Repere istorice ale dezvoltarii conceptului de asigurare a calităţii

O dată cu dezvoltarea producţiei de bunuri în a doua

jumătate a secolului al XIX-lea au început să apară unele
preocupări tehnico-ştiinţifice sistematice în domeniul
calităţii, a căror evoluţie s-a desfăşurat în mai multe etape,
cu caracteristici specifice: etapa inspecţiei calităţii, etapa
controlului calităţii prin metode statistice, etapa asigurării
calităţii şi etapa calităţii totale.

1
 Etapa inspecţiei calităţii
• La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, F.W. Taylor a formulat o serie de principii de
conducere şi organizare ştiinţifica a activităţilor din întreprindere care separă activităţile celor care
proiectează de partea de execuţie şi control. Taylor a atribuit inginerilor şi specialiştilor sarcina de a
proiecta activităţile şi a lăsat muncitorilor şi inspectorilor responsabilitatea execuţiei şi calităţii
lucrărilor. Responsabilitatea pentru calitatea produselor o au executanţii, care trebuie să execute
produse conform cu specificaţiile, iar aprecierea acestei conformităţi revine inspectorilor de
calitate. Calitatea era asigurată, în principal, prin controlul final al pieselor, respectiv al produselor,
urmărindu-se identificarea celor ne-conforme. Aşadar, asigurarea calităţii cuprindea doar inspecţia
calităţii efectuată “post-proces”, în scopul de a stabili dacă este realizată conformitatea cu
specificaţiile pentru produse.
• Sistemul taylorist a reuşit să realizeze creşteri spectaculoase ale productivităţii, a condus la
specializarea lucrărilor efectuate de indivizi, în particular la nivelul forţei de muncă. Acestor
avantaje li s-au contrapus o serie de trăsături negative:
• muncitorii nu înţeleg cum contribuie activitatea lor individuală la obiectivele întreprinderii;
• reacţia inversă a informaţiilor(feedback-ul), către muncitori, necesară pentru reglarea proceselor,
este deseori inadecvată sau chiar inexistentă;
• se asigură oportunităţi reduse muncitorilor pentru a participa la proiectele de îmbunătăţire a
calităţii.

2
 Etapa controlului calităţii prin metode
statistice
• În anii ’20 începe o nouă etapă în abordarea calităţii, caracterizată prin aplicarea
tehnicilor statistice de control. Încă din anul 1925, W.A. Shewhart propune
utilizarea “diagramei de control statistic al calităţii”, destinată pentru controlul
statistic pe fluxul de fabricaţie. Prin aplicarea tehnicilor statistice la controlul
proceselor de fabricaţie se pot observa în timp util abateri ale caracteristicii de
calitate de la valorile impuse prin specificaţii, se identifică şi se înlătură cauzele
care pot provoca aceste abateri.
• În anii celui de-al doilea război mondial, profesorul W. Edward Deming
întreprinde demersuri privind utilizarea metodelor statistice în industria de
armament a S.U.A. introducând conceptul de nivel de calitate acceptabil
(Acceptable Quality Level ), care exprimă procentul maxim al produselor defecte
pentru care lotul se consideră acceptabil din punct de vedere al calităţii medii a
produselor verificate în cadrul unui plan de control statistic.
• În anii ’50, în Japonia capătă o largă extindere metodele statistice,
impulsionate de cursurile ţinute de J.M. Juran şi W.E. Deming, sub sloganul
“calitatea este problema tuturor”.

3
 Etapa asigurării calităţii
• A treia etapă esenţială în evoluţia problematicii calităţii începe după 1950 – etapa
“ASIGURĂRII CALITĂŢII”. Experţii americani Deming, Feigenbaum, Juran au elaborat concepte noi în
domeniul asigurării calităţii, care şi-au găsit aplicabilitate mai întâi în Japonia. Controlul total al
calităţii, ca modalitate de asigurare a calităţii, “este un sistem eficace, conceput astfel încât fiecare
din grupurile ce compun o organizaţie să-şi aducă propria sa contribuţie la realizarea, menţinerea şi
îmbunătăţirea calităţii” (Armand V. Feigenbaum, S.U.A., 1961). Conceptele noi ale asigurării calităţii
au fost dezvoltate ulterior în Japonia de profesorul Kaoru Ishikawa.
• Noua abordare a calităţii are în vedere controlul efectuat cu accentul pe prevenirea
defectelor, cu un larg domeniu de activităţi controlate, de persoane şi compartimente implicate:
• controlul calităţii începe de la proiectarea produsului şi se termină cu livrarea acestuia către client;
• controlul este efectuat atât de personal de control specializat, cât şi de către fiecare persoană
implicată în procesul de fabricaţie;
• pentru a realiza obiectivele “asigurării calităţii” este necesară implicarea tuturor compartimentelor
întreprinderii.
• Transpunerea în practică a conceptului de asigurare a calităţii înseamnă că eforturile trebuie să fie
orientate spre eliminarea defectelor, urmărindu-se înlocuirea controlului clasic, bazat pe
constatare, cu tehnici de verificare şi autocontrol al operatorilor, utilizate în toate etapele realizării
produsului.

4
 Etapa calităţii totale
• Conceptul “calitate totală” are la bază următoarele principii:
• implicarea tuturor compartimentelor întreprinderii în realizarea şi ameliorarea calităţii;
• în cadrul fiecărui compartiment toţi salariaţii au atribuţii precise privind calitatea;
• problema calităţii este în primul rând o problemă de evitare a non-calităţii (imperfecţiuni,
neconformităţi, defecte etc.) dar totodată de creştere a nivelului calitativ al produselor sau
serviciilor;
• toate etapele traiectoriei produsului sunt luate în considerare în vederea asigurării calităţii.
• Implementarea principiilor calităţii totale este astăzi predominantă în întreprinderile moderne
pentru că asigură satisfacerea cerinţelor clienţilor, creşterea vânzărilor şi reducerea costurilor prin
evitarea risipei de timp, materiale şi energie.
• Trebuie precizat că unele aspecte ale managementului calităţii totale (TQM) sunt uneori denumite
calitate totală (TQ). Conform standardului SR ISO 8402:1995, “managementul calităţii totale este un
mod de conducere a unei organizaţii, concentrat asupra calităţii, bazat pe participarea tuturor
membrilor acesteia şi care vizează un succes pe termen lung prin satisfacerea clientului, precum şi
avantaje pentru toţi membrii organizaţiei şi pentru societate”.
• Controlul calităţii totale trebuie considerat ca o componentă a managementului calităţii totale
(TQM), iar rezultatul este calitatea totală.

5
 Cercurile calitatii in cultura japoneza a calitatii

• .În 1946 ia fiinţa Japanese Union of Scientists and Engineers ( JUSE), organism cu rol
important în promovarea controlului de calitate. În 1962 JUSE a iniţiat primele cercuri
ale calităţii (grupuri relativ mici de muncitor care desfăşoară voluntar activităţi în
scopul îmbunătăţirii sistemului de producţie , rezolvarii problemelor, schimbului de
informaţii între diverşi parteneri, între muncitori si conducatori,etc )
• S-a ajuns ca în anii 1980-1990 sa coexiste aproximativ 250.000 astfel de cercuri ale
calităţii.
Nr.cercuri *10000
30
25
20
15
10
5
0
1962 1968 1978 1984 1988 Anul
Evoluţia temporala a cercurilor calitatii in Japonia

6
 • S-a creat un flux informaţional în dublu sens (de sus în jos si de jos în sus) între grupurile participative de
prim nivel (comitetul strategic) de al doilea nivel-grupurile de progres (compuse din persoane cheie ale
întreprinderii) si de al treilea nivel –cercurile calităţii.

primul
comitetul strategic nivel

grupurile de progres al doilea

Flux informaţional nivel

cercurile calitatii.

Restul angajaţilor

Locul cercurilor calitatii in fluxul informaţional al întreprinderii japoneze

Obiectivele cercurilor calităţii în perioada de început au fost:

• îmbunătăţirea activităţii de conducere si a capacităţii manageriale a şefilor intermediari si superiori,
sprijinind perfecţionarea prin autodezvoltare
• crearea unui mediu conştient cu privire la importanţa calităţii
• funcţionarea unui nucleu de activitate participativa si formativa in fiecare departament, in care sa se
dezvolte aptitudinile umane, sa se mărească gradual abilităţile angajaţilor
O consecinţa importanta a activităţii in cercurile calităţii a fost creşterea gradului de înţelegere intre şefii
diferitelor sectoare, intre şefi si subordonaţi ,în aceste cercuri fiind cuprinsa toata structura organizatorica si
operativa a întreprinderii.

7
Locul asigurării calităţii în raport cu celelalte componente ale
conceptului global de calitate