Gaz ideal

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Gazul ideal este un model teoretic de gaz, caracterizat printr-o ecuație de stare simplă
din punct de vedere matematic. Niciun gaz real nu se comportă exact așa.[1] Modelul
gazului ideal este folosit de inginerii care lucrează cu gaze deoarece este simplu și
aproximează bine pe un domeniu larg al parametrilor comportarea gazelor în
timpul transformărilor termodinamice.[2]
Comportarea gazului ideal este foarte asemănătoare cu a gazului perfect, care însă
este definit în mod diferit de gazul ideal. Această comportare asemănătoare poate duce
la confundarea acestor două noțiuni, chiar în lucrări prestigioase, mai ales că din
punctul de vedere al aplicațiilor tehnice, faptul că sunt definite diferit adesea nu
deranjează.

Cuprins

 1Definiție
 2Aplicații teoretice
 3Vezi și
 4Note
 5Bibliografie

Definiție[modificare | modificare sursă]
Gazul ideal este un gaz, considerat ca fiind format din particule individuale aflate în
mișcare aleatorie, care satisface exact următoarele două cerințe:

 ecuația termică de stare: sistemul termodinamic care conține gazul respectă

ecuația Clapeyron:[2][3][4]
unde
 este presiunea în sistem;
 este volumul sistemului;
 este numărul de moli (cantitatea de substanță) din sistem;
 este constanta universală a gazelor ( = 8314,472 m3 Pa K-1 kmol-1[5]);
 este temperatura absolută a sistemului.
 ecuația calorică de stare: capacitățile termice molare la
presiune constantă , respectiv la volum constant  sunt
legate prin relația lui Robert Mayer:[6]
Relația lui Mayer este valabilă indiferent de faptul că
moleculele ar avea sau nu mișcare de rotație sau vibrație.
[6]
 De asemenea, toate relațiile care descriu procesele
termodinamice prin care poate trece o cantitate de gaz
ideal sunt valabile indiferent dacă capacitățile termice
molare  și  sunt constante sau nu în funcție de
parametrii sistemului termodinamic.
Gazul ideal are coeficientul de dilatare egal cu cel de
compresibilitate.
În practică, la gazele care se comportă asemănător cu
gazul ideal variația capacităților termice cu presiunea este
nesemnificativă. Se folosesc doar tabele care indică
variația acestor mărimi cu temperatura,[7] ca urmare
comportarea acestora se confundă cu a gazului
semiperfect.

Aplicații teoretice[modificare | modificare sursă]

Conceptul de gaz ideal și îndeosebi legea gazului ideal pot
fi folosite la deducerea altor ecuații cum ar fi ecuația lui
Nernst.