Caracteristicile monotremelor[modificare 

| modificare sursă]
Monotremele fac legătura, din punct de vedere evolutiv, între reptile, păsări, și alte mamifere. Acest
lucru e dovedit de următoarele caracteristici:

 nu nasc pui vii, ci depun ouă, dar puii ieșiți din ouă sunt hrăniți cu laptele produs de glande
mamare individuale ce se deschid separat pe o anumită parte a abdomenului. Astfel, ele se
reproduc la fel ca reptilele, dar își hrănesc puii cu lapte, la fel ca mamiferele.
 centura scapulară amintește de cea a reptilelor (osul coracoid este independent), iar cea
pelviană, care leagă membrele posterioare de corp are, pe lângă cele trei oase obișnuite, și
două oase marsupiale, articulate pe pubis.
 deși sunt animale cu sânge cald, temperatura corpului lor variază în funcție de cea a
mediului extern.
 creierul lor diferă mult de cel reptilian, însă e mai primitiv ca al Plancetarelor, lipsind
legăturile nervoase dintre cele două emisfere cerebrale.

Pintenul de pe membrul posterior al masculului are rolul de a elibera venin

În anul 1642, navigatorul olandez Abel Tasman a întreprins câteva călatorii pe coasta sudică

a Tasmaniei. El nu a făcut observații consistente asupra faunei, semnalând doar urmele unui animal
ce se asemăna cu tigrul, fiind poate semnele lupului tasmanian. Adevărata cunoaștere a faunei
australiene a debutat la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Coloniștii
europeni denumesc exemplare aduse din Australia "cârtiță-rață", "cioc de rață". Disecarea lor îi
surprinde pe savanți; englezul Everard Home descoperă că organele reproducătoare ale femelelor
diferă de cele ale mamiferelor, motiv pentru care a creat o clasă aparte care era intermediară între
mamifere, păsări și amfibieni. Tot în urma unei disecții, francezul Geoffroy Saint-Hilaire descoperă
că animalul depune ouă.