-STAREA GAZOASĂ-

Realizatori: Anton Iulian Andrei

Irimia Anamaria
Furtună Ovidiu-Călin
Petca Giulia Ioana
Sumăr Ana-Maria
 Generalitati
Starea gazoasă este una dintre stările de agregare a materiei, care se caracterizează prin
faptul că particulele constituiente, atomi sau molecule, se găsesc la distanţe mari unele de
altele, distanţe la care interacţiunile reciproce sunt neglijabile, spre deosebire de starea
lichidă sau solidă, în care particulele se găsesc aproape în contact. Din acest motiv, starea
gazoasă a materiei este cea mai puţin densă.

Atomii sau moleculele gazului au o mişcare haotică, perpetuă, cu viteze medii ce cresc cu
mărirea temperaturii. In mişcările lor rectilinii, particulele gazului se ciocnesc între ele,
schimbîndu-şi direcţia şi viteza de deplasare. Astfel ciocnirile sunt elastice, la aceeaşi
temperatură, energia cinetică a tuturor particulelor este constantă. Se poate spune că
temperatura este o masură a gradului de agitaţie a particulelor. De altfel, mişcarea continuă
a particulelor este cunoscută sub numele de agitaţie termică.
 Gazul ideal
• Gazul este format dintr-un număr foarte mare de particule identice.
• Moleculele gazului sunt într-o mișcare permanentă, total dezordonată, iar mișcarea fiecărei molecule se
supune legilor mecanicii clasice.
• Forțele intermoleculare se neglijează, iar moleculele se mișcă liber, traiectoriile acestora fiind linii drepte.
• Ciocnirile dintre molecule cu pereții vasului în care se află sunt perfect elastice.
• Gazul ideal este un model teoretic de gaz, caracterizat printr-o ecuație de stare simplă din punct de
vedere matematic. Niciun gaz real nu se comportp exact așa. Modelul gazului ideal este folosit prentru
simplificarea calculelor despre gaze.
• Comportarea gazului ideal este asemănătoare cu cea a gazului perfect, care e definit în mod diferit de
gazul ideal. Această comportare asemănătoare poate duce la confundarea acestor două noțiuni, chiar în
lucrări prestigioase, mai ales că din punct de vedere al aplicațiilor tehnice, faptul că sunt diferite adesea
nu deranjează.
• Gazul ideal este un gaz considerat ca fiind format din particule individual aflate în mișcare aleatorie.
GAZUL PERFECT

MODELUL GAZULUI IDEAL

 Proprietățile gazului

Există trei proprietăți de gaz care caracterizează această stare a materiei:

1.Compresibilitate - Gazele sunt ușor de comprimat.
2.Extensibilitate - Gazele se extind pentru a-și umple complet containerele.
3.Deoarece particulele sunt mai puțin ordonate decât în ​lichide sau solide, forma gazoasă a
aceleiași substanțe ocupă mult mai mult spațiu. 
 Legile gazelor

Deoarece diferite gaze acționează în mod similar, este posibil să scriem o singură ecuație care să raporteze
volumul, presiunea, temperatura și cantitatea de gaz . Această lege ideală a gazelor și legea legată de
Boyle , legea lui Charles și Gay-Lussac și legea lui Dalton sunt esențiale pentru înțelegerea
comportamentului mai complex al gazelor reale.

Legea gazului ideal : legea gazului ideal raportează presiunea, volumul, cantitatea și temperatura unui gaz
ideal. Legea se aplică gazelor reale la temperatură normală și presiune scăzută. PV = nRT
Legea lui Boyle : la temperatură constantă, volumul unui gaz este invers proporțional cu presiunea acestuia.
PV = k 1
Legea lui Charles și Gay-Lussac : aceste două legi ideale privind gazele sunt legate. Legea lui Charles
afirmă la presiune constantă, volumul unui gaz ideal este direct proporțional cu temperatura. Legea lui Gay-
Lussac spune că la volum constant, presiunea unui gaz este direct proporțională cu temperatura acestuia. V
= k 2 T (Legea lui Charles), Pi / Ti = Pf / Tf (Legea lui Gay-Lussac)
Legea lui Dalton : Legea lui Dalton este utilizată pentru a găsi presiuni ale gazelor individuale într-un
amestec gazos. P tot = P a + P b
Unde:
P este presiunea, P este tot presiunea totală
P a și P b sunt presiuni componente
V este volumul
n este un număr de alunițe
T este temperatura
k 1 și k 2 sunt constante
 Comportarea gazelor reale

Legile gazelor sunt valabile atât timp cât presiunea rămâne mică şi temperatura se află la valori ridicate. În
aceste condiţii, gazele se comportă ca gaze ideale. La presiuni mari sau la temperaturi foarte joase apar însă
abateri de la legile gazelor ideale. Acest fapt se constată experimental dacă se ia un mol de gaz şi se reprezintă
raportul pV/RT (factorul de compresibilitate) în funcţie de p pentru diverse temperaturi. Dacă comportarea
gazelor ar fi ideală pentru orice temperatură şi presiune, reprezentarea ar conduce la o dreaptă (pentru un T
dat). În realitate se obţin pe anumite domenii curbe ce se abat de la această dreaptă.
 Bibliografie

https://www.greelane.com/ro/%C8%99tiin%C8%9B%C4%83-tehnologie-math/%C5%9Ftiin
%C5%A3%C4%83/general-properties-of-gases-607532/

https://dl-manual.com/doc/starea-gazoasa-universitatea-de-stat-tiraspol-facultatea-biologie-si-chimie-9zqyyx3rjlvp