, fapt
care Isabella poruncea tuturor dregătorilor şi nobililor ţării să
ască numirea, iar preoţilor, călugărilor, cnejilor şi credincioşilor
i din ep ar hi e, să ascult e de noul ep iscop şi să-i dea, p otri vit
lui obicei, veniturile care i se cuveneau.
aă în prezent toţi cercetătorii au socotit că fostul mitropolit din
ulia, Eftimie, d up ă ce s-a retras din sca un (în ainte d e 6 iunie
ar fi fost numit episcop de Vad. Cercetătorii respectivi se bazau
tul că în 1585 episcopului de Vad i s-a acordat jurisdicţie peste
comitate car e au ap arţinut înainte lui Eftimie. Am arătat şi în
: că trebuie să-1 considerăm pe Eftirnie mitrop olit peste întreg
ui, după cum reiese chiar din actul lui de numire, deci şi peste
tele care pînă la el aparţineau eparhiei Vadului. După retrăge-
am scaun, a fost numit ca mitropolit în Alba Iulia Hristofor (6
L574), iar comitatele din nordul Transilvaniei ² deci cele apar-
ire Vadului ² au fost puse, prin 1576, sub ascultarea unui episcop
nele Spiridon. Aceste comitate erau : Turda, Cluj, Dobîca, Sol-
dinlăuntru (interior), la care au fost adăugate şi Solnocul de
şi Crasna. Numirea lui Spiridon şi peste ultimele două
comitate ! explicaţia în prevederile tratatului de pace de la
Speyer din dintr e î mpăratul Maximilian de Habsburg şi
princip el e loan und, cînd au fost cedate Transilvaniei
comitatele ştiute.
a păstorit timp mai înd elu ngat, căci abia în ultimii ani ai se-
i al XVl-l ea, întîl ni m un nou ep iscop d e V ad, p e loa n de l a
irea Cerna, din zona Haţeg-Hunedoara. Mult timp a fost cunoscut
riografia noastră sub numele greşit de loan Cernea. Se crede că
a murit într-o luptă la Satu Mare, la 14 ianuarie 1605, căci cro-
1 maghiar Szamoskozy Istvân (c. 1565²1612) scria : «In cetate
un episcop român, de curajul căruia se minunau toţi. Acesta se
cu un paloş mare nemţesc, de ridicat cu două mîini, şi în locul
ovea, mulţi cădeau de mîna lui şi unde lovea, nu lovea în zadar,
s din urmă, a fost împuşcat tocmai prin mijloc şi a murit. Acest
episcop ² mic de statură şi cu plete lungi ² a fost şi aici în Cluj,
îa Basta , purta toiag suflat cu argint».
La 23 septembrie 1605 principele Ştefan Bocskay (1604²1606) în-
tărea din nou pe episcopul Spiridon, acordîndu-i jurisdicţia peste comi-
tatele Turda. Cluj, Dobîca, Solnocul dinlăuntru, Solnocul de mijloc şi
Crasna, dar şi dreptul de «superintendent suprem», peste toate bisericile
româneşti din Transilvania şi «părţile ungureşti». Fiind mai în vîrstă,
principele Transilvaniei îi va fi acordat lui întîietatea «onorifică» între
cei doi vlădici ortodocşi ai Transilvaniei. In orice caz, la 29 aprilie
1608, noul principe Vabriel Bâthory (1608²1613), probabil la sesizarea
mitropolitului Teoctist din Alba Iulia, a limitat drepturile de jurisdicţie
ale lui Spiridon la comitatele care aparţineau, în mod obişnuit, Vadului,
la care a adăugat şi Maramureşul. El se intitula însă şi de-acum înainte :
«vlădica Spiridon de Ardeal şi Maramureş şi celelalte părţi din ţara
ungurească». Presupunem că s-a retras în Moldova, prin 1614.
La 21 februarie 1615, principele Vabriel Bethlen (1613²1629) a
numit ca episcop la Vad pe Teoiil, din mînăstirea Prislop. Jurisdicţia
lui se întindea peste.comitatele Turda, Cluj, Dobîca, Solnocul dinlăun-
tru, Solnocul de mijloc, Crasna şi Maramureş, la care se adăugau acum
Bihorul şi districtele Bistriţa şi Vurghiu.
Urmaşul sau pare să fi fost Augustin, probabil un moldovean. De-
ducem acest lucru din faptul că într-un act de numire al unui episcop
român păstrat numai fragmentar, fără dată şi fără să se poată vedea
numele celui numit,, se arată că episcopul Augustin părăsise mînăstirea
Vad, precum şi bisericile româneşti din comitatele peste care a avut
jurisdicţie şi s-a retras în Moldova. N-ar fi exclus ca episcopul nou-
numit să fi fost moldoveanul Dosoftei, care între anii 1624²1627 a ajuns
mitropolit în Alba Iulia. Sîntem îndemnaţi să facem această presupu-
nere, bazîndu-ne pe însemnarea de pe Un Tetraevanghel slavon în
manuscris din anul 1622, cu următorul cuprins : «eu vlădica Dosoftei
ce am fost în Roman şi Huşi... aşişderea vlădică în Ardeal şi în
Maramureş...», f*"^
La 1 iuhie\l623]) Pjj££ipjele 5âSr^e^ Bethlen întărea numirea lui
EfUmie ca episcop de Vad ² făcută de~îrateTe său Ştefan Bethlen‡ ²
! .    >           
 )               

cu jurisdicţie' peste comitatele avute de Augustin, la care se mai

adăugau Sătmardî şi districtele Bistriţa şi Vurghiu. Cu_acest Eftimie
se încheie^ şirul episcopilor de Vâd. Mitropolitul Dosoftei din Alba
Iulia trimitea'²prin anii 1624²1627 ² un preot în părţile Bistriţei
să adune restanţele «osfeştaniilor şi gloabelor» rămase «de la vlă-

33 ² Istoria B.O.R.
 m i e î n c o a c e ». L a 4 d e c e m b r i e 1 6 2 8 , m i t r o p ol i t ul V h e n a d i e I I
i Iu lia se in titula «a rhie pi sc op în sc au n u l B ălgr ad u lu i şi al
ş i a l O r a d i e i şi a S ă t m a r u l u i ş i a t o a t ă ţ a r a A r d e a l u l u i ş i
».
> ar e că du pă m oa rtea, retra ger e a |n_ M old o va sau Äir xL ă Jurar ea
i r î a l u i E f t i m i e , p r i n c i p e l e c a l vi n V a b r i e l B e t h l e n n - a m a i
i t sc a u n u l v l ă d i c e sc va c a n t d e l a V a d . P o a t e c ă ^ vl ă d i c i i d e
u n ii ven i ţi di n p r e a « o r t o d o x a » M o l d o vă ² e ţ a u ° pi ed i ca
"acţiu nii pr oz elitiste cal vin e patro nate d e prin cipele B ethlen.
ît o p i re a s c a u n e l o r v lă d i c e ş ti, d e l a A l b a Iu l ia ş i V a d , e ra
[ s ca d ă şi r ez i st en ţ a o r t od o x ă î n faţ a a c e l u i p r o ze l it i s m , t oate
că d e-a cu m în ain te nu m ai a ve m ştiri de sp _re _ E pjs-
îd uîu T T t ot u şi se pa re că s-a u făc u t în cer cări p en tru o cu pa r ea
s ca u n vl ă d i c e sc . A st f e l, pr i n 1 6 3 1 se g ă s e a î n sa t u l B u d i ş or
u ş) T i i p ă r ţ i l e B i st r i ţ e i , u n e p i s c o p c u n u m e l e B e n e d i c t . L a
6 3 1 el tri m it ea d e aici p e d i ac ul său T e od or la m î n ăsti rea
, «p en t r u oa r e ca r i tr e b u r i su fl et eşti ». P r o b a b il a fo st h i r ot o -
ol d o v a, an u m e p en t r u sc au n u l d e V ad , pe ca r e cr ed e m c ă ni ci
ut u t o cu p a . P e l a s fî r şit ul a n u l u i 1 6 3 3, p î n ă l a î n ce p u t ul c e l ui
a c o n d u s pr o vi z o r i u E p i s c o pi a R o m a n u l u i, a p o i s-a re t r a s l a
îa S u ceviţa.
‡ a b i l S a vu ( S a va ) , so c o t i t d e c e r c et ă t or i c a e pi s c o p a l M a r a -
îi î n t r e a n i i 1 6 5 0 ² 1 6 5 1 , şi- a a v u t r e şe d i n ţ a î n m î n ă sti r e a d i n
i din diplo m a de nu mire dată de principele Vheor gh e R âkoczy II
6 6 0 ) l a 1 2 a prili e 1 6 5 0 , r e zult ă că j u ri sd icţi a lu i se întin d e a
m itatele : S oln ocu l dinlăuntru, S oln ocu l de M ijloc, S ăt m ar, dis-
h i o ar şi M a r a m u r e ş, d e c i ţ i n u t u r i c a r e a l t ă d a t ă f ă c e a u p a r t e
hi a V a du l ui. L ui S a va, prin ci p ele i -a fi xat u n pr og ra m d e lu cr u
i n t , î n 7 p u n c t e , fi i n d p u s su b a sc u l t ar e a s u p e r i n t e n d e n t u l u i
Ia r şi a m i t r o p o l it u l ui o r t o d o x d i n A l b a Iu l i a. P r esu p u n e m că
l u i a f o st d e t e r m i n a t ă d e t r e c e r e a u n o r e pi s c o p i r u t e n i d e l a
l a u n i r e a c u B i se r i c a R o m e i . P en t r u a î m pi e d i c a r ăs pî n d i r e a
în părţile d e n ord al e T r an sil va niei şi în M ar a m u r e ş, prin ci pele
c on si d erat n ec e sa r ă n u mi r e a u n ui n ou e pi sc o p or t od o x, p e st e
e r it or i i a pa r ţi n ă t o a r e E pi s c o pi e i d e V a d . P r o b a b i l d i n pr i c i n a
;
t ă r i i c e l o r ş a p t e c o n d i ţ i i c a l vi n e ş t i , vl ă d i c a S a v a a a j u n s l a
i c u R â k d c z y, c a r e , l a 1 7 i u n i e 1 6 5 1 , î n şt i i n ţ a p e b i st r i ţ e n i
tr e cu t « p e c ă i t ăi n u i t e » î n M ol d o va .

c
 C o n c 1 u z ii :Din cele expuse, se desprinde că Episcopia Va-
dului a lost înteweiată de Ştefan cel Mare şi considerată mult timp_
"ca o eparhie"moldovenească, întiucit jurisdicţia vlădicilor de aici,
'selntinăeă peste feudele pe care le-au avut domnitorii moldoveni în
"Transilvania, pîna pe la mijlocul^ secolului al XVI-lea V Ulterior,
"episcopTIor"~de aici li s-a acordat jurisdicţie şi peste alte comitate
"din nordul Transilvaniei.^ Primii episco pi ai Vadului erau numiţi
de domnii din Moldova.^După pierderea feudelor respective, ei erau
numiţi de principii Transilvaniei, "probabil tot la recomandarea dom-
nilor moldoveni. Era firesc ca şi hirotonia episcopilor de Vad să o
fi săvhşit mitropoîiţii Moldovei, la Suceava, asistaţi dei"suffSgăhTi
lor de la Roman şi Rădăuţi. M
Ca şi mitropoîiţii de la Geo agiu²Alba Iulia, episcopii de la
Vad au avut de înfruntat încercările principilor calvinişti ai Tran-
silvaniei de a răspîndi noua confesiune printre credincioşii români.

BI BLIOV RAF IE

I z v o a r e : N. IORVA, Documente româneşti din arhivele Bistriţei, pariea .' >i II,
Bucureşti, 1899²1900, CXVI + 103 p. (I) + XLIX + 147 p. ( I I ) ; NICOLAE IORVA, Şteian cel
Mare, Mihai Viteazul şi Mitropolia Ardealului, în «An. Acad. Rom.», Mem. Sect. Ist., s. II, t.
XXVIII, Bucureşti, 1904, 35 p. j NICOLAE DOBRESCU, Fragmente privitoare la Istoria
Bisericii Române, Budapesta, 1904, 84 p.; E. HUR-MUZAKI ² N. IORVA, Documente
privitoare Ia istoria românilor, voi. XV, partea I şi Bucureşti,   "
L u c r ă r i g e n e r a l e : AUVUSTIN BUNEA, Vechile episcopii româneşti a
Vadului, Geoagiului, Silvaşului şi Bălgradului, Blaj, 1902, XII + 152 p.; NICOLAE IORVA,
Sate şi preoţi din Ardeal, Bucureşti, 1902, 349 p.; AUVUSTIN BUNEA, Ierarhia
românilor din Ardeal şi Ungaria, Blaj, 1904, 307 + VI p.; ŞTEFAN METEŞ, Istoria
Bisericii şi a vieţii religioase a românilor din Transilvania şi Ungaria, voi I, ed. II,
Sibiu, 1935, XXXVI + 596 p.
L u c r ă r i s p e c i a l e : ŞTEFAN METEŞ, înliinţarea Episcopiei de Vad, in
«Revista Ortodoxă», Bucureşti, an. I, 1912, nr. 1, p. 16²22; 1913, nr. 3²4, p. 80²86;
1913, nr: 5²6, p. 156²159; 1913, nr. 7²8, p. 227--242 (unele titluri diferă de la număr
!a număr); IOACHIM CRĂCIUN, Ştiri despre epi scopii Ioan Cernea al Vadului,
Teodor al Vlrşeţului şi Sava al Inăului la cronicarul ardelean Şteian Szamoskozx,
în voi. Închinare lui Nicolae Iorga, Cluj, 1931, p. 125²128 ; ŞTEFAN PASCU, Un
vlădică român necunoscut ² Marcu al Vadului (1557), în ST, an. VIII, 1956, ar. 3²4,
p. 250²254 ; ŞTEFAN LUPŞA, Mitropolia Ardealului în veacul XVI, în MA, an. V,
1960, nr. 7-8, p. 573²598. ,]
 > 

,noUiimoi> :Ŷ) JJ

Mu LITERATURA BISERICEASQĂ
'.., ÎN MANUSCRIS ÎN ŢĂRILE ROMÂNE
-h~ ÎN SECOLUL AL XVI-LEA

i cursul acestui secol, în cuprinsul ţărilor române se pot urmări

ilte aspecte ale culturii bisericeşti în limba slavonă : se con-
aligrafierea de manuscrise liturgice sau teologice, dar se în-
: şi lucrări originale : teologice, istorice, juridice, muzicale.
t de mare însemnătate şi cu urmări binefăcătoare pentru, in-
cultură românească îi constituie apariţia primelor texte ro-
cunoşcute, cu traduceri din cărţile Sfintei Scripturi, din lucră-
nţilor Părinţi şi ale scriitorilor post-patristici, din «literatura
ă» bizantină, traduceri făcute după numeroasele manuscris e
ire circulau Ia noi.
mscrise slavone. Şcolile de caligrafi din mînăstirile Neamţ,
iţa, Putna, Voroneţ, Bistriţa din Oltenia, Cozia şi-au conti-
istenţa şi în cursul secolului al XVI-lea. Este adevărat ca
putut menţine; la strălucirea pe care au cunoscut-o ,în secolul
mar ales în timpul domniei lui Ştefan cel Mare. în Ţara
iscă şcolile de caligrafi şi-au pierdut însemnătatea şi datorită
iţei noului meşteşug âl tiparului, căci, încetul cu încetul, căr-
rite au luat locul manuscriselor. Cu toate acestea, se păs-i
azi un număr apreciabil de manuscrise aparţinătoare seco-XVl-
lea. Este surprinzător că numărul manuscriselor cu con->logic
² în speţă texte din Sfinţii Părinţi şi scriitorii post-
²- este relativ redus faţă de secolul anterior. S-au caligrafiat
i cărţi de cult: Liturghiere, Tetraevanghele, Psaltiri, Molit-
Mineie etc.
 @÷OO `÷ Y÷O`YO
```÷Y‘ €

; ; CoQsemnăm cîteva nume de copişti şi manuscrisele ]or. In Mol-

dova, se cunosc peste 40 de manuscrise slavone, numai din prima
jumătate a secolului, mai ales Tetraevanghele. Din nefericire, majori-
tatea se găsesc azi în biblioteci şi muzee de peste hotare : Moscova,
Petersburg, Ierusalim, Rila ş.a. Amintim un Tetraevanghel al mitro-
politului Teoctist II, scris în 1512, Psaltirea scrisă pentru acelaşi mi-
tropolit de viitorul episcop Macaiie de la Roman, în 1523, un Tetra-
evanghel scris tot de el în 1554. Călugărul Evloghie de la mînăstirea
Sălăjeni (fostul vistier Ieremia) copia un Apostol (1528, azi la Academie)
şi un Tipic (la Moldoviţa, azi la Dragomirna), probabil identic cu un
Evloghie de la Putna, care a copiat un Tetraevanghel cu miniaturi.
Egumenul Silvan de la Putna copia un Tipic pentru mînăstirea Neamţ,
Ja cererea mitropolitului Teoctist II (1523). Se vede că acest Silvan
era un călugăr învăţat, căci de la el a rămas şi o Pascalie, întîi pe 81 de
ani, începînd din 1493, apoi o continuare a ei, pe o perioadă mai lungă,
pină la 1940. Un alt copist, diaconul Mihai, copia un Apostol pentru
mitropolitul Teofan I (1543), dăruit Voroneţului şi un Tetraevanghel
pentru Vrigorie Roşea (1550²1551). Un Isaia Pustnicul de la Moldo-
viţa copia un Tetraevanghel, iar preotul Trifan, un Minei pe aprilie
(înainte de 1574). Mateiaş logofătul, fost vistiernic, ctitorul mînăstirii
Coşula şi al bisericii din Horodniceni, a copiat un Tetraevanghel, în
1560, împodobit cu frontispicii şi splendide miniaturi.
Dintre lucrările patristice şi post-patristice copiate acum în Mol-
dova, amintim Leastviţa Sfîntului Ioan Scărarul (Ms. 145, Bibi. Acade-
miei, provenit de la Neamţ) şi Cuvîntările lui Iosif Vrienios (18 cuvîn-
tări despre Sfînta Treime şi alte 10 la diferite sărbători), copiate în Mol-
dova ² probabil la Neamţ ² la sfîrşitul secolului XV sau începutul
secolului XVI (Ms. 147 la Bibi. Academiei). Putem aminti şi cîteva
Pravile (Pravila de la Bisericani, din 1512, scrisă din porunca lui Bog-
dan III, Pravila de la Neamţ, scrisă în 1557, din porunca mitropolitului
Vrigorie II ş.a.).
In Ţara Românească consemnăm pe diacul Dragomir care a copiat
un Apostol şi două Mineie pe ianuarie, diaconul Gavriil, un Minei pe
mai, un ieromonah Avramie, un Tetraevanghel, ierodiaconul Teofil de
la Bistriţa, o Psaltire (1531), ieromonahul Macarie de la Cioclovina, o
Psaltire (1574) şi ieromonahul Onufrie care a scris un Tetraevanghel
(1573). Un artist anonim a copiat un Tetraevanghel din dispoziţia lui
Alexandru II, împodobit cu multe miniaturi. S-au copiat şi cîteva manu-
scrise cu diferite cuvîntări ale marilor Părinţi răsăriteni. De pildă,
de la un monah Iacob a rămas un Sbornic cu felurite cuvîntări ale
 P E RI O A D A A- T R EI A (S E C O L E L E X f V - X V II I)

loan Vură de Aur, Atanasie cel Mare, Vasile cel Mare, Vri-
Nisa, Epifanie al Ciprului ş.a. (Ms. 299 la Bibi. Academiei),
mi loan din Cratova, în Macedonia, a copiat în Vraiova
'raevanghele, în 1580 şi 1583 (alte trei copiate înainte se păs-
L Muzeul de artă religioasă din Sofia, două la mînăstirea

ransilvania, Banat şi Maramureş, au fost copiate de către cliecii

slavonie, mai multe manuscrise ² mai ales cărţi de cult -²
nea juzilor unor sate. Ele do\ r edesc existenţa unei culturi sla-
ae cu caracter sătesc în teritoriile intracarpatice,
re lucrările origin ale amintim o «laudă» în cinstea S fîntului
1 Sinadelor, scrisă de vistiernicul Simion Dedulovici din Ţara
iscă, la începutul secolului (Ms. slav 278 la Bibi. Academiei),
ntroducere şi o încheiere (concluzie) la Viaţa Sfîntului loan
scrisă de egumenul Teodosie de la Neamţ, viitorul episcop de
:
prin 1531²1534.
ţăturile  Neagoe Basarab către îiul său Teodosie. Este cea
eamă lucrare originală din toată literatura veche românească.
genului «parenetic» (raxpaivs«> = sfătuiesc, îndemn), fiind un
le educaţie moral-politică, o lucrare militară şi de p edagogie,
.ă îndrume pe fiul său Teodosie şi pe domnii următori. Pre-
Ŷmănări cu învăţăturile împăratului Vasile Macedoneanul către
Leon, cu lucrarea lui Constantin VII Porfirogenetul, Despre
rărea imperiului, cu învăţăturile cneazului rus Vladimir Mo-
către fiii săi şi cu opera contemporană Principele a florenti-
ccolo Machiavelli. Majoritatea crecetătorilor români şi străini
ă ca autor pe Neagoe Basarab, domnul Ţării Româneşti. )triva
paternităţii s-au pronunţat D. Russo şi P. P. Panaitescu, isideră
că ar fi opera unui călugăr româ n, scrisă, fireşte, în te.
"onstantinescu socoteşte ca autor pe Vavriil Protul. în schimb,
3nil grec Leandros Vranoussi şi Petre Ş. Năsturel, susţin că
r/ic ² cel p uţin p artea a doua ² ar aparţine lui Manuil din
nare retor al Patriarhiei ecumenice între anii 1480 şi 1530, care
ris la înd emnul domnitorul ui, apoi întreaga operă ar fi fost
ta şi tradusă în slavoneşte la Curtea sa.
"area are doua- părţi mari. Partea întîi expune concepţia de-
tiarhia de drept divin, cu îndatoririle monarhului faţă de Dura-
de p oporul său, continuînd cu o amplă succesiune de lecturi
 LITERATURA BISERICEASCA IN MSS. (SEC. XVI) 519 j

morale şi pedagogice, extrase din Vechiul Testament (îndeosebi din

cărţile Regilor), din panegiricul lui Constantin cel Mare scris de pa-
triarhul Eftimie al Tîrnov ei, texte din Noul T estament şi din unel e
omilii ale Sfîntului Ioan Vură de Aur, fragmente din cunoscutul ro-
man popular Varlaam şi Ioasaf.
Partea a doua are 13 capitole, fiecare putînd constitui o lucrare
aparte. Iată cîteva titluri : Pentru cinstirea icoanelor (cap. I ) , Despre
frica şi dragostea de Dumnezeu (cap. II), Scrisoarea lui Neagoe Voie-
vod către oasele maicii sale Neaga... (cap. III), Pildă pentru ceia ce
fac milostenie şi pentru viaţa lumii aceştiia (cap. IV, inspirat din
Varlaam şi Ioasaf, cartea populară Fiziologul, cu o predică originală
despre milostenie, în care sînt citate şi texte din Sfinţii Părinţi). Capi-
tolele V²XI expun gîndirea social-politică, diplomatică şi militară a
autorului. Se întîlnesc aici numeroase texte din cartea Umilinţa a
scriitorului bizantin Simion Monahul (secolul XI), citate din Sfinţii Pă-
rinţi şi din cărţile populare. Cap. XII, intitulat Pentru pecetluirea căr-
ţii aceştiia, este un «testament solemn» adresat lui Teodosie şi domni-
lor următori, iar cap. XIII este intitulat Rugăciunea lui Ioan Neagoe
Voevod care au făcut la ieşirea sufetului său (cu texte din Molitvelnic,
din Dioptra lui Filip Solitarul, din Cateheza la înviere a Sfîntului Ioan
Vură de Aur).
Din analiza cuprinsului învăţăturilor lui Neagoe Basarab, rezultă
că autorul tratează şi o seamă de probleme de morală ortodoxă : iu-
birea faţă de Dumnezeu, milostenia, rugăciunea, fiind redate aproap e
20 de rugăciuni. învăţăturile se ocupă însă şi cu numeroase probleme
dogmatice : izvoarele de credinţă, atributele lui Dumnezeu, antropolo-
gia, Sfînta Treime, mîntuirea, pocăinţa, eshatologia, Maica Domnului,
sfintel e icoan e etc. Într-un cu vînt, se întîlnesc ai ci ² pe scurt sau
mai p e larg ² aproape toate capitolele Dogmaticii, cu numeroase re-ţ
feri aţe la cele două izvoare ale revelaţiei : Sfînta Scriptură şi Sfîntaţ
Tradiţie.
Lucrări istorice din secolul al XVI-lea. Cea mai importantă lucraref
întocmită la mînăstirea Putna se intitulează Povestire pe scurt despre
domnii Moldovei sau Letopiseţul de la Putna, cu două variante, amîn-
două din timpul lui Ştefăniţă Vodă (1517²1527), prelucrate după ve-
chile anale moldoveneşti scrise la curtea lui Ştefan cel Mare (cunos-
cute sub nu mele d e Letop iseţul a nonim al Moldo vei sau Letopiseţul
de cînd s-a început cu voia lui Dumnezeu Ţara Moldovei). Prima va-f
riantă a Letopiseţului de la Putna expune faptele petrecute între 1359
Şi 1526, iar a doua, de la 1359 la 1518. Amîndouă au fost descop eritei
n
 P E R I O A D A A T R E I A ( S E C O L E L E X I V ² X V I I I)

Bogdan (prima la Kiev, a doua la Petersburg). Cuprind .şi

iri privitoare la viaţa bisericească.
în acest secol, trebuie consemnate alte trei lucrări istorice
în Moldova. Este vorba de Cronicile scrise în limba slava de
Macarie al Romanului, Eîtimie al Rădăuţilor şi de călugărul
Episcopul Macarie de la Roman, ucenicul fostului mitropolit
II, a scris o Cronică în limba slavonă, în care relatează iap-
ecute după moartea lui Ştefan cel Mare. O primă variantă a
mergea pînă la 1542, alta pînă în 1551. Fiind scrisă din dis-
ui Petru Rareş, a folosit un stil panegiric, cu multe laude la
cestuia. Ca model stilistic a folosit Cronica universală a lui
in Manasses (secolul XII), scrisă în versuri şi tradusă în
de redacţie medio-bulgară în prima jumătate a secolului al
Amănunte asupra Cronicii sale am prezentat în capitolul con-
liscopilor de Roman.
randru Lăpuşneanu a încredinţat pe episcopul Macarie şi cu
a unui exemplar din Sintaga (Nomocanonul) lui Matei Vlas-
nduit pe articole, după alfabetul slav, lucrare solicitată de
n IV cel Vroaznic al Rusiei.
arătat în altă parte motivele care ne îndreptăţesc să consi-î
autor al celei de a doua Cronici pe episcopul Ettimie de la şi
nu pe egumenul cu acelaşi nume d£ la Căpriana. El conti-nica
dascălului său Macarie, exprimînd faptele petrecute între . şi
1554, cînd domnea Alexandru Lăpuşneanu, scriind din dis-
icestuia. Este influenţat de Macarie, dar şi de bizantinul Ma-
. de unele scrieri istorice slave.
eia Cronică ² şi ultima în limba slavonă ² a fost scrisă de
1 Azarie, un alt ucenic al lui Macarie al Romanului. A con-
ersiunea completă a Cronicii acestuia, începînd cu anul 1551
1574, scriind din îndemnul lui Petru Şchiopul şi al mitropoli-
îastasie. Deşi este influenţat de Macarie şi de Manasses, are
ilăcut, dovedindu-se un bun portretist şi povestitor. Toţi trei
unele fapte petrecute în viaţa Bisericii moldovene (înlăturarea
arie din scaunul episcopal, zidirea Slatinei ş.a.). Originalele
îi Cronici se păstrează în biblioteci din U.R.S.S. solicitarea lui
Alexandru Lăpuşneanu, călugărul Isaia (viitorul de Rădăuţi) a
alcătuit prima colecţie de cronici moldoveneşti, tirea Slatina, în
anul 1561. Este de o mare însemnătate istori-ră. Cuprindea
Letopiseţul numit Putna I, Cronica lui Macarie mea scurtă şi
Cronica lui Eftimie. In acelaşi manuscris al co-
 LITERATURA BISERICEASCA IN MSS. (SEC. XVI) 521

lecţiei de cronici moldoveneşti au fost incluse o «istorie universală»,

formată dintr-un cronograf bizantin, cîteva anale sîrbeşti, o cronică
bulgară, singura cunoscută pînă azi ş.a. ,,
Spre deosebire de Moldova, prima cronică din Ţara Românească
a fost scrisă abia la începutul secolului al XVI-lea, dar şi aceasta de
un străin. Este vorba de lucrarea istorico-hagiografică Viaţa şi traiul
Sfinţiei Sale părintelui nostru Niion patriarhul Ţarigradului, scrisă de
Vavriil, protul Muntelui Athos, din îndemnul lui Neagoe Basarab.
Mulţi cercetători socotesc că Vavriil şi-a redactat opera în greaca
bizantină, din care s-a tradus în româneşte, slavoneşte şi neogreacă.
Alţii, consideră, cu mai mult temei după părerea noastră, că a fost
scrisă în slavoneşte. Viaţa Sfîntului Nifon nu este numai o operă
hagiografică, cu date privitoare la viaţa şi activitatea patriarhului Nifon
ci şi o cronică a anilor 1504²1520. Este adevărat că sub acest aspect,
ea se prezintă ca un panegiric al lui Neagoe Basarab şi ca un pamflet
la adresa înaintaşilor săi, îndeosebi a lui Mihnea cel Rău. Sînt cunos-
cute aici şi multe aspecte ale vieţii bisericeşti din timpul domniei lui
Neagoe Basarab : ajutoarele acordate unor mînăstiri de Ia Athos sau
din alte părţi ale Răsăritului, sfinţirea mînăstirii Argeş, cu o minunată
descriere a ei, mutarea scaunului mitropolitan de la Argeş la Tîr-
govişte etc.
±

  




    


 `  `

 Această
problemă, deşi a preocupat pe mulţi lingvişti, istorici şi teologi, rămîne
încă deschisă. S-au formulat pînă acum mai multe păreri, potrivit că-
rora primele traduceri ale cărţilor Sfintei Scripturi în româneşte s-ar
datora unor mişcări religioase reformatoare apărute în Apusul Europei;
Problema fficeputunie scrisului în limoa română a preocupat pe
mulţi lingvişti, dar şi pe unii istorici şi teologi. Primele texte româ-
neşti ne-au parvenit fără nici o indicaţie asupra timpului şi locului în
care au fost realizate sau asupra mediului cultural care le-a deter-
minat ; izvoarele documentare nu aduc nici ele lumină asupra acestei
probleme. Nu este de mirare atunci că au fost puse în circulaţie opinii
de o mare diversitate, dar nici una nu a putut da un răspuns satis-
făcător şi definitiv la întrebările: cînd, unde şi în ce împrejurări
politico-sociale sau culturale au apărut primele texte româneşti. Astfel,
unii au atribuit aceste prime traduceri fie unei influenţe catolice (Ilie
Bărbuîescu, Ion Chiţimia), părere care nu are nici un suport, fie miş-
cărilor reformatoare din Apusul Europei: husitism (Nicolae Iorga,,
Sextil Puşcariu, Ioan Bianu, Ion Aurel Candrea, Al. Procopovici), sau.
 P E R I O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V - X V II I)

anti s m, re spe ct i v lu ter an is m şi cal vi nis m ( O vi d D en su sian u, N i-

D r ă g a n u , A l e x a n d r u R o se t ti ). î n r ea l it at e , aşa c u m a m a r ăt a t î n
acţiun ile pr ozelitiste ale acest or noi con fesiu ni n-au avut su c -
s c o n t a t e p r i n t r e r o m â n i . T e o ri i l e r e s p e c t i v e s e e l i m i n ă d e l a
ri n li p sa d e d o ve z i sau p ri n i n su fi ci e nţ a p r o b el o r a d u se, i m a
«t eo rie» asu pr a a pa riţiei pri m e l or te xt e r o m â n e şti este ce a :on ă »
sau a «curentu lui n aţ ion al », a «i m p u sului- intern », susţi - Î A T D .
X en op ol , pre otu l pr o fesor\ M il an Şe sa. n r^r& m n C i o bânu , '.
P anaitescu ş.a. A ce şti cer cetători c on sideră că Pjjniele_ţradu i
nâ n eşti ale S fint ei S cri pt u ri s-a u făcu t din d o rinţ a p er m a n e nt ă a _
jr," călu gărilor şi credin cioşilor ro m âni de a cun oa şte._.gu yîn ţuj_
filiefeu "în propria lor li mbă /şi nicidecu m din înde mnul ori su b
a r eâ ~ ~ v r e u n e i p r o p a g an d e e t e r o d o x e , î n faţ a c ă r or a p r e o ţ ii şi
ioşii ro m âni au rezistat întotd eau na. In schi m b, P ân dele O ltean u,
Irt o su şi Io n V heţie ad m it şi un ele înrîu riri exter ne, n u
d e o r d i n re li g i o s, c i şi s o c i al - p o l i t i c e, r e fe r i n d u - s e l a t e n d i n ţ a
e u r o p ea n ă d e r e n u n ţ a r e l a v ec h i l e l i m b i d e c u lt u r ă, î n f o l os u l
a rii şi i m pu n e rii li m bil o r n aţi o n a l e, pr i vi n ţ a d at ă rii p r i m e l or t e x t e
r o m â n e şti ² r e li gi o a se şi p o pu -
d e ca r e n e v o m o c u p a m a i j o s, m a j o r it at ea ce r c et ă t or il o r ad el e
a p a rţi n se c o l u l ui al X V I-l e a, i ar pr ot o ti p u r il e l o r s- a u r e al i -e
si l r şit u l c el u i d e a l X V -l e a. D a r sc r i su l r o m â n e sc n - a a p ă r u t a şi
d a t ă î n t o at e se c t o a r el e vi eţ i i c u lt u r al e . C el m a i ve ch i t e xt se
c u n o scu t îl co n stit u i e sc r i soa r e a l u i N e a c şu d i n C î m p u l u n g *
a d el e H an s B e n k n e r d i n B ra şo v, în 1 5 2 1. In c on diţiil e i st ori c e
întru înce pu t s-au reda ct at în ro m â n eşte texte m ai si m ple (scri-
s e m n ă r i ) , c a r e n - a u a j u n s p î n ă l a n o i , şi a b i a m a i t î r z î u s - a i
alcătu irea u n or oper e literare ( originale sau tradu se), printr-un
u sţinut d e în % in ge re a u n or difi cu ltă ţi ine re nte d e ord in ic.
D o a r d u p ă î n m u l ţ i r e a u n o r a st f e l d e î n c e r c ă r i d e a sc r i e Ş t e , s-
a f o r m at t r e pt a t , î n cu r su l t i m p u l u i , î n a n u m i t e c o n d i ţ i i
şi c u l t u r a l e , o t r a d i ţ i e a s cr i s u l u i r o m â n e s c .

;
~ < ^ p ri ve şte l ocul în car e au apăr ut pri m el e trad u ceri r o m â n eşti, _
r
ăr n c ă el e s-a u fă cu t î n c ent ru l sa u î n su d ul T r a n sil van i ei, pe n -î n
a c e st e r e g i u n i e xi st a u o se a m ă d e m î n ă sti r i _ r o m â n e şt i ^â n 55
create c on dili £|a Y pra bi ie p entru de sfăşu r ar e a un or acti vi tăţi
e
^F eleac, R î m eţ, V e oa giuJ P rislo p, biseri cil e cnezi ale di n ju-
[uneâfo 'ara, biserica "S fîntui Nicolae din Şcheii B raşo vului, reşe-
> itr op olit an ă din A lba Tu lia şX 77 *D e~ ăîtfeir"îrP â ceste
 £ LITERATURA BISERICEASCA IN MSS. (SEC. XVI) 523 (

şi bi se r i c i a î n fl o ri t şi o art ă bi se r i ce a sc ă r o m â n e as c ă. M it r o p o l iţii
T r an sil van iei ² c u sed iul la F eleâc ^ V eo agiu , a poi la A l b a Iuli a ² Ŷ
puteau î nd ru m a această lucrare de t ăl m ă cire a cu vî ntu lui S fin tei
S cripturi în ro mâ n eşte. M ai adău gă m^ şi fapţ^L-E ? * n Transil vania şi, __
în ge n er al, în to ate t erit o riile in tr a-c ar p a tice ² B a n at, B ih or, M a r a;

->V

1(?
(%@+?(-
li m ba lit ur gică sla vo n ă nu gu te a să ai bă un car ac ter « ofi cial.» ,
c a în Ţ ar a R o m â n e ascl T şi M ol d o va. A p oi , în T ra n sil van ia n u e xi st a o
elasă ro m ân ească suprapu să (do m n , marii feu da li, clerul în alt) care să
fol osea scă " "sl a vo n a î n a ctel e d e c a n c el a fî e "sâ iflri sluj b a B i se ri cii şi
c ar e să s p r ij i n e a ct i vi t ă ţ il e cu l t u r a l e î n ac e a st ă l i m b ă, c i, d i m p o t r i v ă,
un cler ortod ox t olerat, ide ntificat întru totul cu vi aţa şi îîăz uin ţel e
c r ed i n ci oşil o r l or i o b a gi. «P op ii r u m ân eşti », d e ca r e v or b ea C or e si î n
u n el e d i n ti pă r it u r i l e sal e , n u a ve a u m î n ă st i ri m a ri î n ca r e s ă î n ve ţ e
l i m b a s l a v o n ă , c u m a v e a u c e i d i n Ţ a r a R o m â n e a s c ă şi M o l d o v a .
T o at e a c est e a n e fac să c r ed e m că a n u m i ţi t ra d u c ăt o ri r e cr u t aţi d i n
rî n d u r i l e pr e oţ i l o r şi c ă l u g ă r i l o r r o m â n i a u t r a n s p u s, p e n t r u p r o p r i i l e
l o r n e v o i, p r i m e l e c ăr ţ i b i se r i c e şt i d i n sl a v o n e şt e î n r o m â n e şt e, p r e -
c u m şi p r i m e l e «c ărţi p o p u l a r e» , ca r e a u c u n o s c ut a p oi o l ar g ă . d i fu -
z a r e î n m i j l o c u l l o r şi a l c r e d i n c i o ş i l o r ş t i u t o r i d e c a r t e . M e r i t u l
a c e st o r t r a d u c ă t o r i a n o n i m i st ă î n f a p t u l c ă e i n u a v e a u î n f a ţ ă u n
t e xt a n t e r i or , d e ci e i tr a n s pu n e a u ac u m pe n t r u pr i m a o ar ă t e xt u l S fi n -
t ei S cr i p t u r i î n li m b a r o m â n ea s c ă p e c a re o f ol o s ea u î n v o r bi r e a d e
fiecare zi.
F a pt u l c ă p r i m e l e t e xt e r o m â n e şt i t i p ă r i t e ² m ai a l e s că r ţ i a l e
S fi n t ei S cri p t uri ² a u a p ă r ut fa S i b i u "ş f 'T ă " B r a şo v, în a d ou a j u m ă -
tat e a sec ol ul u i al X V I-l e a, p e cî n cî î n Ţ a rl T T t or n ân e a sc ă şi M o l d o v a
e l e a u vă z u t l u m i n a ti p ar u l ui a bi a p e st e u n v e a c , c o n stit u i e u n ar g u J
m e n t î n p l u s c ă şi p r i m e l e t r a d u c e r i r o m â n e ş t i , î n m a n u s c r i s, s- a i i
fă cu t t ot în T r an sil va n i a.
P r i m el e m a n u sc r i s e r o m â n e şt i c u n o s c u t e . C e l e m a i v e c h i c o p i i
d u pă t r ad u c eril e r o m ân eşti ale S fi n t ei S c ri pt ur i sînt: C o d ic el e V o ro -
n eţ e a n , d e sc o pe r it î n 1 8 7 1 l a V or o n eţ d e V r. C r eţ u ( cu pr i n d e p art e a
ul ti m ă di n F a pt e l e A p ost o lil or, d e l a c ap . 1 8, E p i st ol a S fî n t ul u i Ia c o b '
şi c e l e d o u ă E p i st ol e a l e S fî n t u l u i A p . P et r u , u lt i m a i n c o m pl e t ă ) ;
P s a lt i re a S ch ei a n ă , pr o ve n it ă d i n bi bl i o t ec a l ui S t u r za S c h e i a n u , ca r e
la sfîrşit cuprind e şi cîteva « cî ntări» : a lui M oise, a S fintei F ecio are, 1
ru g ă ci u n e a A n ei, m a m a l ui S a m u il ; P sal ti rea V o ro n eţ e a n ă, d e sco pe -
ri t ă d e p r e o t u l S i m e o n F l or e a M a r i an î n 1 8 8 2 l a V or o n e ţ ² i n c o m -
pl e t ă ² şi P sa l t i r e a H u r m u z a ki , d o n a t ă A c a d e m i e i d e m a r el e p a t r i ot
 P E R I O A D A A T R E I A ( S EC O L E L E X I V ² X V I I I )

u Hurrauzaki, iniţiatorul colecţiei de documente care-i poartă^

. Toate se păstrează în Biblioteca Academiei Române. între ele
arcă Psaltirea Voroneţeană, pentru că are şi textul slavon din
a tradus, după fiecare frază slavonă urmînd traducerea româ-
Mult mai importantă este însă Psaltirea Hurmuzaki, pentru că
este o copie după un manuscris anterior, aşa cum sînt cele-
ei, ci însuşi autograful traducătorului din şlavoneşte. Trebuie
apoi că Psaltirea Hurmuzaki reprezintă o traducere deosebită
îlalte două Psaltiri, ceea ce arată că existau mai multe centre
se efectuau astfel de traduceri.
lipsa unor ştiri cu privire la data şi împrejurările în care s-au
aceste texte, lingviştii au recurs la analiza hîrtiei, a grafiei
xicului acestora. Pe baza lor, s-a ajuns la constatarea că ele
din prima jumătate a secolului al XVI-lea. Aceasta înseamnă
otipul lor era mai vechi, poate chiar din secolul al XV-lea.
grafie, ele foloseau aşa numita scriptio continua, cuvintele
spiate unele după altele, fără nici un spaţiu între ele. Referl-
fonetică, morfologie, sintaxă şi lexic, textele respective pre^
lai multe particularităţi. Din punct de vedere fonetic, consem-
tacisrnul, adică prefacerea lui n intervocalic în i, în cuvintele
jine latină (bire²bine, vire²vine, lumiră²lumină). întîlnirn
seamă de cuvinte de origine latină care nu se mai folosesc azi
căror înţeles s-a schimbat (agru = ogor, pămînt, gint = neam,
; = frică, a păsa = a merge, a deşidera = a dori ş.a.). Multe
slavoneşti au rămas în forma slavă, fie că n-au fost înţelese
ucători, fie că erau încă folosite în regiunea respectivă (aslam
ată, cadilă = tămîie, stepenă ² treaptă ş.a.). Apar şi o seamă
nte de origine maghiară (barat = prieten, a celui = a înşela,
= prispă ş.a.), ceea ce constituie o nouă dovadă că prototipurile
texte s-au tradus în Transilvania.
ii textele rotacizante sînt traduse într-o limbă greoaie, cu multe
;e străine, cu particularităţi arhaice şi dialectale, din care am
it numai cîteva, totuşi ele prezintă o importanţă deosebită, în-
tau la baza traducerilor ulterioare ale cărţilor Sfintei Scrip-
îcum şi la baza limbii noastre literare de mai tîrziu. afară de
copiile descrise mai sus, se mai cunosc cîteva, fă-: în
secolul al XVI-lea. Astfel, preotul Bratu din Braşov a co-
Io59²1560, primul manuscris slavo-român datat, care cuprin-
ele Apostolilor, aproape în întregime, şi epistolele : Iacob, I şi
' I Şi II Ioan, Iuda şi I Corinteni, unele integral, altele cu lipsuii
 L H UK A T U K A tUS fctUU iiA S UA LN M SS. (S EC X V I) 525

neînsemnate, fiecare cu o scurtă introducere. In acelaşi manuscris se

mai află fragmente din scrierile unor Sfinţi Părinţi sau scriitori bise-
riceşti, scurte frag mente din Facere şi Evangheliile de la Matei, Luca
şi Ioan, rugăciuni apocrife, psalmul necanonic 151, Omilia la Paşti,
atribuită Sfîntului Ioan Vură de Aur. Este o copie după un manuscris
slavo-român mai vechi. De remarcat că textul Apostolului tipărit de
C oresi în 1563 este diferit de al celui copiat de popa Bratu, ceea ce
arată că existau mai multe traduceri româneşti, independente. Frag-
mentele din Evanghelii confirmă de asemenea existenţa unei traduceri
anterioare a Sfintelor Evanghelii. Vo m arăta într-un alt loc aportul
preoţilor cărturari de la biserica Sfîntul Nicolae din Şcheii Braşovului
ia îndreptarea vechilor traduceri ale Sfintei Scripturi, care au fost puse
apoi în tipar de către diaconul Coresi. Desigur va fi existat şi o tra-
duc.şre a Sfintei Liturghii, de vreme ce a fost tipărită de C oresi la
Braşov, în 1570.
în a doua jumătate a secolului al XVT-lea constatăm că se copiau
manuscrise româneşti şi în Muntenia. Vră măticul Radu din Măniceşti
² lingă R oşiorii de Vede ² copia un Tetravanghel în 1574 (azi în
British Museum din Lon dra), din dispoziţia lui Petru C ercel, aflat
atunci în exil în insula Rodos. In postfaţa slavonă a acestuia, grămă
ticul Radu nota că a copiat «multe cărţi sfinte dumnezeeşti şi anume:
Tetraevanghele şi sfinte Psaltiri şi Penticostare şi Mineie şi Octoihuri
şi Trioduri şi Metafraste (Vieţile Sfinţilor) şi Pravile şi Tipicoane şi
Sfinţi Ap ostoli, căci am scris multe, mari şi mici şi am pătruns în
adîncurile Sfintelor Scripturi, cît nu se poate cugeta cu mintea ome
nească». O parte din cărţile slavone copiate de el se găsesc în bibliote
cile din Bulgaria şi Iugoslavia. Desigur, unele au fost copiate în româ
neşte. ,
La Braşov dascălul Vasile de la biserica Sfîntul Nicolae (viitor
protop op şi autor ul un ei cronici româneşti) copia în ro mâneşte, în
1616, părţi din Biblie, după un manuscris mai vechi (cu 93 p,), avînd
textul complet al Venezei şi Proverb elor, capitole din Ieşire, Isaia,
Ieremia, Zaharia. Prob abil manuscrisul său a fost mult mai complet,
dar s-a pierdut.
Avem dovezi şi despre traducerea unor lucrări teologice în româ
neşte în secolul al XVl-lea. Astfel, în 1680, preotul Urs din Cotiglet-
Bihor nota pe o Cazanie copiată de el, că a transcris-o «după Păucenia
lui Io Alexandru Vodă din Ţara Moldovei». Prof. Atanasie Popa din
Cluj a dovedit că este vorba de o C azanie român ească în man uscris
din timpul lui Alexandru Lapuşneanu. ^«i iji '.- Ubb Ŷ hq
 braşoveni /ane şi Mih ai traducea u Omiliile patriarhului
nic Ioan Calecas (1334²1347), după versiunea slavonă tipărită;
ludov, în 1569, fiind tipărite de diaconul Coresi, în 1581, sub
‡vanghelie cu învăţătură (Cazanie). Astfel, încetul cu încetul, se
i bazele literaturii teologice româneşti.
ima pravilă românească în manuscris. Către sfîrşitul secolului al
a, între oamenii de carte din Moldova se remarcă figura «ritoru-
icolasticului» Lucaci, unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi
iii noastre culturi. Originar din satul Costeşti, în stînga Prutil-'
făcut studii în Polonia. In 1581, la cererea fostului episcop de
Eustatie (c. 1575²c. 1580), retras atunci la Putna (cu numele
imnic Eremia), ritorîli Lucaci a întocmit o Pravilă, în româneş-
lavoneşte (păstrate în Ms. slav 692 din Biblioteca Academiei),
n cel e ma i v echi l ucr ăr i j uri di c e di n ţ ar a no ast ră. Î nt r egii !
:ris are 354 foi, cu text slav, slavo-român şi român. Textul
este for mat din «Pravila S finţilor Apostoli» şi a Sinoadelor
îice (f. 9²170), fragmente din Nomotanonul lui Ioan Zonarâ,
mocanon prescurtat şi altele. Un interes deoseb it prezintă foile
10, care cuprind o Pravilă românească, prelucrată după Sfîntul
ostit^rul (sau «Ajunaşul», cum îl numea\ Lucaci). avila
românească a lui Lucaci era un manual practic, trebuitor* yr In
aplicarea penitenţelor şi în raporturile lor cu credincioşii, teresant
că el a omis din textele slavone folosite tot ceea ce nii undea cu
problemele sociale ale poporului nostru, adaptîndu-le? nţele sale.
Fiind o prelucrare după texte slavone care au circu-
terit ori ul ţ ării no astr e, şi nu o tr a duce, L uca ci a izb utit sa
setul românesc într-o limbă clară, mult apropiată de cea de azi.
acestea aşază pe Lucaci p rintre fr untaşii culturii român eşti"
:olul al XVI-lea.
Transilvania, preotul Ion Românul din Slnpetru (jud. Hunedoa-
îia, în anii 1620²1621, Pravila Sfinţilor Părinţi 318 şi după m-
ra marelui Vasile (f. 128²136 din aşa numitul Codex Neagoea-
s. 3821 în Bibi. Academiei). /
irţile populare. Secole de-a rîndul poporul nostru a citit şi a gus-
numitele «cărţi populare», cu elemente legendare sau fantastice
nu meroase d evieri de la adevărata învăţătură a Bisericii. C ele
uite au ajuns la noi din lumea orientală şi bizantină, prin inter-
limbii slavone. Traducerea lor în româneşte a încep ut odată cu
e tra du ceri de cărţi biseri ceşti de car e ne-am o cupat mai sus,
 O pri m ă c at e g o r i e o f o r m e a ză a şa -n u m i t el e c ă rţi a p o c rif e, a di c ă
texte cu. c ara cter biblic, a păr ute în pri mele ve acuri cre ştine, pu se su b
nu raeie u nor persoan e din V echi ul şi N ou l Te stam e nt. P entru că ele cu -
pr i n â ea u l u cr u ri asc u n se , sec r et e sau pr o ve n e au d e l a a ut o r i n e cu n o s -
cuţi s-au nu mit apocrife (ircox pîtpst v = a ascu nd e). Intre aceste texte se
n u m ăr ă : L e ge n d a l ui A d a m şi E va sau Z a pi sul l ui A d a m , C a rt ea t aini -
c ă a l u i E n oh , T e st a m e n t u l l u i A vr aa m , V e d e ni a p r o o r o c u l u i Isa i a,
C u vînt ul pr o or o cu l ui D a nii l d e sp r e î m p ăr a tul N a bu c o d o n o so r, P r o or o -
cia S i bilei (S i vilei), L eg en d a lu i A fr o diţia n (le g at ă d e în chi n ar ea m a -
gi l or ), E v an g h el i a zi să a l u i N i c o d i m , v en it e, p r o b a bil, d e l a b o g o m i -
lii din su d ul Du nării.
O altă categorie d e lucrări o con stituie aşa -nu m ita literat ură ap o -
c a li p t i că , c u t e xt e pr i vit oa r e l a vi a ţ a d e d i n c o l o : A p o c a li ps u l S fî n t u -
lui A p ostol P a vel, A pocalipsul M aicii D o m nu lui sau C ălători a M aicii
D o m n u lui la iad, V iaţa şi m o art ea l ui A vr aa m, A pocalip sul a pocrif al
.S fîntului A p ostol Ioan , L e ge nd a D u mi nicii sau E pistolia D o mn ului no s-
tr u Ii su s H r i st os.
T e xtel e a g hi o g ra fi ce d e scri au fa pt e su p ra n at u r ale l eg at e d e vi aţ a
un or sfinţ i : L e gen d a S fintei Vi neri, L eg en d a S fîn tulu i Sisin ie, V iaţ a
S fîntu lui Al exie ş.a.
A c e st e t r e i c at e g o r i i d e t e x t e a u a vu t o l ar g ă ci r c u l a ţ i e p r i n t r e
pr e oţ ii şi c r ed i n c i o şii r o m â n i. R ă s pî n d it e pr i n c o p ii î n m an u s c ri s, a u
fost strîn se d e ti m p uri u la un l oc, în sbo rnic e sa u codic e. C el m ai vech i
este C o dex Sturd zan u s (nu mit aşa d e B . P . Haşd eu, d upă n u m ele l ui D i-
m i t ri e A . S t u r d z a, ca r e i 1 -a î m p r u m u t at pe n t r u st u d i u şi ap oi 1 -a d ă -
rui t A ca d e mi ei). C u p rin d e : P o vest ea S fint ei D u m ini ci, C u vî n tul S fîn -
t u l u i A p o s t o l P a ve l d e i e şi r e a s u fl e t e l o r , C u v î n t d e î m b l a r e p r e l a
m u n ci sau S fî nta M ăria vr ea să vaz ă cu m se m u ncesc r od ul creşti ne sc,
C u vînt p en tr u i e şi re a su fl et u l ui d i n tr u p, R u g ă ci un ea S fîn t ul u i S i si n,
C u v î n t d e s p r e vi a ţ a şi m o a r t e a l u i A vr a a m , c u m a v e n i t ar h a n g h e l u l
să ia su fletul său , S fî nta V in eri, înt re b are a cre ştin ea scă, T îlco van ia
E v a n gh e li e i d e l a gi u d e ţ, T a t ăl n ost r u c u tîl c ş. a. M a j or it at e a t e xt e l o r
di n C od ex au fost c o pi ate d e pr e ot u l G ri g o ri e d in M â h a ci ( a zi M a h ă -
ceni, j. Alba) între anii 1 58 3 ² 16 19 , restul de alte m îini.
A c e st e t e xt e p o p u l ar e se î ntîl n esc şi î n alt e c od i c e d e ac e st fel :
C o dicele T eo do rescu, C o di cele M a rţian (cu A po cali psul ap ocrif al S fîn-
tu l ui Ioa n B o g o sl o v u l ), C o d i ce l e d e l a C o h a l m ( c u V i aţ a S fî n t u l u i
A le xi e), red actate în g raiul vo r bi t în părţile d e sud ale T ran sil va niei,
M a n u sc ri s u l d e l a l eu d, c o pi at în M a r a m u r e ş î n d e ce n ii l e t r e i ² p a t r u
al e se c o l u l ui al X V I I-l e a ( c u L e g en d a D u m i n i cii , în vă ţ ăt u r a S f. Io an

Ui s4»Vi>0
 Aur la Paşti şi învăţătură despre împărtăşanie). înseamnă că
at mai multe traduceri, independente unele de altele, făcute
rsiuni slave întrucîtva deosebite. In orice caz, potrivit cercetă-
pînă acum, cele mai vechi traduceri româneşti ale cărţilor apo-
u făcut în Transilvania, reprezentînd prima fază a scrisului în
sporului, alături de traducerile de cărţi bisericeşti despre care
>it mai sus. La o scară mai redusă, traducerile româneşti ale
populare s-au răspîndit şi în Ţara Românească şi Moldova.
această literatură cu subiecte apocrife, apocaliptice şi aghio-
s-au adăugat, în secolele următoare, cîteva lucrări didactice,
un conţinut moralizator. Intre ele se numără Fiziologul, o car-
ibiecte luate din domeniul ştiinţelor naturale, în care animale,
)eşti şi reptile sînt descrise cu obiceiurile lor şi interpretate ca
ri ale unor idei morale şi religioase. Tot un conţinut iriorali-
ea şi cartea intitulată Fiore di Virtu (cunoscută la noi sub nu-
i Albinuşa sau Floarea darurilor), alcătuită în secolul al XÎV-
:alia. Probabil, în româneşte s-a tradus încă de la sfîrşitul seco-
XV-lea, în Moldova. Alte traduceri s-au făcut din slavoneşte.
L versiunile traduse din slavoneşte este cea copiată de preotul
nanul din Sînpetru Hunedoarei, în 1619²1620 (inclusă în Co-
igoeanus). Pentru prima dată s-a tipărit în 1701 de Aritim Ivi-
a Snagov, sub titlul Floarea Darurilor^duţiĂtraducerea făcută
ceste de ieromonahul român Filotei.
argă răspîndire în toate păturile sociale româneşti a avut aşa
literatura de prevestire, venită la noi din Bizanţ, prin mijloci
rilor sud-dunăreni. Este reprezentată prin mai multe texte. Ast-
danicul sau Zodiacul era o carte care prezicea viitorul după
iu luna în care s-a născut omul. Cel mai vechi text românesc
:opiat de popa Ion Românul în Codex Neagoeanus. Tot litera-
prevestire îi aparţinea Gromovnicul, o carte cu caracter astro-
are pretindea că dezvăluie soarta omenirii sau a semănăturilor
)dia în care va cădea tunetul (în slav. grom. = tunet) şi Trept-
are prezicea viitorul omului după diferitele mişcări ale trupului
ochilor, clipirea' genelor ş<a.). Această literatură a avut o ma- ;
îndire printre credincioşii noştri. Dovadă sînt numeroasele copii
texte tipărite, ‡ ‡'Ŷ
' Ŷ"'w>
sfîrşit, consemnăm cunoscutele romane joopuJare^Q^klexandria;
tarea faptelor lui Alexandru cel Mare, şi Varlaath şi Ieasaf, o
e a vieţii ascetice -=² în fond, o prelucrare în spirit creştin a
i a învăţăturii ascetice a lui Budha. Ca şi celelalte opere apar-
 AB C88%9> >+D (%&

Pagină din Tetraevanghelul slavon

al lui Macarie (1512).

VI - Istoria B.O.R.
 Iniţiale înflorate în tipăriturile Iui Macarie.

Pagină dintr-un Tetraevan-

nel slavon tipărit în Belgradul
erbiei în 1552, prezentînd
adite asemănări în tipăriturile
« Macarie. în mijlocul frontis-
iciului este redată stema Ţării
romaneşti.
Pagină din Tetraevanghelul slavon al lui Filip Moldoveanul (Sibiu, 1546).
 mm
E < >9
.?& B6FBÅ G!
BB B6
B

z

«H<> 
- !I« BG! 6J  F 
B >
<  « KÅB L36 B FF .  HB <6
B<
I.6Å«B6 F>
Å 
I/F <B>
ԏ 9<3> CÅ
& 1 &*K  F >!Å . B

Pagină din Octoihul slavon al lui Coresi (Braşov, 1575).

 

€ " Y /



O ÷ )
Pagina finală din Psaltirea românească a lui Coresi (Braşov, 1570).
 ?-

s!B

? ?(
! 


%

1«9

‡ ¼*!HH«fB4

 FV!M NN?

N
M 

Pagină din Evanghelia cu învăţătură a lui Coresi (Braşov, 1581).



ß

«
>

HPI

9

€Y


/(6I6=OH/
F6 11M

IDH

lË

Pagină din Palia de la Orăştie (1582).


ica Sf. Nicolae din Şcheii Braşovului, în jurul căreia şi-a desfăşurat activitatea diaco-
Ŷ rotrivit tradiţiei, construcţia bisericii actuale a început în ultimele decenii ale secolu-
ea, cu ajutorul lui Vlad Vodă Călugărul al Ţării Româneşti, pe locul uneia mai vechi,
A fost restaurată ulterior cu ajutoare de la Petru Cercel al Ţării Româneşti (1583), de
odă al Moldovei (1595-1597), apoi în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, cînd


ru
it două paraclise laterale. Refaceri în 1941-1946 si în anii din urmă.
 Biserica Sf. Vheorghe din Suceava, ctitoria domnitorilor Bogdan cel Orb şi
Ştefăniţă (1514-1522), de proporţii monumentale, în plan triconc, cu turlă pe naos, cu
cinci încăperi (inclusiv gropniţa şi pridvorul închis). Păstrează remarcabile picturi
murale originale în interior şi exterior.

Biserica mănăstirii Probota, ctitoria şi necropola lui Petru Rareş (1530),

în plan triconc, cu turlă pe naos. A fost împodobită cu picturi în interior şi
exterior (1532), din care se păstrează numai fragmente.
 oisenca mănăstirii Vovora -
j. Vîlcea, ridicată de Radu cel
Mare, pe locul uneia mai vechi
(1495-1498). A fost Äînnoită" de
Matei Basarab, apoi Äprefăcută
din temelie" în 1710-1711, prin
grija lui Constantin Brîncoveanu
şi a egumenului Paisie, cînd a fost
împodobită cu picturi în interior.
Este în plan triconc, cu turlă pe
naos şi un pridvor cu coloane de
piatră. Restaurată în 1957-1959.

‡nashrii Dealu, lîngă Tîr-

fe domnitorul Radu cel
l
J> Pe locul unei aşezări
>ma jumătate a secolului
' Plan triconc, cu turlă pe
două turle pe partea de
Ŷulu'uUn frUrnos decor
O 

  
 înguste
-°arbe,
ult
şi îmte^
«ioare, ultima
cînd
i s-a redat
în b
»erica
u ihai Viteazul si
f «l Mare şi ale alto
>maneşti.
 Biserica mănăstirii Snagov - Ilfov, ridicată de Neagoe Basarab (1512 - 1521), pe
locul alteia mai vechi, de la sfîrşitul sec. XIV sau începutul sec. XV. Naosul are planul Äîn cruce
greacă înscrisă", cu două abside laterale. Proscomidierul şi diaconiconul sînt foarte dezvoltate,
avînd fiecare cîte o turlă. Alte două turle, mai mari, se înalţă pe naos şi pronaos. împodobită cu
picturi în 1563. A fost refăcută de Constantin Brîncoveanu, apoi în 1815, 1904 şi 1936.
 Biserica mănăstirii Argeş, ctitoria lui Neagoe
Basarab (1512-1517)', ridicată pe locul unei biserici
mai vechi din timpul lui Vlad Dracul, sfinţită la 15
august 1517 de patriarhul ecumenic Teolipt. Este
construită din marmură, piatră şi mozaic, împodobită
cu fresce de renumitul zugrav Dobromir (c. 1517 -
1526), din care se mai păstrează o parte în Muzeul
Naţional de Artă. Are un plan triconc, cu patru turle,
o bogată decoraţie exterioară, în piatră sculptată, cu
motive geometrice şi vegetale stilizate, de factură
orientală. în faţă e un mic aghiazmatar. Intre anii
1875-1886 a fost restaurată sub îndrumarea arhitec-
tului Andre Lecomte du Nouy, care a ridicat şi actua-
lele clădiri din incintă.

Bolniţa mănăstirii Cozia din 1542, o realizare

arhitectonică excepţională, în plan triconc, cu o turlă
pe naos. Exteriorul prezintă un reuşit decor bicrom,
din cărămidă care alternează cu suprafeţe tencuite,
ce imită piatra făţuită, cu firide lungi şi înguste. în
interior se găsesc valoroase fresce lucrate de zugravii
David şi Raduslav, în 1543.
 ƒ

ß

i
Neagoe Basarab, doamna Despina şi copiii lor, frescă originală în biserica mănăstirii
Argeş. Azi în Muzeul Naţional de Artă.
ica fostei mănăstiri Humor, ctitoria logofătului Toader Bubuiog şi a
Anastasia (1530), cu plan triconc, fără turle, împodobită cu picturi în
cy-'erior de ÄToma pictor din Suceava", în 1535. š P 

ica schitului Ostrov din Călimănesti - j. Vîlcea, întemeiat în secolul

ît de Neagoe Basarab, în plan triconc, cu turlă pe naos şi un pridvor de
atura vestică.
 Mănăstirea Moldoviţa, vedere generală, ctitorită de Petru Rareş, în 1532, pe locul
uneia mai vechi, de la începutul secolului XV. A fost zugrăvită în interior şi exterior în
1537 şi înconjurată cu ziduri şi turnuri de apărare. Restaurată între anii 1954-1959.

Chilia lui Daniil Sihastrul, în satul Putna - j. Suceava.

exterioară de la Voroneţ, pe latura de sud (1547). în primul registru se observă chi-
‡litului Vrigorie Roşea şi al lui Daniil Sihastrul, iar în continuare scene din martiriul
 Catedrala episcopală din Roman, începută de Petru Rareş şi terminată de fiul său
Iliaş (1542-1550), pe locul uneia mai vechi, se pare din timpul lui Roman Vodă. Alături
se vede turnul de intrare în incinta episcopiei, din a doua jumătate a secolului al XlX-lea.

Biserica mănăstirii Slatina, ctitoria lui Alexandru Vodă Lăpuşneanu (1554-1558),

de mari proporţii, sfinţită la 14 octombrie 1558 de mitropolitul Vrigorie II.
Biserica din Feleac, lingă Cluj (începutul sec. XVI), cu plan de biserică-sală, Biserica din Vad - j. Cluj, ctitoria lui Ştefan cel Mare, avînd planul biserici-
iluenţe gotice. A servit aproximativ o jumătate de veac drept catedrală mitro- lor moldoveneşti din epoca sa. Turla - specifică bisericilor din Transilvania - a
uiă. fost adăugată ulterior. Restaurată recent.

 Biserica domnească din Tîrgovişce, fost paraclis al curţii domneşti, ctitoria domnitorului
Petru Cercel (1585). Are un plan în cruce greacă înscrisă, cu trei turle, cu un larg pridvor deschis
pe latura de vest. A fost împodobită cu picturi de zugravul Constantinos.

Biserica mănăstirii Prislop - j. Hunedoara, ridicată de domniţa Zamfira, fiica lui Moise
Vodă al Ţării Româneşti, în 1564, pe locul uneia mai vechi, din secolul XIV. Este construită din
piatră brută, cu un plan triconc, cu turlă pe naos, prezentînd asemănări cu bisericile din Ţara
Românească.

Mănăstirea Suceviţa, vedere generală, una din capodoperele artei medievale româneşti. A
fost ctitorită de mitropolitul Vheorghe Movilă, cu ajutorul fraţilor săi, vornicul Ieremia şi pahar-
nicul Simion, viitori domni, în ultimele două decenii ale secolului XVI. împodobită cu picturi
interioare şi exterioare de fraţii Ioan şi Sofronie, probabil în 1595-1596 şi înconjurată de ziduri
şi turnuri de apărare. Restaurată între anii 1958-1969.
 mănăstirii Bucovăţ-Craiova, refăcută în 1571²1572 de marele ban Ştefan
'îrvu logofătul. Este în plan triconc, cu turlă pe naos, exteriorul avînd un
r bicrom, format din cărămida şi tencuială, cu arcaturi oarbe dispuse în două

irea Constamonit din Muntele Athos, ajutată de Ştefan cel Mare, Neagoe
etru Rareş.

irea Cutlumuş din Muntele Athos, socotită Ämarea lavră a Ţării Româneşti",
cută de Vlaicu Vodă şi ajutată de Radu cel Mare, Neagoe Basarab, Vlad
fi domni munteni.

a Zografu din Muntele Athos, refăcută de Ştefan cel Mare şi ajutată de
ni moldoveni şi munteni.

:a Pantocrator din Muntele Athos, ajutată de Vlad Ţepeş, Vlad Călugărul

Brmeoveanu.

cc
 LITERATURA BISERICEASCA MSS. (SEC. XVI) 529

ţinatoare literaturii populare, aceste două romane s-au răspîndit la noi

întîi în slavoneşte (au fost mult folosite în Învăţăturile lui Neagoe
Basarab). O copie slavonă după Alexandria s-a făcut în 1562 la mînăs-
tirea Neamţ, la cererea mitropolitului Vrigorie II. Cea mai veche tra-
ducere românească se păstrează în acelaşi Codex Neagoeanus, copiat
de preotul Ioan din Sînpetru.
Cel mai vechi manuscris slavon al romanului Varlaam şi Ioasaf,
datînd din secolul al XlV-lea, a fost găsit la mînăstirea Neamţ. Prima
traducere românească cunoscută s-a făcut în 1649, de către învăţatul
boier muntean Udrişte Năsturel. Probabil va fi existat o traducere mai
veche, fiind apoi răspîndită în numeroase copii-manuscris.
Această literatură «populară» (cărţi apocrife, legende apocaliptice,
legende aghiografice, cărţi didactice, cărţi de prevestire şi romane
populare) arată preocupările de carte ale preoţilor şi credincioşilor
noştri din veacurile trecute. Din diferitele însemnări găsite pe nume-
roasele manuscrise păstrate, reiese că ele erau citite sau copiate de
preoţi de mir, de călugări şi de credincioşi din toate părţile pămîntului
i românesc. Merită să fie reţinut şi faptul că numărul textelor româneşti
cunoscute în secolul al XVI-lea se ridică la aproximativ 60 (manuscrise
şi tipărituri aparţinătoare genurilor consemnate mai sus). Ele provin
din toate zonele ţării, dar mai ales din părţile sudice ale Transilvaniei.
Nu încape îndoială că cifra menţionată reprezintă doar o parte din ceea ce
s-a realizat de-a lungul unui secol într-un număr însemnat de centre
culturale. împrejurări nedorite au dus la pierderea atîtor alte
mărturii de limbă şi de cultură românească.
C o n c l u z i i : In tot cursul secolului al XVI-lea, In cele trei
ţări romaneşti au existat permanente preocupări cărturăreşti, fie
teologice, fie istorice-literare. Preoţi şi călugări caligrafi au conti-
nuat munca de copiere de manuscrise slavone .- cărţi de cult, pra-
vile, opere patristice şi post-patristice. Se înregistrează o serie de
lucrări originale în slavonă : Letopiseţul de la Putna, Cronicile lui
Macarie, Eftimie şi Azarie şi ² probabil ² Viaţa Sfîntului Nifon,
la care se adaugă opera de căpătîi ia literaturii române vechi, învă-
ţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie.
Tot în acest secol, avem primele dovezi sigure despre traduce-
rea unor cărţi ale Sfintei Scripturi în limba română (Psaltirea, Evan-
gheliile, Faptele Apostolilor, părţi din epistolele pauline şi soborni-
ceşti), realizate din dorinţa preoţilor şi a credincioşilor români de a
citi sau a asculta cuvîntul lui Dumnezeu în propria lor limbă. în a

"² 

 

 ±÷OaOO` O`÷Y@÷@÷‘

ia jumătate a secolului, se pot semnala primele traduceri româ-

ti de cuvântări bisericeşti (patristice şi post-patristice) şi primele
vile. într-o perioadă pe care nu o putem determina cu certitudi-
au început să se traducă în româneşte numeroase cărţi de «Hte-
iră populară», care au cunoscut apoi o largă răspîndire între
oţii şi credincioşii români.

BIBLIO VR AFI E

a n u s c r i s e l e s l a v e d i n sec. XVI. P. P. PANAITESCU, Manuscrise

lin Biblioteca Academiei R.S.R., voi. I, Bucureşti, 1959, XX + 406 p.; PAULIN
CU, Manuscrise slavone din mînăstirea Putna, în B.O.R., an. LXXX, 1962, nr.
105²145 şi 1962, nr. 7²8, p. 688²711 ; I. IUFU, Minăstirea. Moldoviţa, cen-
Itural important in perioada culturii române în limba slavonă (sec. XV²
în M.M.S., an. XXXIX, 1963, nr. 7²8, p. 428²455 ; EMILE TURDEANU, L'ac-
itt eraire en Moldavie de 1504 ă 2552, în Revue d es etudes roumaines, IX²X,
i. 97²142 (şi în voi. Etudes de litterature roumaine et d'ecrits slaves et grecs
mcipautes roumaines, Ibidem, 1985, p. 161²208); CHIRIL PISTRUI, Manuscrise
In Biblioteca Mitropoliei Ortodoxe Române din Sibiu, în M.A., an. XV, 1970, -
12, p. 827²838 j CHIRIL PISTRUI, Manuscrise slave în Transilvania, în B.O.R.,
:il, 1974, nr. 3²4, p. 425-^35; CHIRIL PISTRUI, 101 manuscrise slave din
vania, în B.O.R., an. XCVI, 1978, nr. 1²2, p. 127²148; nr. 3²4, p. 303²310
5²6, p. 608²624; DAMASCHIN MIOC, Manuscrise slavo-romăne In
biblioteci , în S M.I.M., VII, 1974, p. 277²291 ; ELENA LINŢA, LUCIA
DJAMO-DIACO-şi OLVA STOICOVICI, Catalogul manuscriselor slavo-
române din Bucureşti, şti. 1981, 325 p.
n v ă ţ ă t u r i l e 1u/ N e a g o e B a s a r a b ; E d i ţ i i . VASILE VRECU, In-'ile lui
Neagoe Basţirab domnul Ţării Româneşti (1512²1521). Versiunea gre-, editată şi
însoţită de a introducere şi traducere în româneşte, Bucureşti, Versiunea slavă
la P. P. PANAITESCU, Cronicile slavo-romăne..., p. 215² nvăţăturile lui
Neagoe Basarab către iiul său Theodosie. Text ales şi stabilit rica Moisil şi
Dan Zamfires cu. Cu o nouă traducere a orginalului slavon de milă. Studiu
introductiv şi not e de Dan Zamfirescu şi V. Mihăilă, Bucureşti, 26 p. (cu
bogată bibliografie).
t u d i i. I. C. CHIŢIMIA, Consideraţii despre «Învăţăturile lui Neagoe Ba-în
«Romanoslavica», VIII, 1963, p. 309²339; DAN ZAMFIRESCU, tnvăţătu-i Neagoe
Basarab. Problema autenticităţii, în voi. Studii şi articole de litera->mână veche,
Bucureşti, 1967, p. 69²183; NICOLAE STOICESCU, La politique Jgoe Basarab et ses
Preceptes pour son tils Teodosie, în R.R.H. IX, 1970, nr. 1, -42; p. p.
PANAITESCU, Contribuţii la istoria culturii româneşti, Bucureşt i, ). 154²
273 (patru studii; se pr onunţă împot riva paternităţii); DAN ZAMFI-, Neagoe
Basarab şi învăţăturile către iiul său Theodosie. Probleme contro-', Bucureşti, 1973,
451 p.; ANTONIE PLĂMĂDEALĂ, Neagoe Basarab domn urii româneşti, în voi.
Dascăli de cuget şi simţire românească, Bucureşti, 1981, -62; Să se vadă şi voi.
omagial: Neagoe Basarab 1512²1521. La 460 de ani urcarea sa. pe tronul
Ţării Româneşti (publicat de Societatea culturală «Nea-isarab» din Curtea de
Argeş), Bucureşti, 1972, 453 p.
r omci le m o l d o v e n e ş t i . IO AN BOVD AN, Ve ch i le cr o ni ci mo ld ove -
ana la Ure che, cu stud iu, trad ucere şi note, Bu cur eşti, 1891 ; I. BO VDAN,
' inedite atingătoare de istoria românilor. Adunate şi publicate cu traduceri
otaţiuni de... Bucureşti, 1895;. I BOVDAN, Let opiseţul lui Azarie, în «An.
Rom. », Mem. Sect. Ist. s. II, t. XXXI, Bucureşti, 1909 (şi extras); P. P. PANAI-
 @÷OO `÷Y÷O`YO```÷Y‘ "¢

TESCU, Cronicile slavo-române din sec. XV²XVI, publicate de Ion Bogdan. Ediţia
revăzută şi completată de P. P. PANAITESCU, Bucureşti, 1959, XVI + 332 p. Să se
vadă şi V. MIHĂILĂ şi DAN ZAMFIRESCU, Literaura română veche (1402²1647),
voi. I. Bucureşti, 1969, 309 p. (cu reproducerea integrală a Letopiseţului de cînd s-a
început Ţara Moldovei şi a cronicilor lui Macarie, Eftimie şi Azarie).
S t u d i i . P. P. PANAITESCU, Les chroniques slaves de Moldav ie du XV-e
siecle, în <!Romanoslavica», I, 1958, p. 146²168 (şi în voi. Contribuţii la istoria cul-
turii româneşti, Bucureşti, 1971, p. 125²153); P. P. PANAITESCU, Începuturile isto-
riograliei în Ţara Românească, în S.M.I.M., V, 1962, p. 195²256 (şi în voi. Contribuţii
la istoria culturii româneşti... p. 390²476); E. TURDEANU, L'activite litteraire en
Moldavie de 1504 ă 1552, în «Revue des etudes roumaines», Paris, IX²X, 1965, p.
97²142; V. MIHĂILA, Istoriograiia românească veche (sec. al XV-lea) ² în raport
cu istoriograiia bizantină şi slavă, în «Romanoslavica» XV, 1967, p. 157²202 şi în
voi. Contribuţii la istoria culturii şi literaturii române vechi, Bucureşti, 1972, p 104 ²163.
V i a ţ a S f î n t u l u i Nifon. TIT SIMEDREA, Viata şi traiul Siîntului Niion
patriarhul Constantinopolului. Introducere şi text, Bucureşt i, 1937, XIV + 58 p. -f
6 pi. (extras din B.O.R., an. LV, 1937, nr. 5²6, p. 257²299; această ediţie a fost re-
produsă şi de V. MIHĂILA şi DAN ZAMFIRESCU, Literatura română veche, I,
Bucureşti, 1969, p. 60²112); VASILE VRECU, Viata Siîntului Niion. O redacfiune
grecească inedită, Bucureşti, 1944, 195 p. + 5 pi.; PETRE Ş. NĂSTUREL, Recherches
sur les redactions greco-roumaines de la Vie de Saint Niphon II patriarche de Con-
stantinople, în R. E.S.E.E., V, 1967, nr. 1 ²2, p. 41²75.
î nce put uril e scr'i s'u l u i r o mâ nă . IOAN B IAN U, Despre
în l i m b a
introducerea limbii româneşti în Biserica românilor, în «An. Acad. Rom.». Discursuri
de recepţie XXIV, Bucureşti, 1904; MILAN ŞESAN, Originea şi timpul primelor
traduceri româneşti ale Sfintei Scripturi, Cernăuţi, 1939, 155 p. (extras din «Candela»,
an. L, 1939); ŞTEFAN CIOBANU, începuturile scrisului în limba românească, în «An.
Acad. Rom.», Mem. Sect. Lit. s. III, t. X, 1941 i MILAN ŞESAN, Introducerea limbii
române în biserică, în M.A., an. II, 1957, nr. 11²12, p. 818²833; P. P.
PANAITESCU, Începuturile scrisului în limba română, în S. M. I.M., IV, 1960, p.
117²189; P. P. PANAITESCU, Începuturile scrisului în limba română. Noi contribuţii,
în S.C.B., V, 1960, p. 107²134; P. P. PANAITESCU, Începuturile şi biruinţa scrisului
în limba română, Bucureşti, 1965, 230 p.; ION VHEŢIE, Începuturile scrisului în
limba română. Contribuţii filologice şi lingvistice, Bucureşti, 1974, 210 p.; MILAN
ŞESAN, Despre limba liturgică la români, în M.A., an. XX, 1975, nr. 1 ²2, p. 7²
28; ION VHEŢIE şi ALEXANDRU MAREŞ, Originile scrisului în limba români,
Bucureşti, 1985, 464 p.
P r i m e l e t e x t e r o m â n e ş t i . IOAN AL LUI V. SBIERA, Codicele Vo-
rone(ean, cu un vocabular şi studiu asupra Iui d e... , Cernăuţ i, 1885, VI + 354 p.;
şi recenzia lui I. Bogdan în Convorbiri Literare, nr. XX, 1886, p. 78²88; MARIANA
COSTINESCU, Codicele Voronefean. Ediţie critică, studiu fillologic şi studiu lingvis-
tic de..., Bucureştii 1981, 488 p. + 86 facs.
P s a l t i r e a V o r o n e ţ e a n ă a fost publicată, cu caractere cirilice, de C.
VIUVLEA, în Revista pentru istorie, arheologie şi filologie, XI, 1910, p. 444²467 şi
t. XII, 1911, p. 194²209 şi 475²487; V. VĂLUŞCA, Slavisch rumănischea Psalterbruch-
stiick, Halle, 1913, (textul slav şi românesc).
A se vedea şi voi. Documente şi însemnări româneşti din secolul al XVl -lea.
Text stabilit şi indice de Vh. Chivu ş.a. Introducere de Al. Mareş, Bucureşti, 1979 j I.
BIANU, Psaltirea Scheiană (1482), Ms. 449 B.A.R. publicat de... tomul I, Textul în
facsimile şi transcriere cu variante din Coresi (1577), Bucureşti, 1889; I. A. CAN-
DREA, Psaltirea Scheiană comparată cu celelalte Psaltiri din secolul XVI şi XVII,
traduse din slavoneşte, 2 voi. Bucureşti, 1916, CCXXXVIII + XI p. (I, studiu şi 550
P1- î II. text şi glosar.).
 P E R I O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V - X V II I)

MIHÂILĂ, Observaţii asupra manuscrisului slavo-romăn al popii Braţul 1560), în

S.L.L.F., voi. II, Bucureşti, 1972, p. 301²345; V. MIHÂILÂ, Primul ris românesc
precoresian datat: Codicele popii Braţul din Braşov (1559² i sursele
sale, în voi. Studii de lingvistică şi filologie, Timişoara, 1981, p. ; IULIU
IŞA şi VASILE OLTEAN, Descoperirea unui manuscris românesc al ie la
sfîrşitul secolului al XVI-lea şi începutul celui de al XVII-lea la Şcheii dui , î n
M . A., a n. XX, 19 75, nr. 6 ²8, p. 5 37 ²5 44.
[INĂ, O Pravilă
t o r u l L u c a c i şi P r a v i l a sa. NIC OLAE N. SM OCHINĂ şi N.
românească din veacul al XVI-lea : «Pravila Sfinţilor Părinţi ivăţătura lui Vasile
cel Mare», întocmită de ritorul şi scolasticul Lucaci în L B.O.R., an. LXXXIII, 1965,
nr. 11²12, p. 1043²1062; I. RIZESCU, Raportul versiunea slavă şi cea românească a
'Pravilei ritorului Lucaci» (1581), în . XVII, 1968, nr. 5, p. 439²448 j I.
RIZESCU, Pravila ritorului Lucaci, 1581. abilit, introducere şi indice de...,
Bucureşti, 1971, 246 p., text + 144 p. loto-
se vedea şi P. P. PANAITESU, începuturile dreptului scris în limba română, dii»,
revistă de istorie, an. VII, 1954, nr. 4, p. 215²228; IOAN N. FLOCA, e
dreptului scris in Biserica Ortodoxă Română, Sibiu, 1969, XVI + 218
din M.A., an. XIV, 1969, nr. 1²3, X + 188 p.).
ă r ţ i l e p o p u l a r e (lucrări de sinteză şi texte). B. P. HASDEU, Cuvente rîni.
Cărţile poporane ale românilor în sec. al XVI-lea în legătură cu liiera-porană
cea nescrisă. Studiu de filologie comparativă, voi. II, Bucureşti, 1879, |- 766
p. (operă reeditată în 1979); MOISE VASTER, Chrestomaţie română, ipărite
şi manuscrise (sec. XVI²XIX) dialectale şi populare cu o introducere, că şi
un glosar româno-francez, 2 voi., Leipzig²Bucureşti, 1891 ; N. DRÂ-
Două manuscripte vechi: Codicele Teodorescu şi Codicele Marţian, Bucu-
914; NICOLAE CARTOJAN, Alexandria în literatura românească. Noi con-
Studiiu şi text, Bucureşti, 1922 (se publică şi textul din Codicele Neagoeanus);
ŞINA SIMIONESCU, Monumente literare vechi. Codicele de la Cohalm, Iaşi,
*J. CARTOJAN, Cărţile populare in literatura românească, 2 voi. Bucureşti,
8 v reeditarea : Bucureşti, 1974, XXX + 338 p. (I) + 568 p. (II); ION C. CHI-
şi uAN SIMONESCU, Cărţile populare în literatura românească. Ediţie îngri-
studiu introductiv de..., 2 voi. Bucureşti, 1963, XL + 454 p. (I) + 414 p. (II);
^. TEODORESCU şi ION VHEŢIE, Manuscrisul de la Ieud. Text stabilit, stu-
logic, studiu de limbă şi indice, Bucureşti, 1977, 160 p.; ION VHEŢIE şi ALE-
1U MAREŞ, Originile scrisului în limba română, Bucureşti, 1985, p. 365²402.
 
ACTIVITATEA TIPOVRAFICĂ
ÎN ŢARA ROMÂNEASCĂ ÎN SECOLUL AL XVI-LEA.
IEROMONAHUL MACARIE, DIMTIRIE LIUBAVICI
ŞI IEROMONAHUL LAVRENTIE

' n moment deosebit de însemnat în viaţa bisericească a ţărilor

române îl constituie introducerea tiparului în primul deceniu al seco-
lului al XVI-lea, cea mai revoluţionară creaţie tehnică de la începutul
evului modern. A apărut în cultura românească la aproximativ 60 de
ani de la invenţia tiparului de către Johannes Vutenberg, la aproxi-
mativ două decenii de la tipărirea primelor cărţi în limba slavonă, şi
la numai 8 ani după- perioada incunabulelor (care durează pîna în
1500 inclusiv.
Datorită necunoaşterii alfabetului slav în Apusul Europei, unde
începuse să se răspîndească tehnica tiparului, imprimarea de cărţi
slave s-a produs ceva mai tîrziu. Cea dintîi carte tipărită cu alfabet
slav este un Missale Romanum (Liturghier), cu caractere glagolitice
amestecate cu chirilice, pentru croaţii catolici (1483). Locul tipăririi se
presupune că a fost Veneţia, unul din cele mai însemnate centre tipo-
grafice ale vremii.
Peste zece ani, deci în 1493, s-a tipărit la Veneţia a doua carte QU
caractere glagolitice, tot pentru croaţii catolici, cunoscută sub numele
de Breviarum Illyricum sau Breviarum Croaticum, în tipografia lui An-
dreas Toressani (Andrea Torresano), colaboratorul şi socrul celebrului
tipograf veneţian Aldo Manuzio zis «cel Bătrîn» ² sau Aldus Manu-
tius Ŷ² (1449²1515). Aceştia au pus în funcţiune cea mai renumită ti-
parniţă din cîte s-au cunoscut pînă atunci (un exemplar din acest Bre-
viar se păstrează în Biblioteca Muzeului Brukenthal din Sibiu).
în 1494 apare primul centru croat al tiparului glagolitic, la Senj
prin tiparniţa lui Silvestr Bedricici, în care s-au imprimat şapte cărţi.
 ±÷OaOO÷O`÷Y@÷@÷‘

îltimul deceniu al secolului al XV-lea au luat fiinţă primele

ile tiparului chirilic în Europa. Astfel, în 1491 au fost tipărite
)via, capitala de atunci a Poloniei ² în atelierul tipografic al
ilui Schweipol Fiol, originar din Franconia ² primele două
irgice slave ortodoxe : Octoihul şi Ceaslovul. In jurul aceluiaşi
>ărit un Triod şi un Penticostal (un exemplar se păstrează în
;a bisericii Sf. Nicolae din Şcheii Braşovului. Rodnica activi-
lui 8. Fiol a fost întreruptă în anul 1492, fiind învinuit de
husită de către inchiziţie şi autorităţile catolice din Polonia,
oua tipografie slavă ortodoxă, a funcţionat într-o mînăstire din
capitala statului Zeta (Muntenegru), între anii 1493²1495.
pografie se afla sub patronajul principelui Vheorghe Cerno-
492²1496) al Zetei, numită de pe atunci şi Cerna Vora, adică
sgru. Se crede că utilajul tiparniţei din Cetinie a fost lucrat
rafia lui Andreas Toressani, care imprimase şi Breviarul croat
3 glagolitice din 1493. Legăturile tipografiei din Cetinie cu cea
teţia se explică nu numai prin apropierea geografică a Munte- -,
i de Republica Veneţiană, ci şi prin legăturile politice dintre ,
ia ţări. Astfel, Vheorghe Cernoievici era căsătorit cu o nobilă
ia, Elisabeta Erizzo, iar tatăl său Ioan trăise mult timp ca a
Veneţia, pînă la redobîndirea domniei. Apoi, însăşi politica
muntenegrean se baza pe sprijinul Veneţiei, îducătorul
tiparniţei din Cetinie era un ieromonah Macarie, rare se
presupune că a învăţat acest meşteşug tot în tipografia îssani.
Probabil a fost trimis acolo de mitropolitul Vavila al egrului
şi de Vheorghe Cernoievici anume pentru pregătirea ii
tipografic cu slove chirilice. De altfel, atelierele tipografice ;
îeţia făceau comerţ nu numai cu cărţi, ci şi cu litere şi prese
Ŷ. In tipografia lui Vheorghe Cernoievici din Cetinie au apărut'
:ărţi în slavona bisericească de redacţie sîrbă, necesare cultu- i
dox : Octoihul, partea întîi, cu primele patru glasuri (1493),
ii, partea a doua (1494), Psaltirea (1495), Molitvelnicul (circa
e pare şi un Triod înflorat. Tipăriturile de la Cetinie se ţemar-
ţinuta lor grafică : caractere de tirWncial, simple şi clare, text
it în negru şi roşu, numeroase iniţiale ornate în stilul veneţian
Sterii, frontispicii alcătuite din motive florale sau împletituri de
i muguraşi, gravuri, uneori pe pagini întregi, iivitatea politică şi
culturală a lui Vheorghe Cernoievici a fost tă durată, căci în
1496 ţara sa a fost ocupată de turci. Tot atunci at şi activitatea
tipografiei din Cetinie.
 OYO÷O±VO&YOOOO÷O`YO`÷Y‘ "

Ieromonahul Macairle. La 12 ani după căderea Zetei (Muntenegru-

lui) sub turci, au început să apară cărţi în limba slavonă, sub patronajul
domnilor Ţării Româneşti. Deci, este vorba de a treia oficină chirilică
europeană, care se va situa înaintea celor din Praga (1517), Veneţia
(1519), Vorajde în Herţegovina (1519), Viena (1525) şi a altor tipar-: niţe
sud-slave panruseşti. Ca meşter tipograf al primelor trei cărţi apărute la
noi în limba slavonă (Liturghier 1508, Octoih 1510 şi Tetia-evanghel 1512)
era indicat «ieromonahul Macarie». S-au purtat pînă acum multe discuţii
dacă acest meşter tipograf este «ieromanahul Macarie din Cerna Vora»,
sau sînt două persoane diferite. Majoritatea cercetătorilor admit că este un
singur meşter tipograf, cu numele Macarie, originar din Muntenegru,
care, după ce ,şi-a încetat activitatea-în Cetinie, a reluat-o în Ţara
Românească. /*"> *< /../; J;.-'Ŷ/ n-,,j
Se pot invoca mai multe argumente în sprijinul identificării lor : J acelaşi
nume, aceeaşi treaptă în ierarhia bisericească, aceeaşi postfaţă (epilog) în
Octoihul din Cetinie din 1494 şi în Ocţoihul _Şi TetiaevaB-ghelul tipărite în
Ţara Românească în 1510²1512^ pomenirea ² la rînduiala
proscomidieî în LiturgRierul din 1508 ² a sfinţilor naţionali sîrbi (Sava,
primul arhiepiscop~âT"S6rDÎerŢI2i9^²1235) şi a tatălui său Simion, fostul
«jupan» Ştefan Nemania (1171²1196), apoi călugărit), ceea ce ne arată
că tipograful Macarie venise dintr-un mediu sîrbesc. La acestea se
adaugă şi legăturile existente Intre familia Cernoie-
_vici şi Ţara Românească: între anii 1505²1508 â păstorit în scaunul
mitropolitan al Ungrovlahiei Maxim Brancovici,^ ca mirean Vheorghe,
fiul ultimului despot sîrb independent Ştefan Brancovici. AcjKi_Me.xim
jîra văr (după unii nepot de soră) cu^ Vheorghe Cernoievici, principele
Muntenegrului, care sprijinise activitatea tipografică în Cetinie. N-ar
ji exclus ca însuşi Maxim Brancovici să fi recomandat domnitorului
Radu cel Mare pe ieromonahul tipograf Macarie. La acestea, se mai \
a3auga şi considerentul că numai un tipograf care învăţase acest meş- j
teşug într-un mare centru tipografic european putea să-l aducă -şi pe
pămînt românesc.
înfiinţarea tipografiei în Ţara Românească ² a treia în care s-au
imprimat cărţi slave ortodoxe ² nu era întîmplătoare. Radu cel Mare,
cunoscut prin acţiunile sale de reorganizare bisericească şi prin cti
toriile sale, avea nevoie de o tipografie de cărţi în limba slavă pentru -1
bisericile din ţara sa, dar şi pentru celelalte Biserici Ortodoxe care fo-
loseau limba slavonă în cult (Moldova, Transilvania, ţările slave si" ' £
:1
dunărene căzute sub turci). De altfel, aici era şi un mediu prielnic
v :il
tru desfăşurarea unei activităţi tipografice, datorită faptului c
 P E R I O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V - X V II I)

erau singurele în sud-estul Europei peste care nu se întinsese

îa turcească.
i cercetători afirmă că Macarie ar fi venit cu «buchile» sale
itinie în Ţara Românească, alţii susţin că Radu cel Mare a cum-
instalaţie tipografică nouă, chiar de la Veneţia, prin mijlocirea
arie, cunoscut în oraşul dogilor. Ambele păreri sînt greu de
, mai ales dacă ne gîndim la distanţele geografice dintre cele
ntre tipografice şi Ţara Românească. De aceea, socotim că în-
:arie, ajutat de unii călugări români, a tăiat şi a lucrat literele
! în Ţara Românească. Cînd facem această afirmaţie avem în
:
aptul că literele celor trei tipărituri din Ţara Românească nu
/esc cu cele din Cetinie. Apoi, peste o jumătate de veac, iero-
Mardarie din mînăstirea sîrbească Mîrkşa, care a tipărit un
mghel slavon în 1562, la Belgrad, a lucrat el însuşi literele,
Ŷ şi aramă şi din altele, cu mare trudă şi năzuinţă», iar ceva
u, un ieromonah Lavrentie şi ucenicul său Iovan au lucrat timp
ani matriţe şi clişee pentru Tetraevanghelul tipărit în 1582 la
ta, lîngă Bucureşti. Faptul că în decurs de doi ani nu se tipă-
it o carte constituie un argument în plus că este vorba de un
‡udimentar, lucrat în ţară, şi nu de unul comandat într-un
îtru tipografic, cum este Veneţia. Lreie pentru frontispicii şi
iniţiale au fost lucrate tot în ţară,
modele diferite manuscrise slavo-române. Şi cum aceste tipa-
eau în lemn, este neîndoielnic că s-au executat la noi în ţară,
ilptura în lemn a constituit întotdeauna un capitol important
noastră veche.
ghierul din 1508. Prima carte tipărită de ieromonahul Maca-
i a fost un Liturghier (el îl intitulează Liturghie). Din epilogul
î) cărţii aflăm că tipărirea s-a început în timpul domniei lui
Mare (1495²aprilie 1508) ² deci prin 1507 ² şi s-a isprăvit
iea cel Rău (apr. 1508²oct. 1509), la 10 noiembrie 1508. Tot
se arată că a «trudit» la tipărirea cărţii «smeritul ieromonah
. Este o carte de format mic, cu 128 foi.
inde povăţuirea către preot a Sfîntului Vasile cel Mare, Rîn-
oscomidiei, Liturghiile Sfîntului Ioan Vură de Aur, a Sfîntului
5l Mare şi a Darurilor mai înainte sfinţite, alte cîteva rîndu-
mite în Liturghiere : Rînduiala Litiei, Rînduiala binecuvîntă-
-i. ecfonisele de la Vecernie şi Utrenie ş.a. Rînduiala Prosco-
Liturghia Sfîntului Ioan Vură de Aur constituie o traducere
 ACTIVITATEA TIPOVRAFICA IN ŢARA ROMANEASCA (SEC. XVI) 537

textuală a Diataxei (Rînduielii) liturgice alcătuită de patriarhul Filotei

al Constantinopolului (1354²1355 şi 1364²1376), pe cînd era egumen
al mînăstirii Sfîntul Atanasie din Muntele Athos. Este cea mai fidelă
traducere slavonă a acestei rînduieli greceşti. De notat că nu este iden-
tică cu traducerea făcută de patriarhul Eftimie în secolul al XlV-lea.
Însemnătatea Liturghierului lui Macarie constă nu numai în fap-
tul că reprezintă prima carte tipărită în ţările româneşti, ci şi pentru
că este prima ediţie a acestei cărţi de cult. Prima ediţie a Liturghieru-
lui în limba greacă a apărut abia în anul 1526 la Veneţia şi concomi-
tent la Roma.
Liturghierul lui Macarie s-a răspîndit în toate cele trei ţări româ-
neşti, precum şi în ţările de limbă slavonă. La noi în ţară se cunosc cinci
exemplare : trei la Biblioteca Academiei, unul la Biblioteca Centrală
de Stat, altul în Biblioteca Arhiepiscopiei Sibiului (provine de la bise-
rica din Alun, jud. Hunedoara). In secolul trecut, Alexandru Odobescu
semnalase şapte exemplare numai în mînăstirea Bistriţa, dintre care
două sînt azi la Biblioteca Academiei. Se mai cunosc exemplare la
Belgrad şi la Moscova.
Liturghierul lui Macarie a circulat şi în numeroase copii în mânu-
scris. Ediţia slavonă a Liturghierului tipărit la Braşov de Şerban, fiul
lui Coresi (1588), este o reeditare a celui din 1508. Abia Liturghierul -
Slujebnic, tipărit la Dealu în 1646, se îndepărtează de tipul macarian,
orientîndu-se ² ca tipic şi cuprins ² spre cel ucrainean, corectat şi
tipărit de mitropolitul Petru Movilă al Kievului. Mai mult chiar : Li-
turghierul lui Macarie reprezintă prototipul Liturghierelor slavone tipărite
la Veneţia pentru slavii sud-dunăreni (1519, 1527, 1554, 1570), cu uşoare
modificări de text şi tipic, precum şi prin adăugarea unor noi rînduieli
liturgice. S-ar putea ca ieromonahul Pahomie, care a îngrijit ( prima
ediţie de la Veneţia, din 1519, să fi fost un ucenic sau colaborator al lui
Macarie în tipografia de la Cetinie.
Octoihul din 1510. A doua carte imprimată de Macarie în Ţara ,
Româneasca a fost Octoihul (Osmoglasnicul), care a ieşit de sub tipar
la 26 august 1510, în timpul domniei lui Vlad cel Tînăr zis Vlăduţ
(1510²1512). Este un tip interesant şi rar al acestei cărţi, pentru că
nu este nici un Octoih Mare, care cuprinde cîntările Vecerniei şi Utre- ,
niei pentru toate zilele săptămînii, pe toate cele opt glasuri, şi nici un
Octoih Mic, care cuprinde aceleaşi slujbe, pe cele opt glasuri, dar nu-
mai pentru zilele de sîmbătă şi duminică. Este un tip mixt, cuprinzînd ,
slujbele din toate zilele săptămînii pe glasul 1, iar cele de pe glasurile
2 8 numai din zilele de sîmbătă şi duminică. Deşi Macarie a tipărit şi :
 PERIOADA A TREIA (SECOLELE XIV²XVIII)

r
Mare de la Cetinie din 1493²1494, totuşi, pentru imprimarea
i 1510 a avut ca model un alt manuscris, provenit din Ţara Ro-
ă. Cu mici schimbări, Octoihul mixt al lui Macarie a servit ca
pentru Octoihul slavon tipărit de Coresi la Braşov în 1557.
aevanghelul din 1512. A treia carte a lui Macarie, Tetraevan-
s-a terminat de tipărit la 25 iunie 1512, cum se arată în
ei, deci în pri mul a n de domni e al lui Nea goe Ba sarab.
Î cele patru Evanghelii, aşezate în ordinea lor canonică : Matei,
jU ca şi Ioan, dar cu indicarea pe margine a pericopelor, astfel
ii să ştie în ce duminică sau sărbătoare urmează să citească
respectivă. Abia în Evanghelia tipărită la Bucureşti, în anul
iu tipărit pentru prima dată pericopele evanghelice în felul
; şi azi, după zilele liturgice ale anului, începînd cu Duminica
însemnătatea Tetraevanghelului lui Macarie stă în faptul că
ma tipăritură de acest gen, pentru toţi credincioşii ortodocşi
>seau limba slavă în cult. Prezintă un interes deosebit şi prin
său grafic, fiind cel mai izbutit dintre tipăriturile macariene.
aevanghelul din 1512 este cunoscut în două ediţii. In afară
a obişnuită, se cunosc mai multe exemplare pe pergament
cu un format mai mare al paginii, cu minunate frontispicii şi
colorate cu mîna, cu aur, carmin albastru şi verde peste cer-
pografică, încît lasă impresia unui manuscris (aşa făcuse şi
orul tiparului, Vutenberg, cu Biblia sa de 42 de rînduri).
aevanghelul Iui Macarie a cunoscut o largă răspîndire. Măr-
au exemplarele găsite peste hotarele ţării (Petersburg, mai
i Moscova, mînăstirea Hopovo în Iugoslavia). A fost reeditat
în 1546, de Filip Moldoveanu, şi la Belgrad, în 1552, de meş-
lograf Mardarie ieromonahul din mînăstirea Mîrkşa. Ediţia de
reproduce şi stema Ţării Româneşti, ceea ce ne face să credem
tipărit cu ajutorul domnitorului de atunci, Mircea Ciobanul,
fi comandat un număr de exemplare şi pentru Biserica ţării
1562, a fost reeditat, dar fără stema Ţării Româneşti, de acelaşi
e, care a lucrat acum şi literele (un exemplar se găsea în Bi-
fostei Mitropolii de la Blaj, azi la Biblioteca Universităţii din
robabil ediţiile coresiene ale Tetraevanghelului (Braşov 1562,
1583) sînt reproduse după cel din 1512.
ba celor trei cărţi tipărite de ieromonahul Macarie în Ţara
ască ef+e slavona bisericească de redacţie medio-bulgară.
ta
t, în altă parte, că limba slavă a fost consfinţită ca limbă
1
în secolul IX prin traducerile cărţilor bisericeşti făcute de
 OYO÷O±VO&YO
OOO÷O`YO`÷Y‘ "

Sfinţii Chirii şi Metodie. Dar limba bisericească slavă din secolul IX

(numită de unii «veche bulgară»), pe atunci o limbă vie, a rămas cu
timpul o limbă moartă, folosită numai de Biserică. Ea a suferit însă
diferite influenţe din partea limbilor vii, ale popoarelor slave care o
întrebuinţau în cult, încît s-au născut «redacţiile» medio-bulgare,
medio-sîrbă şi ruseşti ale limbii bisericeşti slave.
Trebuie sa mai subliniem bogăţia şi frumuseţea ornamentelor care
împodobesc cele trei tipărituri macariene, mai ales Liturghierul şi
Tetraevanghelul. Frontispiciile sînt formate din vrejuri împletite, cu
coroane în părţile laterale, alcătuind uneori cercuri întretăiate sau
un pătrat, în centrul căruia se află stema ţării ² vulturul cu crucea
în cioc. O altă podoabă artistică a cărţilor tipărite de Macarie o con-
stituie iniţialele ornate, deci litere mari desenate în acelaşi stil ca şi
frontispiciile, adică prin împletire de vrejuri florale şi de plante. Toate
acestea sînt asemănătoare cu frontispiciile şi iniţialele din vechile
noastre manuscrise. Unele ornamente sînt în negru, altele în roşu.
Tot în roşu sînt imprimate unele nume proprii şi unele titluri. In
Octoih se află şi o planşă ilustrată ² singura în toate tipăriturile lui
Macarie ² reprezentînd pe Sfinţii Iosif, Teofan şi Ioan Damaschinul.
Legătura celor trei tipărituri este cea obişnuită în acel timp :
coperţi de lemn îmbrăcate în piele, cu închizători metalice, desene
geometrice cu chenare şi mici ornamente. Prin măiestria execuţiei,
tipăriturile lui Macarie din Ţara Românească stau cu cinste alături de
cele mai artistice tipărituri europene din acea vreme, cu mult supe-
rioare celorlalte lucrări de acest gen în limba slavonă.
In ce priveşte locul tipăririi celor trei cărţi, majoritatea cerce-
tătorilor sînt de părere că este Tîrgoviştea, mai precis mînăstirea
Dealu, situată în apropierea capitalei, unde călugării ştiutori de carte
puteau ajuta la corectarea textului şi chiar la cules. Alte păreri privi-
toare la locul tipăririi (Bistriţa din Oltenia ² Barbu Teodorescu, şi
mai ales Veneţia ² Al. Odobescu şi Virgil Molin) sînt infirmate de
ultimele cercetări asupra tipăriturilor lui Macarie. Astfel, s-a dovedit
că tipografia lui Aldo Manuzio-Toressani n-a funcţionat în anii 1510²
1511 (deci tocmai cînd a apărut Octoihul lui Macarie). Apoi, întreg
aspectul celor trei tipărituri ale lui Macarie ² limba slavonă de re-
dacţie medio-bulgară folosită la noi, în biserică şi în cancelaria dom-
nească a Ţării Româneşti, ornamentele identice cu ale manuscriselor
de la noi, hîrtia de provenienţă felurită etc. ² ne arată că ne găsim
în faţa unor opere locale. Se adaugă şi aspectul tipografic mai puţin
 P E R I O A D A A T R E I A ( S EC O L E L E X I V ² X V I I I )

ireşeli de tip ar, omisiuni, nepotriviri între text şi tabla de

care puteau să se producă numai într-o tipografie începă-
nicidecum în cele veneţiene, cu o bogată exp erienţă tehnică,
nici unul din bogatele cataloage ale editurii lui Manuzio-
nu figurează tipăriturile lui Macarie.
;ă dovad ă că tipăriturile lui Ma cari e au fost imp ri mate în
de scaun» de la Tîrgovişte o constituie şi prezenţa stemei
lâneşti în toate cele trei cărţi (în tipăriturile lui S. Fiol din
apare stema Poloniei, iar în cele de la Cetinie, stema familiei
ci). De altfel, cea de a doua tip ografie a Ţării R omâneşti a
i tot la Tîrgovişte, unde era reşedinţa domnului şi a mitro-
Ungrovlahiei.
uielile d e tipar erau suportate de do mn ² cu alte cuvi nte, -,
iar cărţile se pare ca erau oferite în dar unor biserici şi *,
din ţară sau din sud-estul europ ean, aflat pe atunci sub
otomană. )a
i celor trei cărţi ² de provenienţă italiană ² a putut fi»T
prin mijlocirea negustorilor din Sibiu, cu care Ţara Româ-Q
ea legături comerciale permanente. -,M
itatea tipografiei cond usă de ieromonahul Macarie a încetat
!. Am arătat şi într-o altă parte că ne însuşim părerea celor r ,
cercetători că în acest an Macarie a fost ridicat în scaunul»,
lOlit al Ungro vl a hi ei, în l ocul co mp atri ot ul ui său Maxi mj.
i. Presup unem că în urma alegerii lui ca mitropolit, n-a mai^
activitatea tipografică, întrucît era ocupat cu lucrarea de,f-,
ire b iseri cească din ti mpul do mni ei lui Neag oe B asarab ²
încă sub R adu cel Mare ², p recum şi cu supravegher ea\zi-
scutelor lăcaşuri sfinte ctitorite de acest domnitor. '
emenea, considerăm că în timpul celor cinci ani de activitate
i în Ţara R omânească, Macarie nu şi-a putut forma ucenici
ă-i continue opera. Cu toate acestea, Neagoe B asarab a fost
de gî n dul d e a tipări cărţi n oi. Acest l ucr u r eies e dintr- o
a sa, adresată j udel ui şi cel or 1 2 pîrg ari di n Braşov, p rin
i i a s ă i s & t ri mit ă « ni ş t e ti p ar e c e n e s î nt de t reb u i nţ ă» ,
i la Braşov mai de mult.
rteLiub avici. Activitatea tip ografică în Ţara Român ească a_ r
ta peste trei decenii, în timpul domniei lui Radu Paisie '*t <*>
15). Probabil el a chemat în ţară doi meşteri tipografi sîrbi, J\ \_
rul Mo'se şi pe «logofătul» Dimitrie Liubavici. Cel din urmă >
u Feodor Liubavici, care tipărise un Liturghiei, o Psaltire; şi i
 OYO÷O±VO&YOOOO÷O`YO`÷Y‘ 

un Molitvelnîc, în mînăstirea Vorajde din Herţegovina (1519²1523),

şi nepotul unui alt cunoscut tipograf sîrb, Bojidar Vukovici, proprie-
tarul unei tipografii în Veneţia, unde a imprimat mai multe cărţi în
limba slavonă (1518²1540). Atît Dimitrie Liubavici cît şi călugărul
Moise au lucrat în tipografia lui Vukovici din Veneţia. Apoi, Dimitrie
Liubavici a deschis o tipografie în mînăstirea sîrbească Vracianiţa,
unde a tipărit un Octoih, în 1539. Dar la 10 ianuarie 1545, călugărul
Moise isprăvea de tipărit un Moltivelnic slavon, «cu matriţele lui
Dimitrie Liubavici... în cetatea de scaun Tîrgovişte». înseamnă că
Dimitrie Liubavici venise în Ţara Românească prin 1544, aducînd cu
el şi pe colaboratorul său Moise şi matriţele cu care vor fi turnat
apoi literele. Deci, este vorba de o tipografie particulară, nu a
domnitorului sau a Bisericii.
Notăm că Molitvelnicul avea ca anexă o Pravilă a Sfinţilor Apostoli
şi a sfinţilor preacuvioşi părinţii noştri şi celui de al şaptelea sobor :
despre preoţi şi despre mireni; este prima carte de legi tipărită în
ţara noastră.
Tot cu matriţele şi sub îndrumarea lui Dimitrie Liubavici, ajutat
de doi ucenici, Oprea şi Petru, s-a tipărit la Tîrgovişte o altă carte
slavonă, şi anume un Praxiu, adică un Apostol (din gr. ‡rcpâSei? tibv duo-
otoXwv). Tipărirea a început la 18 august 1546 şi s-a isprăvit la 18
martie 1547, în timpul primei domnii a lui Mircea Ciobanul (1545²
1552), lucruri ce le aflăm din epilogul (postfaţa) cărţii.
Din acest Apostol s-au tras exemplare şi pentru Moldova, în
epilogul cărora numele lui Mircea Ciobanul era înlocuit cu al lui
Iliaş Rareş, domnul Moldovei (1546.²1551), şi al mamei sale Elena,
soţia lui Petru Rareş. Poate că îndemnul la tipărirea acestei ediţii va
fi pornit de la una din familiile domnitoare ² doamna Chiajna, soţia
lui Mircea Ciobanul, fiind soră cu Iliaş Rareş ², sau de la mitropoliţii
de atunci: Anania al Ungrovlahiei şi Vrigorie Roşea al Moldovei.
Ca şi în cazul Tetraevanghelului din 1512, ordinea pericopelor
la acest Apostol nu este cea folosită azi, ci se respectă ordinea
canonică din Noul Testament: Faptele Apostolilor, Epistolele sobor-
niceşti şi Epistolele pauline, fiecare din cele 22 de cărţi avînd scurte
consideraţii introductive (isagogice). La urmă, sînt date indicaţiile
necesare pentru citirea pericopelor în zilele liturgice.
După cercetări recente, în tiparniţa lui Dimitrie Liubavici s-a mai
tipărit un Minei (mai degrabă Antologhion) ² descoperit în Biblio
teca Saltîcov-Şcedrin din Leningrad şi un Tetraevanghel (1546²1551),
acesta fiind tot o comandă pentru Moldova. no
 PERIOADA A TREIA (SECOLELE XIV²XVIII)

Lba tuturor cărţilor tipărite de Dimitrie Liubavici este cea sla-

le redacţie medio-bulgară. Tipăriturile lui sînt împodobite cu
frontispicii, reproduse de mai multe ori, unele sînt alcătuite
aescuri, avînd în mijloc stema Ţării Româneşti (sau a Moldovei,
1 Apostolului), întregul frontispiciu fiind încadrat cu o in-
cu titulatura domnitorului respectiv. Se întîlnesc de asemenea
ase iniţiaile înflorate. Tiparul este în negru şi roşu. ţile
imprimate de Dimitrie Liubavici au cunoscut o largă. ie
nu numai în ţările noastre (un exemplar din Apostol s-a rit
în fosta mînăstire din Sibiel, jud. Sibiu), ci şi la popoarele ud-
dunărene. Stau mărturie numeroasele exemplare aflate în cile
noastre, precum şi în cele din Athos, Moscova, Petersburg,
şi Sofia. Deci tipografia condusă de Dimitrie Liubavici a con-
rogramul de înzestrare a Bisericii româneşti cu cărţile necesare J
săvîrşirea slujbelor, venind însă şi în sprijinul Bisericilor de
avă aflate sub dominaţie otomană.
buie reţinut şi faptul că Dimitrie Liubavici a format în ate-
îu tipografic primii ucenici de neam român care sînt cunoscuţi
ele. Cu alte cuvinte, s-a început înlocuirea treptată a meşte-
bi cu meşteri români, ajungîndu-se, în mod firesc, de la cartea
la cea românească. In epilogul Apostolului erau menţionaţi
aici : Oprea şi Petru. Acest Oprea va prelua conducerea tipo-
Tot el va tipări un Octoih în 1557 la Braşov, împr eună cu
1 Coresi. Deşi nu este amintit în cărţile imprimate de Dimitrie
:i, Coresi şi-a făcut ucenicia în tipografia acestuia. 1557,
Coresi, ajutat de zece ucenici, a dat la tipar un Triod-itar
slavon, la Tîrgovişte, cerut de Pătraşcu cel Bun. Lucrarea ut la
8 iulie 1557 şi s-a terminat abia la 30 iulie 1558, în a >mnie
a lui Mircea Ciobanul (1558²1559). Este o realizare ică de
seamă, cu 11 gravuri inspirate din Sfîmta Scriptură, care agini
întregi. N-ar fi exclus ca pînă în anul 4558 să fi fost im-
şi alte lucrări, care nu au ajuns pînă la noi. Cu Triodul-
itar, activitatea tipografiei la Tîrgovişte a încetat pentru
90 de ani.
R

  @
  Abia peste un sfert de veac,
 întîlnim
'afie în Ţara Românească, de data aceasta lîngă Bucureşti,
pitală a ţării. Mult timp s-a crezut că prima tiparniţă bucureş-
luat fiinţă abia în ultimul sfert al veacului al XVII-lea, odată
irea cărţii Cheia înţelesului, în 1678. Cercetările
noi au
 OYO÷O±VO&YOOO  `O €#O  " "

dovedit că, începînd cu anul 1573, un ieromonah cu numele Lavrentie,

ajutat de ucenicul său Iovan (Ioan) au lucrat matriţele şi clişeele
necesare imprimării unor cărţi noi în limba slavă.
După zece ani (1582), ei au tipărit un Tetraevanghel în limba
slavonă, de redacţie medio-bulgară, în două ediţii, precum şi o Psaltire,
din care s-au păstrat numai cîteva file (anul de apariţie nu este cu-
noscut). Din Tetraevanghel au fost depistate pînă acum 11 exemplare,
păstrate în marile biblioteci din Petersburg, Moscova, Bucureşti, Cluj,
Sofia, Plovdiv, Sviştov, ceea ce dovedeşte larga sa circulaţie în toate
bisericile de limbă slavă.
Tipografia lor a fost instalată «lîngă oraşul Bucureşti, pe rîul
Colentina», în mînăstirea cu hramul Sfîntul Prooroc Ioan Botezătorul,
numită mai tîrziu Plumbuita, cum ne informează epilogul Tetraevan-
ghelului. Ei au lucrat cu sprijinul domnitorului Alexandru II Mircea
(1568²1577) şi al mitropolitului Eftimie (1568²1576) care, deşi nu
mai erau în 1582 în scaunele lor, au fost totuşi pomeniţi în epilogul
de care este vorba. Deci, Bucureştiul avea o tipografie încă din anii
1573²1582, în care au lucrat ieromonahul Lavrentie şi ucenicul Iovan
(Ioan), fără îndoială români.
Y
       : Prin strădaniile cărturăreşti ale ieromonahului
Macarie, iar mai tîrziu file ieromonahului Moise şi ale lui Dimi-
trie Liubavici, s-au pus bazele activităţii tipografice pe pâmîntul
românesc. Datorită lor Tara Românească s-a numărat printre pri-
mele ţâri cu producţie de carte din sud-estul Europei. Cărţile tipă-
rite de ei au îndeplinit nu numai un însemnat pol cultural şi bise-
ricesc ci, prin faptul că au circulat în toate cele trei ţări româneşti,
au fost un factor important în înfăptuirea unităţii sufleteşti a
românilor de pretutindeni. Iar prin circulaţia lor în ţările slave sud-
dunărene aflate sub dominaţie otomană, aceste tipărituri au fost de
un real ajutor popoarelor respective, în păstrarea limbii şi a cul-
turii lor, chiar şi sub stăpînire străină.

B IB L I O VR A F I E

I z v o a r e . IOAN BIANU şi NERVA HODOŞ, Bibliografia românească veche,

tomul I, 1508²1716, Bucureşti, 1903, IX + 572 p. şi tomul IV (DAN SIMONESCU),
Adăugiri şi îndreptări, Bucureşti, 1944, XIII + 372 p.
L u c r ă r i . Macarie, Liturghierul Iui Macarie, 1508. Cu un studiu de P. P. Pa-
naitescu şi un indice bibliografic de Angela şi Alexandru Duţu, Bucureşti, (1961)
LXXV 4. 274 (ediţie fototipieâ în culori).
 P E R I O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V - X V II I)

EXANDRU ODOBESCU, Despre unele manuscripte şi cărţi tipărite atlate în

ea Bistriţa, în «Revista Română», Bucureşti, I, 1861, p. 807²830; EMILE Coup d'oeil
sur l'histoire de la typographie dans Ies pays roumains au XVI-e Paris, 1895, 43
p.; P. P. PANA1TESCU, Octoihul lui Macarie (1510) şi ori-ipograiiei în Ţara
Românească, în B.O.R., an. LVII, 1939, nr. 9²10, p. 528² extras : 28 p. + 2
pi.); BARBU TEODORESCU, Prima tipogratie a Ţării Ro-
(Macarie, 1508²1512), în B.O.R., an. LXXVI, 1958, nr. 10²11, p. 983²1004;
MOLIN şi DAN SIMONESCU, Tipăriturile ieromonahului Macarie pentru
mânească. La 450 de ani de la imprimarea Liturghierului, 1508, în B.O.R., an.
1958 nr. 10²11, p. 1005²1034; ENE BRANIŞTE, Liturghierul slavon tipărit
irie în 1508. Studiu liturgic, în B.O.R., an. LXXVI, 1958, nr. 10²11, p. 1035
P. P. PANAITESCU, Liturghierul lui Macarie şi începuturile tipografiei în
imâne, în ediţia citată, p. V²LXIII, reprodus şi în voi. Contribuţii la istoria
româneşti, Bucureşti, 1971, p. 274²339 ; DAMASCHIN MIOC, Date noi cu pri-
Hacarie tipograiul, în «Studii», revistă de istorie, t. XVI, 1963, nr. 2, p. 429²
rerea inacceptabilă că Macarie a fost egumen la Hilandar, între 1525-²1533);
RUFFINI, II primo libro romeno : II *Liturghier* di Macarie del 1508, Tori- ;
VIRVIL MOLIN, Observaţii şi opinii noi în lgătură cu tipăriturile ieromo-
Macarie, în M.M.S., an. XLIII, 1967, nr. 5²6, p. 382²388; L. DEMENY, Lim-
cyrilli que de Macarios d e Valachie, în R. R.H., VIII, 1969, nr. 3, p. 549²
r SIMEDREA, Epilogul din Octoihul slavon (M. Dealu 1510) şi identitatea de
a lui Macarie din Ţara Românească (1508²1512) cu Macarie din Muntene-
13²1496), în M.O., an. XXII, 1970, nr. 7²8, p. 605²620 (respinge opinia că
singură persoană).
nitrie Liubavici. DAN SIMONESCU, Un Octoih al lui Bojidar Vucovici la noi
urile acestuia cu tipografia românească, în R.I.R., an. III, fasc. II²III, 1933,
233 ; ION N. BEMBEA şi NICOLAE N. BEMBEA, Apostolul tipărit în 1547 la
te de Dimitrie Liubavici, în B.O.R., an. LXXVIII, 1960, nr. 5²6, p. 510²536 ;
MONESCU, Tipograii sîrbi în slujba vechiului tipar românesc, în Analele ii de
Limba Română, Panciova, 3²4, 1973, p. 533²569 ; A se vedea şi DAN ÎSCU
şi VICTOR PETRESCU, Tîrgovişte ² vecni centru tipografic românesc, te.
1972, 135 p ; DAN SIMONESCU şi VHEORVHE BULUŢĂ, Pagini din isto-ii
icmâneşti, Bucureşti, 1981, 192 p.; DEMENY LAJOS şi LIDIA A. DE-Carte, tipar şi
societate la români în secolul al XVI-lea, Bucureşti, 1986, - 8! ilustr.
omonahul Lavrentie. L. DEMENY, Noi contribuţii la activitatea tipogratică a entie,
în R.B., t. XXII, nr. 4, 1969, p. 219²227; AL. MAREŞ, Un capitol din 'iparului
românesc din secolul al XVI- lea, în S. C.L., an. XXI, 1979, nr. 6, 667; L.
DEMENY, Tiparniţa bucureşteană în secolul al XVI-lea, în «Studii», d e
ist orie, t. 25, 1972, nr. 2, p. 203²224; P. ATANASOV, Tipograf ia din 'i
a ieromonahului Lavrentie, în R.B., an. XXV, 1972, nr. 3, p. 171²175;
<DRV MAREŞ, Act ivitatea tipografică a ieromonahului Lavrentie in lumina
i informaţii, în L.R., an. XXI, 1972, nr. 4, p. 307²315; IOAN IONESCU, Ti-
Lavrentie ieromonahul, în M.O., an. XXIV, 1972, nr. 5²6, p. 385²391 ; NI-
ŞERBĂNESCU, Tipografia ieromonahului Lavrentie de la mînăstirea Plutn
n Bucureşti (sec. XVI), în S.T., an. XXVIII, 1976, nr. 1²2, p. 20²39.
 ! ! D2
ACTIVITATEA TIPOVRAFICĂ ÎN
TRANSILVANIA ÎN SECOLUL AL XVI-LEA.
FILIP MOLDOVEANUL ŞI DIACONUL CORESI

” )
le lingă tipografiile muntene menţionate în capitolul anterior, în
prima jumătate a secolului al XVI-lea funcţiona o tipografie şi la Sibiu,
care imprima cărţi cu litere latine, în limbile latină şi germană, dar şi
cărţi slave şi româneşti, cu caractere cirilice, pentru românii ortodocşi.
Aceasta a fost prima tipografie din Transilvania, întemeiată în 1528
sau chiar mai înainte de Theobaldus Vryphius din Reutlingen. Prima t
carte ieşită de sub teascurile acesteia a fost Gramatica latină a lui Tho-
mas Vemmarius (1529), folosită ca manual în şcoala sibiană ; a urmat .i
un Tratat despre ciumă, în limba germană, scris de medicul Sebastian
Pauschner (1530). Nu se păstrează nici un exemplar din aceste tipă-
rituri.
T. Vryphius (-j- 1540) a avut ca discipol pe Lukas Trapoldner, care
şi-a deschis în Sibiu o tipografie proprie. In cadrul acesteia a funcţio-
nat şi o secţie româno-slavă, cu caractere cirilice, sub conducerea lui
Filip Moldoveanul, identificat de Nicolae Iorga, încă din 1931, cu acel
Philippus Pictor (sau Maler), menţionat de peste 50 de ori în actele
magistratului din Sibiu, între anii 1521 şi 1554.
în secolele XV²XVI, o parte din preoţii şi dascălii români din
Răşinari erau angajaţi ai magistratului sibian ca «scribi» sau «scriitori
la cetate», şi ca soli în relaţiile diplomatice ale Sibiului cu Ţara Româ-
nească, cum a fost preotul Bratu, adus la Răşinari din Braşov. După '
1521, conducătorul «secţiei româneşti» a cancelariei magistratului si- ?
bian a devenit Filip Pictor sau Maler, ajutat uneori de preoţii răşină- s
reni Matei şi Dumitru sau de alţi români (cneazul Ivan din Răşinari, Ŷ'
Ioan Literatul ² Ioannes Litteratus ş.a.). In această calitate, el apare
Şi sub numele de «Magister Philippus Pictor et scriba litterarum vala-

85 ² istoria B.o.K.
 P E R I O A D A A T R EI A (S E C O L EL E X I V - X VII I)

n», ceea ce arată că era un «pictor» sau caligraf profesionist,

pentru scrierea corespondenţei în româneşte. După 1537, ma-
Sibiului i-a încredinţat mai multe misiuni diplomatice în Ţara
ască, pentru a negocia probleme de interes comun, ca înch e-
alianţe politice, culegerea de ştiri privitoare la mişcarea tur-
. In 1555, p ostul de «scriitor la cetate» a fost p reluat de fiul
i, Ioa chi m, care a fu ncţi onat, în a ceaslă calitate, pîn ă cătr e
:
3.
îngă activitatea sa de «scrib» şi «diplomat», Filip Moldoveanul
L un iscusit meşter tipograf (unii tipografi din acel timp erau
[i şi sub numele de «maler»). în anul 1544, a tipărit în Sibiu un
n românesc, azi pierdut (Timotei Cipariu îl văzuse în 1838 la
/em însă două ştiri contemporane despre tipărirea acestei cărţi,
ste o menţiune în «Socot elile» oraşului Sibiu, cu data de 16
4, din care rezultă că s-au plătit lui «Phillippus Pictor» doi fio-
tr u tip ă rir ea C at eh ism ul ui ro mâ n esc, o s umă înse mnat ă p e
^. doua ştire este furnizată de o scrisoare din 1546, a preotului
n Adalb ert Wurmloch, adresată cărturarului Johann Hess di n
(azi Wroclav), în care relata că «s-a tradus Catehismul în lim-
nă şi s-a tipărit la Sibiu, capitala noastră a saşilor din Transil-
a litere sîrbeşti (= chirilice, n.n.). Mulţi dintre preoţi au pri-
istă carte, socotind-o sfîntă, alţii însă o dispreţuiesc», oritatea
cercetătorilor au socotit că este vorba de un Catehism (Al.
Rosetti afirma ca are la bază Catehismul mic al lui Lu-gînd
apariţia lui de mişcarea de răspîndire a Reformei printre mai
ales că, în 1543, Universitatea săsească din Sibiu hotărîse
ocuitorii de pe «Pămîntul crăiesc», indiferent de naţionalitate,
iască noua învăţătură a lui Luther, în fruntea oraşului aflîndu-
Haller, un luteran co nvins. Nu împ ărtăşim această p ărere,
că apariţia Catehismului ar fi o urmare a mişcării de Reformă
>aşii transilvăneni, totuşi nu p utem accepta teza că el a fost
t după C atehismul mic al lui Luther, sau că a fost tradus din
e, cum au afirmat alţi cercetători.
îndoială că acest Catehism conţinea principalele rugăciuni şi
ri creştineşti pe care le întîlnim şi în Catehismele de mai tîr -
e 10 porunci, Simb olul credinţei, T atăl nostru ş.a., cunoscute
i masă a credincioşilor români în propria lor limbă, chiar dacă
- săvîrşea în slavoneşte, încrt nu era nevoie_să^ fie ((traduse».
l
r est( e mult mai potrivit să fie numit Catehismul românesc din
 A CTIVITA T EA T IP O V R A F IC A IN T R A N S IL V A N I A (S E C. X V I) 54 7

15 44 . F a pt u l că n -a fo st p ri mi t d e t oţi pr eoţii r o m â ni, c u m r elata î n

scri so area sa pa stor u l W ur m l o ch , nu treb uie să n e sur p rind ă, căci u nii
di n t r e e i, tr a d iţi o n a l i şt i, o b i şn u iţi d e su t e d e a ni c u li m b a sl a v o n ă î n
c u l t, a u a c c e pt a t l a î n c e p u t cu gr e u s ch i m b a r e a li m b i i l it u r g i c e , c e e a
c e p e atu n ci co n stitu ia u n act r e vol u ţion ar, co n sid er at d e u n ii o al un e-
c ar e sp r e er ezi e, ma i al es că in t r od u c er e a li m b ii n aţi on al e î n c ult er a
c er u t ă d e t oa t e c on fe si u ni l e p r ot e st an t e c ar e a u lu at n a şt ere at u n ci.
A d ou a carte tip ărită de Fili p M ol do vean ul la Sibiu a fost T etra-
e va n g h e l u l sl a v o n di n 1 5 4 6 , o r ee d i t ar e a c el u i ti pă r it d e M a c a r i e î n
1512. Se cun osc d ou ă exe mplare, unul incom plet, în B iblioteca M .E.
S altîco v-S cedrin din P etersbu r g, altul, c o m plet, în B iblioteca U ni versi-
t ă ţ i i d i n U j g o r o d , a m b e l e p r o ve n i t e d i n M ol d o v a. C e l d i n L e n i n g r a d
a aparţinu t d o m nit oru lui V h eor gh e Ş te fan (1 65 3 ² 1 6 58 ).
C e e a c e t r e b u i e r e m a r c at l a a c e a st ă t i p ă r i t u r ă e st e st e m a M o l -
d o ve i pe p a gi n a d i n fa ţ ă a fil ei 2 8 9 . P r e ze n ţ a ei d o v ed e şt e l eg ăt u ril e
di nt r e p ri m u l ti p o g r af r o m â n din T r an sil va ni a, F i li p M ol d o ve an ul , c u
ţ ar a s a d e or i g i n e, d a r m a i pr e su s d e t o at e ar a t ă c ă T e t r ae va n g h e l u i
si bi an a f ost r ealiz at şi p en t r u m ol d o v en i, a şa cu m va fi şi A p o st o l ul
ti p ăr it d e D i m i t ri e L i u b a v i c i l a T î rg o vi şt e, î n 1 5 4 7 . N u e st e e xc l u s c a
el să fi fo st ce rut d e P etr u R ar eş şi d e m itr o p oli t ul să u T e o fa n I, ie r ar h
c u al e se p r eo cu pă ri c ărtu r ăr e şti.
T i p ă r i r e a T et r a e v a n g h el u l u i l a S i bi u e st e d o v e d i t ă pr i n st e m a
ora şul ui S ibiu : d ou ă să bii încr u cişate, a şezate cu vîr fu l în j o s, a vîn d
d e a s u p r a o c o r o a n ă , şi c a r e a p a r e î n c u p r i n s u l c ă r ţ i i d e p a t r u o ri .
D i n e p il o g u l e xe m p l a ru l u i d i n U j g o r o d a fl ă m cît e va d at e pr i vi-
t o ar e l a n u m el e ti p o gr a fu l u i şi la d at a i m p ri m ă rii : «e u F ili p M o l d o -
ve a n u m - a m t r u d it a să vî r şi a c e a st ă c ar t e... în a n u l 7 0 5 4, d e l a n aşt e -
rea lu i H rist os 1 54 6 ... şi s-a sîîrşi t, în l un a iu nie 22 zile». In a cel aşi an
a p a r e, î n a ct el e si bi e n e, n u m e l e l u i P h ili p p P i ct o r, d e ci id en ti fi c ar e a
f ă c u t ă d e N i c ol a e Ior g a şi a p o i d e a lţi c er c et ă t o ri e st e j u sti fi c at ă .
D ar T e t r a e v a n g h e l u i d e l a S i bi u pr e zi n t ă u n i n t e r e s d e o s e bi t p e n -
i tr u i st or i a cu lt u rii r o m â n e şti şi pr i n f a p t ul c ă est e pr i m a t i pă r it u r ă d e
la n oi î m p o d o bit ă c u x il o g r a v u ri. C e r cet ă ri l e f ăc u t e d e sp e ci a li şti au
a r ătat că pî n ă la d at a i m pri m ă ri i a c est ei cărţi n u a u m ai e xi st at xil o -
gra vuri ase mă n ăt oare, cee a ce arată ca ele au fost realizate de F ili p
M o l d o ve an u l. L a sfî r şit u l E va n g h e liil or d u pă M at ei, L u ca şi Io an s e
a fl ă, pe o p a gi n ă î nt re a gă , c h i pu l M î n t ui t or u l u i şe z î n d , în t oa t e t r ei
figurînd şi m on o gra m a lui Filip. La începuturile E van gh eliilor, se afl ă
si m b ol u r i l e e va n g h e li şt il or r e s p e c t i vi , i a r l a s f îrşi t u l c ăr ţ ii m ai a pa r ,
P e o p a gi n ă î n t r e a g ă , si m b o l u r i l e c e l or p a t r u e v a n g h e l i şt i , a l ăt u r i d e
 P K R I O A D A A T K E I A ( S EC O Lî^ K X I V - X V I I I)

Moldovei. Aceste gravuri sînt o creaţie artistică românească

lă, mult sup erioare ² ca tehnică de execuţie şi ca aspect artis-
celor întîlnite în alte tipărituri contemp orane. F rontispiciile şi
le înflorate i mită p e cele din tip ăriturile lui Ma carie. Literele
iate tot de Filip, imită, de asemenea, tiparul macarian. Toate
creaţii originale dovedesc că Filip Moldoveanul a fost un ti-
pricep ut şi un gravor de o înaltă măiestrie artistică, treia carte
imprimată de Filip Moldo vean ul la Sibiu a fost Te-ighelul
slavo-romăn (nu mit impropriu de cercetători : Evanghe- -n
1551²1553, prima tipăritură în limba română cunoscută pînă
exemp lar, incomplet, se păstrează în Biblioteca de Stat Saltî-
edrin din Petersburg. Un fragment s-a descoperit în biserica din -
i-Alba. Deşi nu avem indicaţii asupra tipografului şi a datei -
i, ca în Tetraevanghelul din 1546, totuşi asemă narea literelor"
do uă tipărituri, care mer ge u neori pînă la identitate (îndeo-
îra M zisă «cu poale» şi iniţiala M, imitînd coroana Sibiului şi
se mai întîlneşte în celelalte tipărituri ro mâneşti din secolul al
L ), arată că s-a tipărit de acelaşi meşter tip ograf şi în aceeaşi
ie. Studiul filigra nelor hîrtiei ² pro venită din fabrica de l a
² a dus la concluzia ca Tetraevanghelul a putut fi tipărit între
>1²1553.
privinţa textului românesc, s-a stabilit că este vorba de o tra-
mai vech e din slavonă, făcută în Moldova, de unde a fost
Kobabil, de însuşi meşterul tipograf. S-a afirmat că Tetraevan-
se datora tot unei pretinse «propagande» luterane printre ro-
ărere însuşită şi de unii teologi. C ercetătorii respectivi se ba-
e faptul că luteranii ar fi ur mărit compro miterea ierarhiei or-
în faţa credincioşilor, numind ² în textul ro mâ nesc ² pe ar-
car e a osî n dit Ia mo art e p e Iisus « mitrop olit», iar p e Caiafa
(piscup), arhiereii Legii vechi fiind numiţi tot «piscupi». Nu
în aceste denu miri o influenţă luterană, ci doar o traducere
punzătoare a grecescului dpj(iepe6s, explicabilă în primele tra-
româneşti ale Sfintei Scripturi (acelaşi lucru îl putem spune
raducerea termenului de «fariseu» cu «duhovnic»). Considerăm
Tetraevanghelul slavo-român este o carte ortodoxă, prob abil
tot de domnii Moldovei, poate de Ştefan Rareş (1551²1552).
cel e ex p use, rez ultă că Filip M oldo vean ul a
ultură pentru timpul său, cunoscător al limbilor latină, ger ma-
de magistratul sibian pentru coresporicîenţa cu
>mâneşti extracarpatice şi în felurite misiuni diplomatice. El a
 A CTIVITA T EA T IP O V R A F IC A ÎN T R A N S IL V A N I A (S E C . X V I) 549

fost primul tipograf şi gravor de neam român, care a pus bazele primei
tipografii româneşti, care lucra paralel cu cea slavă de la Tîrgo-vişte,
condusă de Dimitrie Liubavici, In acelaşi timp, a fost un mare artist
şi p ricep ut tip ograf, car e a lăsat p rimel e gra vuri în cărţil e noastre
bisericeşti, dar şi primele cărţi româneşti : Catehismul din 1544 şi
Tetraevanghelul slavo-român din 1551²1553.
Cu Filip Moldoveanul încep deci tipăriturile în limba română, care
vor continua apoi, într-un ritm tot mai susţinut, în a doua jumătate a
secolului al XVI-lea.
Tipăriturile diaconului Coresi. Activitatea tipografică a Jui Maca-
rie, Dimitrie Liub avici şi Filip. Moldoveanul a fost continuată de un
alt tipograf şi cărturar de seamă, diaconul Coresi. Originar din Tîrgo-
vişte, a învăţat meşteşugul tiparului în atelier ul lui Dimitrie Liub a-
vici, deşi nu este amintit în epilogurile cărţilor imprimate de acesta.
Pentru prima oară, Coresi este amintit împreună cu Oprea Logofătul,
un alt ucenic al lui Liubavici, în postfaţa (epilogul) Ocfolhului sla-
von, tipărit la Braşov între 12 iunie 1556 şi 14 ianuarie 1557 «din po-
runca jupînului Haniş Begner, judeţul Braşovului». în acelaşi epilog,
erau amintiţi domnii celor trei ţări româneşti : Ioan Sigismund şi Isa-
bella Zâpolya în Transilvania, Pătraşcu cel Bun al Ţării Româneşti şi
Alexandru Lăp uşneanu al Moldovei, iar în frontispiciu, cartea avea
stema Ţării Româneşti. Din acest epilog, se ob servă limpede că sco-
pul urmărit de cei doi tipografi, dar- mai ales de editorul Hans Benk-
ner, judele sau primarul Braşovului, era ca lucrarea să fie primită de
românii de pretutindeni. Desigur, Benkner nu se angajase la tipărirea
Octoihului «din dragoste pentru dumnezeeştile şi sfintele beserici»,
rum declara în postfaţă, ci numai clin interese materiale, el fiind şi
proprietarul unei «mori de hîrtie» în Braşov.
Diacon ul Coresi s-a reîntors ap oi la Tîrgovişte. Aici a tipărit a
doua sa carte, un Triod-Pcnticostar în slavona de redacţie medio-bul-
gară. în epilog se menţiona că s-a tipărit din disp oziţia lui Pătraşcu
< " ( 4 B un, de către diaconul Coresi, ajutat de cei zece ucenici ai săi,
în cetatea de scaun Tîrgovişte», între 8 iulie 1557 şi 30 iulie 1558.
însemnătatea acestei tipărituri constă nu numai în faptul că este pri-
ma ediţie a acestei cărţi la noi, ci mai ales în cele 11 splendide gra- 1
vuri în lemn, fiecare ocupînd o pagină întreagă (Iisus pe cruce, îngro*
părea, învierea, Vindecarea slăbănogului din Cap ernaum, Iisus î n
templu, Convorbirea cu samarineanca, înălţarea, Pogorîrea Duhului
Sfînt ş.a.). Se întîlnesc de asemenea cîteva frontispicii asemănătoar e
<~u ale tipăriturilor lui Macarie, precum şi iniţiale înflorate.
 P E R I O A D A A T R E I A ( S EC O L E L E X I V ² X V I I I )

ia bil în cu r sul an u lui 1 55 9, C o r esi a tr ecut m u n ţii, sta bil ind u -

[şov. C u acea sta, acti vitatea tip ografi ei din Tî rg ovişte a în cetat
tpr oap e 90 de ani. A şezarea lui C oresi la B ra şo v se d at ora
c ă ai c i a g ă si t t e r e n pr i e l n i c p e n t r u c o n t i n u a r ea a c t i vi t ă ţi i
ti p o g ra f şi m a i c u sea m ă p en t r u i m pr i m ar e a d e c ă rţi î n li m b a
căci în Transil vania circulau d e m ai m u ltă vrem e felu rite tra-
D m â n e şt i al e S fi nt e i S c ri pt u ri, t r ad iţi a sl a v o n ă n e fii n d a tît d e
ă p r e c u m e r a î n Ţ ar a R o m â n ea sc ă şi M ol d o va . In j u r u l b i se -
îtu l N i c ol ae d in Ş c h eii B r aşo vu l ui l u ase n aşt e r e u n ad e văr at
u l t u r al ro m â n e sc , s p r i j i n i t î n d e o s e b i d e pr e oţ i i d e l a a c e a st ă
de obicei oa m en i de carte, u nii an gajaţi ai S fatul ui oră şen esc
ed act ar ea scrisorilo r r o m ân e şti şi p en tru î nd e plinire a un or
di pl o m a ti c e î n Ţ ar a R o m ân e a sc ă şi M ol d o v a . S e a d ă u g a a p o i
sul c o m er cial al saşil or br a şo ven i, cîşt i gaţi pe n tru n ou a d o c -
teran ă, car e p un ea u la în d e m î n a lu i C or e si hîrtia d e c ar e a ve a
> entru tipar.
3r a şo v, di a c on u l C or e si a d e sfă şu r at o a cti vi t at e m u ltilat er al ă
e x ă a pr o a p e u n s fe r t d e ve a c . C o n t r ar p ă r e r ii v e c h i i n o a st r e
a fii, care su sţine a că el era u n sal ariat ² ‡ p en tru cărţile sla -
ro m â ne şti ² al tipo gr afiei săseşti-luteran e din B raşo v, îniiin -
m ar e l e re f or m a t or J o h an n e s H o n t e r u s şi p r el u at ă d e V a l e n t i n
c er c et ă ril e m a i n oi a u ar ă t at c ă di ac on u l C or e si a a vu t u n
i p og ra fi c pr o pr iu , p en tr u c ă ni ci u n d oc u m e n t n u c on fi r m ă p re -
i î n ca d r u l t i p o g r a fi e i s ă se şt i . S - a st a bi l i t , d e a se m e n e a , c ă e l
5 c u si n e sl o v el e c h i r i li c e a l e t i p o g r a fi e i d i n T îr g o vi şt e , ci a
oi t să - şi co n fe c ţi on e z e alt el e n o i. In sc hi m b, p u te m pr e su pu n e
L S d e l a T î r g o vi şt e m ă c ar o pa r t e di n tr e u c e n i cii să i, u nii fi i n d
i în e pi l o g u ril e c ă rţil or sa l e b r aş o v en e. D e si gu r, at eli e r ul să u
a l at u n d e va î n a f a r a zi d u r i l or B r a şo vu l u i , î n c a r t i er u l r o m â -
îei, lîn gă cu n o scu ta biserică cu h ra m ul S fî ntu lui N ic ola e, aju -
a tît ea or i, î n cu r su l ve a c u ril o r , d e d o m n i i m u n t en i şi m o l d o -
: ol o e r a s p r i j i n i t d e p r e o ţ i i b i se r i c i i , d a r şi d e u n i i m e şt e r i şi
1 r o m â n i. D e fa pt C o r esi n i ci n u p ut e a să-şi d e sfăş o ar e acti vi -
r e zi d u ril e B r aş o vu l ui, a c ăr u i vi aţ ă ec on o m i că - in d u stri al ă er a
ă d e se ct a r i s m u l i n tr a n si g en t al br e sl el or, î n c a r e r o m â n ii n u
miţi.
ch ei, d eci « e xtra m u r o s», C o resi s-a bu cu rat de sp rijinu l o ficia-
i seşti di n B r a ş o v (j u d el e H a n s B e n kn er , m a i tî r z iu L u c a s H i r -
'a r c co n si d er a u t ipă rir ea c ă rţ il or r o m â n eşti şi sla vo n e c a o a fa -
c o m e r c i al ă , m e n i t ă să d e a d e l u c r u f a br i c i i d e h îr ti e d i n B r a -
 ACTIVITATEA TIPOVRAFICA IN TRANSILVANIA (SEC. XVI) 551

şov şi să aducă cîştiguri în cazul unor investiţii. O dovadă conclu-

denta, în acest sens, o constituie Evanghelia cu învăţătură din 1581,
patronată de luteranul Lucas Hirscher, în prefaţa căreia era atacată în-
săşi confesiunea acestuia, iar în 1582 tot el scria că «se vinde foarte
bine» în Moldova şi Ţara Românească. Spre deosebire de calvinii ma-
ghiari, saşii luterani n-au urmărit nicioadă convertirea românilor la
luteranism.
în 1560²1561, a apărut o primă carte românească, Tetraevanghe-
lul. In epilog se menţiona că editorul a fost tot «jupînul Hanăş Beg-
ner», meşteri tipografi fiind «diaconul Coresi ot Tîrgovişte şi Tudor
diiacul». Tipărirea acestei voluminoase cărţi, de 246 foi, a durat nouă
luni, de la 3 mai 1560 pînă la 30 ianuarie 1561. La baza acestei ediţii
a Tetraevanghelului au stat vechile traduceri româneşti ale Sfintei
Scripturi, cu îndreptările de limbă necesare făcute desigur de preoţii
de la biserica Sfîntul Nicolae din Şcheii Braşovului. O cercetare a tex-
tului duce la constatarea că în unele locuri se întîlnesc remarcabile
frumuseţi de limbă, iar în altele apar scăderi surprinzătoare şi nume-
roase nonsensuri. Iată, de pildă, o pericopă dintre cele mai izbutite :
«De început era Cuvînt şi Cuvîntul era cătră Dumnezeu şi Dumne-
zeu era Cuvînt. Toate acelea fură, şi fără de El nimea nu fu ce fu.
Intru acesta viaţa era şi viaţa era lumină oamenilor. Şi lumină întru
întunerec lumina şi întunerecul el nu-1 prindea. Fu un om trimes de la
Dumnezeu, numele lui Ioan. Acesta vine întru mărturie, de sa mărturi-
sească de lumină, toţi credinţă să aibă lor». în epilogul cărţii se arăta
că s-a tipărit «să fie popilor rumâneşti să înţeleagă să înveţe rumânii
cine-s creştini». Editorul se adresa către «toţi sfenţii părinţi oare vlă-,
clici, oare episcopi, oare popi», rugîndu-i «să nu judece, nici să sădu-
iască», înainte de a citi cartea, prevăzînd că această inovaţie ar putea
să nemulţumească pe unii. Cartea este împodobită cu patru frontispi-
cii, la începutul Evangheliilor, asemănătoare cu cele din Tetraevanghe-
lul lui Macarie.
Probabil din pricină că această primă ediţie a Tetraevanghelului
românesc n-a avut prea multă căutare, ² mai ales în Ţara Românească
şi Moldova, unde tradiţia slavonă era mai puternică ²-, judele Hans
Benkner a dat la tipar, în 1562, cu munca aceloraşi tipografi, o ediţie
slavonă a Tetraevanghelului. în curînd, însă, Coresi tipăreşte un Apos-
tol (Praxiu) în româneşte ,‡ după cercetări mai noi, a fost imprimat în
1566, şi nu în 1563, cum s-a crezut mult timp.
O altă carte tipărită de Coresi la Braşov a fost întrebarea creşti-
neasca. S-au păstrat numai 11 foi (probabil a avut 14). Lipsesc tocmai
 P E RI O A D A A T R EIA (S EC O L EL E X 1 V --X V1II )

de titlu şi ultima, probabil cu o postfaţa, din care s-ar cunoaşte

-ecizie locul şi timpul apariţiei, meşterii care au lucrat şi chiar
ei exact. Totuşi, datorită asemănărilor între litera acestei cărţulii
iele tipărituri coresiene ulterioare, ca Tetraevanghelul românesc
560²1561 şi Psaltirea românească din 1570, putem deduce că el
neşterul tipograf şi că lucrarea a apărut la Braşov, în anul 1561.
îtr-un «prolog» al acestei cărţulii se arată că broşura a fost tra-
jin slavoneşte de «nişte creştini buni», «cu ştirea episcopului Sa-
ărei Ungureşti», fiind dedicată mitropolitului Efrem al Ungrovla-
c. 1558²c. 1566). Ne îndoim că a fost tipărită cu binecuvîntarea
va din Veoagiu, pomenit în prolog. Mai degrabă socotim că cei
iădici ortodocşi sînt pomeniţi numai pentru ca broşura ² care
dea şi unele învăţături eterodoxe ² să poată fi difuzată printre
cioşii ortodocşi.
ajoritatea cercetătorilor afirmă că întrebarea creştinească nu ar
t o nouă ediţie a Catehismului sibian din 1544. Părerea lor tre-
rimită însă cu multă rezervă, din moment ce nu s-a păstrat nici
>mplar din acela. S-a afirmat de asemenea că s-ar fi tradus din
ite ² avînd multe asemănări cu Catehismul mic al lui Luther ²
î ungureşte. Adevărul este că textul acestui Catehism românesc
te fi pus pe două coloane cu al vreunui catehism german sau
r. Am putea presupune că traducătorii au avut în faţă un izvod
L care au fost introduse şi unele învăţături influenţate întmcît-
leforma protestantă. Textul este expus sub forma a 28 de între-
tot atîtea răspunsuri. între altele, sînt redate : Cele 10 porunci,
ii credinţei, Tatăl nostru. Numărul tainelor era redus la două :
şi împărtăşania. Vorbind despre «ispăşire», se arată că la ea
ge numai «prin credinţă dereaptă», iar aceasta o aflăm numai
a Evanghelie, respingîndu-se astfel, tacit, Sfînta Tradiţie. Cirn
îxplicăm prezenţa acestor învăţături ? Fie că diaconul Coresi
i suficiente cunoştinţe teologice (mai ales de teologie simboli-
ne gîndim că şi mitropolitul Petru Movilă al Kievului, peste
un veac, socotea învăţătura despre purgatoriu ca ortodoxă !},
litorul cărţii, Hans Benkner, i-a impus să tipărească broşura în
i învăţături proprii noii sale confesiuni.
ura se pare că a avut o circulaţie destul de largă. Se păstrea-
lU
a copii în manuscris : una transcrisă de popa Vrigorie din
părtrată în aşa numitul Codex Sturdzanus, alta în Codicele
 ACTIVITATEA TIPOVRAFICA IN TRANSILVANIA (SEC. XVI) 553

Altă carte românească tipărită de Coresi ² probabil tot în 1561 ²

a fost Pravila Sfinţilor Părinţi, păstrată fragmentar. Este cea mai veche
pravilă românească tipărită. Era o traducere ² după o versiune sla-
vonă ² care avea la bază Nomocanonul atribuit lui Ioan Postitorul,
patriarhul Constantinopolului (-[‡ 619). Cuprinde o serie de «canoane»
care se prevăd pentru felurite păcate, absolut trebuitoare pentru du-
hovnici, în scaunul mărturisirii, dar şi unele norme cu caracter laic,
penal.
Cu această lucrare se încheie prima perioadă din activitatea lui
Coresi la Braşov, aceea a asocierii editoriale cu judele Hans Benkner.
După moartea acestuia (1565), Coresi s-a asociat cu nobilul maghiar
Forro Miklos, unul din propagatorii calvinismului în Transilvania.
Ajut at de el şi pent ru el, a t ipărit două cărţ i, î n r omâ neşt e,
într-un singur volum, în anul 1567. Unii cercetători consideră că nu
s-ar fi tipărit la Braşov, ci la Cluj sau Aiud, importante centre calvine.
Prima era Tilcul Evangheliilor, un amestec curios de învăţături
protestante şi ortodoxe. Se găsesc aici atacuri împotriva cultului
sfinţilor, a cinstirii icoanelor, a ierarhiei bisericeşti, a cultului mor-
ţilor, dar, în acelaşi timp, în contrazicere cu doctrina calvină şi cu
cea luterană, se întîlnesc şi citate din scrierile Sfinţilor Părinţi răsări-
teni. Cartea cuprinde şi multe învăţături calvine (predestinaţia, sola
fideismul etc), la care se adaugă o critică violentă a clerului.
Cele aproximativ 250 de foi ale cărţii cuprind 49 cuvîntări pentru
duminici şi 8 pentru sărbători. Cercetările mai noi au dovedit că sînt
traduse din slavo-ucraineană (se păstrează două copii slavo-ucrainiene
tîrzii ² Postila din Tekovo şi Postila din Neagovo ² identice cu
Cazania lui Coresi). Textul pericopelor evanghelice este aproape iden-
tic cu cel din Tetraevanghelul din 1560²1561. La sfîrşit, era un text
intitulat «dojana cetitorilor», cu atacuri vehemente la adresa ierarhiei
superioare şi a cîrmuitorilor laici.
Tîlcui Evangheliilor avea ca anexă o altă carte, intitulată greşit
² în toate studiile şi tratatele de Istorie literară ² Molitvelnic. In
realitate este o carte de cîniccc şi slujbe calvine, în care numărul tai-
nelor era redus la trei (Botez, Cununie, împărtăşanie), iar cultul, ia
predică, felurite im ne şi psalmi. «Slujbele» din această carte au fost
traduse după cartea tipărită la Cluj de predicatorul calvin Vaspar
Heltai (ediţia a. doua în 1559, sub titlul : «Agenda sau actele biseri-
ceşti pe care le săvîrşesc de obicei miniştrii şi păstorii sufleteşti creş-
tini»). Potrivit cercetărilor mai noi, cîntecele (imnele) din acest pretins
Molitvelnic au fost traduse ² în proză ² după Cartea de cinteco a
 P E R I O A D A A T R E I A ( S EC O L E L E X I V ² X V I I I )

ui calvin maghiar Szegedi Vergely, a cărei primă ediţie a apărut

Astfel de cîntece, după cartea lui S zegedi, au circulat şi în
ise româneşti. Se presupune că traducătorul (compilatorul) lor
ineşte a fost superintendentul româno-calvin Vheorghe de
z.
)ă tipărirea acestei cărţi, începe o nouă etap ă în viaţa şi acti-
lui C oresi, aceea în car e devine editor pe cont prop riu. De
iainte r a dat o nouă orientare activităţii sale editoriale, punînd
1 pe tipărirea de cărţi în slavoneşte, cerute în Ţara Românească,
a de tipărire de cărţi în limba slavonă, patronată de domnii şi
liţii din Ţara R omânească, trebuie considerată ca o formă de
a Ortodoxiei în faţa protestantismului ² care cerea introdu-
mbii naţionale în cult.
i cărţile slavone tipărite în această perioadă : Sbornicul (Minei
nice), în două părţi (1569 ), tipărit cu ajutorul a cinci ucenici,
ii Mare, în două părţi (glasurile 1²4 şi 5²8), în 1574²1575,
;u ajutorul a opt ucenici, Psaltirea (1573, 1576 şi 1577), Triodul
cu ajutorul a opt ucenici, Liturghierul (1568), Tetraevanghelul
i p o i o no uă e di ţ i e î n 1 5 8 3), î mp r eu nă cu m e şt eru l tip og r af
i. Nu ştim în ce împrejurări, în anul 1 58 0, C oresi a tipărit un
slavon (Minei), în oraş ul Sebeş, lîngă Alb a Iulia, «din po-
rea osfinţitului mitropolit al Ardealului Kir Vhenadie». în 1577
t o Psaltire slavo-română, a doua tipăritură bilingvă cunoscută
i.
tăm că în majoritatea epilogurilor acestor tipărituri sînt pome-
nnii şi mitropoliţii din Ţara Românească. Astfel, Sbornicul din
'ctoihul (ambele părţi), Psaltirea din 1577 şi Triodul pomenesc
candru II Mircea şi pe fiul său Mihnea, devenit Turcitul, ca şi
opolitul Eftimie (iar Psaltirea pe noul mitropolit Serafim), ceea
arat ă că tipărit urile r esp ecti v e era u cer ut e de d omnii Ţării
îŞti şi că au apărut cu «binecuvîntarea» mitropoliţilor Ungro-
Psaltirea slavo-română din 157 7 nu are însă nici o menţiune
t gen.
ncomitent cu aceste cărţi slavone, Coresi a tipărit şi cîteva cărţi
;
Şti, ceea ce constituia p e at u nci u n a ct cu ad evărat revol u-
La cel e cinci ap ărut e pînă în 1 56 7, se ada ugă acum alte trei
ri româneşti ortodoxe : Psaltirea şi Liturghierul în 1570, Evan-
cu învăţătură din 1580²1581. Psaltirea are un format mare, cu
!00 file, pe cînd Liturghierul este de format mic, cu 42 file.
 A CTIVITA T EA T IP O V R A F I C A ÎN T RA NSILVA NIA ( S EC . X V I) 555

P e n t r u t i pă r i r e a P sa l ti ri i, C o r e si a a vu t l a î n d e m î n ă m a n u s cr i s e m a i
vechi (ex. copii du pă P saltirile S cheiann, V or o n eţeană, Hur m uz a ki sau
alt el e, car e n u vo r fi aj un s pîn ă l a n oi ).
In c e p ri ve şt e L it ur g h i er ul (d i n c ar e se p ăstr e az ă u n si n gu r e xe m -
pl ar , î n B i bl i o t ec a A r h i e pi sc o p i ei S i b i u l u i ), d eşi î n m o d c u r e n t se
c o n s i d e r ă c ă t r a d u c e r e a şi t i p ă r i r e a l u i er a c e r u t ă d e o f i ci a l i t ăţ i l e
c al v i n e d i n T r a n si l va n i a , c o n si d e r ă m , t ot u şi , c ă e a s e d at o r a şi n e -
v o i l o r p r o p r ii al e b i se r i c il or r o m â n e şt i. P ă r er e a c ă s-a t r ad u s şi ti pă r i t
l a c e r e r e a e p i sc o p u l u i r o m â n o - c al v i n P a v e l T o r d a şi n u a r e n i ci u n
su p or t d o c u m e n t a r si g u r. E st e ad e v ăr at că î n t r - o scr i s o ar e a « e p i s-
c o p u l u i » ro m ân o -c al vi n P a vel d i n T u rd a ş că tr e b i striţ en i, di n 9 d e-
ce m b ri e 1 57 0, le făc ea cun oscut că a c on voc at u n «sin od » al pre oţilor
r o m â n i l a C l u j, i m p u n î n d u -l e să a d u că u n fl o ri n p e n t r u c u m p ă r ar e a
P saltirii şi 3 2 d e din ari pe n tr u c u m p ă r ar e a L it ur g hi e r ulu i. P r e su p u n e m
c ă e s t e v o r b a d e P sa l t i r e a r o m â n e a s c ă, d a r c u l i t e r e l a t i n e şi c u
ort og rafie m a gh i ară -săsea scă, şi d e C artea d e slujb ă (cîntări) pen tr u
pr e d i c a t or ii c a l vi n i, ti p ă r it e î n 1 5 7 0 , pr o b a bi l l a C l u j, sau p oa t e ch i ar
d e p retin su l «M olit vel ni c » din 15 6 7. N u ved e m c e r ost a ve a să
pu bl i ce cî r m u it o rii cal vi ni ai T r a n sil va ni ei u n L it u r gh i er o rt od o x, d e
vr e m e c e « si n od u l » c al vi n d e l a A i u d , di n 1 6 oc t o m b r i e 1 5 7 9 , l u a se
m ăsu ri en er gice pe nt ru «cal vin izare a» cultu lui ortod ox, iar în 1 56 7 se
ti p ăr i s e ac el «M o l t i ve l n i c » cu p sa l m i şi c î n t ăr i c a l vi n e şti.
A c e a st ă pri m ă t r ad u c er e ro m â n ea s că a L i t u r g h i e ru l u i c u p r i n d e a
nu m ai Litur g hia S fîn tulu i Ioa n V ur ă de A ur. A ve a la b az ă u n pr ot oti p
sl a v on în m a n u sc ri s, di ferit d e c el ti părit d e M a c arie î n 1 50 8. C a şi î n
alte tipăritu ri coresien e, trad ucer ea L iturghi eru lui este, în m are m ăsu ră,
aser vită te xtulu i. S e pa re c ă trad u cer ea s-a fă cu t nu m ai cu pu ţin ti m p
în ai n t ea ti p ă r i rii, c ăc i n u m a i aş a se e x pl i c ă o se ri e d e c u vi n t e şi e x -
p r e s i i t r a d u s e g r e ş i t , c a şi u n e l e o m i s i u n i . D a c ă a r f i f o s t o t r a d u -
c e r e m a i v e c h e , e l e a r fi f o s t î n d r e p t a t e. In p r i vi n ţ a t r a d u c ă t o r u l u i
( s a u t r a d u c ă t o r i l o r ) , n e r al i e m l a p ă r e r e a c e r c e t ă t o r i l o r m a i v e c h i ,
c ă ac e şt i a au f o st pr e oţii d e l a bi s e r i ca S fî n l u l N i c ol a c d i n Ş c h e ii
B r aş o vu l u i, ca r e a u aj u t at p e C o r e si şi l a t r a d u ce r e a al t o r c ă r ţi i n
r o m â n e şt e. A m pu t e a so c oti Lit u rg hi eru l r o m â ne sc din 1 5 7 0, ex pri -
m î n d u - n e î n t er m e n i i d e a zi , c a « o e d i ţ i e d e p r o b ă » .
U lti m a c art e ti pă r it ă d e C o r e si ² şi în a ce l aşi ti m p c ea m a i î n -
se m n at ă din tr e t o at e ² a fo st E va n gh eli a cu î nv ăţă tu ră sau C az an ia,
n u m i t ă şi C a z a n i a a d o u a , pr i m a fi i n d c o n si d er a t ă T î l c u l E v a n g h e -
liil o r d i n 1 5 6 7. A f o st d at ă î n t i p a r l a 1 4 d e c e m b r i e 1 5 8 0 şi i sp r ă vi t ă
la 2 8 iu ni e 1 58 1. In pr e faţ ă se a r ăt a c ă ju d ele B ra şo vu l ui , L u c as
 P E RI O A D A A T R EI A (S E C O L E L E X tV- X V II D

i x ² c u c h e l t ui a l a că r u i a s -a şi ti p ă r it ² , a gă s it şi a p r i m i t u n
ar d in a c e a stă ca rte tip ărită în sla vo n ă, d e la m itr o p olitu l
L al U n gr o vl ahi ei. în con tin uare, în aceeaşi pre d oslo vi e se
c a L u c a s H ir sc h e r s-a s fătu it cu m itr o p o litu l V h e n a d ie d i n
a lia şi «c u m u lt c liro s d e p re u ţi ce le tre b u ia a c e a stă c arte »,
u î n c u vi i n ţ a re a mi t r o p o l i t u l u i S e r a fi m , a d at - o « Iu C o r e si d i a -
c e e r a m e ş t e r î n vă ţ a t î n t r - a c e st l u c r u , d e o s c o a s e d e n c a r t e a
c ă p r e l i m b a r u m ă n e a s c ă , î m p r e u n ă şi c u p r e u ţ i i d e l a b e -
Ş c h e ai l o r d e l î n g ă c e t at e a B r a ş o v u l u i , a n u m e p o p a Ia n e şi
lih ai ». D eci, cartea se pre zen ta ca o o peră d e cola b orar e tran--
m u n t e a n ă , a tî t p r i n î m p r e u n ă l u cr a r ea d i a c o n u l u i C or e si c u
p r e o ţ i şc h e i e n i , cî t ş i p r i n b i n e c u v î n t a r e a d a t ă d e c e i p t o i
i l i ţ i , p r i m u l o f e r i n d c h i a r şi e x e m p l a r u l d u p ă c a r e s - a f ă c u t
rea.
a n g h el i a c u î n v ă ţ ăt u r ă a f o st t r ad u să d u p ă C a z a n i a i m p r i m a t ă
el e t i po gr a f ru s Iva n F e o d or o v l a Z a bl u d o v ( L itu a nia ), în 1 5 6 9,
r e a l u i V ri g o r i e H o t c h i e v i c i , h a t m a n u l L i t u a n i ei . L a r î n d u l e i ,
i d i n Z a bl u d o v, t i p ăr i t ă d u pă m a n u sc ri s e sl a v o - r u se m a i ve c h i ,
a b az ă o c ol ec ţi e d e o m i lii g re ce şt i, m aj o ritat ea sc ri se d e
iul ecu m en ic Ioan C alec as (1 33 4 ² 13 47 ).
pă cu m C azan ia d in Za blud ov a vea rostul d e a întări su flet eşte
ii n ci o şii or t o d o c şi di n U cr a i n a şi L i t u a n i a, e x p u şi p r o p a g a n d ei
i , t o t a ş a v e r s i u n e a e i r o m â n e a sc ă a ve a r o s t u l d e a a p ă r a O r -
şi d e a î ntă ri pe c r ed in ci o şii ar d el e ni î n vec h e a l o r cr e di n ţ ă.
C a z a n i a d i n 1 5 8 1 s e p r e z i n t ă d r e pt ce a m a i î n se m n a t ă c ar t e
tr i n ă or t o d o x ă ti p ăr i t ă l a n o i î n cu r su l s e c o l u l u i al X V I- l e a,
) ăr i r e a e r a p at r o n a t ă d e u n o m d e a f a c e ri l u t e r a n . C e l e p e st e
f oi a l e că r ţ ii c u p ri n d t e xt u l p e r i c o p el o r e v a n gh e li c e d i n d u r a i -
l e p e st e a n şi d i n u n e l e s ă r b ăt o r i , r e p r o d u s e d u p ă T e t r a e v a n -
din 1560 ² 15 61, cu co m entările sau omiliile respective, înce-
D u m i n ica V a m e şu lui şi F ari seul u i şi ter m i n înd cu D u m i nic a a
i p ă R u s a l i i . D e n o t a t c ă l i p se sc c a z a n i i l e d i n ş a s e d u m i n i c i ,
ir e şi l a D u m i n i c a O rt o d o xi ei (li ps a ac e st ei a s- a i nt e r pr e t at ca
sn ţ ă l u t e r a n ă, e xe r ci t at ă pr i n L u ca s H i r sc h e r , e d i t or u l c ăr ţ i i ).
o ţ i i I a n e şi M i h a i d e l a b i s e r i c a S fî n t u l N i c o l a e d i n Ş c h e i ²
c a t r a d u c ă t or i a i c ăr ţi i ² e r a u u n i i di n c e i m ai î n vă ţ a ţ i pr e oţ i
1 ti m p (M ihai în văţase în S erbia). P rob abil au ajutat pe C oresi
ipărire a alt or cărţi ; în L iturg hi eru l sla vo n tipărit de S er b au
C or e si î n 1 5 8 8 , pr e ot u l M i h a i fi g u r e az ă c a « i spr ă vi t or i u » .
a mi n t e a cel or d oi pr e oţi, do m n ii d e pe st e m u nţi , P ătr aşc u cel
 A CTIVITA T EA T IP O V R A F IC A ÎN T R A N S IL V A N I A (S E C . X V I) 557

B u n şi A r on T i r a n u l, au a c or d a t aj u t o a r e m at e ri a l e bi se r i c ii l a ca r e
sl uj e a u , i a r pr e ot u l M i n ai a ri d i c at o n o u ă şc o a l ă r o m â n e a sc ă l a B r a -
şov, în 1597.
C u a c e ast ă l u c r ar e , se î n c h e i e şi r u l t i p ă r i t u r il o r l u i C or e si. T r e -
b u i e s ă n o t ă m c ă n u m ă r u l t i p ă ri t u r i l or c o r e si e n e n u e st a bi l i t d e fi n i-
ti v ; î n ori c e c a z, sî n t pe st e 2 5 , ce e a c e r ep r e z i n tă m ai m u lt d e j u m ă t a-
t e d i n î n t r e a g a p r o d u cţ i e d e c a r t e ² î n l i m b i l e sl a v o n ă şi r o m â n ă ²
di n sec olu l al X V I-l e a ( p est e 1 1. 00 0 d e pa gi n i) . A u fost se m n al at e şi
c î t e v a fr a g m e n t e d e t i p ă r i t u r i p r e s u p u s e c a a p a r ţ i n î n d t ot l u i C or e si .
U cenicii» lui C o resi. C onse mn ă m aci şi cărţile tipărite de «u cenicii »
for m aţi în at el i er u l ti po gr a fi c al di a c on u l u i C o r esi, în afa r ă d e d i ac ul
T u d o r şi M ă n ă i l ă , al e c ăr or n u m e l e - a m î n t îl n it. A st f el , î n 1 5 6 5 , u n
di ac C ă li n, a j ut a t d e pa t r u u ce n i ci, a re e d i t at T e t ra e v a n g h e l ul sl a v o n
di n 1 5 6 2 ( c u a ce l a şi t e x t, u n e or i a ce l e a şi o r n a m e n t aţ ii şi fr o n t i s pi ci i).
In 1 5 6 7 « ju pî n u l L o rinţ, di ac ul d in B r a şo v şi ce i patru u c en i ci » au
sco s de su b tip ar u n O ctoih, «în c etatea B r a şo v», pri n 15 77 ² 1 5 78 , o
P s a lt i re , i a r î n 1 5 7 8 , u n O ct o i h m i c, t o at e î n sl a v o n e st e. S e p a r e c ă
a c e st L o r i n ţ a p u s b a z e l e u n ei î n t r e p r i n d e r i t i p o g r a fi c e p r o p r i i , c ă ci
în p r i m a j u m ă t at e a a n u l u i 1 5 7 9 a t i pă r it u n T e t ra e v a n g h e l sl a v o n l a
A l b a Iu li a , c u i n t er e sa n t e fr o n ti s pi c i i şi i n iţ i a l e , î n t r - o f o r m ă d i f e r i t ă
d e c el e î n tîl n it e în t i pă r it uril e a nt e ri o a r e.
D eşi e pilog ul m enţio na că s-a tipărit «din p oru n ca m arelui voe vo d
B atăr C ri şto v» ( C h ristofo r B âth or y), iniţi ati va tip ăririi a avut -o mitr o -
p olit u l H ri st of or II, r ă po sa t în c u r su l ac el uia şi an . D iac u l L ori n ţ a o b -
ţin ut de l a prin cipele Tr an sil van iei m on op ol u l pentru edit area T etra-
e va n g h el ul u i sl a von pe 3 0 d e a ni, p ri mu l p ri vil e giu d e a ce st ge n în ţ ă -
rile n o a st r e.
±     O răştie. Alţi doi ucenici ai lui C oresi, şi anu me fiul său
« Ş e r b a n d i i a c u , m e şt e r u m a r e a t i p a r e l o r şi c u M a r i e n d i i a c » a u d a t
l a l u m i n ă o a l t ă î n s e m n a t ă l u cr a r e î n li m b a r o m â n ă, c u n o s c u t ă su b
n u m el e d e P a li a d e l a O râ şti e. L u cr u l a î n c ep u t la 1 4 n oi e m br i e 1 5 8 1
şi s-a i spră vit la 14 iuli e 15 82. C u prin de pri m ele d ou ă cărţi ale S fintei
S c ri pturi : F ac er e a şi Ieşir e a. N u mel e d e P alia (i ţaX atd = cel e ve ch i) a
f ost d at ch i a r d e t r a d u c ăt or i.
T r a d u ce r ea P ali ei î n r o m â n e şt e s- a fă c ut su b î n rî u ri r ea pr o pa g a n -
d e i p e c ar e o d e s fă ş u r a u c al vi n i i p r i n t r e r o m â n i, î n v ed er e a a t r a g e r i i
lor l a n ou a con fe siun e refor m at ă. D in pre d o sl ov ia cărţii, a flă m că in i-
ţ i a t i va t r a d u c e r i i şi a t i p ăr i r i i a a p a r ţ i n u t l u i M i h a i l T o r d a şi « al e s
pisco pu l ro m ân ilor în A rd eal», ajutat d e alţi patru pr opag atori ai cal-
vinismu lui : «Herce Ştefan, prop oveduitoriul E van gheliei lui Hristos
 P E R I O A D A A T R E I A ( S EC O L E L E X I V ² X V I I I )

şui C ă văr an seb e şu lui, Z aca n E fr e m, d asc ălu l de dăscălie a (C a -

je şulu i şi P eşti şel M o i si , pr op o v ăd uit ori u l E van gh eli ei î n o r aşu l
il u i şi c u A c h i ri e, pr o t o p o p u l var m i g h i ei H e n e d o ar e i » .
a ce ea şi p re d o sl o vi e se a r ăt a c ă s-a u tr a d u s t oa t e cel e ci n c i că rţi
M o i se şi « p a t r u c ă r ţ i c e s e c h e a m ă Ţ ă r s t v a ( Î m p ă r a ţ i ) şi a l ţ i
ci căţi va». S -au tip ărit în să n u m ai pri m el e d ouă cărţi din P enta -
F a c e r e a ( B î t i a ) şi Ie şi r e a ( Is h o d u l ) . T e x t u l p r o p r i u - z i s e p re c e -
! cîte va co n si d er aţii i sa g o gi c e su m a r e (fo il e 2 ² 5 ).
c e p r i ve şt e o r i gi n al u l d u p ă ca r e s- a t r ad u s, p re d o sl o vi a s p u n e a
: ă ce l e ci n c i că r ţ i a l e l u i M o i s e ( P en t at e u h u l ) « să m t î n t o a r se şi
d e n l i m b a j i d o v e a s c ă p r e g r e c e ş t e, d e l a g r e c i s ă r b e ş t e şi î n -
5 l i m b i ( şi ) d i n a c e l i a sc o a se p r e l i m b ă r u m ă n e a sc ă » . D aj ² I n
ii pred oslo vi e se arată că s-a t rad us «cu m are m un că» «den li m-
o v ea s că şi gr e c e a s c ă şi s âr b e a s că pr e l i m b ă r o m â n e as c ă » . E st e
r e u d e a d m i s c ă a ce şti c i n c i t ă l m ă c it or i v or fi c u n os c u t t e m ei n i c
; ebr ai că şi gr e a că. C er c etăril e făc ut e asu pr a P ali ei a u d o ve dit
d u că t o ri i s -a u f ol o si t, î n p ri m u l rî n d , d e P e n t a t eu h u l m a g h i a r ,
d e pr e d i c at or u l cal vi n V â s pâ r H elt ai l a C l uj, î n 1 5 5 1. In te xt u l
e sc ap ar n u m er o ase cu vin t e de ori gin e m a gh ia ră, n u m e pr o prii
m i n a ţi a ot , c ar a ct e ri sti c ă a cu za ti vu l u i m a gh i ar, u n el e c on st ru c -
ii n e d e s pi r i t u l li m bi i r o m â n e . T r a d u c ă t or i i a u a vu t î n să î n f a ţ ă
u i l a t i n al V u l g a t e i ( d o v e d i t d e n u m e l e p r o p r i i c u t e r m i n a ţi i l e
i o s) şi p oate u n te xt sla von î n m an u scris, că ci pri m a B i blie sla-
a p ă r u t l a O st r o g , î n 1 5 8 1 ( cu pr i n d e şi c u vi n t e sl a ve sp e c i fi c e ,
z ate în li m ba r o m â n ă).
î şi P a l i a er a t i p ă r i t ă c u u n a n u m i t s c o p, st r ă i n i n t er e s el o r or t o -
;i r o m â n e şti, t o t u şi e a r e p r ez i n t ă ce a d i n tîi t r a d u ce r e r o n i â n e a s-
lo sc u tă din c ărţile V e ch iulu i T esta m en t, e şt e r u l Ş e rb an , fi ul
lu i C or e si , a m a i ti p ăr it u n L it u rg h i er sl a -
B r aş o v, î n a n u l 1 5 8 7 . In ep il o g e r a a m i ntit d o m n it or u l M i h n e a
ui al Ţ ării R o m â ne şti, iar ca «ispr ăvitoriu », ad ică diorto sitor,
1 M i h ai d e l a bi se ri ca S fî nt u l N i c o l a e di n Ş c h ei. P r o b a b il t ot
i a ti p ăr it l a B r a ş o v, î n p e ri o a d a 1 5 8 9 ² 1 5 9 0 , o n o u ă ed iţi e di n
e a sl a v o - i o m â n ă şi d i n P sa l t i re a sl a vo n ă .
s e m n ă t a t e a t i p ă rit u ri l o r co re si e n e. M a r el e m e ri t a l l u i C o r e si
c el a c ă a f o st p r i m u l c ă r t u r a r ca r e a l u p t at î n m o d c o n şt i en t
intr o du c ere a li m bii r o m ân e în B iseric ă, p ent ru ră spîn d ire a
i J e c a r t e î n r o m â n e şt e . A c t i v i t a t e a l u i r e p r e z i n t ă o c o n t i n u a -
> d e să vî r şi r e a m i şc ăr i i c a r e a d at c e l e d i nt îi că r ţi tr a d u se î n r o -
 A CTIVITA T EA T IP O V R A F IC A IN T R A N S IL V A N I A (S E C . X VI) 559 i

mâneşte. Datorită tipăriturilor coresiene, scrisul românesc s-a răspîn-

dit tot mai mult, începîndu-se procesul de lungă durată al înlocuirii
limbii slavone din slujba bisericească şi din cancelariile domneşti.
In privinţa textelor româneşti care au stat la baza tipăriturilor
coresiene, toţi cercetătorii sînt de acord că este vorba de traduceri
mai vechi, care au fost apoi revizuite şi îndreptate în vederea tipări-
rii, înlăturîndu-se, pe alocuri, provincialismele şi arhaismele. Această
muncă de îndreptare au făcut-o preoţii de la biserica Sfîntul Nicolae,
din care doi sînt pomeniţi cu numele în ultimele tipărituri coresiene.
Osteneala lor este amintită indirect şi în Istoria bisericii din*'
Şcheii Braşovului a lui Radu Tempea, ca şi în unele izvoare contem-
porane. De pildă, într-un Octoih manuscris din 1570, copiat de Oprea
diacul, era notat că s-a făcut «de pre izvodul ce iaste în biserica
Şcheailor *de lîngă cetatea Braşovului, de l-au scos den limba sîrbeas-că
pre limba rumânească sfinţii părinţi cine au iost nainte intru acest loc».
Deci «opera de introducere a limbii române în biserică nu a fost patronată,
nici iniţiată de luterani sau de calvini, ci trebuie socotită ca o operă
de iniţiativă românească, ortodoxă, o pagină de istorie internă» (P. P.
Panaitescu, începuturile şi biruinţa scrisului..., p. 150). Tipăriturile lui
Coresi au contribuit deci la formarea unei limbi literare şi liturgice
româneşti unitare. Deşi au trecut patru veacuri de la apariţia lor, ele pot
fi citite cu uşurinţă pînă astăzi.
Prin tipăriturile româneşti ale lui Coresi s-a făcut şi mai mult
simţită unitatea de limbă, de credinţă şi de origine a românilor de
pretutindeni. Notăm, între altele, că în unele din tipăriturile sale ro-
mâneşti, termenul «romanus» este tradus cu «rumân», deci tălmăcitorii
aveau conştiinţa limpede a originii romane a poporului nostru. Con-
ştiinţa unităţii de neam se reflectă şi în epilogurile unor cărţi româ-
neşti : «am scris aceste sfinte cărţi de învăţătură să fie popilor rumâ-
neşti, să înţeleagă, să înveţe rumânii cine-s creştini» (Tetraevanghelul
din 1561), sau : «dacă văzui că mai toate limbile au cuvîntul lui Dum-
nezeu în limba lor, numai noi rumânii n-avem..., începutu-s-au a se
scrie aceste sfinte Psaltiri» (Psaltirea din 1570) ; «Ce folos e lor ( =
credincioşilor, n.n.), dacă popa grăieşte în limbă străină rumânilor, săr-
beaşte (= slavoneşte, n.n.), de nu înţeleg, sau pe altă limbă ce nu
vor înţelege ascultătorii ?... popa să fie ştiutorul cărţilor, că aşa va
putea învăţa...» (Evanghelia cu învăţătură din 1581). Iar în prefaţa
Paliei se spunea : «le-am scris vouă, rumâni, să le cetiţi». In introdu-
cerea Paliei, numele nostru etnic apare sub forma român, şi nu rumân.
 PERIOADA A TREIA (SECOLELE XlV-XVIIt)

lte din epilogurile cărţilor slavone tip ărite de diaconul C oresi

c pe domnii şi mitropoliţii din Ţara R omânească, ceea ce con-
3 dovadă concludentă că erau cerute de aceştia, ţile lui Coresi s-
au răspîndit pe o arie geografică foarte întinsăr «ţinuturile locuite
de români. De pildă, Întrebarea creştinească îla Sfinţilor
Părinţi s-au găsit în Ieud-Maramureş, Evanghe-1560²1561 la
mînăstirea Ciolanu-Buzău, Psaltirea din 1570 la Olteană, alta în
Lazuri-Bihor. Reiese deci că tipăriturile core-u a vut şi un r ol
îns emn at î n î ntă rir ea conşti i nţ ei u nit ăţii d e i r omânil o r d e
pr et uti nd en i. Ia r tip ăr it uril e sla vo n e al e l ui au fost folosite
nu nu mai în b isericile din cel e trei ţări româ-:i şi în bisericile
ortodoxe de limbă slavă, lucru dovedit de sxemplare care se
găsesc în diferite biblioteci şi mînăstiri de otare. Cu alte
cuvinte, de roadele muncii lui Coresi s-au putut şi credincioşii
ortodocşi români şi slavi de pretutindeni.
C o n c l u z i i : Se desprinde, din cele expuse, că diaconul Co
ci intrat în istoria poporului şi a Bisericii noastre ca unul din
nai de seamă tipografi şi editori pe care i-a avut cultura romă-
ză. Două sînt coordonatele majore care îi caracterizează înde-
ita activitate editorial-tipografică: a făcut începutul pătrunde-
'mfni române în slujba bisericească şi a contribuit la crearea
limbi literare româneşti unitare. Prin toate strădaniile sale,
si se prezintă ca un adevărat deschizător de epocă în istoria
irii româneşti. '

v
BI BLIOV RAFI E

' o a r e . IOAN BIANU şi NERVA HODOŞ, Bibiiogralia românească veche

1508²1716, Bucureşti, 1903, IX + 572 p. 'şi tomul IV (DAN SIMONESCU),
şi îndreptări, Bucureşti, 1944, XIII + 372 p.
crări de s i n t e z ă . In afară de tratatele de istoria literaturii române
s mai pot consulta : P. P. PANAITESCU, începuturile şi biruinţa scrisului
română, Bucureşti, 1965, 230 p. ; MIRCEA TOMESCU, Istoria cărţii romă-la
începuturi pină în 1918, Bucureşti, 1968, 216 p. + 116 ii. + VIII pi. ;'
3ŢIE, Începuturile scrisului in limba română, Contribuţii filologice şi lingvis-
ureşti, 1974, 210 p. ; DEMENY LAJOS şi LIDIA A. DEMENY, Corfe, tipar
ite la români în secolul al XVI-lea, Bucureşti, 1986, 350 p. + 81 ilustr.
) ă r i ţ u r i l e l u i F i l i p Moldoveanul. NICOLAE SULICA, Ca-' româneşti
din 1544 (Sibiu) şi 1559 (Braşov). Precizări cu privire la izvoarele nuarul
Liceului de băieţi «Al. Papiu-Uarian» din Tîrgu Mureş pe anii 1932² gu
Mureş, 1936, p. 47²101 ; I. CRĂCIUN, Catehismul românesc clin 1544 urmat ilte
catehisme româno-luterane -. Bîrseanu, Sturdzan şi Marţian. Texte roumairt tis,
Sibiu-Cluj 1945²46, 168 p. ; VIRVIL MOLIN, Interpretări noi în lcgătu-
itehismul de la Sibiu, în M.A., an. V, 1960, nr. 1²2, p. 36²54 (consideră
Părit la Braşov) j SIVISMUND JAKO, Tipografia de la Sibiu şi locul ci în
 Icoană din sec.  reprezentînd
Coborîrea de pe cruce. In stînga,
doamna Despina, văduva lui Neagoe
Basarab, îşi plînge fiul, Teodosie,
mort prea de timpuriu.

Chivot 



 a
    


 



ă originală în catedrala episcopală din Roman, cu scene din viaţa Si. Nicolae.

P..i-eş şi familia, frescă originală în naosul bisericii mănăstirii Moldoviţa (1537).

 Ë

Ieremia Vodă Movilă şi familia, frescă originală în naosul bisericii mănăstirii Sucevita
(c. 1595-1596).

Epitaf de la mănăstirea Sucevita (1592-1593), azi în muzeul mănăstirii.




 
    

 Ò
m
‡erămîntul de mormînt al lui Ieremia Movilă (f 1606), înfăţişat într-o mantie de bro-
r
> avînd sus, în dreapta, stema Moldovei, iar în stînga biserica mănăstirii Suceviţa. Azi
mănăstirii.
 Acoperămîntul de mormînt al lui Simion Movilă (f 1609), tatăl
mitropolitului Petru Movilă al Kievului. Este redat cu ochii închişi,
îmbrăcat în haină de brocard, cu coroana pe cap. Azi în muzeul


teazul, frescă în biserica mănăstirii Călui - j. Olt, ctitoria Buzestilor, lucrată de
l în 1594.
 Doamna Stanca, soţia lui Mihai Viteazul, cu fiul lor
Nicolae Pătraşcu, frescă în biserica mănăstirii Călui, lucrată
de Mina zugravul în 1594.
'omnului cu Pruncul. Icoană pe lemn de la schitul Valea Mare - Argeş (prima
colului Yviri
 ACTIVITATEA TIPOVRAFICA IN TRANSILVANIA (SEC. XVI) 561

istoria ti parului românesc din secol ul al XVI-lea, în A. I.I.C, VII, 1964, p. 97²115;
L. DEMENY şi DAN SIMONESCU, Un capitol important din vechea cultură româ-
nească (Tetraevanghelul, Sibiu, 1546), Supliment la S.C.D.B., 1965, nr. 1, 18 p. +
17 p i. ; ION VHEŢIE, Consideraţii filologice şi lingvistice asupra Evangheliarului
din Petersburg, în S.C.L., XVII, nr. 1, 1965, p. 47²79 (reprodus şi în voi. Începutu-
rile scrisului în limba română. Contribuţii iilologice şi lingvistice, Bucureşti, 1974,
p. 139²171); L. DEMENY, Le premier texte roumain imprime, în R. R.H., an. IV,
1965, nr. 3, p. 385²412 (acelaşi studiu sub titlul: O tipăritură slavo-română pre-
coresiană, în «Studii», revistă de istorie, an. XVIII, nr. 5, 1965, p. 1001²1038);
FERENC HERVAY, L'imprimerie du maître Philippe de Nagyszeben (Sibiu) et Ies
premiers Hvres en langue roumai ne, în rev. «Magyar Konyvszemle», Budapest, nr.
2, 1965, p. 119²127; FERENC HERVAY, L'imprimerie cyrillique de Transilvanie en
XVI-e siecle, în «Magyar Konyvszemle», Budapest, 1965, nr. 3, p. 201²216; SIVIS-
MUND JAKO, Editarea cărţilor româneşti la Sibiu în secol ul al XVI-lea. Noi rezul-
tate în domeniul cercetărilor cu privire la prima carte tipărită in limba română, în A.I.I.C,
VIII, 1965, p. 115²126; ARNOLD HUTTMANN şi PA VEL BINDER, Contribuţii la
biograiia lui Filip Moldoveanul, primul tipograi român. Evoluţia vieţii culturale
româneşti la Sibiu în epoca umanistă, în L.L., 16, 1968, p. 145²174;LIDIAA. DEMENY,
Xilogravurile lui Filip Moldoveanul, in S.C.I.A., Artă plastică, t. XVI, nr. 2, 1969, p.
229²241 ; SIVISMUND JAKO, Pe urmele Catehismului românesc din unul 1544, în
R.B., an. XXIII, 1970, nr. 11²12, p. 716²720 (şi în voi. Philobiblon iransilvun,
Bucureşti, 1977, p. 117²127); LUDOVIC DEMENY, La typographie cyrillique de Sibiu
au milieu du XVI-e siecle, în «Roumanian Studies», II, 1971²72, Lei-den, 1973, p.
30²47 ; JAKO ZSIVMOND, Tiparul cu litere latine din Sibiu în secolul al XVI-lea, în
voi. Phil obiblon transilvan, Bucureşti, 1977, p. 93²116; EVA MlR-ZA, Un iragment
din Evangheliarul slavo-român de la Sibiu (1551²J553J, în L.R., j 978, nr. 2, p. 173²175.
E d i ţ i e c r i t i c ă . Evangheliarul slavo-român de la Sibiu, 1551²1553. Studiu
i n t r o d u c t i v f i l ol og i c d e E mi l P e t r o vi c i ; S t u d i u i n t r o d u c t i v i st o r i c d e L . De me n y,
Buc ure şt i , 19 7 1, 41 9 p.
T i p ă r i t u r i l e d i a c o n u l u i C o r e s i . E d i ţ i i c r i t i c e . SEXTIL PUŞCA- RIU
şi AL. PROCOPOVICI, Diaconul Coresi. Cartea cu învăţătură (1581), voi. I
(textul), Bucureşti, 1914, 8 + 566 p.; voi. II (studiu) n-a mai apărut; NICOLAE
DRĂVANU, Un iragment din cel mai vechi Molitvelni c românesc, în «Dacoroma-
nia», II, Cluj, 1922, p. 254²326; I. BIANU, Texte de limbă din secolul XVI.... I,
î n t r eb a re c r eş t i n e as c ă . . . , Bu cur e ş t i, 1 92 5 , 22 p . ; I . BI AN U , Te x t e d e l i m b ă
din secolul XVI... Lucrul apostolesc. Apostolul ² tipărit de diaconul Coresi la Braşov la anul
1563, Bucureşti, 1930, XIV + 632 p.; FLORI CA DIMITRESCU, Tetraevanghelul tipărit de
Coresi, Braşov, 3560²1561, comparat cu Evangheliarul lui Radu de la Măniceşti
1574. Ediţie alcătuită de..., Bucureşti, 1963, 425 p.; SPIRI-DON CÂNDEA, Textul
Liturghierului românesc publicat de diaconul Coresi, în M.A. , an. V, 1960, nr. 1²2, p.
70²92; AL. MAREŞ, Liturghierul lui Coresi. Text stabilit, studiu introductiv şi
indice de..., Bucureşti, 1969, 186 p. + 84 facs.; B. P. HAŞDEU, Psaltirea publicată
româneşte în 1577 de diaconul Coresi, ediţie în caractere chirilice şi transcriere latină de...,
voi. I, Bucureşti, 1881 (textul), voi. II, Bucureşti, 1888 (studiu); STELA TOMA, Coresi,
Psaltirea slavo-română, 1577, în comparaţie cu Psaltirile coresienc din 1570 şi 1589.
Text stabilit, introducere şi indice de..., Bucureşti, 1976, 780 p.; Texte româneşti din
secolul al XVI-lea. I. Catehismul lui Coresi, II. Pravila lui Coresi... Ediţii critice de
Emanuela Buză ş.a. Coordonator Ion Vheţie, Bucureşti, 1982.
L u c r ă r i g e n e r a l e : LUCIAN PREDESCU, Diaconul Coresi, Bucureşti,
1933, 104 p. (şi recenzia lui DAN SIMONESCU, Diaconul Coresi, Note pe marginea
unei cărţi, Bucureşti, 1933, 21 p.) ; R. D. MAZILU, Diaconul Coresi. Contribuţii,
Ploieşti, 1933, 63 p.; BARBU TEODORESCU, Personalitatea diaconului Coresi şi
rolul lui în cultura românească, în B.O.R., an. LXXVII, 1959, nr. 3²4, p. 287²306 ;
VIRV1L MOLIN, Coresi editor şi tipograi, în B.O.R., an. LXXVII, 1959, nr. 3²4, p.
307²321 ; VIRVIL MOLIN, Despre diaconul Coresi. La 400 de ani de la începutul
activităţii sale de la Braşov şi de la tipărirea primei cărţi româneşti, In V.B., an.

36 ² Istoria B.O.R.
 P E R I O A D A A T R E I A (S EC O LE L E X I V- X V II I)

359j nr .
7²12, p. 633²656 ;‡ SPIRIDON CÂNDEA, Diaconul Coresi ² sim-<rai sau
şi traducător al cărţilor româneşti tipărite de el ? în M.A., an. VII,
3 _ 6, p. 325²344; VIRVIL MOLIN, Date noi cu privire la activitatea dia-
Zoresi ca editor, în B.O.R., an. LXXXI, 1963, nr. 7²8, p. 781²791 ; L. DE-\ dus oare
Coresi tiparniţa de la Tirgovişte la Braşov ? în LX., XIX, 1968, ) ‡ DAN
SIMONESCU, Un mare editor şi tipograi din secolul al XVI-lea,
' XI, 1969, p. 53²60; ARNOLD HUTTMANN, Consideraţii privind veni-
mulu'i Coresi la Braşov, în «Cumidava», Braşov, 1968, p. 103²108 ; MIRCEA
U Cartea românească în perioada coresiană, în voi. Probleme de biblio-
cureşti, 1970, p. 51²67; VASILE COMAN, Însemnătatea culturală şi reli-
tipăriturilor coresiene, în M.M.S., an. XLVI, 1970, nr. 11²12, p. 638²645;
HUTTMANN, Date vechi şi noi privind acti vi tatea tipogralică a diaco.
resi, în S.C.B., XII, 1972; OCTAVIAN NIŢU, Relaţia dintre «tipograiia dia-
Co resi », di n Ş cheii Bra şovul ui şi «ti pogr aiia honteriană» din cetat e, în
n XCIII, 1975, nr. 3²4, p. 426²446; ION VHEŢI E, Coresi ² traducător
ii, în L.R., an. XXVIII, 1979, nr. 4, p. 325²332; VERNOT NUSSBĂCHER,
ci şi hrisoave. Studii, Bucureşti, 1987, p. 159²177.
i ă r i t u r i l e l u i C o r e s i . AND REI BIRSEAN U, Catehismul luteran
, în «An. Acad. Rom.» Mem. Sect. Lit., s. XIII, t. 1, nr. 3, Bucureşti, 1923, p. 33
extras, 8 p.); NICULAE ŞERBĂNESCU, Ia 400 de ani de la apariţia «ln-
creştineşti», în B.O.R., an. LXXVII, 1959, nr. 11²12, p. 1033²1052; ION Citeva
precizări în legătură cu datarea Catehismului lui Coresi, în S.C.L. 1966, nr. 5.
BAN CIOCULESCU, Patru sute de ani de la apariţia Tetraevanghelului lui ,
n B.O.R., an. LXXIX, 1961, nr. 1²2, p. 161²168; AL. MAREŞ, Precizări
raducerea Tetraevanghelului lui Coresi, în S.C.L., an. XVIII, 1967, nr. 6,
67.
«TANTIN I. KARADJA, Despre Lucrul apostolesc al lui Coresi de la 1563, xnd.
Kom., Mem. Sect. Lit., s. III, t. II, m. 6, Bucureşti, 1924, p. 545²555 ;, 11 p. + 3
pi.); ŞT. PASCA, Probleme în legătură cu începuturile seri-nâresc.
Versiunile româneşti d in secolul al XVI-lea al e Aposto lului, în 1957, p.
47²95; N. CORLĂTEANU, In jurul unei cont roverse filologice ile dintre
«Codicele Voroneţean» şi «Lucrul apostolesc» al lui Coresi), în :, 1960, nr. 3, p.
443²457; PÂNDELE OLTEANU, Contribuţii la problema Hor şi
promovării scrisului românesc. 400 de ani de la apariţia «Til cului llor»
(1564) al lui Coresi, în L.L., XVI, 1964, nr. 2, p. 189²211 ; PAN-TEANU,
Presupusul original unguresc al Cazaniei I din 1564 a diaconului orectarea
unei erori , în voi. Omagiu l ui Alexandru Rosetti, Bu cur eşti, B45²650 ;
PÂNDELE OLTEANU, «Postilla de Neagovo», In lumina «Caza-diaconului
Coresi (c. 1564), în Rsl. XIII, 1966, p. 105²131 ; A. HUTTMANN DER, Cu
privire la datarea şi geneza Cazaniei I tipărită de diaconul Co-.R., an. XVI, 1967, nr.
2, p. 109²117; ALEXANDRU MAREŞ, Cînd şi unde rit Tîlcul Evangheliilor şi
Molitvelnicul românesc, în L.R., an. XVI, 1967, .19²130.
NASIE POPA, Originalul cîntecelor din Molitvelnicul tipărit de Coresi in L.R.,
an. XV, 1966, nr. 3, p. 255²265; TITUS FURDUI, Date noi privi-*Tllcul
Evangheliilor» şi «Molitvelnicul românesc» al lui Cocesi^in Biblio-rcetarea, III,
1979.
DLAE SULICĂ, O nouă publicaţie românească din secolul al XVI-lea : Li-
diaconului Coresi tipărit la Braşov in 1570, Tg. Mureş, 1927, 16 p.; I
CÂNDEA, Primul Liturghier românesc tipărit, in M.A., an. IV, 1959, nr.
722²771.
!LE MANVRA, Cercetări literare-istorice, I. Psalt irea diaconului Coresi,
i 157Q în Braşov... Bucureşti, 1896, 29 p.; L. DEMENY, Psaltirile chirilice
i Transilvania în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, în S.C.B., serie '‡
Bucureşti, 1974, p. 91²112.
 ACTIVITATEA TIPOVRAFICA IN TRANSILVANIA (SEC. XVI) 563

VASILE VRECU, Izvorul principal bizantin pentru Cartea cu învăţătură a diw

conului Coresi din 1581 ; Omiliile patriarhului Caleca (1334²1341), Bucureşti, 1939,
166 p.; MARI A RĂDULESCU, Originalul slav al Evangheliei cu Învăţătură a diaco-
nului Coresi..., Bucureşti, 1959, 105 p. ; PÂNDELE OLTEANU, Les originaux slavo-rasses
de plus anciennes collections d'homelies roumaines, în Rsl., an. IX, 1963, p. 163²192;
SILVIU HĂRĂVUŞ, O carte de doctrină şi pietate ortodoxă: Evanghelia cu Învăţătură (1581),
în B.O.R., an. LXXXVII, 1969, nr. 7²8, p. 740²773; A. HUT-TMANN şi P. BINDER,
Geneza Cazaniei a U-a (1581) şi legăturile diaconului Coresi cu tipograiia latină din
Braşov, în S.L.L.F., I, Bucureşti, 1969; IOAN TURCU, Evanghelia cu învăţătură din anul
1581. Consideraţii şi precizări, accente în B.O.R., an. XCIX, 1981, nr. 7²8, p. 888²911 ;
IOAN IONESCU, Patru sute de ani de Ia tipărirea Evangheliei cu învăţătură a diaconului
Coresi la Braşov în 1581 şi mesajul ce-1 poartă, în V.B., an. XL, 1981, nr. 11²12, p.
1154²1177.
N. IORVA, Octoihul diaconului Lorinţ, în «An. Acad. Rom.» Mem. Secţ. Ist. s.
III, t. XI, nr. 7, Bucureşti, 1931, p. 201²204; AL. MAREŞ, In legătură cu activita-
tea tipograiică a diconului Lorinţ, în R.L., an. XIX, 1970, nr. 2, p. 129²137; ARNOLD
HUTTMANN şi PA VEL BINDER, Contribuţii la cunoaşterea vieţii şi activităţii dia-
conului Lorinj, în Studii de li mbă literară ţ; filologie, voi. li, Bucureşti, 1972 p
243²258.
AL. MAREŞ, Despre un presupus Liturghier slavon coresi Qii şi despre data-
rea unei cărli tipărite do Serban Coresi, în R.L., an. XVII, 1968, nr. 5, p. 455²462.
Pali a. Ediţii critico. MARIO ROQUES, Les premieres traductions roumaines
de l'Ancien Testament. Palia d'Orăştie (1581²1582). I. Preface et livre de la Venese
publies avec le texte hongrois d e Heltai et un int roduction par... Paris, 1925, LXXI
+ 213 p. (vezi şi r ecenzia lui N. D RAVANU, în «Da cor omania », IV, 2, 1924²26,
p. 1107²1113 şi OVID DENSUŞIANU, în «Vrai şi Suflet», III, 1927); VIORICA
PAMFIL, Pali a d e la Orăştie, 1581²1582. Text-Facsimi le-Indi ce. Ediţ ie îngrijită
de..., Bucureşti, 1968, XIV + 499 p.
IOSIF POPOVICI, Palia de la Orăştie, în «An. Acad. Rom.». Mem. Sect LitÄ s.
II, t. 33 (1910²11), p. 517²538; VIORICA PAMFIL, Elemente regionale în lexicul
Paliei de la Orăştie, în C.L., III, 1958, p. 227²248; NICULAE ŞERBÂNESCU, Palia
de la Orăştie. Pat ru sute d e ani d e la imprimare, în B. O.R., an. C, 1982, nr. 7²8,
p. 692²713; IOAN IONESCU, Palia de la Orăştie (1581²1582). Patru secole de la
tipărire, în V.B., an. XLI, 1982, nr. 7²8, p. 536²550; Voi. Palia de la Orăştie (1582² 1892.
Studii şi cercetări de istorie a li mbii şi literaturii române, Bucureşt i, 1984, 195 p.
Colaboratorii lui Coresi. NICOLAE SULICÂ, Preoţii de la biserica Stîntul Nico-
lae din Braşov ca precursori ai lui Coresi, în rev. «Athenaeum», Bucureşti, 1939, nr. 1, p.
31²44; nr. 2, p. 127²134; nr. 3, p. 253²261 ; nr. 4, p. 344²359; NICOLAE SULICĂ,
Minunata cetate a Braşovului. Cărturarii braşoveni ai secolului al XVl-lea ca ctitori
ai limbii noastre literare, Braşov, 1943, 59 p.; SPIRIDON CÂN-DEA, Braşovul, cea
mai «minunată cetate» pentru activitatea diaconului Coresi, în M.A., an. VII, 1962, nr. 1²2,
p. 116²132; PA VEL BINDER şi ARNOLD HUTTMANN, Mediul cultural românesc al
Braşovului în epoca coresiană, în L.R., an. XX, 1971, nr. 1.

ui* A litlbm,
M
 !!2
IASTIRILE DIN ŢARA ROMÂNEASCĂ ŞI MOLDOVA
IN SECOLUL AL XVI-LEA. VIATA
MONAHALĂ

ß
mînăstiri din Ţara Românească şi Moldova, ridicate
în e XIV²XV, şi-au continuat existenţa şi în cursul celui de
al a, deţinînd un rol de seamă în viaţa bisericească a ţării.
La i, s-au adăugat noi mînăstiri, care au ajuns să rivalizeze cu
Lterioare, în privinţa stării lor materiale şi a rolului lor cultural-
Mînăstirile ridicate acum erau ctitorii voievodale, dar mai
itcrii boiereşti, dovadă a rolului crescînd pe care începeau
ţină marii feudali în viaţa politică, socială-economică şi bise-
ă a ţării. O seamă de schituri şi sihăstrii risipite pe tot cuprin-
ilor noastre, ridicate din evlavia călugărilor, a preoţilor şi a
ioşilor ţărani, completau numărul aşezărilor monahale de


 


  Fără îndoială, cel mai de seamă ie
lăcaşuri sfinte în acest secol a fost Neagoe Basarab. Intre ie
sale se numără mînăsthea de la Argeş, cel mai somptuos e
cult al epocii post-bizantine. în vremea zidirii, era situată la e
oraş, pe moşia numită Flămînzeşti. Lucrările de construcţie
îput, probabil, în 1514 şi au durat mai mulţi ani. Sfinţirea nou-
iş s-a făcut la 15 august 1517, de către patriarrnrî-"ecumenic
, înconjurat de un sobor de mitropoliţi, egumeni şi preoţi,
itatea sfinţirii este relatată de Vavriil Protul, în lucrarea sa -
aghiografică Viaţa Sfîntului Nifon, patriarhul Constantino-

prilejul sfinţirii, probabil ca
compensaţie pentru faptul ca

n sediul Mitropoliei se muta la Tîrgovişte, patriarhul ecumenic
 Teolipt şi soborul ² la dorinţa ctitorului ² au hotărît ca egumenii
ei să deţină rangul de arhimandrit, cu dreptul de a purta bederniţă
la slujbe, cinste pe care n-au mai avut-o decît egumenii de la Tis-
mana, Pe lîngă numeroase vase şi obiecte de cult, mînăstirea a fost
înzestrată cu felurite bunuri de către Neagoe Basarab şi doamna
Despina-Miliţa.
Lucrările au continuat şi sub Radu Vodă de la Afumaţi, căsătorit
cu Ruxandra, fiica lui Neagoe Basarab (casele domneşti, zugrăveala
bisericii). Biserica a devenit gropniţa familiei ctitorului, fiind înmor-
mîntaţi aici : Neagoe Vodă şi doamna Despina (călugărită sub nu-
mele Platonida), Radu de la Afumaţi şi soţia sa Ruxandra, sora ei
Stana, căsătorită cu Ştefăniţă Vodă al Moldovei (monahia Sofronia)
şi alţi trei copii ai lui Neagoe, morţi de mici. Lucrată în piatră, mar-
mură şi mozaic, bogat împodobită de renumitul zugrav Dobromir
(1526), biserica mînăstirii Argeş a stîrnit admiraţia tuturor străinilor
care au vizitat-o, fiind socotită nu numai cea mai frumoasă biserică
de pe pămîntul românesc, ci şi una din capodoperele artei universale.
Neagoe Basarab a ctitorit şi alte mînăstiri şi biserici din Ţara
Românească, între care : biserica Mitropoliei din Tîrgovişte ² ter-
minată şi zugrăvită de Radu Paisie ², biserica Sfintul Gheorghe din
acelaşi oraş, schitul Ostrovul din Călimăneşti, pe locul unuia mai
vechi, din secolul al XV-lea. De asemenea, a zugrăvit bisericile
mînăstirilor Dealu, ctitoria lui Radu cel Mare, şi Glavacioc, refăcută
de Vlad Călugărul şi Radu cel Mare, a refăcut biserica mare de la
Snagov şi pe cea de la Tismana. Tuturor acestora le-a întărit hrisoa-
vele de danie mai vechi. Ajutoarele pe care le-a acordat pentru refa-
cerea unor biserici din afara hotarelor ţării le vom arăta în altă parte.
Dintre urmaşii săi, menţionăm pe Vlad Vodă Înecatul care a
ctitorit mînăstirea Viforlta, în apropiere de Tîrgovişte, şi pe Vlad
Vintilă, ctitorul mînăstirii Menedic în părţile Buzăului, cunoscută şi sub
numele de Vintilă Vodă.
Un alt mare ctitor de lăcaşuri sfinte a fost Radu Vodă Paisie
(1535²1545), care a ridicat schitul Vctiea-Argeş, mînăstirea Mislea-
Prahova şi bolniţa mînăstirii Cozia (1542²1543).
Mircea Ciobanul a ctitorit biserica numită Curtea Veche din
Bucureşti, care, cu unele prefaceri ulterioare, dăinuieşte pînă azi (cu- ,
noscută sub numele de biserica Sfîntul Anton, în apropiere de hanul
lui Manuc), unde a şi fost îngropat, şi mînăstirea Cîrnul (jud. Buzău).,
A refăcut schitul Iezerul sau Cheia (jud. Vîlcea), existent din secolul
anterior, a continuat lucrările de refacere la Snagov, începute de h
Basarab. Soţia sa, Doamna Chiajna, şi fiul lor, Petru cel
iu zidit biserica Sfîntul Nicolae din Cîmpulung, numită şi
domnească. L doua jumătate a secolului, trebuie să-1 amintim pe
Pătraşcu
ctitorul mînăstirii Gorgota (Golgota), în apropiere de Tîrgo-
al bisericii cu hramul Cuvioasa Paraschiva (domnească) din

ăstirea «de ia podul Colentinii» sau Plumbuita, azi în Bucureşti,

îcepută de Petru cel Tînăr, fiul lui Mircea Ciobanul, lucrările
itinuate de domnii următori: Alexandru II Mircea şi Mihnea
,‡ Alexandru Mircea a ctitorit şi mînastirea Sf. Troiţă «din jos
ieşti», refăcută din temelie în urma incendierii ei de către
Radu Mihnea (la începutul secolului următor), după numele -a
numit, apoi, mînastirea Radu Vodă. Soţia lui Alexandru doamna
Ecaterina (Salvaressi), a ridicat mînastirea Slătioarele » nele
Mari (jud. Vîlcea).
a domnit puţin, a ridicat cîteva lăcaşuri de închinare şi
odă Cercel : biserica Adormirea (domnească) din Tîrgovişte
ca din Bătuşari (azi în Curtea de Argeş), a refăcut, în parte,
5a Mislea, ctitoria lui Radu Paisie, care fusese «pustiită» de
Ziobanul.
at-a Turcitul a refăcut mînăstirile Tutana (jud Argeş), exis-
1 secolul al XV-lea, şi Glavacioc. Soţia sa, doamna Neaga, a
> nouă mînăstire, din zid, la Aninoasa²Cislău (azi dispărută),
uneia mai vechi, făcută din lemn de înaintaşii săi : Vlaicu
şi soţia sa Anca (monahia Elisafta). Tradiţia atribuie doam-fa
şi mînastirea Ciolanu în părţile Buzăului, ii Viteazul a ridicat o
nouă biserică cu hramul Stîntul Nicolae, eşti, pe locul vechiului
lăcaş ridicat de Vheorma banul. Cti-
este cunoscută sub numele de mînastirea (biserica) Mihai
ot el a refăcut schitul Clocociov, azi în oraşul Slatina, exis-
i de la începutul secolului al XVI-lea. în Transilvania, Mihai
a ridicat o nouă catedrală mitropolitană în Alba Iulia şi,
biserici în Lujerdiu²Cluj şi în Făgăraş.
i Vodă Şerban (1602²1611), pe cînd era boier, a refăcut
;a Comana la sud de Bucureşti, care exista de pe la mijlocul
al XV-lea. Aici au fost aduse osemintele sale, în 1640, de
unde murise.
ceste mînăstiri şi biserici ridicate de domnii Ţării Ror&4nşşti,
gă numeroase ctitorii boiereşti. Intre acestea amintim pa
 M lN A S T IR ILE D IN ŢARA R O M A N EA S C A ŞI M O LD O V A (S E U. -îi V I) o gy

cele ridicate de boierii Craioveşti (fraţii Barbu, Pîrvu, Danciu şi Radu),

la sfîrşitul secolului al XV-lea şi începutul celui următor. Cea mai
însemnată dintre ctitoriile lor a fost Bistriţa (jud. Vîlcea), pomenită
pentru prima oară într-un hrisov de la Vlad Călugărul din 1491²
1492. Distrusă din temelie de Mihnea cel Rău în 1509, a fost refă-
cută de Craioveşti în timpul domniei lui Neagoe Basarab (probabil în
1519, cum arată o pisanie). Tot ei au ctitorit mînăstirile Brîncoveni
(jud. Olt), la sfîrşitul secolului al XV-lea, Sadova (jud. Dolj), şi
Strehaia (jud. Mehedinţi), schitul Păpuşa, metoc al Bistriţei, în apro-
piere de ea, şi biserica Sfîntul Dumitru din Craiova, ridicate la sfîr-
şitul secolului al XV-lea sau începutul celui următor. Probabil tot ei
au ctitorit schitul Jdrelea numit şi Zdralea sau Roaba (jud. Dolj).
De la clucerul Manea Perşanu au rămas trei ctitorii : biserica
Sfinta Vineri (Paraschiva), biserica Sfîntul Nicolae Androneşti, amîn-
două în Tîrgovişte, şi mînăstirea Seaca-Muşeteşti (jud. Olt), toate în
deceniul al doilea al secolului.
Tot unor boieri le aparţin şi mînăstirile Căluiu (jud. Olt), ctitorită
de Vlad banul şi fraţii săi Dumitru pîrcălabul şi Balica spătarul,
Găiseni (jud. Ilfov), de marele vornic Drăghici (în timpul lui Neagoe
Basarab), Vura Motrului sau Motru (jud. Mehedinţi), de marele logofăt
Harvat la începutul secolului, Verbila (jud. Prahova), atestată docu-
mentar la 1527, de Dragomir spătarul, Toma banul şi Caraci vistierul,
Stăncşti (jud. Vîlcea), de Viura logofătul şi Mogoş banul, în 1536,
Dobruşa (jud. Vîlcea), poate de la sfîrşitul secolului al XV-lea, ates-
tată documentar în 1520.
în a doua jumătate a secolului, amintim mînăstirile : Vieroş (jud.
Argeş), zidită de Iordache Volescu yornicul, Cobia (jud. Dîmboviţa), de
Badea stolnicul, Bucovăţul vechi sau Coşuna (azi în Craiova), existentă
din prima jumătate a secolului, refăcută de marele ban Ştefan şi fiul
său Pîrvu logofătul în 1572, Stelea din Tîrgovişte şi mînăstirea Sfîntul
Ioan din Bucureşti (distrusă), ctitorite de Stelea spătarul, Mârcuţa, în
marginea Bucureştilor, de vistiernicul Dan, Banu din Buzău, de Andronic
Cantacuzino vistierul, Cătălui sau Clăteşti {jud. Ilfov, dispărută), de
marele spătar Stan, Grui (jud. Ilfov), de Borcea logofătul, Panaghia (jud.
Dîmboviţa, dispărute), de Mihai clucerul, Hotărani (jud. Romanaţi, azi Olt),
de marele vornic Mitrea, Crcţeşti (jud. Dolj), de Hamza banul, Strîmba
(jud. Vorj), de Stoica logofătul, schitul Flămînda (jud. Vîlcea), de
marele logofăt Teodosie Rudeanu, j mînăstirea Cernica de lîngă
Bucureşti, de marele vornic Cernica
 i i. L t ll L L A . ( b ii^ U i ji ^ l jl ^ X I V ² X V I i i)

în jurul anului 1600. Probabil ctitorii boiereşti erau şi mînăs-

său (jud. Buzău), Segarcea (jud. Dolj), atestate documentar pe
:ul secolului şi altele.
-e sfîrşitul secolului al XVI-lea au ajuns la situaţii deosebite
lin familia Buzeştilor {fraţii Radu, Preda şi Stroe). Ei au
şi «înfrumuseţat» mînăstirile Stăneştî şi Călui, care a devenit
familiei lor, au ridicat o mînăstire de lemn la Mamul (jud.
Se pare că tot ei au refăcut şi mînăstirea Surpatele (jud.
atestată documentar încă de la începutul acestui secol, ntim
aici şi cîteva biserici şi mînăstiri ctitorite de unele feţe ;ti :
mînăstîrea Izvorani, în părţile Buzăului, a lui Luca din atre
sfîrşitul secolului, cînd era episcop de Buzău, schitul in
jud. Vîlcea, făcut de episcopii Rîmnicului Eftimie şi Mihail,
nitropoliţi, în a doua jumătate a secolului, paraclisul Ador-
1la Cozia, făcut de egumenul Amfilohie (1583). O monahie,
na, fosta soţie a lui Hamza banul, a rectitorit schitul Corbii
2(jud. Argeş), săpat în stîncă. Desigur unii călugări ² mai
iştri ² au ctitorit şi alte schituri şi mînăstiri mai modeste,
se materiale insuficiente, care au dispărut în curgerea veacu-
lele din ele sînt atestate însă de izvoarele documentare ale
(mînăstirea lui Radu Postelnic, mînăstirea Cornilie, în părţile
, şi altele).

   

Fiul ,şi urmaşul lui Ştefan cel Mare,
III cel Orb, a isprăvit, în toamna anului 1504, biserica din
începută de tatăl său. In 1514 a început construirea unei noi
mitropolitane la Suceava, cu hramul Sfîntul Vheorghe. A
Linată de fiul său Ştefăniţă, în 1522, cînd a fost sfinţită de
tul Teoctist. O cuprinzătoare pisanie deasupra uşii de intrare
ii pridvor consemnează aceste etape ale construcţiei bisericii,
a fost împodobită cu picturi, iar în 1589 au fost aduse aici
Sfîntului Ioan cel Nou, din biserica Mirăuţi, fapt pentru
ăstirea este cunoscută şi sub numele acestui sfînt. în acelaşi
Şchiopul i-a zidit turnul-clopotniţă. :are a izbutit să ridice
iarăşi Moldova la prestigiul de care se
în timpul domniei lui Ştefan cel Mare a fost Petru Rareş.
construcţiile de mînăstiri şi biserici au cunoscut un mare
:epîndu-se acum şi picturile exterioare ale bisericilor, din
te se păstrează pînă azi : Sfîntul Vheorghe din Hîrlău,
Humor, Moldoviţa, Bălineşti, Arbore şi Voroneţ.
 MINASTIRILE DIN ŢARA ROMANEASCA ŞI MOLDOVA (SEC. XVI) 569

Prima, şi cea mai însemnată dintre ctitoriile lui Petru Rareş, a

fost Pobrata sau Probata, zidită în apropierea vechii mînăstiri Sfîntui
Nicolae din Poiana Şiretului. Aici a fost ridicată o biserică, probabil
din lemn, la sfîrşitul secolului al XlV-lea (menţionată documentar la
1398), probabil de Ştefan I Muşat, în locul căreia s-a ridicat a doua
biserică, din piatră, pe la mijlocul secolului al XV-lea. In aceasta
au fost înmormîntate doamna Oltea (1465), mama lui Ştefan cel Mare,
şi, probabil, Evdochia din Kiev (1467), prima sa soţie. La îndemnul vă-
rului său, egumenul Vrigorie Roşea, viitorul mitropolit, Petru Rareş
a ridicat a treia biserică a mînăstirii, existentă pînă azi. Lucrările
s-au isprăvit în 1530, iar peste doi ani, biserica a fost zugrăvită în
întregime, în interior şi exterior. Ea a devenit necropolă domnească,
în locul Putnei, fiind înmormîntaţi aici Petru Rareş, doamna Elena şi
fiul lor Ştefan (în gropniţă), la care se adaugă cei înmormîntaţi în
pridvor (boieri, episcopul Mitrofan de Rădăuţi şi alţii).
In 1532, a început construcţia unei noi mînăstiri la Moldoviţa
(cea veche este atestată documentar din 1402). Pictura interioară şi
exterioară, una din cele mai preţioase realizări ale artei moldoveneşti,
s-a făcut în 1537.
Mînăstirea Rîşca, în apropiere de Fălticeni, a fost ridicată de
Petru Rareş în 1542, la îndemnul episcopului Macarie al Romanului,
fiind zugrăvită abia în timpul fiului său Ştefan (1551²1552). După
spusele lui Azarie şi ale lui Vrigore Ureche, însuşi episcopul Macarie
a contribuit la ridicarea mînăstirii. După unii cercetători, prima bise-
rică din zid de la Agapia a fost ridicată tot de Petru Rareş şi doamna
Elena.
Tot Petru Rareş este ctitorul cîtorva biserici : Adormirea din Baia
(1532), Sfîntui Dumitru din Suceava (1534²1535), în care este îngropat
fiul său Bogdan, Sfîntui Dumitru din Hîrlău (c. 1540), biserica Sflnta
Paraschiva (domnească) din Tg. Frumos (c. 1541) ; reface paraclisul
din cetatea Hotinului. Cea mai însemnată dintre bisericile ridicate
de el este, fără îndoială, catedrala episcopală din Roman, cu hramul
Cuvioasa Paraschiva, pe locul unei biserici mai vechi, existentă din
primii ani ai domniei lui Alexandru cel Bun. Lucrările de construcţie
au început în 1542, catedrala fiind terminată abia în 1550 de fiul său
Iliaş. Picturile ei ² îndeosebi scenele legate de viaţa Sfîntului Ioan
cel Nou ² sînt printre cele mai izbutite din epoca respectivă.
Soţia lui Petru Rareş, Elena, a ctitorit biserica Doamnei sau
Uspenia, biserica Sfîntui Gheorghe (sau domnească), ambele în Boto-
şani, şi biserica învierii (sau Văscresenia) din Suceava.
 PERIOADA A TREIA (SECOLELE XIV²XVIII)

iă pilda domnilor ţării, mai ales a lui Petru Rareş, mulţi boieri
at fie biserici de mir, în satele lor, fie mînăstiri. Astfel, pos-
Cosma Şarpe a ctitorit biserica din Văleni ² Roman în 1519,
1 Vavriil Trotuşan şi soţia sa Ana, au ridicat biserica din
i _ Suceava (1522, zugrăvită cîţiva ani mai tîrziu), Onufrie
chi portarul de Suceava ² biserica Adormirea din Suceava,
ui Nicoară Hîra ² biserica din Zahareşfi-Suceava, iar cre-
i Iurie şi Dancu au zidit biserica Dancu din Iaşi, demolată la
îl secolului nostru. Ieremia, fostul vistiernic al lui Ştefan cel
al urmaşilor săi, călugărit sub numele de Evloghie, a ctitorit
ea Sălăjani sau Sălajeni (Suceava), în anii 1527²1528, pe
închinat-o mînăstirii Moldoviţa. Vistiernicul Mateiaş este cti-
înăstirii Coşuia-Botoşani (1535, zugrăvită în anii următori) şi
cii din Horodniceni-Suceava (1539).
mai însemnată ctitorie boierească a fost însă Humorul. In
rea vechii mînăstiri a lui Oană vornicul ² pomenită în 1415 ²,
în cel de al treilea deceniu al secolului al XVI-lea, marele
Toader Bubuiog şi soţia sa Anastasia (fiica logofătului Ioan
iu ridicat o nouă biserică, isprăvită la 15 august 1530. Ctitorul
sfetnic de seamă a patru domni moldoveni : Ştefan cel Mare,
III, Ştefăniţă şi Petru Rareş şi a condus oastea moldoveana
L ue la Obertyn (1531). La daniile pe care le avea din secolul
, s-au adăugat acum cele făcute de noul ctitor, întărite printr-un
al lui Alexandru Lăpuşneanu din 1554²1555. Ctitorul şi soţia
fost înmormîntaţi în biserică, în gropniţă (-j- 1539). Biserica
e la Humor şi-a cîştigat un renume deosebit nu numai prin
ura isa (apare pentru prima oară pridvorul deschis), ci mai
in pictura exterioară, de o valoare excepţională, lucrată de
ii Toma din Suceava (1535). In secolele XV²XVII, Humorul
ara printre mînăstirile mari ale Moldovei, cu vechi tradiţii cul-
şi artistice (aici a fost egumen viitorul episcop de Rădăuţi
cronicarul).
a doua jumătate a secolului al XVI-lea, se pot consemna cîteva
toriile lui Alexandru Lăpuşneanu, Petru Şchiopul, ale Movi-
şi ale unor boieri. Cea mai de seamă ctitorie a lui Lăpuşneanu
nînăstirea Slatina, situată la circa 40 km de Fălticeni. Lucrările
strucţie au început în 1'554 şi au durat mai mulţi ani. Sfinţirea
i s-a făcut la 14 octombrie 1558, de către mitropolitul Vrigo-
inconjurat de un sobor de 116 preoţi şi diaconi. Din corespon-
iomnitorului cu oraşul Bistriţa, rezultă că s-au ridicat unele
 MlNAS TIRILE DIN ŢAR A ROM ANEASC A ŞI M OLDOVA (SEC. XVI) SJ\ j

construcţii şi după această dată. Lăpuşneanu intenţiona sa prefacă

Slatina într-un însemnat centru cultural-artistic, ca şi celelalte mari
ctitorii voievodale moldoveneşti (de pildă, aici a activat călugărul
cărturar Isaia, viitorul episcop de Rădăuţi). Deşi a fost înzestrată cu
mari bogăţii de către ctitorul ei, le-a pierdut în timpul domniei lui
Despot Vodă (1561²1563) ² care i-a topit argintăria ² şi a lui loan
Vodă cel Viteaz. Slatina este necropola lui Alexandru Lăpuşneanu şi
a familiei sale.
A doua ctitorie a lui Lăpuşneanu a fosL mînăstirea Pîngăraţi, m
apropiere de Piatra Neamţ. Potrivit tradiţiei, aici ar fi existat o aşe-
zare de sihastri, veniţi de la Bistriţa, întemeiată de un monah Simion,
încă din timpul lui Ştefan cel Mare. Prin 1560, Alexandru Lăpuş-
neanu a ridicat aici o biserică de piatra, înzestrînd-o cu moşii şi alte
venituri, încît a cîştigat o deplină autonomie faţă de Bistriţa, deve-
nind ea însăşi mînăstire. Tot pe valea Bistriţei, în apropiere de Piatra
Neamţ, a ridicat o mînăstire de călugăriţe cu hramul Schimbarea la
Faţă, la Vînători (numită şi Vînătorii Pietrei sau ai Bistriţei sau mînăs-
tirea de peste vale). Distrusă în 1600, în timpul campaniei lui Minai
Viteazul, a fost refăcută de Ieremia Vodă Movilă, care i-a hărăzit
mai multe danii. A dăinuit pînă pe la mijlocul secolului al XlX-lea.
Se pare că tot Lăpuşneanu a fost ctitorul mînăstirii Sfîntul Nicolae
«din ţarina Iaşilor», închinată Zografului, numită din această pricină
«mînăstirea de la greci» (azi nu mai există).
In sfîrşit amintim refacerea din temelie a bisericii mînăstirii
Bistriţa (1554), ctitoria lui Alexandru cel Bun. De asemenea, a adăugat
un pridvor la biserica Sfîntul Nicolae din Rădăuţi şi un turn-clopot-
niţă la biserica Sfîntul Dumitru din Suceava. Prin acestea din urmă,
fostul stolnic Petrea, ridicat în scaunul domnesc cu sprijinul marilor
boieri, voia să-şi legitimeze calitatea de domn, prezentîndu-se drept
descendent al ctitorilor acestor sfinte lăcaşuri. Soţia sa, doamna
Ruxandra, fiica lui Petru Rareş, a ctitorit biserica Pietista Marc
(Adormirea) din Roman, între anii 1568²1569.
Petru Vodă Şchiopul a zidit o nouă biserică la Agapia (din deal)
² în 1587 era arătată ca «nou zidită» ² care azi nu mai există. A
fost ajutat de egumenul Nicanor, care, pentru scurt timp a fost episcop
la Roman şi mitropolit. Tot el este ctitorul mînăstirii Galata din
Iaşi. Prin 1576²1578, a ridicat o primă biserică (Valata din vale), dar
năruindu-se, probabil în urma vreunui cutremur, a ridicat biserica de
azi (Valata din deal), în a doua domnie, între anii 1582²1583.
ca lu i P et ru Ş chi o pu l, M ăria, î mp r eu nă cu soţu l ei, vist iern icul
F z i g a r a , a u ri d i c a t m î n ă stir e a H li n c e a , d e lî n g ă Ia ş i, c ă t r e
l sec olulu i al X V I-l ea. A r on V o d ă Tiran u l (15 9 1 ² 1 5 9 5 ) a zid it
ştire «în ţarin a Ia şil or » c a re s -a n u m it a p o i A ro n V o d ă sa u
n u , în ch in at ă m a i tîr zi u mî n ă sti rii din S oz o p ol e , a po i l a H al ki.
t or i a s a s e m a i p ă st r e a z ă a zi n u m a i b i s e r i c a.
sfîrşit, a mi nti m m în ă stirea S u c eviţa, strălucita ctitori e a fa-
V l o vi l e şt il o r . S e pa r e c ă zi d i re a mî n ă sti rii î n ce p u s e î n ai n t e d e
1 8 3 , c î n d V h e or g h e M o v i l ă, pe at u n c i e p i s c o p d e R ă d ă u ţi, d ă -
ii m u l t e sa t e « m î n ă sti r i i sa l e n o u z i d it e , p e ca r e sfi n ţi a sa a
s-o zidească ». Lu crările au d urat mai m ulţi ani, e pisc op ul ²
i t r o p o l i t u l ² V h e o r g h e f i i n d aj u t at şi d e f r a ţ i i s ăi , m a i a l e s
5 9 5, cî n d Ie r e m i a a o cu p at sca u n u l d o m n e sc. In 1 6 0 1 , ac est a a
bi t b i s er i c a c u p i ct u r i î n i n t e r i o r şi e xt e r i o r , c ar e a ş a z ă S u c e -
re ca p od o pe r ele art ei feu d al e r o m ân eşti.
tre ctit oriile b oi er e şt i din a d o u a ju m ă t ate a se c ol u lui, a mi nt i m
l ă c a ş a l m î n ă st i r i i G o l i a d i n Ia ş i , r i d i c a t d e l o g o f ă t u l Io a n
D r o b a b il î n ti m pu l d o m n i ei lui A l e xa n d r u L ă p u ş n e an u. O alt ă
b o i e r e a s c ă a f o s t m î n ă s t i r e a B a l i c a d i n Ia ş i , î n t î l n i t ă î n d o -
; şi su b n u m e l e d e V al at a d e J os sa u S ~ fi nţi i A r h an gh el i şi ca r e
i r ef a c er e a d i n se c ol u l al X V I I I-l e a ² se v a n u m i F r u m o a sa ,
o r i t ă d e M e l e n t i e B al i c ă h a t m a n u l ( fi u l d i n p r i m a c ă să t o r i e a
fi i c a l u i P e t r u R a r e ş) şi so ţ i a s a A n a, c a r e a u r i d i c a t n o u a
m on ah al ă p r ob a b il între anii 15 8 3 ² 1 5 8 6 , fiin d d e în d at ă în -
m î n ă st i r i i S fî n t a E c a t e r i n a d i n M u n t e l e S i n a i . F i u l l o r , I s a c ,
ş i a p o i h at m a n , a d e să vî r ş i t - o şi a î n z e st r a t - o c u sa t e şi a l t e
In u lti m u l d e c e n iu al se c olu lu i al X V I-le a, T o ad e r M o g h ilă
) post elnicul ² frat e cu cei d oi d o m ni M o vi leşti ² ridic a
" e a d e l a B u r d u j e n i d e l î n g ă S u c e a va , c ă r e i a i s- a s p u s, d u p ă
lui, şi T od iren i.
în a do ua ju m ătat e a se colu lui al X V I-le a, u n Z o sin vi stiern i-
l e v e n i t m o n a h u l Z o s i m a ) , aj u t at d e A l e x a n d r u V o d ă L ă p u ş -
a r i d i c at u n s c h i t , d i n l e m n , p e v a l e a S e cu l u i . D i n t r - u n a c t d e
- Ş c hi o pu l, r ei ese că vi eţu it o rii sch itul u i, c on d u şi d e eg u m en u l
il u l D o s o ft e i, l u cr a se r ă l a d e fr i ş a r e a c o d r u l u i. D e ci , er a vo r b a
0 aşezare si hăstrea scă. In an ul 1 60 2, N est or U r e ch e, m arele
ii Ţ ă r i i d e J o s, şi s oţ i a s a M i t r o f a n a , p ăr i n ţ ii c r o n i c a r u l u i V r i -
1 r i d i c a t ² m a i s u s d e v e c h i u l s c h i t ² o n o u ă m î n ă st i r e , c u
r c h i li i şi zi d u r i d e p i ai t ră c a r e d ă i n u i e sc p î n ă a z i, c u n o s c u t ă
n e l e d e S e cu s au m î n ă st i r e a d e l a P î rî u l S ec ( X i r o p ot a m ) . E a
 MINASTÎRILE DIN ŢARA ROMANEASCA ŞI MOLDOVA (SEC. XVI) 573

a devenit un însemnat centru de viaţă călugărească şi cărturărească,

din care s-au ridicat, în secolul al XVII-lea, marele mitropolit
Varlaam şi alţi ierarhi.
Unele mînăstiri, aşezate pe diferite moşii, erau dăruite' altor mî-
năstiri, mai mari, sau chiar unor persoane particulare, fenomen pe
care l-am semnalat în Moldova şi în secolul anterior. De pildă, în
1519, Ştefăniţă Vodă întărea mînăstirii Tazlău mai multe sate, pre-
cum şi două mînăstiri : una «unde a fost Huba», alta la Răcătău. în
1521, acelaşi domnitor întărea Bistriţei satul Călineşti, cu o mînăsti-
re şi cu o vie. In 1528, Petru Rareş dăruia lui Bogdan medelnicerul
satul Găiceni «şi cu mănăstirea». In 1558, Alexandru Lăpuşneanu în-
tărea unui Nistor şi rudelor sale satul Drăgeşti pe Cobîla, cu un loc de
moară şi cu o mînăstire, iar în 1560, tot el dăruia mînăstirii Rîşca
satul Popeşti, pe pîrîul Vaslui, împreună cu mînăstirea Tiestiana, cu
mai multe prisăci şi poieni, pe care le pierduse fostul paharnic Lupu
pentru «hiclenie». Mînăstirile mici, schiturile şi chiliile sihastrilor se
găseau sub ascultarea unei mînăstiri mai mari, din care se desprin-
seseră. De regulă, mînăstirile mici, nou-ctitorite, erau închinate unora
mai mari, fiind socotite «metoace» ale acestora.
în afară de aceste mînăstiri ctitorite de domnii ţării şi de marii
boieri, înzestrate cu moşii, cu danii şi scutiri, hrisoavele vremii fac
amintire de alte aşezări monahale, desigur din lemn, ctitorite de unii
călugări sau chiar de unii credincioşi, cu resurse materiale neîndestu-
lătoare, cu un număr mic de vieţuitori, desigur din aceia care doreau
să trăiască o viaţă cu adevărat «călugărească» sau «sihăstrească». Aşa
va fi fost aşezarea sihăstrească de la Bisericani, cu călugări plecaţi
de la Bistriţa, cărora, potrivit tradiţiei, Ştefăniţă Vodă le-ar fi ridicat
o biserică, schitul de pe Rarău, ridicat, tot după tradiţie, de Petru Rareş
sau schitul lui Zosin, de care am făcut amintire mai sus. în două docu-
mente de la începutul secolului al XVII-lea, se vorbea de cîteva chilii
sihăstreşti în afara zidurilor mînăstirii Secu, prin codrii din jur : a lui
Moise, Prohor, Veniamin, Spiridon şi Chiriac. Aşa au luat naştere fe-
lurite sihăstrii în care trăiau în permanenţă numeroşi pustnici. De re-
gulă, cel cu viaţă mai aleasă devenea «duhovnicul» şi îndrumătorul
celorlalţi, care se considerau «ucenicii» lui. Ei nu pierdeau însă com-
plet contactul cu lumea, căci în zilele de duminici şi sărbători cobo-
%au la biserica sihăstriei (de regulă din lemn, în care slujea unul din
ei), pentru ca sa ia parte la slujbe, să se spovedească şi să se împăr-
tăşească, în acelaşi timp, cei care erau hirotoniţi preoţi erau căutaţi
 PERIOADA A TREIA (SECOLELE XIV²XVIII)

cioşi, pentru a-şi mărturisi păcatele, pentru a li se citi rugă-

i ales în caz de boală, ori pentru a primi un cuvînt de învă-

i monahală.
în secolele anterioare au trăit şi acum o seamă de călugări
îmbunătăţită, care au dus o viaţă de neîncetată rugăciune şi
continuînd astfel tradiţiile specifice monahismului românesc,
ii «părinţi duhovniceşti» ai acestui veac izvoarele documen-
mai ales tradiţia populară, consemnează pe cuvioşii Eufro--
ghie de la Agapia veche, Pahomie sihastrul, care ar fi în-e
Alexandru Lăpuşneanu să ridice mînăstirea Slatina, în lo-re
sihăstrise el însuşi, Dosoftei Dascălul, menţionat mai sus,
rmuit schitul lui Zosin vistiernicelul mai bine de 40 de ani,
)r al multor călugări şi sihastrii de pe valea Secului, între
iitorul mitropolit Varlaam al Moldovei. Un loan sihastrul a
re cei dintîi călugări retraşi la locul «Valea Sihastrilor» şi
hăstriei», în aceeaşi regiune.
crarea mitropolitului Dosoftei al Moldovei, Viaţa şi petrece-
lor (Iaşi, 1682²1686), sînt menţionaţi patru «sfinţi» moldo-
itori în acest veac, necanonizaţi de Biserică, ci socotiţi ca
credincioşii care le-au cunoscut ostenelile duhovniceşti încă
ii vieţii : Rafail de la Agapia, Inochentie şi Eustatie de la
[oan de la Rîşca (probabil episcopul de la Huşi, apoi la Ră-

Lurile tulburi prin care au trecut mînăstirile româneşti în se-

*CVT-lea au împiedicat desfăşurarea unor activităţi culturale
, aşa cum s-a petrecut în timpul domniei lui Ştefan cel Mare.
acestea, în mai multe mînăstiri s-au copiat şi acum felurite
>e ori s-au lucrat obiecte de artă bisericească: la Neamţ, -
iumor, Voroneţ, Slatina, schitul lui Zosin, în Moldova; la
Deaiu, Argeş, Colentina (Plumbuita), în Ţara Românească.
la Putna s-au scris cele două variante ale Letopiseţului zis
;na, în timpul lui Ştefăniţa Vodă. Tot aici au activat proto-
statie şi Antonie, iar către sfîrşitul secolului, «ritorul şi sco-
Lucaci, alcătuitorul Pravilei slavo-române de care s-a amin-
ă parte. La Colentina (Plumbuita) Bucureştilor, ieromonahul
şi ucenicul său Iovan au pus bazele acelei tiparniţe, în care
mat Vetraevanghelul, în două ediţii, şi Psaltirea. In celelalte
s-au caligrafiat numeroase manuscrise slavone. In unele din
 O`@÷aOOO÷O`YO
@aO`÷Y‘ 

ele existau modeste «şcoli», în care călugării mai tineri sau candida-
ţii la preoţie învăţau carte : scrisul, cititul, cîntările bisericeşti şi rîn-
duiala slujbelor.
La Putna a funcţionat ² în ultimele decenii ale secolului al XV-
lea şi în tot cursul celui de al XVI-lea ² o şcoală elementară şi una
medie. După părerea profesorului Ştefan Bîrsănescu, cea din urmă
avea caracterul unui seminar, pregătind pe viitorii preoţi. Se preda
aici gramatica, retorica, logica şi muzica, precum şi limbile greacă,
slavonă şi română. Ca profesori vor fi funcţionat protopsalţii Eustalîe
şi Antonie, în prima jumătate a secolului al XVI-lea, ritorul Lucaci,
spre sfîrşitul lui. Şcoala a avut o deosebită însemnătate în cultura ro-
mânească, promovînd preocupările de istorie, drept, lingvistică, ştiinţe
exacte, muzică. O altă şcoală a fost cea condusă de dascălul Dosoftei
din schitul lui Zosin, în care s-a pregătit şi viitorul mitropolit cărtu-
rar Varlam.
In această perioadă începe să se contureze tot mai mult opera de
asistenţă socială organizată de mînăstirile româneşti. La Putna, de pil-
dă, s-a făcut o copie după un tratat de medicină, scris în limba lati-
nă. Prezenţa acestuia ne face să credem că la Putna unii călugări
aveau şi cunoştinţe medicale. De altfel, o însemnare pe un Minei sla-
von din 8 martie 1536 arăta că atunci a ars mînăstirea împreună cu
bolniţa din jurul ei. înseamnă că mînăstirea dispunea de o bolniţă
pentru îngrijirea călugărilor bătrîni şi bolnavi încă din primii ani ai
secolului al XVI-lea, poate chiar din timpul lui Ştefan cel Mare.
Cîteva bolniţe întîlnhn şi în Ţara Românească. într-un act cu data
de 24 iulie 1524, de la Vladislav III, care a înlocuit în cîteva rînduri
pe Radu de la Afumaţi, aflăm de existenţa unei bolniţe la Simidreni
şi «a altui loc de binefacere care este în faţa porţilor bisericii de la
mînăstirea Argeş, numit locul primitor de călători». Deci mînăstirea
avea două unităţi de asistenţă socială distincte : un spital şi un adă-
post pentru călători sau pentru străini (xenodochion), amîndouă si-
tuate în satul Flămînzeşti, în apropierea rnînăstirii. Erau întreţinute
de mînăstire. Izvoarele istorice ne arată că bolniţa mînăstirii Argeş
² atestată documentar încă mult timp ² avea case în jur, in care
erau întreţinuţi nu numai călugări bolnavi, ci şi credincioşi laici.
Cam în acelaşi timp, prin 1520²1521, boierii Craioveşti au ridicat
o bolniţă lîngă mînăstirea ctitorită de ei la Bistriţa, iar în 1542²1543
s-a ridicat bolniţa din faţa mînăstirii Cozia. în clădirile din jurul lor
se desfăşura această lucrare profund umanitară: îngrijirea călugărilor
 P E RI O A D A A T R E I A ( S E C O L E L E XI V - X V II I)

şi bolnavi, a unor credincioşi suferinzi, şi găzduirea ² pe timp

de regulă trei zile ² a unor călători străini, imărul
călugărilor trebuie să fi fost destul de ridicat. Din actele
cunoaştem numeroşi boieri şi preoţi de mir care, spre sfîrşitul
după ce rămîneau văduvi, se călugăreau. Aşa a fost cazul fosJ
iestiernic Ieremia, devenit Evloghie monahul, ctitorul mînăsti-
ijeni, sau Toader Baloş, devenit monahul Teofilact, tot în Mol-
vornicul Bîrseanu, călugărit la Snagov, monahia Magdalena,
oţie a lui Hamza banul, care a rectitorit schitul Corbii de Pia-
snahia Eupraxia, mama lui Vlăduţ Voievod (1510²1512), mo-
reofana (în mirenie Teodora), mama lui Mihai Viteazul, călu-
La Cozia, deşi era mînăstire de călugări.
: fapt, numărul mînăstirilor de călugăriţe era pe atunci destul
us, în comparaţie cu al celor de călugări : Valea şi Ostrov în
omânească, Socola şi Vînătorii Pietrei în Moldova şi altele.
inducerea minâstirilot. în Ţara Românească s-a respectat mult
înduiala «samovlastiei», pe care am întîlnit-o încă din secolul r -
lea. Cu trecerea timpului însă, acest drept a fost încălcat de
>mnitori, vlădici sau boieri, încît egumenii nu mai erau aleşi
de sobor, ci numiţi de autoritatea bisericească sau politică, mzarile
care se făceau cu ocazia numirii de egumeni au pro-grijorarea
firească a conducerii bisericeşti. De pildă, în 1592, o gramată
dată de patriarhul ecumenic Ieremia II, aflat în Ţara ească, se
rînduia ca «alegerea egumenului să se facă numai ugării ce
lăcuiesc în fiştecare mănăstire, iar nu şi de boierii centru ca să
nu se dea tulburare şi scandilă călugărilor şi iero-ilor ce se vor
afla acolo şi pentru binele şi odrăslirea mănăsti-)oruncind ca
acela care ar îndrăzni să ajungă egumen cu ajuto-terii laice să fie
oprit de la slujirea celor sfinte, pare că această carte n-a dus la
îndreptarea lucrurilor, căci la ilie 1596, mitropolitul Eftimie II
al Ungrovlahiei a convocat un? la Tîrgovişte, la care au luat
parte şi cei doi episcopi sufragani, al Rîmnicului şi Luca al
Buzăului, egumeni, dregători, călugări 3ţi, stabilind anumite
măsuri pentru o mai bună organizare a călugăreşti. Intre altele,
se hotăra ca egumenia să nu se mai mită, fără voia soborului»,
sau să fie încredinţată unor «oameni Ŷ din alte ţări, fără nici o
milă la sfînta casă», lucruri care au «risipă şi sărăcie». S-a
interzis, de asemenea, ierarhilor şi dre-Or ţării să se mai
amestece la numirea egumenilor, dîndu-se
 MlNĂSTIRILE DIN ŢARA ROMANEASCA ŞI MOLDOVA (SEC. X;vi) 577

d e p l i n ă l i be r t a t e so b o r u l u i p e c i n e s ă a l e a g ă, p r e c u m şi « s ă i a s e a m a
şi d e ve n it şi d e ch e lt ui a l ă ». C ă l u g ă r ii n u - şi p u t ea u p ăr ă si m î n ăst ir e a
d e cît « d a c ă v a p o fti a l o c u i la p u sti e, la vr e u n s c h it, p en tr u fo l o -
sul su fl et u lui l u i sa u l a S fî n tul M u nt e, să n u fi e o prit ». A ba t eril e că -
l u g ă r i l o r er a u j u d e c a t e d e e g u m e n î m p r e u n ă c u so b o r u l , i ^ r c el e m a i
gra ve, în aintea di van ului do mn esc. E gu m en ii mînăstirilor mari _
d o m n e şt i sa u b oi e r eşti ² fă ce au pa rt e d i n « so b o r ul » sau a d u n ar e a d e
cl eri ci şi m i re n i î n c r ed i nţ at ă c u a l eg er e a u n o r n oi i er a r hi, c a re, d e r e -
gu l ă, er a u a l eşi t o t din rî n d u l l or. C a şi î n sec ol u l an t eri o r, e g u m e n ii
a ve au d r e pt u l sa j u d ec e p e l o cu it orii sat el o r m în ăsti r e şti pe n t r u o ri c e
faptă.
C on se m n ă m şi fap t ul c ă î n m î n ă stiril e m a ri î n tîln i m şi un « c ati -
g u m e n » , u n f e l d e l o c ţ i i t o r . E g u m e n u l e r a aj u t at d e d u h o v n i c ( s a u
c h i a r m a i m u l ţ i ), c a r e î n d r u m a vi aţ a r e l i gi o s- m o r a l ă a o b şt ei ( pr i n
sl uj b e , m ă r t uri siri ş. a. ) şi d e e co n o m , c ar e ad m i n i st r a b u n u r il e m î n ă -
sti rii. D u h o v n i c u l e r a aj u t at d e e cl e si ar h , ca r e a ve a î n gr i j ^ sa i n ve n -
tar ul bi se ricii pr o pri u -zi se şi se în grij e a d e î n treţin e r ea ei , şi d e c a n o -
n a r h , c ar e c o n d u c e a c e r e m o n i a l u l , m a i a l e s î n d u m i n i c i şi s ă r b ă t o r i


 E c on o m u l d e ase m e n e a a ve a m ai m ult e aju t oa re : vistier nic u l
( c a si e r u l ) , ch el a r u l , c ar e f ă c e a a p r o v i z i o n a r e a cu al i m e n t e, t r a p e z a -
r u l, c a r e s e o cu p a cu pr e g ă t i r ea şi su p r a v e g h e r ea s ăli i d e m e se a o b -
şt ei (t r a p e za ), ar h o n d a r u l ca r e se o c u p a cu p r i m i r e a st r ă i n il o r î n î n -
c ă p e r i s p e c i a l a m e n a j at e î n a c e st sc o p ( a r h o n d ar i c ), b o l n i c e r u l , c a r e
se oc u p a c u « b ol n iţ a » m î n ă sti ri i, î n ca r e e r au î n gri j iţ i că l u g ăr i i b ol -
na vi şi bătrîni, bi bliote car ul, car e a ve a în grijă m a nu scri sele şi cărţile
m înăstirii.
în m î n ă stiril e r o m â n e şti, r u gă c i u n e a s -a î m pl e tit înt ot d e a u n a c u
m u n c a. D re pt a c e e a, p e lî n g ă o bl i g aţ i a p a r ti ci p ăr ii t u t u r o r că l u g ăr i l o r
l a sl u j be ( u t r e n i e , lit u r g h i e, p a v e c e r n iţ ă , m i ez o n o pt i c ă , sl u j b e s p e c i a -
l e î n ti m p u l p o st u l u i et c ), fi e c a r e a ve a c ît e o o c u p a ţi e . C e i cu î n v ă -
ţătură erau hirot on iţi pre oţ i (ier o m on ahi) sau di ac on i (i er odia c on i) şi
în cr e d i n ţ aţi c u să vî r şi r ea sl uj b el o r a m i n tit e ; al ţii se oc u p au cu co pi -
e r e a d e m a n u s cr i s e n e c e sa r e p en t r u sl u j b e s a u p e n t r u l e ct u r a o b şt e i
( m ai tîrzi u u nii vo r fi ti p og r afi ). în mîn ăsti ril e c ar e a vea u şco li, un ii
c ăl u g ă ri sl u j e au c a d a scă li. C eil al ţi er a u î n d at or a ţi l a d i ferit e m u n c i
m a n u al e : m u n că l a cî m p , cr e şt er e a a ni m a l el o r (vit e co r n u t e, c ai, oi,
p o r ci, p ă s ă r i ), a g r i cu l t u r ă , vi ti c u lt u r ă, p o m i cu l t u r ă et c. A lţ ii se o c u -
p a u c u p r ă v ă l ii l e şi m o r i l e m î n ă st i r i i o r i d u c e a u p r o d u s el e e i p e pi e -

.37 ² istoria B.O.R. .

 P E RI O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V - X V II I)

s f ac er e . In c e l e m a i m u l t e m î n ă sti r i e xi st a u fel u r it e at e li e r e
; lu c r a u cel e n ec e sar e vi eţ uit o r il or : p o st a v u ri, ra se, p o t ca -
îln te litu r gi ce, înc ălţă m i n te, lu m in ări, at elier e p en tr u n e vo i -
a r e şt i a l e o b ş t ei . î n m î n ă st i r i l e d e c ă l u g ă r i ţ e e x i st au at e l i e -
i t şi b r o d a t . C u a l t e c u v i n t e , fi e c a r e m o n a h t r e b u i a s ă ai b ă
3, p rinci piu car e se resp ectă în m în ăstiril e r om ân e şti pînă,
gan izarea intern ă, prezentată su m ar aci, o vo m întîln i şi în,
iteri oa r e, în cît n u vo m m ai r e ve n i asu pr a ei .
m î n ă st i r i l e m a r i d e ţ i n e a u o s e r i e d e p r o p r i e t ă ţ i : t e r e n u r i
ii, pă d u ri, fin e ţe, bă lţi cu p e şti, m o ri, p risă ci, c as e e tc.
; e r a u d ă r u i t e f i e d e c t i t o r i , fi e d e u n i i c r e d i n c i o ş i , fi e d e
r i ţ i c ăt r e sfî r şi t u l vi e ţ i i ( c a zu l b o i e r i l o r p o m e n i ţ i m ai su s ) ,
e rî n d u r i , m a i al e s c u o c a z i a s c h i m b ă r i i d o m n i l o r, v e c h i l e
le d a ni e e r au r e c o n fi r m at e d e n ou l d o m n it o r . M î n ăstir e a î n -
a ve a p o si bilit ăţi m a t e ri al e, cu m p ă r a n o i b u n u r i m o bil e şi
f n e o r i, b oi e r ii a b u z i vi î n c ăl c a u h o t ar e l e şi p r o p ri et ă ţi l e m î -
e e r a u ad e s ea sc u ti t e d e d ă r i d e c ăt r e d o m n i i ţ ă r ii. î n c a -
i ţ i o n a l e ² m a i a l e s c î n d se m aj o r a h ar a c i u l ² e r a u
im puse
: d ări, cu m reiese dintr-un hriso v al lui M ihn ea V od ă Turcitul,
l ă st i re şt i e r au d e a se m e n e a s c u ti t e d e m u l t e d i n d ă r il e o bi ş -
» domnie.

'
o r i m î n ă s t i r i l e e r a u p u st i i t e d e o s t i l e st r ă i n e c a re i n v a d a u
m a ct de la Şt efăniţă V od ă din 1 51 9 se arăta că «săcuii d in
jr e a sc a.. .. a u pr ă d a t m ă n ă sti r ea T a z l ău ... şi a u t ăi at şi a u
l e gi i l e . .. » . U n h r i s o v a l m î n ă st i r i i V o l g o t a d i n Ţ ar a R o m â -
n 1 5 9 7 , a r ă t a c ă e st e « d ă r î m a t ă d e c ă t r e p r o c l eţ i i t u r ci şi
‡ al a şi f ă r ă o d ă j d i i î n l ă u n t r u şi c ă l u g ă r a ş i i g o i şi s ă r a c i ».
L u lţi din vi eţ uit ori er a u u ci şi sa u lu aţi î n r o bi e cu p rilej ul
m or o ciri c are se a băte au asu pr a ţăril or n oastre . U n d ocu -
1 5 3 3 a d u c e şt i r ea c ă m î n ă st i r e a B i st r i ţ a d i n O l t e n i a a f o st
ie o staşi u n gu ri, car e « a u tăiat p e c ălu gă ri ». A lteori vi eţui -
îstirilor căd e au jertfă răzb un ări i u n or a din tre d o m nii ţării *
Ia c o b d e l a S l ati n a, u n u l d i n oa m e n ii d e î n cr e d e r e ai l u i,
L ă pu şn e a n u , a fo st în gro p at d e viu d e Io an V o d ă cel V i-
u că s-a opus la luarea tezaurului mîn ăstirii. în 15 09, M ihnea »
i micise cu tu nu rile mînăstirea B istriţa, ctit oria C rai< W eştilor,r
>ăi, iar mai tîrziu M ircea C iobanul a pustiit măn ăstirea M islea*
aintaşul ui său, R adu P aisie.
 M I N A S TI RILE D IN TARA ROM AN EASC A ŞI M O LD O V A (5^

Spr e sfîrşitul secolul ui, în a mî nd ou ă ţăril e, întîlni F

c h i n ă r i » d e m î n ă s t i r i şi s c h i t u r i r o mâ n e ş t i u n o r aş e z ceşt i
ort od oxe di n R ăsăr it. P ri n «î nch i nar e» mî năsti r ea ^
a
scoasă de sub ascultarea ierarhului locului şi pusă s^ ,
l& ilvl61 o o r c 11
u n ei mî n ăs t i r i d e l a M u n t e l e A t h os , M u n t el e S i n ai , d e i
Vreci a, sau a uneia di n cele pat ru patriarhii: C onsta*^ ., Ä'.. R ,
xan dri a, Anti oh i a şi Ier u sali m. Ti mp d e t r ei sec ol e, doi 0 1 1 1 1 - a r u
‡ w u Ŷ i_- i T -i o t- i. -« n u m ă ra te nu
maneşti şi ai Moldovei au închinat «Locurilor Sfinte» n'_
năstiri, schituri şi biserici româneşti cu toate propriet^1 e "
şl Colent
sfîrşitul secolului al XVI-lea, mînăstirile Mihai Vodă . ^
(Plumbuita) din Bucureşti au fost închinate unor mîn?stl Ari ath D
° *^
mînăstirile Vruiu şi Călui, Patriarhiei Ierusalimului, is . \
cniva dm aŞ
c
n va d m aŞ

mînăstirea lui Balică hatmanul şi biserica Sfînta Paras

e e
au fost închinate mînăstirii Sfintei Ecaterina din 3N (,
e e en l
Aceste închinări au dus curînd la nemulţumiri, la neî^ 9 ^
călugării români şi cei greci trimişi să le cîrmuiască, a a
tot felul din partea acestora.
în Transilvania numărul bisericilor şi al mînăstir1 or r r
durate din piatră şi cărămi dă în acest vea c este relaţii r e . ' c , + *
m a r e a î ns t r ăi n ă r ii u n o r a d i n c n ej i i d i n tr e cu t d e n ea r i ţ u f 1 e ^
lor strămoşească. Menţionă m aci doar bisericile şi mîn$ s in 5 / r o i*
cu ajutorul domnilor sau dregătorilor din Ţ ara R omâtf e a sc a Ş 1 »
do va. De pildă, biserica Sf. Nicolae din S ch eii B raşovu_ p a r e
fi bucur at d e sprijinul lui N eag oe B asar ab . C ătr e sfîr^ S e c
Petru C ercel al Ţării R o mân eşti «a ridi cat tin da biseri^ e i e
a înfrumuseţat altariul şi beserica cea veche cu toate d 1 ' 3 Ur , ,-
lor», iar Aron Vodă al Moldovei «au isprăvit» ceea ce ^ rai . . A
lâinat de domnul muntean şi «o au zugrăvit şi au mai î'ia Ä ^l . A -^
în anul 1595» cum relatează Istoria acestei biserici, sc^ is a ma i
de protopopul Radu Tempea II. nit e








 ß c
cat edr ale vlă diceşti, precu m şi bisericile din C iceu- Mil 1 ^ 6 ^ l f 1 ţi
tea de B altă au fost ridicat e fi e d e Şt efan cel Mar e, m u l t i m Q a i { 6 de
domnie, fie de Petru Rareş, toate aflîndu-se în feu d e l e d o b in
de domnii moldoveni în Transilvania. ii
ză după un
Mînăstirea de la Geoagiu de Sus { ] . Alba) date^ '  ăf"
cercetători, tot din secolul de care ne ocup ăm. In prona ,.ii
tine în ijm'
trează un tablou votiv, reprezentînd un voievod care v a
macheta bisericii, care, după opinia unora, ar fi Mihai ^ ta
continuat existenţa şi vechea mînăstire de la Rîmeţ. ]vP na S ir e a

Arăta m şi în alt loc că bisericile d e la Vad şi F^f a c '. ®"

 P E RI O A D A A T K E I A (S E C O L E L E X I V- X V II I)

- a î n d e p l i n it şi î n a c e st s ec ol m i si u n e a e i d e re şe d i n ţ ă vl ă -
şi î n d r u m ă t o a r e a vi e ţ i i c u l t u r a l e - bi s e r i c e şt i pî n ă p e ] a m i j -

t e d e a n u l 1 5 6 3 a f o st r e f ă c u t ă bi se r i c a d in B î i s ă u (j u d . H u -
d e M ar a O ci a r o vi ci şi fii c a sa E l en a, fo st a so ţi e a iu i
Tîn ăr al Ţ ării R o m â ne şti (15 59 ² 1 5 68 ).
ştire a P rislo p a fost rezidită d e către d o m n iţa Za m fira,
ului d omn muntean M oise B asarab (1529 ² 153 0), fapt con-
d e l u n g a i n sc r i pţ i e -e pi t a f d e pe m o r m î n t u l e i ( s cri s ă î n l ati -
car e se afl ă şi st e m a Ţ ă rii R o m â n e şti. M în ăstirea a înd e pli -
se m n a t r ol b i ser i c e sc - c u lt u r al, d i n rî n d u l c ă l u g ări l o r ei r i d i -
d o i vl ă d i c i : m i t r o p o l i t u l I o a n d i n A l b a Iu l i a şi e p i s c o p u l
la V ad . în apropierea ei se găseau mîn ăstirile Plo sca şi C erna,
i r u t e , c a r e d e a s e m e n e a a u î n d e p l i n i t u n r o l c u l t u r al î n
ro m â nilor h une d or e ni (de la ce a d in ur m ă s -a rid ic at u n
e V ad , Ioa n d e l a C er n a).
-o s c ri s o a r e a d o m n it o r u l u i A l e x a n d ru II M i r c e a a l Ţ ă rii
i (1568² 1577), adresată principelui Ştefan B âthory la 16
aflăm că « măn ăstirea şi vlădica din Lancrăm » au fost zidi-
i n i a n i î n u r m ă d e c î ţ i va b o i e r i m u n t e n i p r i b e g i î n A r d e al : . ,
L ereţ, R ad u st olnicul, Sa va vlăd icul (de la Ve oagiu), ju pî-
tn ii â, cl u c e r e a sa S t an ca şi M i h ăi l ă vi sti e ru l.

*
îce m brie 1 5 96 , cînd M in ai Vite az ul, în soţit de cîţi va din
:ăi, a ce r ce t at pe S i g i s m u ri d B â t h o r y î n A l b a Iu lia, a o bţi n u t
sta în gă d u in ţa să ridic e o n ou ă c ate d ra lă în A lb a Iu lia, c u
şi ch ilii l e d i n j u r p en t r u m i t r o p ol it u l or t o d o x a l T r an sil va -
s d r a l a c u c l ă d i ri l e d i n j u r a u f o s t r i d i c a t e î n a n u l u r m ă t o r ,
st î n g r o p a t î n e a v o r n i c u l D a n c i u d i n B r î n c o v e n i , t at ă l vi i -
) m n M a t e i B a sar a b, m o rt ai c i, şi a p oi A r o n V o d ă a l M o l d o -
la V i nţ u d e J os.
o m n u l u n i r ii e st e c tit o r u l a d o u ă bi s e r i ci d e mi r : di n L u je r-
ij) şi din F ă gă ra ş (în 16 1 7 ac e asta n u m ai exi sta ). U n ul din
săi, vistiernicul V asile, a c on trib uit la rid icar ea bi sericii
Sibiului.
î g ă a ce st e c tit o r ii « v o i e vo d a l e » , s -a u r i d i ca t n e n u m ă r a t e a lt e
e m i r, m ajori tate a din l e m n, c a re n -a u aj un s pî nă la n oi, d in
e oţil o r şi cr e di n ci o şil or r o m â n i t ra n sil vă n e n i. S e v or fi ri d i --
u m o p a r t e d i n m î n ă st i r i l e şi sc h i t u r i l e r o m â n e şt i or t o d o x e
te d e iz v o a re sa u d e trad iţii loc ale m a i tîrz ii.
 MlNASTIRILE DIN ŢARA ROMANEASCA ŞI MOLDOVA (SEC. XVI) 581

în  

 şi 



 mînăstirile pe care le-am consem-
nat într-un capitol anterior şi-au continuat şi acum activitatea lor d e
ordin duhovnicesc şi cultural.
Fireşte, mînăstirile şi schiturile din lemn din Transilvania, B anat
şi Maramureş nu dispuneau de p osibilităţile materiale ale celor din
Ţara R omânească şi Moldova şi nici de sprijinul conducerii de stat,
fapt pentru care n-au putut depăşi cadrul lor obişnuit de lăcaşuri de
rugăciune, în care se adunau credincioşii, mai ales cu prilejul zilelor
de hram.
Y
     
 Numărul mînăstirilor din Ţara Românească şi
Moldova a fost în continuă creştere, fiecare domn căutînd să-şi
veşnicească numele prin ridicarea unui lăcaş de închinare, care să
slujească apoi drept gropniţă pentru familie. Pilda lor a fost urmată
şi de unii dintre dregătorii lor. Toţi îşi înzestrau ctitoriile cu nu-
meroase moşii şi alte bunuri. în schimb, unii călugări, în dorinţa de
desăvîrşire, de o trăire duhovnicească superioară, au ridicat mo-
deste schituri din lemn ² cu ajutoare primite de la domni, dar mai
ales din ofrandele credincioşilor ², departe de marile aşezări, în
locuri retrase, în codri şi în peşteri. Ca şi în secolele anterioare,
mînăstirile n-au fost numai lă caşuri d e rugăciun e şi d e mun că, ci
şi aşezăminte în care s-a dezvoltat literatura, muzica, arta ² cu
toate ramurile ei ², precum şi asistenţa socială.

BIBLIOVRAFIE şş^
)
Iz v o a r e l e sî n t c e î e i n d i c a t e p e n t r u i st o ri a M i t r o p ol i i l o r U n g r o v l a h i e i şi M o l d o v e i
î n se c ol u l a l X V I- l e a .
P e n t r u b i b l i o g r a f i a t u t u r o r mî n ă st i r i l o r d i n ţ ări l e
n o a s t r e se p o t c o n s u l t a : N I C O L A E S T O I C E S C U, R e p e r t o r i u l b i b l i o g r a f i c
al monu ment el or feudal e di n Bucureşti, Buc ureşti, 1961, 363 p. ; NIC OLAE STOICES CU,
Bibliografia localităţilor şi monumentelor feudale din România I. Ţara Românească, 2 voi.
(Craiova), 1970, 800 pÄ II, MoWova, Craiova, 1971, 426 p.; NICOLAE STOICESCU,
Repertoriul bibliografic al localităţilor şi monumentelor medievale din Moldova,
Bucureşti, 1974, 984 p.
Dintre ult imele lucrări privind mînăstirile din Ţara Românească se pot consulta
: TOMA C. BULAT, Mărturii documentare despre mlnăstiri din eparhia Buzăului, în B.O.R.,
an. LXXXVIII, 1970, nr. 7²8, p, 812²830; DAMASCHIN MIOC şi colab., Repertoriul
mînăstirilor monumente istorice din Ţara Românească, în M.O., an. XXIV, 1972, nr. 7²8,
p. 558²584 (continuă); NICULAE ŞERBÂNESCU, Istoria bisericii mînăsti rea Curtea
de Argeş, în B. O.R. , an. LXXXV, 1967, nr. 7²8, p. 730² 754 (alte studii privind
Argeşul în acelaşi număr, p. 755²829 şi în V.B., an. XXVI, 1967, nr. 7²B, p. 718²
830; MO., an. XIX, 1967, nr. 7²8, p. 510²612); D. BĂLAŞA, Mînăstirea Căluiul sau
Cepturoaia, în M.O., an. XIII, 1971, nr. 7²8, p. 513²534; D. BÂLAŞA, Mînăstirea
Sadova, în M.O., an. XIII, 1971, nr. 11²12, p. 849²871 j NESTOR VORNICESCU,
Ctitorii mînăslirii Bucovăţ: Stepan, marele ban şi fiul său
 P E R I O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V - X V II I)

re/e logofăt, M.O., an. XXIV, 1972, nr. 9²10, p. 668²699 ; D. BĂLAŞA,
trecutul mlnăstirii Coşuna²Bucovăţul Vechi, în acelaşi număr, p. 726²
irticole tot acolo) j D. BĂLAŞA, Documente privitoare la mînăstirea Coşu-
âţul Vechiu, în M.O., an. XXV, 1973, nr. 3²4, p. 269²307.
ăsti ri ma i pu ţi n cu noscute în M ol d ova. ALEXAN DR U
Mînăstirea de l a Greci din larina Iaşilor, o ctitorie dispărută a lui Ale-
puşneanu, în M.M.S., an. XXXV, 1965, nr. 1²2, p. 50²59 ; ALEXANDRU
Un aşezămî nt de cultură de la Alexandru Lăpusneanu pe Valea Secului
ctitoria lui Nestor Ureche ; schitul lui Zosin, în M.M.S., an. XXXVIII,
3²12, p. 694²712; ALEXANDRU I. VONŢA, Mînăstirea Balica din Iaşi,
din veacul al XVI-lea a boierilor Buzeşti din Ţara Românească, în M.M.S.
34r nr 5__6, p. 273²28 ; ALEXANDRU I. VONŢA, O nouă ctitorie necunos-
Alexandru Lăpusneanu : minâsiirca de peste vale de Vînătorii Bistriţei,
an. XLII, 1966, nr. 3²4, p. 178²191 j N. VRIVORAŞ, Biserica Aroneanu,
an. XLIII, 1967, nr. 7²8, p. 521²541 ; N. VRIVORAŞ, Un vechi lăcaş de
ipărut : mînăstirea Sălăjani, în M.M.S., an. XLIV, 1968, nr. 7²8, p. 422²
AN S. VOROVEI, Minăstirea Trestiana, în M.M.S., an. XLIV, 1968, nr. 9²
²568; CONSTANTIN MOSOR, Biserica Dancu din Iaşi, scurtă prezentare
L MM.S., an. XLVI, 1970, nr. 1²2, p. 52²61; IO AN IVAN, Biserica iostei
Bisericani, în M.M.S., an. XLVI, 1970, nr. 11²12, p. 692²700.
ta i n t e r n ă a m î n ă s t i r i l o r . 1OASAF POPA, Ştiri despre viata scă din
Ţara Românească în veacul al XVI-lea, după documentele pu-Academia R.S.R.
in anii 1951²52, în M.O., an. IX, 1957, nr. 7²8, p. 469 se vedea şi teza de
doctorat a lui VASILE V. MUNTEAN, Organizarea r româneşti în comparaţie cu
cele bizantine (pînă la 1600), Bucureşti, + 6 p. (extras din S.T., an. XXXVI,
nr. 1²2, şi 3²4 din 1984).
I i l e m î n ă s t i r e ş t i . ŞTEFAN BlRSANESCU. Şcoala greco-slavo-ro-
de la mănăstirea Putna, în R.P., an. XV, nr. 6, 1966, p. 20²31. A se vedea
aceluiaşi, Şcoala de la mănăstirea Putna, în voi. Pagini nescrise din isto-'‡i
româneşti (sec. X²XVJ), Bucureşti, 1971, p, 235²244.
n s i l v a n i a şi B a n a t u l . ŞTEFAN METEŞ, Mănăstirile româneşti
Ivania, Sibiu, 1936, CXXVIII + 363 p. ; ION B. MUREŞIANU, Mănăstirile
Timişoara, 1976, 174 p.
s t e n ţ a s o c i a l ă . SIMEON R ELI, Medici na călugărească în t recutul în
«Candela », an. XLV, 1934, p. 16²31 (şi extras); PAUL PRUTEANU, i la
istoricul spitalelor din Moldova, Bucureşti, 1957, 305 p. ; V. VONŢA
VONŢA, Un spital de mînăstire la Putna în veacul al XV-lea, în M.M.S.,
K, 1963, nr. 9²10, p. 592-601 ; NESTOR VORNICESCU, îngrijirea sănătă-
hilc noastre mînăstiri, în M.O., an. XX, 1968, nr. 1²2, p. 65²69; NICO-
ĂMANU, Contribuţii la i stori cul bolnifei de Ia Simidreni şi al xenodichi-
' Argeş, în B.O.R., an. LXXXVI, 1968, nr. 11²12, p. 1382²1391 ; Colectiv,
ia medico-istorică a bolniţelor mînăstireşti, în M.O., an. XXI, 1969, nr. 681-704;
nr. 11²12, p. 879²912; an. XXII, 1970, nr. 1²2, p. 39²64; ROlU, De la bolniţa
mînăstirească la spitalul organizat, în M.O., an. XXIII, 5²6, p. 359²369 ;
PETRE MIROIU, Casa de oaspe\i şi spitalul mînăstiresc rtea de Argeş, in
M.O., an, XXIV, 1972, nr. 7²8, p. 517²527.
 
ARTA BISERICEASCĂ ÎN ŢĂRILE ROMÂNE
ÎN SECOLUL AL XVI-LEA

In p ri m el e d e c en ii al e se col ulu i d e car e n e oc u p ă m, su b d o m n iil e

lui R ad u cel M ar e (1 4 9 5 ² 15 08 ) şi mai ale s su b N e ag oe B asara b (1 5 1 2
² 1 5 21 , Ţ ara R o m ân easc ă a de ven it cel m ai înse mn at cen tru al artei
r o m â n e şt i , a şa c u m a f o st M o l d o v a î n t i m p u l l u i Ş t e f a n c e l M a r e .
C î ţ i v a a n i m a i t î r z i u , a c e st r o l r e v e n e a d i n n o u M o l d o v e i , î n t i m p u l
lui P etru R ar eş, vred nic înd r u m ăt or şi sprijinit or al vi eţii cult urale şi
artistic e, su b c are s-au r ealiz at acele c a p od op e re ale artei r o m ân eşti,
pi ct u ril e e xt e r i oa r e d e l a H u m o r, M o l d o vi ţ a, A r b o r e şi V o r o n eţ, c a re
a u d u s f a i m a g e n i u l u i ar t i st i c r o m â n e s c î n ce l e m a i î n d e p ă r t at e c o l -
ţ u r i a l e l u m i i . In a d o u a j u m ă t at e a s e c o l u l u i , a r t a r o m â n e a s c ă a i n -
tr a t î n t r - o p er i o ad ă d e d e c li n, c a sa re n a s că a p oi î n M ol d o v a, p en t r u
scu rt ti m p, su b M o vi l e şti, î n u lti m ii a ni ai sec o lu l ui al X V I-l e a şi pr i -
m i i d i n c el u r m ă t or.
A r hitectu r a. S in gu ra su r să pe nt ru c u n o aşt er ea d e z v oltă rii ar h itec -
tu ri i î n Ţ a ra R o m â n e a s că î n se c o l u l a i X V I -l e a sî n t c el e a pr o xi m at i v
35 d e bi seri ci ca r e s-a u p ăstr at, ctitorii d o m n e şti sa u b oie r e şt i. S e m e n ţin
pri n ci palel e tipu ri d e bi seri ci î ntîln ite în peri oa d a pr ec ed e ntă : c el tr e fl at
în fo r m a t ri c on cu l ui, f oa r t e d es î n tîl ni t, cel î n « c r u c e g r ea c ă î n s c r i s ă » ,
f ol o si t m a i r a r , d e r e g u l ă l a bi s e r i ci l e d e m a r i pr o p o r ţi i, şi cel
dre ptu n gh iular, făr ă a b si de lat erale, în tîlni t izolat, la nu m ai cîte va
m o n u m e n t e, az i r u i n at e, c u n o sc u t e n u m ai pr i n să p ă t u ri ar h e o l o g i ce
( Tisău, La po ş) şi do ar la o si n gu ră biseric ă păstrată pîn ă azi, d eşi cu
m o d i fi c ă r i ul t er i o ar e ( S fî n t u l V h e o r g h e d i n T î r g o vi şt e , c tit or i a l u i
N e a g o e B a s a r a b ) . D a r î n c a d r u l a c e st o r t r e i t i p u r i , va r i a n t el e sî n t
f oa r t e n u m e ro a se , m ai al es î n c e p ri ve şt e p r on a o su l, pr e cu m şi d e c o -
raţia faţ ad el o r. A c e st e va rian te au fo st cre ate prin î m bin ar e a un or
 P E R I O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V - X V II I)

e di n se c ol u l al X l V -l e a fi e î n t r e e l e, fi e c u alt e l e, ve n it e m ai
i d d i n a f a r ă , o r i p r i n i n t r o d u c e r e a d e i n o v aţ i i n ă s c u t e l a n oi .
r e, bi se ri c il e ri di c at e î n a ce st sec ol er a u d e p r o p o r ţii r e d u se.
:teristică a cel or din pri m a ju măt ate a se colul ui era ten d inţ a
rticalitate.
n prezenta cîteva din monu m entele mai reprezentati ve ale
B i se ri ca m i n ă st i ri i D ea lu, d e tip tri c on c, est e în fon d o p r elu -
tipului st ructural, cri st ali zat încă de la sfîrşitul sec olului al
la C ozi a. N a osu l re p r od u c e, ca fo r m ă şi stru ct u ră, tipu l trilo-
!oz i ei, c ăr u i a i s-a u m od i fi cat p r o p o rţiile, p en t r u a-i i m pri m a o
re z velteţe. T u rla oct o go nală de pe na os este, d e a se m en ea,
di men si uni. C u totul aparte se prezintă pr ona osu l, dreptun gh iu-
ă rţ it, p r i nt r -u n a r c d u b l u , î n d o u ă î n că pe r i i n e g a l e. P e c e a m ai
lîn gă n a os, se ri d i că d o u ă tu rle mi ci, t ot oo t og on al e. F aţ ad e -
i o a r e sî n t c o n st r u it e î n î n t r e g i m e d i n p i at r ă f ă ţ u it ă, î m p ă r ţ it e
re gi str e d e u n brî u ca r e în cin ge între ag a bi seri c ă p e la j u m ă -
ă lţ i m i i . A m î n d o u ă r e gi st r e l e c u p r i n d u n l a n ţ d e ar c a d e oa r b e ,
şi î n alt e . C el e şa se fe r e st r e di n re g i st r u l i n fe r i o r sî n t î n c a d r a t e
; dr e pt u n g hi u l ar e di n pi atr ă. în r eg i st rul su p er i or se a fl ă o pt
culptate în piatră. Intrarea ² pe vest ² este flancată d e dou ă
a c o p e r i t e p e t o at ă su p r a faţ a l o r c u o mi g ăl o a să î m p l e ti t u r ă
)t u r i g e o m e t r i c e, a vî n d î n mi j l o c u l l o r d ou ă p l ăc i d e p i at r ă î n
:e să pa t ă p i san i a. C e l e tr ei t u rl e o ct o g o n a l e a u cît e o pt fi ri d e
n a l t e şi î n g u s t e , c u o b o g a t ă d e c o r a ţ i e g e o m e t r i c ă s c u l p t a t ă,
i in o va ţii l e i n t r o d u s e a ci , pr i n c o n st r ui r e a î n t r e g u l u i pa r a m e n t
: ă fă ţ u i t ă , p ri n so m p t u o a s a d e c o r a ţ i e e xt e r i o a r ă, p r i n si l u e t a
: ă şi a r m o n i o a s ă , b i s e r i c a m î n ă s t i r i i D e a l u s e n u m ă r ă p r i n t r e
i d e să vî rşi t e r e a li ză r i ar h it ec t u r a l e d i n Ţ ar a R o m â n e as c ă. It
m ai bo gat ă î n d ec o r aţii e xte ri oar e şi ma i e vol u at ă în c e pri -
ir m el e d e pl a n e st e bi se ric a m i n ă stirii A rge ş, c titori a lu i N e a-
ia r ab , tîr n o sit ă l a 1 5 a u g u st 1 5 1 7 . N a o su l e st e u n tri c on c, p e
î n a l ţ ă o t u r l ă o ct o g o n a l ă, a t î t î n e x t er i o r, cî t şi î n i n t e r i o r , c u
i a bsid e per fe ct e gale. P ro na o su l este d e for m ă dre ptu n g hiu lară
şi n d cu m u l t î n l ă r gi m e n a o su l ² şi cu p r i n d e p a t r u p ă r ţ i d i s -
u n ve st i bu l d r ept u n gh iul a r la i nt ra r e, î n co n tin u are u n sp a ţi u
p ă t r a t , c u 1 2 c ol o an e ² c o m p l e t d i fe r i t e u n a d e a lt a ² d i s -
c a r e u , c a r e . su sţ i n o t u r l ă , c u p u ţ i n m a i s c u n d ă d e c î t c e a d e
;
i Ş i l at er a l, î n t r e co l oa n e şi zi d u ri, al t e d o u ă î n c ă p e ri , d e sti -
s er v e a s c ă d r e pt g r o p n i ţ e . P ă r ţ il e l o r d i n s pr e ve s t sî nt î n c or o -
d o u ă t u r l e m i ci , al e c ă r o r f eţ e , î m p r e u n ă c u f e r e st r el e şi r a -
 A RT A BI S E R I C E A S C A IN Ţ ĂRILE RO M A N E (S E C . X VI) 535

m e l e c ar e l e î n co r on ea ză , sî nt r ă su cit e fa ţ ă d e v erti c al ă, l a u n a d e l a
d r e a p t a s p r e st i n g ă , l a al t a i n v e r s ( c a l a u n e l e m i n a r et e d e g e a m i i
tu rc e şti d i n A d ri a n o p o l şi C o n st a nti n o p ol ). N ao su l est e d e sp ărţi t d e
pro n a os d e patru din cele 1 2 c olo an e d e c are an i a m in tit. U n c h e n ar
d e po a rt ă, pri n s în tr e c el e d o u ă col oa n e di n m ij loc, for m î n d u n fel d e
p o r t a l, a mi n t e şt e l o c u l u şii. In f a ţ a bi se ri cii, s-a c o n st r u it u n m i c
a gh iaz m at ar, lu cr at în g e nu l fîntîn il or de co rat i ve care se gă seau în faţa
un or m o sch ei tur c eşti.
D e c o r a ţ i a s c u l pt a t ă a fa ţ ad el o r , c u î n t r e g u l p ar a m e n t î n pi a t r ă
f ă ţ u it ă, e st e d e o s e b i t d e b o g a t ă. S î n t î m p ă r ţ it e în d o u ă r e gi st r e p r i n -
tr -u n brî u , fo r m a t di n t or u ri ( ci u b u c e) r ăsu cit e ca o frî n g h i e, fi e ca r e
dec orat cu alte m oti ve. R egistrul in ferior, aşez at deasu pr a un ui socl u
pr o e m i n e n t şi b o g a t pr o fil at , est e d e c o r a t cu o se r i e d e pa n o u r i
d r e pt u n g h i u l a r e , î n c a d r a t e î n ra m e f o r m a t e d i n c ît e t r e i ci u b u c e d e
pi at r ă r o t u n jit e. U n e l e p a n o u r i sî n t st r ă pu n se d e fe r e st r e î n a lt e şi î n -
g u st e ( r e st u l a u f er e st r e o a r b e ). R e gi st r u l su p e ri or e st e d e c or a t cu u n
şi r d e a r c a d e o a r b e, a vî n d î n m i j l o c c î t e o m a r e r o z e t ă d i n p i a t r ă.
C or n i şa e st e f o r m a t ă d i n d o u ă şi r u ri su pr a pu se d e st al a c tit e şi a l ve o l e
de stil arab, căr or a le ur m ea z ă o fri ză în gu stă, for m a tă dint r-o ţe sătur ă
c on t i n u ă d e o r n a m e n t e ge o m et r i c e şi fl or a l e s tili z at e. T o at ă a c ea st ă
b o ga t ă şi vari at ă d e c o r aţi e scu l pt at ă est e d e or i g i n e ar m e a n o - ge o r gi a -
n ă , pe r sa n ă , a r a b ă şi o t o m a n ă. S e p r e s u p u n e c ă m e şt er u l d e c o r a t or
( d u p ă u n ii M a n o l li di n N i a e si a, l e g e n d a r u l M a n o l e ) şi ci o pl i t or ii î n
p i a t r ă a u f o st st r ăi n i . A r h i t e c t u l î n s ă ( p o at e a c el a şi c a l a D e a l u ) s e
cr ed e c ă a fost u n r o m â n .
P l a n u l t ri c on c, p re l u at d e l a C o z i a, a f ost f ol o s it şi î n co n str u cţi a
alt or bi serici mîn ăsti reşti di n pri m a ju m ătate a secolul ui al X V I-lea :
m în ăstirea T is man a, sc hitul O stro v ( C ăli m ă ne şti), mî nă stirea C ălu iu,
m î n ă sti r ea V a l e a, sc h itu l S t ă n e şt i, b ol n iţ a C o z iei. B i se ri ca d e l a T i s-
m a n a e st e c o n st r u i t ă d i n pi a t r ă, c u f a ţ ad el e d e c o r a t e cu l u n g i fi r i d e ,
f ă r ă d e c o r u r i s c u l p t a t e, c u o t u r l ă o c t o g o n a l ă p e n a o s şi c u o a l t ă
4 u rl ă pe pr o n a osu l pă tr at.
B olniţa C oziei ² con struită în 1 541 du pă planurile iero m on ah ului
«M a x i m m ai st o r ul, în văţ ăt or d e zid ări e » ² p ă str e az ă, în lin ii ma ri,
st r u ct u r a bi se r i cii m a r i d e ai c i, d a r cu ac e ea şi t en d i n ţ ă sp r e ve r ti c a li -
tate, ca r e s e întîln e şte şi la alte bis eric i d in pe rio a d a re s p e cti v ă ,
a vî n d şi u n pr i d vo r p ăt r at, p e l at u ra d e ve st. F a ţa d e l e sî n t î m p o d o b it e
c u fi r i d e l u n gi şi î n g u st e, i ar p a r a m e n t u l e st e d i n c ăr ă m i d ă a pa r e n t a
c a r e a l t er n e a z ă c u s u p r a f e ţ e t e n c u i t e c a r e i m i t ă p i a t r a f ă ţ u i t ă . T o t
a c e st d e c o r al f a ţ a d el o r f a c e d i n b ol n i ţ a C o z i e i o a d e v ă r a t ă b i j u t e r i e
 P E R I O A D A A T R EI A ( S E C O L E L E X I V ² X V I II)

mâneşti din secolul al XVI-lea. La Căluiu impresionează atît

bişnuit de mare pentru dimensiunile bisericii, cit şi decora-
lor. în a doua jumătate a secolului, planul triconc ² cu di-
iant e ² a fo st p r el uat de biserica zisă «C u rt ea v ech e di n
>, biserica mînăstirii Bucovăţ (înainte de 1571), biserica Mihai
Bucureşti (1589²1591). 1 în «cruce greacă înscrisă» este
întîlnit la naosul actualei
mînăstirii Snagov. Dar braţele laterale nu se termină ca
semicirculare ca la S fîntul Nicolae Domnesc din Argeş, ci
jesc fiecare cu cîte o absidă, circulară în interior şi cu cinci
îxterior. La est, absida altarului este flancată de două absi-
espunzînd proscomidierului şi diaconiconului), fiecare înco-
cîte o turlă. Alte două turle, mai mari, se înalţă p e naos şi
>s. Faţadele sînt din cărămidă, cu două rînduri de arcade
>rapuse. Pridvorul deschis, absidele laterale într-o biserică
greacă înscrisă, turlele mici de pe proscomidier şi diaconi*!
i alte elemente, vădesc aci o influenţă atonită. '5
serica zisă «a Mitropoliei» din Tîrgovişte, refăcută de Nea*
ab, (dărîmată la sfîrşitul secolului trecut), s-a construit, tot
pridvor asemănător cu pronaosul deschis de la Snagov. Că-
ul secolului, tipul «în cruce greacă» a mai fost folosit la
iomnească din Tîrgovişte (1583). Două alte biserici : Sfînta
idu Vodă) din Bucureşti (c. 1570) şi a fostei mînăstiri Cobia-
i (1571²1572) caută să adapteze planul bisericii lui Neagoe
eş cu pronaosul dezvoltat în lărgime, încoronat cu trei tur-
osul, trilobat, e încoro nat cu o turlă şi mai ma re. Biserica
Tutana (1582) caută să urmeze planul bisericii de la Deaiu
ibat, pronaos dezvoltat în lungime, trei turle). Lă deci că
deşi avem relativ puţine monumente, totuşi acest moscut
cele mai îndrăzneţe exp erienţe şi căutări din întrea-ie a
arhitecturii din Ţara Românească.
old ova, acti vit at ea constr u cti vă a î nr egistrat o st a gnar e
rtea lui Ştefan cel Mare. B ogdan III cel Orb abia a isprăvit
tălui său de la R euseni şi ap oi, mult mai tîrziu, în 1 514, a
direa u nei noi cat ed rale mitrop olitane în Su ceava, cu h ra-
il Vheorghe, terminată sub fiul său Ştefăniţă, abia în 1522.
eproduce, în mare, planul bisericii înălţării de la Neamţ, cu
no difi cări. Sp aţiul destinat gr op niţei este u nit cu naos ul,
este astfel dimensiuni mari, necesare unei catedrale mitro-
 A R T A BIS E R I C E A S C A ÎN Ţ Ă R I L E ROM AN E ( S EC . X V I) 587

D int r e ctit orii l e b oi e r eşti, bi se ri ca din V ăl en i a p ost eln i cu l ui C o s-

m a Ş a r pe ( 1 5 1 9 ) şi c ea di n P ă rh ă u ţi a l o g o f ă tu l ui V a v r iil T r ot u şa n
{ 1 52 2 ) r e pr o d u c ti pu l înt îlnit la A r b or e şi R eu se n i. C e a d i n u r m ă a d u ce
un ele el e m e nt e n oi şi a n u me u n prid vo r d esc his, pe latu r a d e ap u s,
pr i m u l î n M ol d o va , p e st e c ar e se su pr a p u n e u n fo i ş or m a si v c u fu n c ţ i e
d e cl o p o t n i ţ ă . A c e a st ă i n o v a ţ i e a u t o h t o n ă ² a c ă r e i or i g i n e t re bu i e
c ău t at ă t ot ia A r b or e şi R e u se ni ² a in spi rat p e m e şt e rii c ar e au crea t
prid voa rele d esc hise al e bisericilor lui P etru R ar eş. Z idu rile sînt m a si v e
şi li p sit e d e or i c e f e l d e d e c or a ţ i e, î n cî t pa r e m ai d e g r a b ă o c e t at e
d e c ît u n l ă c a ş d e cu lt.
A r h i t e ct u r a b i se r i c e a sc ă a c u n o s c u t o n o u ă p e r i o a d ă d e î n fl o r i r e '
î n c u r s u l d o m n i e i l u i P et r u R a r e ş, c a r e , p r i n a ct i v i t a t e a s a d e ct i t o r şi
în d r u m ă t or al vi eţii cu lt u r al e -a r ti sti ce, a d e z vo l t at tr ad iţiil e c o n st r u c ti ve
a l e e p oc i i l u i Ş t e f an c el M a re . M e şt e ri i săi ² fi e sa şi a d u şi d i n
B i st r iţ a , fi e l oc a l n i c i, ca Io a n Z i d ar u l d i n S u c e a va ² s -a u i n s p i rat în
spe cial d in d ou ă ctit orii ale lui Şte fan : biserica S fîn tul V h eo r gh e > d i n
H î r l ău şi bi s e r i c a În ă l ţ ă r ii d e l a N e a m ţ .
P ri m a şi cea m ai m ăre aţă creaţie arhitecton ică a epo cii sale a fost
bi se rica m în ă st irii P ro bo îa, care i-a ser vit a po i ca necr op olă. îşi are
pr o t oti pu l în bi se rica î n ălţ ării d e l a N ea m ţ, d e pl an tri co n c, cu cin ci
î n c ă p e r i d i s t i n c t e : e x o n a r t e x ( p r i d v o r ) î n c h i s, p r o n a o s, g r o p n i ţ ă ,
n a o s şi a l t a r, s e p a r a t e î n t r e e l e p r i n z i d u r i g r o a s e st r ă p u n s e d e u şi
{ altaru l e sep arat d e n ao s prin cat ap etea sm ă ). în e xt eri or, ab sidele sî nt
Ŷ d e c or ate c u ar cad e , oar be, d e a su pr a c ăr o r a se ri dica d ou ă rî n d u ri de -
ocniţe, mari şi mici (cele mici se prelun gesc şi pe zid urile gropniţ ei şi
pron aosului).
B i se ri c a m î n ă sti rii H u m o r, cti t or i a l o g o f ă t u l u i T o a d e r B u b u i o g,
e st e d e pl a n tri c o n c, d ar fă r ă t u rl ă, sin gu r a d e ac e st fel î n e po ca r es-
pe cti vă î n M ol d o va. D e şi d e d i m e n si u ni m ai m ici, are a ce ea şi î m p ă r -
ţi r e ca şi P r o b o t a. A d u c e î n să şi e l e m e n t e n o i : ca m e r a m o r m i n t e l o r
e st e m a i sc u n d ă , i ar p e o s c a r ă î n g u st ă se u r c ă l a o n o u ă î n c ă p e r e,
si t u a t ă d ea s u p r a e i , o v e ş m î n t ă r i e ² t e z a u r s a u t ai n i ţ ă ( a d o p t a t ă a p o i
ilti M ol d o vi ţ a, S u c e vi ţ a, V a l a t a). A p oi, î n l oc u l p ri d v o r u l u i î n ch i s d e
la P r o b ot a, a pa r e u n ul d esc hi s, ti p ca r e va fi p r el u at şi d e alte m o n u -
m ente.
B i se ri ca m î n ă st i ri i M o l do vi ţ a r eia pl a n u l şi str u c tur a bi se ri cii S fî n t u l
V h e o r g h e d i n H î r l ă u , c u p l a n t r i c o n c şi t u r l ă p e n a o s, d e şi d i st r i bu ţi a
în că p e ril or r ep et ă p e ce a d e l a H u m or : pri d vo r d e sch i s, p r o n a os,
gr o pn iţ ă cu ve ş mî n t ă ri e ² t e za u r, n a os, tril o ba t c u t url ă şi alt ar. * A tît
H u m o r u l cît şi M ol d o vi ţ a sî n t î m p o d o bi t e cu p i ct u ri e xt e r i o a r e.
 P E R I O A D A A T R E I A ( S EC O L E L E X I V ² X V I I I )

c a m er a m o r m i n t el o r , sp e c i fi c ă b i se r i ci l or m î n ăsti r e şti, bi -
nt u l D u mit r u d in S u ce a va a p r el u at pl a n ul şi si st e m u l d e
i l a M o l d o v i ţ a. T o t d e p l a n t r i c o n c , d e m a r i p r o p o rţ i i , e s t e
Î e pi sc o pa l ă d i n R o m a n, c ar e a su fe r it î n să m ai m u lt e pr e -
jrioare.
ca m înă st irii R i şca , precu m şi ctitoriile b oiereşti d e la C o-
o ro d n i ce ni sî nt d e ti pu l c el or m ai si m pl e tri c on cu ri al e e p o -
fan cel M ar e.
; ct i t o r i i l e l u i A l e x a n d r u L ă p u ş n e a n u , bi s e r i c a m î n ă st i r i i
î fa ce r e t o t al ă a c e l ei a l ui A l e x a n d r u c e l B u n , s e a se a m ă n ă
ilan cu P r ob ot a (a c ee a şi d i st ri bu ţi e i n teri o ar ă şi a cel a şi fe l
B i s er i c a m ă n ă st i r i i S l a t i n a i n t er p r e t e a z ă m o d e l u l b i se r i ci i
a n d i n P i a t r a, fă r ă a b si d e l a t e r al e vi z i b il e î n e x t e ri o r, ci să -
în g r osi m ea zi d uril or n a osu l ui, c u di sp oziţi a o b i şn uit ă a în -
d i n se c ol u l a l X V I - l e a : p r i d vo r î n c h i s, p r o n a o s, g r o p n i ţ ă ,
ta r, c u t u rl ă pe n a o s.
ui m on u m en t re pr ez en tati v al arhite cturii m ol d o ven eşti din
«cl a sică » îl r e pr e zint ă r nîn ăstire a Su c eviţa , ctito ria M o vil e ş-
r i c a r e i a p l a n u l d e l a N e a m ţ , c u t o a t e e l e m e n t e l e a d ă u g at e
lu i P et r u R a re ş : ex on art e x ( p ri d v or î n ch i s), pr on a o s al u n g i t
;u d ou ă c u p o le (c a la P ro b ota ), gr o p n iţă cu v eş m in tă rie ²
L ia H u m or ), n ao s tril ob at c u turl ă z veltă pe d ou ă ba z e
a lt ar. C a el e m e n t e n oi sî n t d o u ă p r i d vo r a şe d es c h i se c ar e
:rările în e x o n a rte x, u n u l pe latu ra d e su d , altul p e c ea d e
alt el e m en t n o u îl c on st itui e cele tr ei fe r eşt e ca re lu m i n e a ză
sidă.
i m el e d e c en i i a l e se c o l u l u i a l X V I - l e a şi l a î n c e p u t u l c e l u i
e fac e si mţ it ă t ot m a i m u lt i n fl u en ţ a ar h it e ct u r ii d in Ţ ar a
c ă : pri d v or ul de sch i s, d ec or a rea faţad el or c u regi str e în
> m u n i ca r e a d i nt r e n a os şi p r on a o s p r i nt r - o t ri pl ă a r ca d ă , î n
( Hlin cea, A r on ean u , V alata, S ecu ). B iserica mîn ăstirii S e cu Ä
i c on c, c u o t u rl ă p e n a os şi u n a pe pr o n a o s, a r e faţ a d e l e î m -
d o u ă r e g i st r e p r i n t r - u n br î u şi î m p o d o b i t e c u l u n g i a r c a d e
d e a su p r a ar c a d el o r t u r l e l o r s e a fl ă u n r î n d d e o c n i ţ e m ol -

i n si l v a n i a , n u m ă r u l b i s er i c i l o r r o m â n e şt i d i n p i at r ă s au zi d
î r ed u s, c a u r m ar e a în st răin ării u n o r a di n cn ej ii şi v oi e vo -
c ol e l e a n t e ri o a r e sa u a t r e c e r i i l o r î n rî n d u l ţ ă r ăn i m i i d e
l e n ţi n e ti p u l d e bi s e r i că s al ă , d e p l a n d r e pt u n g h i u l ar , c u u n
 ARTA BISERICEASCA IN ŢĂRILE ROMANE (SEC. XVI) 589

tu rn-cl op otn iţă l a in trare. B isericile d e le m n av eau a cel aşi plan d rept -
u n g h i u l a r , a s e m ă n ăt o a r e c u c a s el e ţ ăr ă n e şt i , u n e l e c u u n t u r n c l o -
p o t n i ţ ă sau cu o p r i s pă , p e l at u r a d e ve st. î n d e c en i ul a l o pt u l e a s-a
r e zid it bi se ri ca mî n ă sti rii P ri sl o p, d e c ătr e d o m n iţ a Z a m fi r a, fi i ca lui
M o i se V o d ă al Ţ ă r i i R o m â n e ş t i . E st e î n p l a n t r i c o n c , c u o t u r l ă p e
n a o s, în stil ul bi seri cil o r m u nt e n e.
P i c t u r a. A şa c u m a m ar ă t at şi î n a lt ă p a r t e, d i s p a riţi a m o n u m e n -
tel or d in sec ol ul al X V -l ea fa ce cu n ep utinţă u r m ărire a pr oce su lui d e
Ŷ e vol uţi e a pi ct u rii din Ţ a ra R o m â n e a scă d e l a sfîr şit ul se col ul u i al
X l V -l e a, cî n d s - a pi ct a t pr o n a o su l C o zi ei şi p î n ă l a î n c e p u t ul se c o l u l u i
a l X V I -l e a, c î n d s - a pi c t at b i s e r i c a m î n ă st i r i i A r g e ş
P i c t u r a î n fr e sc ă a c u n o scu t o p e r i o a d ă d e m a xi m ă î n fl o ri re , m ai
a l es î n pr i m el e d e c e n ii al e se c ol u l u i, î n t i m p ul d o m n i ei l u i N e a g o e
B a sar a b şi a ur m aşil or săi i m ed iaţi. D intre picturile di n ti m pu l să u, -
c o n s e m n ă m , î n p r i m u l r î n d , p e c el e d i n bi s e r i c a m î n ă s t i r i i D e a l u
(15 15), lucrate d e m eşterii D obr o mir, Jitian şi S tan ciu, şi din biserica
m î n ă stirii B i st riţ a, ctit o r i a b oi e ril o r C r ai o v e şti ( 1 5 1 9 ), l u cr at e d e a c e -
l a şi D o b r o m i r , î m p r e u n ă cu D u m i t r u şi C h i rt o p . D i n n e f er i ci r e , ac e st e
d o u ă a n sa m b l u r i d e pi ct u r ă m u r al ă a u d i s pă r u t.
C e a m ai în se m n a t ă ctit o rie a l u i N e a g oe B asa r ab, bi se ric a m î n ă s -
tirii A r ge ş, a fo st î m p o d o bit ă cu p i ct u ri ex t e cu t at e t ot d e D o br o mi r
z u g ra vu l ( c. 1 5 1 7 ² 1 5 2 6 ) cu u n el e aju t oa r e, d ar an sa m bl u l său pi ctu r al
a fo st înl ătu r at c u pril eju l r est a ur ă rii din 18 7 5 ² 1 8 8 6 şi în l oc u it cu o
pi ctu r ă n ou ă, e xe c utat ă d e a rtişti str ăini. P rinci pal a co m p oziţie era ta-
b l o u l v o t i v, c u p r i n z î n d m a i m u l t e p a n o u r i p e p e r e ţ i i d e su d ş i d e
v e s t ai p r o n a o s u l u i . C el m a i i n t e r e sa n t e s t e t a b l o u l c a r e î n f ă ţ i ş e a z ă
p e N e a g o e B a sa r a b c u s oţia s a D e s pi n a M ilita în v e ş m in t e d o m -
n e şti, c u c o ro an ă p e c a p, ţin în d ch i pu l bise ric ii p e m îin i, a vîn d
în faţa lor şase copii. Alte tablouri red au pe doa m na Ru-
x a n d r a, f i i c a l o r , c ă s ă t o r i t ă c u R a d ă V o d ă d e l a A f u m a ţ i , s u b c a r e
s - a u i sp r ă vi t l u c r ăr il e d e z u g r ă vi r e , N i c o l ae A l e x a n d r u , M i r c ea c e l
B ătrîn, al cărui chip a fost copiat du pă cel de la C ozia, R ad u cel M are,
c n e a z u l sî r b L a z ă r . S e p ă st r e a z ă , d e a s e m e n e a , fi g u r i d e s fi n ţ i m i l i -
tarj, sce n a D e i si s, cu t r ei pe r son a j e ( M î n tuit o r ul, S fî n t a F eci oa r ă M ă ri a
şi S fî n tul Io an B ot e zăt or u l î n ari pat ), î m pă r at ul S ol o m on , fi gu ri d e î n -
g e r i e t c . C u p r i l e j u l r e st a u r ă r i i a m i n t i t e , p a n o u r i d i n v e c h e a f r e s c ă
a se c o l u l u i a l X V I- l e a a u f o st d u s e , pr i n g r ij a l u i V r . T o c i l e sc u , l a
M u ze ul N aţi o n al d e A n ti c hităţi d i n B u cu r eşti ( a zi se pă st r ea z ă în M u -
z eu l d e A rt ă al R o m â n i ei, S ecţi a A rt ă V e ch e r o m â n ea scă, şi î n M u z e ul
de Ist orie al R o m ân iei).
 P E R I O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V - X V II I)

sa m bl ul d e picturi realizate de D o br o mir şi col ab oratorii săi

m ar e a mî n ă sti rii B i st ri ţ a n u s -a pă st r at ni m i c. î n sc h i m b r
pi ctu rile b oln iţei, ex ecut ate în a n ul 15 20 , se p ar e d e cătr e
C h i rt o p, u c en i cii l ui D o b r o m i r , c ar e r e p r e z i n t ă o rea l i z ar e ă
a pi ctu rii m e di e val e r o m â n e şti. în co n c a altaru lu i, se a fl ă
i n u l ui , î n c o n j u r a t ă d e î n g e r i şi d e pr o o r o c i , p e p er e ţ i, m a r i i
Ŷ î n n a o s s e d i st i n g P a n t o c r a t or u l , s c en e d i n c i cl u l h r i st o -
r i d e s fi n ţ i şi d e c u vi o şi . T a bl o u l v o t i v a l ct i t o ru l u i , m a -
î a r bu C r a i o ve s c u ( c ă l u gă r it su b n u m el e P ah o m i e) şi so ţ i a
la va, i m pr e si on ea z ă î n d e o se bi pri n ma n i er a r e alist ă a r e pr e -

r u l D o b r o m i r er a fi e u n v l ah su d - d u n ă r e a n , fi e u n sî r b st a -
i , c a şi al ţ i c ă rt u r a r i d e a c e l a ş i n e a m ( m i t r o p o l i ţ i i M a x i m
şi M ac ari e, fost u l ti p og r af), sprijin iţi d e soţi a lui N e a go e
o a m n a D e s pi n a V i il iţ a. O r i g i n e a s a su d -d u n ă r e a n ă e st e d o - t
d e a n a l i z a st i l i st i c ă a f r e s c e l o r s a l e d e l a A r g e ş, c a r e
s e m ă n ă r i c u c e a a m î n ă st i r i i C r u ş e d o l , cî t şi d e r e p r e z e n t a -
; ct itori a c ne a zu lui sîr b L a z ăr, fa pt un i c în pi ctur a me d î e-
nească. C u toate acestea, el s-a integrat cu totul în m ed iul
ul t u r al ă -a r ti sti că şi s oc i al ă r o m â n e asc ă. î n o r i ce ca z, D o b ro -
s u n ul d i n m ar ii a rti şt i ai e vu l ui m e d i u r o m ân esc , u n a d e-
u m ător de «şc oală» în pri m ele d ecenii ale secolului al

5 6 , a f o st î m p o d o b i t ă cu z u gr ă ve l i bi se r i c a m î n ă st i ri i S t ă - ,
:a, ct itoria l og ofă tu lui Vi u ra şi a soţi ei sal e V il aia, în făţişaţi
bl ou voti v. D e şi, î n g e ne re, se re spe ct au c a n o an el e ico n o -
n o s c u t e, s e o b s e r vă t o t u şi o î n c e r c a r e d e d e sp r i n d e r e d e
;anti nă trad iţi on ală şi d e aut oht oniz ar e a ei. :a bo lniţei d e l a
C ozi a, î m p o d o bită de D a vid z u gr a vu l şi fi ul ila v, î n 15 42 ²
15 4 3 , cu prin d e un an sa m bl u pictur al c o m pl et st r a t. In alt a r, p e
lîn gă r e pr e ze n t ă ril e o b i şn u it e, a pa r şi sce -a ţ a M ai c i i
D o m n u l u i , î n n a o s, s c e n e d i n V i aţ a şi p at i m i l e îl u i, i ar î n
p r o n a o s, F il o x en i a l u i A vr a a m ( S fî n t a T r e i m e l a i n
M a m vr i ), A ca ti st u l M ai c ii D o m n u l ui şi V i aţ a S fî n t ul u i
z ăt o r u l, A r ă t ar e a D o m n u l ui c ă tr e T o m a ş. a. S e o b se r vă d e ci
) t ă n ar a t i vă p e c a r e a m î n t î l n i t - o l a bi s e r i c a d o m n e a sc ă d e
şi c a r e va d e v e n i u n a d i n t r ă s ăt u r i l e c a r a ct e r i st i c e a l e p i c a i
tîr zi u d i n Ţ ar a R o m â n e a sc ă.
L e r e m a r cat a po i ta bl o ul vo ti v în ca r e sîn t r e d aţi M ir ce a cel
d u P al sie ( P etr u V o i e v od ), d o a m n a R u xa n d r a şi fiul lor
 A R T A B IS E RI C E A S C A IN ŢĂ RILE ROM AN E ( S E C. X V I) 5 9]

c u , p r e c u m şi p or t r e t u l m ar e l u i s p ă t a r S t r o e , « i s pr a vn i c u l » l u cr ă r il or
d e la b o lniţă, red at c u tră sătu rile sale rea le.
P ictu rile b i seri cii m în ă stirii S n ag o v, r e aliz ate p e la 1 5 6 3 , în ti m p ul
lui P etru cel Tîn ăr (15 59 ² 15 68), fiul şi ur m aşul lui M ircea C ioban ul,
c on stit u i e c e l m a i a m p l u a n sa m bl u i c o n o gr a fi c d i n s e c o l u l al X V I-l e a
î n Ţ ar a R o m â n e a sc ă . E st e o p er a u n u i m a r e ar t i st f or m a t t o t î n ş c o a l a
lu i D ob r o m i r z u gr a vu l. P r o gr a m ul ico n o gr a fic re sp e ct ă, în ma r e, c a-
n o a n el e t ra d i ţ i o n a l e ( î n p r o n a o s sî n t r e d a t e A c a t i st u l M ai ci i D o m -
n u lu i, sc en e di n V i eţile sfi n ţil o r şi S in o a d e l e ec u m e ni c e ). T a bl ou ril e
vo ti ve r ed au fi g u ril e d o m nil o r m u n t e ni N e a g oe B a sa ra b c u fi ul său
T e o d o s i e şi M i r c e a C i o b a n u l c u t r e i fi i şi d o a m n a C h i a j n a , d a r d e
^ d o u ă o r i : p e p e r e t e l e d e su d a l p r o n a o s u l u i ş i p e c e l d e v e s t a l
naosului.
F r e s ce l e d i n pr o n a o su l bi se r i c ii m î n ă sti rii T i s m a n a s e d a t or e a z ă
u n u i al t D o b r o m i r , « d i n T î r g o vi şt e » , şi sî nt e x e c u t a t e î n 1 5 6 4 , c u
c h e lt u i al a vo rn i c u l u i N e d e l c o B ă l ăc e a n u ( p o at e c ă t o t a ce st D o br o m i r
a zu gră vit şi S na go vu l, a poi B u co văţul ).
P ict u r a b i seri cii mî n ă st irii B u c o v ăţ ( C r ai o v a) a fo st r ec e nt r e st au -
r ată şi sc oa să d e su b st r at ul u n ei r e pi ct ări d in sec ol u l trec ut . P ict ur a
a l t a r u l u i şi n a o s u l u i a f o s t r e a l i z a t ă î n 1 5 7 4 , f i i n d o p e r a u n u i a rt i s t
d e m ar e t al e n t, i ar a pr o n a o su l u i, c îţi va a ni m a i tîr z d u ( 1 5 7 9 ² 1 5 3 9 ) ,
d e u n zu g r a v m a i p u ţin pric e p u t. In n a o s, s e re m a rc ă ta bl o u l vo ti v
a l l u i A l e x a n d r u I I M i r c e a , al s oţ i e i s al e E c a t er i n a S a l va r e s si şi a l
fraţil or săi M i los şi P etru Ş ch i op ul ( pr o ba bil z u g ră vi r ea s-a fă cu t cu
c h e l t u i a l a a c e st u i a) , i a r î n p r o n a o s, t a bl o u l v o t i v a l c t i t o ri l o r b i s e -
ri cii ² m ar e l e ba n Ş t e fa n şi fi ul să u P î r vu cl u c e r ul. O c r on i c ă m u r a l ă
² sin gura în acest secol în li mb a sla vo n ă în Ţ ara R o m ân e ască ² e st e
n ot at ă d ea su p r a t a bl o u lu i voti v al lui A l e xa n d r u II, r el atî n d, p e sc urt,
vi aţ a sa şi a fa m i l i ei . T o t î n n a o s sî nt z u gr ă v it e : D u m i n i c a t ut u r or
s fi nţil o r, sce n e d i n ci c l ul P ati m i l or , A d o r mi r e a M ai cii D o m n u l u i, fi -
g u r i d e s f i n ţ i , ‡ î n p r o n a o s, si n a x a r u l , i ar î n a l t ar , L i t u r g h i a ar h i e -
r e asc ă şi î m p ărt ă şi r ea a p o st olil o r.
D e c or a ţ i a m u r a l ă a b i se r i c i i m î n ă st i rii C ăl u i u ² r e fă c u t ă î n s e
c o l u l t r e c u t ² a f o st e x e c u t at ă d e u n z u g r a v g r e c c u n u m e l e M i n a.
S -a a c o r d at o at en ţi e d e o se bit ă t a b l ou l ui vo ti v ² pe t r ei p e r eţi ai
p r o n a o s u l u i ² î n c a r e s î n t r e p r e z e n t a ţ i f r a ţ i i B u z e şt i , l a c a r e s e
a d a u g ă d ou ă m ar i p an ou ri î n p r on a o s, c a r e î n fă ţişe a ză pe P et r u C e r ce l
şi M i h ai V i t e a z u l . A v e m şt i ri şi d e s p r e u n a l t z u g ra v g r e c c a r e a st a t
l a cu r t e a l u i M i h ai V i t e a z u l , N i c o l ae d i n C r e t a. Jp
 P E RI O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V - X V II I)

t i m aci şi cîteva icoane zugrăvite în cursul secolului al XVI-

nai veche icoană datată, care a ajuns pînă la noi, aparţine
Dob romir. Este o icoană a sfîntului ierarh Nicolae, binecu-
u S fînta F ecioară în miniatură, avînd, în p artea inferioară,
ativ al familiei voievodale : Neagoe B asarab, doamna Des-
a, cu trei fii şi două fiice.
ierica mînăstiriii Argeş, pronaosul propriu-zis era separat de
p r i n c ol oa n e, c u m a m a r ă t at ma i s us . In t r e co l o a n e s e
>t icoa ne ma ri, cu faţ a d ub lă, di n car e s- au p ăstrat nu ma i
1 aceeaşi perioadă datează cîteva icoane ale Maicii Dom-
3
runcul, o icoană a lui Iisus Pantocratorul, de la schitul Pîîr-
s cenă a Plî ng er ii l ui Iisu s, d e l a Ar geş (t ra n sp un er e p e
iui epitaf brodat), icoana sfinţilor sîrbi Simion ² în haine
î i c ² şi S av a ² î n v eş mi n t e a rh i er eşt i ², la p i ci oa r el e
ît îngenunchiate doamna Despina şi fiicele ei Ruxandra şi
borîrea de p e C ru ce, t oat e de la Ar geş. C ea d in ur mă est e
le impresionantă. Maica Domnului poartă trupul neînsufleţit
îs, avînd lîn gă ea p e Sfî ntul E van gh elist Ioa n şi pe Măria
a. în colţul din stînga este zugrăvită doamna Despina* care
braţe trupul neînsufleţit al fiului său Teo dosie, pe care-1
ază Maicii Domnului.
>m şi faptul că nu mer oase icoan e r omâ neşti sînt larg răs-
. Balcani, prin bogatele danii ale lui Neagoe Basarab. De
chivotul dăruit mînăstirii Dionisiu erau montate numeroase
up ă p ărerea cer cetătorilor iugoslavi, iconostasul mînăstirii
a fost lu crat de zu gr avi ro mâni, în ti mp ul l ui N eag oe B a-
în Ţara Românească, fie la faţa locului.
Mova, sub domnia lui Bogdan III, viaţa artistică a Moldovei
printr-o p erioadă de/declin. Sub Ştefăniţă Vodă, s-au rea-
irile din naosul şi alltarul bisericii Sfîntul Nicolae din Do-
oria lui Ştefan cel Mare. Valorosul ansamblu de aici con-
iţiile picturii din ep oca sa, urmînd îndeap roape distribuţia
că din biserica Sfîntul Nicolae-Popăuţi.
a mold ov en ească îşi atinge ap ogeul în cursul d omniei lui
eş, cel mai de sea mă ctitor de lă caşurj sfint e în Moldov a,
in cel Mare. In timpul lui s-au realizat cele mai ample an-
picturale din întreaga artă românească. Locul decorului de
ade şi ocniţe, precum şi al ceramicii smălţuite, obişnuite la
ele lui Ştefan cel Mare, a fost luat acum de pictura murală,
'ijloc«ie împ odobire a exteriorului. Astfel de picturi exteri-
 OO `÷Y÷O`Y'O @÷O÷`÷Y‘ 593

o a r e a p ă r u s e r ă şi î n u n e l e b i se r i ci d i n T r a n s i l v a n i a , î n c ă d i n se c o l u l
al X lV -lea (Strei) şi al X V -lea (C rişcior, O strov). R ecen tele săpături
a r h e o l o g i ce a u d u s l a d e pi st a r ea ru i n e l or u n e i b i ser i c i l a M ol d o vi ţ a,
di n ti m p u l l ui Ş t e fa n ce l M ar e, p i ct at ă î n i nt e ri or şi e xt e ri o r. D e ci
f e n o m e n u l a r t i st i c ai pi c t u r i i e xt e r i o a r e m o l d o ve n e şt i ² a m p u t e a
s p u n e g e n e r al i z a t s u b P e t r u R a r e ş ² a f o st p r e f a ţ at d e a c e s t e m o -
d e s t e b i s e r i c i a r d e l e n e , p r e c u m ş i d e u n e l e b i s e r i c i a l e l u i Ş t e fa n
c el M ar e.
P ri m u l a n sa m b l u pi ct ur al s-a r e ali z at a cu m l a D o b ro v ăţ ( 1 5 2 9 ),
ctit or i a l ui Ş t e fan c el M a r e. In alt a r şi n a o s se r e sp e c t ă pr o gr a m u l
tr a d iţi o n a l ( c a l a P o p ău ţ i), d a r î n c a m e r a m o r m i n t el or a p ar e, p e n t r u
« p ri m a o ară în M old o va, S in ax aru l (M e n o lo g u l), te m ă întîln ită l a
C o z i a î n c ă d i n s e c o l u l al X l V - l e a . P e r e ţ i i p r o n a o s u l u i sî n t d e c o r a ţ i
cu sce n e din vi aţa M m t u it or u lui , i ar ti m pa n ele, cu r e p rez en ta rea cel or
şapt e S in o ad e e cu m e n i ce. D e a cu m în ain t e a c este d ou ă te m e ² sin a -
xa r u l şi S in oa d e l e e c u m en i ce ² vo r co n stitu i o ca r act eri sti că a b i se -
ricilor m în ă stire şti d i n M ol d o va în se col ul al X V I -le a. T o t în p ro n a o s
a p a r e , pe n t r u p r i m a oa r ă , c h i p u l S fî n t u l u i Io a n c e l N o u , s o c ot it pa -
tr o n u l M ol d o v ei ; d e as e m e n e a, S c ar a S fî n t u l u i Io a n S i n ai t ul, M i n u nea
S fîntu l S a va d in Ieru sali m şi M inu ne a S fîn tului A tan asie cel M are,
n u m e r o ş i s fi n ţ i c u fi g u r i a sc e t i c e , î n t r - u n st i l s e ve r , c e e a c e a f ă c u t
p e c e r c e t ă t o r i să e m i t ă p ă r e r e a c ă m e ş t e r u l z u g r a v d e l a D o b r o v ă ţ a
fo st u n c ăl u gă r. U n el e sce n e (S fî nt u l Io an c el N ou ) şi u n el e d et alii
(S fî n t ul Ili e în c ăr uţ ă ţăr ă n e a sc ă, for m a m ol d o v en ea sc ă a u n o r bi seri ci
p e ca r e l e ţ i n sfi n ţi i di n c e l e tr e i t e m e d e m a i su s) pl e d e a z ă p en t r u
ori gin ea sa ro m â n e asc ă.
In 1 5 3 0 s-a zu gr ă vit biserica Siintu l G h e o rgh e d in H îrlău , atît în
i n t e r i o r , cî t şi î n e x t e r i o r . D e c o r aţ i a e x t e r i o a r ă a f o st d i st r u s ă i a
î n c e p u t u l se c ol u l u i n o st r u , c u pr i l e j u l u n e i re s t au r ăr i , i a r c e a i n t er i -
oară, afectată de re staurările ulterioare. S e resp ecta şi aici pro gra m u l
i c on o gr a fi c d e l a bi se r i ca S fî n t u l N i c ol a e ² P o p ă u ţi, c o n t i n u î n d u -s e
a st f e l t r a d i ţ i i l e ş c o l i i m o l d o v e n e şt i d e pi c t u r ă d i n s e c ol u l a n t e r i o r .
S înt re m arc abile Si n oad ele ecu m en ic e.
In 1 53 2 s-a zu gr ă vit P rob ot a, viit oar e a n ecr op o lă do m n e ască re fă -
cută şi î m p od ob ită d e P et ru R are ş la stărui nţele lui Vri gorie R o şea, pe
a t u n c i e g u m e n ăl m î n ă st i ri i . A f o st z u g r ă vi t ă şi î n e x t er i o r , d a r d i n
acest dec or se păstrează d oar ur m e slabe ( Im n u l A catist, A sediul
C on sta ntin op ol u lui, Ar b or ele lui le sei, ch i pu l lui Vri g orie R oşea). Pi c-
t u r i l e d i n i n t er i o r, d e şi a f e ct a t e d e i n t e r v e n ţ i i l e r e st a u r a t o r i l o r d i n
s e c o l u l t r e c u t , l a s ă t o t u ş i s ă s e î n t r e va d ă c ă a u fo s t e x e c u t a t e d e u n

38 ² Istoria B.O.R.
 P E R I O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V - X V II I)

c u r e al e a pt i t u d i n i d e d e se n a t or şi c ol o r i st , bu n c u n o s c ă - rii
at on it e. în prid vo r i m p r esi o n e az ă sce n a Jud ec ăţii d e a p oi, n
pi c t u ra A t h o su l u i , r ed at a p e n t r u pr i m a o ar ă î n M ol d o v a,
la osu l ui c u p ri n d c el e şa pt e S i n oa d e e cu m e n i ce şi sin a x ar u l.
a l t ar sî n t t e m e l e o bi ş n u i t e (î n n a o s a p a r e şi t a b l o u l v o t i v ) . a
S i î n t u l G h eo rg h e d i n S u c e a v a , d e ve n i t ă c at e d r a l ă m i t r o -
f o st z u g r ă vi t ă î n 1 5 3 4 , d i n di s p o ziţ i a l u i P e tr u R ar e ş, d u p ă
n o gr a fi că t r a d iţi o n a l ă. F ii n d o bi se r i c ă d e d i m e n si u n i m a r i,
onim a decorat su prafeţe întinse, în co mpoziţii mari, cu
m aj e. D i n tr e sc en el e h ri st oi o g i ce al e n a osu l u i, reţin e ate nţ i a
ignirii, R ugăciun ea din grădina Vhetsi mani. Foarte inte-şi
t a bl o u l v ot i v, m ai al e s Ş t e f ăn i ţ ă V o d ă , u n u l d i n c e l e e
po rtr ete din arta ro m â n e asc ă m ed ie val ă. în pro n a os se
m i t r o p o l i t u l u i T e o c t i st I I, c el m a i ve c h i p o rt r e t d e i e r ar h
î n bi s er i c i l e n o a st r e. D i n pu ţ i n e l e pi c t u r i e x t e r i o a r e c a r e ă
² n u m a i p e f a ţ a d a d e s u d ² s e m a i p o t d i st i n g e s c e n e
A catist, A sed iul C on stantin op ol u lui, P ara bol a fiului risi pi -
île lui lesei, unii filozo fi din antichitate, C in ul (cete d^
L g ăci un e), S c ara S fîntu lui Ioa n S căra rul, Ju d ec ata d e apo i. a
f o st e i m î n ă sti ri H u m o r a f o st î m p o d o b i t ă î n î n t r e g i m e c u t
în interior cît şi în exteri or, realiz at e în an ul 15 3 5 d e
:tor d in S u cea va, cu rtean al slă vit ulu i şi m ă ritului do mn
P e t r u V o i e v o d » . S - a zu gr ă vi t p e el î n su şi , c ăl a r e, st r ă p u n -
m cea piept ul comand antului cavaleriei turceşti în scen a
S onstantin op olului. Zu gra vul Tom a păstrează aproape ne-
sch e ma i co n o gra fică a bisericil or pictate în trecu t, cu
t r i b u ţ i e a s c en el o r . A m i n t i m î n n a o s t a b l o u l v o t i v c ar e î n -3
d o m n i t o r u l P e t r u R a r e ş, s oţ i a s a E l e n a şi u n u l d i n fi i , c u
hain e d omn eşti, oferind biserica M întuitorului. In grop-ă
portretele voti ve ale ctitorilor, m arele log ofăt To ad er
s oţ i a s a A n a st a si a , fi i c a l o g o f ă t u l u i Io n T ă u t u , i a r î n p r o -
a n u l D a n i i l d e S u c e a v a şi s oţ i a sa T e o d o s i a, c a r e a u f ă c u t
n ai m u l t e d an ii. T ot A c i, în pr o n a os, at r a g at e n ţia : S fî n t a
ugîn du -se, înconjurată de 16 îngeri în mişcare şi 24 de
p o i S i n o a d e l e e cu m e n i c e şi tr ei r e g i st r e su pr a pu se c u sfi n ţi,
i l e a r t i st i c e d e o s e b i t e c u c a r e e r a î n z e s t r a t T o m a d i n S u - >
c u p r i so si n ţ ă d i n pi c t u r il e e xt e r i o a r e al e H u m o r u l u i. D i n
e m p erii lor, pictu rile de p e pe ret ele d e no rd sînt, în cea
3ar
te, ( şte rse. S e r e c u n o sc fra g m e n fe -di n A c ati st u l S fî n tu l ui
 ARTA BISERICEASCA IN ŢĂRILE ROMANE (SEC. XVI) 5g5

V h e or g h e , A r b o r el e l ui l es e i, fi l o z o fi an t i ci , e gu m e n u l P a i si e, c a re
c î r m u i a a t u n c i m î n ă st i r e a. P e r e t el e d e r ă s ă r i t a l p r i d v o r u l u i d e sc h i s
e ra rez er v at Ju d ec ăţii d e a p oi. In c o n tin u are , p e p e re tele d e su d ²
în d r ept ul pr o n a osu lui ² e st e fi gu r at I m n u l A c ati st în 2 4 d e sce n e,
d i s t r i b u i t e î n t r e i r e g i s t r e, d u p ă c u n o s c u t u l i m n î n c h i n a t S f i n t e i
F e ci oa r e, c ar e a sal va t C on st a nt i n o p ol u l în 6 2 6 , cî n d a fo st at a cat d e
p e r şi. Im p r e si o n e a z ă m a i al e s S o b o r u l F e ci o a r e i . S u b el e e st e î n f ă -
ţi şa t A s e d i u l C o n st a n t i n o p o l u l u i, î n t r e i s ce n e . D a r pi c t or u l , pr e ze n -
tî n d a se d i e r e a f o st e i ca p i t al e a B i z a n ţ u l u i d e c ăt re pe r şi, î n a n u l 6 2 6 ,
i-a î n l oc u i t c u t u rci, în ze st r aţi c u art il eri e. A c e ast ă i n g en i oa să i nt er -
p r e t a r e a ve a o s e m n i fi c aţ i e m o b i l i z at o a r e , v o i n d s ă a t r a g ă at e n ţ i a
a su pr a p e ri c ol ul u i ot o m a n şi să în d e m n e p o p or ul l a l u p t a p e n t r u a pă -
rare a M o ld o v ei. T ot p e p er e tele s u d ic, în d re ptu l gro p n iţei, a p a r
R u g u l î n f l ă c ă r i , P a r a b o l a f i u l u i r i si p i t o r , V i a ţ a S f î n t u l u i N i c o l a e
(1 5 scene).
C e l e t r e i a b si d e sî n t î m p ă r ţit e î n ş a se r e g i st r e su p r a p u s e , î n c ar e
sî n t z u g r ă v i ţi î n g e r i, pr o o r o ci , a p o st o l i, i e r ar h i, m u c e n i c i şi c u vi o şi ,
t oţ i c u p r i vi r i l e sp r e a x u l a b s i d e i d e r ă s ă ri t p e n t r u a s e î n c h i n a, c e -
rî n d p a r c ă a j ut o r p en t r u i zb ă vi r e a M ol d o v ei d e p r i m ej d i a ot o m a n ă .
A c e a st ă i m p r e si o n a n t ă p r o c e si u n e d e s fi n ţ i î n r u g ă ci u n e , cu n o s c u t ă
su b nu m ele d e C in ul, este cea m ai co m plex ă repre zen tare d in întrea ga
i c o n o g r a f i e o r t o d o x ă , o o p e r ă d e a u t e n t i c ă m ă r e ţ i e . In p i c t u r i l e d e
l a H u m o r s e r e m a r c ă m a t u r i t at e a d e g î n d i r e şi î n d r ă z n e al a ar t i st u l u i
în tr ata r ea fel uritel o r t e m e, u n ele n e o bi şn u it e pî n ă at u n ci, calitate a
c ol o r it ul u i, a pti t u d i nil e p en t r u r e d a r e a p or t r e t el or, ar m o n i a co m p o -
z iţiilor, ac ord u l din tre d etalii şi între g . P rin o p era n e m u rito ar e p e
c a r e a c r e at - o l a H u m o r , T o m a d i n S u c e a va p o a t e fi c o n s i d e r at n u
nu m ai u n ma e st ru desăvîrşit al pict urii ro m â n e şti, ci şi un mar e artist
eu r o pe an al sec ol ulu i al X V I-l ea.
A n sa m bl u l d e pi ctu ră in teri oară şi e xteri oar ă d e la M old oviţa s-a
e xe c u t at î n a n u l 1 5 3 7 , d i n p o r u n c a l ui P e tr u R a re ş. S e o b se r v ă a se -
m ă n ăr i c u H u m o r u l în ce pr i ve şt e d i stri bu ţi a t e m el o r şi vi zi u n e a sti -
l i st i c ă , d e şi n u e s t e v o r b a d e o r e a l ă i d e n t i t a t e . S - a r p u t e a c a z u -
g r a vu l a n o n i m c a r e a l u cr a t ai c i să fi e f o r m a t î n a c e e a şi şc o a l ă d e
pi ct u r ă ca şi T o m a , i ar o p ar t e d i n m e şt e r ii a ju t ăt o r i să fi l u c r at l a
d e c or ar ea a m b el o r m o n u m e nt e. V a m a cr o m ati c ă est e ma i 
   d e cît
la Hu m o r , cu m a i m u lt g al b en şi al b a str u, i m a gi n il e m a i a m pl e, cu o
v ă d i t ă t e n d i n ţ ă d e u m a n i z a r e a f i g u r i l o r , c u m i ş c ă r i v i i şi v a r i a t e ,
c u o m ar e pu t er e d e ex pri m a re a sen ti m e n t el o r.
 PERIOADA A TREIA (SECOLELE XIV²XVIII)

r a i n t e r i o a r ă s e d e sf ă ş o a r ă , î n g e n e r al , p o t r i vi t s c h e m e i î c o -
tr a d iţi o n a l e. P e p er e t el e d e ve st al n a o su l ui se a fl ă t a bl o u l
P e t r u R a r e ş, d o a m n a E l e n a cu ce i d o i fii, Ili a ş şi Ş t e f a n , c u
i m p e şi c o r o a n a p e c a p ² , t a bl o u m u l t m a i f a st u o s şi m a i
d e c ît l a H u m or . S î n t r e m a r c a b i l e şi an u m i t e sc e n e d i n ci c l u l
în n a o s, S i n oa d e l e e c u m e n i c e şi m a r i i m n o g r a fi, vi e ţi d e
pr o n a os etc.
pri ve şt e pi ct u ril e e xt e ri o ar e, pe pe r et el e d e su d ² î n d r ep -
osu lui ² sînt red ate cu o d e ose bi tă a m pl o ar e cele 24 d e sce-
în ul u i A c at i st , t ot î n t r ei r eg i str e, i a r su b el e, A se d i u l C o n -
a l u l u i. î n d r e pt u l ca m e r ei m o r m i n t e l or s e a fl ă A r b o r el e l u i
îţi va fi l o z o fi d i n a n ti ch it at e a gr e c o - r o m a n ă . A r b or e l e l ui Ie -
î n l r- u n c o l or i t st r ăl u c i t or , î n t r - o m a n i e r ă m o n u m e n t al ă, p e
ţ ă î n ti n să , su b f o r m a u n e i gr ă d i n i u ri a şe cu r a m i fi ca ţ ii st u -
'o r m ă d e ose bit d e su g esti vă d e e voc a r e a î n tre gii ge n e al ogii
; or ulu i. P e pe r eţii c el or t r ei a bsi d e se d e sfăş o a r ă C in ul, c u
r oc e si u n e d e h er u vi m i , î n g e r i, pr o or oc i, a p o st ol i, m u c en i ci şi
n a t i t u d i n e d e r u g ă c i u n e, c u p r i vi r i l e s p r e a x u l a b si d e i al t a -
ie tr o n e a z ă S fîn t a F e c i o a r ă M ă ri a . P e p e re tel e d e n o r d ²
l pr on a o su l u i ² se ma i d i stin g sce n e d i n V ă mi l e văz d u h u lu i,
di n vi a ţ a S fi n ţil o r l o ac h i m şi A n a, pr e cu m şi di n l u c ra r e a
v ă d u i r e a a p o st o l i l o r. In p ri d v o r , p e p e r e t e l e d e r ăs ă r i t , e st e
c o m p o ziţi a co m pl e x ă a Ju d ec ă ţii d e a p oi ( est e d e r e m ar c a !
licii D o m n ul u i în gr ă di n a raiu l ui), pr e cu m şi cît ev a m o m e n t e
facerea lu mii.
iul 1 5 41 a fost r ealizat an sa m b l ul d e pi ct ur ă in teri o ar ă şi
a d e l a b i s er i c a T ăi e r e a C a p u l u i S f. Io a n B ot e z ă t oru l di n sa -
r e, ct i t o r i a d i n 1 5 0 2 a p î r c ă l a b u l u i d e S u c e a v a L u c a A r b o -
n 1 5 2 3 d e Ş t efă n iţ ă V o d ă. P i ctu ri le d e ai ci ² f ă cu t e c u c h el -
i ei, s o r a c t it or u l u i ² sî n t c o n si d e r at e o p er a l u i « D r a g o ş z u -
p o pi i C o m an di n Ia şi » , u n ul d in m a rii arti şti r o m â n i di n t oa-
il e ( î n u n e l e l u c r ă r i est e r e d at su b f or m a D r a g o si n ) . ri l e di n
in t eri o r ² c ar e r e sp e c t ă d i st ri bu ţ i a i c on o g r a f i că t r a - ² a u
a v u t m u l t d e s u f e r i t d i n c a u z a i n t e m p e r i i l o r şi a u n o r S e
p ă st r e a z ă d o a r c î t e va f r e s c e , î n t r e c a r e şi D e s c o p e r i r e a ni ci ,
î n pr o n a o s. E st e a d ou a ² - şi ul t i m a ² î n pi c t u r a m e -
M o l d o ve i, c u o se m n i fi c aţ i e si m b o l i că , v oi n d să m o bi li z e z e
a l u p t ă î m p ot r i v a pr i m ej d i ei ot o m a n e .
n p r on ao s sîn t d e reţin ut cîte va fi g uri d e sfi nte , de o e xp re -
L e os e b lt ă ( d e p il d ă, S fî nt a M a ri n a ), al ăt u ri d e V iaţ a S fî n t ul u i
 A R T A BIS E R I C E A S C A IN Ţ Ă R I L E ROM AN E ( S EC . X V I) 597

Io a n B o t ez ăt or u l şi S i n oa d e l e e cu m e n i ce. O i m p o r t an ţ ă i st o r i că d e o -
se b i t ă p r e z i n t ă şi ce l e d o u ă t a bl o u r i vo t i ve , u n u l î n p r o n a o s, a lt u l î n
n a o s. In p r i m u l, L u c a A r b o r e şi s o ţ i a sa Iu li a n a sî n t î n f ă ţi ş aţi c u d o i
c opii, t oţi în h ain e de cer e m o ni al, iar în tr-al d oile a, cu cin ci c o pii, pr o -
b a b i l l a c î ţi va an i d u p ă c el d i n p r o n a o s, c î n d n u m ă r u l c o pi i l o r c r e s -
cuse.
D a r c e e a c e c o n f e r ă b i s e r i ci i d e l a A r b o r e o î n f ă ţ i ş ar e c u t o t u l
a p a rt e e st e pi c t u r a sa e x t e r i o ar ă , d e o r a r ă va l o a r e a r t i st i c ă , u n a d i n
cele mai de sea m ă creaţii ale artei m ed ie vale ro m â ne şti. O r ganizarea
ic on ografi că d in exterior pr ezintă su bstanţial e m o di ficări faţă d e m o-
n u m e n t el e an t e ri o a r e . P e f aţ a d a su d i că se p ă st r e az ă m a re a c o m p o z iţi e
în 24 d e sc en e, a Im n u l ui A c atist, însoţită, ca d e o bi c ei, de scen a A se -
d i u l u i C o n st a n t i n o p o l u l u i, l a b a z a I m n u l u i. E s t e d e re m a r c at, i n pr i -
m u l r î n d , c ă A se d i u l e st e r e pr e z e n t a t p e n t r u pr i m a o a r ă î n pi c t u r a
e xt e ri oa r ă m ol d o v en ea sc ă. In al d o il e a rî n d , r el e vă m şi fa pt ul c ă e st e
v o r b a ai c i d e A s e d i u l p e r sa n d i n 6 2 6 , şi n u d e ce l t u r c e s e d i n 1 4 5 3 ,
c u m ar a t ă şi o in sc ri pţi e.
î n c o n t i n u a r e , a p a r e Ju d e ca t a d e a p o i , î n d r e a pt a u şi i d e i n t ra r e ,
t ot p e f a ţ a d a s u d i c ă . D e şi n u e st e a t î t d e b i n e p ă st r at ă c a l a M o l d o -
v i ţ a ş i V o r o n e ţ , t o t u şi a c e a s t ă s c e n ă o c u p ă a i ci , p e n t r u p r i m a o a r ă
î n d e c o r a ţ i a e xt e r i o a r ă , l o c u l c e n t r a l . C e at a c e l o r p ă c ă t o ş i e î n f ă ţ i -
şată ca o pr ocesiu ne continu ă, for mî n d cel m ai m o nu m e ntal gru paj d e
p e r s o n a j e d i n pi c t u r a m u r a l ă m o l d o v e n e a sc ă . O al t ă c o m p o z i ţ i e d e
m a r e a m pl o ar e o c o n sti t u i e C i n u l, ad i că R u g ă c i u n ea t ut u r or s fi n ţi l or ,
pe ab sid a altar ului, red aţi în şa se r egi str e, c u pri virile îndr e ptat e
spr e a x u l ab si d ei alt ar ul u i. D i n n e feri ci r e, ac e a st ă pr o ce si u n e n u s-a
p ă st r at î n c el e m a i bu n e c on d iţii.
S c en el e c el e m a i bi n e p ă st r at e, şi î n a ce l a şi ti m p c e l e m ai va l o -
r o a s e, se g ă se s c p e p er e t el e d e ve st , c a r e ar pu t ea fi pu s e î n l e g ăt u r ă
c u d e c ap ita re a lui N i c hita, fiul lu i L u c a A r b or e , în 1 5 23 . ÷   o su c -
cesiu ne de t e m e din vi aţa S finţil or V h eor gh e, D i mitrie, N ich ita şi P a-
ra sc h i va, iar al tele, le gat e d e cr e ar ea l u m i i şi vi aţ a pri m il or o a m en i.
A r m o ni a co m po ziţi on ală, precizia şi fin eţ ea desen ului, m od elarea figu -
ril or, pr e ocu p are a c on stantă d e a ind i vid u ali za person ajele d e vîr ste şi
c at e g o r i i s o ci a l e d i fe r i t e , ri t m u l şi e l e g a n ţ a si l u e t el o r , d a r m a i a l e s
ga m a c ro m ati că, m u lt m ai l u m in o asă d ecît în alte p ărţi, in o vaţiile şi
di st ri b u ţi a sc e n e l o r f a c d i n fa ţ a d a ve st i că a b i seri c ii d e l a A r b or e u n a
di n cel e m ai i zb utite cr eaţii ale art ei m ed ie val e ro m ân eşti. A u t or u l est e
u n ar t i st d e g e n i u , s au , d u p ă c u m îl c on si d er ă u n i st o r i c d e a r t ă b el -
gi a n , ce l m a i m a r e p i c t or d i n R ă să r it u l or t o d o x î n se c ol u l al     
 i'I S K I O A D A A T R E I A ( S E C O L E L E X I V - X V I I I )

su sţi nu t şi în alt l oc c ă in iţiati va pe ntru zu gr ă vire a e xterio a -

r o n e ţ u l u i a p o r n i t d i n p a r t e a m i t r o p o l i t u l u i T e o f a n I, c a r e a
;i pi ct u r a d i n p r on a o su l a ce st ei b i seri ci ( -j - 1 5 4 6 ). Z u g r ă vi r e a
lui şi a exteriorului s-a t er min at n u m ai în 1 54 7, în ti m pul păs-
itrop olitul ui Vrigor e R oşe a. C a şi la celelalte m on u m en te al e
st r ăl u ci r ea V o r o n e ţ u l ui i-o c on fe r ă p i ct u ril e sal e ex t eri oa r e,
stit u i e o cu l m e a pi c t u rii d i n ti m p u l l u i P e t r u R a reş. D e sf ă şu -
in fo n d al ba st r u, vi u , in sp i r at d e st răl u ci r e a n at u rii în c on j u -
a ce st e pi ct u ri se pr e zi n t ă c a u n co vo r î n c ăr c at d e c ul o r i, în -
ri vi ri l e p r i n f a r m e c u l d e n e d e sc r i s al a r m o n i i l o r, pr i n fi n e ţ e a
i, p rin fru m u s eţe a fi g u rilor re d a te c u talen tul u n u i a d e vă ra t
, pr i n t e m e l e i n e d i t e p e c a r e l e c u p r i n d e , pr i n a n u m i t e e l e -
eci fic m oldo vene şti.
t u l an o n i m ² s o c ot it d e u n ii « M ar c u P r i st a vu l » , se m n at ac i
îit d e l a s c h e m e l e i c o n o gr a fi c e t r ad iţ i o n a l e, i n t r o d u c î n d î n să
e i n o va ţ i i şi m o d i fi c ă ri . C a şi D r a g o ş C o m a n l a A r b o r e , a r i a
V o r o n e ţ a c o r d ă u n l o c c e n t r al J u d e c ă ţ i i d e a p o i , p e c a r e i t - o
p e î n t r e g p e r e t el e d e ve s t , r e al i z î n d c e a m a i a m p l ă şi a ti că
c o m p o z i ţ i e, u n i c ă î n a r t a î n t r e g i i B i s e ri ci o r t od o x e, c u
erioară scenelor similare din celelalte biserici mold oven e,
u i d e su s, î n c e n t r u , s e a fl ă D u m n e z e u - T a t ăl ( C e l ve c h i d e -
u n t r i pt i c , d e s fă c u t d e î n g e r i î n z b o r . î n r e g i st u l u r m ă t o r t ă
s c e n a D ei si s, a d i c ă Ii su s H ri st o s p e t r o n , c a j u d e c ă t o r a l
on j u r a t d e S fî nt a F e ci o a ră , d e S fî n t u l Io an B ot e z ăt o r u l, d e
cîte şase d e fiecar e p arte, aşez aţi p e laviţe m oz aicate. In r
s e vă d c e t e d e î n g e r i. D e l a pi c i o a r el e l u i Ii su s p o r n e şt e e
f o c », c o l or a t î n r o şu î n c h i s, f o c u l V h e e n e i, c ar e se l ăr g e ş -
pî n ă l a s o cl u , pe n t r u a c u p r i n d e p e c e i p ă că t o şi . î n r e g i st r u l
e st e r e d at « T r on u l H e ti m asi ei », ad i c ă p r e g ă tir ea sc au n u l ui
ie ca t ă, c u d i fe r it e t e m e si m b o l i c e ( p r ot o p ă r i nţii, S fî n t ul D u h
3 p or u m b el ş. a . , ‡ o p ar t e a sc e n e i e st e d et e r i or a t ă), r t e a
st i n g ă a pr i v i t o r u l u i s e vă d c et e l e p r o o r o c i l o r , i e r a r h i -licil or
şi c u vi oşil o r, înd r u m aţ i d e S fî n tul A p ost ol P a vel, iar op u să ,
c et el e n e cr e d i n ci o şi l or , c ăr o r a M oi se l e ar a t ă î n fri c o şat ă c ar e -
i aşt e a p t ă. într e a c eşti « pă c ăt o şi », zu gr a vu l d e la . i n cl u s şi
p e d u ş m a n i i d e at u n c i ai M ol d o v e i , a d i c ă ce t e d e s t ăt ar i, în
c ost u m e l e l o r s pe ci fi c e, c u t u r ba n e pe c a p. A rti s - o ve dit ai ci
m ăi e stria d eo se bit ă, iz bu tin d să in di vi d ualiz ez e r s on aj, cu
e x pr e sii d ra m at i c e, c ar e r e d a u t e a m a , d ez n ă d e j -iinţa.
 ARTA BISERICEASCA IN ŢĂRILE ROMANE (SEC. XVI) 599

D r a m a ti s m u l d e ai ci e st e c o n t i n u a t î n r e gi str u l al p a tr u l e a, u n d e
a pa r e, î n m ijl o c , c u m p ăn a d r e pt ăţii, î n ca r e sî nt cî nt ă rit e fa p t el e fi e-
c ă r u i a , l u p t a d i n t r e î n g e r i şi d i a v o l i p e n t r u s u fl e t e l e o a m e n i l o r . C u
m u l t u m o r p o p u l a r sî n t r e d a ţ i di a v ol i, d u c î n d su l u ri, p e c ar e sî n t î n -
s c r i s e p ă c a t e l e o a m e n i l o r , p e n t r u c a să l e o b ţ i n ă su f l et e l e . T o t a i ci
e st e o p r i m ă sc e n ă d i n î n vi e r e a m o r ţil o r ² pe «rî u l d e fo c » ² c on -
ti n u a t ă d e al t a î n r e g i st r u l al c i n c i l e a . A c e st e d o u ă s c en e d o ve d e s c
m u l t ă or i g i n a l it a t e, î n vi e r ea c el o r m o r ţ i pe p ă m î n t fi i n d r ed at ă d i fe r i t
de a c elor m o rţi în a pe. Ar h an gh elii nu fol o se sc trî m biţe, ci bu ciu m e
o b i ş n u i t e î n M o l d o v a . O b u n ă p a r t e d i n r e g i s t r u l a l p a t r u l e a şi m a i
b i n e d e j u m ă t at e d i n c el d e a l ci n ci l e a sî n t o c u p a t e d e vi z i u n e a r a -
iului.
P e faţ a d a s u d i că sî nt z u gr ă vi ţ i S fî nt u l V h e o r gh e, p at ro n u l bi se r i -
c i i, mi t r o p o l it u l V r i g o r i e R o ş e a şi D a n i i l S i h a st r u l c u su l u r i î n mî n ă
( î n st î n g a u şi i d e i n t r a r e ) , a p oi V i aţ a S fî n t u l u i Io a n c e l N o u d e l a
S u ce a v a , î n 1 2 sc e n e , c o m p o z i ţi e s p e c i fi c m o ld o ve n e a sc ă. î n c o n ti -
n u ar e, î n d r e pt u l p r on a o su l u i, A r b or el e l ui l e se i, A ca ti st ul S fî nt ul u i
N i co l a e şi c hi p u ril e u n or fil o z o fi gr e ci. F aţ a d e l e ab si d el or sî nt a c o p e-
r it e d e ş a se r e g i st r e, î n c a r e a p a r e i m p r e si o n a n t a p r o c e si u n e a C i n u -
îui : în geri, serafi mi, pr oor oci, ap ost oli, ierarhi, mu cenici şi cu vi oşi î n
atit u d i n e d e r u gă ci u n e, cu p ri vi ril e sp r e a x u l a b si d ei alt a r ul u i, u n d e
tro n eaz ă ipo st az ele du mn ez eirii.
P e f aţ a d e l e d e n or d , d e şi gr a v a f e c t at e d e i n t e m p e riil e v r e m i i, s e
m ai văd sce n e di n F a ce r ea l u m ii (în t r e ca r e şi L e gă m î n t u l sa u Z a p i sul
lu i A d a m , d e pr o ve n i e n ţ ă f o l cl o r i că ), V ă m i l e vă z d u h u l u i, A c a ti st u l
M aicii D o mn ulu i.
In t e r i o r u l p ri d v o r u l u i , z u g r ă vi t t ot a t u n c i , cu p r i n d e S i n a x a r u l ,
a d i c ă e pi s oa d e di n vi aţ a sfi n ţ il o r, d u p ă ce l e 3 6 5 d e zi l e a l e a n u l u i,
în ce pî n d c u l un a se pt e m b r i e. C a şi î n ex t eri or, se r e m a r că aici u n el e
el e m e n t e sp e ci fi c m o l d o ve n e şti : S fî n tul Ili e î n tr -o c ăr uţă o b i şn ui tă d e
ţa r ă, u n e l e p e r s o n aj e sî n t î m b r ăc at e î n c ost u m el e d r e g ă t or il o r şi o s-
t a şi l or m o l d o v e n i di n ti m p u l l u i P e t r u R ar e ş e t c. E st e o d o v a d ă c ă
m e şt e r u l p r i n ci p al c u u c e n i c ii s ă i er a u m ol d o ve n i . T o at e a c e st e a ²
r e d at e a ci f o a r t e su m a r ² f a c c a pi c t u r a V o r o n eţ u l u i s ă fi e s o c o t i t ă
u n a din c ap od o pe r el e art ei u ni ver sal e.
T o t î n c u r s u l d o m n i e i l u i P et r u R ar e ş a u f o st z u gr ă vi t e bi s e ri c il e
d i n B ă l i n e şt i, ct it or i a m a i ve c h e a l o g o f ă t u l u i T ă u t u ( n u m a i e x t e ri o -
rul ), A d o rm i rea di n B aia (d u p ă 1 5 3 2, an u l c on st ru irii), Sfîntu l D u m itru
di n S u c ea va , c on st ru it ă în 1 5 3 5, zu gr ă vi t ă în 1 5 3 7 (i m p r e si on e a ză t a -
 P E R I O A D A A T R E I A ( S EC O L E L E X I V ² X V I I I )

. v, m a i al e s a l E l en ei R a r eş) , b i ser i c a m î n a st i ri i C o ş u l a, z u -
:in 15 3 7 ² 1 5 38 , bi seri ca din P ă rh ău ţi, rid icat ă de m a r el e l o -
/riil Tr otuşan, în 15 22 , zu gră vit ă prin 1 53 9 ² 15 40 (sîn t re-
în deose bi figurile d e m u ceniţe, de di m en siuni aproa pe n at u-
l e vă r at ă g a l er i e d e p or t r e t e) . C u e x c e pţ i a P ăr h ău ţ il or , c ei e -
ri c i a m i n t i t e a ci a u f o st î m p o d o bi t e şi c u p i c t u ri e xt e r i o a r e,,
ea au dispă ru t în cu rg ere a celor pe ste pa tru ve ac u ri ca re
s d e l a r e a l i z a r e a l o r ( l a B ai a s e m a i vă d u r m e d i n I m n u l
a se d i u l C on st a n t i n o p ol u l u i şi A r b o re l e l u i l e se i). a e p o c ă a
p i c t u r i l o r m u r a l e d i n t i m p u l l u i P e t r u R a r e ş s- a ; u
de c or aţia ext eri oa ră a V or o n eţu lui. D u pă el, ist ori a M o l -
l e ve n it t o t m a i z bu ci u m a t ă , i ar pr i m e j d i a o t o m a n ă , t ot m a i
;oar e, lu ptele din tre p artidele boier e şti tot m ai puter nice,
în vi o ra r e a ac ti vi t ăţ ii c ul t u r al - a r ti st i ce s- a p r o d u s î n ti m p u l
n d r u L ă p u şn e an u . E st e d e r e m a r c at fa p t u l c ă a ce st d o m n i t or
it d e d o r i n ţ a d e a pr od u c e o î n n o i r e î n a rt a m o l d o v e n e as c ă
le şt eri şi cu l or i d i n P o l on i a, u n g r ec a p i ct a t R îşca, î n 1 5 6 0
d o ge l e V e n e ţi ei să -i tri m i t ă pi ct o r i). P ri n gr ij a lui s-a u zu -
tedr ala e pi sc op al ă din R o m a n, bi seric a mî n a stirii R î şc a, bi-
năstirii Sl atin a, cea mai înse m n ată di n ctitoriile sale, biseri-
ve n ea scă di n L vo v şi, pr o ba bil , bi seri cil e m î n ă s tril or B i st riţa
aţi.
r i l e d i n p r o n a o su l ş i p r i d v o r u l c a t e d r a l e i d i n R o m a n sî n t
nale. C elelalte au fost refăcut e, în m are part e, m ai tîrziu. Ele
tr a diţii l e ep o c ii l ui P et r u R a r eş, pu n î n d u -se a c c en t ul p e r e-
; n e l o r n a r a ti v e ( V i aţ a S fî n t u l u i N i c o l a e , a S fî n t u l u i Io an ce l
a S u c ea va şi a a lt or s fi n ţi ), cu fr u m o a s e pe i sa j e pe fu n d al u l
ilor.
ic a m î n asti rii R î şc a, ri d i cat ă î n 1 5 4 2, a f ost z u g r ă vit ă î n 1 5 5 2
i R are ş, la în de m n u l epi sco pu l ui M a carie al R o m a n u l ui . P ic-
'i oa r ă şi ext eri oa ră a pa rţin e lu i S t a ma tell o C otr on as, gre c di n
m t e . C e a i n t e r i o a r ă a f o st î n î n t r e g i m e r e pi c t at ă î n s e c o l u l
î a . C e a e x t er i o a r ă p r e z i n t ă d e o s e b i r i î n s e m n at e f aţ ă d e c e l e
ii l u i P e t r u R a r e ş. P e p e r et e l e d e su d e st e r e d a t ă Ju d e ca t a d e
în co n ti n u a r e, p e a b si d a su d i c ă, S ca r a S fî n t u l u i Io a n S i n a it u l
) r t e m ă c a r e a p a r e p e n t r u p r i m a o a r ă î n d e c o r a ţ i a fa ţ a d e l o r
Ş i l a D o b r o v ă ţ , î n pr o n a o s ) şi c ar e er a o vă d i t ă i n fl u e n ţ ă a
a u l u i at o n it . R e st u l pi c t u ril or e xt e r i oa r e n u se m ai pă st r e a z ă.
 A R T A BIS E R I C E A S C Ă IN Ţ Ă RI L E RO M AN E (SEC. X V I) 60 i

U r me sl ab e d e pi ctur ă se m ai po t di stin ge pe tu rla bi se ricii m în ă s-

tirii Sl a ti n a. N ot ă m şi fa p t u l c ă î n a n u l 1 5 7 0 se fac e p r i m a at e st ar e
a su p r a e x i st e n ţ ei u n ei b r e sl e a z u g r a vi l o r d e b i s er i c i şi i c o a n e l a
Sucea va.
C ătre sfîrşitul sec ol u lu i s-a re ali zat ulti m u l an sa m b lu de pict ură
e xterio ară d in M old o va, la biseri ca mîn ăstirii Su ceviţa, ctit oria M o vi -
l e şt i l or . P ot r i vi t u n e i î n s e m n ă r i p e u n ve c h i m a n u s c r i s, a c e a st ă l u -
c r a r e a f o st r ea l i za t ă î n an u l 7 1 0 4 ( 1 5 9 5 ² 1 5 9 6 ) d e d o i m o l d o ve n i ,
fraţii Ioan şi S ofr oni e, care lucraseră şi icoane la P în găraţi (du pă alt e
cercetări, s-ar fi făcut î n 1 60 1).
P i ct u ri l e d e l a S u c e vi ţ a se e vi d en ţi az ă pr i n b o g ăţi a an sa m bl u l ui, ,
pri n str ălu cirea c ol o ritul ui, în car e pr ed o mi n ă ve rd ele -î n ch i s, prin
e xc epţi o n alul si mţ al pr o p orţiilor, prin int er e su l pentr u n ar aţi un e, pri n
stil u l l o r si m pl u , gr a fi c, p r i n i nt ro d u ce r e a d e el e m e n t e di n n at u r ă şi
m e d i u l î n c o n j u r ă t o r : d e al u r i , a p e , c o p a ci , fl o ri , i a r b ă , c o st u m e d e
e p o c ă et c. In i n t e r i or , c a n o n u l i c on o g r a fi c t r ad i ţi o n al a f o st î m b o g ă ţ i t
c u t e m e n o i , u n el e f o a r t e r a r e . D e p i l d ă , î n a l t a r s î n t r e d a t e , î n p a t r u
r e g i st r e, î n ălţ a r e a D o m n u l u i (î n l oc u l i m a g i n i i t r a d i ţi o n a l e a S fin tei
F eci oare cu pru nc u l), C ortul M ărt uriei,. A c atistul M aici i D o m n u l u i
( n u m a i cu 1 7 sc e n e ), î m p ă r t ă şi r e a a p o s t o l i l or , i er a r h i i e t c. î n n a o s
s î n t r e d a t e t e m e d i n v i aţ a M î n t u i t o r u l u i , d e ş i c u u n e l e a b a t e r i d e l a
c a n o n u l t r a d i ţ i o n a l e t c . T o t î n n a o s , p e p e r e t e l e d e s u d - v e s t şi d e
s u d , se d e sf ă ş o a r ă f r i z a c u t a b l o u l v o t i v a l l u i Ie r e m i a M o vi l ă şi al
m e m brilor fa miliei. P e peretele de n ord - vest şi n ord, apar e o sce n ă
litu rgic ă în ca re este r ed at m o m en t ul c ul mi n an t al Litu r gh i ei cr ed in -
c i o şil o r , pr e cu m şi d ou ă p o r t r et e , al mi t r o p o l it ul u i V h e or g h e M o vi l ă,
în chip d e lit urghisitor, oferin d daru l să u, şi al tatălui său Ioan M ovilă,
c ălu gă rit su b n u m el e d e Ioa ni ch i e. în ca m er a m o r m i n tel or, în z e ci d e
sce n e , cu su t e d e fi gu ri, est e r e d at ă V i aţ a l u i M o i se. î n b ol ţil e p ro -
n a o su l ui a p a r e P a n t o cr a t o ru l şi F i l o x e n i a l u i A v r a a m , i ar su b ca l ot ă ,
cele şa pte S in o ad e ecu m e ni ce.
P e r eţ ii p r on a o su l ui cu pr i n d S i n a x a r u l, d ec i cî t e o sc en ă p e n t r u
fi e ca r e zi a an u l u i, cu e p i so ad e d i n vi a ţ a u n u i a d i n s fi nţii z il ei r e s -
pe cti ve. I m p r e si o n e a z ă m u lţi m ea p e r s on aj el or , în c o st u m e d i n r e gi u ni
şi e p o ci d i fe r it e, şi v a ri et a t e a el e m e n t el o r c a r e a l că t u i es c fu n d a l u l
s c e n e l o r ( ce t ă ţ i , zi d u r i d e i n c i n t ă , p e i sa j e e t c ) . P e r e g i st r el e i n f e r i -
oa r e sînt red ate vi eţile S fin ţilor Vh e or gh e şi N i co lae.
î n p r i d v o r u l î n c h i s sî n t r e pr e ze n t a t e J u d e c a t a d e a p oi , m o m e n t e
din V iaţa S fî ntului Ioan cel N ou ² în 1 4 scen e ² , te me din V echiul
T e st a m e n t, fi g u r i d e sfi n ţi i m n o gr a fi, i ar p e b ol t ă in sc ri pţii şi sce n e
 P E RI O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V - X V II I)

Cel mai mare interes istoric şi artistic îl prezintă scena în

redat Alexandru cel B un înco njurat de curtea sa, întîmpi-
tele Sfînltului loan, în faţa Sucevei.
ce dă un farmec de nedescris Suceviţei sînt picturile exte-
;zentate în compoziţii mari, într-o gamă cromatică vie, stră-în
contrast cu verdele mohorît al fondului. Cu mici excepţii,
:terioară urmează iconografia tradiţională, r eţ el e de s ud se
află Arb or el e l ui l esei, pri ntr e ramuril e văd şi scene din
Viaţa Mîntuitorului (Naşterea, întîmpinarea, a etc), un registru
cu filozofi «elini» (Aristotel, Platon, Pita- 1 >cle et c), în
acelaşi Arb or e al lui lesei. Partea sup erioară ită de I mn ul
Acatist ²‡ în 2 4 de scen e ² (a do ua oară la şi
Acoperamîntul Maicii Domnului (Pocrovul), inspirat de
oanelor ruseşti (deci apare în locul Asediului Constanţi-'

Ŷeţii absidelor este ampla desfăşurare a Cinului, în şapte re--

înta Treime, Maica Domnului, îngeri, heruvimi, serafimi,*
prooroci, apostoli, ierarhi, martiri şi cuvioşi. ada nordică
este redată tema cea mai caracteristică de la . ti anume
Scara Sfîntului loan Sinaitul (Climax), care se pre- , variantă
a Judecăţii din urmă, dar cu amănunte împ rumu- , adiţia şi
folclorul român esc. Este de admirat contrastul iz-e ordinea
lumii cereşti şi dezlănţuirea înfricoşătoare a lumii

e remarcat aici faptul că aproap e toate picturile moldove-'*

ales cele exterioare, înfăţişează şi unele realităţi din Mol- [_
arătat că Asediul C onstantinop olului avea o semnificaţie"'
era o chemare la luptă împotriva primejdiei otomane. R e- i
ilor şi a tătarilor între cei «păcătoşi», la Voron eţ, era u n >,
i exprima ura şi nemulţumirea împotriva asupritorilor ţării, ţ
scene sînt zugrăvite peisaje şi animale din Moldova, cos- ţ
regători şi ostaşi, arme (suliţă, sabie, săgeată), obiecte d e , ,
(ştergare, ii ), instrumente muzicale (bucium, cobză), căruţe ‡
Şti (ca a Sfîntului Ilie la Voroneţ), ca şi obişnuita reprezen- v
tii Sfîntului loan cel Nou de la Suceava. Toate acestea sînt '
îcludente că autorii ansamblurilor respective erau moldo-
im. 'l
l
ia intemperiilor vremii, picturile exterioare ale acestor bi- -
ezistat vremurilor, oglindind evoluţia stilului pictural mol- ‡
îin timpul lui Petru Rareş. Ele constituiau pe atunci ade-
 A RT A BI S E R I C E A S C A IN Ţ Ă RI L E RO M AN E (S E C . X VI)

vă r a t e «c ărţ i il u st r at e d esc h i se l a t o at e p a gi n i le », cu m l e c on si d e r a
fr an c e z u l A . V r a b ar , a d e vă r at e « B i b l ii p en t r u c ei n e şt i u t or i d e c ar t e »
şi n e c u n o s c ă t o ri a i sl a v o n e i î n c a r e s e sl u j e a , f ă c î n d c r e d i n c i o ş i l o r
a tît ed u c aţi e r el i gi o as ă , ci t şi p at ri o ti c ă. E l e au i nt r a t d e m u lt î n c i r -
c u i t u l va l o r i l o r u n i v e r s a l e , f i i n d c e l e m a i r e p r e z e n t a t i v e o p e r e d e
a rtă m e d ie va lă ro m â n ea s că , m ă rtu rii grăit o ar e ale ge n iulu i c rea t o r
al po p o r ulu i n ostru .
In c e pri veşt e ic oa n ele, ace st ea alc ătuia u, d e m u lte ori, d ec oru l
bi se ri c il or d e m i r, m a i al e s al e c el o r d i n l e m n , li p sit e d e p i ct u r ă m u -
r a l ă. U n e x e m pl u c a r a c t er i sti c î l o f e r ă bi se r i ca fo st u Ju i sc h i t V ă l e n i ,
d e l î n g ă P i a t ra N e a m ţ , ct i t o r i a l ui P e t r u R a r e ş, î n ca r e s - a u g ă si t 1 3 9
d e i c o a n e , d i s p u se d u p ă sc h e m a i c o n o g r a fi c ă t ra d i ţi on al ă . S t rî n se d e
p e l a d i fe r it e m î n ăst i ri şi b i s er i ci, el e co n st it u i au c e a m a i pr e ţi o a s ă
c ol e cţi e d e i co an e di n sec ol el e X V I- ² X V II, î n ţar a n o a st r ă.
A l t e i c o a n e s- a u pă st r at l a m î n ă sti r e a P î n g ă r aţ i , l a sc h it u l V î n ă -
t o r i i P i e t r ei , P u t n a , H u m o r e t c. D e s i g u r î n u n e l e m î n ă s t i r i e x i st a u
şc o l i d e i c o n a r i. C el e m a i v e c h i i c o an e m o l d o ve n e şti, di n p r i m a j u -
m ăt a t e a se c o l ul u i sî nt S c h i m b ar e a l a F aţ ă ( A g ap i a ), M ai ca D o m n u l ui
c u P r u n c u l ( V ar a t e c, a d u s a d e l a V ă l e n i ), î n ăl ţ ar e a ( P u t n a ), a lt e d o u ă
cu ace ea şi t e m ă la P în g ă raţi şi H u m o r, D ei si s şi A r h an gh elu l M ih ail
( H u m or ), Ju d e cata S fî n tul u i Io an cel N ou ( fr ag m e n t din tr - o ve ch e r a cl ă
a s fî nt u l ui ), u şil e î m p ăr ă t e şti al e bi se r i ci i di n C î rli g i -B a că u e t c.
In T r a n s i l va n i a se p ă st r e a z ă p u ţ i n e u r m e d e p i c t u r i m u r al e . S e
p a r e c ă p r i n 1 5 2 5 a f o st z u g r ă vi t ă b i s e r i c a d i n C e t a t e a d e B a l t ă ,
f e u d ă m o l d o v e n e a s c ă. A p o i , d o m n i ţ a Z a m f i r a a r e f ă c u t şi î n f r u -
m u se ţ at bi seri c a m î n ă stirii P ri sl o p. S e pa r e c ă z u g r a vii lui M i h ai V i -
t e a z u l , N i c o l a e d i n C r et a ş i M i n a, a u l u c r a t şi î n T r a n s i l v a n i a . O
ic oa n ă di n an ul 1 5 3 1 a S fî n t ul u i N i co l a e ² di n n e fe r i ci r e r ep i ct at ă ²
a f o s t d ă r u i t ă d e e p i s c o p u l A n a s t a si e , E p i sc o p i ei d e l a V a d , p e c a r e
o p ă st o r ea. O alt ă i co a n ă , M a i ca D o m n u l u i cu pr u n c u l, d i n 1 5 6 4 , s- a
aflat în biserica S fîntul Nic olae din Ş ch eii B raşovul ui (de pr o venienţă
c r et a n ă ), u n t ri pt i c, d i n 1 5 5 5, î n bi se r i ca di n A gî r b i oi u (j u d. C l uj), u n
alt t ri pti c l a B i c a-M î n ăsti r e ni (j u d. C l uj ), tr e i ico an e î n b i seri c a d i n
B u deşti ² S u san i (ju d. M aram u reş).
S c ul p t u r a î n pi a tr ă a cu n o scu t o î n fl o r i r e m a x i m ă t ot î n p ri m el e
d e c e n i i al e se c o l u l u i . D ec o r a ţ i i l e sc u l p t at e a l e f a ţ a d el o r d e l a D e a l u
şi A r g e ş, d e o r i gi n e o r i e n t al ă , vo r c o n st i t u i , p e n t r u m a i bi n e d e u n
sec ol, un p er m a n ent iz vor de inspi raţie pent ru artiştii din Ţ ar a R o m â-
n e a sc ă . L a u n el e bi se r i ci se o b se r vă şi m o ti v e d e i n sp i r aţi e g o ti c ă
( C r eţ ule scu din T îr g o vi şt e şi S fî nt u l V h e o r g h e d in C î m p u l u n g).
 P E RI O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V - X V II I)

; r a d e m o r m î n t a l u i N e a g o e B a s a r a b , a fl a t ă î n bi s e ri c a d e l a
va co n stit ui pr o t oti p ul sc ul pt u ri i l espe z il or fu n e rar e d i n M u n -
s n t r u t o t s e c o l u l a l X V I - l e a şi o p a r t e d i n c e l u r m ă t o r . I n
c en t r al s e a fl ă o c r u c e d u b l ă, s p ri j i n i t ă p e u n p i e d e st al , a vî n d
i a su p e r i o a r ă o r o z ă a vî n t u r i l o r . In s c r i pţ i a f u n er a r ă f o r m e a z ă
1 m a r g i n a l. In ac e a st ă d ec o r a ţi e d e ti p g e o m e tr i c se p o t r e -
i mente co mu ne m an u scrisel or şi brod eriilor, u a t r ă fu n e r a r ă d e
a l t t i p , p ă s t r a t ă t o t l a A r g e ş, e s t e c e a c a r e
m o r m î n t u l l u i R ad u d e l a A fu m a ţ i ( -j - 1 5 2 9 ) . î n p a r t ea su p e -
c î m p u l u i ce n t ra l e st e r e pr e ze n t at v oi e vo d u l că l a re , c u m a n ti a
i, sce pt r u l î n mî n a d r e a p t ă şi co r o a n a p e c a p . E st e ce a m ai
scu l ptură d eco rati vă din ve ch e a artă r o m â n easc ă. S u b călăr eţ,
î m p u l ce n t r a l, se gă se şt e o a m p l ă i n scr i p ţ i e c a r e c on se m n e az ă
şi «r ă z b o a i el e » l u i R ad u d e l a A f u m a ţ i, o ad e v ă r at ă pa gi n ă d e
In ju ru l cîm p u lu i, in sc ripţia fu n e rar ă p r o p riu -z isă este în -
: ă d e b o g at e o r n a m e n t e î m pl e t i t e . L e s p e d e a f u n e r ar ă a b o i e -
bu V ol e scu (-j - 1 5 7 4 ) di n bi se r i ca d i n V i e r oş - A r ge ş est e dir e c t
i d e c e a a l u i R a d u d e l a A f u m a ţ i , d e ş i m a i si m p l ă , f ă r ă o r -
i l e c h e n a r t fl u i , d a r c u o i n s c r i p ţ i e î n f o r m ă d e c r o n i c ă, p e
central.
bi s e r i c a d i n S t ă n e şt i - V î l c e a s e a fl ă l e s p e d e a f u n e ra r ă a l u i
a ze sc u (ţ 1 6 0 2 ), c u fig u r a sa , în lu p tă c u tă tarul V h ira i, t ot
;xt a m plu. A lte lespezi fu ner are re petă, în m are , ace ea şi co m -
je o m et ri c ă, a vî n d c r u c e a c a m o t i v c en t r al şi in s cri p ţi a sl a vo n ă
ar, ca şi pi atr a d e pe m or m î ntu l lui N e a go e B a sar a b. M o l d o va ,
tra diţia st at orn i cit ă î n ti m pu l l u i Ş te fa n c el M ar e d e l o b i
l e sp e zi l e fu n er a r e a co n ti n u a t să r ă m î n ă u n g e n s p e c i fi c )tu ră
d e c or ati vă. In m aril e cti t o rii d o mn e şti (P r o bo t a, M ol d o-itriţa,
S latin a, S u c e viţa ) sa u cel e b oi er e şti ( H u m o r ), î n ca m er a e l o r
s au î n pr o n a o s se g ă s es c n u m e r o a s e p i et r e f u n e r a r e, aş e -
l a n i ve l u l s o l u l u i , fi e î n ăl ţ a t e p e u n s o c l u . C e l e m a i i n t er e -
e se d e sc ul p t u r ă fu n er a r ă se p ăst r e az ă l a P r o b ot a (P et r u R ar e ş,
E l e n a , Ş t e fa n R ar e ş). C u t o at e c ă se r ei a atît v e ch i u l m ot i v al
i r cî t ş i c o m p o z i ţ i a d e p e l e s p e z i l e m o r m i n t e l o r f a m i l i e i l u i
: e l M a r e d e i a P u t n a , t o t u şi î n s c u l p t u r a f u n e r a r ă d e l a P r o -
ir e o t e m at i c ă d e co r at i vă n o u ă , m ai c o m p l e x ă d e cît a p al m e t ei,
i d i n b r o c a r d u r i l e şi ţ e s ă t u r i l e c a r e ve n e a u d i n O ri e n t şi d i n
t. D e la ele men tele ge o metrice se trece la cele florale, put ern i c
fe n o m e n întîln it şi în cel el alte arte apli c at e d in M o l d o va
secol. )j
 A RT A BI S E R I C E A S C A IN Ţ Ă RI L E RO M AN E ( S EC . X V I) 605

A d e v ă r a t e o p e r e d e a r t ă sî n t şi s t e m e l e sc u l p t at e î n p i a t r ă. P e
u n ele p i etr e fu n er a r e, pr ec u m şi în pi sa ni il e bi seri cil or (P ro b o t a, B i s-
t r i ţ a , S fî n t u l D u m i t r u d i n S u c e a v a ) , a p a r e c a p u l d e b o u r , c u st e m a
între coar ne, avî nd soar ele în dre a pta, lun a în stîn ga.
D i n t r e p i e s e l e s c u l p t a t e i n l e m n s - a u p ă st r a t d i n Ţ a r a R o m â -
n e a sc ă u şi l e î m p ă r ăt e şti al e bi s e r i ci i m î n ă st i ri i C ot m e a n a , c u o vi zi -
u n e d e c or a t i vă t i p i c o r i en t al ă ² o o r n a m e n t i c ă v e g e t al ă st il i za t ă ² ‡
şi d o u ă cr u c i sc u l pt a t e î n l e m n şi f e r e c at e î n ar gi n t .
în sc hi m b, în M old o va sc ulptu r a în le m n a cun oscut o în florir e
n e o bi şn u it ă pî n ă at un ci. S -a p ă st r at o m a re va ri et at e d e p i ese : i co n o-
st a s e, jil ţ u r i, st r an e, t e t r a p o a d e , an al o a g e e t c, re m a r c a bi l e pr i n u n i -
t a t e a d e st i l şi d e c o n c e p ţ i e . P i e s e l e r e s p e c t i v e a u o o r n a m e n t a ţ i e
b o ga t ă, c u m oti ve var i at e, înt r e c a r e u n el e d e tr ad iţi e p o p u l ar ă, a se-
m e n e a cr e st ăt u ril or ţ ă ră n eşti. L a p i ese l e d e m o bi li er pr e d o mi n ă m o -
ti vel e ge o m e t ri ce şi ve ge t al e stili z at e ( fr u n ze, c on u r i d e br a d , fr u c t e ).
S e o b s e r v ă şi p r el u cr a r e a u n o r m o t i v e i m p o r t a t e d i n O c ci d en t s a u
O rient (d e pildă, m o ti vu l g oti c, întîlnit în Tr a nsil van ia, c o m pu s d in
se m i cer cu ri şi ogi ve, c erc uri şi ini mi înt retăiate). D in tre m oti vele d e-
c or a t i ve o r i e n t a l e, a mi n t i m « e n t r e l ac u l » , fo r m a t d i n î m p l eti t u r i ca r e
se în l ă nţu i e sa u se în t r etai e, şi pa l m et a, m oti v d e ve ni t cl a si c în scu l p-
tu ra m old o ve ne ască din se c olele X V ² X V I.
In t re pi e sel e m a i r ep r ez en t ati ve se po t m en ţi o n a : jilţu rile d e l a
Pro bota, V or on eţ, M oldo viţa şi Slatin a, stranele d e la Hu m or şi R î şca,
tetr ap od ul d e la P r o b o t a, o u şă l a T a zl ău (lu c r at ă d e « C oz m a m ai str u »,
în 1 59 6). U n e xe m plu un ic n e oferă jilţul d e la V or on eţ ² lu crat di n
di sp o z iţi a l u i V ri g or i e R o şea ² p e ca r e s e a f l ă sc u l p t at ă o fr i ză cu
oa m en i şi a ni m a l e î nt r -o sc e n ă d e vî n ăt oa r e.
Ic on osta sel e fol o se sc a pr o ap e e x clu si v el e m e nt e ve get ale stili zat e,
pe su p r afeţe m a ri, rîn d uri le d e ic oa n e fiin d d e spă rţite prin fri ze scu l p-
t at e. C e l e m a i i m p u n ăt o ar e şi m a i i z b u t it e su b r a p o r t a rti sti c , ad e v ă -
r a t e c a p o d o p e r e al e g e n u l u i , sî n t i c o n o st a se l e d e l a V o r o n eţ , H u m o r
şi M ol d o viţ a, c u r eliefu ril e a co pe rit e î n î ntr e g i m e c u au r. C el d e l a
M o l d o vi ţ a a f o st l u c r a t d e « p o p a V a vr ii l d i n S u c e a va », î n a n u l 1 5 9 3 .
D eo sebit de in tere sante sînt şi crucile sc ul ptate ² mi niatu ral ² şi
a p oi f e r ec a t e. A x u l ve r ti c a l, pr e c u m şi br a ţ u l ( s au br a ţ el e ) t r an sv e r -
sal e sî nt sc u l p t at e ² c u m u lt ă mi g al ă ² c u sc e n e bi b li c e, r a r eo r i cu
f i g u r i d e s f i n ţ i . C î t e va d i n a c e st e p i e se sî n t l u c ra t e d e m e ş t e r i r o -
m â n i : « p o p a N i ch i f or » d e l a N e a m ţ , d e l a ca r e a u ră m a s d o u ă c r u c i,
un a lu crată pentru Vrig ori e R oşea (32 scene), alt a pent ru Vrigorie II,
« m a i st o r u l D o s o f t ei » d e l a P u t n a, ca r e a l u cr a t o c r u c e ² t pţ . cu 3 2
 P E R I O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V - X V II I)

e ² d ă r u i t ă S l a t i n e i d e p o st e l n i c u l M at e i C r ă c i u n ; p o p a Il i e
: la A ga pia în 1 59 3).
d e r i a . S e c o l u l a l X V I - l e a r e p r e z i n t ă o p e ri o a d ă d e î n fl o r i r e a
: i î n Ţ a r a R o m â n e a s c ă şi î n M ol d o v a. M u l ţ i m e a şi v a r i e t at e a
d e br o d e r i e d e l a î n ce p ut u l a c e st u i se c o l pr e su pu n ex i st en ţ a
eliere or ga n izat e d esi g ur pe lin g ă mî nă stirile d e călu găriţe.
sî n t u n e l e e l e m e n t e p r o p r i i b r o d e r i e i r o m â n e ş t i , c a r e o d e o -
le cea bizan tino -baclanică.
fa r a R o m â n e a sc ă, d e pil d ă, se c u n o s c n u m er o as e e pit r a hil e, p e
it r e d a t e fi g u r i l e M î n t u it o ru l u i şi a l e u n o r s fi n ţ i, i a r î n p a r t e a
r a, p e p o al e, fi g u r il e d on at o r il or . A ş a sî nt e p i tr a h il u l p ă st r a t
şti r ea X e n o f o n d i n M u n t el e A t h o s, c ar e r ep r ez i nt ă p e N e a g o e
c u f i i i şi d o a m n a D e s p i n a c u f i i c e l e , e p i t r a h i l u l d i n 1 5 2 1 ,
le B a r b u C r ai o ve scu şi soţi a sa N e a g osl a v a m î n ăstirii B i striţ a
a ză pe B a r bu , că l u g ăr it su b n u m e l e d e P a h o m i e, î n ve ş mi n t e
îşti ), alt e cî t e v a e pi tr ah il e, mî n ec u ţ e, p oa l e d e i c oa n ă et c. i v e r ă
d ă r u i t ă d e N e a g o e B a s a r a b ş i s o ţ i a s a m î n ă s t i r i i d e l a a zi î n
M u ze u l K r e m l i n u l u i ) r e p r e z i n t ă C o b o r î r e a d e p e cr u ce , 1
c oltu l di n stîn ga , j os, pe d o a m n a D e sp i n a c u tr ei fiic e, S t a n a, :a
şi A n g h elin a, în gen u n ch i, c u c or oan e şi veşm i nt e ca şi în
c i i t o r i c e s c d i n b i se r i c ă. D o u ă p o a l e d e i c o a n ă a u f o s t d ă r u i t e
1 V o d ă V i n til ă m î n ăst ir ii C u tl u m u ş. D o m n i t o r ul e st e î n făţi ş a i
i ă c u soţ i a sa R ad a şi fi u l l or D r ă g h i c i, în a c e ea şi ati t u di n e
ă că m i nt e c a şi î n r ep r ez e nt ăril e fa m i liei lu i N e ag oe B asa ra b .
fî r şi t u l s e c o l u l u i , se p ă st r e a z ă o a l t a d v e r ă ² p e n t r u s c h i t u l
² c a r e r ed ă R ă sti gn i r ea, br od a t ă î n fir d e au r, a vî n d j o s
e d o n at o rilo r : b a n u l P re d a B u z e sc u şi s oţia sa C ătă lin a (u n
1 î n făţ i şî n d p e a ce l a şi P r e d a c u s oţ i a şi c o p i i i s e p ă st r e az ă l a
"il e di n M et e o re - V r e c i a, 'i a r u n al t ep it r ah il, c u S tr oe B u z es c u
sa S i m a, se află în Iu g osla vi a).
V Iol d ova, m u lţi m ea br oderiilor reflectă stadi ul de matu ritate la
L i n se s e ac e a st ă a r t ă şi f a c e e vi d en t ă e xi st e n ţ a u n ei ş c ol i m ol -
> ti d e br o d e r i e c u ve c h e t r a d i ţi e . In g e n e r a l, pi e s el e b r od at e
stilul statornicit în secolul anterior. S e rem a rcă nu m ăr ul m ar e
a n a j e l o r î n m i ş c a r e , o c o m p o z i ţ i e b o g a t ă, î n c a r e e l e m e n t u l
v j o a c ă u n rol i m p o rta n t. D ve r a c u sc e n a A d or m irii M a icii
u i ² l u c r a t ă î n j fi r d e au r şi ar g i n t ² Ŷ d ă r u i t ă d e B o g d a n I I I
r
ii P utn a în 15 10 , i m pre si on eaz ă m ai ales prin d im e n siu ni le sale
. 9 2 m ) . P o r t r e t u l d o m n i t o r u l u i e st e r e d a t î n p a r t e a d r e a p t ă ,
ju r î m p r ej u r u l sc en ei c en t r al e sî n t r ed at e , î n m ed al i oa n e , 1 2
 A R T A BI S ER I C E A S C A Î N Ţ Ă R I L E RO MA NE (S E C . X V I) gO 7

c et ă ţi, î n c ar e au p r ed i ca t ap o st o lii. E st e u n a d i n ce l e m a i o r i gi n al e
b r o d e r i i d i n a r t a p o st - b i z a n t i n ă , r e m a r c a b i l ă p r i n c a l i t ă ţ i l e a r t i st i c e
a l e c o m p o z iţi e i, d e s en u l u i şi cr o m a ti c ii. A f o st l u c r at ă d e c ăl u g ă r ii
Z o si m a şi M a r d a r i e, pr i m i i m e şt e ri b r o d e u r i r o m â n i cu n o sc u ţi. A lt e
pi ese sîn t : e pita ful d ăr u it d e vi sti er n icu l V a v rii l T r otu şa n m î n ă stirii
V or o n e ţ, p r o c o vă ţ u l d ă r uit P ut n ei d e E l e n a R ar e ş, e pit a fu l d ăr u it
V or o n e ţ ul u i d e V ri g o r i e R o şe a ( a zi l a D r a g o m i r n a ).
A l ex a n d r u L ă p u şn e a n u a d ăr u it mî n ă sti ri i S l ati n a d o u ă d v er e, u n a
în 1 5 6 1, alta n ed at at ă. P ri m a r e pr e zi nt ă S ch i m ba r ea l a F aţ ă, a vîn d î n
parte a de j os po rt retele d on atorilor, î n gen u n ch iaţi. A d ou a re pr ezintă
în ălţar e a, a vî n d în p art e a in feri o ar ă cti torii, d e data ac ea st a re d aţi în
pi ci o ar e . T ot d e l a A l e x an d r u L ă p u şn e a n u a ră m a s u n e pit a f d ă ru it
Slatinei în 1 556.
L a s f î r şi t u l s e c o l u l u i n e r eţ i n e a t e n ţ i a e pi t a f u l l u c r a t c u c h e l t u -
ial a l u i Ie r e m i a M o vi l ă p en t r u mî n ăsti r e a S u ce viţ a, i ar l a î n c e p u t u l
sec ol ul u i u r m ă t or, u n ep it a f d ăr u it d e N e st or U re c h e şi soţi a sa M i -
tr o f a n a mî n ăst i rii S e c u , l u c r at d e că l u g ă ri ţ a F il o ft ei a di n C o n st an ti -
n o p o l. D e o r e al ă va l oa r e a rti sti c ă -i st or i c ă sî n t şi c el e d o u ă ac o p e r ă -
m i nte de mo r m înt ale lui Ier e mi a şi Si m i o n M o vilă (16 0 6 şi 1 60 9). la
p r i m u l , Ie r e m i a e st e r e d a t c a o m v i u , î m b r ă c a t î n t r -o s o m p t u o a s ă
m an tie de b r oca rt d e a ur, a vî n d su s, în dr e apta, st e m a M ol d o ve i,
i a r î n st î n g a, m o d e l u l m î n ă st i r i i S u ce vi ţ a . E st e u n u l d i n c e l e m a i
e x pr e si ve p or t r et e d i n ar t a m e d i e va l ă r o m â n e as c ă. î m p r e j u r est e u n
c h e n ar c u o i n scri pţi e sl a vo n ă . C el d e al d oil e a a c o pe r ă mî n t r ed ă p e
S i m i o n M o vi l ă c u o c h i i î n c h i şi, cu m î i n il e î n cr u ci şa t e p e pi e pt , î m -
br ă c at în h ai n ă d e br oc a r t, c u c or o an a pe ca p . In j u r, u n ch en ar c u
se m i p al m ete, cru ci şi st ele, iar în afar a lu i, un alt ch en ar, cu o lun gă
in scri pţie în sla von e şt e.
O
  
  C a şi î n c az ul br od eriil or, nu mă rul m a r e d e o bie cle d e '
cult cu car e au fo st înz est rate mî n ă sti rile d in ţară, pr ecu m şi alte a şe-
z ă m i n t e b i s er i c e şti d i n R ă să r i t u l O r t od o x , p r e su p u n e x i st en ţ a u n o r
atel ier e l oc ale, la sfî r şit ul sec ol ulu i al X V -le a şi în cu r sul c elui d e al
X V I-l e a ( o sc ri so ar e a l u i N e a g o e B asa r a b că t r e a u r a r ul C el esti n di n
S ibiu p o m en ea d e e x er citarea ace st ui me şte şu g al argintăriei d e c ăt re
r o m â n i ) . M u l t e pi e s e e r a u l u c r a t e î n să t ot d e m e ş t e r i s a şi d i n S i b i u
şi B r aşo v, altel e d e m e şt e ri din B a n at (P etr u S m e r ed e v a d i n B e ci c h e-
recul M are, C ond o V lah ul, D u mitru Zlătarul din Lip ova). între piesele
pă str at e m e nţi o n ă m : c hi v ot u l d ăr u it d e N ea g o e B a sa r a b m î n ă sti rii
D i on i si u d i n M u n t el e A t h o s, c ăd el n iţ a şi c hi v ot u l d ă r uit d e C r ai o ve şti
 P E RI O A D A A T R EI A (S E C O L E L E X I V - X V 1 I I )

i B i st r i ţ a, t r e i p a n a g h i a r e , cu r e p r e z e n t a r e a u n o r s c e n e r el i -
m u l d ăru it de D r ă gh ici V int ilesc u S n a go vu l ui, în 14 9 1 , altel e
ve şti, m î n ă stiril or B i st riţ a şi T i sm a n a ), fer e că t u ra T et r ae va n -
ui d ăr u it d e p ost eln icu l M are e a m î n ă stirii B istr iţa (1 51 0). In
u m ă t at e a sec o l ul u i, se cu n o sc alt e fer e ca t u ri , m ai m u l t e cr u c i
în le m n şi fer e c at e în a rgi n t a urit ş. a. [ ol d o v a, n u m ă r u l
m e şt e r il or l o ca l i e r a m u l t m ai m a r e d ec ît al
Ţ a r a R o m â n ea sc ă , d e şi se cu n o sc şi p i ese l u c r at e d e m e şt eri
sil va n i a ( d e pil d ă, au r ar u l Ş t e fan di n C l u j l u c r a pe n t r u m î n ă s-
in a în 1 55 7). e sfî r şi t u i s e c ol u l u i a l X V I- l e a şi în ce p u t u l c el u i
u r m ă t o r , se
nu mel e mold ovean ului Vli gorie M oisiu. S e rem arcă o modi-
t e m a t i c i i t r a d iţ i o n a l e, r e n u n ţ î n d u - s e l a s c e n el e cu m u l t e pe r ii
fa vo a r e a u n o r fi g u r i i z ol at e. D i n t r e pi e se l e r e pr e z e n t ati ve,
ît e va f e re c at u ri, t o at e c u sc en e re li g i o a se, a vî n d ch e n a r e c u
şi f el u r i t e o r n a m e n t e , o a n a f o r n i ţ ă şi o c r i st el n iţ ă ( r e f ă c u t ă
din materialul celei dăruit e de Ş tefan cel M are ), a m bele d ă-
A l ex a n d r u L ă pu şn e an u m î n ă sti rii P ut n a, fer e c ăt u r a u n o r c r u ci
scu l pt at e ( u n a d ă ru it ă d e V ri g o r i e R o şe a V or o n eţ U l ui, alt a
ui d r u L ă pu şn e an u S l a ti n ei ), u n p an a g h i a r d e l a P î n g ăr a ţi ( a zi
i a ) şi a lt e l e. M u lt e p i es e d e a r gi n t ăr i e a u a j u n s î n p o se si a
> z ă m i n t e bi se r i c eşti di n R ăsă r it, ca uri n ar e a d a ni il or fă c u t e
i t o ri i n o şt r i . A l t e l e a u d i sp ă r u t î n t i m p u l r ă z b o ai e l o r p u r t a t e
ît rom ânesc.
ica bi seri cea scă. în ţările r o m â n e ² m ai ales în M ol d o va şi
m â n e a s că ² a u ex i st at, î n a ce st se c o l, pe r m a n e n t e pr e o c u -
m u z i c ă bi se r i c e a sc ă b i z a n t i n ă - p s a l ti c ă. A st f el, l a s fî r şi t u i se -
il X V -l e a şi î n c ep u t u l cel u i u r m ăt o r, a a cti va t la P u t n a căl u -
î st a t i e « r i t o r , p r o t o p s a l t şi d o m e s t i c o s » ( p r i n t e r m e n u l d i n
te m î n ţ el e g e u n dirij o r al c or u l u i m î n ă st i rii ), om cu o al e a să
c en tr u ti m pu l să u. D e la el au r ă m a s m a i mu l te l u crări m u -
o m p o z i ţii ) î n t r -u n m a n u s cr i s a fl at a z i î n B i b li o t e ca L e n i n d i n
u D in tr-o î nse m n are, cu d ata de~ 4 4r -iu nie 15 11 , aflăm c ă E u s-
s cr i s ac e a st ă c a r t e d e cî n t ă r i d i n c r e a ţ i a sa ». î n t re c o m p o z i -
It i c e p r o p r i i s e n u m ă r a şi o c î n t a r e ( c r at i m a ) î n ch i n a t ă S fî n -
L n c e l N o u d e l a S u c ea va . In a c e l a şi m a n u s c r i s s e g ă se s c şi
ţ i i l e a l t o r a : A g a t h o n , A g a l i a n , A n t i m e t c. M a n u sc r i s u l e st e
ia m u z ica lă d e tra n z iţie (între ce a m e d ie b i za n tin ă şi c e a
't i n ă ) , cu t e xt u l i n sl a v o n e şt e şi g r e c e şt e .
 ARTA BISERICEASCA IN ŢĂRILE ROM ANE (SEC. XVI) 6OEJ8
; 7 ; 7   , ; 7 7 . ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,7 7
 

In 1 5 4 5 , u n alt p r ot o psa lt d e l a P u t n a, ier o m o n a h u l A n to n i e. ² -

pr o ba bi l u r m a şu l l ui E u st ati e ² a al căt u it u n n o u m a n u sc ri s ( a fl at î n
B i bli ot e c a U n i ve r sit a ră di n Ia şi ), în c ar e sîn t in cl u se şi po ziţii ale lu i
E u st atie şi ale alt or cînt ăr eţi d e l a P u tn a. N o taţia bi za nti n ă, i ar t e xt u l
gr e c esc şi sla vo n. A u fo st atri bu it e sec ol ulu i a]j X V I-l e a şi alte d o u ă
m an u sc rise p saltice sla v o - gr ec eşti a flat e în B i -j bliot eca A cade miei R om ân e
(M s. 283 şi 28 4). Alte d ou ă se găsesc lac[ ja m î n ă st i ri l e P u t n a şi
D r a g o m i r n a . S e a pr e ci a z ă c ă t o a t e a u f o st l a P u t n a . E l e c u p r i n d şi
c o m p o z i ţ i i a l e a l t o r a u t o r i , d i n t r e c a r e s e j s e Ŷ cred e că erau pu tneni :
A ntim , L on ghin, Do sitei, T heod ul, Ioa saf, m eti a n V l a h ul ( pr o ba bil u n r o m â n
di n su d u l D u n ă rii) şi alţii. scrisele pu tne ne co nţin cîn tări d e la V ec ern i e
(F ericit bă r batu l, c hi m en e), Ut re n ie ( P oliel ee, S l ave), d e la L a u d el e
pr a zni cel or î teşti şi ale sfinţilor m ari, d e ia cele trei Lit urghii (Aliluia, S finte
n e z eu le, H er u vi c e, A xi o an e, C hin on i ce) et c.
A c e st e m a n u sc r i s e, c a şi n u m e l e cî n t ăr e ţil o r , d o ve d e sc c ă
m î n ă sti r e a P ut n a a e xi st at o ad e vă rat ă şc oa l ă d e m u z i că bi seri ce a sc ă ^^
psaltic ă. D u pă păr er e a u n o r cer cetăt ori, ea s-a i m p u s şi î n afa r a h o - ^c P -
t ar el o r ţ ă rii, i n fl u e n ţî n d şi m u zi c a b i ser i c ea sc ă ru s ă. P ri nt r e d as c ăl i îi.ii
şc o lii tr e bu i e n u m ă r aţ i cei d oi p r ot o ps alţi, E u st a tie şi A n t on i e. In J
ji n ul a c e st ei p ă r er i se i n vo c ă şi o sc r i so ar e a lu i A l e x an d r u nean u, din
6 iulie 1 55 8, tri mi să co m u n ităţii orto d o xe din L vo v, care-i in vită să
tri mită « patru cînt ăreţi tineri şi bun i şi noi îi von ţ f? 1 în văţa cîntarea
gre cea scă şi sîr be a sc ă » (slav on ă, n.n. ). S e ara tă, a c o l o, c ă au f o st
tr i m i şi «l a î n vă ţ ăt u r ă » şi ti n er i d i n P rz e m y si . babil era vorba de tineri
români, căci în am bele oraşe locuiau a t u n c i m u l ţ i r o m â n i . Ş c o a l a d e
p s al t i c h i e a l u i L ă p u ş n e a n u a f u n cţ i o - nat, după unii, la S uceava. M ai
degrabă crede m că este vorba şco a l a d e l a P ut n a a l u i E u st ati e şi
A n t o n i e.
M itr op olitul T eo fan I tri mite a la Z o gr a fu în S fîntu l M u n te
pr ot o psal tul (şi « d o m esti c os») V a rl aa m ( fă ră să -i cu n oa şt e m m în ăsti -r e a
d e m e t a n i e ) să c o pi e z e u n L i t u r g h i e r ; a t er m i n a t c o p i er e a l a febru arie
1532.
M u z i c a p sa l t i c ă s e c u l t i va şi l a ş c o a l a d e p e l î n g ă b i s e r i c a t u l
N i c o l a e d i n Ş c h e i i B r a şo vu l u i , î n fi i n ţ a t ă î n c ă l a s fî r şi t u l s e c ol u l u i a l
X V - l e a. U n d a s c ă l c u n u m e l e O p r e a p r e c i z a c ă e r a şi « p sa l t d e n - t î i » a l
a c e l e i b i s e r i c i . A c e a s t ă c o n st a t a r e n e f a c e s ă a f i r m ă m c ă p a a t u n ci
m u z i c a bi se r i ce a sc ă d e f a c t u r ă bi z a n ti n ă e r a c o m u n ă t u t u r or c el o r t r ei
ţ ă r i r o m â n e şt i , l u cr u d o ve d i t , d e a l t f e l , şi d e c i rc u l aţ i a m a ^ n u sc r i s el o r
psa ltice în toate ţin utu rile lo cu ite d e ro m ân i.

39 ² Istoria B.O.R .
 P E R I O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V - X V II I)

        care se impun sînt evidente. Secolul al XVI-

onstituie perioada «clasică» a \artei medievale româneşti, în
s-au creat cele mai reprezentative opere de arhitectură, pic-
sculpturâ, broderie şi argintărie. între ele se impun biserica
Urii Argeş, prin arhitectură, pictura din interior şi decoraţia
lentului, iar în Moldova de nord, picturile exterioare ale bise-
-, din care s-au păstra t în întregime cele de la Humor, Mol-
i, Arbore, Voron eţ şi Suceviţa.

BIBLIOVRAFIE
lucrările de sinteză de la cap. Arta în secolele XIV²XV. Ŷ r ă r i
s p e c i a l e : Arhitectura. V. MALŞ, Bisericile moldoveneşti din
XVI-lea, Bucureşti, 1928, 397 p. + 425 fig. în text (BCMI, XXI, 1028); MRY, Les
eglises de la Moldavie du Nord des crigines ă la lin du XVl-e chifect ure et pei nture,
2 voi. Pari s, 1930, IV + 320 p. + 3 pi . ( I ) + 68 p. (II) ; N. VHICA-BUDEŞTI,
Evoluţia arhitecturii în Muntenia, II. Vechiul esc din veacul al XVI-lea, în
B.C.M.I., XXIII, fasc. 63²66, 1930, p. 1²63.
: u r a : La lucrările de sinteză amintite la capitolul Arta în secolele XIV
e vedea şi : VICTOR BRATULESCU, Frescele din biserica lui Neagoe de
Bucureşti, 1942, 96 + XXX pi. ; PA VEL CHIHAIA, Cîteva date în iegă-irtretele
votive din «biserica lui Neagoe» din Curtea de Argeş, în M.O., 1962, nr. 7²9,
p. 449²472; VICTOR BRATULESCU, Zugravi de biserici în vsacul al
XVI-lea, în M.O., an. XV, 1963, nr. 3²4, p. 197²206; 3RĂTULESCU,
Zugravul Dobromir, în M.O., an. XV, 1963, nr. 5²6, p.
VICTOR BRATULESCU, Frescele Iui Dobromir, zugravul mînăstirii Curtea
In M.O. , an. XIX, 1967, nr .7²8, p. 582²597 (alt e studii despre mînăs-
iş în acelaşi număr al revist ei, în B. O.R. , an. LXXXV, 1967, nr. 7²8, p.
; în V.B., an. XXVI, 1967, nr. 7²8, p. 715²829).
LE D RĂV UŢ, Pi ct u r a mur al ă di n Ţa ra Rom ân e as că ş i d i n Mold ova
ş i : sale cu pictura Europei de sud-est în cursul secolului al XVI-lea,
în
XXXIX, 1970, nr. 4, p. 17²31 ; ŞTEFAN ANDREESCU, Portretele murale
igov şi Tismana, în B.O.R., an. LXXXVIII, 1970, nr. 1²2, p .175²190 r
LAURA DUMITRESCU, Pictura de la Bucovăţ, în B.C.M.I., an. XL, 1971.
63² 72; CARMEN LAURA DUMITRESCU, Pictura secolului al XVI-lea
~\ita mînăstirii Bistriţa-Vîlcea, în S.C. I.A., Seria artă plastică, 1972, nr. 2,
4; CARMEN LAURA DUMITRESCU, Programe iconografice în pronaosul
de mînăstire din Ţara Românească, în secolul al XVI-lea, în S.C.I.A.,
plastică, 1973, nr. 2, p. 257²272; CARMEN LAURA DUMITRESCU,
irală din Ţara Românească, în veacul al XVI-lea, Bucureşti, 1978, 122 p.
; ŞTEFAN VLĂDUŢ VASILIU, Pictura religioasă din Muntenia şi Oltenia
al XVI-lea, în B.O.R., an. XC, 1972, nr. 11²12, p. 1238²1248. JTE LUŢIA,
Legenda SIîntul ui Ioan cel Nou d e l a Suceava î n trescurile oneţ, în rev.
«Codrul Cosminului», Cernăuţi I, 1924, p. 279²354; NICU-1ĂNESCU,
împresurarea Ţarigradului în zugrăveala bisericilor noastre, în i», an. V, 1953,
nr. 3, p. 438²463; M. A. MUSICESCU şi M. BERZA, Sucevifa, Bucureşti,
1958, 197 p. ; PETRU COMARNESCU, îndreptar ar-<onumentelor din nordul
Moldovei (arhitectura şi fresca în sec. XV²XVI),
1961, 349' p. ; SORIN ULEA, Portretul tunerar al lui Ion ² un tiu necu-
l u i Pe t r u Ra r eş ş i d a t ar e a an samb l u l ui d e pi ct ur ă d e l a Pr ob ot a , în
I, 1, 1959, p. 61²70 ; SORIN ULEA, Portretul unui ctitor uitat al mînăsti-
ta.- Teodosi e Barbovschi mit ropolitul Moldovei, în S.C. I.A., VI, 2, 1959,
^ î SORIN ULEA, Originea şi semnificaţia ideologică a picturii exterioare ?», în
S.C.I.A., X, 1, 1963, p. 57²83 (şi în R.R.H., II, 1963, p. 29²71) f ŶEA, Datarea
ansamblului de pictuiâ de la Rîşca, în S.C.I.A., X, 1963, nr.
 ARTA BISERICEASCA IN ŢĂRILE ROMANE (SEC. XVI) 611 '

2, p. 433²437 ; IRINEU CRĂCIUNAŞ, Pictura bisericii de Ia mînăstirea Moldoviţa,

în M.M.S., an. XXXIX, 1963, nr. 7²8, p. 389²417 ; SORIN ULEA, Datarea ansamblu-
lui d e pictură d e la Siîntul Ni colae²Dorohoi, în S. C.I.A., IX, 1964, nr. 1, p. 69²
79 ; VICTOR BRĂTULESCU, Pictura Sucevitei şi datarea ei , în M.M.S., an. XL,
1964, nr. 5²6, p. 206²228; SORIN ULEA, Datarea frescelor bisericii mitropolitane
Siîntul Gheorghe din Suceava, în S.C.I.A., XIII, 2, 1966, p. 207²231 ; SORIN ULEA,
Autorul ansamblului de pi ct ură de la Rişca, în S.C.I.A., XV, nr. 2, 1968, p. 165²
173 j ALEXANDRU EFREMOV, Ion şi Soironie zugravii minăstirii Suceviţa, pictori
de icoane, în «Revista Muzeelor» nr. 6, 1968, p. 503²508; VASILE DRĂVUŢ, Dra-
goş Coman, maestrul frescelor de la Arbore, Bucureşti, 1969, 30 p. + 78 pi. ; VA-
SILE DRĂVUŢ, Arbore, Bucureşti, 1969, 37 p. + ilustraţii; MĂRIA ANA MUSICES-
CU şi SORIN ULEA, Voroneţ, ed. II, Bucureşti, 1971, 24 p. + ilustr. ; SORIN ULEA,
Un pei ntre grec en Mold avi e au XVI-e siecle : Stamatel os Kot ronas, în R. R.H. A.,
7, 1970, p. 13²26; IRINEU CRÂCIUNAŞ, Temele iconografice reprezentate în pic-
tura exterioară din Moldova, în M.M.S., an. XLVII, 197!, nr. 9²12, p. 631²644;
IRINEU CRĂCIUNAŞ, Acatistul Maicii Domnului în pictura bisericească din Moldova, în
M.M.S., an. XLVIII, 1972, nr. 5²6, p. 297²340; VASILE DRĂVUŢ, Humor, Bucureşti,
1973, 40 p. + ilustr. ; VIRVIL VĂTĂŞIANU, Pictura murală din nordul Moldovei,
Bucureşti, 1974, 38 p. ; I. CAPROŞU, Bi seri ca Arbore, în M.M.S., an. L, 1974, nr.
5²6, p. 404²419; WILHELM NYSSEN, Fămînt cîntînd în imagini. Fresce exterioare
ale mănăstirilor din Moldova, Bucureşti, 1978, 196 p. (trad. pr. prof. Dumitru
Stăniloae) ; SORIN ULEA, Le peint ure exterieurc moldave .- ou, quand et comment
est-elle apparue, în R.R.H. t. XXIII, no. 4, 1984, p. 285²311.
Pentru i c o a n e , vezi între altele : I. D. ŞTEFĂNESCU, Icoane de artă în Mol-
dova, în M.M.S., an. XXXV. 1959, nr: 9²12, p. 589²599 (icoanele de la Văleni) ;
MARIUS PORUMB, Icoane din Maramureş, Cluj, 1975, 48 p. + 50 pi.
A r t e l e d e c o r a t i v e : In afară de lucrările de sinteză amintite la capitolul
Arta în sec. XIV²XV, să se vadă : EMILE TURDEANU. La broderie religisuse en Roumanie.
Les epitaphioi moldaves aux XV-e et XVI-e siecles, în «Cercetări Literare», Bucureşti, IV,
1940, p. 164²214 + 10 pi. ; EMILE TURDEANU, Ia broderie religieuse en Roumanie. Les
etoles des XV-e et XVI-e siecles, în «Buletinul Instit utului Român din Sofia», an.
1941, nr. 1, p. 5²62; ION BĂNĂŢEANU, Brod erii şi ţesături liturgice din Ţara
Românească (veacurile al XlV-lea ² al XVIU-lea), în lumina cercetărilor mai noi, în V.B.,
an. XXVI, 1967, nr. 1²2, p. 66²82; ION BĂNĂŢEANU, Ţesături şi broderii liturgice din
Moldova (veacurile XV²XVIII) în lumina cercetărilor mai noi, în V.B.. an. XXVI, 1967, nr.
5²6, p. 511²525; ION-RADU MIRCEA, Un sculptor în lemn din secolul al XVI-lea :
maistorui Dosoftei, în S.C.I.A., an. XII, I, 1964, p. 95²102; PAVEL CHIHAIA, în legătură cu
pietrele de mormînt ale ctitorilor bisericii minăstirii Argeş, în V.B., an. XXXII, 1973, nr. 11²
12, p. 1258²1277.
Ş c o a l a m u z i c a l ă d e l a P u t n a : R. P A VA, Ca rt ea d e c î n i e c e a l ui
Eustatie de la Putna, în S. M.I. M., V, 1962, p. 335²347; VHEOR VHE CIOBANU şi CRISTIAN
VHENEA, Un creator de muzică la începutul secolului al XVI-lea, în rev. «Muzica»,
Bucureşti, 1964, nr. 5²6, p. 60²61 ; VH. CIOBANU, Şcoala muzicală de la Putna, în
rev. «Muzica», 1966, nr. 9, p. 14²20; VR. PANŢÎRU, Manuscrise muzicale inedite
de la mînăstirea Putna, în B.O.R., an. LXXXVII, 1969, nr. 11²12, p. 1257²1264 +
VIII pi. , VR. PANŢlRU, Ş coala muzicală d e Ia Putna, în «Studii de muzicologie»,
Bucureşti, t. VI, 1970, p. 29²67.
VHEORVHE CIOBANU, MARIN IONESCU şi TITUS MOISESCU, «Şcoala mu-
zicală de la Putna». Manuscrisul nr. 56/544/576 I de la mănăstirea Puina. Anlolo-ghi on. Ediţ ia
îngrijită, pr efaţat ă şi adnotată de..., Bucureşti, 1980, 447 p. (p. 73² 398 facsimile).
Antologhionul lui Evstatie protopsaltul Putnei, Ediţie îngrijită şi adnotată de
Vheor ghe Ciobanu şi Marin Ion escu. Prefaţă şi studiu introductiv d e Vh eor qh e
Ciobanu, Bucureşti, 1983, 512 p. A se vedea şi OCTAVIAN LAZĂR COSMA, Hro-
nicul muzicii româneşti, voi. I, Ep oca străve che, ve che şi med ievală, Bu cur eşti,
1973, 480 p. ; ANNE E. PENNINVTON, Muzica în Moldova medievală. Secolul al
XVI -lea. Cu un eseu de D. Conomos. Ediţ ie în grijită de Titus Maiorescu. Tradu-
cere din limba engleză de Constantin Stihi Bocs, Bucureşti, 1985, 287 p. + 38 pi-
 
PREOTIMEA ORTODOXĂ ROMÂNĂ
ÎN SECOLELE XIV²XVI

r e z e n t a r e a vi e ţ ii p r e o ţ i l or r o m â n i p î n ă l a sfî r ş it u l se c ol u l u i
e a e st e d e si g u r f o a r t e an e v o i o a să d i n li p s a i z v o ar e l or d oc u -
asu pra acestei pr oble me. Da că despre cîr m uito rii lor biseri-
m i t r o p o l i ţi şi e pi s c o pi Ŷ ² şt i ri l e sî n t a t ît d e s ă ra c e , î n cî t n u
c i m ă c ar r e c o n sti t u i c u e x a c t it a t e şi ru l l o r , cu a t ît m ai s ă r a c e
d e s p r e s m e r i ţi i p r e oţ i d e m i r d i n f el u r i t e s a t e şi că t u n e, ca r e
D vi aţ ă gr e a, al ă t u ri d e fi i i l or d u h o v n i c e şt i . ţi a e st e v e c h e şi
n e î n t re r u p t ă î n B i s e r i ca n o a st r ă , d e l a î n c e -r ă sp îndirii
în văţăturii cre ştin e pe p ă mî n tul ţării n oastre şi
In tîlni m cî te va n u m e d e pr e oţi d ac o -r o m a ni în ti m p ul cru n -
sec u ţii ale î m pă r at u lu i D i oc l eţian , cu m a fo st pr e o t ul M on -
p r e s vi t e r a M a x i m a , d i n S i n g i d u n u m , c a r e a u p r i m i t m o a r t e
r în c etate a S ir m iu m , la 2 6 m a rtie 3 0 4, zi în c a re se fa c e şi
; a l o r . A c e st a est e p r i m u l pr e ot d ac o - r o m a n c u n o sc u t c u n u -
m î n a c e l a şi t i m p , î n t r - o zi d e 1 3 i a n u ar i e , a p ă t i m i t î n S i n -
d i a c o n u l E r m i l , c a r e c o n v e r t i s e şi p e t e m n i c e r u l să u S t r a -
a r l a H al m yr i s, î n S ciţi a M i c ă, p r e o t ul E p i ct et, c ar e co n v er -
^. sti bn . P ă rinţii a c estu i a d i n ur m ă a u fo st în c r eşti n aţi d e p r e-
o s u s, p o a t e u n d a c o - r o m a n . î n t r - o i n sc r i pţ i e f u n er a r ă l a t i n ă
s, e st e p o m e n it ă T h e o d u l e, fi i ca p re ot ul u i P at ri ci u s. In a d ou a
a se c ol u l u i IV , î n t r- u n fr a g m e n t d e c a l e n d ar g ot , a p a r n u -
ioţilor V er ca şi 'B ath u si os, iar în actu l m a rtiric al S fîntu lui t
a m i n t i ţ i pr e o ţ i i V u t i c a şi S a n s al a , d e n e a m g o t . o in scri pţie
gr e c ea scă p e o a m f o r ă, d e sc o peit ă în b azilic a d e 'Ŷ i va ( seco lel e
V ² V I), apar e n u m ele pr eot ulu i L u ko n o co s, fiul \ tios,
probabil de nea m grec. Desigur, numeroasele bazilici ?tine din
S ciţia M ic ă, S u cid a va şi M orise na, era u deser vite
 P R E O Ţ I M EA O RTO D O XA RO M A NA (S E C . X IV ² X V I ) 613

de preoţi daco-romani sau greci. Mai tîrziu, cunoaştem nume de preoţi

«vlahi» chiar şi în sudul Dunării, ca acel «Ioan, preotul preasfintei
episcopii a vlahilor», semnat pe un ma nuscris din secolul al Xl-lea,
sau preotul Vasile, care a fost alături de fraţii Petru şi Asan în cu-
noscuta lor răsco ală î mp otriva bizantinilor din an ul 118 5, devenit
apoi arhiepiscop de Tîrnovo.
Preoţii de mir sînt atestaţi apoi în unele izvoare documentare în
cursul ev ului medi u, în toat e cele trei ţări român e. Pe baza puţine-
lor ştiri pe care le avem, încercăm să reconstitui m viaţa şi preocu-
pările preoţimii ro mâneşti de mir, în secolele XIV² XVI.
±





    
 în cursul acţiunii pro-
zelitiste catolice din secolele XIII ²XV, se face adeseori amintire de
preoţii «schismatici». Aşa de pildă, sinodul episcopilor latini întrunit
la B uda, în 1279, interzicea acestor preoţi săvîrşirea cultului dup ă
ritul ortodox şi construirea de biserici. In 136 6, regele Ludovic cel
Mar e al Un gariei p orun cea dregătorilor din judeţele C aras şi C uvi n
din Banat, să aresteze p e toţi preoţii «schis matici» din acele părţi şi
să-i du că înaint ea co mitel ui B enedi ct H ee m, « car e v a face cu ei ce
îi va porunci regele». O măsură asemănătoare a luat şi regele Sigis-
mund de Luxemb urg, în 1428, interzicînd activitatea preoţilor orto-
do cşi în districtele C aranseb eş, M ehadia şi Haţeg. Acestea sînt nu-
mai cîteva din măsurile luate de «regii apostolici» ai Ungariei împ o-
tri va pr eoţil or r o mâni tra nsilvă neni. N u av em ştiri despr e fel ul în
care au fost duse la îndeplinire dispoziţiile resp ective. In orice caz,
unii preoţi vor fi avut de suferit de pe urma lor.
în ciuda acestor măsuri represive, în documentele timpului apar
mulţi preoţi şi chiar protopopi români transilvăneni, unii bucurîndu-se
de o situaţie d eosebită. C ele mai vechi ştiri le av em desp re preoţii
din Ţara Haţegului, unde stăpînirea regatului feudal maghiar s-a în-
tins mai tîrziu, menţinîndu-se o puternică organizare românească, în
frunte cu cneji, juzi, protopopi şi preoţi. Astfel, în inscripţia murală de
la biserica din Streisîngeorgiu, din 1313²1314, este consemnat numele
preotului Naneş. La 2 iunie 1360, s-a ţinut un scaun de judecată în
Haţeg, sub conducerea vicevoievodului Transilvaniei, la care au luat
parte -i- alături de 12 cneji şi 6 ţărani ² 5 slujitori ai Bisericii : pro-
top op ul Petru din Ostrov, însoţit de preoţii : Za mpa din Clop otiva,
Bale din Peşteana, Dale din Densuş şi Dragomir din Tuştea, sate din
aceeaşi regiune. Acest Petru este cel mai vechi protopop ro mân cu-
noscut cu numele.
 P E R I O A D A A T R E I A ( S E C O L E L E X I V - X V II I)

ju mătate d e veac, la 17 febr uarie 1 41 1, se jud eca o ch es-

o p r i et a t e , t ot î n H aţ e g, î n t r e p r ot o p o p u l D o b r o t ă d i n R î u -
n cr e d i n c i o s d i n a c el a şi sa t . N u m e l e p r e o ţ i l o r ş i a l ţ ă r a n i -
fă cu t p ar t e d i n a c est sc a u n d e j u d ec a t ă n u m a i sî n t n o -
L e m b r i i sc a u n u l u i d e j u d e c a t ă d i n H a ţ e g s e a l e g e au î n fi e -
i: la intra rea în fu n c ţie d ep u n e au u n ju ră m în t. E i ju d ec a u
i şi o b i c ei u l d i st r i ct u l u i H aţ e g » , i sc ăl i n d h ot ă rî ril e l u a t e î n
e pr o p rie ta te sa u d e altă n atu ră.
a şi ţ i n u t h u n ed or e an , î n t îl ni m şi u n al t pr ot o p o p c u n u m e -
ra p o m e n it într-o s c ris o ar e a c ălu g ăru lui m in orit M ih â ly
î 10 fe br u ari e 14 56 , în car e r elata că r o m ân ii h u n e d o ren i
cred inţ a şi o biceiurile dat orită pr edicilor acestu i prot o po p.
n ă t a t e d e v e a c , a d i c ă î n 1 5 0 6 , B e a t r i c e , v ă d u v a l u i Io a n
[ r e g el u i M a t ei, n u m e a c a pr o t o p o p l a bi s e r i ca d i n H u n e -
e otul din S ocet.
e d e d o cu m e n t e l ati n e şti c o n s e m n e a ză alt e n u m e d e
> d oc şi di n Ţ a ra H a ţe gu lui: T o m a di n V a d u ( 1 44 4 ),
i V al ea D îljii (î n a in te d e 1 4 7 9 ), D an d in S ă la şu
1 4 9 6 ), V la d isla v d in Ş er el (s fîr şitu l s ec o lu lu i X V ),
eag ă «din astie » d e pr eoţi din sat ul P e ştean a : M ih ail (14 7 9
e od o r ( 1 4 9 2 ), Io a n ( 1 4 9 6 ) , N i c o l ae ( 1 5 0 5 ) şi P etr u ( 1 5 0 8 ),
e o bi cei di n rîn d ul fa mil iil or c n e zi al e r o m ân e şt i. în a cel a şi
ie s e a u tr ă it p r e o t e s el e T e o d o r a şi M ă ri a , d e la c a r e s e
m p o t i r d e a r gi n t, c u o i n sc r i pţi e sl a vo n ă, d i n a n u l 1 4 9 6 .
în p ărţile H aţ e gu l ui şi H u n e d o ar ei, r o m ân ii a v ea u o pu -
a n i z aţ i e bi s e r i c e a s c ă, c u v l ă d i ci ( I o a n d e C a f f a, î n 1 4 5 6 ) ,
p i şi p r e o ţ i . E x i st e n ţ a p r e o ţ i l o r e s t e c o n f i r m a t ă şi d e n u - Î
al bi sericil or d e pi atr ă din ac est jud eţ, cele m ai m ult e
iă azi.
vr e m i i c o n se m n e a z ă şi al ţi p r e o ţ i t r a n si l v ă n e n i, î n f el u -
u r ă r i. D e p il d ă , l a 2 9 i u n i e 1 3 4 9 , p ri n t r - o d i pl o m ă d a t ă d e
itin al O ra d iei cn eaz ulu i P etru d in V in tere, se acor d a scu tir e
i r c i n i l e şi d ă r i l e i o b ă g e şt i p e n t r u cî t e u n pr e ot d i n fi e c a r e
Jl V interei. R ez u ltă, d in ac eastă d ipl o m ă, ca pr eoţii ro mâ ni
aniile E pi sc opi ei lati ne d in O r a d ea su p ort au t o ate sar cin ile
ă t u r i d e c r e d i n c i o ş i i l or ţ ă r a n i şi c ă e r au m a i m u l ţ i p r e o ţ i
L a fi ec ar e sc h i m b a r e d e e p i sc o p l at i n, pr ot o p o pi i ro m â n i
ui B eiu ş, c u r e şed i nţa î n S e gh i şt e, treb u i a u să c ea r ă di p l o m e
i a c est o r sc u t i ri şi pe n t r u î nt ă r ir e a d r e p t u ri l o r l or p r o -
 P R E O Ţ I M EA O RTO D O XA RO M A N A (SEC. XIV ² X VI) g]5

t o p o p eşt i. S e cu n o sc n u m e l e a t r ei pr o t o p o p i c a r e a u ce r u t î n n o i re a
a ce st or d r ep t u ri: D a n î n 1 5 0 3, Io a n î n 1 5 3 8 şi P et r u în 1 5 5 4.
In M ara m u re ş, întîlni m n u m e d e pre oţi în că d in secolul al X lV -lea,
c u m a u f o st, d e p il d ă , M i r o sl a v d i n C i u l e şt i î n 1 3 6 4 , B a l ot ă d i n A p ş a
d e M i j l o c şi C o st ea d i n V ăl e n i î n 1 4 1 5 şi al ţ ii, u n i i d i n e i a v î n d t itl u l
de n obil sa u «h o m o re giu s».
P r e oţi « va l ah i » se î n tîl n e sc şi î n P o l on i a, î n sat el e î n fii n ţ at e d e
ci ob an ii aj u n şi c u tu r m el e pî n ă î n ac el e pă rţi. S e bu cu r au d e o st a r e
m at erială m ulţu mi toar e, cu p ă mî n t d e ar ătură şi ofra nd e din parte a
c r e d i n c i o şi l or . E i pl ă t e a u şi a n u m i t e d ă ri ² d e şi d e m u l t e or i e r a u
scu tiţi ² în tr e c ar e şi ce a nu m it ă «p oc zt a», la P a şti şi la C r ăciu n : u n
iepu re, o ca pră, o vu lpe sau alt ani m al şi «c aşu r i valahe ». U n eori erau
pă st oriţ i d e vl ăd i ci d i n n e a m u l l o r, c u m a f ost a ce l C hi rii R o m â n u l,
episc op în P rze m ysl, în 1 35 3.
Ş t i r i l e d e s p r e p r e o ţ i i r o m â n i t r a n s i l vă n e n i sî n t c e v a m a i b o g a t e
în cu rsu l sec olului al X V I-lea. D in el e n e pute m face o i m a gin e ² n u
în deaj u ns d e li m pe d e ² de spre stare a religi oa să, m o r ală, so cială, ma -
t e r i al ă şi cu l t u r a l ă a p r e o ţ i m i i n oa st r e d e a c u m p a t r u v e a c u r i .
î n g e n e r e , p r e o ţ i i d e m i r d u c e a u a c e l a ş i t r a i c a şi c r e d i n ci o şi i
ţă ra ni p e c are -i p ă store a u. F a ptu l ac esta îl co n se m n a , în ju ru l an u -
lui 1 70 0, ie zuitu l A n d reas F re ybe rge r, d a r nu a ve m n ici u n m o tiv s ă
n e î n d o i m c ă st a r e a c e l o r d i n s e c o l e l e a n t e r i o a r e a r fi f o s t a l t a.
In c e p r i ve şt e vi aţ a r el i gi o s - m o r a l a a pr e oţ i m i i ard el e n e , c u g r e u
n e pu t e m fa ce o i m a g i n e li m pe d e asu pr a ei. T o tu şi, put e m ac ce pt a c a
si gu r fa pt ul că ma j o rit at e a l o r ² d e şi făr ă î n vă ţ ătu r ă şi fă r ă o st ar e
m at e r i al ă m u lţ u m i t o ar e ² e r au bu n i în d r u m ăt o r i su fl et e şt i ai cr e-
d i n c i o şil or l o r ţ ă r a n i. U n ii d i n e i er a u c t it o r i d e l ă c a şu r i s fi n t e . P r o -
ba b il p r e o t ul N an e ş v a fi co n t ri b u it l a ri d i ca r ea bi ser i cii di n S t r ei -
sîng e or giu, din m o m e nt ce era c onse m n at în inscri pţia voti vă. In 1 52 3,
pr e oţii M atei, Ş an dr u şi P etru, î m pr e u n ă cu c n ejii din V ale a R od n ei,
soli citau a p ro ba r e a p ri ma r ul ui B istriţei să rid i c e o m î n ăstire înt r e H or -
d o u şi T el c i u. U ni i p r e oţi d e m i r ² pe n t r u evl a vi a şi p oa t e p en t r u
în vă ţ ăt u r a l o r ² e r au ri d i caţi î n sc au n u l d e « a r hi e p i sc o p » sau « m i -
tr o p olit » al T r an sil va n i ei, c u m a u fo st D a n c iu ş i P etr u d in F el e a c, sa u
Io a n di n P e şt e a n a.
S t a r e a m o r al ă a p re o ţi mi i o r t od o xe cu n o a şt e u n r eg re s d u pă î n -
cep utu l acţiun ii pro zelitiste cal vin e prin tre rom â ni. A st fel, «sin od ul »
con vo cat de «e pisc opul» ro m ân o-cal vin P a vel T orda sy la A iu d, la 1 9
oc t o m b r i e 1 5 6 9, a ad mi s r e c ăsă t orir e a pr e oţil o r r o m â ni vă d u vi, m ă su r ă
 P E RI O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V - X V II I)

c a n o a n e l o r şi r î n d u i el i l o r b i se r i c e ş t i o r t o d o x e . D a r a c e a st ă
e a fo st re v o c ată d e D ie ta Tra n sil va n ie i, co n v o c a tă la A l ba
re 20 ² 27 iulie 1 60 0, la d orinţa l ui M i nai V iteazul, r c ă r i l e d e
atra gere a pr e oţilor şi credin cioşilor r om âni la n ²
s pr iji n it e d e p r i n c i pe l e Io an S i gi s m u n d Z â p ol ya ² n - a u îi c i
u n r e z u l t a t, cu m n e î n c r e d i n ţ e a z ă î n su şi « e pi s c o p u l » r o -l vi n
V h e or g h e d e S în ge or z, car e în 1 5 67 se p lîn g ea pri n ci pe-r e o ţ i i
r o m â n i n u - 1 a s c u l t ă, n u vi n l a si n o a d e l e s al e , n u - i d a u e u n
fl o r i n , ci , d i m p o t r i v ă, « î l b a t j o c o r e sc c u v o r b e u r î te şi D a se
şi c u d i f er it e î n j u rii » . In u r m a a c e st e i plî n ge r i, Io a n S i -
a t r ă g e a at e n ţ i a p r e o ţ i l o r c ă d a c ă n u v o r a s c u l t a d e s u p e r i n - şi
d e «a d e vă r u l E v a n gh eli e i » ( a d i c ă d e î n v ăţ ă tu r a ca l vi n ă ),
: g on i ţi d i n ţ ar ă. In ac el a şi an , pri n ci p el e er a n e vo it sa d e a o
;poziţie, ca toţi preoţii ro m âni să slujeasc ă în ro mân eşte şi să
î n v ă ţ ă t u r i l e c a l vi n e, c e r î n d î n a c e s t sc o p a j u t o r u l o r g a n e l o r
n su b ord ine.
i o fi d a ac e st o r di s p o z iţii, c al vi n i s m u l n -a pu t ut a ba t e p e pr e oţii
;i r o m ân i d e l a c r ed i nţ a l or str ă m o şe asc ă. D o a r P a li a d e l a
a mi n t eşt e pe c ol a b o r at o r ii l ui M i h ail T o r d â sy, cu u n el e r o s-
L u g o j , C ar a n s e b e ş şi H u n ed o a ra , c en t r e î n c a r e ca l vi n i s m u l a
a + o a r e c a r i su c c e se p r i n t r e r o m â n i. A lţ i c îţi v a pr e oţi r o m â n i
L ă ţ i » î n t î l n i m î n p ă r ţ i l e B i h o r u l u i ( A c h i m d i n C ă b e şt i , c a r e
i l a u n si n od c al vi n l a O r a d e a , î n 1 5 6 9 , M i h a i d i n N i m ă e şt i, s-
au ac or d at anu m ite scu tiri, ca şi pr eoţil or cal vini, în 16 09 şi
î z u l t ă că m a r e a m a s ă a p r e oţ i l o r r o m â n i , î n c i u d a p r e si u n i l or
t e a su p r a l o r d e o fi c i a li t ăţi l e c al v i n e , a u r ă m a s î n c r e d i n ţ a l o r
5, î m p r e u n ă cu c r ed i n c i o şii p e c a re -i p ă st o r e a u. : e p r i v e şt e
n i v e l u l c u l t u ra l a l pr e oţ il o r t ra n si l v ăn en i , el se r e -n c el e m a i
m u l t e c a z u r i , l a s t r i ct u l n e c e s a r p e n t r u u n s m e r i t a l alt ar u l u i
: sc r i su l, citi t u l, cî n t ăr il e b i ser i c e şti , rî n d u i eî il e ti - '-, u n e l e
r u g ă c i u n i şi î n vă ţ ă t u ri. M aj o r i t at e a pr e oţil o r n u c u -l i m b a
s l a v o n ă î n c a r e s l u j e a u , p o t r i vi t t r a d i ţ i e i , c i î n vă ţ a u "l e ş i
rîn d uieîile litu rgic e p e d e ro st.
a ţii p r o ve n iţ i d i n fa m i l ii p r e o ţ e şti pr i m e a u u n e l e cu n o şt i nţ e d e
Î l a p ă r i n ţ i i l o r , a l ţ i i d e l a p r e o ţ i m ai î n vî r st ă , d e l a a n u m i ţ i
în m î n ă sti ri şi l a r eşe d i n ţ el e vl ă di ce şti ( F el e a c , V ad , V e o a -
î c r ă m , A l b a Iu l i a ) . O ş c o a l ă r o m â n e a s c ă p r o p r i u - z i să e x i st a
a bi se ri ca S fî n t ul N i c ol a e d i n Ş ch eii B r a ş o v u l u i , înt e m ei at ă î n
a n i ai sec ol u l u i al X V -l e a, c u li m b a d e pr e d a r e sl a vo n a , d e v e -
> i şc oa l ă r o m â n e a sc ă pe l a mij l oc ul se c ol u lui al X V I-l e a. A ve a
 P R EO Ţ I M E A O RTO DO X A RO M A NA (S E C . XIV² X VI) 617

d ou ă ciclu ri : pri m ul ² ele m e ntar ² era de stinat pentru preg ătirea

n e g u st oril o r şi m ese ri aşil o r, al d oile a, p en t r u p r eg ătir e a p r e oţil o r d i n
B r aş o v şi Ţ ar a B î r sei sau c hi ar di n r eg i u n i m a i în d e p ăr t at e. D a t or it ă
a ce st ei şc o li, p re o ţi i d e l a bi se r i ca S fî n t ul N i c o i a e di n Ş c h e ii B ra ş o -
vu l u i au a v u t î n t ot d e au n a o p r e g ăti r e su p er i o ar ă ce l o r l al ţi pr e o ţi
tr a n sil v ăn en i. U n ii di n ei î ntr eţi n ea u l e gă t u ri c u d o m n ii Ţ ării R o m â -
n e şti, m ijl oc i n d, pr o ba bil , a n u m it e a fa c e r i c o m e r ci al e al e ac est o r a c u
s a şii b r a ş o v e n i ( d e pi l d ă l a s fî r şit u l s ec ol u l u i a l X V -l e a, p r e o ţ i i C o s -
te a şi C o m a n , c a re a u fo st i n vi t aţi î n Ţ a r a R o m â n e asc ă). E i er a u f ol o -
si ţi şi d e o fi ci a l it a t ea B r a ş o v u l u i , î n c ali t at e d e « s cr i it o r i l a c et a t e »,
adi c ă in te rpr eţi şi c or e spo n d en ţi pe ntru li m b a r o m â n ă ai S fat u lui or ă-
ş e n e s c . In a c e a st ă c a l i t at e , f ă c e a u p a r t e d i n p e r s o n a l u l a d m i n i st r a t i v
a l S fatu lu i, cu u n s a lar a n u a l, fi xa t c u ti m p u l la 1 2 fl orin i, la ca r e
s e a d ă u g a u n e o r i şi u n pr e m i u , l a s fî r şi t u l an u l u i . E r au t ri m i şi a d e -
s e o r i c u f e l u r i t e m i si u n i l a d o m n i i Ţ ă ri i R o m â n e şt i şi a i M o l d o v e i ,
în t r e a ce şti so li ai sa şil or b r a ş o v en i, n o t ă m p e pr e oţ ii P et r u U zi s cel
Tîn ăr, trimis l a P etru R areş, Vra m a, cu misiuni la P et ru R areş, M irce a
C i o b an u l şi P ă t r a ş c u c e l B u n , fr a t e l e s ău T o m a, a p o i D o b r e , V o i c u ,
Ian e, M ih ai ş.a. P re oţii şi pr oto po pii Ian e şi M inai, a mîn d oi cu aleasă
pre g ătire (M ihai în văţ ase la Ip ek ), au fo st pri n ci palii c ola bo r at ori ai
di ac o n u l u i C o r e si î n l u c r ar e a s a d e r e vi z u i r e şi ti pă r i r e d e c ăr ţ i r o -
m ân eşti. L a ru g ă mi n tea l or, d o m n ii ro m ân i d e p este mu nţi au a cor da t
fe l u rit e aj u t oa r e p en tr u r efa c er e a b i se r i cii la c are sl uj e au , i ar p re o t u l
M ih ai a ridicat o n ou ă clădire pen tru şco ala ro m â ne ască din Ş chei.
S fatu l or aşu lui S i biu fol ose a ad e se ori c a « sc riitori l a cet ate », in -
t e r p r eţ i şi t r i m i şi î n Ţ a r a R o m â n e a s c ă , p e u n i i d i n t r e p r e o ţ i i r o m â n i
d i n R ă şi n ar i. A ş a a f o st p r e o t u l B r a t u , l a s fî r şi t u l se c o l u l u i al X V -l e a
şi î n c e p u t u l c el u i u r m ă t o r , c a r e e r a î n s ă o r i g i n ar d i n B r a ş o v - Ş c h e i ,
fiu l p re ot u lui P etru , zis c el B ătrîn , ad u s d e sa şi i sibi en i an u m e p en tru
sl uj b a l a c et at e şi aşe za t c a p r e o t - pa r oh î n R ă şi n a ri. A c e a st a î n sea m n ă
c ă r o m ân ii n -a ve au pe atu n ci o bi seri c ă în S i bi u.
S e cu n o sc în să p re oţi cu oa r ec ari pr e oc u p ări c ărtu r ăre şti şi în alte
p ă r ţ i al e T r a n si l v a n i e i , m a i a l e s c o p i şt i d e m a n u s c r i s e , c u m a f o st
p o p a V ri g or i e d i n M ă h a c i ( T u r d a), c ar e a c o p i at u n M i sc el a n e u t e o -
l o gi c, cu n o sc u t su b n u m e l e d e C o d e x St u rd za n u s, î n t re a nii 1 5 3 3 ² Ŷ
1619.
In c e pr i v e şt e st a r ea m a t e r i al ă, sp r e d e o se bi r e d e ţ ă r a n i, pr e oţ ii
r o m â n i d i n T r a n si l v a n i a e r a u s c u t i ţ i d e r o b o t a , i ar î n u n e l e c a z u r i şi
d e d i j m e . A c e st e sc u t i ri l e a c o r d a r e g e l e U n g ar i e i , i a r m a i t î r z i u ²
d u pă 1 5 4 1 ² pr i n ci pe l e T r an sil va n i e i. C e a m a i vec h e sc u tir e c u n os -
 P E R I O A D A A T R E I A ( S E C O L E L E X I V ² X V I I I)

e di n an u l 1 4 7 9 , c î n d r e g e l e M at e i C o r vi n a c o r d a t u t u r or p r e -
) m â n i d i n M a r a m u r e ş ² c h i a r ş i c e l o r c e v o r u r m a î n vi i t o r
rea de toate dările «ordinare sau extraordinare» către stat.
a n sil va n i ei ² î n t ru ni t ă l a T u r d a, l a 2 4 m ai 1 5 4 8 ² - scu t e a p e
Ŷ om âni de «darea cincizeci mii» (darea oilor, din 50 de oi se
: u mi e l şi o m i o ar ă ) . D ar a c e st e s cu t i ri er a u n e s o c o t i t e ad e s e -
o b i lii p r o p r i et a r i d e p ă m î n t, î n c ît l a 2 4 a pr ili e 1 5 7 8 , D i et a d i n
îr z i c e a să s e m a i i m p u n ă d ă r i pr e oţ i l o r r o m â n i . M i n ai V i t e a -
it ă d u p ă c u c er i r e a T r an sil v a n i e i, a ce r u t D i et e i ² î n t ru n it ă l a
a li e 1 6 0 0 ² s ă h ot ă r a s c ă sc u ti r e a t u t u r or pr e oţ i l or r o m â n i d e
S e ved e că h ot ărî r e a lu ată la d orin ţ a d o m n ul u i r o mâ n n -a
r e sp ec t a t ă d u p ă c ă d e r ea l u i, c ăc i î n 1 6 0 9 pr i n c i p el e V a br i e l
s c u t e a d i n n o u p e p r e o ţ i i r o m â n i d e s a r ci n i l e i o b ă g e ş t i , d î n -
; p t u l s ă se m u t e d e p e o m o şi e n o b i l i a ră p e a lt a .
o a l e c ă m u l ţ i p r e o ţ i a u a j u n s î n st ar e a d e i o b ă g i e, u n i i a v e a u
stare materială m ulţu mitoare. în Ţ ara H aţeg u lui, an u miţi
r e c r u t a u d i n rî n d u l c n e j i l or r o m â n i , i a r î n F ă g ă r a ş şi î n M a -
m u l ţ i e r a u n o b i l i . T ot a ş a, î n p ă r ţ i l e S ă l aj u l u i , u n d e î n t î l n i m
'i e v oz i. D e ace ea şi situ aţ ie se b u c ur a u şi p r eoţ ii din B r aşo v
ilrsei.
i cr ed in ci o şi i l or, pr eoţii pri m e au fel urite ofr an d e p en tru sl u j-
c a r e l e s ă v î r ş e a u , f ă r ă să l e c u n o a ş t e m î n a m ă n u n t e . D i e t a
a, d in 1 5 7 9, h otă ra ca fie c are fa milie ro m â n e asc ă trec ut ă
l a i s â d e a p r e d i c a t o r u l u i o c l ai e d e g r î u . I n t r at a t u l d e
a l i a n ţ ă la 2 0 m ai 1 5 9 5, la A l ba Iulia, între princi pel e
S igis m u n d B â -ri m i şii lu i M i hai V it ea z ul, se p re ve d e a, în tre
altele, c a < ; pr e o-Ŷ i să - şi p o a t ă str î n g e li b er ve n it u r il e l o r
în d ă t i n a t e şi o bi ş-

h i m b , pr e oţ i i e r a u o b l i g aţ i să pl ă t e a sc ă a n u m i t e t a x e fi e pr o -
r l or d e p ă m î nt, fi e vl ăd i ci l or. D e p il d ă, în Ţ ar a F ă gă r aşu l ui
fl o r i n i şi 5 0 d e d i n a r i p e a n , pr e oţ i i h i r o t o n i ţ i d i n t r e i o b a g i
n o n o r a r c u r ţ i i d i n F ă g ă r a ş, c a r e a j u n g e a p î n ă l a 3 0 d e fl o -
iii d e p re oţi fo şti i o b a gi pl ăt e au 1 5 fl o ri ni . P r eo ţii d e pe t e-
e t ăţ i l o r C h i o a r ş i Ş i m l e u p l ă t e a u p r o p r i e t a r u l u i d e p ă m î n t
6 ² cîte u n fl orin şi 2 5 d e d in a ri p e an . pr e o ţ ii d ă d e a u cî t e u n
fl o ri n pe a n m i t r o p o lit u l ui. A l t e d a r u r i Î cu ven ea u
prot o po pu lui. D e pild ă, în an u l 15 85 , pr e oţii din îra şul u i er au
sco şi d e su b a sc u ltar e a mitr op oli tulu i d in A l ba u p u ş i
p r e d i c a t o r u l u i c al v i n m a g h i a r d i n F ă g ă r a ş , c ă r u i a î i ite un
fl orin p e an. D ar în 15 9 5, princi pele S igis m u n d B a-
 P R EO Ţ I M E A O RTO DO X A RO M A NA ( S EC . X IV ² X V I ) gl9

thor y a per mis mitropolitului Ioan de la Prislop să încaseze darea de

un florin de la aceşti preoţi, după cum o încasa şi de la preoţimea din
restul Transilvaniei.
Există ştiri despre unii preoţi care luau parte, alături de credincioşii
lor, la felurite mişcări cu caracter social-naţional. Astfel, din oastea
lui Mihai Viteazul a făcut parte şi preotul Teodor clin Sîngeorzul
Bistriţei, care a luptat în fruntea credincioşilor săi. în 1601 a fost ucis
în piaţa Clujului, împreună cu Baba Novac, căpitan în oastea lui Mihai
Viteazul, şi un preot român, probabil tot pentru vina de-a fi luptat alături
de «domnul unirii». Dieta întrunită în octombrie 1600, apoi în ianuarie
1601, hotăra ca preoţii români care au fost alături de Mihai Viteazul, în
timpul scurtei sale domnii în Transilvania, sa fie expulzaţi din ţară.
Se cunosc şi unii vlădici participanţi la mişcările social-naţionale
ale poporului sau la diferite lupte : Anastasie al Vadului, care în 1529
conducea trupele lui Petru Rareş împotriva Bistriţei, Ioan de la Cerna,
episcopul Vadului, căzut ² cu paloşul în mînă ² în luptele de la Săt-
mar, în anul 1605.
Deci, preoţimea ortodoxă română din Transilvania a fost în per-
man enţă alături de aspiraţiile poporului pe care-1 păstorea.
±


  

  
 

   Ştirile despre preoţii
ortodocşi din aceste două ţări încep încă din secolul al XlV-lea. Sînt
pomeniţi în hotărîrea Sinodului Patriarhiei ecumenice din mai 1359,
privind stră mutarea lui Iachint de la Vicina în scaunul Ungrovlahiei,
ca şi în actul mitropolitului grec Ieremia (c. 1393), prin care arunca
anatema asupra domnului, vlădicilor, preoţilor şi credincioşilor din
Moldova. Se ved e că Biserica Moldov ei ² deşi nu avea recunoaşte-
rea Patriarhiei ecu menice ² era totuşi organizată temeinic, căci ac-
tele vremii consemnează numeroşi protopopi moldoveni. Astfel, în
primăvara anului 1395, domnitorul Ştefan Muşat a trimis la Constan-
tinop ol pe protopopul Petru, pentru ca să încerce o împăcare cu Pa-
triarhia, pe tema recunoaşterii celor doi vlădici, Iosif şi Meletie, hiro-
toniţi la Halici. El a fost numit de patriarhul Antonie ca «dichiu» sau
reprezentant al său în Biserica Moldovei, slujbă pe care nici nu şi-a
luat-o în primire, fiind numit împotriva voinţei sale. In mai 1401, un
preot moldovean cu nu mele Isidor se înfăţişa la patriarhul ecumenic
Matei, plîngîndu-se că n-a fost primit în cuprinsul Mitropoliei Ungro-
vlahiei de către mitropolitul Antim Critopol, sub cuvînt că este hiro-
tonit de Iosif, cel nerecunoscut de Patriarhie. Patriarhul şi sinodul său
 P E RI O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V - X V II I)

iit însă preotului Isidor slujirea celor sfinte, dîndu-i şi o scri-

acest sens, către mitropolitul Antim. în aceeaşi scrisoare, mi-
era îndrumat să aşeze preoţi-duho vnici, p entru ca să nu ră-
iincioşii nespovediţi.
ilt protop op moldov ean, cu r osturi însemnat e î n viaţa B ise-
i, a fost Constantin, probabil locţiitorul mitropolitului din
jarticipant la lucrările Sinodului de la Ferrara²Florenţa din
39, semnînd şi actul de unire al Bisericilor din 6 iulie 1439.
le interne pomenesc, de asemenea, cîteva nume de protopopi
moldoveni. De pildă, într-un act din 1427 erau pomeniţi trei
topopului Simion. Tot în timpul lui Alexandru cel Bun, păsto-
Saia, fo sta cetat e de scau n a domnil o r Mol d ovei, un p r eot
e Iuga, pe care acest domn şi fiii săi l-au miluit cu cîteva
vede că era u n om de î n cr edere al lui Al exan dr u cel B un
dliei sale, ajungînd să aibă o situaţie materială dintre cele

unos c cîţiva p reoţi ctitori de lăcaşuri sfinte. De p ildă, unul

.e Ioil, căruia Ştefan Vodă îi dăruia, în anul 1434, «o pustie
ătură... să-şi facă mî năstir e». D esig ur fus ese preot de mir,
i un fiu, Viur gi u, pomenit în a celaşi a ct (pro babil Ioil era
;ău de căl ugăr). Ei au şi ridi cat o mînăstir e, că ci în 1 45 6,
dă Aron le întărea stăp înirea peste satul Oneşti p e C îrligă-
:te mînăstirea lor...». Un alt preot ctitor de mînăstire a fost
pomenit într-un act de la Ştefan II din 1444, prin care dăruia
Toader din Bîrlad o moară şi alte locuri «unde au fost mînăs-
elui său, a popei Draghie». Desigur, aceşti preoţi s-au călu-
îînăstirile ctitorite de ei.
ar a R o mâ n e as că , se î nt î l nes c ma i p uţ i n i p r eoţ i î n a ct el e
in protopop Mihai, călugărit la Cutlumuş, în Muntele Athos,
'sub numele de Melchisedec), protopopul Hariton, în 1412,
Jdea, în 1506 şi alţii. Şi aici, ca şi în Moldova, unii din ei
liţi de domni, pentru serviciile făcute, cu felurite proprietăţi,
i r ul pr eoţ i l or şi al di a co ni l or v a fi fos t des t ul d e r i di cat ,
1 cinstea de car e se bu curau slujitorii B isericii în faţa cre-
r , d ar ş i a v a n t a j el e d e o r d i n ma t er i al p e ca r e l e o f e r e a
>e regulă, preotul lăsa, înainte de moarte, la biserica la car e
; unul din fiii săi. Pentru supravegherea lor, ierarhii se slu-
‡rotopopi, probabil cîte unul în fiecare ţinut. Abaterile preo-
judecate de ierarhi sau de protopopi.
 P R EO Ţ I M E A O RTO D O X Ă RO M A NA (S E C . X IV² X VI) 52 1

D i n a n u mi t e a ct e i n t e r n e, afl ă m c ă pr e oţii d i n sat e l e mî n ăst i r e şti

di n M old o va er au sco şi d e su b asc ult ar ea m itro po litul ui şi pu şi su b a
m î n ă st i ri i r e sp e ct i v e. D e pi l d ă , î n 1 4 4 6 , Ş t e f an II d ă r u i a m î n ă sti r ii
N e a m ţ b i s e r i c i l e şi « p e t o ţ i p o p i i » d i n ş a s e s a t e a p a r ţ i n ă t o a r e a c e s-
te ia, ca să fie m în ă stirii n o a stre « u ric cu t o ate v e n itu rile ». Iar în
1 4 4 9 , A l e x an d r e i V o d ă î nt ă r e a e gu m e n u l ui m î n ă stirii S fî n t ul N i co l a e
di n P o i an a ( P r o b o t a) d r e p t ul d e a j u d e c a şi a p ed e p si p e o a m e n ii d i n
s at e l e m î n ă st i r e şt i , i n t e r z i cî n d d r e g ă t o r i l or d o m n e şt i « s ă u m b l e î n
a c e st e s a t e » . î n p r i v i n ţ a p r e o ţ i l o r , h r i s o v u l r e s p e c t i v p r e c i z a c a e i
să a scu lte d e m î n ăstir e, « cu t ot ven itul p e c a re - 1 au şi -1 d au mi tr op o -
liţilor şi pr o t op o p il or ». S e rî n d u i a ap oi c a ori c e n ou m i tr o p ol it, sa u
p r o t o p o p « s ă n u ai b ă n i ci o t r e a b ă şi n i c i u n a m e st e c cu a c e şt i p o p i ».
P r i n t r - u n h r i s o v a l l u i Ş t e f a n c e l M a r e d a t m î n ă st i r i i P u t n a , l a
1 5 m a r ti e 1 4 9 0 , î i în t ă re a st ă pî n i r ea p e st e 1 6 bi se ri ci d i n ţi n ut u ril e
S u c e a v a şi C e r n ă u ţ i, st a bi li n d c a « or i c î t e b i ser i ci cu p o pi s e v o r fa c e
şi se v or î nn o i de aci î nai nte şi oricîţi p opi se vo r p u n e în t oat e
a c e st e sa t e m î n ă st i r e şti.. . ei t o ţ i să a sc u l t e d e a c e a st ă s fî n t ă m î n ă st i r e
a n o a s t r ă d e l a P u t n a şi a c o l o s ă p l ăt e a s c ă d a r e şi t ot v e n i t u l c e s e
c u vi n e u n u i mi t r o p o lit d e l a p o pi. Ş i pe t oţi a ce şti p o p i să -i j u d ec e
e gu me nu l de la mîn ăsti rea P utn a, iar pr ot o po pii sau vo rnicii oricăru i
m i t r o p o l i t s a u e p i sc o p s ă n - a i b ă o t r e a b ă, c u a c e i p o p i , î n ve c i » .
A c e l e aşi d i s p o ziţii se r e p e t a u şi în t r -u n h ri s o v d i n 1 7 n oi e m b r i e 1 5 0 2 .
T o ţ i p r e o ţ i i e r a u d a t o r i să p l ă t e a s c ă o d a j d i e a n u al ă m i t r o p o l i -
tu lui ( sau e pi sco pu lui d e R o m an şi R ăd ă uţi), să -i tri mit ă pl oc oa n e la
a n u m i t e s ă r b ă t o r i şi o p a r t e d i n v e n i t u l bi s e r i c i l o r. A c e s t l u c r u r e -
z u l t ă d i n t r - u n h r i s o v d a t d e Ş t e f a n c e l M a r e E p i sc o p i ei d e R ă d ă u ţ i ,
l a 1 5 m a r t i e 1 4 9 0 , î n c a r e s e a r at ă c ă p re oţ i i a c el e i e p a r h i i e r au p u şi
su b a s cu lt a re a e pi sc o p u l u i Io an i c h i e « cu d a j di a, cu p l o c o an el e şi c u
t o a t e p r i ci n i l e şi cu t ot ve n i t u l p r e o ţ e s c ». N u s e p r e ci z a î n să î n c e
c on st au a ceste a. M ai tîrziu, şti m că d area era d e u n galb en an ual, iar
p l o c o n u l , o p i e l e d e vu l p e s a u d e j d e r . F i e c a r e p r e o t p l ă t e a o a n u -
m i t ă su m ă d e ba ni p ent ru hir ot on i e.
U n i i d i n t r e p re o ţ i se b u c u r a u , î n c ă d i n a c e st e se c o l e, d e m u l t e
scu t i ri d e d ăr i că t r e d o m n i e , aş a c u m s e v a î nt î m p l a şi î n se c o l el e
ur m ă t oar e. D e pild ă, la 2 1 m artie 15 28 , pr e ot u l Lu c a din S u c ea va e r a
s c u t i t d e P e t r u R a r e ş d e t o a t e d ăr i l e şi sl u j b el e c ă t r e d o m n i e, p r i -
vileg iu c are se e xt in d ea şi a su p r a u r ma şil or săi. L a 1 3 fe bru ari e 1 58 5,
P e t r u V o d ă Ş c h i o p u l s c u t e a p e t o ţ i p r e o ţ i i ş i d i a c o n i i d i n Ia ş i d e
d ăril e şi slu j be l e cătr e d o m n i e.
 P E R I O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V - X V II I)

şi în Transilvania, preoţii munteni şi moldoveni munceau la

ilături de păstoriţii lor, p urtau aceeaşi î mb răcăminte, cămaş ă
ari, cojoc şi opinci ² deosebindu-se d e ei doar prin barbă şi
;te. Unii dintre ei cunoştea u felurite meşteşuguri. In afară de
le d e p e moşia lor, p reoţii m un t eni şi mol do veni trăia u di n
le credincioşilor, fără să ştim în ce constau acestea. O situaţi e
ia aveau preoţii de la bisericile ctitorite de do mnii ţării, nu-
omneşti».
i preoţi luau parte la luptele purtate de domnii lor împotriva
otomane, pentru păstra-ea independenţei ţării lor, cum a fost
Stoica din Fărcaş (azi în jud. Dolj), în oastea lui Mihai Viteazul.
ce priveşte învăţătura preoţilor din Ţara Românească şi Mol-
esigur se pregăteau fie în familiile lor ² dacă erau fii de preoţi
Î una din mînăstiri. Ea se reducea la scris, citit, cîntările bise-
rînduiala slujbelor şi noţiuni elementare de teologie, deci strictul
pentru un păstor de suflete. Cunoaştem cîteva nume de preoţi
cu m a fost Ig nati e din C oţ mani, u n diaco n Mi h ai, în pri ma
e a secolului al XVI-lea, pe care i-am amintit şi în alt loc. carcă m
faptul că preoţii de mir din Ţara R omân ească şi Mol-i s-au
putut ridica la o stare culturală deosebită ² cum erau la
Braşov, de pildă ²Ŷ pentru că aici rolul precumpănitor în
sericească îl deţinea cinul călugăresc.
rea
 



 
 


 Viaţa preoţimii româneşti
iată a a v ut u r măr i p o ziti v e şi as up r a vieţii d u h ov n i ceşti a
ui însuşi, căci slujitorii Biseri cii au însoţit po porul ro mân în
L sa istorie, de la începuturi, de cînd elementul dac s-a contopit
roman, pînă în zilele noastre. Biserica românească a prop o-
îeîncetat un duh de pace, de resp ect reciproc şi de frăţie faţă
de alte nea m uri şi cr edinţ e r eli gi o as e, lu cr u p e care-1 măr-î
îndelunga şi paşnica convieţuire cu cei de alte nea muri ²
maghiari, secui, saşi, şvabi, sîrbi, evrei, polonezi, ruteni, lipo-ai
tîrziu tur ci şi tătari ² car e s-au aş ezat printre ro mâni, ntr-
un nu măr neînsemnat. Deşi Biserica din Ţara Românească ov a
avea statutul de «Biserică de stat» sau «oficială», ea nu nit
pe ni meni pentru con ving erile sale religioase, după cu m - ut
ac est l ucr u ni ci a ut o rităţil e d e stat r o m ân eş ti şi cu atît in
credin cioşii. Ierarhii, preoţii şi credincioşii ro mâni au do- 1
nu mai o atitudine de resp ect, ci chiar de ajutorare frăţească
 PREOŢIMEA ORTODOXA ROMANA (SEC. XIV²XVI) 623

f a ţ ă d e c r e d i n c i o şi i a lt or c u l t e , a şa c u m n u î n tî l n i m î n n i c i o al t ă ţ a r ă
a E u r o p e i m e d i e v a l e , î n c ar e se c u n o s c at î t e a « r ă z b o a i e r e l i g i o a s e »
ori a rd e r ea pe r u g a « er eti cil or şi sc hi sm a ti ci lor ». B i seri c a O rt od o x ă
R o m â n ă n -a pe r se c u ta t n icic în d pe c re d in c io şii a p a rţin ăto ri a ltor
c ult e, n -a î n ce r ca t să fa că p r oz el iti sm pr i nt r e ei, n -a l u cr at p en t r u
î n st r ă i n a r e a s a u « r o m â n i z a r e a » c e l o r d e a l t n e a m , ci fi e c a r e a f o s t
l ă sa t «î n l e g e a l u i », a d i c ă î n cr e d i n ţ a l u i, d u p ă o f o a r t e c u n o s c u t ă
e xpr esie p op ul ară ro m ân ea scă. M u lţi m ea lăc a şu ril or d e cult ale n aţ io-
nalit ăţilor me n ţi on at e m ai su s, de pe în tre g pă m î ntu l r o m ân esc, m ulte
r i d i c a t e c u s e c o l e î n u r m ă, c o n f i r m ă a c e a s t ă p r o f u n d ă r e a l i t a t e
rom ânească.
D a r e t o t a t l t d e ad e v ă r a t c ă p r i n st r ă d a n i i l e i e r a r h i l o r şi p r e o ţ i -
l or r o m â n i d i n T r a n s i l va n i a ² d e şi c u p u ţ i n ă î n v ăţ ă t u r ă , d ar c o n -
ştienţi d e mi siun ea lor în mijlocul po porulu i ² Ŷ a cţi un ea pr ozelitistă
c at oli c ă, iar ma i tîr zi u ce a c al vi n ă, n -a u d u s l a ni ci un r e zu ltat, pă s-
trîn d u -se n e alter at e atît în văţ ătu r a ort od o xă cît şi su flet u l şi n e a mu l
r o m â n e s c , u n i t a t e a d e n e a m c u r o m â n i i d i n t e r i t or i i l e e x t r a c a r p at i c e .
In pr i vi nţ a vi eţii d u h o v ni c e şti, c r ed i n ci o şii r o m ân i a u a vu t î n
pe r m an en ţă d r ept pil dă d e u r m at nu n u mai viaţ a călu g ăril or «î m b u n ă-
tăţiţi » d i n n u m e r oa sel e m î n ăsti ri şi sc hit u ri r o m â n e şti ² pe ca r e îi
c e r c et a u î n m u l t e î m p r ej u r ă r i ² , ci m a i a l e s v i aţ a p r e o ţ i l o r d e m i r
c are trăiau în m ijloc u l lor, d u ce au ac ela şi tra i, î m p ărtă şea u î m p re -
un ă b u cu riile şi n ec azu rile. N u m ăr u l m a r e d e sc hitu ri şi mîn ă sti ri ridi-
cate din d an iile cred in ci oşilor d e rîn d, ca şi m ulţi me a căl u găril or şi
c ă l u g ă r i ţ e l o r d i n e l e, r e c r u t a ţ i d i n f a m i l i i d e ţ ăr a n i , d a r ş i d i n c e l e
d e p r e o ţ i şi b oi e r i , sî n t m ă r t u r i i gr ă i t o a r e a s u p r a r e l i gi o zi t ă ţ i i pr o -
fu n d e a po p o r ulu i r o m â n î n vea cu rile tr e cu te.
E st e l u cr u şt i u t c a fi e c ar e sa t r o m â n e s c î şi a r e d e ve a c u r i b i s e -
ri c a sa, c tit or it ă di n j e rt fel e m a t e r i al e a l e e n o ri aşil o r , m e şt er ii c o n -
st r u c t o r i şi a d e se o r i z u g r a vi i l o r fi i n d r e c r u t aţ i t o t d i n t r e e i , c a ş i
pr e oţ i i. V e ş mi n t e l e li t u r gi c e e r au a d e s e or i l u cr a t e d e s o ţ ii l e p r e o ţ il o r
ori d e alte fe m e i d in p ar o hie, iar cărţile cu m p ă rate cu ma ri jertfe m a-
te ri al e l a c e nt r el e e pa r hi a l e d e c ăt re pr e oţi şi c re d i n ci oşi ca r e fă c e a u
u n e o r i cî t e u n d r u m l u n g p e n t r u pr o c u r a r e a l o r ( d e m u l t e o r i s e p l ă -
t e a î n n a t u r ă ² a n i m al e s a u ce r e a l e ) .
î n a t m o s f e r a vi e ţ i i p a t r i ar h a l e d e a c u m cî t e v a v e a c u r i , c r e d i n -
cioşii fie căr ei par oh ii partici pa u în zilele de du mi n ică şi săr b ăt o are la -
sluj b ele din biseri cile lor, ofi ciate d e pr e oţi d in n ea m ul şi satul lo r,
r e c o m a n d a ţ i d e e i î n şi şi p e n t r u h i r o t o n i e. L a sl u j b e, el e r a a j u t at d e -
 P E R I O A D A A T R EI A (S E C O L EL E X I V- X VII I)

îr eţ ( nu mit î n Ar d eal ca nt or, iar î n unel e r eg iuni dascăl şi

ică î nvăţăt or, întru cît s e ocupa şi d e i nstruire a cop iilor din
e un paracliser (crîsnic, făt, pălămar). După liturghie, în bise-
în curtea ei ² în care se afla şi cimitirul cu osemintele pă-
moşilor şi strămoşilor ² preotul cu bătrînii satului discutau
pr obl eme de i nt er es obşt es c ori a pla na u un el e neî nţ el eg er i
Ŷe credincioşi.
afluenţă covîrşitoape asupra sufletului românesc au exercitat
bisericeşti ² îndeosebi Sf. Liturghie, care în anumite zone a
să fie să vîrşită în limb a p op orului încă din a doua ju mătate
ui al XVI-lea, la care se adăugau spovedania şi împ ărtăşania,
i de două ori p e an, posturile (cele patru mari de peste an şi
miercuri şi vineri), Cazania în româneşte, citită după slujbă,
r şi producţiile folclorice : colinde, cîntece d e stea, legend e
e. Toate acestea au oferit credincioşilor nu numai o învăţă-
credinţă, p otri vit cu nevoil e şi gradul lor de p ricep er e, ci
;rit mai ales norme d e viaţă morală, pilde de aleasă vieţuire
şi de dragoste de pămîntul strămoşesc şi de semeni, note
ale spiritualităţii ortodoxe româneşti.
i r l u z i i : Pînă la mijlo cu l se co l ului al XV I-l ea , pr eo ţi i
cşi transilvăneni au fost expuşi la felurite neajunsuri din
misionarilor şi inchizitorilor papali, sprijiniţi în lucrarea lor
ui Un gariei. Din a d oua jumăta te a secolului al XVI-lea, a
t acţiunea prozelitistă calvină, izbutind să cîştige ciţiva
român i, care urmăreau d oa r scopuri de ordin ma terial. In
), cei din Ţara Românească şi Moldova nu au trecut prin astfel
ercări.
vea culturală a preoţilor o rtodo cşi din cele trei ţări româ-
'e limita la cunoştinţe elementare de teologie şi la cunoaş-
feluritelo r slujb e. Ei se pregăteau ân fa milie sau u n un ele
iri. Intîlnim insă şi excepţii, adică preoţi cu pregătire mai
dobîndită chiar peste hotarele ţării, cum erau cei de la bise-
Intul Nicolae din Şcheii Braşovului.
soţii ² mai ales cei de la parohiile rurale ² duceau o viaţă
ie nevoi, agonisindu-şi cele necesare traiului prin muncă,
de credincioşii pe .care-i păstoreau. Cu toate aceste lipsuri,
i preoţi ortodocşi români de altădată au ţinut mereu trează, -
tele păstoriţilor lor, credinţa în Dumnezeu şi dragostea faţă
tintul strămoşesc.
 PREOŢIMEA ORTODOXA ROMANA (SEC. XIV²XVI) 625

BIBLIOVRAFIE

I z v o a r e . E. HURMUZAKI, Documente privitoare la istoria românilor, voi. I

şi voi. II, 1²5 şi voi. XV, 1, Bucureşti, 1890²1913; N. IORVA, Scrisori şi inscrip-
ţii ard elene şi mara mureşene, I ²II, Bu cur eşt i, 1906, LXVII I + 30 2 p. (1) + 336
p. (II); ACADEMIA R. S. R., Documente privind istoria României, A. Moldova, veac
XIV²XVI, 6 voi., Bucureşti, 1951²1954; B. Ţara Românească, vec. XIII²XVI, 7
voi., Bucureşt i, 1951²1953; C. Transilvania, veac. XI²XIV, 6 voi., Bucureşt i
1951²1955.
L u c r ă r i . C. BOBULESCU, Fefe bisericeşti în războaie, răzvrătiri şi revoluţii
Chişinău, 1930, VI + 118 p. ;Ŷ NICULAE M. POPESCU, Preoţie veche românească,
în B.O.R., an. LIII, nr. 7²8, 1935, p. 327²331 ; NICULAE M. POPESCU, Preoţi de
mir adormiţi în Domnul, Bucureşti, 1942, 224 p. ; ŞTEFAN LUPŞA, Clerici români
meşteşugari, în S.T., an. II, nr. 7²8, 1950, p. 395²426; NICULAE ŞERBĂNESCU, Atitudinea
preoţimii ortodoxe iată de dreptele năzuinţe a/e poporului, în B.O R. an. LXXV, nr. 3²4,
1957, p. 220²242.
Pentru preoţ imea din Transilvania, se adaugă: N. IORVA, Safe şi preoţi din
Ardeal, Bucureşti, 1902, 349 p. ; SILVIU DRAVOMIR, Cei mai vechi protopopi ro-
mâni, în R.T., an. V, nr. 19²20, 1911, p. 531²534; ŞTEFAN LUPŞA, Caiolicismul şi
românii din Ardeal şi Ungaria pînă la 1556, Cernăuţi, XV + 103 p. ; ŞTEFAN LUPŞA,
Istoria bisericească a românilor bihoreni, voi. I, Oradea, 1935, 146 p. ; ADRIAN
ANDREI RUSU, Preoţi români ortodocşi din districtul Haţegului în secolul al XV-lea, în
M.B., an. XXXII, nr. 10²12, 1982, p. 644²653.
NICOLAE SULICĂ, Preoţii de la biserica Siintui Nicolae din Braşov ca pre-
cursori ai l ui Coresi, în rev. «Athenaeum», 1939, nr. 1, p. 31²44; nr. 2, p. 127²
134 ; nr. 3, p. 253²261 ; nr. 4, p. p. 344²359 ; CANDIlD C. MUŞLEA, Istoria bisericii Slîntul
Nicolae din Şcheii Braşovului, voi. I, Bucureşti, 1943, 427 p.
T. HCSLBAN, Popii şi Biserica românilor din Polonia, în «Arhiva», organul
Societăţii istorico-filologice, an. XXXVIII, nr. 1, 1931, p. 25²30.

$! ¢   $

b s. i ‡ .(
 0

‡40 ² Istoria B.O.R.

 
LEVĂTURILE BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
CU CELELALTE BISERICI ORTODOXE
ÎN SECOLUL AL XVI-LEA

e găturile B i sericii O rtod o xe R o m â ne di n Ţ ara R om ân ească şi di n

a ² m ai p u ţi n d i n T r a n sil van i a ² c u B i seri ci le O rt o d o x e d e
[ r e a c ă şi sl a v ă, a t e st a t e d o c u m e n t ar î n c ă d i n a d o u a j u m ă t a t e
u l u i a l X I V - l e a, a u l u a t o d e z v o l t a r e d e o s e b i t ă î n c u r s u l s e c o -
X V I- l e a. A c e st e l e g ăt u r i s- a u m a n i f est a t pr i n c ă l ăt or i il e u n o r
L Î , m i t r o p ol i ţi, e pi sc o p i s au c ă l u g ă r i gr e c i î n ţă r il e n o a st r e ,
ut o a r e, p r i n n u m e r o a se l e d a n ii fă c u t e d e d o m n ii r o m â n i P a t ri -
a p o st oli c e d e C on st a nt i n o p ol , A l ex an d r i a, A n ti o h i a şi Ier u sa -
r nî n ă sti ri l or d e l a M u n t el e A t h o s, d e pe stî n cil e d e l a M et e o-
ltor aşeză minte bisericeşti din M aced onia, Tesalia, E pir, din
g r e ce şt i şi d i n Ţ a r a S fî n t ă şi l a M u n t e l e S i n ai , p r i n vl ă d i ci i
j ă r i i r o m â n i c ar e c ă l ăt o r e a u l a « L o c u r i l e S fi n t e » ( Ie r u sa l i m ,
‡ a . ) , pr i n m an u s cr i se l e sa u c ăr ţi l e ti p ă ri t e l a n o i, c ar e ci r c u l au
î ţ ă r i l e o rt o d o x e , p r i n l u p t a c o m u n ă p e n t r u a p ă r a r e a O r t o d o -
ste p atru veac uri, cărţile scrise sa u i m p ri m at e î n centre ti po -
r o m â n e şt i, fi e î n li m bi d e l ar gă c ir cu l aţi e, c u m e ra u sl a vo n a şi
fi e d e c i r c u l a ţ i e m a i r e st r î n s ă c a li m b i l e a r a b ă , g r u z i n ă , sî r b ă
i r ă , a u c u n o s c u t o l a r g ă r ă s p î n d i r e î n B a l c a n i şi î n O r i e n t u l
t , ţ i n î n d t r e a z ă c o n ş t i i n ţ a n a ţ i o n a l ă ş i o rt o d o x ă a p o p o a r e l o r
e d e S e m i l u n ă , î n t ă r i n d u - l e î n c r e d e r e a î n a d e v ă r, d r e p t a t e ş i
î , pr e c u m şi s p e r a n ţ a î n r e f a c e r e a st at e l o r n a ţ i on al e d e al t ă -
c t u r i m u r a l e î n b i se r i c i l e A t h o su l u i sa u şi î n al t e p ăr ţ i d i n
a r t o d o x ă g r e a c ă şi s u d - sl a v ă, v e ş m i n t e şi br o d e r i i li t u r g i c e,
pi ese li tur g i ce, ar gi nt ări e, t oat e l u cr at e d e m e şteri r o m â n i sau
iati vă şi c u sp rijin m at eri al r o m â n e sc, for m ea z ă şi azi o bu n ă
LEVATURILE BISERICII ORTODOXE ROMANE CU CELELALTE BISERICI ORTODOXE 627

parte din patrimoniul cultural-artistic al multor aşezăminte bisericeşti

(centre patriarhale sau eparhiale, mînăstiri, biserici) şi al unor presti-
gioase instituţii culturale (muzee, biblioteci) din Bulgaria, Iugoslavia,
Vrecia, insulele greceşti, Cipru, Turcia, Siria, Israel, Egipt.
Cultura, arta şi în genere spiritualitatea post-bizantină au supra-
vieţuit încă patru secole după 1453, anul marelui dezastru al căderii
Constantinopolului sub turci, dezvoltîndu-se pe pămîntul Ţării Româ-
neşti şi al Moldovei, cu sprijinul material şi moral al domnitorilor
acestor două ţări, consideraţi ca ur maşi ai «basileilor» de altădată.
Datorită acestora, ţările român e au devenit «Bizanţul după Bizanţ»,
după expresia pusă în circulaţie de marele savant Nicolae Iorga. Toate
acestea au contribuit la ridicarea prestigiului Ortodoxiei româneşti în
toată lumea creştină.
@ 
   ±

 
  Semnarea actului unirii în Si-
nodul de la Florenţa, la 6 iulie 1439, a dus la slăbirea treptată a legă-
turilor ţărilor române cu Patriarhia ecu menică. Aceste legături s-au
întrerupt aproape cu totul după dezastrul de la 29 mai 1453, cînd stră-
lucitul imperiu bizantin de altădată şi-a încetat definitiv existenţa.
Ele au fost reluate la începutul secolului al XVI-lea prin fostul
patriarh ecumenic Nifon II (1486²1488 şi 1496²1498), care, în jurul
anului 1503, a fost adus de domnitorul Radu cel Mare în Ţara Româ-
nească, "pentru a proceda la reorganizarea vieţii bisericeşti de aici.
Amănunte asupra şederii şi activităţii sale în Ţara Românească întîl-
nim în lucrarea panegiristului său, Vavriil Protul. Ajungînd la neînţe-
legeri cu domnitorul, în 1505 a părăsit ţara, aşezîndu-se la mînăstirea
Vatoped în Sfîntul Munte, apoi la Dionisiu, unde a şi murit la 11 au-
gust 1508.
Urmaşul său în scaunul patriarhal, Ioachim I (1498²3 562 şi 1505
²1506), a făcut, prin 1505²1506, o călătorie pînă în Moldova, desigur
pentru a strînge ajutoare băneşti. Dar domnitorul de atunci, B og da n
III. fiul lui Ştefan cel Mare, a refuzat să-1 primească. S-ar p utea da
mai multe explicaţii acestui refuz : fie p entru că Ioachi m era socotit
un uzurpator, obţinînd scaunul patriarhal prin simonie şi prin îndepăr-
tarea înaintaşului său P ah o mi e de către tur ci, fie p entru că vlă dicii
şi boierii moldoveni se temeau că prin venirea lui s-ar încerca o nouă
supunere a Bisericii moldovene faţă de Patriarhia ecumenică. In urma
acestei neaşteptate umilinţe, patriarhul s-a îndreptat spre Ţara Ro-
mân ească, und e şi-a dat obştescul sfîrşit, la Tîrgovişte, cuprins «d e
mînie şi înjosire».
 PEKIOADA A TREIA (SECOLELE XIV²XVIII)

i moartea lui, scaunul patriarhal a fost reocupat de Pa homie

>05 şi 1506²1514), care, prin 1513, făcea un drum în amîn-
ile român e, fiind însoţit de cîţiva călugări şi preoţi, pentru a
jutoare. Peste patru ani, Ţara Românească a fo st cercetată de
riarh ecumenic Teolipt I (1514²1520), invitat de Ne.agoe Ba-
sfinţirea ctitoriei sale de la Argeş. Sub Teolip t, Patriarhia a
ime însemnat e d e b ani din partea acestui domnitor, din care
jrit cu plumb biserica mare a Patriarhiei şi s-au refăcut chi-
;pre patriarhul Ieremia I (1520²1522 şi 1523²1545) se spune
it în 1545, la Vraţa, pe cînd se întorcea din Ţara Românească.
doua jumătate a secolului al XVI-lea, patriarhul Ioasat II
)65) făcea o călătorie în Moldova, prin 1561. Se cunosc cîte-
re dăruite acum Patriarhiei de către Alexandru Lăpuşneanu
na Ruxandra. în 1564, Ioasaf era în Ţara Românească,
alai ul d e n untă al cel or doi gi n eri ai doa mn ei C hiajna, vă-
Mircea Ciob anul, unul din ei, Stamate, fiind nep ot al patri-
Prin 1570, se pare că a trecut prin Moldova dup ă ajutoare şi
ii Mitrofan III (1565²1572 şi 1579²1580). In timpul păstoririi
ru Şchiopul, domnul Moldovei, a dăruit Patriarhiei o casă,
;ă de el în C onstantinopol, primind o scrisoare de mulţumire
?s patriarhului şi a sinodului său. După el, au mai călătorit
le noastre patriarhii Pahomie II (1584²1585) şi Teolipt II
586).
nul patriarh ecu menic care a călătorit prin ţările român e în
:ol şi car e a adus o contrib uţie îns emnată la întărirea legă-
lisericeşti cu Patriarhia de Constantinopol a fost Ieremia II
579, 1580²1584 şi 1587²1595). In timp ce păstorea pentru a
ă, Mihnea T urcitul a dăruit Patriarhiei metocul românesc din
inopol, numit Vlah Sărai, cu hramul Maica Domnului Mîngî-
în care s-a mutat sediul Patriarhiei (1586), p entru cîţiva ani.
Ieremia a făcut o călătorie în Rusia, în vederea ridicării sca-
litropolitan al Moscovei la rangul de patriarhie, fiind însoţit
ipolitul Ierotei al Monembaziei (Monemvasia). în drumul lor,
it şi în ţările noastre. C ei doi prelaţi greci au fost primiţi «cu
iste» la B ucureşti de mama lui Mihnea Turcitul, domnitorul
nav. De' la B ucureşti, p atriarhul Ieremia II a trecut în Mol-
ide a stat mai mult timp la curtea lui Petru Şchiopul, apoi a
i Rusia. Aci, în fruntea unui sobor de ierarhi, a înscăunat pe
nul patriarh al Bisericii Ortodoxe R use, la 26 ianuarie 1589.
Carcere, cei doi ierarhi au trecut din nou prin ţările ro mâne.
 LE V A T U R I L E BIS E RI CI I ORTO DO XE ROMAN E CU C E LE L A LT E BI S E RI CI O RTO D O X E 62 9

L a B u c u r e şt i , p a t r i a r h u l Ie r e m i a a d e s f ă ş u r a t o r o d n i c ă a ct i vi t a te,
c on tri bu ind la in t en si fi ca re a l eg ăt u ril or n o astr e c u P atriar hia ec u m e n i că .
D e p il d ă, î n oc t o m r i e 1 5 9 1 , a pr e z i d a t u n si n od , în c a r e s -a h o t ă rî t c a
n o u a m î n ă sti re S fî n t u l N i c ol a e d i n B u c u r e şti , r ef ă cu t ă d e M i n ai
B a n u l , vi i t o r u l d o m n ² c u n o s c u t ă m a i t î r z i u su b n u m e l e d e M i h ai
V o d ă ² , î n c h i n a t ă m î n ă st i r i i S i m o n p e t r a d e l a A t h o s, s ă fi e pe viit or
sta vr opi g hie patriarh ală. S e ac or d a a cu m, pe nt ru pri m a d ată, statutu l de
sta vr o pi ghie u nei mîn ă stiri din cu prinsu l M it ro poliei U n -gr o vi a h iei.
H ot ărîr ea er a d ete r min ată de fapt ul c ă a şe z ă m i n tele fun -d aţi o n al e al e
ctit oril or er au n esoc o tite a d e seo ri d e m a r ea b oi e ri me, i m p u n î n d
e g u m e n i p e st e v o i n ţ a s o b o r u l u i . In se c ol u l u r m ă t o r , s- a u c r eat alt e
st a vr o p i g h ii, u r m ă r i n d u -s e t ot a si gu r ar e a li be r t ăţ ii m î n ă sti -rilor.
în u lti m i i a n i a i se c ol u l u i al X V l -l e a, ţ ă ril e r o m â n e a u a vu t st rî n -
se l e gă t u r i c u p at r i a r h u l M el eti e P i g a s a l A l e x a n d r i ei ( 1 5 9 0 ² 1 6 0 1 ) ,
c ar e a f o st, p e n t r u s c u r t ti m p, şi l o cţi it o r d e p a tr i ar h ec u m e n i c ( 1 5 9 6
² 15 98 ). î ncă înainte de a ajun ge patriarh de Alexan dria, întreţin ea
c o r e s p o n d e n ţ ă c u M i h n e a T u r c i t u l cî n d er a e x i l at î n i n su l a R o d o s ,
d u p ă pr i m a d o m n i e î n Ţ a r a R o m â n e a sc ă. B u c u rî n d u - s e d e î n c r e d e re
di n p a rt e a t u r cil o r , a i nt e r ve n it pe n t r u î n ch ei e r e a p ă cii î n t re M i h a i
V i t e az u l şi su l t a n u l M oh a m e d II I. A a vu t şi u n sc h i m b d e c o r e s p o n -
d e n ţ ă c u d o m n ul r o m â n , î n p r o b l e m a m e n ţi n erii pă cii c u t u r cii. P ri m i s e
d i n p a r t e a sa şi u n a j u t o r d e 1 0 0 d e g al b e n i d i n c ar e şi -a f ă c u t o
cîrjă ^ La în d e m n u l l ui M ih ai V ite azu l, mitr op o lit ul E fti m ie al U n gr o-
vl ah i ei a c e ru t p a t ri ar h u l u i M el e ti e o B i b li e î n d r e p t a t ă şi u n N o m o -
c a n o n . I- a t ri mi s B i b l i a, i a r î n p r i vi n ţ a N o m o c a n o n u l u i îl î n şt ii n ţ a c ă
a d i spu s să -i fie c o pi at. In ac e ea şi sc ri soa r e ( d in 6 au g u st 15 9 7 ), p a-
t r i a r h u l i n f o r m a p e m i t r o p o l i t u l E ft i m i e c ă a c u m p ă r a t d o u ă b i s e r i c i
în C on sta n tin o pol, S fîn tu l Di m itri e şi M aica D o m n ulu i de la Xil op orta,
«c a să n u aj u n gă în m î n a n e c r ed in ci oşil o r », r u gîn d u -1 să -i tri m it ă u n
ajutor în b an i, «căci nu e cu pu tinţă ca n oi, făr ă ajut or, să trăi m şi
să st ă pî ni m bi se ri cil e lui D u m n e ze u î n mijl o cu l n e cr ed i n ci oşil o r ».
M e l eti e P i ga s a î nt r eţi n ut c or e sp on d e n ţ ă şi c u Ie r e m i a V o d ă M o-
vi l ă, c a r e - 1 i n vi t a se , î n c ît e va r î n d u r i , î n M o l d o va , şi i -a t ri m i s aj u -
to ar e l a C on st an tin op ol. F r atel e să u, mitr op oli tul V h e or g h e, îi cer u se 1
u n el e « c ă rţi d e i ert a r e », p re c u m şi o m a n t i e a r hi e rea scă . Ie re m i a M o -
vi l ă fă g ă d u i s e l u i M el et i e c ă va c o n st r u i o n o u ă r e ş ed i n ţ ă p e n t r u
patriarh ul ecu m e nic (dintr -o scrisoare a ac estu ia rezu ltă că stătea în
C on stantin op ol cu chirie), cerîn d, în schi m b,
 
 
 



   ran g ul de arhie pisco pi e. R u gă mi nt ea d o m n u lui m old o vea n
 P E RI O A D A A T R E I A (S E C O L E LE XI V ² X VII I)

fi înd ep linită, că ci în vara a nul ui 15 98, Mel et ie Pigas s-a

i scaun ul său din Alexandria. De acolo, a răspuns do mn ului
a că înfiinţarea arhiepiscopiei o putea hotărî n u mai un si -
L re să fie invitaţi şi ceilalţi patriarhi. In schimb, a trimis mi-
ii V heor g he, în se m n de mare cinstire, o manti e cu patru
cum purtau patriarhii răsăriteni.
igă patriar hii ecu m enici car e au cercetat ţările român e, au
ji alţi numeroşi ierarhi de neam grec, cei mai mulţi sub as-
Patriarhiei de C onstantinop ol. Reamintim, de pildă, pe vlă-
misie R all y al Tîrnovei, sfătuitorul lui Mihai Viteazul, care
«întîistătător al prea sfintei Mitropolii a Sucev ei», Nectarie
i, Vher man al Cezareei lui Filip şi T eofan al Vodenei, pre-
;inodul de la Suceava, din iunie 1600, care a hotărît dep u-
scau n a ierarhilor moldov eni retraşi în P olonia. Mitrop oli-
sie al Larissei, în Tesalia, avea legături cu Mihai Viteazul,
a elib erării grecilor de sub stăpînirea oto mană. In jurul anu-
a organizat o mişcare revoluţionară, cu ajutorul do mnului
ir a fost înăbuşită de turci.


      ±

 

  Relatam mai sus că le
decenii ale secolului al XVI-lea, prin Meletie Pigas, au
egăturile ţărilor ro mâne cu Patriarhia ortodoxă din Alexan-
turai, deosebit de intense în secolul ur mător. )e atunci se
semnalează primele contacte cu Patriarhia orto-bă a
Antiohiei, cu sediul la Da masc. In 1587, patriarhul Ioa-1
Antiohiei, în drum spre Rusia, a trecut şi prin ţările noastre,
p olit îns oţitor a fă cut o d es cri er e în versuri arab e a a cest ei
rămasă în man us cris. Prezenţa lui în Moldova este atestată
coană a Maicii Do mnul ui pe care patriarh ul antiohian a dă-
Vheorghe Movilă, pe atunci episcop la Rădăuţi, care, la rîn-
a dăruit-o mînăstirii Suceviţa, ctitoria sa şi a familiei, acelaşi
secol cunoaştem primele ajutoare ro mâneşti către Pa-din
Ierus alim şi cătr e alt e aş ez ă mi nt e di n Ţ ar a S fî ntă, mai 3
mînăstirea Sfîntul Sava, ctitoria împăratului Justinian. Aju-
aânilor era necesar acum mai mult ca oricînd, pentru că în
isalimul căzuse sub ocupaţie oto mană. Legăturile politice din-
ia şi Franţa au fa vorizat aşezar ea un or călug ări catolici în
ită, încît Patriarhia trebuia să caute noi mijloace de rezis-
potriva acţiunii de sub minare a Ortodoxiei dusă de aceştia.
L EV A T UR IL E B I S E R I C II O R T O D O X E RO M A N E CU C E L E L A LT E BI S E R I C I O RT O DO X E 63 1

Vavriil Protul scria, în Viaţa Sflntului Niion, că Neagoe Basarab

«au dăruit şi au îmbogăţit... şi sfînta cetate a Ierusalimului, Sionul,
care este ma ma Bisericilor... dinpreună cu toate bisericile dinprejurul
ei». Prin 1533, se vorbea de refacerea mînăstirii Sfîntul Sava prin stă-
ruinţele «domnilor Valahiei» (prob abil Vlad Vintilă) şi ale egumenu-
lui Ioachim «Valahul» de la Muntele Sinai. în 1560, Alexandru Lăpuş-
neanu dăruia Sfîntului Mor mînt şi mînăstirii Sfîntul Sava satul Ocna.
Mai tîrziu, Patriarhia ierusalimului şi bisericile ei au primit ajutoare
din partea lui Petru Şchiop ul, care, în 1576, dăruia mînăstirii Sfîntul
Sava satul Stroeşti. In 1583, dăruia călugărilor de la Sfîntul Sava un
loc în Iaşi, ca să-şi facă acolo o biserică. S-a şi ridicat o biserică, în-
chinată acelei mînăstiri, Sfîntul Sava, din Ţara Sfîntă, fapt pentru care
biserica din Iaşi este cunoscută sub nu mele de Sfîntul Sava. In 1600,
Mihai Viteazul, pe atunci domn al celor trei ţări ro mâneşti, îi dăruia
nişte case domneşti.
Tot pe atunci au fost închinate Sfîntului Mormînt mînăstirile Vru-
iu (jud. Ilfov), ctitoria lui Borcea logofătul, şi Căluiu (jud. Olt), cti-
toria fraţilor B uzeşti. Se pare că patriarhul Soironie IV al Ierusalimu-
lui (1 579 ²16 08 ) a făcut şi o vizită în Moldova, p e cînd era d om n
Petru Şchiopul, apoi în Ţara Ro mânească, la curtea lui Mihnea Tur-
citul. La S fîntul Mor mînt se păstrează cîteva man uscrise prov enit e
din ţările noastre : două Tetraevangh ele, unul de la doamna Elen a
Rareş, altul de la fiul ei Ştefan Vodă Rareş, împodobite cu frontispi-
cii în culori, o Psaltire, «întocmită» de un ieromonah Evloghie de la
Putna ş.a.
@ 
 cu

   Athos. Daniile către mînăstirile
atonite au continuat în tot cursul secolului al XVI-lea, domnii români
fiind şi acum aproape singurii sprijinitori ai acestor mînăstiri. In
acest secol întîlnim pri mele «închinări» de mînăstiri, schituri şi
biserici ro mâ neşti către cele din M untele Athos.
De o atenţie specială s-a bucurat vechea ctitorie românească,
mî năstir ea C utlu mu ş, căr eia N ea go e B asarab i-a întărit mai mult e
sat e, p e car e le stăpîn ea mai de mult, i-a o ferit o sub venţi e an ual ă
de 10.000 de aspri, la care se adăugau 700 aspri pentru întreţinerea bol-
niţei şi 50 0 pentru cheltuielile de drum ale celor care ridi cau banii.
S-a ocupat direct de înfru mus eţarea şi zugrăvirea bisericii, a ridicat
aici o no uă biserică, cu hramul Sfîntul Nicolae, cu toate clădirile
necesare (chilii, trapeză, hainită, casă de oaspeţi şi alte construcţii
gospodăreşti). A refăcut în întregime şi biserica mare a mînăstirii
 P E R I O A D A A T R E I A ( S EC O L E L E X I V ² X V I I I )

\.tanasie (Marea Lavră), înzestrînd-o cu numeroase odoare şi

u-i o subvenţie anuală.
ituri strînse a păstrat cu mînăstirea Dionisiu, unde a murit
îngropat îndrumătorul său, fostul patriarh Nifon II. La Dionisiu
Vodă a ridicat şi o biserică cu hramul Sfîntul Nifon. Pentru
sale ajutoare către această mînăstire, a fost zugrăvit, împreu-
ul său Teodosie, în arhondaric. Mînăstirii Hilandar i-a făcut,
;t 1517, o danie anuală de 70 00 de aspri. Au mai primit aju-
n partea lui mînăstirile Iviron (o conductă pentru aduce-ea
intocrator («mări zidiri... şi multe daruri»), Sfîntul Pavel (un
apărare), Xiropotamu (o trapeză), Vatopedi (Vatoped), Hilan-
srii Craioveşti au făcut danii însemnate mînăstirii Xenofo n :
te şi o b alt ă, care vor al căt ui a verea s chit ul ui Zdr al ea sau
ud. Dolj) şi o subvenţie de 2000 de aspri, iar mînăstirii Sfîn-
:, o altă subvenţie tot de 2000 de aspri.
re urmaşii lui Neagoe Basarab, au făcut danii la Athos : Vlad
(la C onstamonitu sau C astamonitu şi la C utlumuş), dar mai
d Vintilă, cu danii anuade la mînăstirile Marea Lavră, Cutlu-
toped, Dohiariu, Zografu, Xiropotamu, Hilandar, şi Radu Paisie,
itirile Sfîntul Vheorghe, Xenofon, Dohiariu, Sfîntul Pavel, Sta-
ta, Simonpetra. Din aceste danii s-au făcut renovări însemna-
meroase mînăstiri. De pildă, în 1533 s-a zugrăvit biserica mî-
Vlarea Lavră, s-a refăcut Stavronichita etc. ,‡ în 1545 a fost zu-
biserica mînăstirii Xenofon cu cheltuiala vornicului Constan-
ratelui său Radu.
doua jumătate a secolului al XVI-lea marele postelnic Vhi-
iginar din Pogoniana Epirului, a făcut din mînăstirea «Sfîntul
din Pîlcov», de lîngă Bucureşti, un metoc al mînăstirii Simon-
nînăstirea athonită şi metocul ei au pri mit mai multe moşii
ea unor b oieri munteni şi a soţiei unuia din ei, Caplea, danii
de do mnii ţării. La rugămi ntea egu menului E vg henie d e la
tra, marele b an al Olteniei, Mihai, viitorul domn al primei
ridi cat î n Bu cu r eşti un n ou met oc p ent r u ace astă mî nasti re
. tot cu hramul Sfîntul Nicolae, cunoscută pînă azi sub nu-
Mihai Vodă, înzestrată cu toate cele d e trebuinţă, inclusiv
ite. In octombrie 1591, patriarhul ecumenic Ieremia II, fiind
"eşti pe cînd se întorcea din Rusia, a întărit dreptul de stăpî-
mînăstirii Simonpetra asupra noii ctitorii bucureştene, decla-
tavropighie patriarhală. Din veniturile p e care le încasa de la
LEV A T URILE BIS E RI C II ORTO DO XE RO M AN E C U CELELA LTE B IS E R I C I ORTO DO XE V33

acest metoc bu cu reştean, mănă stirea S i mo n petra a fost reclădită în

î n t r e g i m e , i a r M i h a i V i t e a z u l a fo s t z u g r ă vi t a c o l o c a c t i t o r .
P ri n tr -u n h ri so v d e l a M i h n ea V od ă T u rc it u l di n 1 4 i u ni e 1 5 8 3 , a
f ost î n ch i n a t m î n ăsti rii C o n st a m o n it u d e l a A t h o s sch it ul S fî n t ul N i -
c ol a e d e lin g ă V h e r gh iţa. T ot el, în 1 5 8 5, a înc h in at X ir o po ta m u l ui
m î n ă st i r e a d e l a C o l e n t i n a B u c u r e şt i l o r , c u n o sc u t ă a p o i s u b n u m e l e
d e P l u m b u i t a , ct it o r i a l u i P e t r u V o d ă ce l T î n ă r. A c e l a şi M i h n e a d ă -
r u i a , î n 1 5 8 9 , u n a j u t o r an u a l d e 1 5 . 0 0 0 d e a s p r i m î n ă st i r i i H i l a n d a r .
In p ri m a d o m n i e ( 1 5 82 ), înt ă ri se mî n ăsti rii Ivi r m ai m u lt e sat e, d ă r uite
d e S t ele a S păt ar u l. în 1 5 9 2, d o a m n a M ă ri a, so ţi a l ui Ş t e fa n V od ă S ur -
d u l , d ă r u i a m î n ă s t i r i i L a v r a o p a r t e d i n a v e r e a e i d i n B u c u r e şt i , i a r
în an ul u r m ăt o r, n o u l d o m n A l e x an d r u ce l R ău îi d ăru i a m o şi a B ă i c oi.
D i nt re d o mn ii m o ld o ve ni car e au ajutat m î n ă stirile at on ite, m e n -
ţio n ă m p e P etr u R ar e ş, A l ex an d r u L ă p u şn e a n u , P etr u Ş c hi o pu l şi l er e -
m i a M o vi l ă . A st fe l, P e t r u R a r e ş, l a r u g ă m i n t e a e g u m e n u l u i d e Ia
H ila n d a r, d ă r u ia m î n ă stirii u n aju t o r an u al d e 3 0 0 0 d e a sp ri
(a ce eaşi d ani e o fă ce a şi P etru Ş ch i op ul în 1 5 8 3). C u aju t or u l lui , s-a
î n c e p u t , l a 1 5 3 5 , zi d i r e a d i n t e m e l i e a m î n ă s t i r i i C a r a c a l u . T ot c u
a j ut o r u l l u i R ar e ş a f o st r e fă c u t ă, z u g r ă vi t ă şi î n ze st r at ă b i se r i c a m a r e
de la D i o ni siu, p e c ar e el o n u m e a, în tr -un act d e d ani e, « m ă n ă st ir ea
no astră» (sfinţită în 15 46 ).
M a r e l e l o g o f ăt V a v r i i l T r o t u ş a n ² s f e t n i c u l l u i Ş t e f ă n i ţ ă V o d ă
şi a l l ui P e t r u R ar e ş ² a z i dit n o i ch ilii şi o fî n tî n ă l a mî n ă sti r e a
P ant ocr at or.
M î n ă st i r e a V a t o p e d i a p r i m i t d a n i i î n b a n i d i n p a r t e a h a t m a n u -
lu i Io a n S t u r z a, d ar m ai al e s a l u i A l e x an d r u L ă p u ş n e an u : u n l o c a l
p e n t r u v a m ă î n o r a ş u l S al o n i c , î n va l o a r e d e 6 5 . 0 0 0 d e a s p r i şi u n
ajutor d e 3 0 0 d e g alb en i. D u pă m o a rtea lui, soţia sa R u xa n d ra i-a
d ă r u i t c ît e va m o şi i. C u c h e lt u i al a l ui L ă p u şn e a n u s- a p i c t at i c o n o st a -
s u l b i s e ri c i i m a r i d e l a D i o n i si u , p e c a r e s e p ă st r e a z ă o l u n g ă i n -
scr i p ţ i e sl a vo n ă, i a r d o a m n a R u xa n d r a, fi i ca l u i P et r u R ar e ş, a su p o r -
t at c h e l t ui e lil e d e z i d i re a t ra pe z ei şi a b o l n i ţ ei, l a c ar e se a d au g ă
su m e în se m n a t e d e b an i p en tr u pl at a d at orii l or . C u ajut o r ul m itr o p o-
litu l ui T e od osi e B a r b o vs ch i s-a c on st ru it l a D i o ni si u u n pa r ac li s, c u
h r a m u l S f. N i c ol a e . M î n ăst i r e a D o h i a r i u, p r ăd a t ă şi d ă rî m a t ă d e t u r ci,
a f o s t r e z i d i t ă d i n t e m e l i e şi z u g r ă vi t ă , t ot c u c h e l t u i a l a l u i A l e x a n -
d r u L ă p u ş n e a n u şi a d o a m n e i R u x a n d r a , cu m a r at ă p i s an i a p ă st r a t ă
pî n ă a z i . S e p a r e c ă s fi n ţ i r e a a f ă c u t - o m i t r o p o l i t u l T e o f a n I I a l M ol -
 P E R I O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V - X V II I)

r după moartea noului ei ctitor, sultanul Selim II a scos ia

îrile mînăstirilor de la S fîntul Munte care nu-şi plătiseră
L tunci, doamna Ruxandra şi fiul ei Bogdan Vodă au răscum-
rile Dohiariului, plătind suma de 165.000 de aspri (azi 2700
Reamintim că mitropolitul Teofan II al Moldovei, părăsin-
mul în 15 87, s-a stabilit la Dohiariu, unde a murit în anul
ost îngropat în primul nartex al bisericii mari, avînd de-
irmîntului, în perete, o piatră funerară, cu o inscripţie în gre-
peretele din dreptul mormîntului, a fost zugrăvit mai tîrziu
său.
oamna R uxandra a ajutat mînăstirile Zografu cu 52.0 00
aracalu, cu 35.000 aspri, pentru răscumpărarea avutului lor
turcilor. Petru Şchiopul a făcut danii în bani la Marea La-
siu şi Zografu, Castamonitu, Simonpetra, iar Ieremia Movilă
toare în bani mînăstirilor Marea Lavră, Hilandar, Zografu şi '
îita.

` ÷ 
  `străveche ctitorie
Uni Justinian, s-a bucurat secole de-a rîndul de dărnicia ro-.
Arătam mai sus că în 153 3 era egumen a colo un Ioa chim
ncă de la sfîrşitul secolului al XV-lea (1497), primea o danie
5000 de aspri şi alţi 500 pentru cei care vor veni să-i ridice,
lui Radu cel Mare. Daniile au fost continuate de alţi domni
amâneşti : Vlad înecatul (15500 de aspri), Radu Paisie, Petru
şi Alexandr u II Mir cea. C el din ur mă a ridi cat aici şi un

nosc şi cîteva danii ale domnilor şi b oierilor din Moldova.

hatmanul Melentie Balică a închinat Muntelui Sinai biserica
Sfinţii Arhangheli din marginea Iaşilor, mînăstirea Frumoa-
tîrziu. Petru Şchiopul a dăruit mînăstirii din Sinai mai mul-
Lăţi, iar Aron Vodă Tiranul îi întărea dreptul de proprietate
ii sat din ţinutul Tigheciu.
năstirea Sfînta Ecaterina din Sinai s-au descop erit şi cîteva
3 p rovenite d e la noi : o Evangh elie în limba greacă, de la
II Mircea al Ţării Româneşti, o altă Evanghelie, în limba
'Piaţă şi înfr umuseţată cu ch eltuiala lui Ier emia Vodă Mo-
L EV A T UR IL E B I S E R I C II O R T O D O X E R O M A N E CU C ELELA LTE B IS E RI C I O RTO D O X E 63 5

Izvoarele documentare şi narative consemnează şi alte danii ro-

mân eşti către aşeză mintele bisericeşti din Răsărit. între acestea se
numără şi mînăstirile de la stîncile Meteore, în apropiere de Munţii
Pindului, în Vrecia. De pildă, Vladislav III al Ţării Ro mâneşti a dă-
r uit mî năstirii Sfî nt ul Ştefa n de la M et eor e un deg et di n mo aşt ele
Sf. I oa n B otezăt or ul, iar mai tîrziu un vor nic Dra go mir i-a dăr uit
capul Sf. Haralambie.
în 1540 Radu Paisie al Ţării Româneşti a făcut mînăstirii Sfîntul
Vheorghe de la Meteore o danie anuală de 3000 de aspri (plus 300 chel-
tuieli de drum pentru cei ce ridicau dania).
în 15 77 călugării tuturor mînăstirilor de la Meteore solicitau
sprijinul lui Mihnea Turcitul, căci fuseseră nevoiţi să-şi amaneteze
pămînturile pentru plata datoriilor către turci. în scrisoare, ei făcea u
amintire şi de daniile ce le-au fost oferite, pe vremuri, de Neago e
Basarab.
în 1585 mînăstirea Bucovăţ (Coşuna) de lingă Craiova a fost în-
chi nat ă mî năstirii Sfî ntul Varlaa m di n M ete or e. Nu se ştie cî n d a
fost închinată mînăstirea B utoiu (jud. Ialomiţa) către cea cu hramul
Sf. Ioan Botezătorul de la Meteore.
Mînăstirea Vlatadon din Salonic pri mea o dan ie anuală de 2500
de aspri din partea lui Mihnea Turcitul. Iar Petru Şchiopul al Mol-
dovei oferea o danie anuală de 5000 de aspri mînăstirii Sfîntul Ioan
Evanghelistul din insula Patmos.
Nota m şi faptul că toate mînăstirile de la Meteore, ca şi alte
aşezăminte bisericeşti din Balcani au fost ajutate şi de «vlahii» care
trăiau în aceste regiuni.
@ 
   
     
  încă din primul deceniu
al secolului al XVI-lea, s-a deschis un capitol însemnat din istoria
legăturilor bisericeşti româno-sîrbe. Acum a păstorit în scaunul
Ungrovlahiei mitropolitul de neam sîrb Maxim Brancovici, care a avut
un rol imp ortant în aplanarea conflictului dintre Radu cel Mare şi
Bogdan III al Moldovei.
Tot în primul deceniu al secolului al XVI-lea a venit în Ţara Ro-
mânească ieromonahul Macarie din Muntenegru, care a tipărit primele
cărţi slave la noi : Liturghierul (1508), Octoihul (1510) şi Tetraevan-
ghelul (1512), din care s-au găsit unele exemplare şi în bisericile şi
mînăstirile sîrbeşti. A fost ales apoi în scaunul de mitropolit al
 P E RI O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V - X V II I)

liei, în locu l lu i M a xi m B r an c o vi c i, pă st ori n d pî n ă c ătr e a n ul

din S erbia au ven it alţi d oi tipogra fi : logofătu l Di mitrie
c a r e ² a j u t a t d e u n al t sî r b , i e r o m o n a h u l M oi s e ² a t i p ă -
go vişte u n M olit velnic, în 1 54 5, ap oi un A p osto l, în 1 54 6 ²
douii ediţii, pentru Ţara R o mânească şi M old ova, toate în

3l în se m n at în strîn gerea leg ătu rilor bisericeşt i ro mân o-sîr-

m î n ă stirea B i striţa d in Ol ten ia, ctit oria boi erilor C r ai oveşti,
şit ui se c o l ul ui al X V -l e a, r e făc u t a p r i n 1 5 1 9 ( d oi d i nt re fr a-
eşti era u că sătoriţi cu sîr b oaic e). In ace astă m în ăsti re, A le-
d o b e s cu a d e s c o p e r i t vr e o 8 0 d e m a n u sc r i s e şi t ot p e a tî t e a
on e, d intre ca re m u lte d e re d a cţie m e d io -sîrb e asc ă. B arb u
u a cu m p ă r a t d i n S er b i a m o a şt e l e S fî n t u l u i V r i g o r i e D ec a -
lat e î n ac ea ţ a ră d u p ă că d e r e a C on st an ti n o p o l u lu i su b t u r ci,
e z a t î n c t i t o r i a sa d e l a B i s t r i ţ a . D i n î n d e m n u l l u i , s- a t ăl -
i gr e c e şt e î n sl a v o n e şt e, V i a ţ a S fî n t u l u i , d u p ă u n t e x t a d u s
i oi călu gă ri d i n sc hitu l Ia g o r o va .
c i a r o m â n e a sc ă s- a r e vă r sa t a su p r a m u l t o r m î n ă st i ri şi bi -
xl ox e din S er bia şi M a ced o nia. N u m el e lui R a du cel M ar e
R o m â n e şti a pa r e în p o m e l nic el e m î n ă stiril or S fî n t ul P r o h o r
d o n i a sî r b e a s c ă , D e c i a n i şi S o p o c i an i , d e si g u r c a u r m a r e a
ir pe c ar e l e-a h ăr ă zi t a ce st or a. In 1 5 0 1, î m p r eu n ă cu un -
V h e r gh in a pîrcăla b ul d e P oien ari (ctitoru l m în ăstirii N u ce t
D vi ţ a ), au zi dit o m î n ă sti r e l a L o p u şn i a, î n C r ai n a. r i d e
n u m e r o a s el e c ti t or i i d i n ţ a r ă şi d i n l u m e a gr e c e a sc ă N e a g o e
B a sa r a b şi -a î n d re pt a t a t en ţ i a şi s p r e B i se ri c a o rt o -ă , l i p si t ă
d e o c r ot i r e . V r i j a l u i f aţ ă d e a c e a st ă B i s er i c ă e st e t ă, că c i
soţi a sa, D e s pi n a M ilita, er a fii c a f ostu l ui d e sp ot din r a n
B r an c o vi ci, şi n ep oa t a m it r op olit ul u i M axi m . l, vl ăd i c a
M a xi m a f o st aj u t at d e N ea g o e sa r i d i c e m î n ă sti-d o l, fap t
pe n t r u c ar e n u me l e să u a fost tr e c ut î n p o m e lni c u l i l ă t u r i d e
a l so ţ i e i sal e , al fi u l u i să u T e o d o si e şi al l u i P î r v u u. C ît e v a
i c oa n e d e p e i c on o st a su l b i ser i c ii d e l a C r u şe d o l ic r at e d e
m e şt e ri r o m â n i , aj u n gî n d ai ci d e si gu r c a d an i e a D e s p i n a.
T o t e a a d ă ruit m în ă stirilor C ru şed ol şi D e c ian i îlo n
b r o d a t. D i n V i a t a S il v i u l u i N i f o n a fl ă m c ă N ea g o e B a -lai
ajutat mî nă stirea O r eşc o viţa, un d e se p ăstre az ă m o aştele
V r i g o r ie f ăc ăt o r u l d e m i n u n i. A i ci a z i d it o t i n d ă , « u n c e r -
LE V A T UR ILE BI S ER I CI I ORTO D O XE RO M A N E CU CELELA LTE B IS E R I C I ORTO D O XE 63 7

d ă c el d e p i a t r ă » , p e c a r e « l - a u zu g r ă v i t fr u m o s şi l - a u p o l e i t » . L a
m e t o c u l a c e s t e i m î n ă st i r i , M e n o r l i n a , a r i d i c a t « o c a s ă m a r e s ă f i e
d e o d i h n a m î n ă st i rii ». A aj u t a t a p o i m î n ă st i ri l e T r e s c o v i ţ a, î n r e g i u -
n e a P ril ep, B it ol ia, K u sn iţ a d in M a ce d o ni a, C u c ei n a, î n ve st ul Iu g o-
sl a vi e i d e a zi.
D int r e d o m n ii M o l d o ve i, P et r u R ar e ş şi soţi a sa E l en a, t ot o sîr -
b o a i c ă , sî n t t r e c u ţ i î n p o m e l n i c e l e m î n ă st i r i l o r C r u ş e d o l , S o p o c i a n i
şi L e sn o vo . A l e x an d r u L ă pu şn e an u şi s o ţi a sa R u x a n d r a ² fi i c a l u i
R a r e ş ² a u d ă r u i t u n e p i t a f m î n ă st i r i i M i l e ş e v o d i n s u d u l S e r bi e i .
P e t r u Ş c h i o p u l e r a t r e cu t î n p o m e l n i c u l m î n ă st i ri i C r u şe d o l. S e c u -
n o s c a p oi d an ii m ă r u n t e : m a n u scr i s e, că r ţi, d i fe r it e o bi e c t e d e cu lt ,
oferit e alt or mîn ăstiri sîrbeşti. P roto po pu l Ioan Sîrbul din C rato va, în
M a c e d o n i a , st a b i l i t î n C r a i o v a , a c o pi a t ai c i d o u ă T e t r a e va n g h e l e ,
u n u l î n 1 5 8 0, a j u n s m a i t î r zi u î n mî n ă sti ri l e sî r b e şt i R a c o vi ţ a şi R e-
m et ea şi altul în 15 83, cu mini atu ri, azi în M uzeul d e A rtă al R o m âniei.
N u m er o a se o bie cte d e a rtă d e p ro ve n ie nţă ro m â n e a sc ă se p ă stre az ă
In d i fe r it e m u z e e şi b i bli o t ec i di n Iu g o sl a vi a. A lt e a j ut o ar e a u f o s t
h ă r ă z it e d e d o m n i i r o m â n i m î n ă st i rii sî r b e şti H i l a n d a r d i n M u n t e l e
Ath os.
D u p ă r e î n fii n ţ ar e a ve ch i ul u i pa tri ar h at sî r b d i n Ip e k , î n 1 5 5 7 , a u
lu at n aşt e r e s ca u n e vl ă d i c eşt i o rt od o x e î n B a n a t, la T i m i şo ar a şi V î r -
şeţ , p r ec u m şi î n p ă r ţil e A r a d u l ui, l a L i p o va şi In e u , pă st or it e d e i e -
r a r h i sî r b i s a u r o m â n i , c a r e - ş i î n t i n d e a u o b l ă d u i r e a d u h o v n i c e a s c ă
a t î t p e st e sî r b i , c î t şi p e s t e r o m â n i i c ar e c o n s t i t u i a u m aj o r i t at e a
populaţiei.
î n B u l g a ri a d e a z i î n t î l n i m cî t e va l ă c a ş u r i d e î n c h i n a r e c t i t o ri t e
şi aj u t at e d e d o m n i r o m â n i . R a d u c el M a r e al Ţ ă r i i R o m â n e şt i a r e -
z i dit, p ri n 1 4 9 3 , d e c i î n a i n t e d e a a j u n g e d o m n , m î n ă st i re a K r e m i -
k o v s k i , î n a p r o pi e r e d e S o f i a , î n c ar e şi - a î n g r o p a t d oi c o p i i m o r ţ i
a co l o, D r ag n a şi T e o d or. S e pă str ea z ă şi a zi t ab l ou l v ot i v car e-1 în -
făţişeaz ă î m p reu nă cu fa m ilia sa. B o gd an III al M oldo vei dăru ise d ou ă
d v er e m î n ă sti ri i R i l a ; m ai t î r zi u , m i t r o p o l it ul V r i g or i e R o ş ea i - a d ă-
ruit un acoperă mînt pentru sfînta m a să, i ar Isaia al R ăd ăuţilor, o E van-
g h el i e. V e c h i u l t u r n d e p i at r ă al m î n ă st i r ii R i l a ar e să p a t ă d e a su p r a
po rţii ste m a M o ld o ve i, iar pe c atap et ea s ma bi seri cii se afl ă st e m el e
M ol d o ve i şi Ţ ă rii R o m â n eşti. P r ez en ţ a l o r e st e o m ă r t uri e a d a n iil o r
b o ga t e h ă r ăzit e d e d o m n ii r o m ân i ac e st ei m î n ăstiri.
 P E R I O A D A A T R E I A (S E C O L E L E X I V - X V II I)

nînăstirea Rila, ca şi în Bibliotecile Naţionale din Sofia şi

se află cîte un exe mp lar din Tetraevang helul tipărit de iero-
Ma carie, în 1412, ca dovadă a răspîndirii tipăriturilor de la
îdul Dunării. Desigur, vor fi fost mulţi călugări de neam bul-
: s-au aşezat în mînăstirile ro mâneşti învecina te, în care se
i o înfloritoare viaţă cultural-artistică şi duhovnicească. De
Viaţa Sfîntulu i Gheo rghe cel N ou de la Sofia este des crisă
preotului Ştefan din Penkoviţa la curtea lui Radu cel Mare,
runoscut pe fostul patriarh Nifon II şi pe Maxim Brancovici.
români au acordat ajutoare însemnate şi mînăstirii Zografu
tele Athos, cu mo nahi de neam bulgar.

 cu 
  
 
Domnii şi vlădicii din
au întreţinut legături bisericeşti şi cu rutenii ortodo cşi din
lolon catolic şi din marele cnezat al Lituaniei (în 1385 s-a creat
: dinastică a lor, prin dinastia Jagello, iar în 1569, s-a hotărît
>r la Lublin). Ocupaţia polonă, împreunată cu asuprirea cato-
tenilor şi bieloruşilor ortodocşi, a făcut ca numeroşi candidaţi
e d e n ea m r ut ean să se î nd rept e s pr e M ol d ov a, în ved er e a
i. în acest fel, vlădicii moldoveni îşi aduceau un modest
apărarea Ortodo xiei din Polonia, în faţa asupritorilor şi a
smului catolicilor. Stă mărturie despre aceasta actul de numi-
scop ului Macarie al L vov ul ui, dat în 153 9 de reg el e Sigis-
al Poloniei (1506²1539), în care se spunea că scopul numirii
:ela «ca preoţii ortodocşi din Polonia şi Rutenia să nu mai fie
>e viitor să se ducă în Moldova sau în alte ţări străine spre a
niţi sau pentru treburile lor religioase».
do ua ju mătate a secol ului, se pot înregistra cîtev a ajutoar e
î oferite de do mnii Moldov ei. Astfel, Alexandru Lăp uşnean u
it bis eri ca o rt o d o x ă d i n L vo v ( dist ru să de un i n ce n di u î n.
i hramul Ador mirea Maicii Do mnului (Uspenia), ter minată în
an ul u r măt o r, i s- a a dă ug at un p ara clis cu hr a mu l S fînt ul
e, iar peste cîţiva ani a fost zugrăvită. Se cunoaşte o copie a
bisericii, în limba slavonă, în care erau pomeniţi toţi membrii
lui Lăp uşneanu. Ctitoria lui a avut o existenţă foarte scurtă,
trusă de un nou incendiu în 1571. în 1591, s-a încep ut con-
un ei n oi b iserici în L vo v ² car e a d urat apr o ap e p atru d e-
tot cu ajutor moldovenesc, oferit de Petru Şchiop ul, Ieremia
 LEVATURILE BISERICII ORTODOXE ROMANE CU CELELALTE BISERICI ORTODOXE 639

ş i S i m i o n M o vi l ă şi a l ţ i m e m b r i a i f a m i l i e i M o v i l e şt i l o r , m a r i i b o -
i er i L u c a S t r o i ci, Isa c B ali că şi N e st o r U r e ch e, i a r s p r e sfî r şi t u l l u -
c r ăril o r, d e M ir o n V od ă B a rn o vsch i. D at o rită m u lt el or ajut o ar e ve n it e
d i n M ol d o v a, a c e st l ă ca ş d e î n c h i n a r e er a c u n o sc u t su b n u m e l e d e
«biserica m o ld o ve ne ască ».
C ă t r e s fî r şi t u l a c e l u i a şi se c ol , î n sc a u n u l e p i s c o p a l d e l a R ă d ă u ţ i
a p ă st o ri t e pi sc o p u l M a r d ar i e ( 1 5 9 1 / 9 2 ² 1 5 9 5 ), ri d i c at ap oi , p e n t r u
cîte va luni (1 5 9 5), în scaun ul mitr o politan de la S uce ava. În lăturat din
sc a u n d e Ier e m i a M o vi l ă, vl ăd i c a M a r d a r i e a aj u n s m a i t îr z i u e gu m e n
a l m î n ăst i rii S fî n t ul V h e o r g h e d i n D r o h o b yc z ( D r o g o b î ci ) î n V a l iţi a f
a p o i l a M u nt el e O 
 d e u n d e scri a cr e di n ci o şil or d i n L v o v pî n ă î n
1 6 1 4 . A c e st e l e g ă t u r i n e f a c să c r ed e m c ă e r a d e n e a m r u t e a n .
D eşi mai înd ep ărt aţi, a m avut le gături cultu rale-bi seric eşti şi cu
c r e d i n c i o şi i r u şi şi cu ţ ar i i M o s c o ve i . C î ţ i va p e l e r i n i r u şi , î n d r u m u l
lor spre L ocu rile S finte, au trecut şi prin ţările noastre. D e pild ă, Ivan
P e r e s v e t o v , c a r e a p e t r e c u t c i n ci l u n i l a c u r t e a i u i P et r u R a r e ş l a
S u cea va, lăsînd şi în se m n ări asu pr a călătoriei şi asu pr a do mn ul ui m ol -
d o ve a n , sa u T r i f on K o r o b ei n i k o v, p r i m i t d e A r o n V o d ă , î n 1 5 9 3 , c a r e
a l ăs a t n o t e i n t e r e s a n t e a su p r a b i se r i c i l or d i n Ia ş i .
L e găt uri le cu M osc o v a s-a u întă rit m ai al es în a d ou a ju m ă tat e a
sec olul u i al X V I-l e a. In 1 5 6 1, A lex an dr u L ă p u şn e a nu a tri mi s ţaru lui
R u si ei Iva n IV c el V r oa zn i c u n ex e m p l ar di n N o m o ca n o n u l sa u S in -
t a g m a l u i M a t e i V l a st a r e s, t r a d u s şi r î n d u i t d u p ă l i t e r el e al f a b e t u l u i
sl a v d e î n văţ at ul e pi sc o p M ac ari e al R o m a n u l ui , p ri n viit or u l ep i sc o p
p d e R ă d ă u ţ i , E f t i m i e . N u şt i m d e c e e x e m p l a r u l s o l i c i t a t n - a a j u n s
a c o l o, c i a r ă m a s î n m î n ă st i r e a S fî n t u l O n u f r i e d i n L v o v. C î ţ i v a a n i
m ai tîr ziu, în 1 5 7 4, e r a în c a pit ala st atul u i r u s ep i sc o pu l Isa i a al R ă -
dă u ţilor, tri mi s d e Io an vo d ă c el V itea z.
In pri mă vara anului 1 59 7, M ih ai V iteazu l a trim is într-o mi siun e
di pl o m ati c ă l a M o sc o va, la ţ a rul F e od o r Iv an o vi ci (fi u l lu i Iva n cel
Vr oazni c, 158 4 ² 15 98), pe episcopul Lu ca la B u zăului, pentru a-i cere
s pr iji n u l î m p o t ri v a t u r ci l o r. A pr i m i t o sc r i s o a r e di n p ar t e a ţ a r u l u i r
p r e cu m şi d a r u l s ă u c ă t r e d o m n u l r o m â n : 2 0 0 d e g a l b e n i , c i n ci p e -
r e ch i d e b l ăn i d e sa m u r şi d e vu l p e n ea gr ă .
Y
        care se desp rind de aici sînt evidente. Prin
ne n u m ă ra tele a ju to a re m a t eria le o ferite d e do m nii ro m â n i a şeză -
m i n t e l o r b i se ri c e şti d i n \ R ă să ri t ( c e l e p a t r u p a t ri a rh i i, m i n ă st i ri l e
d i n M u n t e l e A t h o s , S i n a i , M e t e o r e e t c ) , ţ ă ri l e r o m â n e a u d e v e n i t
 P E R I O A D A A T R E I A ( S E C O L E L E X 1 V - X V II I)

nătoarele întregii Ortodoxii din spaţiul balcanic şi est-mediie-

an , ad ică d i n C arpa ţii nor dic i pîn ă î n Eg i pt şi d e la Ma rea
:ă pînă în Siria şi Ţara Sfintă. Ajutoarele lor au contribuit nu
ai la ridicarea culturii şi artei ortodoxe, ci, am putea spune,
exagerare, chiar la supravieţuirea Ortodoxiei sub dominaţie
iană.

B I B L I O V R A F I E

o a r e . VRIVORE NAND1 Ş, Do cumente sl avo-romăn e din mînăstiriic

Athos, Bucureşti, 1936, 312 p. ; ACADEMIA R.S.R., Documente privind
o mâni ei. A. Moldova, vea cul XVI, 4 voi. Bu cur eşt i, 19 51 ²53; B. Ţara
îcă, veacul XVI, 6 voi. Bucureşti 1951²53; TiT SIMEDREA, Vi ata Si' m-
:
on pat riarhul Cgnsta nli no polului. Introdu cer e şi text , în BOR, a n. LV,
5²6, p. 257²299 şi extras, Bucureşti, 1937, XIV + 58 p. + 6 pi. Reprodusă
41HĂILĂ şi DAN ZAMFIRESCU, Literatura română veche, voi. I, Bucureşti,
0²112.
r ă r i s p e c i a l e . Sinteze. NICOLAE IORV A, Byzance apres Byzance.
ion de l' Histoire de Ia vie byzantine, Bucarest, 1935, 272 p. + 22 pi. şi
ttzanţ după Bizanţ, Bucureşti, 1972, 300 p.
ă t u r i cu C o n s t a n t i n o p o l u l . NICULAE M. POPESCU, Patriarhii lui prin
ţările româneşti: Veacul XVI, Bucureşt i, 1914, 48 p. ; NESTOR ;.SCU,
Legăturile Patriarhiei din Constantinopol cu Biserica românească în XVl-lea, în
M.O., an. Xr 1958, nr. 3²4, p. 190²202; ALEXANDRU ELIAN, Mitropoliei
Ungrovlahiei cu Patriarhia de Constantinopol şi cu celelalte Ortodoxe de la
întemeiere p'ină la 1800, în BOR, an. LXVII, 1959, nr. 9²10, 55; NICULAE
ŞERBĂNESCU, Patriarhul Meletie Pigas şi legăturile Iui cu âne, în BOR, an. LXIII,
1945, nr. 11²12, p. 699²716 şi 1946, nr. 7²9, p. 352 ,. BOTEZ, O scrisoare inedită
a lui Mihai Viteazul către patriarhul Alexan-itie Pigas, în BOR, an. LXXXIII, 1965,
nr. 5²6, p. 584²592. 3RVA, Siătuitorul bizantin al lui Mihai Viteazul:
mitropolitul Dionisie ilogul, în «Revista istorică», V, 1919,  26²35;
a aO Mitropolie Ralli Paleologul şi legăturile lui cu Biserica
şi ţările române, în BOR, [II, 1965, nr. 5²6, p. 521²532; IOAN IVAN,
Patriarhi ortodocşi în Moldova, in. LI, 1975, nr. 9²12, p. 668²698.
ă t u r i cu M u n t e l e A t h o s . N. IO RV A, Mu nt el e At h o s în le g ă-
rile noastre, în «An. Acad. Rom.», Meni. Sect. Ist. s. II, t. XXXVI, 1913²14,
. 447²517 (şi extras : Bu cureşt i, 1914, 71 p.) ; N. IORVA, Portretele
loştri la Muntele Athos, în «An. Acad. Rom. », Mem. Secţ. Ist. , s. III,
ureşti, 1928, 5 p. + VII pi. (şi extras); V. CIORAN, Legăturile ţărilor
Athosul şi îndeosebi, cu mînăstirile Cutlumuş. Lavra, Dohiaru şi Sfînlul
sau Rusicon, Atena, 1938 (în greceşte); EMIL TURDEANU, Legăturile cu
mînăstirile Hiiandar şi Siiniul Pavel de la Muntele Athos, în «Cer-rare», an. IV,
Bucureşti, 1940, p. 60²113 (şi extras); TEODOR BODOVAE,
Româneşti la mînăstirile di n Siîntul Munt e Athos, Sibiu, 1940, LII +
'AMIAN P. BOVDAN, Despre daniile româneşti la Athos, în «Arhiva ă», an. VI,
1941, p. 263²309 (şi extras : Bucureşti, 1941, 47 p.) ; VHEORVHE -U,
Contribuţia românească pentru susţinerea Muntelui Athos în decursul
în «Ortodoxia», an. V, 1953, nr. 2, p. 238²278; RADU CREŢEANU, de iamille
dans Ies donations roumains au Mont Athos, în voi. Etudes
et post-byzantines, I, Bucarest, 1979, p. 135²151 ; VIRVIL CÂNDEA şi
@÷VO@÷ `÷Ya÷O÷YY÷@÷@O@÷ `÷Ya÷ 

CONSTANTIN SIMIONESCU, Mont Athos. Presences roumaines, Bucarest, 1979,

107 p.; PETRE Ş. NĂSTUREL, Dix contributions roumana athonites (XlV-e ² XVJ-e
siedes), în Buletinul Bibliotecii Române din Freiburg, voi. XII, 1985, p. 1²46 ;
PETRE Ş. NĂSTUREL, Le Mont Athos et Ies Roumains. Recherches sur leurs reia-
tions du milieu du XlV-e siecle ă 1654, Roma, 1986, 375 p.
L e g ă t u r i c u a l t e B i s e r i c i d e l i m b ă g r e a c ă : N. I ORV A, Fundaţiuni
religioase ale domnilor români In Orient, în «An. Acad. Rom.», Mem. Sect. Ist. s. II, t.
XXXVI, 1913²14, p. 863²880 (şi extras), 18 p.; N. IORVA, Fundaţiunile
domnilor români In Epi r, în «An. Acad. Rom.», Mem. Secţ. Ist. s. II, t. XXXVI,
1913²14, p. 881²916 (şi extras) 35 p.; N. IORVA, Legăturile româneşti cu Muntele Sinai.
Observaţii la comunicarea lui M. Beza, în «An. Acad. Rom.», Mem. Secţ. Ist. s. III, t.
XIII, Bucureşti, 1933, 12 p.; MARCU BEZA, Urme româneşti in Răsăritul Ortodox,
ed. II, Bucureşti, 1937, 211 p.; ŞTEFAN BAZILESCU, Relaţiile lui Neagoe Basarab
cu lumea ortodoxă in atara graniţelor Ţării Româneşti, în MO, an. XXIII, 1971, nr. 9²
10, p. 676²690 şi an. XXIV, 1972, nr. 5²6, p. 374²384; ŞTEFAN ANDREESCU, O
danie românească la Meteore, în Revista de Istorie, t. 34, 9, 1981, p. 1738²1746; PETRE
Ş. NĂSTUREL, Donation roumaine ă Saint Georges des Meteores (1540), în Europe
Sud-Est, Athenes, 1971, p. 36²38; ARIADNA CAMARIANO-CIORAN, L'Epire et
Ies pays roumains, Jannina, 1984, 292 p.
L e g ă t u r i cu B i s e r i c i l e slave. EMIL TURDEANU, Din vechile schim-
buri culturale între români şi iugoslavi, în «Cercetări Literare», an. III, 1939, p.
141²218 ; VEORVE RADOJCICI, Relaţii slrbo-romăne în veacurile XIV²XVII, Novi-
sad, 1956 (în limba sîrbă); RADU FLORA, Din relaţiile sîrbo-române (Privire de
ansamblu) Panciova, 1964, 235 p. ; NICULAE ŞERBANESCU, Legăturile bisericeşti,
culturale şi politice între români şi sîrbi, în MO, an. XV, 1963, nr. 5²6, p. 307²317;
ION RADU MIRCEA, Rellations culturelles roumano-serbes au XVI-e siecle, în RESEE, I,
1965, nr. 3²4, p. 377²419.
PAUL MIHAILOVICI, Mărturii româneşti din Bulgaria şi Grecia 1468²1866,
în RSIAB, XXIII, 1933, p. 327²435 (şi extras, Chişinău, 1933, 112 p.); ANDREI RADU,
Mlnăstirea Kremikovski, ctitorie a lui Radu cel Mare, în «Buletinul Institutului Român din
Sofia», an. I, 1942, nr. 2, p. 477²491.
P. P. PANAITESCU, Fundaţiuni religioase româneşti în Galiţia, în BCMI, t. XXII,
1929, p. 1²19; ION I. NISTOR, Ctitoriile româneşti în Polonia şi Ucraina, în «Codrul
Cosminului», Cernăuţi, t. VIII, 1933²34, p. 83²109; PAUL MIHAILOVICI, Legături
culturale bisericeşti dintre români şi ruşi in secolele XV²XX. Schiţă istorică, în
RSIAB, t. XXII, 1932, p. 199²276 (şi extras, Chişinău, 1932, 78 p.); V. BEZVICONI,
Călători ruşi în Moldova şi Muntenia, Bucureşti, 1947, 464 p.; V. BEZVICONI,
Contribuţii la istoria relaţiilor româno-ruse, Bucureşti, 1962, 347 p.; EKKEHARD-
VOLKL, Das Rumănische Fiirstentum Moldau und die Ostslaven im 15. bis 17-
Jahrhundert, Wiesbaden, 1975, p. 123 p.



 


 INDICE DE NUME
călător şi geograf arab, 256.
patriarhul Constantinopolului,
;ot calvinizat în Căbeşti, 616.
episcop de Praga, 218. soţia
principelui Veysa, 218. papă,
190( ² episcop al Tebei,
salt la Putna, 608.
gumen la Tismana, 312, 371 ;
jp la Roman, 480, 488, 489.
iapă, 176.
salt la Putna, 608.
rtir, 86.
găr scit, 148.
tum), voievod în Morisena, 222,
327.
usk, episcop catolic, 265.
)t muntean, 620.
epis cop la Tomis, 130, 147;
i Ştefan cel Mare, 379, 384, 385,
421 i ² cel bun al Moldovei,
282, 283, 319, 320, 321, 322, 323,
340, 341, 342, 351, 362, 363, 368,
377, 378, 379, 394, 399, 401, 406,
416, 419, 425, 434, 437, 485, 569,
620; ² Aldea, domnul Ţării
ti, 305, 317, 337, 433; ² II Mir-
nul Ţării Româneşti, 452, 467,
543, 554, 566, 580, 591, 634; ²
inul Ţării Româneşti şi al Mol-
).
domnul Moldovei, 376, 377,
n, pr. prof., 114, 140. ,
istoric, 90.
spiscop în Nicopolis, 120, 173.
episcopul Milanului, 124, 137,
zi şi Vrozie.
Amfilohie, episcop de Rădăuţi, 493;
² epis cop la Hotin, 13; ² egumen la
Cozia, 568.
Amedeo de Savoia, feudal italian, 230.
Ana, soţia lui Alexandru cel Bun, 321; ²
sora lui Luca Arbore, 596. Anania,
episcop al Buzăului şi mitropolit
al Ungrovlahiei, 447-448, 449, 451, 463,
465, 466, 468, 498, 541. Anastasia, fiica
iui Laţcu Vodă, 323,
383, 406; ² soţia lui Roman I. 323, 362,
485 ; ² muceniţă, 86. Anastasie, episcop
de Roman şi mitropolit
al Moldovei în sec. XVI, 475, 480, 487,
490, 520; ² episcop la Vad, 510, 511,
619 ; ² copist la Moldoviţa, 420.
Anastasiu I, împăratul Bizanţului, 150, 160,
 «%"
Andreescu Ştefan, istoric 53, 54, 325, 641.
Andrei, Sf. Apostol, 62, 63, 64, 68, 142, 143,
169; ² II, regele Ungariei, 239, 240, 241,
243.
Andronic, cel Bătrîn, împărat al Bizanţu-
lui, 236.
Anemius, episcop în Sirmium, 124-Anisius,
episcopul Tesalonicului, 125, 137.
Anghelos Isac II, împăratul Bizanţului, 204.
Arighelarie, cărturar slav, 191. Anonymus,
cronicar maghiar, 212, 213, 214,
225. Antim, psalt la Putna, 608, vezi
Critopol şi
Ivireanul, 609. Antonie, părintele
monahismului rus, 302,
431 ; ² mitropolit al Haliciului, 275, 276,
277, 278; ² IV, patriarh ecumenic, 277,
278, 279, 280, 292, 431 ; ² protopsalt la
Putna, 574, 575, 609; ² din Popeşti,
domn al Ţării Româneşti, 374.
Antonin, episcop al Efesului, 146; ²‡ Piui,
împărat roman, 83. Antonovici loan
(lacob), episcop, istoric,
37, 46, 47.
 aY÷a÷÷

Ar ă p a şu T e oc t i st , pa t r i a r h, 6 , 7, 2 0 , 5 3 .
Aori c h, c o nduc ă t or got , 1 0 8, 10 9. Ar bore
Luc a , pî rc ăl a b l a S uc e a va , 385 , 3 94.
Ar c adi us, î mpă rat al Biz a nţ ul ui, 1 27, 1 35.
Ar c hi rie, prot op op în Huned oara, 507,
558.
Ar ge u, ma rti r l a To mi s, 8 7, 143. Ar h on
M a n uil, di ac o n, 2 8 1, 4 3 0. Ari e, e re si a rh,
1 18, 1 1 9, 1 21, 1 2 3, 1 44. Ar pa d , c o nd uc ăt or
ma g hi a r, 212, 2 1 3. A sa n , î nt e m e i e t o r ul
st a t u l u i r o m â n o - b u l -
g a r, 2 0 4 ; ² Io a n II, 2 0 5, 2 29 . Asă ne şt i ,
d i na st i e , 2 04 , 2 05, 2 5 5. Asc l e pi o s, e pi sc op
î n V a za , 1 20 , 1 2 1 . Ash ol i u, a rhi e pi sc o p ul
Te sal o ni c ul ui , 1 1 2,
137.
Aspa ruh ( Ispe ri c h), c ond uc ăt or bul ga r, 1 88.
A st i o n, ma rt i r î n H a i mi ri s, 8 5 , 8 8 , 14 3 .
At a na sie cel M are, sfî nt, 118, 119, 12 0, 121,
1 27, 1 5 3, 4 14; ² mi t ro p ol it al Se ve ri n u-
l ui , 2 6 6, 2 7 0, 2 7 1 ; ² e pi sc o p l a B uz ă u,
467.
At ha na ri c , re ge g ot , 10 V, 1 0 8 , 1 0 9, 1 1 1.
At ha r i d , c ond uc ă t o r got , 1 1 1. At i c ,
p a t ri a r h a l C o n st a n t i n o p ol ul ui , 1 3 8 .
At t a l o s, ma rt i r î n N o vi od u n u m - Ni c u l i ţ e l ,
88, 166.
At t a l u s, pre ot î n N or i c um, 1 2 4 .
At tila , c o nd uc ăt or hu n, 1 72, 1 8 5.
Aud i u s, e pi sc o p a ri a n, 10 9.
A u g u st i n, F e ri c i t ul , 15 2 , 1 5 3 ; ² e pi sc o p
la Va d , 5 1 3. Au n e r C a r ol , pr. i st ori c , 7 0,
9 0 , 2 4 2 , 2 4 9,
347. Aur el ian, î mpă rat ro ma n, 62, 68, 76,
93, 105,
106.
A u x e n t i u s, e pi sc o p d e D u r o st o r u m, 1 11 .
Av ra mi e , c o pi st mu nt e a n, 5 1 7. Az a ri e,
c roni c a r mol do ve a n, 4 7 4, 486, 48 7,
520, 529, 569.
 B e mb e e I o a n şi Ni c o l a e , c e r c e t ă t o ri , 5 4 4 .
) Be ne na t u s, a r hi e pi sc o p a l Ju st i ni ane i P ri -
Badea, stolnicul, ctitor la Cobia, 567.
Baba Novac, căpitan, 619.
Bale, fiu l lui Sas, 273, 334; ² preot
Peşteana, 290, 613.
Balcanius, episcop în Nicopolis, 129.
«
Bal d ui n d e Fl a ndra, î mpă rat în Biz a nţ, 205,
208.
Bal ea, c neaz, cti torul bi se ricii din St rei-
sî nge orgi u, 3 28.
Ba l i c ă , M e l e nt i e , ha t ma n, 5 12 , 6 3 4.
Bal ifă, fi ul l ui Sa s, 29 1, 2 92.
Ba l ot ă , pre ot î n Ap şa d e M i j l oc , 61 5 .
Bal ş Şt efa n, i st ori c d e a rtă, 326 ; ² Ve orge
51, 411, 412.
Ba r b di n Rî u Bă r ba t, 2 9 0.
B a r b o v sc h i O n u f r i e , p o r t a r d e S u c e a v a ,
471, 481, 570; ² Te od osi e, e pi sc op de
Ră d ă uţi , 48 0; ² şi mit ro p olit al M ol d o-
vei, 481, 482, 633.
Ba r ne a I on, a r heol og, 29, 3 0, 9 1, 10 3,
167, 170, 171, 201, 237, 250.
Ba r n o v sc hi M i r o n, do mn ul M ol d o ve i , 6 39 .
Ba sar a b I, 209, 2 55, 256, 259, 305, 31 8, 367,
4 3 6 , 5 0 3 ; ² c e l T î n ă r ( Ţ e p e l u ş) , 3 49 ,
35 0, 3 72, 38 3, vezi şi Ne a goe.
Ba ssil a, ma rti ră, 86.
Bât hory, Ştef an, voie vod, 580 ; ² Cri st of or,
4 96, 5 5 7 j ² Va bri el, 5 1 3, 618; ² Si gi s-
mu n d , 4 5 4 , 4 5 7, 4 6 4 , 4 9 6, 5 0 0 , 5 0 3, 5 0 7,
6 1 8; ² Şt e f a n, 4 8 9 , 4 9 2, 4 9 6, 5 0 0 , 5 01 ,
p ri nc i pi a i Tra nsi l va ni e i .
Ba u ma n Vi c t or H. , a rhe ol og, 9 1, 1 7 0.
*i? Bat wi n (B athusi os), martir got, 110, 612.
Ŷ'!> Bă l a n Te od o r, edi t or, 3 7 .
"*> Băl a şa Du mit ru, pre ot i st ori c, 54, 8 2, 31 3,
581, 582.
B ă l ăc e a n u Ne d e l c u, v o r n i c mu nt e a n, 5 9 1 .
Bă l ă şe l Te od or, pre ot fol c l ori st , 27.
Băl c e sc u Ni c ol a e, 34.
Băl e a, c nea z, cti t orul bi seri cii di n Cri şci or,
292, 330.
Bă ne sc u Ni c ol a e , bi z a nt i nol o g, 2 0 1, 2 1 0 ,
229, 237.
Bă r ba t , c ne a z, se c . XII I, 2 4 6, 2 4 7.
Q Băt rî na Adr ia n şi Li a, 32 5.
Bel a II, 2 12, 2 13; ² IU I, 2 24; ² IV, 24 1,
2 42, 2 8 6, re gi a i U nga ri ei.
Be ne d i ct, e pi sc o p d e Vad , 5 14.
T) ma, 176-177.
:> B e n i a mi n di n Tu d e l a , ra b i n c ă l ă t o r, 2 0 3 .
i«
.-,
 `O `÷Ya÷O÷@
3ans, jude în Braşov, 522,
549,
, 552, 553.
, arheolog, 103.
Ştefan, istoric, 37, 51, 361.
;piscop catolic, 265.
lai, istoric, 427.
iabriel, principele Transilvaniei,
=u, cercetător, 51, 439, 641. V.,
istoric, 641. prof. acad., 27, 41,
51, 521, 531
vel, prof., 508, 563. az în
Transilvania, 225, 272, 292. n,
cercetător, 33. î Ştefan, profesor,
428, 575, 582. Viorgio,
propagator al unitaria-i, 497. ,
Constantin, pr. istoric, 49, 413,
Ştefan, principele Transilvaniei,
feodor, pr. prof. 31, 42, 52, 336,

35, 39, 48, 273, 274, 275, 318, 323,
i i ² II, 364, 384, 406 i ² III cel
, 354, 380, 384, 385, 400, 435, 170,
), 586, 592, 627, 635, 637, domnii
îi; ² fratele lui Alexandru cel
3 i ² fiul lui Alexandru cel Bun,
3; ² fiul lui Ştefan cel Mare
| 380, 406 i ² Ioan, slavist, 201,
i, 427, 491, 494, 520, 530 ; ² Da-,
slavist, 35, 200, 426, 427, 428, :,
494, 640; ² Duică V., prof. 51. I,
138j ² II, 139, papi. jnosus),
episcop în Naîsus, 125,
preot în Scythia Minor, 88, 143,
gofătul, ctitorul mînăstirii Vrui,
li bizantinolog, 150.
r bulgar, 188, 189, 191.
i Paul, episcop catolic Alba Iulia,
nbrok hagan cuman, 241.
Brancovici Vheorghe, despotul Serbiei, 441,
534 ; ² Maxim, mitropolitul Ungrovla-
hiei, 443, 444, 445, 446, 449, 462, 535, 540,
590, 635, 636, 638.
Bratu, preot în Braşov, 524; ² în Răşi-
nari. M5, 617.
Branişte Ene, pr. prof., 91 ; ² Marin, pr.
istoric, 54.
Brătianu Vheorghe I., profesor 51, 103, 211,
237, 250, 261.
Brătulescu Victor, istoric de artă, 51, 53,
307, 313, 360, 412, 428, 610, 611.
Brîncoveanu Constantin, domnul Ţării
Româneşti, 12, 385, 399, 457.
Bubulog Toader, logofăt, ctitorul Humoru-
lui, 321, 570, 594.
Bulat Toma V., istoric, 49, 53, 54, 326, 450,
468, 581.
Bulcsu, demnitar maghiar, 202.
Bunea Augustin, istoric, 48, 226, 300, 503,
508.
Burebista, 60.
Buzeşti, fraţi (Preda, Radu, Stroe), boieri
munteni, 568, 591, 604, 606.
Caba, familie de cneji în Roşcani, 330.
Cabasila Nil, arhiepiscop, 304.
Calecasioan, patriarh ecumenic, 526.
Calinic cel Sfînt, episcopul Rîmnicului,
11, 13.
Calist, episcop la Roman şi locţiitor de mi-
tropolit, 345, 364, 365 ; ² I, patriarh ecu-
menic, 236, 414.
Calistrat, mitropolit al Moldovei, 471.
Calvin Jean, reformator, 497.
Calvus, episcop în Castra Martis, 120.
Candrea I. A., filolog, 82, 521, 531.
Cantacuzino Şerban, domn al Ţării Româ-
neşti, 457.
Cantemir, Dimitrie, domn al Moldovei, 33,
247, 343, 344, 346, 347, 354.
Capidan Teodor, filolog, 74, 82, 206, 210.
Capistran Ioan, inchizitor, 294, 295, 300.
Capitolin, guvernator al Traciei, 90.
Carol Robert de Anjou, regele Ungariei,
255, 259, 265, 287.
 aY÷a÷÷

Carpine, Viovanni da Pian del, misionar
franciscan, 248.
Cartojan Nicolae, prof., 51, 532. Casian,
copist la Putna, 419; ² vezi si
Ioan.
Castorius, martir, 86. Catelian,
arhiepiscopul Justinianei Prima,
176.
Cazacu Matei, istoric, 325. Celestin, papă,
137, 138. Cercel Petru, domn în Ţara
Românească,
453, 456, 467, 566, 579, 591.
Cernoievici Vheorghe, principe in Munte-
negru, 534, 535, 540. Chanadinus,
sfetnicul lui Ohtum, 222. Chiajna, soţia lui
Mircea Ciobanul, 566. Chihaia Pavel, 262,
312, 325, 326, 348, 610,
©11.
Chindeas, martir, 87, 159, 166. Chiprian,
egumen la Căpriana, 321. Chiriac, copist
la Putna, 421. Chirii, martir, 87, 159,
166; ² arhiepiscop la Vicina, 236 ; ²
Românul, episcop
în Przemysl, 276, 292, 615. Chirii al
Alexandriei, sf., 128, 148, 152,
153, 414 ; ² apostolul slavilor, 189-193,
198, 200, 415. Chirtop, zugrav In Ţara
Românească, 589,
590.
Chiţimia I. C, prof., 530, 532. Ciobanu
Vheorghe, muzicolog, 413, 611 ;
² Ştefan, profesor, 37, 51, 522, 531; ²
Virgil, 38. Ciobanul Mircea, domnul
Ţării Româneşti,
448, 451, 463, 466, 498, 500, 538, 541, 542,
565, 566, 578, 591, 617, 628. Cipariu
Timotei, istoric filolog, 37, 47, 43,
300, 546.
Ciprian, mitropolitul Kievului, 280, 311.
Ciuhandu Vheorghe, pr. istoric, 51.
Ciurea Alexandru, pr. prof. 52, 56, 360.
Cîndea, familie cnezială, ctitorul bisericii
din Sîntămăria Orlea, 329 ; ² Laţcu, pîr-
călab la Haţeg, 419. Cîndreş, ctitor al
bisericii din Streisîngeor-
giu, 328, 402. Cîrlova
Vasile, poet, 458.
«
Clara, soţia lui Nicolae Alexandru, 265,
307.
Claudius, martir, 86. Clement VIII, papă,
478; ² episcop de
Ohrida, 191.
Cocora Vabriel, pr. istoric, 53, 460, 463.
Codrescu Theodor, editor documente, 34.
Coman, preot în Braşov 617 ; ² Vhenuţă,
arheolog, 104; ² Ioan V., profesor, 31,
70, 132, 140, 155, 156, 520. Coinnona Ana,
scriitoare, 229, 233, 234, 303. Commodian,
poet 67. Comşa Eugen, arheolog, 237.
Condo Vlahul, argintar, 607. Constantin
cel Mare, împărat, 24, 72, 73,
84, 86, 89, 90, 93, 103, 106, 107, 119, 127,
135, 162, 164; ² II, împărat, 106, 119;
² episcop in Preslav, 191; ² vicar al
Mitropoliei Moldovei, 364, 620.
Constanţiu II, 108, 109, 119, 121, 122, 124;
² Chior, 84, 167, împăraţi romani.
Coresi, diacon tipograf, 12, 451, 452, 453,
499, 500, 506, 525, 526, 537, 541, 542, 549-
563, 617.
Corivan Nicolae, istoric, 54. Corvinul
Matei, regele Ungariei, 288, 295,
296, 297, 385, 509, 614, 618. Costachi
Veniamin, mitropolitul Moldovei,
13. Costăchescu Mihai, editor
documente, 35,
347. Costea, preot în Braşov, 617; ²
preot în
Văleni, 615 ; ² Erast, pr. cercetător, 388.
Costin Miron, cronicar, 39 ; ² Nicolae,
cronicar, 322. Cotoşman Vheorghe, pr.
istoric, 54, 182,
226, 336.
Cotronas Stamatelo, zugrav la Rişca, 600.
Craioveşti, boieri munteni (Barbu, Danciu,
Pîrvu, Radu), 350, 375, 386, 434, 567, 590,
606, 608, 632, 636. Crăciun Iloachim,
prof., 40, 43, 515, 560;
² Matei, postelnic în Moldova, 606.
Creţulescu Narcis, arhiereu, 46.
Crimca Anastasie, episcop, apoi mitropo-
lit al Moldovei, 13, 422, 480, 481, 493.
 `O `÷Ya÷O÷@
Antim, mitropolit al Ungrovla-
i, 263-264, 266, 269, 270, 271, 280,
, 407, 430, 436, 619, 620. Ŷorghe,
istoric şi jurist, 55, 361,
sile, arheolog, 170, 171.
:andru Ioan, 383.
episcop în Viminaclum, 120.
a Dimitrie, diacon martir, 85; ² copist mol-
scop în Scupi, 118.
rtir, 87.
. Constantin, arheolog, 29, 103,
t în Densus, 290, 613.
episcop în Neutina, 131. ,
papă, 124, 137.
ritropolit al Moldovei, sec.
XV, , 346, 364, 430; ² copist
moldo-!2.
[, 309, 316, 337 ; ² Dan II, 316,
mi ai Ţării Româneşti; ² proto-
eghişte, 615 ; ² Dimitrie, preot
17. 368, 370, 388, 490, 494.
itropolit la Feleac, 296, 298, 299,
; ² vornic în Brîncoveni, 303.
tropolit al Vidinului 266, 268,
i ² mitropolit al Ungrovlahiei
I, 452; ² mitropolit la Feleac,
, 331, 495; ² Sihastrul, călugăr
ian, 169, 303, 322, 380, 386, 388,
, 599.
ean, editor, 31. Jean,
bizantinolog, 150, 155, 261,
îrtir, 85.
riarh de Ohrida, 206; ² zugrav
Românească, 590. ii, vezi
Vrigore Si. ege dac, 60. mare
preot, 60. tpărat roman, 83, 89. i
Simion, copist, 518. Hippolyte,
30, 90, 91, 114. udovic,
cercetător, 560, 561, 562,
Densusianu Nicole, istoric 249; ² Ovid,
filolog, 72, 74, 82, 522.
Despina Milita, soţia lui Neagoe Basarab,
447, 448, 463, 522, 565, 606, 636.
Despot Vodă, domnul Moldovei, 474, 480,
571.
Diaconu Petru, arheolog, 91, 168, 170, 171,
237, 238.
Diculescu Const., istoric, 82, 114.
dovean, 420; ² episcop de Rădăuţi, 492;
² jupan în Dobrogea, 196.
Diocleţian, împărat roman, 31, 61, 63, 64,
66, 68, 83, 84, 136, 141, 143, 158, 166, 411,
612.
Diogenianus, episcop în Remesiana, 130.
Dionisie, mitropolit al Larissei, 630; ²
Exiguul, teolog în Scythia Minor, 23,
151-155, 157, 439; ² Pseudoareopagitul,
154.
Dioscor, episcop al Alexandriei, 130, 147.
Dittas, episcop în Odyssos, 131.
Dobre, preot în Braşov, 617 ; ² zugrav în
Moldova, 323, 363, 399; ² Românul,
cneaz în Leşnic, 330, 403, 404.
Dobrescu Nicolae, istoric, 11, 20, 49, 70,
72, 262, 284, 312, 325, 347, 360, 362, 370,
387, 450, 508.
Dobromir, zugrav muntean, 589, 590, 591,
592.
Dobrotă, protopop în Rîu-Bărbat, 290.
Dobrotici (Dobrotiţă), conducător în Do-
brogea, 223, 230.
Domeţian, egumen la Neamţ-Bistriţa, 283,
320; ² vlahul, psalt, 609.
Dominius (Domnus), episcop în Sirmium,
118.
Domiţian, împărat roman, 60, 83.
Donatus, diacon martir, 86.
Dorotei, episcop în Marcianopolis, 129; ²
episcop de Roman, 484; ² ctitor şi egu-
men la Licura, 375.
Dositei, psalt, 609.
Dositie, «arhiepiscop» (la Buzău), 165.
Dosoftei, mitropolit al Transilvaniei, 21,
31, 513 ; ² mitropolit al Moldovei, 319,
574 ; ² stareţ la schitul lui Zosin, 574-
575; ² sculptor, 605.
 aY÷a÷÷

Dracşin Simion, pîrcălab în Ciceu, 510.
Drag, fiul lui Sas Vodă, 281, 292, 334.
Draghie, preot moldovean, 322, 620.
Dragomir, preot în Tuştea, 290, 613; ² co-
pist în Ţara Românească, 422, 517; ²
spătar şi ctitor la Verbila, 567.
Dragomir Silviu, istoric, acad., 36, 50, 210,
301, 335.
Dragoş, domn al Moldovei, 273, 281, 322,
323, 384 ; ² zugrav la Arbore, 526.
Drăganu Nicolae, filolog, 14, 28, 225, 522,
561, 563.
Drăghici, vornic, ctitor la Mărgineni, 375,
457, 567.
Drăghiceanu Virgil, istoric şi arheolog,
325.
Drăgulin Vheorghe, preot, 157, 313.
Drăguţ Vasile, istoric de artă, 55, 335, 412,
610, 611.
Dujcev Ivan, istoric bulgar, 191, 200.
Dulcilla, creştină gotă, 110.
Dulcissimus, episcop în Durostorum, 186.
Dumitrescu, Carmen-Laura, istoric de ar-
tă, 312, 610.
Dumitru, zugrav în Ţara Românească, 589,
590.
Duras-Diurpaneus, conducător dac, 60,4D
Dură Ioan, istoric, 494. Ŷ*tt-
> Tomis, 88, 143. Evdochia, soţia lui Ştefan
Duşan Ştefan, ţar sîrb, 207, 255, 258, 
Dvornik Franz, istoric ceh, 200. ,',l"
>lăD
Ede r J. K. i st ori c ,
÷ 92.
E f r e m, e pi sc o p ma r t i r d e T o mi s, 87 , 14 3 ;
² e pi sc op de Rî mnic, se c. XVI, 451, 452,
464; ² sec. XVII, 464 ; ² mi tropolit 3Î
L'ngrovl a hiei, 550.
Efti mie, pat riarh al Tî rnovei , 209, 269, 270,
278, 311, 415, 424, 436, 519, 537; ² pa
tri a rh ec ume nic sec. XV, 340 ; ² I, 4 52,
460, 529 543, 554 ; ² II, 14, 154, 455, 456,
460, 629, mitr opol iţi ai Ungr ovl ahiei; ²
e pi sc op d e Ră dă uţi şi croni car, 48 5, 4 86,
487, 490, 491, 492, 494, 502, 520, 570, 571,
6 39; ² mi t ropolit al Tra nsil va ni ei , 50 0,
647
Elena, fiica lui Ştefan cel Mare, 366, 438;'
² soţia lui Petru Rareş, 472, 569, 594,*
600, 604, 631, 637.
Eliade Mircea, 70.
Elian Alexandru, bizantinolog, 28, 52, 210,
224, 237, 439, 640.
;i
Efrem, ierom. la Prislop, 40, 44.
Elur Timotei, patriarh, 131.
Emeric, regele Ungariei, 224. Ŷ'‡'-
Emilian, martir în Durostorum, 85, 90.
Enăceanu Vhenadie, episcop istoric, 42, 46,
70.
Engel J. Chr., istoric, 92.
Epictet, martir în Halmiris, 85, 88, 143, 612.
Fpi'anie din Salamina, 109, 146; ² arhi
episcop în Constantinopol, 148. 'l
Erbiceanu Constantin, istoric, 46, 114, 26l7
284, 449.
Ermil, diacon martir, 86, 612.
Eugeniu IV, papă, 343.
Eusebiu al Cezareii, istoric, 31, 63, 64, 118,
144 ; ² episcop al Constantinopolului
(fost al Nicomidiei), 107, 119, 123.
Eustatie, episcop la Roman, 487, 488, 526;
² ritor şi protopsalt la Putna, 374, 575,;
l
508; ² de la Probota, 574.
Eutherius, episcop în Sirmium, 120, 122.
Eutihie, eresiarh, 109, 129, 147. Euiropius,
istoric roman, 61. Evamgelicus, episcop la
cel Mare, 320,
«#% 
Evdochie, episcop în Appiaria, 129.
Evloghie, monah (fost Ieremia vistierul),
471, 517, 570, 576.
Exiguul, vezi Dionisie.
&
Fanchi Ioan, castelan în Hunedoara, 443.
498.
Farcaş, cneaz român, 244, 246, 254, 287.
Felix III papă, 172; ² episcop de Sar^
dica, 177.
Feodor Ivanovici, ţarul Rusiei, 457, 639.
Feodorov Ivan, tipograf rus, 556.
Ferdinand de Habsburg, ales rege al Un
501, 512, 513, 514. \ gariei, 495, 498, 509, 511. -'
 `O `÷Ya÷O÷@
orie, 250.
os), martir în Noviodunum-
}8, 166; ² de Fermo, legat pa-
² călugăr copist, 420, 435;
Haţeg, 298: ² v. şi Moldo-
exandru, pr. prof. 11, 52.
istoric, 38, 51, 460.
intă, 208, 210, 270, 355, 386,
i), autor al Pripealelor şi cti-
intin, 306, 410, 424, 425. iarh
ecumenic, 263, 264, 275,
aiscop de Roman şi Huşi, 480,
- Stetagoreţul, traducător, 528.
Dolt, tipograf, 534. tir, 88 ; ²
episcop al Constan-i, 129.
diac. prof., 532.
86.
rat al Bizanţului, 150, 187.
Actor, editor, 31. s,
propagator al calvinismului,
itinos), eresiarh, 122, 123, 125.
Anareas, iezuit, 615. jnducător
got, 108. nitru, pr. istoric, 49.
V 
ŶUră gotă, 110.
ir, 86.
Dărat roman, 84, 89.
tal, canonic maghiar, 220.
episcop în Naîsus, 120, 121.
imen la Cozia, 315 ; ² zugra-
icii din Bălineşti, 401 ; ² fiul
miniaturist 399, 401, 409,
19, 421, 427; ² diacul, copist
Românească, 517; ² Protul
Athos, 441, 442, 444, 445, 461,
564, 631 i ² sculptor, 605.
-esviodax, Alexandru, 45.
irich, bizantinolog, 206.
'od român, 213, 219, 282, 290,
Vemmarius Thomas, 545. Veorgescu Ilie,
preot istoric, 53, 370. Verard, episcop
catolic în Morisena, 222. Verminius,
episcop în Cizic, 122, 123, 124. Veysa
(Vheza), principe maghiar. 218. Vhedeon,
episcop la Rădăuţi, 493. Vhelasie, episcop
la Rădăuţi, 275, 368 ; ²
arhiepiscop în Transilvania, 291, 293,
295, 331, 369, 402, 495. Vhenadie I, 501,
502, 503, 553, 556;
² II, 344, mitropoliţi ai Transilvaniei,
514.
Vheorghe, mitropolit al Moldovei, sec. XV,
353, 354, 367, 385, 422, 510; ² mitropolit
al Moldovei, sec. XVI, 473-474; ² mi-
tropolit la Veoagiu, 499; ² episcop la
Rădăuţi, 498 ; ² episcop la Vad, 511 ; ²
episcop la Roman, 485; ² din Sîngeorz,
superintendent calvin, 505, 554, 616; ²
Ştefan, domn al Moldovei, 547.
Vherasim, egumen la Tismana, 371.
Vherghina pîrcălabul, ctitor la Nucet, 316.
Vherman, prietenul Sf. Ioan Casian, 151,
152; ² II, patriarh ecumenic, 235; ²
mitropolii al Cezareii, 630.
Vherontie, episcop la Tomis, 128, 145;
² mitropolit al Moscovei, 366, 426, 438.
Vhervasie, copist la Neamţ, 422.
Vheţie, Ion, filolog, 522, 531, 532, 560, 561,
562. Vhibănescu Vheorghe, editor
documente
35.
Vhica-Budeşti, V., arhitect, 51, 610.
Vhizela, soţia lui Ştefan cel Sfînt, 218.
Vingis Han, 241. Viura logofătul, ctitorul
mînăstirii Stăneşti,
567, 590. Viurescu Constantin, istoric,
36, 48; ²
Constantin C, istoric acad., 20, 210, 238,
242, 259, 262, 312, 315. Vluck Eugen,
cercetător, 20, 51, 53, 55, 72,
104, 132, 226, 301, 336, 347, 362, 387, 388,
450.
Vlad, voievod în Banat, 213, 219. Vodas,
episcop, 108. Vodunov Boris, ministru,
457. Volescu Iordache, ctitor Vieros,
567; ²
Albu, boier muntean, 604.
 aY÷a÷÷

Volubinski Evghenie, istoric bisericesc rus,
45.
Vonţa Alexandru, istoric, 54, 370, 388, 582.
Vorazd, episcop în Moravia, 191. Vordian,
martir în Tomis, 87. Vorovei Ştefan,
istoric, 54, 55, 285, 388,
582.
Vrabar Andre, istoric de artă francez, 603.
Vrama Alexandru, istoric, 48, 508. Vraţian,
împărat roman, 123, 124, 127. Vraur
Alexandru, filolog, 82. Vrămadă Nicolae,
profesor, 237. Vreceanu Radu, cărturar
muntean, 39. Vrecescu Constantin,
cercetător, 39. Vrecu Vasile, bizantinolog,
51, 262, 419,
449, 530, 531, 563. Vrigoraş Nicolae,
istoric, 54, 55, 249, 326,
388, 412. Vrigorie de Nazianz, 127, 128,
153, 414;
² de Nissa, 127, 153; ² Decapolitul,
355, 376, 386 ; ² Palama, 304, 414, 431 ;
² Sinaitul, 304, 414, 435; ² IX, papă,
241, 242, 243, 265, 286; ² XI, papă, 177;
XIII, papă, 24, 438; ² arhiepiscop al
Moldovei, numit de papa, 342; ² I, mi
tropolit al Ungrovlahiei, 459; ² II, mi
tropolit al Moldovei 474-475, 517, 529,
570, 605 ; ² episcop la Rădăuţi, sec. XV,
275, 368, 369 ; ² preot copist în Măhaci,
282, 425, 526, 527, 552, 617.
Vrozie (Ambrozie), zugrav la Strei, 403,
405.
Vryfius Theobaldus, tipograf, 546. Vudea
Nicolae, arheolog, 104. Vutemberg
Johannes, 533, 538. Vuttica, preot got, 111,
113, 612. Vyoni M., istoric maghiar, 223.
Vyula, conducător maghiar, 214, 217. a
Hadrian, împărat roman, 61, 83.
Haller Petru, iude în Sibiu, 546.
Hamzea, banul, ctitorul mînăstirii Creţeşti,
567, 568, 576 ;
Hariton, mitropolitul Ungrovlahiei, 267,
269, 305, 307, 436, 493 ; ² protopop mun-
tean, 620.
649
Harnack Adolf, istoric şi teolog, 70.
Hasdeu Bogdan Petriceicu, 34, 72, 449, 532.
561.
Heem Benedict, comite, 613.
Heli, martir, 87.
Heltai Vâspar, reformator, 497, 506, 553.
Heraclide, citeţ în Tomis, 159. Herce
Ştefan, predicator calvin, 507, 557.
Herman de Salza, mare maestru teuton,
240.
Hermes, martir, 86. Hermogen, martir, 86.
Hesichius, martir 86. Hess Iohann, pastor
în Breslau, 546. Hirscher Lucas, jude în
Braşov, 556. Hitchins Keith, prof.
american, 54, 55. Hîra Nicoară, ctitorul
bisericii din Zaha-
reşti, 570.
Hodoş, Nerva, 27, 40, 543, 560. Holban
Teodor, cercetător, 250, 625. Honoriu,
împărat roman, 127, 135; ² III,
papă, 240. Honterus Johannes,
reformator braşovean,
497, 550.
Horedt Kurt, arheolog, 96, 103, 226.
Hormizda, papă, 148. Hotchievici Vrigorie,
hatmanul Lituaniei,
556. Hraboru Tanislav, ctitorul bisericii
din
Zlatna, 331. Hristofor, mitropolit la
Veoagiu, 499; ²
mitropolit în Alba Iulia, 501, 557.
Hurmuzaki Eudoxiu, istoric, editor 3e do-
cumente, 35, 249, 261, 284, 507, 515, 524,
625.
Hus Jan, reformator, 338, 340. Huttman
Arnold, cercetător, 562, 563.
Iachint, mitropolit de Vicina, 236, 256, 257,
258, apoi al Ungrovlahiei, 263, 264, 266,
267, 268, 304, 430, 619.
Iacob, episcop de Durostorum, 129; ² e-
gumen la Cozia, 315; ²‡ copist la Put-
na, 421, 422; ² copist în Ţara Româ-
nească, 517; ²Ŷ egumen la Slatina, 578;
² de Marchia, inchizitor papal, 288, 339.
 `O `÷Ya÷O÷@
îdislav, regele Poloniei, 278,
unedoara, 293-295, 296, 329, 330.
cărturar din Braşov, 453, 526,
r moldovean, 321. -----
Ŷdesa, scriitor bisericesc, 149.
imis mitropolit în Moldova 278,
430, ² I, 628 şi II, 453, 477,
patriarhi ecumenici; ² epis-
uzău, 466.
ărinte bisericesc apusean, 145,
Ie Praga, reformator, 339. iscop
al «Turciei» 200, 217; ² t al
Monemvasiei, 477, 628. i
Coţmani, preot copist, 420, 622.
ixandru Papiu, istoric, 34. meri
la Peri, 293, 297. tropolit al
Ungrovlahiei în sec.
372, 417, 418, 441; ² XVI, 447,
episcop de Buzău, 466-467; ²
ii Megleniei, 208; ² copist mol-
474.
moldovean în sec. XV, 319, 321
364, 433, 474; vezi şi Rareş.
de ia Probota, 574.
, 134; ² III, 152, 205, 210, 224,
327 j ² VI, 265, papi. îtriarli
de Tîrnovo, 208 ; ² mi-il
Moldovei, 345, 346, 351, 430;
.rh ecumenic, 477, 627; ² pa-
Antiohiei, 493, 630 ; ² egumen
631, 634; ² «scriitor» la Ceta-
:lui, 516.
piscop de Iustiniana Prima, 177;
îpiscop de Ohrida, 206; ² nu-
de Larissa, 177; ² episcop de
29, 146; ² episcop la Odyssos,
mitropolit al «Turciei» (Unga-
!
: ² episcop de Luţc, 278, 280;
pus episcop de Roman, 363 ; ²'
de Huşi şi Roman, 458, 480; ²
de Vad, 510, 619; ² episcop
de , 293, 296; ² de Caffa,
mitro-
Hunedoara, 293-295, 309, 495,
din Peşteana, mitropolit al
aniei, 498, 499, 615 ; ² de la
mitropolit al Transilvaniei,
502-504, 580, 6 1 9 ; ² de Riza, epis-
c op cat ol i c, 33 9 ; ² cn ea z r o mâ n,
sec. XIII, 244, 254; ² V Paleologul, 229,
230, 257; ² VI Cantacuzino, 229; ² VIII
Paleologul, 341, 343, 345 (împăraţi ai Bi-
zanţului); ² Vodă cel Viteaz, domn al
Moldovei, 440, 474, 475, 490, 492, 493,
571, 578; ² protopop în Seghişte, 615;
² protopop în Kratovo, 518, 637; ²
(Românul), preot în Sînpetru, 526, 528 ;
² preot în Episcopia vlahilor, 206, 613;
² zugrav la Suceviţa, 601; ² zidar în
Suceava, 507 ; ² Exarhul, cărturar slav,
191, 429; ² Casian, sfînt, teolog scit, 31,
151, 152; ² Damaschin, sfînt, 145, 414;
² Vură de Aur, sfînt, 146, 155, 414, 419;
² de Rila, sfînt, 191, 208, 302; ² cel nou
de la Suceava, sfînt, 282, 283, 323, 355,
378, 386, 409, 425, 426, 477, 568, 569, 593,
600, 601.
Ioanichie, egumen la Tismana, 371 ;
² episcop la Rădăuţi, 275, 323, 367, 369-
370, 385, 420, 489; ² copist la Neamţ,
400; ² mitropolit în Transilvania, 295,
296, 300, 495 ; ² patriarh de Ipek, 258;
² de la Cerna, episcop de Vad, 511, 512.
Ioasaf ² II, patriarh ecumenic, 474, 628;
² psalt moldovean, 609.
Ionaşcu Ion, istoric, 104, 114, 325, 544.
Ionescu Vrigorie, prof. 326, 335 ; ² Ioan,
pr. istoric, 38, 45, 82, 262, 460, 563.
Ioniţă, ţar în Tîrnovo, 204, 205, 210, 255.
Iordanes, scriitor bizantin, 186.
Iorga Nicolae, 11, 15, 16, 20, 33, 35, 42,
48, 51, 72, 132, 210, 229, 261, 284, 300, 307,
362, 411, 412, 439, 468, 490, 492, 503, 507,
508, 515, 547, 563, 627, 640, 641.
Iosif, primul mitropolit al Moldovei, 270,
275, 277, 279, 280, 284, 319, 322, 340, 343,
368, 430; ² mitropolit al Ungrovlahiei,
' 372, 438 ; ² mitropolitul Timişoarei, 333;
² II, patriarh ecumenic, 340, 342, 343,
344.
Iov, patriarhul Moscovei, 628; ² sihas-
trul, 386.
Iovan, tipograf muntean, 452, 536, 543.
lovian, împărat bizantin, 123. Irineu,
episcop martir, 86.
 aY÷a÷÷

Isac, vistiernicul lui Ştefan cel Mare, 297,
409, 424.
Isaia, episcop de Rădăuţi, 14, 420, 492,
493, 494, 520, 637, 639; ² călugăr la Hi-
landar, 309 ; ² pîrcălab la Chilia, 365;
² diac copist, 420; ² Pustnicul, copist
la Moldoviţa, 517.
Isidor, preot moldovean, 270, 619, 620 ; ²
mitropolit al Kievului, 343; ² patriarh
ecumenic 236. Iufu Ion, slavist, 53, 416,
426, 427, 530; ²
Zlatca, slavistă, 416, 427. Iuga, preot în
Baia, 380, 620. Iulian, episcop în Sardica,
129, "; ² A-
postatul, împărat roman, 90, 123, 158.
Iuliu, papă, 119; ² martir, 86. Iustin
Martirul şi Filozoful, sf. 67. Ivan III, mare
cneaz al Rusiei, 366, 438;
²IV cel Vroaznic, 457, 487, 520, 639;
²cneaz în Răşinari, 545; ² Ioan, diac.
cercetător, 326-370, 388, 640.
Ivanco, conducător în Dobrogea, 230.
Ivănescu V., filolog, 71, 72. Ivireanul
Antim, mitropolitul Ungrovlahiei, 13, 14,
21, 27, 75.

cccc«
Jako Sigismund, cercetător, 560, 561.
Jan I Olbracht (Ioan Albert), rege ai' Po
loniei, 353, 367, 370, 378, 385. ' M
Jandov, ucenic al Sf. Ciril, 193. ; Lăcustă Ştefan, domnul Moldovei, 511.
Jastrzebiec Andrei, episcop catolic la Sî-
ret, 274.
Jirecek Constantin, bizantinolog, 206.
Justin I, împăratul Bizanţului, 148, 149,
172, 178.
Justinian, împăratul Bizanţului, 93, 118,
142, 148, 162, 172, 173, 176, 178, 179, 204,
435, 634.

Kamasis, martir în Noviodunum-Niculiţel,
88, 166.
Karadja Constantin, cercetător, 347.
Karâcsonyi Jânos, istoric maghiar, 220.
Kedrenos Vheorghe, cronicar bizantin, 202,
"
651
Kemeny Iosif, istoric şi arheolog, 97.
Kogălniceanu Mihail, 34.
Kocel, principe, 190.
Korobeinicov Trifon, călător rus, 639.
Kozak Eugen, cercetător, 33.
Lactanţiu, scriitor creştin, 76.
Ladislau IV Cumanul, 247; ² cel sfînt,
216, regi ai Ungariei.
Laiotă Basarab, domnul Ţării Româneşti,
433.
Lapedatu Alexandru, prof. acad., 51.
Lascaris Mihail, bizantinolog, 206.
Laţcu, domnul Moldovei, 274, 323, 368,
406; ² ctitorul bisericii din Streisîn-
georgiu, 402.
Laurent Vitalien, bizantinolog, 37, 52, 155,
263, 268, 271, 272, 284, 285, 320, 340, 348.
Laurenţiu, episcop în Novae, 134.
Laurian August Treboniu, 34, 507.
Lavrentie, episcop la Rădăuţi, sec. XV,
275, 368, 369, 386; ² ieromonah tipo-
graf, 452, 536, 542, 543.
Lavru, martir, 86.
Lazarevici Ştefan, cneazul Serbiei, 310,
437.
Lazăr, cneazul Serbiei, 307, 308, 309, 437,
589, 590; ²‡ egumen la Snagov, 316.
Lăpuşneanu Alexandru, domnul Moldovei,
321, 474, 475, 476, 487, 489, 490, 491, 492,
496, 509, 512, 520, 525, 549, 570, 571,
572, 573, 574, 578, 588, 600, 607, 608,
618, 631, 633, 637, 638.
Lăudat I. D., prof., 54.
Lăzărescu Emil, cercetător, 427.
Lecapen Roman, împărat al Bizanţului, 191,
228.
Leon I, împărat al Bizanţului, 131, 147; ²
papă, 130, 138 ; ² domn al Ţării Româ-
neşti, 439; ² VI, Filozoful, împăratul Bi-
zanţului, 220; ² III, 178.
Leontie, episcop de Rîmnic, 462, 463.
Leonţiu, călugăr scit, 154; ² prefectul
Iliricului, 85.
 `O `÷Ya÷O÷@
ieorghe, episcop catolic în Alba
39.
împărat roman, 66, 68, 84, 86, 87,
113, 158, 162.
neaz român în 1247, 244, 245, 246,
cneaz în 1277, 246, 247, 254.
orghe, pr. istoric, 54. Dimitrie,
tipograf, 11, 447, 540-', 579, 636.
psalt, 609.
potul lui Luca din Cipru, 458;
² , 557.
episcop din Vicina, 235 ; ² din
îpiscop de Buzău, 445, 456-
459, : şi mitropolit al
Ungrovlahiei, , 639.
tor şi protopsalt la Putna, 487,
, 575. artir, 87.
el Mare, regele Ungariei 265,
, 297, 307, 330, 613. >r, istoric
maghiar, 244. ;, fiul lui Lykatios,
preot, 612. i, istoric acad., 37,
50. Ean, preot istoric, 9, 11, 52,
85, 162 226, 295, 296, 300, 301,
508,
rtir, 86.
rtin, reformator, 497, 504, 546.
 Mareş Alexandru, filolog, 531, 532, 562,
irhiepiscop de Vicina, 236; ²
it al Ancyrei, 279; ² mitropo-
ildovei în sec. XV, 340, 407; ²
t al Ungrovlahiei sec. XV, 349,
I ² tipograf apoi mitropolit al
ihiei, sec. XVI, 11, 373, 443, 444,
449, 461, 535-540, 543, 590, 635,
episcop de Roman; ² II, Cro-
îpiscop de Roman, 13, 470, 473,
489, 490, 491, 494, 517, 520, 569,
patriarh ecumenic, 277; ² pa-
Ipek, 500; ² episcop de Lvov,
opist în Ţara Românească, 517;
Boiştea, 386.
eresiarh, 128, 145. :.
episcop în Ulpiana, 120.
Macrea Mihai, arheolog, 104.
Macrobiu, martir, 87.
Magdalena, ctitora schitului Corbii de
Piatră, 568.
Maior Petru, 32, 44, 45, 133, 221, 295.
Mamas Vrigorie, patriarh ecumenic, 344.
Manasses Constantin, cronicar bizantin,
415, 486, 520.
Mangra Vasile, mitropolit, istoric, 47, 226,
300, 562.
Manolache Teodor, 53.
Manolli din Niaesia, arhitect, 585.
Manuil II Paleologul, împăratul Bizanţului,
271, 279, 339, 340.
Manuzio Aldo (Aldus Manutius), tipograf,
533, 539, 540.
Marcel, episcop al Ancyrei, 120, 121, 122.
Marcellus, episcop în Nicopolis, 131.
Marcelin, martir din Tomis, 87, 143.
Marcian, martir, 86, 164; ² episcop în
Abrittus, 129, 131 ; ² episcop în Naîsus,
125; ² împărat în Bizanţ, 127.
Marcu, mitropolit la Feleac, 296, 298, 300
495, 512; ² pristavul de la Voroneţ,
472; ² Aureliu, împărat roman, 59, 61,
83; ² episcop de Tomis, 118, 144.
Mardarie, tipograf sîrb, 536, 538; ² bro-
deur, 607 i ² episcop de Rădăuţi, apoi
mitropolit al Moldovei, 479. 639.
563.
Măria, de Mangup, 380, 406, 408, 435; ²
Voichita 380, 400, 408 (soţiile lui Ştefan
cel Mare); ² fiica lui Ştefan cel Mare,
380; ² soţia lui Petru Rareş, 380.
Marian, Simion Florea, preot folclorist, 27,
285, 523.
Mălina, soţia lui Alexandru cel Bun, 407,
419.
Marina Justinian, patriarhul Bisericii Or-
todoxe Române, 20.
Marinescu Constantin, istoric, 262, 284,
300.
Martialis, episcop în Appiaria, 131.
Martinuzzi Vheorghe, guvernator, 496.
Martirius, episcop în Marcianopolis, 128.
Matei I, patriarh ecumenic, 271, 280,
281, 282; ² egumen la Tismana, 371,
 aY÷a÷÷

458; ² mitropolit al Mirelor, 456, 457;
² preot în Răşinari, 546; ² preot în
Valea Rodnei, 615, vezi şi Corvinul.
Mateiaş vistiernicul, ctitor, 570.
Mauriciu, călugăr scit, 148; ² împărat al
Bizanţului, 150.
Maxenţiu Ioan, călugăr «scit», 148, 154.
Maxim, citeţul, martir, 86; ² episcop în
Diocletiana, 131 ; ² ieromonah şi «mai-
stor» la Cozia, 585.
Maxima, martiră, 85, 612.
Maximian, împărat roman, 83, 84.
Maximilian de Habsburg, 512.
Maximin Daia, 89; ² Tracul, 83, împă-
raţi romani.
Maximinus, episcop de Trevert, 119.
Mănăilă, tipograf Braşov, 554, 557.
Mărişescu Teodor, copist la Neamţ, 420,
426.
Măzăreanu Vartolomeu, arhim. 40, 44.
Meletie, episcop la Rădăuţi, sec. XV, 275,
277, 279, 282, 368, 430, 619.
Menumorut, duce în Bihor, 213, 219, 220.
Meteş Ştefan, istoric, 50, 54, 295, 300, 335,
411, 490, 508, 515, 582.
Metodie, sf., creştinătorul moravoslavilor,
189-193, 198, 200, 415.
Miclăuş, ctitorul bisericii din Ribiţa, 330,
404.
Micu Samuil, 44, 133.
Migne Jacques Paul, editor, 30, 31.
Mihai, diacon copist în Moldova, 471, 473,
517, 593; ² preot cărturar în Braşov,
453, 526, 556, 557, 558, 617 ; ² preot filo-
calvin în Nimăieşti, 616; ² clucerul,
ctitor mînăstirea Panaghia, 567; ² Vi-
teazul, domnul celor trei ţări româneşti,
14, 19, 440, 454, 455, 456, 457, 464, 467,
469, 470, 481, 488, 502, 503, 566, 591,
603, 618, 619, 622, 629, 630, 631, 632, 633,
639.
Mihail, arhiepiscop al Kievului, 232, 233,
234; ² mitropolit al Betleemului, 278 ;
² I, episcop la Rîmnic, apoi mitropolit
al Ungrovlahiei, 453, 464; ² II, mitro
polit, 454; ² Ii, domn al Ţării Româneşti,
371, 399; ² III, împărat al Bizanţului,
189 ; ² Paul, pr. istoric, 53, 428, 439, 641.

Mihăescu Haralambie, filolog, 201, 237,
261, 284, 348.
Mihăilă V., filolog, 40, 200, 201, 413, 427,
449, 494, 530, 531, 532, 640.
Mihnea cel Rău, 521; ² Turcitul, 449,
452, 453, 464, 536, 558, 567, 578, 628, 631,
633, 635, domni ai Ţării Româneşti.
Mihul, zugrav din Crişul Alb, 291, 331, 402,
405.
Miklosich Fr., istoric austriac, 37, 261, 284.
Mina, zugrav la Călui, 603.
Mioc Damaschin, istoric, 325, 346, 360, 450,
530, 544, 584.
Mircea Ion Radu, cercetător, 313, 437, 611,
641; ² cel Bătrîn, domnul Ţării Româ-
neşti, 230, 242, 260, 263, 266, 270, 271, 305,
306, 310, 311, 314, 315, 316, 317, 332, 337,
341, 371, 390, 391, 405, 437, 589, 590.
Mironescu Athanasie, mitropolit primat,
46.
Miroslav, preot în Viuleşti, 290, 615.
Misail, egumen la Voroneţ, 381 ; ² Călu-
gărul, 282, 363.
Mitrea Vornicul, ctitor la Tisău, 467 ; ²
Bucur, arheolog, 103.
Mitrofan II, 344 şi III, 628, patriarhi ecu-
menici ; ² episcop la Rădăuţi, 489; ²
episcop de Roman şi mitropolit, 479, 488.
Mladin Nicolae, mitropolit, 53.
Mohamed II, sultan, 295, 337.
Moise, tipograf la Tîrgovişte, 540, 541,
636; ² Filozoful, cărturar din Suceava,
423; ² Basarab, domnul Ţării Româ-
neşti, 463.
Moisescu Vheorghe I, preot istoric, 11, 20,
31, 52, 250, 360, 362, 439, 450, 640; ²
Cristian, arhitect, 55, 237.
Moisiu Vligorie, argintar moldovean, 608.
Moldo van Ioan Micu, istoric, 39, 47, 48,
413.
Moldoveanu Filip, tipograf în Sibiu, 11,
538, 545, 549.
Molin Virgil, cercetător, 544, 560, 561,
562.
Mongu Petru, patriarh al Alexandriei, 172.
Monofilus, episcop în Durostorum, 131.
Montanus, preot martir, 85, 612.
Montdesert Claude, editor, 31.
 `O `÷Ya÷O÷@
k Vyula, bizantinolog maghiar,
familie de domni moldoveni; ²
:ta, soţ ia lui Ier emia, 476; ²
;he, episcop de Rădăuţi, 476, 483,
3_ 494; ² apoi mitropolit al Mol-
13, 630; ² Ieremia, domn, 456,
î, 479, 481, 482, 488, 571, 572, 607,
!, 639; ² Ioan (Ioanichie), logofăt,
‡ Petru, mitropolit al Kievului, 27,
7; ² Simion, domn, 455, 456, 457,
2, 607, 639; ² Toader, postelnic
r al bisericii din Burdujeni, 572.
1, ucenicul Sf. Ciril, 193.
u Ion B., pr. istoric, 54, 336, 582.
., filolog, 210.
a Măria Ana, istoric de artă, 55,
2, 413.
;andid, pr. istoric, 51, 335, 625,
 şov, 297.
Vrigorie, edit or document e, 38,
., 439, 640.
eot în Streisîngeorgiu, 290, 328,
),
Dimitrie, episcop catolic în Alba
37.
artir în Tomis, 87, 143. / Nicolăescu-Plopşor C, arheolog, 70.
rturar slav, 191.
Petre Ş., istoric, 55, 82, 114, 168,
I, 237, 238, 272, 285, 313, 348, 370,
J, 449, 450, 518, 641 ; ² Udrişte,
r muntean, 529.
boi er moldovean, 343, 344;
rab, domnul Ţării Româneşti 40,
, 317, 373, 437, 440, 442, 443, 444,
i, 447, 448, 449, 461, 462, 463, 465,
3, 521, 529, 530, 538, 540, 565,
\ 583, 584, 586, 589, 590, 591, 592,
), 628, 631, 632, 636, 637.
i, preot în Braşov, 458.
mitropolit al Ohridei, 630. oan,
cronica-r, 39, 379, 3S6. Ştefan,
jupan sîrb, 207, 302, 431,
areţ la Neamţ, 13.
eresi&rh, 128, 129, 131, 153. :&
Nero, împărat roman, 83.
Nestor, cronicar rus, 212, 225, 228.
Netzhammer Raymund, arhiepiscop, isto-
ric, 52, 91, 155.
Nicandru, martir, 86, 164.
Nicanor, episcop la Roman şi locţiitor de
mitropolit, 478, 479, 437, 488, 493.
Niceta, episcop de Remesiana, 132, 133,
134, 140.
Nichifor, patriarh ecumenic, 227, 415; ²
mitropolit al Ungrovlahiei, 453, 454; ²
sculptor la Neamţ, 470, 605.
Nichita (Romanul), martir, 110; ² zugrav
in Moldova, 323, 363, 399.
Nicodim de la Tismana, 11, 209, 266, 267,
302, 303, 306-313, 314, 318, 324, 329, 355,
371, 386, 408, 414, 423, 424, 436; ² pa-
triarh de Ipek, 437 ; ² copist la Putna,
401, 419, 426.
Nicola, «comite», 203; ² preot în Bra-
Nicolae, III, 242 şi IV j ² de Buda, epis-
cop catolic, 265; ² episcop de Rădăuţi,
275, 276, 368 ; ² din Creta, zugrav, 594,
603; ² Alexandru Basarab, domn al
Ţării Româneşti, 236, 255, 256, 257, 258,
259, 261, 263, 265, 274, 318, 398, 430, 436,
437.
Nicolescu Corina, istoric de artă, 55, 326,
412, 413, 428.
Nicostratus, martir, 86.
Niculiţă, conducător al vlahilor din Elada,
203.
Nifon II, patriarh ecumenic, 40, 298, 350,
355, 441-443, 446, 449, 461, 627, 632, 638.
Nistor Ion I., istoric, 35, 51, 410, 211, 641.
Nistora, soţia cneazului Cîndreş din Strei-
sîngeorgiu, 328, 402.
Norocel Bpifanie, episcop 53, 70, 170, 211.

Oană (Ivan), ctitorul Humorului, 321, 376.
Odobescu Alexandru, 35, 423, 537, 539, 544,
636.
Ociarovici Mara, ctitoră la Bîrsău, 330,
579.
 aY÷a÷÷

Ohanes, episcop armean la Suceava, 338.
Ohtum, vezi Ahtum.
Oltea, mama lui Ştefan cel Mare, 320, 406,
569. Olteanu Pândele, slavist, 193, 201,
522, 562,
563. Onciul Dimitrie, istoric, 48, 201,
206, 241,
261.
Onufrie,* copist în Ţara Românească, 517.
Oprea, preot în Braşov, 559 ; ²Ŷ psalt în
Braşov, 609; ² tipograf, 541, 542.
Origen, scriitor bisericesc, 67, 146.
Orosius Paul, scriitor antic, 93, 115.
Osius, episcop în Cordoba, 119, 120.
Otto I, împăratul Vermaniei, 212, 218.
Oţetea Andrei, istoric, acad., 35.
Ovidiu, poet roman, 63, 64, 141.
Pachymeres Vheorghe, cronicar bizantin,
236.
Pahomie, egumen la Peri, 292 ; ² copist
la Voroneţ, 420 ; ² II, 453, 628, pa-
triarhi ai Constantinopolului; -r- episcop
de Rădăuţi, 489.
Paisie (cel scurt) egumen la Putna, 380; ²
copist la Putna, 420 ; ² episcop la Rîm-
nic, 463 ; ² episcop la Buzău, 465, 466.
Paladie, copist la Putna, 420.
Palladius, episcop în Ratiaria, 124.
Pamfil Viorica, filolog, 563.
Panait Ioana Cristache, istoric, 55, 336.
Panaitescu P. P., istoric, 35, 39, 41, 51, 55,
69, 72, 74, 65, 192, 201, 210, 259, 306, 312,
325, 346, 347, 360, 427, 450, 483, 491, 494,
522, 530, 531, 544, 559, 560, 641.
Papacostea Şerban, istoric, 261, 284, 285,
347.
Papahagi Pericle, filolog, 74, 82.
Pasicrat, martir, 86.
Pascu Ştefan, istoric acad., 28, 55, 226,
515.
Paternus, episcop în Tomis, 147, 148, 160.
Patricius, preot în Tomis, 159.
Paul, episcop în Ulpiana, 177.
Paulin, episcop de Nola, 132.
l'auschner Sebastian, medic, 546.

Pavel, Sf. Apostol, 62, 63, 64, 65, 66, 115 i
² din Samosata, eresiarh, 122, 123 ; ²
clin Alep, arhidiacon arab, 42, 306.
Păcăţian Teodor V., istoric, 37. Păcurariu
Mircea, pr. istoric, 56, 226, 301,
336, 483, 494, 508. Pătraşcu cel Bun,
domnul Ţării Româneşti
448, 466, 496, 512, 542, 549, 556, 566, 617.
Pârvan Vasile, arheolog, 29, 30, 48, 68, 70, *
74, 82, 114, 126, 151, 155, 158, 175.
Peresvetov Ivan, călător rus, 639. Perianu
Ecaterina, ctitora bisericii din Lugoj, 333.
Perigen, episcop Paleopatra, 138. Perşanu
Manea, clucer, ctit or de biserici,
567. Peştişel Moise, pastor calvin în Lugoj,
507,
558. \
Petranu Coriolan, istoric de artă, 51, 335,
411. Petru, episcop la Novae, 131; ²
diaconul,
călugăr «scit», 154; ² ţar bulgar, 191;
² conducătorul statului româno-bulgar,
204, 205 ; ² mitropolit la Feleac, 299,
300, 495, 498; ² cneaz în Strei, 402; ²
cneaz în Vintere, 614; ² protopop mol-
dovean, 279, 619; ² protopop în Os-
trov, 290, 613; ² protopop în Hune-
doara 614 ; ² protopop în Seghişte, 615;
² preot în Valea Rodnei 615; ² cel Bă-
,ţ trîn, preot în Braşov, 617 ; ² cel Tînăr,
preot în Braşov, 452, 457; ² preot în So-
s
cet, 290; ² fiul lui Ştefan cel Marc,
320, 321, 406 ; ² I Muşat, 274, 277, 319,
323, 377, 378 ; ² II, 319; ² cel Tînăr,
domn al Ţării Româneşti, 330, 467, 566,
591, 633, 634; ² Aron, 319, 352, 353.
Petronius, episcop de Novae, 129.
Pigas Meletie, patriarh al Alexandriei,
480, 629, 630.
Pimen, călugăr la Neamţ, 318, 386. Pippidi,
D. M., istoric, 132, 140. Pistrui Chirii, pr.
prof., 201, 211, 418, 128,
530.
Pîclişanu Zenovie, istoric, 250, 300, 301.
;i|
Pîrvu, logofătul, ctitorul mînăstirii Buco-
văţ, 567.
>'I
 a÷O÷@
mădeală Antonie, mitropolit, 20, 42, 53.
4, 103, 530.
icarp, episcop în Sexanta Prista, 129.
lion, martir, 77, 86.
p Ştefan (Vruia), istoric, 347, 348.
ia Atanasie, prof. 54, 562; ² Victoi
rof., 301, 525; ² Lisseanu V., prof. 91,
15; ² Radu, istoric, 301, 336, 412, 413.
ea Nicolae, episcop, istoric, 47, 206.
escu-Cilieni, Ioan, pr. istoric, 54; ²
nilian, arheolog şi istoric, 30, 52, 103,
4, 156, 170, 182, 237; ² Nicolae M.,
eot acad., 38, 49, 82, 91, 211, 272,
0, 450, 625, 640; ² Teodor M. prof.,
, 91.
jvici Eusebiu, prof. 47; ² Vheorghe,
stopop, istoric, 47.
;scu Scarlat, preot, istoric, 53, 284, 313,
>, 362, 370, 388, 427, 483, 494,
rogenetul Constantin VII, împărat al
antului, 217, 518.
nb Marius, 335, 336, 413, 611.
rvino Antonie, iezuit, 502.
i.stin Iacob, episcop catolic, 288.
îs, guvernatorul Pannoniei Inferior,
i, arhiepiscopul Constanţiciopolului,
pius din Cezareea, istoric, 172, 173.
186.
povici Alexe, filolog, acad., 521.
r, copist moldovean, 482. tus,
episcop în Naîsus, 177. e
Dumitru, arheolog, 103.
enes, episcop în Sardinia 119, 120.
Vuvriil, 40.
conducător al vlahilor din Balcani,
u Ilarion, arhiereu, istoric, 37, 47;
îxtil, filolog, 51, 72, 74, 62, 210, 521,
iu] Vherasim, egumen 13; ² Var-
ieu, egumen, 13.

anus, martir, 86. ji

Radu, ² I, 263, 309, 314, 315, 316, 437,
440 ; ² cel Frumos, 310, 349, 372, 405;
² cel Mare, 298, 317, 350, 371, 372, 373,
374, 375, 433, 434, 435, 441, 442, 444, 443,
447, 461, 462, 535, 536, 540, 565, 583, 589,
634, 635, 637; ² de la Afumaţi, 33, 440,
416, 442, 462, 463, 465, 466, 565, 575; ²
Bădica, 447 ; ²Ŷ Mihnea, 455, 566; ² Pai-
sie, 442, 447, 448, 465, 540, 565, 566, 578,
551, 590, 634, 635; ² Şerban, 456, 457,
467, 566 (domni ai Ţării Româneşti); ²
grămăticul din Măniceşti, 525.
Raduslav, zugrav în Ţara Românească, 520.
Rafail de la Agapia, 574.
Rakoczy Vheorghe II, principe al Transil-
vaniei, 514.
Rally Paleologul Dionisie, mitropolit al
Tîrnovei, 480, 481, 488, 630.
Rareş Petru, domnul Moldovei, 440, 470,
471, 472, 475, 485, 486, 489, 491, 492, 495,
509, 510, 511, 520, 541, 547, 569, 571, 573,
583, 587, 588, 592, 593, 594, 595, 596, 599,
600, 602, 604, 617, 619, 621, 633, 637, 639;
² Iliaş, 483, 486, 489, 490, 491, 511 ; ²
Ştefan, 415, 485, 486, 489, 491, 569, 600,
631.
Rădulescu Adrian, arheolog, 170, 237.
Rămureanu Ioan, preot, istoric, 31, 52, 56,
70, 91, 114, 126, 155, 209, 226, 238, 360,
362.
Reichenthal (Richenthal), Ulrich von, ca-
nonic, 341, 347. Reli Simion, profesor de
teologie, istoric,
12, 50, 70, 91, 211, 361, 362, 370, 494, 582.
Rezuş Petru, pr. prof. 275, 284, 285, 363,
##
Robert, arhiepiscop de Esztergom, 241.
Roesler Robert, teorie neştiinţifică, 92, 96.
Rogerius, canonic în Oradea, 242. Roman
I, 278, 323, 324, 406, 485, domn al
Moldovei.
Romulus, preot martir, 86. Rosetti
Alexandru, filolog, 71, 72, 74, 82,
201, 222; ² Radu, istoric, 242, 250, 347.
Rostislav, principe morav, 190.
 aY÷a÷÷

Roşea Vrigorie, mitropolitul Moldovei, 13,
320, 381, 471, 473, 474, 475, 482, 517, 541,
569, 598, 599, 605, 607, 637.
Rotompan Stanislav, boier moldovean, 341.
Rudeanu Teodosie, logofăt, ctitorul schitu-
lui Flămîncla, 567.
Rudolf I, 355 ; ² II, 479, împăraţi ai Ver-
maniei.
RUJ, arhiepiscopul Tesalonicului, 138.
Rufiini Mario, prof., 544.
Ruset Antonie, domii al Moldovei, 383.
kusu Mirceu, 103, 104.
Russo Demostene, bizantinolog, 51.
Russu I. I., istoric, 104.
Ruxandra, soţia lui Radu de la Afumaţi,
565, 628 ; ² soţia lui Alexandru Lăpuş-
iieaiui, 571, 633, 634, 637,
 Simedrea Tit, mitropolit, istoric, 38, 10, 49,
‡Sabbatian, prefectul Durostorului, 90.
Sabinianus, episcop în Zappara, 177.
Sacerdoţeanu Aurelian, istoric, 20, 28, 42,
43, 51, 53, 54, 201, 261, 272, 468.
Salvaressi Ecaterina, ctitoră la Slătîoarele,
566, 591.
Salvian din Vallia, scriitor antic, 93, 115.
Sanniil, tar bulgar, 191, 203, 204 ; ² pro-
babil episcop la Roman, 363.
Sansala, preot got, 111, 113, 612.
Sart orius Ioan, episcop catolic la Şiret
274.
Sas, fiul lui Dragoş, domn în Moldova,
273, 323.
Sasul Iancu, domn al Moldovei, 476, 477,
479, 488.
Saturnin, episcop în Marcianopolis, 129,
130.
Satzas, conducător în Dobrogea, 229, 233,
234.
Sava, zis Votul, martir, 110, 111, 112, 113;
² arhiepiscop al Serbiei, 255, 302, 431,
535; ~ episcop la Rădăuţi, 275, 362, 368;
² mitropolit la Veoagiu, 499, 500, 505,
552 ; ²Ŷ Aurel, editor, 37.
Savu (Sava), episcop la Vad, 514.
Scriban Filaret, arhiereu, 11, 45.
Sebastiari, episcop în Sirmium, 186.
657
Secundianus, eţj?'sco P în Novac, 124,
Secundus, martir\86.
Seneslau, voievody român sec. XIII 2441
245, 254, 318.
Serafim, mitropolit aV Ungrovlahiei 459J
453, 464, 501, 502, 5K6.
Serghie, episcop în Munckci şi Maramureş I
503. ^ '
Sestlav, conducător în DobÂogea, 229, 234
Sibiescu Vasile, pr. prof. 250.
Sigismund 111, regele PolonieY 455 ; ² Ce
Luxemburg, regele Ungariei, 287, 297,
340, 341, 613.
Sihastrul, vezi Daniil.
Siluan, egumen la Putna, 485, 517; ² că-
lugăr la Neamţ, 318, 386, 407.
Sitvanus, diacon martir, 86; ² episcop
arian, 109.
311, 312, 428, 449, 541, 640.
Simeon, ţar bulgar, 191, 204; ² arhiepis-
cop al Tesalonicului, 301.
Simion, magistrul şi logotetul, cronicar, bi-
zantin, 415; ² protopop în Moldova,
620; ²-Sălăjanul, egumen la Peri, 293.
Simonescu Dan, prof., 27, 39, 40, 44, 51, 53,
54, 463, 532, 543, 544, 560, 561, 562.
Simplicius, martir, 86.
Simpronianus, martir, 86.
Sinan paşa, 459.
Sineros, martir, 86.
Siricius, papă, 125, 137.
Şirul Efrem, sf., 114.
Sîrcu Polihronie, cercetător, 491.
Sixt III, papă, 139; ² V, papă, 478.
Skanderbeg Vheorghe, despot albanez,
441.
Skylitzes Ioan, cronicar bizantin, 217.
Slavici Ioan, 35.
Smeredeva Petru, argintar în Becicherecul
Mare, 607.
Smochină N. şi N. N., cercetători 427, 532.
Sobieski Jan, regele Poloniei, 407. Socrate,
istoric bisericesc, 31, 108, 145,
146. Soironie, egumen la Cozi a, 315; ²
călugăr
la Neamţ, 318, 386,- ² zugrav la Suce-




 `

 IS T O R IA BI S E RI CI I
'ia.an, împărat roman, 59, 83.
"rapoldner Lucas, tipograf in Sibiu, 545.
Vasaric, episcop arian la gepizi, 185.
"rebonianus Valus, împărat roman, 105.
"vil, diac copist, 420.
rrifan, preot copist, 517.
'rotuşan Vavriil, logofăt, ctitor Părhăuti,
570, 587, 600, 607, 633. ^udor D., arheolog,
29, 104, 174, 182; ²
diacul, tipograf, 557. furcu Constantin,
istoric, 54, 388. furdeanu Emil, cercetător,
41, 51, 20!, 313,
413, 426, 427, 428, 434, 439, 530, 671, 640,
641.
fuscus Thomas, cronicar , 248. fzigara
Zottu, vistiernic, ctitor Hlincea,
571. rzimisk.es Ioan, împăratul Bizanţului,
202,
204, 228.
famblac Vrigorie, ieromonah, apoi mitro-
polit al Kievului, 209, 281, 282, 340, 430.
Cepeş, vezi Vlad. fintea armaşul, 466.
\ Verca, preot got, 110.
 Vlad, Călugărul, 372, 374, 375, 433, 434,
Ulea Sorin, istoric de artă, 55, 412, 483,
610, 611.
C|[lfila, episcop got arian, 67, 107, 108, 109,
\124.
Umur, beg în Anaiolia, 256. /p-in.
:|:>
Uranius, episcop arian, 109.
Urban V. papă, 265, 274, 307.
Ureche Vrigorie, cronicar, 39, 282, 343, 347,
351, 352, 363, 369, 379, 385, 474, 475, 481,
483, 486, 487, 490, 511, 569, 639; ² Nes-
tor si Mitrofana, ctitorii minăstiri; Secu,
572.
Urechia Vasile Alexandrescu, istoric, 35.
Ursacius, episcop arian în Singidunum,
118, 120, 121, 123; 124.
Ursilius (Ursicius), episcop în Scupi, 131.
Urs, preot in Cotiglet, 297, 525.
O RTO DO X E R O M A N E. V O I ..

Valens, împărat roman, 106, 108, 109, 118,
123, 124; ²Ŷ episcop arian în Mursa, 120,
121, 144; ² episcop în Oescus, 120.
Valentin, martir, 86 ; ² preot husit, 339.
Valentinian I, 123 ; ² II, 123, împăraţi ai
Bizanţului ; ² episcop în Tomis, 148,
149, 151.
Valerian, împărat roman, 83 ; ² martir în
Tomis, 87 ; ² episcop in Marcianopo-
lis, 131.
Varlaam, mitropolitul Ungrovlahiei sec.
XVI, 447 ; ² mitropolitul Moldovei, sec.
XVII, 14, 21, 74, 75, 573, 574.
Vasile cel Mare, sfînt, 108, 111, 112, 113Ä
121, 127, 128, 145, 153, 155, 414, 4 19 ;
² episcop de Ancyra, 123 ; ² arhiepis-
cop de Tîrnovo, 208, 613; ² episcop la
Roman, 366-367, 385, 438, 470, 481; ² co-
pist la Putna, 421, 422; ² preol in Fc-
leac, 296, 298; ² protopop, cronicar,
Braşov-Şchei, 44, 525; ²Ŷ II, Bulgaro-
ctonul, împăratul Bizanţului, 203, 205,
206. 222.
Vasilescu Emilian, diac. prof., 70.
437, 441, 444, 465, 567; ² Dracul, 260,.
317, 337, 37i, 373; -² înecatul, 565, 530,
634; ² Ţepeş, 337, 349, 371, 372, 374,
375, 434; -- Vintilă, 463, 465, 565, 606,
637 ; ² cel Tînăr (Vlăciut), 328, 434, 144,
537 ; ² Sfifron, pr. prof., 52.
Vladimirescu Tudor, 14, 19.
Vasilisc, episcop în Sardica, 177.
Vătăşianu Virgil, istoric de artă, 51, 335,
388, 411, 611.
Vellas, creştin got, 110.
Venustus, martir, 86.
Verca, martir got, 110, 612.
Veress Andrei, editor documente, 35.
Vetranion, episcop la Tomis, 112, 113, 144,
145.
Vigilius, papă, 149, 155, 177.
Vingurich, conducător got, 110.
Vintilescu Drăghici, boier muntean, 608.
 IN DIC E
Vjsarion, egumen la Cozia, 350; ² copist
moldovean, 122.
Visa, ctitoră la Crişcior, 330.
Vitalian, general bizantin, 134, 237, 238.
Vitalis, episcop în Aquae, 120.
Vitold Teodor, boier moldovean, 39-1, 390.
Vitns de Montefero, capelan, 265.
Vîrtosu Emil, istoric, 28, 522.
Vladisl^v I (Vlaicu), 230, 259, 260, 263,
267, 268, 305, 306, 309, 316, 317, 398, 399,
407, 433, 436 ; ² II, 288, 293, 297, 318,
372, 374 ; ² III, 416 (domni ai Ţării Ro-
mâneşti); ² II, ctitorul bisericii din Rî-
biţa, 330, 404 ; ² v. şi Iagello.
Viaicu, ctitor la Streisîngeorgiu, 402 ; ²Ŷ
clucerul, ctitor la Aninoasa-Cislău, 566.
Vlastares Matei, canonist, 487.
Vlemides-Nichifor, scriitor bizantin, 425.
Voicu, preot în Braşov, 617.
Voileanu Matei, istoric, sec. XX, 38.
Voinescu Teodora, istoric de artă, 55, 412,
413.
Vornicescu Nestor, mitropolit, 53, 54, 91,
156, 313, 427,581, 582, 640.
Vukovici Bojidar, tipograf, 425, 541.
Vulpe Radu, arheolog, 132, 170.

Wagner Valentin, conducător de tipoyraiie
în Braşov, 550.
Wiclif John, reformator englez, 338, 3 10.
Wurmloch Adalbert, pastor în Bistriţa,
. 546, 547. Werboczi Ştefan, jurist
maghiar, 289.
DE N UM E
Xenopol, A. D., istoric, 20, 48, 72, 210,

Zacan Efrem, traducător al Paliei, 507,
Zajaczek Ştefan Martini, episcop ca:
la Şiret, 274. Zamfira, ctitora
mînăstirii Prislop, 329,
580, 582, 603. Zamfirescu Dan,
istoric, 40, 55, 428,
494, 530, 531, 640.
Zamoyswi Toma, cancelar polon, 455.
Zamolxis, zeul daco-getilor, 69.
Zampa, preot în Clopotiva, 290, 613.
Zâpolya Ioan, voievod al Transilva:
495, 496, 498, 509, 511 ; ² Ioan Si
mund, principe al Transilvaniei, 496,
499, 500, 504, 505, 506, 507, 512, 549.
² Isabella, soţia lui Ioan, 199, 511,
549.
Zeiller Jacques, istoric francez, 52, 85
114, 126, 139, 140, 174, 177, 131.
Zenon, împăratul Bizanţului, 150, 172.
Zizka Jan, revoluţionar ceh, 339.
Zlătarul Dumitru, argintar din Lip
607.
Zonaras Ioan, cronicar bizantin, 415.
Zosin vistiernicelul, ctitorul schitului
sin, 572, 573, 574, 575. Zosima,
brodeur moldovean, 607. Zosimus,
episcop în Horeum Margi, 12C
episcop în Sardica, 131. Zotic
(Zoticos), martir în Noviodunum
culitel, 87, 88 ; ² martir în Tomis,
Zub Alexandru, istoric, 56.
 IN D IC E D E
;us (RazgradJ ²Ŷ scaun episcopal,
116.
-Vrancea, descoperiri arheologice,
² ţinut, 367. îdiam, 61.
opol, oraş, 293, -J-il. ;us, scaun
episcopal, 150, 234. 101, 125. , 386,
478, 479, 487, 493, 519, 589,
i-Cluj, biserică, 603. , copie catolică, 265; ²Ŷ reşedinţă vlădi-
.lba, sinod calvin, 505, 553, 615; ²
497.
>mitat, 221.
[ia, loc, 214, 457, 496, 566, 618; ²
pie catolică, 286, 288, 289, 498, 504,
i0; ² episcopie ortodoxă, 220, 221,
- sediul Mitropoliei ortodoxe, 235,
!0, 501, 502, 504, 522, 616; ² ca-,
509; ² dietă, 615. 253, 254, 441.
Maior, loc. în Dacia, 62. ia,
patriarhie, 15, 49, 137, 343, ,
358, 423, 579, 630; ² sinod, 119.
Mare-Alba, biserică, 332. c-doara,
537. iuzău, schit, 305. a, 260, 265.
oraş în Dacia, 62, 99. ?pd, 123.
Vrgeş, 566.
>atriarhie, 14, 15, 343, 344, 357,
630; ² sinoade, 107, 119, 122.
:iahovo), episcopie, 116. ijloc-
Maramureş, biserică, 334,
>Ş în Dacia. 61, 65, 99.
episcopie, 116, 133, 175,
LOCURI
Aquileea, sinod, 124, 125, 128.
Arad, oras-episcopie, 637.
Arbore-Suceava, biserică, 385, 387, 394.
596, 597.
Argeş, oraş-capitală, 245, 337 ; ² biserica
Sînnicoară, 318, 390; ² biserica dom-
nească, 255, 256, 259, 260, 305, 318, 390,
391, 398, 403, 405; ² biserica lui Nas-
goe, 443, 445, 446, 447, 448, 461, 565, 575.
584, 585, 589, 591, 603, 604, 606; ² epis-
cească, 259, 260, 267; ² minăstire, 13.
Ariminium (Rimini) ² Italia, 123.
Arsura-Vaslui, descoperiri arheologcie,
199.
Asaneşti, sat lînga Tîrnovo, 203.
Asia Mică, 63, 64, 65, 66.
Asia, dieceză, 37, 48, 49, 88, 90, 107, 110,
131, 135, 139.
Athos, Muntele, 14, 30, 34, 203, 267, 268,
302, 303, 304, 307, 308, 319, 357, 416, 424,
431, 432, 433, 434, 493, 579, 594, 606, 631,
634; ² cu mînăstirile: ² Constamo-
nit, 632, 634; ² Cutlumuş, 263, 267, 268,
269, 305, 308, 433, 606, 609; ² Dionisiu,
441, 442, 443, 592, 600, 607, 627, 632, 633,
694; ² Dohiariu, 434, 476, 632, 633 ;
²Filoteu, 434 ,- ² Vrigoriu, 435 ; ² Hi-
landar, 302, 307, 308, 333, 334, 457, 632,'
633, 637; ² Ivir, 431, 434, 458, 459; ²
Marea Lavră, 431, 630, 633, 634; ² Pan
tocrator, 632, 633 ; ² Sf. Pavel, 435, 632 ;
²Sf. Pantelimon (Rusicon), 431, 434 ; ²
Simonpctra, 629, 632, 633, 634; ² Stavro-
nichita, 479, 634 ; ² Vatoped, 435, 442,
480, 607, 632 ; ² Zografu, 354, 385, 408,
421, 422, 431, 432, 434, 435, 609, 634, 638;
²Xenofon, 606, 632; ² Xilurgos, 431 ;
² Xiropotam, 632.
Avereşti, sat pe Swceava, 283.
Avignon, reşedinţa papilor, 288, 310.
 INDICE DE I»OCUJ»I
AxiopOlis (Hinog-Cernavoda), 65, 87, 88;
² bazilici,   234; ² scaun episco-
pal, 150, 228; ~- inscripţii, !58, 159; ²
cetate, 85.
Babele-Viaşca, schit, 350, 374.
Bacău, descoperiri arheologice, 102; ² bi-
serica Adormirea (Precista), 385, 395, 396,
409; ² ţinutul, " 
Baia, capitala Moldovei, 274, 238; ² epis-
copie catolică, 238 ; ² biserica Adormi-
rea, 569, 599 ; ² biserica Albă, 385.
Banatul Severinului» v. Severin.
Bărboşi, Valaţi, obiecte paleocreştine, 101,
102.
Barbu, schit, 458.
Basarabi-Con.ştanta, biserici rupestre, 167,
171, 224, 303, 305.
Bassianae (Patrovat), scaun episcopal, 116.
Bazia.s, -mînăstiro în Banat, 333.
Bâdeuti-Suceava, biserică, ""400.
Băiceni-Iaşi, descoperiri arheologice, 2-18.
Băile Herculane, descoperiri arheologice,
99.
Băiţa-Cluj, biserică, 331.
Bălineşti-Suceava, biserică, 385, 400, 401,
499.
Bălteni-Mfov, biserică-schit, 306.
Bederiana, cetate, 173, 174.
Beiuş-Bihor, 334, 614.
Belgrad-Iugoslavia, 295, 536, 537, 512.
Bereg, judeţ, 292.
>

*?N%
%«"%«# 569 ; ² mînăstirea Popăuţi, 384, 395, 3gtF
Beroe (Piatra Frecătei), bazilică, 166.
Bezdin-Arad, mînăstire, 334.
Bialistok-Polonia, 418.
Bica Mănăstircni-Cluj, biserică, 603.
Biertan-Sibiu, donariu creştin, 96, 97.
Biharea, cetate, 213, 214, 220, 221 ; ² epis-
copie ortodoxă, 220, 225, 286.
Bihor, comitat, 496, 513; ² ţinut, 215, 291,
534, 591.
Biserica Albă-Maramureş, 334.
Bisericani-Neamţ, mînăstire, 322, 376, 573.
Bistriţa, district, .513 ; ² mînăstire în Mol-
dova, 283", 300, 301, 350; 378, 381, 387,
394, 401, 406, 407, 409, 420, 423, 473, 474,
485, 571, 573, 588, 600, 604;
S
fire în Olt enia, 17, 169, 3?5, ; J,
423, 516, 517, 537, 560, 56?, 575, Pt
608, 636; ² oraş în Transilvase"''

Bitinia, provincie în Asia Mică,
Bitolia-Iugoslavia, 203, 637. Bîrlad,
ţinut 367. Bizanţ, v-
Constantinopol. Bîrlăleşti-Vaslui,
descoperiri
199.
Bîrsa, tară, 239, 240, 248, 290. BIrsana-
Maramureş, mînăstire, 334. Bîrsău-
Hunedoara, 330, 404, 579. Bîtca
Doarnnci-Neamf, descoperiri
logice, 248. Boemia,  Bogata de
Sus şi de Jos, sate ale £
piei Vadului, 510. Bogdăneşti,
mînăstire în Moldova,
318. Bohotin (Bogotin),
mînăstire în
322, 376, 378. Boiştea, mînăstire
lingă Neamţ, 319,
387. €„
Bolintin-Ilfov, mînăstire, 305, 306, 374, '
Bolohoveni, ţară, 217, 248. f
Bononia (Bodinis), azi Vidin, scaun e ~$
N-
%# % 
J Borzeşti-Bacău, biserică, 384, 394, 396.
'fMBosnia, 203, 253, 254. /
fţ.Botoşana-Sucoava, descoperiri arheologii
"&" 102, 199.
Botoşani, bis. Sf. Vheorghe (domneasca/
400; ² bis. Uspenia (Doamnei), 569.
Bozeu în Tirol, 322, 478. Braşov, oraş, 240;
² biserica Sf. Nicolae,
12, 297, 331, 418, 424, 453, 458, 500, 522,
534, 538, 550,  609, 616 ; ² tipărituri,
500, 501, 506, 523, 548, 549, 557, 607; ²
N-
% "
Bratoi-Sibiis, descoperiri arheologice, 199.
Brădet-Argeş, schit, 317, 392, 458. BrăeşU-
Botoşaiu", descoperiri arheologice,
248.
Brăila, ţinut, 440, 466. -Brebi-
.Sălaj, biserici rupestre, 224.