SNE QS = ARHIVA DE IDE! ANA MARIA ZAHARIADE Simptome de tranzitie Symptoms of transition arhitextDupa 5 ani: Arhitectura romaneasca, incotro? |. Preambul Ocazia pe care mi-a oferit-o Architektur Zentrum Wien dea dezbate realizarile si potentialul arhitecturii romanesti acum, dupa aproape 5 ani de la Revolutia din 1989, este problematica intr-o asemenea masura, incat devine fascinanta si terifianta in acelasi timp. Acest fenomen arhitectural este nu numai foarte neobisnuit (la fel ca evenimentele si contextul care i-au determinat aparitia), ci si prea apropiat in timp. intr-un moment in care suntem extrem de sensibili $i nelinistiti de tot ceea ce se intampla in jurul nostru, simjindu-ne oarecum obligati sa reactionam exagerat, principalul pericol care ne pandeste atunci cand facem o judecata de valoare este imposibilitatea de a ne detasa (de a privi lucrurile din afara / de a fi neutri); denaturarea sensului devine astfel un pericol real Subiectul depaseste granitele obisnuite ale athitecturii, devenind © problema de cultura si de comunicare culturald, precum si una de istorie si de contact acut cu istoria. Acest contact aproape fizic cu istoria, sentimentul ca suntem chemati sa contribuim la infaptuirea istoriei, sa alegern dintre mai multe posibile viitoruri m-a determinat sa fac referire la fenomen, mai degraba decat la realizari. Prin urmare, voi incerca sa stabilesc o anumita ordine in invalmaseala uimitoare de cauze, efecte, idei si opinii care au invadat mediul arhitectural romanesc in ultimaii cinci ani. Il. Asteptari vs. realitati Unul dintre cele mai dureroase aspecte ale fenomenului este discrepanta dintre asteptarile avute si realitatile globale pe care le percepem la o prima analiza, Fara indoiala, o tulburare politica generala de natura celei la care am fost martori ar fi trebuit sa se reflecte in arhitectura, in primul rand, printr-o perioada de stagnate Cu toate acestea, ne-am fi asteptat ca stagnarea sa fie mai degraba o 49Simptome de tranzitie chestiune de aparenta; sé reprezinte, de fapt, un ragaz in care sa meditam, sa ne asumam mostenirea, sa intram intr-o relatie sincrona cu lumea arhitecturala pe care o privisem, pana atunci, printr-un gard de sarma ghimpata. Ne asteptam sa fim martorii eruptiei unei activitati creatoare axate pe impunerea unor noi dimensiuni culturale in productia arhitecturala, dimensiuni bazate pe redescoperirea sensurilor urbanitatii, pe cautarea esentialului, pe autenticitate, pe o identitate locala echilibrata, intr-un cuvant, pe recuperarea valorilor obnubilate de dictatura. Nu era neaparat necesar ca un astfel de fenomen sa se materializeze intr-o activitate ferventa de construire, dar ar fi trebuit, totusi, s4 presupuna proiecte, cercetari teoretice si dezbateri fructuoase pe cele mai importante teme. Cu toate acestea, rezultatele acestor cinci ani de activitate arhitecturala sunt mai degraba dezamagitoare in raport cu asteptarile exagerate avute. in primul rand, desi cladirile vernaculare prolifereaza in mod nelinistitor pe intreg teritoriul tarii, scapate de sub control, productia arhitecturala reala, inclusiv teoria si arhitectura realizata pe hartie, este destul de saraca. in al doilea rand, iar acesta este aspectul cel mai suparator, imaginea de ansamblu este haotica si incoerenta; nu este imaginea unui eclectism scrutator (cultura eclectica avea propria sa coerenta interna), ci a unei dezorientari ezitante, dominate de o apatie evidenta. Este imaginea unei «mlastini» arhitecturale, a unor lucruri ce par sa scape de sub controlul arhitectilor, a arhitectilor ce nu par a opune nicio rezisten{a propriei lor eliminari. Ceea ce gasim cu greu in acest peisaj arhitectural este dorinta de a cauta, de a investiga, de a accepta provocari; acest fapt ar putea fi perceput ca o pierdere a apetitului pentru viitor, prin existenta intr-un prezent permanent si amorf in care devenirea nu exista. Este oare posibil ca aceasta anomalie sa fie efectul unor circumstante exterioare prea greu de indurat sau are determinari mai profunde legate de mentalitatea i psihologia profesiei arhitecturale sau de o intelegere partinitoare a propriei sale pozitii? Sunt de parere c merita sa investigam acest aspect, de vreme ce cred cu sinceritate ca nu putem avea o perceptie completa a unei arhitecturi fara a cunoaste cadrul general si configuratia intelectuala care 0 genereaza. 50 Ill. Alibiurile contextului obiectiv Nimeni nu poate nega ca, din punct de vedere economic, vremurile sunt grele. Investitorii importanti sunt extrem de putini, investitiile publice lipsesc (desi efectuarea lor este imperativa), drepturile de proprietate asupra terenurilor intravilane nu sunt clare (iar dispozitiile legale care isi propun sé le clarifice continua sa lipseasca), nivelu: tehnologic este scazut. In consecinta, se comanda numai cateva tipuri de cladiri, adesea neatractive si neconvingatoare din cauza temelor de design lipsite de substanta, sanselor mici de tealizare si interventiei absurde a clientului-dictator. Schimbarea radicala aparuta in modul de exercitare a profesiei arhitecturale — rou nascutele ateliere private de proiectare -—a produs uimire, si dificultati reale la nivelul companiilor, inca obisnuite cu vechile institute de proiectare ale statului. Inainte de 1989 aceste institutii supradimensionate ascundeau lipsa de comenzi pentru arhitecti; din momentul in care acest fapt este perceput $i experimentat ca atare, devenim martorii unei prabusiri confuze, inrautatita de lipsa oricarei legi privid statutul liberal al profesiei, dreptul la semnatura, dreptul de autor etc. Toate aspectele mentionate mai sus trebuie vazute in contextul unei mosteniri arhitecturale dezastruoase. Nu ma voi referi la asa-numita Casa @ Poporului, ci la starea generala a oraselor noastre, distruse atat de neefectuarea lucrarilor de intretinere (situatie care dureaza aproape de la incheierea celui De-al Doilea Razboi Mondial), cat si de punerea in aplicare, din fericire numai in parte, a unor decizii politice. Oricum ar fi, majoritatea oraselor noastre ofera imaginea unui santier parasit (ceea ce este adesea adevarat) sau a unei asezari abandonate. In aceste concitii, lipsa total de preocupare din partea presei in legatura cu acest aspect este de necrezut, avand in vedere ca arhitectura este azat de intim legata de viata noastra de fiecare zi. Singura exceptie este aceeasi Casd a Poporului, careia i se face 0 publicitate nemeritata si partinitoare. Nu credeam, atunci cand Bruno Zevi invinuia mass-media, in anii 40, pentru lipsa interesului acesteia fata de arhitectura (2), cd imaginile oraselor italiene ar fi putut fi mai dramatice decat starea in care ni se infatiseaza astazi orasele noastre, periclitate si mai mult de puterea spasmodica a unei economii de piata incipiente si de speculatiile imobiliare necontrolate. ANA MARIA ZAHARIADESimptome de tranzitie Pentru criticii educati exclusiv in spiritul doctrinei materialiste — asa cum am fost noi, teoretic - cele de mai sus ar putea constitui motive suficiente ale starii actuale de letargie. Desi nu voi nega relatia de cauzalitate cu starea actuala a mediului arhitectural din Romania, in opinia mea, o astfel de judecata reprezinta o capcana periculoasa. In general, aspectele mentionate mai sus (fie ca sunt determinate economic sau politic) se refera cu precadere la realizari, nu la abordari sau concepte, gi sunt, in parte cel putin, exterioare profesiei. Ca urmare, se naste iluzia ca, o data ce aceste aspecte vor fi depasite, problema arhitecturii va fi si ea rezolvata; prin urmare, nu ar fi necesare interventii sau actiuni combative pornite din interior. O astfel de atitudine ne face sa ne complacem in starea actuala, in asteptarea unei solutii care sa vina din afara. Astfel, aceasta devine un alibi care pune in pericol atat viitorul profesiei de arhitect, cat si pe cel al productiei arhitecturale Pe de alta parte, daca analizam reversul medaliei, vom observa ca, din acest punct de vedere, economia inca neproductiva prezinta si un avantaj: nu permite instituirea autoritara a unui monopol organizat al productiei arhitecturale banale, care sa oscileze intre mediocritate, indiferenta fata de oras si invazia unor tipuri de imagini la moda, false si indigeste purtatoare de limbaj (2) in consecinta, rezolvarea problemelor economice si juridice nu inseamna evitarea amenintarii reale la adresa productiei arhitecturale, Cum aceste chestiuni singure nu pot explica starea actuala a arhitecturii noastre, trebuie sa facem o analiza mai profunda, pentru a sublinia motivatiile launtrice, adevaratele probleme care ii framanta pe arhitectii romani, gradul de constientizare $i modalitatea de abordare a acestora. IV. Alte ipoteze la care se poate medita O prima idee ar fi ca nu ne-am asumat inca, in mod lucid si fara complexe, propria noastra istorie arhitecturala cu toate aspectele si nuantele sale, benefice sau daunatoare. Martin Heidegger, in Sein und Zeit, afirma ca istoria care se intampla intr-o anumita perioada reprezinta aventura specifica a unui «Dasein» existent, care este «trecut» gi «transmis» si continua ca existenta permanenta in cadrul comunitatii. Din punctul lui de 52 vedere, unul dintre cele patru intelesuri ale istoriei sernnifica faptul ca orice «are o istorie» marcheaza un progres sau un declin, respectiv o devenire. Prin urmare acesta se prezinta ca o concatenare cauzala care vine din trecut $i trece prin prezent catre un viitor; in acest sens specific, trecutul nu se bucura de o prioritate speciala (3). Exact acesta este intelesul istoriei pe care noi l-am neglijat, ba chiar evitat, in perceptia pe care o avem asupra propriei noastre evolutii arhitecturale. Ceea ce infaptuim in lumea noastra prezenta este fie o colectie de sloganuri, fie un extaz (plin de mila fata de sine sau agresiv, in functie de circumstante) in fata unui trecut glorificat sau condamnat. Nu exista nicio tentativa de a cauta $i de a-si asuma. Este o perceptie pervertita care converteste trecutul fie in ceva irelevant pentru prezent, fie in ceva care domina prezentul si este, asadar, folosit ca alibi. In ambele cazuri, lucrurile incremenesc intr-un prezent perpetuu, nu exista nicio proiectie in viitor deoarece concatenarea devenirii istorice este franta (4). Este in special cazul epocii dictatoriale, care este dificil de acceptat, de asumat si de depasit, chiar daca nicio istorie veritabila nua fost vreodata alcatuita numai din fapte pozitive, chiar daca orice moment dintr-o anumita istorie contine germenul propriei distrugeri, Din acest motiv este autocunoasterea atat de importanta, in opinia mea fi:nd singura baza solida pentru o abordare lipsita de inhibitii si responsabila. In devenirea noastra arhitecturala anumite valori specifice (care trec dincolo de arhitectura, apartinand unei traditii mai largi) si anumite momente cheie (specifice arhitecturii $i care ar putea juca rolul unor repere corecte) pot fi privite ca aspecte formative. Exista si unele momente cheie, care apartin dezvoltarii arhitecturale istorice, care ar putea juca rolul unor repere stabile. Dictatura a stiut sa tinteasca exact aceste aspecte si momente pentru a opri sau perverti evo.utia naturala. In acest mod, a reusit sa rupa lantul si sa estompeze valorile consacrate, sa ne indeparteze de propria noastra istorie. lata céteva exemple de conditionari ale arhitectilor prin manipularea acestor aspecte ale propriei istorii. a. Am sustinut adesea ca principalul aspect formativ al arhitecturii romAanesti este remarcabila capacitate osmotica a unei societati asezate la rascrucea mai multor influente culturale foarte diferite, 53 ANA MARIA ZAHARIADESimptome de tranzitie iar uneori, contradictorii. Cele mai importante momente de creativitate arhitecturala ne apar ca sinteze lipsite de inhibitii si originale rezultate in urma acestor influente (5). Aceasta insearmna ocreatie arhitecturala bazata pe cel mai pur inteles al sintagmei «schimbului cultural»: a imprumuta ceva cu constiinta senina a celui care are ceva de dat in schimb, rezultand asadar 0 relatie de egalitate lipsita de inhibitii. Echilibrul sau, ajustat permanent de un Zeitgeist specific, si aspiratiile comunitatii au dat nastere expresiei si identitatii arhitecturale. Or interzicerea anumitor abordari, impunerea altora (cum ar fi arhitectura stalinista in anii "50, suprafetele dense cu blocuri inalte dupa anii ‘60 etc) si in special inchiderea treptata a tuturor cailor de acces la informatii, la tot ceea ce ar fi putut reprezenta o influenta organic necesara, toate acestea au reusit sa perturbe mecanismul launtric al schimbului cultural ca o conditie sine qua non a unei sinteze valabile. Desi suntem din nou deschisi catre lumea arhitecturala, aceste mecanisme launtrice nu au fost inca restaurate. Prin urmare, observam o graba de a fi la moda, in defavoarea cautarii unui raspuns la problemele reale cu care ne confruntam. b. Acea capacitate osmotica pe care am mentionat-o si ajustarea organica a schimbului cultural au condus la o realizare remarcabila. in conditiile economice $i politice speciale ale secolului al 19-lea, putern observa o evolutie spectaculoasa si exploziva a societatii si culturii romanesti, de la starea de Ev Mediu tarziu la integrarea in marea cultura europeana. Intre timp, sinteza originala care s-a produs in domeniul arhitecturii a fost Miscarea Moderna romaneasca. Aceasta a ajuns la apogeu intre cele doua razboaie mondiale. Perioada respectiva va fi considerata un moment cheie in arhitectura noastra din mai multe motive: este sincrona cu alte manifestari similare din arhitectura european; adopta cu pasiune un nou limbaj si noi modalitati de expresie, asumandu-si, din motive intemeiate, statutul de avangarda. Aceasta arhitectura nu doar a devenit neobignuit de populara (exprima etosul burgheziei moderne), dar s-a si imprimat in mod decisiv asupra aspectului orasului romanesc (6). In acelagi timp, nu este declarativa si are o aderenta minimé la ideologia radicala a Miscarii Moderniste. De fapt, a respins acel «model ideologic 54 progresiv»(7), nu sub povara reificarii [cum a facut marea cultura Wiener (8)], ci in numele unei traditii urbane pe care arhitectii nu voiau sa o agreseze, ci sa o modernizeze $i sa o adapteze la nevoile si etosul noii societati. In cursul acelei perioade putem vorbi despre o abordare unitara si specifica, un fel de «Regionalism Critic» avant-la-lettre, care merita sa fie continuat. Dar acest lucru nu convenea etosului comunist, si cu atat mai putin dictaturii. In consecinta, acesta a fost treptat pus in umbra si inlocuit chiar de ideologia pe care o respingea. Este paradoxal ca acest lucru s-a intamplat in anii '6o, cand Carta de la Atena facea deja obiectul unor critici severe, iar CIAM a fost dizolvat. Numai din motive ideologice si numai prin mijloace politice a fost distrusa o abordere specifica si aducatoare de beneficii, asa cum au fost si elitele care au aderat la aceasta. In acelasi fel, tentativele intreprinse la inceputul anilor '7o de a trece de barierele unei arhitecturi manipulate politic au fost inabusite. Aceasta este povestea simplificata a unei legaturi pierdute (a unui reper arhitectural solid) in evolutia noastra arhitecturala, care nu a fost. c. Acest lucru se leaga in mod direct cu un alt aspect istoric al devenirii noastre arhitecturale. Arhitectii romani au fost intotdeauna foarte pragmatici, au realizat proiecte, dar si-au explicat demersvrile foarte putin. Activitatea teoretica a fost in general slaba si nu s-a ridicat niciodata la nivelul atins de teoria artei sau de filozofia culturii. Acest fapt s-a datorat mai ales educatiei lor academice, bazate pe modelul Beaux-Arts, cu abordarea sa instrumentala si eficienta a teoriei arhitecturii, cu liberalismul sau stilistic si cu accentul pus pe rendu etc, si acordand destul de putina importara filozofiei creatiei arhitecturale. Atunci cand scoala a adoptat arhitectura moderna, in anii 60, ea a acceptat pur si simplu o alta abordare stilistica. Adevarata modernizare de dupa 1968 nu s-a produs niciodata deoarece, incepand din anii '7o, invatamantul a devenit unul dintre principalele instrumente de manipulare. Pe baza acestui tip de abordare instrumentala, erhitectul era si el mai usor de conditionat, pentru a deveni executantul eficient $i flexibil de care avea nevoie sistemul. Astfel, convins sau doar lipsit de informatii, arhitectul roman s-a obisnuit sa ignore sau sa perceapa intr-o 55 ANA MARIA ZAHARIADESimptome de tranzitie maniera distorsionata principalele chestiuni care framantau lumea postmodemna, Btica arhitecturii s-a pierdut, iar coerenta abordarilor a devenit un obiectiv imposibil. In aceste conditii, distanta dintre a-I conditiona pe arhitect (care nu avea modele, elite, suport teoretic, informatii, legaturi organice cu traditia sa istorica) si a-l constrange sa colaboreze la re alizarea operei distructive a unel vointe paranoice este foarte mica; «minunata lume noua», ultima etapa catre discreditarea profesiei de arhitect. De aici rezulta cea de-a treia ipoteza, derivata partial din celelalte doua, care are mai degraba un continut psihologic. Se refera la culpa colaborationismului. Frica si complexul de vinovatie isi gasesc 0 exprimare particulara in tentativa de a cauta substantieri teoretice; asistam launefort dea masca o arhitectura triviala, golita de continut si lipsita de viitor sub eticheta de postmodernism romanesc, desi nu are nicio relatie cu abordarea postmoderna reala, cu exceptia — presupundand ca am dori sa fim rautaciosi— unui anumit libertinaj stilistic. Din punct de vedere teoretic, acest sofism ieftin ar trebui sa fie inofensiv daca nu ar contribui la confuzia generala. Evident, este convenabil pentru cei care au vrut sa colaboreze, dar, din nefericire, inlatura $i complexul de vinovatie al celor care au fost obligati sa colaboreze, neavand alternativa. Din acest motiv, este acceptat in mod universal ca scuza, Pe de alta parte, din punct de vedere etic, in conditiile acceptarii superficiale, dar larg raspandite, a acestui pretext, confuzia generala este sporita, iar acest fapt este extrem. de injust pentru o tanara generatie aflata in cautarea unor repere. Totusi, acest alibi isi dovedeste deja sterilitatea: cristalizarea nor miscari sau abordari sernnificative — aga putine cum sunt ele- are legatura, in mod deloc intarmplator, cu locuri unde s-a lansat 0 anumita provocare sau cu personalitati care au incercat, iar uneor! chiar au reusit, sa opuna rezistenta. Ne confruntam, de fapt, cu. o sansa pe care istoria ne-a oferit-o, si in acelasi timp cu o provocare. Pentru a cita un ganditor roman contemporan, «Istoriei nu-i pasa de noi $i nu-iva pasa niciodata, daca nu-i fortam mana. Istoria acorda corectii istorice numai acelora care stiu cum sa si le insuseasca» (9). De aceea este important sa ne intelegem conditia, dar nu si suficient: trebuie sa reactionam. in ceea ce ma priveste, ma astept ca devenirea noastra arhitecturala 56 sa se dezvolte sub motto-ul: Catre o arhitecturd si cdtre profesia de arhitect. V. Realizari Este extrem de dificil s4 selectezi cinci dintre cele mai reprezentative proiecte. Reprezentativ inseamna ceva care s€ ridica deasupra valorii propriu-zise, ceva prevazut cu un potential generalizant, afirmand uneori valori commune sau o cautare coerenta aunei anumite estetici. Or, in conditiile descrise, pentru a ilustra, intr-un anumit fel, prima parte a lucrarii mele, vol selecta putinele puncte de aglutinare sesizabile in tabloul de ansamblu relativ dezamagitor. Am convingerea ca din aceste puncte ar putea pomi directii benefice. Ele ar putea fi veriga lipsa din devenirea noastra arhitecturala. 1. Eforturile remarcabile concentrate in jurul Uniunii Arhitectilor si al presedintelui acesteia, Alexandru Beldiman, care isi propun sa reabiliteze companiile, sa le ajute sa-$1 recapete statutul, constiinta de sine si vointa. Ar trebui sa mentionez aici cel mai recent evaniment, Prima Bienala a Arhitectilor din Romania (Locuirea in tard sau in strainatate) 2, Dezbaterea teoretica si critica initiata de revista «Arhitext design» s-a dovedit a fi din ce in ce mai fructuoasa. Nu este necesar sa insist asupra rolului important pe care acest gen de nuclee culturale ‘I joaca in promovarea unei arhitecturi. 3. Abordarea stiintifica a dezvoltarii urbane, bazata pe conceptul «dezvoltarii sustenabile», cristalizata in jurul Catedrei de Urbanism a [AIM (studioul de cercetare Urbis, condus de dr. arh. Alexandru Sandu), este foarte importanta deoarece, pentru a-l cita pe Bernard Huet, «problema relatiei dintre arhitectura si oras se aflé in centrul dezbaterii initiate la sfarsitul anilor so (...) un reper real, care da masura distantei dintre scoli» (10). Trebuie sa subliniez aici ca studiile individuale, aproape clandestine — bazate pe 0 abordare sistemica — efectuate de catre membrii catedrei in ultimii ani inainte de Revolutie au facut posibila consolidarea rapida a studioului lor de cercetare. Prestigiul grupului a continuat sa creasca, iar acestia au devenit o institutie reala, la care au recurs municipaiitatile in fundamentarea deciziilor lor. 57 ‘ANA MARIA ZAHARIADESimptome de tranzitie 4. inceea ce priveste proiectarea arhitecturala, cele mai reprezentative miscari se concentreaza in Timisoara si Bucuresti, insa in moduri diferite. In timp ce in Timisoara sunt relativ convinsa ca avem 0 scoala — in sensul de grup cu preocupari, atitudini si credinte comune —in Bucuresti lucrurile inca se mai axeaza pe munea $i carisma unui singur arhitect, lector la IAIM. O sa incep cu acesta, subiectul Timisoara fiind mai complex. Ideea principala a selectiei pe care am realizat-o este ca, in circumstantele noastre specifice, abordarile care par a se infiripa sunt mai importante decat proiectele. Ele ar putea demonstra nasterea unei elite arhitecturale. Voi incepe cu Studioul Dorin $tefan deoarece problema Timisoarei este mult mai complexa. Nascut in 1950, Dorin Stefan este o personalitate rebela, sofisticata, chiar anarhica, cu manifestari teoretice uneori prolixe. Carisma lui se datoreaza conflictului permanent in care se afla cu vechile dogme si vechea ordine, dar mai presus de toate, dorintei neobosite de cunoastere a mintii sale si sensiblitatii sale arhitecturale naturale si profunde. Intotdeauna informat si atras de ceea ce este nou, a incercat intotdeauna sa impulsioneze mersul lucrurilor. Acesta este motivul pentru care studentii l-au admirat intotdeauna. Exista uneori o distanta intre declaratiile si proiectele sale. in cuvintele sale, exista o anumita intentie de a soca, ba chiar de a nemultumi sia ofensa, pentru a trezi spiritele. Pe de alta parte, arhitectura sa nu este niciodata dominata de aceasta intentie, chiar daca este o arhitectura incitanta. Este provocatoare $i sensibila datorita incercarii de a insufla un spirit proaspat in apatia care ne inconjoara, prin incercarea impetuoasa de a explora noi mijloace expresive, dar nu prin afilierea la un stil A fost considerat un deconstructivist, ceea ce, evident, nu este adevarat, desi idiosincraziile sale au anumite puncte comune cu deconstructivismul. Se considera un rationalist in sensul ca formele si spatiile pe care le propune au intotdeauna 0 motivatie, si incearca 8a investigheze noi modalitati de expresie in contextul stilistic si tehnologic existent. Cu jumatate de an in urméa, a deschis 0 expozitie manifest intitulata — cu ironie suprarealista — «Caroserii», unde si-a prezentat cele mai recente proiecte, majoritatea, in curs de desfasurare. Dar a facut referire si la faptul ca acestea ar putea 58 ramane simple forrne nematerializate datorita lipsei de intelegere a promoterilor fata de arhitectura. Cu toate acestea, el ramane unul dintre cei mai prolifici tineri arhitecti si indraznesc sa afirm ca nu mai existé un alt arhitect in Bucuresti care s se apropie de subtilitatea si poezia abordarii sale artistice. VA voi prezenta cateva dintre lucrarile sale, dupa care ma voi axa pe un proiect pe care il consider cel mai reprezentativ, deoarece reprezinta o tentativa de a revitaliza un loc important din Bucuresti, loc care a fost grav desfigurat de decizile lui Ceausescu. Proiectul Centrului de afaceri din Piata Victoriei a fost castigat in urma vanzarii publice a unui bloc enorm si amorf care flancheaz partea de sud a unui important spatiu urban si inchide perspectiva dinspre lacuri asupra intersectiei a doua strazi importante. In plus, forma si dimensiunile cladirii falsificau in mod nepermis scara urbana a acestei piete traditionale. Ca urmare, proiectul propus doreste sa fie, in primul rand, o corectie urbana. Toate gesturile arhitecturale care urmeaza sunt guvernate de aceasta iee, pentrua minimiza efectele dezastruoase ale acestui ecran si de a integra piata in viata reala a orasului. Cladirea include trei parcari subterane (0 problema acuta a Bucurestiului), doua etaje de spatii comerciale in legatura cu statia metropolitana, trei niveluri de birouri siun restaurant aflat la nivelul superior, cu o cupola, ce permite o perspectiva asupra parcului de la nord. Pentru a corecta proportia nesigura si alcatuirea acestei cladiri-ecran, dimensiunea dorninanta introdusa a fost cea crizontala, la scara cladirilor istorice existente. Aceasta este realizata prin ferestre de 2 metri care alterneaza cu parapeti de marmura de 2 metri, Astfel efectul este mentinut, in negatiy, si pe perioada noptii, Prezenta turnului inclinat care se opune orizontalitatii este justificata de lipsa de simetrie a locului; cladirea-ecran, in pofida simetriei sale, se afla in mod evident in afara axelor principale de la nord, de aceea tumul devine punctul focal al acestei importante perspective. Aripa de sticla care acopera cladirea si articuleaza lespedea subtire propusa si cladirea-ecran creeaza o arcada comerciala, arcadele fiind spatii urbane traditionale in Bucurestiul secolului al 19-Iea, Proiectul anuleaza efectul inertial si alienant al cladirii-ecran existente, iar impresia generala este dinamica si sensibila, ca si cum ceva a prins deja viata in acest loc mort, 59 ANA MARIA ZAHARIADESimptome de tranzitie Timisoara ca intreg Incepand din anii '7o, cazul Timisoarei este iesit din tiparele obisnuite, contrastand cu decaderea Bucurestiului, unde au ramas numai cateva nuclee de rezistenta. Aceasta situatie are legatura cu aparitia Institutului local de Proiectare si a unei scoli de arhitectura cu durata de trei ani. Spre deosebire de Bucuresti, tinerii arhitecti proveniti din toate orasele RomAniei au format un grup de dizidenta arhitecturala. A existat un model intelectual al acestei noi elite locale, mult mai coerent decat in Bucuresti sau in oricare alt oras din Romania, eilta ai carei membri si-au unit fortele atunci cand trebuia sa opuna rezistenta ordinelor dictatoriale. Au fost ajutati de distanta (nefiind la fel de aproape de puterea centralizata cum era Bucurestiul) si de traditionala mandrie locala cu evidente tendinte cosmopolite. Chiar daca scoala a fost desfiintata prin ordin guvernamental, oamenii si-au continuat activitatea de cercetare si proiectare. Astfel, in timp ce in toate celelalte orase tesutul urban traditional era treptat distrus, arhitectul Mihai Opris a publicat 0 excelenta monografie arhitecturala a Timisoarei, o carte de capatai pentru toti arhitectii, iar in oras s-a deschis un mare santier de constructii pentru restaurarea centrului sau istoric. Nu am timp sa vorbese mai mult despre fenomenul Timisoara, dar trebuie s4 subliniez ca, dupa Revolutie, scoala a fost din nou infiintata, cu o durata de sase ani, iar acesti oameni (si altii care li s-au alaturat) isi continua munca de explorare. Exist un consens implicit cu privire la drumul ce trebuie urmat, facilitat de toata aceasta istorie comuna. Aceasta istorie comuna, si deci abordarea arhitecturala pe care o impartasesc cu totii, isi are originea in educatia arhitecturala oferita de vechea scoala dupa modelul Bauhaus $i in experimentele derulate impreuna cu artistii Flondor si Bertalan. Experimentele lor sunt strans corelate cu explorarea potentialului artistic al materialelor si tehnicilor traditionale, in cautarea unei intrebuintari elegante, moderne si durabile in acelasi timp; din acest motiy, grija lor pentru detalii este remarcabila. Acesta este motivul pentru care sunt, de asemenea, interesati de mobilier, vazut ca un detaliu arhitectural. Se creeaza astfel impresia unei abordari mai degraba artizanale, care le este caracteristica. 60 Toan Andreescu si Vlad Gaivoronschi, ambii nascuti in 1960, se huméara printre cei mai im; iportanti si binecunoscuti reprezentanti ai generatiel tinere din Timisoara, Ambii predau teoria arhitecturii in cadrul Departamentului de Arhitectura, Andreescu fiind si autorul unor interesante studii teoretice referitoare la fondul spiritual al arhitecturii. Relativ diferiti din punctul de vedere al expresiei si limbajului arhitectural, cei doi sunt legati de o filozofie comuna a proiectarii: flecare program are anumite dimensiuni functionale, sugerand o puritate stilistica vizibila. Ca urmare, gama de probleme abordate este vasta si fiecare experienta este exploatata cu un entuziasm deosebit. Rezultatul este un oarecare eclectism. Voi prezenta in continuare trei dintre proiectele lor. Magazinul Gold Tim (proiectat impreuna cu arh. loan Trif) Teprezinta o lucrare de reabilitare a parterului unei cladiri istorice din secolul al 19-Iea, care fusese deteriorata in mod ireversibil (ramasesera in picioare numai doi dintre pilonii initiali). Proiectul se constituie ca un ansamblu de obiecte usor disproportionate ce contrasteaza cu vechea cladire, lasand insé vizibile unele caracteristici generale ale vechilor componente (de exemplu profilul cornisei). Mobilierul magazinului a fost realizat conform proiectului arhitectilor. Piata Badea Cartan reprezinta reabilitarea unei zone comerciale traditionale a orasului ~vechea piata de fan din Timisoara — intr-un cartier relativ dens populat. Daca pana de curand zona era destul de inactiva, aceasta incepe s4-si recupereze personalitatea. Este primul efort high tech autentic din Romania, care a implicat si fabricile din judet. A fost dezvoltat impreuna cu Victor Gioncu, expert international in constructii civile, specializat pe structuri cablate. Cooperarea cu acesta a rafinat si mai mult structura Propusa, care va fi de cinci ori mai redusa in raport cu ceea ce Sugereaza macheta. Este o structura suspendata cu acoperitoare Sattler, realizata de catre sucursala din Romania a societatii Graz, ce acopera 5400 de metri patrati, cea mai mare de acest fel din tara noastra. Suportii verticali au un diametru de 20 cm pentru cei 9 ™ inferiori, subtiindu-se (pana la 14 cm) in portiunea superioara. Aceasta structura ideala intra in relatie cu frontul stradal, testaurat in anii ‘80, ale carui detalii verticale sunt evidentiate. 61 ANA MARIA ZAHARIADESimptome de tranzitie Centrul Pedagogic Waldorf aflat in prezent in constructie pe un teren viran in suprafata de 25000 de metri patrati, langa limitele orasului si o padure, Centrul va adaposti o gradinita, un centru de conferinte, o scoala, un liceu, o sala de sport si un mic Goetheanum, inima ansamblului. Scoala trebuia alcatuita din pavilioane, de unde a rezultat aceasta colectie de obiecte arhitecturale in jurul unor spatii cu niveluri diferite de protectie. Perspectiva, desi oarecum defensiva, ramane una prietenoasa. Formele si intreaga filozofie de proiectare se bazeaza pe teoria lui Steiner privind valoarea formelor si a curbelor ca realitati similare cresterii organice. In consecinta, forma nu este doar o simpla prezenta, ci are o valoare educationala. Unghiul drept este interzis, In acest mod, inima organismului bate intr-un spatiu perfect eliptic, in concordanta cu valentele spirituale ale elipsei, asa cum le vedea Steiner. Aceasta este ultima versiune, in urma discutiilor cu specialistii antropozofi. Celelalte versiuni au fost respinse ca fiind exclusiv analogii formale; aceasta din urmé, insa, este vazuta ca o extraordinara realizare mentala si afectiva, in sensul filozofiei lui Steiner. Studioul Prodid. Bazele studioului au fost puse in 1991 de catre arhitectii Serban Sturdza, sotia acestuia, Doina Sturdza si Radu Mihailescu. Filozofia lor de proiectare este extrem de profunda si refuza orice ostentatie, fiind in principal caracterizata de o abordare contextual. Acestia utilizeaza genealogia arhitecturala traditionala a locului gi deruleaza in permanenta experimente artizanale pentru a-si fundamenta modul in care abordeaza un proiect. Biserica din Vucova, conceputa pentru un mic sat de catre Radu Mihailescu (nascut in 1959), este o cladire de o puritate extrema, realizata cu cele mai elementare mijloace de contro] al formei. Expresia, remarcabil de simpla si de dinamica in acelasi timp, rezulta din intersectia esteticului acoperig dublu inclinat cu planurile convergente ale peretilor. Capriorii din lemn si lumina, atat naturala, cat si artificiala, sunt singurele ornamente ale cladirii. Proiectul reprezinta o sinteza moderna intre simplitatea bisericilor satesti de inspiratie romanica si dinamica unei influente baroce, la randul ei traditionala in aceasta zona. Biserica constituie un exemplu de austeritate formala integrata in cadru si in locatie. 62 | Serban Sturdza, nascut in 1947, merita o atentie speciala deoarece este, fara indoiala, cea mai remarcabila personalitate in domeniul arhitecturii din ultimii 25 de ani. Activitatea sa ca arhitect i specialist In urbanism, precum si modul in care a sustinut mereu, din punct de vedere moral, activitatile arhitecturale entuziaste este prodigioasa. Ela fost, de fapt, insusi sufletul rezistentei din Timisoara. A lucrat atat in cadrul facultatii de arhitectura, cat sila institutul local de proiectare, luptandu-se in permanenta pentru a salva identitatea amenintata a orasului. Serban Sturdza a parasit institutul de Pproiectare abia in 1993, dupa ce a finalizat planul general de urbanism al Timisoarei si proiectul de reabilitare a malurilor raului - aspecte cheie pentru viitorul orasului, Este dificil sa alegem numai cateva dintre proiectele derulate de domnia-sa in ultimii cinci ani, fiecare reprezentand o minunata poveste de arhitectura. Voi incerca sa selectez un numar de proiecte, pentru a ilustra, chiar daca numai in parte, abordarea care ii este caracteristica. Piata 700, este un proiect care a fost premiat in 1991, in cadrul concursului pentru modernizarea pietei principale situata in partea de sud-vest a orasului, langa vestigiile unei fortarete sio capela militara, utilizate in mod inadecvat ca accesorii ale pietei. Concursul avea o tema simpla gi pragmatica, dar accepta orice idee legata de revitalizarea zonei. Acesta a inceput asadar ca un project de urbanism, axat pe impactul acestei trasaturi functionale asupra orasului. O data cu interpretarea istorica a zonei, cu studiile de urbanism care faceau referire la telatia cu vechiul oras, tipologia existenta $i trafic, cladirea a inceput sa prinda contur ca o sinteza a respectivelor concluzii. Este alcatuita dintr-o componenta lunga (zone administrative, comerciale si un hotel), strabatuta de o strada importanta a orasului, o structura tridimensionala — piata acoperita — $i o a doua componenta ce va cuprinde un magazin universal §i parcari subterane acoperind necesarul intregului centru istoric. Valoarea speciala a proiectului consta in articularea noilor volume si functii, precum sia tesutului traditional sia vestigiilor orasului, impresia generala ramanand totusi deplin moderna si integrata. Din nefericire, sansele de a vedea acest proiect finalizat sunt foarte reduse in acest moment. 63 ANA MARIA ZAHARIADESimptome de tranzitie Orfelinatul din Timisoara, este, de fapt, proiectul care a dus la aparitia Studioului Prodid. Totul a inceput in 1991, cao lucrare de modernizare cu buget limitat a pavilioanelor existente ale orfelinatului, situat intr-un pare neglijat. Gratie unei fundatii germane pentru ajutorarea orfanilor din Romania, proiectul s-a dezvoltat sia devenit o lucrare in sine, in conformitate cu cerintele internationale pentru astfel de institutii, Dupa ce au fost stabilite functiile suplimentare ale pavilioanelor (centre medicale si de tratament, sala de mese, bucatarie, capela si dormitor), deciziile si gesturile arhitecturale au fost duse la indeplinire cu extrema delicatete. Avand in vedere locatia, un pare in mijlocul orasului, si caracterul pavilioanelor de secol XIX, provocarea cu care s-a confruntat arhitectul a fost aceea de a proiecta o casa care sa compenseze eliminarea unei portiuni din pare, Prin urmare, casa «trebuia sa existe impreuna cu natura ¢i in acelasi timp cu ea». Casa incepe de la un pavilion existent care a fost renovat si se structureaza pe trei etaje, fiind oprita de volumul vertical al capelei. Acesta devine reperul materializat al unei axe create de cele doua alei de plopi. Dispunerea orizontala creeaza o ingradire confortabila si naturala, o pajiste insorita pentru copii. Astfel, intreaga suprafata ingradita a fost amenajata sub forma unui deal, cu un amfiteatru care acopera primul etaj al cladirii (sectiunea de terapie si sala de mese) si o transforma intr-o componenta a peisajului. Al doilea etaj, un balcon lung cu acces spre dormitoare — tipologie caracteristica locuintelor din Timisoara — a devenit o promenada acoperita pe creasta dealului. in toate camerele, inclusiv in cele de la etaj, se poate intra dinspre aceasta promenada. De fapt, exista doua case: un subsol solid, partial inghitit de pietrele, muschiul si florile noului deal, si un zid care devine adapost atat dinspre interior, cat si dinspre exterior. Transformarea cladirii intr-un peisaj protector a fost realizata cu ajutorul bogatiei si poeziei promenadei, si al sisternului acoperisului, care transforma treptat umbra zidului in lumina pajistei. Serban Sturdza a finalizat aici unele cercetari mai vechi (remarcabile si in alte proiecte) referitoare la ce ar trebui sa insemne arhitectura. Prin urmare, el a refuzat sa utilizeze materiale si tehnologii din import sia construit o structura din lemn, acoperita partial cu 64 sticla si sustinuta de piloni dendromorfi, Promenada este protejata de stresini enorme, transparente, streasina fiind un element arhitectural foarte important al arhitecturii noastre nationale siuna dintre temele explorate de arhitect. Fiecare caprior se termina cu un tarus ascutit, lasand ploaia sa cada nestingherita peste dealul recent construit. Se poate vorbi foarte mult despre aceasta cladire care evidentiaza atata poezie tulburatoare si atata umanism. Nu este o intamplare faptul ca a primit medalia pentru arhitectura in cadrul Bienalei in urma acestor investigatii, din Studioul Prodid s-a desprins un alt studio specializat in mobilier si design de interior (impreuna cu George Ivanescu). Prima realizare a acestuia este un scaun artizanal din lemn, piele si alama, care nu este destinat productiei de masa, fiind un obiect de arta, Acesta reprezinta o alta dovada a cautarilor lor continue referitoare la modalitatile artistice de utilizare a materialelor. Primele comenzi au venit de la vechea noastra cunostin}a, Dorin Stefan, care a dispus 0 duzina in Pavilionul Romaniei din cadrul Expozitiei Internationale din Coreea, Concluzie Ar trebui sa inchei, cunva, aceasta prezentare, dar acest lucru mi se pare imposibil. Elitele incep sa apara - dar vor putea ele rezista? Incotro se yor indrepta ceilalti? Note: 1. Zevi, Bruno —Saper vedere ‘architettura 2. Solomon, Marica - Lausanne $i facultatea sa de arhitecturé, in «Arhitext», nr, 8-9 / 1994 \ 3. Augustin Doinas, Stefan ~Alrbiurile istorel, in «Dilema, nr. 93 / 1994 4. Idem 5. Zahariade, Ana Maria si Lascu, Nicolae - Modernitatea ca Stare de spirit, in monografia Horia Creange ‘ 6. Zahariade, Ana Maria ~ Modernisme et modernité — dans larchitecture roumaine, in «WB&W», nr.1/ 21994 7. Choay, Francoise ~ L'urbanisme, utopies et realités, PUF 8, Tafurl, Manfredo ~ Vienne la rouge 9, Augustin Doinas, Stefan, op. cit. 10. Huet, Bernard ~ architecture contre Ia ville Textul a fost publicat initial intro versiune prescurtat8, sub titlul Expectations vs Realities In «New Building Today», Birshouser Verlog, Basel — Berlin ~ Boston, 1995 Traducere: Claudia Rada 65 ANA MARIA ZAHARIADE