Rusia in secolul al XX-lea

Rusia secolului XX surprinde încoronarea Țarului Nicolae al II-lea Romanov în 1896 la Hodînka.
Datorita popularității tarului Nicolae al II-lea Romanov, o mulțime de 400.000 de moscoviți se adunase in Hodînka
pentru a întâmpina tarul si a se bucura de promisiunile acestuia de a primi mâncare si băutură. Cu ocazia acestui
eveniment, din cauza supra popularii si aglomerării infernale, 1.400 de ruși au suferit daune fatale căzând într-un
șanț adânc ce separa câmpul Hodînka in doua. Având in vedere situația politica din Rusia la momentul respectiv,
detalii despre incident nu a fost publicate in ziare datorita cenzurii. 
Odată cu încoronarea noului tar, acesta aduce in Rusia noi ideologii. In urma unei vizite in Marea
Britanie din 1895, acesta este dezamăgit de eficienta democrației. Astfel acesta este convins ca monarhia este
superioara democrației, dar își propune sa instaureze o serie de reforme care sa îmbunătățească si sa restaureze
situația politica si economica a tarii.
Pe de alta parte, o mișcare înființata de la sfârșitul secolului XIX, numita SR (rusa : sotialistov-
revoliutionerov) devine activa la începutul secolului XX, formând un partid politic numit PSR. Aceștia dorind sa
elimine autocrația sovietica formează un grup armat cu scopul de a asasina ținta si de a destabiliza guvernul rus. Ca
răspuns la aceste asasinate, Nicolae al II-lea încearcă sa folosească politia secreta, dar fără succes deoarece politia
se asociază revoluției. In urma asasinatului lui Veaceslav Konstantinovici von Plehve, al doilea ministru de interne,
eserii explica intr-un comunicat ca aceasta este singura cale de a pune capăt represiunilor din Rusia. Unul dintre
capetele eserilor, Evno Azef, a fost demascat doar după 9 ani de destabilizare a guvernării, acesta ajungând sa ii
asasineze chiar si pe cei care îl ajutaseră sa se infiltreze in Ministerul de Interne.
Câțiva ani mai târziu, economia Rusiei este într-o deplina cădere din cauza recoltelor sărace, ceea ce
rezulta in umflarea preturilor. Astfel populația devine nemulțumita si revolte locale încep sa apară din ce in ce mai
des, fapt ce îl neliniștește pe tar. Pe de alta parte, au fost organizate si mișcări mai pașnice, ca de exemplu marșul
pașnic al lui Gheorghiu Gapon spre Palatul de Iarna, unde acesta cere tarului salarii mai marii si condiții de viată
mai bune pentru restul populației. Datorita situației tensionate a planului politic, tarul executa 100 dintre protestări
sperând sa înăbușească revolta. Totuși, uciderea este considerata ca o modalitate de a supresa opinia publica si are
un efect negativ asupra populației. După 10 zile, tarul încearcă sa își îndrepte greșeala donând 50.000 de ruble
familiilor care au suferit pierderi in urma execuției. Gapon nu se considera aceasta răsplata îndeajuns si înaintează o
cerere la Geneva si pleacă in Londra, întorcând-se in anul 1906. Nereușind sa obțină un răspuns pozitiv, următorii
doi ani sunt marcați de greve si proteste înăbușite prin arestări si execuți, timp in care acesta este ucis de
revolutionary. La sfârșitul acestei perioade, liderul revoluționarilor, Vladimir Ulianov Lenin, aduce noi idei si le
face cunoscute prin pamfletul sau „Ce este de făcut?”, ajungând sa fie ales in Partidul Social Democrat al Muncii.
In acest timp, tarul Nicolae al II-lea încearcă sa salveze întrucâtva imaginea sa prin cucerirea
Manciuriei. Planul a eșuat, iar tarul devine din ce in ce mai presat de opinia poporului. Pe deasupra, flota ruseasca
face marea greșeala de a ataca câteva nave japoneze, pe care aceștia le confundaseră cu nave inamice. Astfel relația
dintre Rusia si Anglia suferă o schimbare destul de proasta. De asemenea, armata rusa mai pierde o buna parte din
nave, iar peste 15 mii de oameni suferă consecințe, aceștia fiind fie luați prizonieri fie decedând odată cu pierderea
navelor. Dar eșecul rus nu se termina aici, întrucât la scurt timp trupele țariste măcelăresc locuitorii orașului Odessa
din Ucraina de azi. După ce unchiul tarului este asasinat, acesta decide sa stea ascuns timp de 8 ani, timp in care
soția acestuia naște 4 fiice si un fiu care, din păcate, suferă de hemofilie. Fiind preocupat de sănătatea fiului lui,
Nicolae îl cheamă pe Rasputin, un călugăr din Siberia.
La insistentele prim-ministrului Witte, tarul adopta un parlament, de care se folosește mai mult pentru
protecție politica. Astfel, tarul reduce atribuțiile parlamentului, pana la momentul in care din punct de vere al puterii
politice, acesta era inutil. Tarul avea drept de veto si alegea doar candidați favorabili poziției lui. In urma
nemulțumirilor celor din parlament, Nicolae renunța la parlament si îl destramă întrucât poporul nu era mulțumit.
Noul prim-ministru dă drepturi țărănimii de a obține pământ, fapt ce du ce la regenerarea economiei,
lent-dar sigur. Producția de petrol, industria textila construcția de nave si metalurgia contribuie la stabilizarea
Rusiei. Totuși, încă existau revoluționari care nu erau de acord cu modul de conducere al tarului, astfel ca cei ce se
opuneau au fost executați in număr din ce in ce mai mare. Proclamația din octombrie 1905 face ca Rusia să devină
democrație parlamentară, dar datorita așteptării mult prea îndelungate o mare parte a poporului nu era mulțumita.
In anul 1917, la Moscova se organizează o imensa revolta, susținuta de peste 250 mii de oameni ce erau
nemulțumiți de condițiile de viată ce se înrăutățiseră datorita războiului se îndreaptă spre centru capitalei. Trupele
țariste, la întâlnirea unei revolte de asemenea calibru încep sa folosească arme de foc. Aceștia executa peste 200 mii
de oameni pana la finalul revoltei, dar Nicolae al II-lea, tar fiind, este indiferent de ceea ce se întâmpla. În cele din
urmă, pe linia de cale ferată ieșita din uz de lângă Pskov, Tarul abdică, după ce familia Romanovilor a condus
Rusia timp de peste 300 ani. Fiul său abdică la rândul lui, pentru binele poporului. Se formează, deci, un guvern
provizoriu, format din liberali și socialiști moderați, care au acceptat ideea monarhiei constituționale.