1.

Comportamentul responsabil fatã de problemele sociale si de mediu

2. Se asteaptã de la auditor sã se pronunte cu privire la comportamentul social si de
mediu al firmei (respectarea mediului fizic, practicilor de ocupare a locurilor de
muncã, sanctiuni comerciale, politici de dezvoltare etc.).
3. 3.6. Distinctia audit statutar (legal), audit contractual
4. Auditul statutar (legal) se înscrie prin definitie într-un cadru stabilit de lege si îsi
are originea în legea societãtilor comerciale;Trebuie sa aiba in vedere:
5.
6. · abuzul de prerogative din partea anumitor persoane;
7. · posibilitatea ocultã între mai multe persoane de a prejudicia patrimoniul
întreprinderii;
8. · posibilitatea de a "scãpa" controalelor interne;
9. · posibilitatea ca unele proceduri sã devinã inadecvate, ca urmare a
schimbãrii conditiilor avute initial în vedere, astfel cã nu mai este asiguratã
validitatea procedurii respective (exemplu, conditii de calitate noi, cerute la
receptionarea unor bunuri inexistente la data elaborãrii procedurii).
10.
11.6.4. Relatia control intern - audit intern
12.
13.Controlul intern al unei entitãti se referã la totalitatea procedurilor si la
realizarea lui participã întreg personalul entitãtii respective.
14.Auditul intern al unei entitãti se referã la controlul existentei si aplicãrii
procedurilor din entitatea respectivã si se realizeazã prin compartimente distincte
care fac parte din structura si sistemul de control intern al acelei entitãti; el poate
fi realizat si de firme specializate de audit.
15.
16.CAPITOLUL II IMAGINEA FIDELÃ
17.
18.1. Conceptul de imagine fidelã
19.
20.Notiunea de imagine fidelã în audit nu este clar definitã; de o manierã
generalã, însã, imaginea fidelã este un concept ce nu poate fi disociat de
regularitatea si sinceritatea contabilitãtii.
21.
22. Utilizatorii informatiilor financiare se asteaptã ca un raport de audit fãrã
rezerve sã garanteze acuratetea declaratiilor financiare.În legãturã cu aceasta
subliniem urmatoarele:
23.
24.-conducerea întreprinderii se aflã în cea mai bunã pozitie sã cunoascã
afacerile firmei, sã-i mentinã performantele si sã se ocupe de conturi; ea este cea
care hotãrãste asupra tratamentului contabil care urmeazã sã fie aplicat si
practicile de declarare adoptate în situatiile financiare; deci,conducerea poartã
 responsabilitatea modului în care au fost întocmite situatiile financiare;
25.
26.-auditorii au servicii foarte bine distinse în legãturã cu situatiile financiare; ei
stabilesc dacã, dupã pãrerea lor, rapoartele financiare au fost pregãtite în
conformitate cu reglementãrile si dacã asigurã o imagine corectã si realã.
27. Pentru aceasta, auditorii trebuie sã fie independenti fatã de situatiile
financiare respective: sã nu fi participat în vreun fel la elaborarea lor (fie chiar si
sub formã de consultanti) si sã fie separati de conducere (sã nu existe nici un fel
de legãturã).
28.
29. Auditorii trebuie sã sesizeze aspecte care ar ameninta continuitatea
exploatãrii; raportul de audit trebuie sã continã opinia auditorului asupra
solvabilitãtii, în cazul în care situatiile financiare au fost elaborate pe baza
continuitãtii în exploatare.
30.
31. Auditorii trebuie sã testeze punctele de vedere ale conducerii cu privire la
continuitate si solvabilitate. Responsabilitatea conducerii este continuã, în timp
ce opinia auditorului se bazeazã pe o situatie vãzutã la un moment dat.