1

„APROB“
ŞEF CATEDRĂ MILITARĂ ASEM
colonel (r. ) Gh.POPA
“_____” _________________ 2014

PROIECT DIDACTIC
pentru petrecerea şedinţei cu studenţii catedrei militare la
„Pregătirea de geniu”.

TEMA 1. Amenajarea genistică şi mascarea poziţiilor.

Şedinţa 2. Practică – 4 ore
Obiective didactice:
1. De a însuşi rolul asigurării genistice în acţiunile de luptă.
2. De a însuşi modalitatea de alegere a locului pentru săparea locaşurilor de
tragere, amenajarea lor genistică şi ordinea de mascare.
Durata: 160 min.
Locul desfăşurării: cîmpul tactic.
Subiecte de studiu
1. Adăposturile pentru efectiv şi tehnica de luptă, amenajarea lor - 75 minute.
2. Mascarea adăposturilor pentru efectiv şi tehnica de luptă – 75 minute.
Asigurarea materială: planşe; conspect; caiete de lucru; utilajul din dotare.
Bibliografia: 1. “Instrucţiuni pentru executarea lucrărilor genistice de către
trupe”, pag. 35-67.
2. “Instrucţiuni pentru amenajarea genistică a locaşurilor de
tragere”, pag. 20-47.

Secvenţa întroductivă – 5 minute.

- primirea raportului;
- verificarea prezenţei studenţelor;
- anunţarea temei şi obiectivelor didactice.

1
 2
1. Adăposturile pentru efectiv şi tehnica de luptă, amenajarea lor.

În scopul asigurării protecţiei subunităţilor, menţinerii capacităţii de luptă a acestora pe poziţii

şi în raioanele de dispunere se amenajează adăposturi. În funcţie de condiţiile situaţiei de luptă,
existenţa timpului, materialelor, se construiesc următoarele tipuri de adăposturi pentru personal:
şanţuri de adăpost (neacoperite şi acoperite), adăposturi blindate şi adăposturi amenajate.
Şanţurile de adăpost se amenajează cu capacitatea pentru o grupă, un grup de soldaţi (un
echipaj). Este avantajos ca ele să fie amenajate în taluzul din faţă al tranşeei. Şanţul de adăpost
neacoperit se sapă cu o lungime de 3-4 m, adîncimea de 1,5 m, lăţimea la fund de 60 cm. Dacă
se dispune de timp şi materiale, deasupra şanţului se amenajează un acoperiş din buşteni, podine,
nuiele, scînduri, vreascuri, fascine de stuf. Pentru aceste scopuri se întrebuinţează şi elementele de
beton armat, sacii cu pămînt, materialele din zonă. Deasupra acoperişului se pune un strat de
pămînt de 30-40 cm şi se maschează.
Amenajarea şanţului de adăpost acoperit se organizează de către comandantul grupei în felul
următor: patru soldaţi (grupul „unu”) se repartizează pentru săparea şanţului, punerea acoperişului,
astuparea cu pămînt şi mascare; doi-trei soldaţi (grupul „doi”) pregătesc şi aduc materialul lemnos
pentru acoperirea şanţului de adăpost şi amenajează intrarea. După săparea şanţului grupul „unu”
nivilează pămîntul săpat şi aruncat din ambele părţi ale acestuia pe o distanţă de 50 cm şi pun
acoperiş de-a curmezişul şanţului. Deasupra se pune un strat de pămînt cu o grosime de 30-40 cm şi
se maschează locul cu materiale din zonă. Înainte de astuparea cu pămînt între elementele
acoperişului se pune iarbă, paie, crengi. Grupul „doi” pregăteşte rogojini sau un panou, cu care se
închide intrarea în şanţul de adăpost acoperit. Şanţurile de adăpost acoperite se amenajează, de
asemenea, cu folosirea sacilor cu pămînt, elementelor din tablă de oţel ondulată.
Şanţul de adăpost cu taluzuri căptuşite şi acoperiş din saci cu pămînt se amenajează de o
grupă, care se divizează în două grupuri a cîte trei persoane. Săparea o execută grupul „unu”, iar
grupul „doi” umple sacii cu pămînt, apoi pregăteşte panoul de uşă. Umplerea sacilor cu pămînt se
face în modul următor: doi soldaţi ţin sacul în poziţie verticală şi periodic îl scutură, iar al treilea
pune în acesta pămîntul cu lopata. Înaintea umplerii sacului soldatul aranjează fundul acestuia cu
piciorul din interior. Sacul nu se umple cu pămînt pînă sus cu 8-10 cm, apoi se închide ca un plic (se
îndoaie mai întîi laturile scurte, pe urmă cele lungi).
La căptuşirea şanţului de adăpost cu sacii cu pămînt grupul „unu” aşază sacii drepţi pe
taluzurile laterale şi frontale şi pe cel de la intrare, apoi sacii dubli pe acoperiş. Grupul „doi” în acest
timp execută astuparea cu pămînt.
Pe taluzurile laterale şi frontale sacii drepţi umpluţi cu pămînt se aşază în rînduri alternante: un
rînd pe lat, al doilea – pe lung (cu ţeserea obligatorie a rosturilor dintre saci în rîndurile învecinate).
Acoperişul se face în felul următor. Pe taluzurile laterale ale lucrării se pun de-a lungul un rînd
de saci drepţi. Golurile dintre rîndurile de saci şi taluzul săpăturii se astupă cu pămînt, astfel încît
sacul dublu aşezat al acoperişului să se dispună sub un unghi de 15°. Primele rînduri de saci dubli ai
acoperişului se pun pe ambele părţi astfel ca să se formeze o streaşină de 10-12 cm, iar rîndurile
ulterioare, astfel încît toate îmbinările dintre saci în rîndurile de jos să se acopere. Instalarea
panoului de uşă la intrarea şi astuparea cu pămînt se execută de către grupul „doi”.
Totodată, grupul „unu”, astupă golurile dintre sacii acoperişului şi din partea intrării, apoi
acordă ajutor grupului „doi”.
Pentru amenajarea şanţului de adăpost sînt necesare de 55 om/ore de muncă şi 530 saci drepţi.
Şanţul de adăpost cu acoperiş din elemente de tablă de oţel ondulată FVS se amenajează
cînd lipsesc materialele din zonă şi există elementele prefabricate de aprovizionare centralizată.
Pentru amenajarea unui asemenea şanţ de adăpost comandantul grupei divizează grupa în două
grupuri a cîte trei persoane.
Săparea gropii o execută grupul „unu”, iar lucrările de pregătire – grupul „doi”.
După săparea gropii grupul „doi” sapă şănţuleţe de-a lungul lucrării şi pune în ele tălpile de
reazem, instalează elementul de intrare şi execută fixarea lui cu elementele vecine (cu sîrmă răsucită
din două fire); totodată, fixarea şi ermetizarea cu cîrpe a elementului de intrare al şanţului de adăpost
trebuie să fie executate cu acurateţe, ca să se lipească etanş de elementele vecine.

2
 3
În acest timp grupul „unu” aduce elementele FVS şi le aşază într-o parte de la intrare, apoi
aşază sacii cu pămînt lîngă elementul de intrare şi în partea frontală, instalează coşul de ventilaţie,
astupă golurile cu pămînt.
Grupul „doi” după instalarea elementului de intrare execută aceleaşi feluri de lucrări, ca şi
grupul „unu”, însă din cealaltă parte de la intrare.
Comandantul grupei după finalizarea lucrărilor este obligat să verifice siguranţa fixării
elementului de intrare, etanşeitatea aderării dispozitivului de închidere, existenţa dopului în
interiorul coşului de ventilaţie, etanşeitatea şanţului de adăpost.
Pentru amenajarea şanţului de adăpost sînt necesare 33 om/ore de muncă.
O lucrare de fortificaţie mai sigură pentru personal împotriva mijloacelor de nimicire este
adăpostul blindat. El se amenajează din lemn rotund, fascine de vreascuri, saci cu pămînt şi
elemente din tablă de oţel ondulată FVS. Capacitatea lui este, de obicei, pentru 8-15 persoane.
Adăpostul blindat din lemn rotund de construcţie fără îmbinări cu capacitatea de pînă la
15 persoane se foloseşte ca adăpost pentru o grupă – un pluton. El este alcătuit dintr-o încăpere
principală cu lungimea de 3-6 m, lăţimea de 1,5 m şi înălţimea de 1,8 m, o aticameră şi un antreu.
Scheletul adăpostului blindat se asamblează din elemente de lemn rotund. Adăpostul blindat din
fascine de vreascuri cu intrarea tip „Gaură de acces” se asamblează din diferite fascine închise după
contur de configuraţie ovală puse bine lipite una peste alta. Pe toată lungimea adăpostului blindat
fascinele se prind între ele cu sîrmă răsucită cel puţin în patru locuri după perimetru. Peretele plin
frontal se astupă cu fascine rectilinii. Intrarea se amenajează la fel cu cea de la adăpostul blindat de
construcţie fără îmbinări.
Adăpostul blindat din tablă de oţel ondulată FVS are o formă arcuită în secţiune
transversală. Elementele din tăblă de oţel ondulată se unesc cîte două între ele cu ajutorul tijelor şi
şuruburilor, iar în partea inferioară se sprijină pe tălpi din lemn rotund teşit şi se fixează de ele cu
crampoane sau cuie mari. Peste fiecare 80+85 cm între ele se pun bare de distanţare, care se fixează
cu ajutorul scoabelor. Pereţii frontali se construiesc din buşteni de diametrul 12 cm puşi vertical
strîns lipiţi unul de altul.
Adăpostul blindat din saci de hîrtie cu pămînt cu intrare tip „Gaură de acces” se
amenajează din saci drepţi (intrarea, peretele frontal şi cei laterali) şi din învelişuri curbilinii armate
umplute cu pămînt (acoperişul).
Cu scopul unei mascări mai bune a adăpostului blindat astuparea cu pămînt se face la acelaşi
nivel cu parapetul şi se maschează potrivit fondului terenului înconjurător.
Sergenţii trebuie să ştie că în cazul contactului nemijlocit cu inamicul lucrările de amenajare a
adăposturilor blindate se vor efectua manual şi mai ales noaptea. Toate lucrările ce se execută se
întrerup către revărsatul zorilor şi se maschează minuţios. Aducerea elementelor scheletului la
săpătură se execută prin tranşee şi şanţuri de comunicaţie. La asamblarea scheletului se antrenează
întregul efectiv al grupei.
Repartizarea personalului grupei poate fi făcută aproximativ aşa: două-trei persoane la săpat
groapa, una conduce asamblarea scheletului, iar alte două montează elementele respective la loc, în
caz de necesitate pun proptele temporare. Ceilalţi soldaţi ai grupei aduc elementele la locul de
asamblare.
Acoperirea scheletului adăpostului blindat cu pămînt şi mascarea lui o execută toată grupa. La
construirea adăposturilor blindate în afara contactului cu inamicul săparea gropii, montarea
scheletului adăpostului blindat şi acoperirea lui se efectuează concomitent cu amenajarea tranşeei cu
utilizarea maximală a mijloacelor de mecanizare.
Vom examina mai amănunţit organizarea amenajării adăpostului blindat de construcţie fără
îmbinări.
Din timp se pregătesc elementele de cele trei tipuri de bază din lemn rotund: elementul nr.1
(pentru podina de buşteni a adăpostului, pereţii frontali şi cei laterali, tălpile de reazem ale antreului
şi pentru blocul de uşă) – lungimea 180 cm, în total 160 buc., dintre care d = 16 cm – 27 buc., d = 12
cm – 121 buc., d = 10 cm – 12 buc.; elementul nr. 2 (pentru podina antreului, barele de distanţă ale
încăperii principale şi antreului, tălpile de reazem ale anticamerei, elementele căptuşelii taluzurilor şi
coşului de ventilaţie) – lungimea 125 cm, în total 103 buc., dintre care d = 12 cm – 25 buc., d = 10
cm – 18 buc., d = 6-7 cm – 60 buc.; elementul nr. 3 (pentru elementele alungite ale podinei, tălpile
3
 4
de reazem longitudinale ale încăperii principale, ţăruşii pentru căptuşeala taluzurilor, prăjinile de
apăsare) – lungimea 360 cm, în total 16 buc., dintre care d = 7-8 cm – 8 buc., d = 12 cm – 8 buc. În
afară de aceasta, pentru fixarea elementelor trebuie de avut 200 m liniari de sîrmă subţire.
Lucrările de bază includ: săparea gropii, asamblarea scheletului adăpostului din elementele
pregătite, astuparea golurilor gropii şi împrejmuirea cu pămînt a întregii lucrări, mascarea.
Săparea gropii, dacă permit situaţia şi condiţiile, se execută cu maşina de săpat. Dacă acest
lucru nu e posibil, atunci groapa o sapă toată grupa cu ajutorul lopeţilor de geniu. Fiecărui soldat i se
repartizează cîte o porţiune. Pămîntul se aruncă pe parapet, care se amenajează prin trei părţi ale
gropii, dar nu mai aproape de 0,5 m de la marginea ei; după atingerea adîncimii ce depăşeşte 1 m
pămîntul se aruncă direct pe bermă, iar de pe bermă la grămadă. Pentru aruncarea repetată a
pămîntului se pune cîte un aruncător la doi săpători.
După săparea gropii grupa începe asamblarea adăpostului blindat, pe care o execută fiind
împărţită în trei grupuri (cîte doi soldaţi în fiecare) în modul următor.
La început grupul „unu” aduce şi aşază tălpile de reazem longitudinale inferioare ale încăperii
principale şi barele de distanţare dintre ele; grupul „doi” aduce şi aşază tălpile de reazem inferioare
ale anticamerei şi antreului şi barele de distanţare dintre ele; grupul „trei” aduce şi aşază tălpile de
reazem longitudinale superioare ale încăperii principale, sprijinindu-le pe taluzurile gropii, pune şi
fixează barele de distanţare.
Apoi grupurile „unu” şi „trei” aduc elementele pereţilor şi execută asamblarea peretelui frontal
şi celor longitudinali ai încăperii principale; în timpul asamblării pereţilor se astupă cu pămînt
golurile gropii pe o pătrime din înălţime; grupul „doi” aduce şi montează elementele longitudinale
superioare cu barele de distanţare în anticameră şi antreu.
După aceea grupurile „unu” şi „trei” aduc şi aşază elementele podinei încăperii principale,
anticamerei şi antreului; după aşezarea ultimului element al podinei se pun două elemente cu
locaşuri pentru gaura de ventilaţie şi se instalează coşul de ventilaţie; grupul „doi” face şi instalează
uşa de protecţie, căptuşeşte taluzurile.
După ce au executat aceste operaţii toate grupurile grupei execută astuparea cu pămînt a
adăpostului blindat şi mascarea acestuia cu mijloace şi materiale din zonă.
Adăpostul amenajat este un adăpost, care asigură o protecţie mai sigură decît adăpostul
blindat împotriva mijloacelor de nimicire şi condiţii mai favorabile pentru odihna (lucrul)
personalului. În adăpostul amenajat e posibilă aflarea îndelungată a personalului fără mijloace
individuale de protecţie în timpul acţiunii mijloacelor moderne de nimicire ale inamicului. Spre
deosebire de adăposturile blindate, adăpostul amenajat se face mai ermetic, în acesta se instalează o
instalaţie de filtroventilaţie şi un complet de încălzire de campanie.
De obicei, adăpostul amenajat destinat pentru odihna personalului este alcătuit din încăperea
principală şi antreu.
Sînt mai convenabile următoarele dimensiuni interioare ale adăpostului amenajat: la
dispunerea laviţelor din două părţi – lungimea de 6 m, lăţimea de 1,8 m; la dispunerea pe o parte –
lungimea 10 m, lăţimea de 1,2 m. Laviţele se amenajează, de obicei, cu două niveluri cu lungimea
pentru omul de 1,8 m; lăţimea laviţelor simple e de 55 cm, iar celor duble – de 1 m. Banchetele se
fac cu o lăţime de 35-40 cm şi înălţimea de 30-40 cm. Instalaţia de filtroventilaţie şi completul de
încălzire de campanie sînt din dotare, de producţie industrială. Fiecare din ele ocupă circa 0,5 m 2 din
arie. Locul instalaţiei de filtroventilaţie se află în partea frontală a încăperii, iar a completului de
încălzire – la intrare.
În funcţie de construcţie şi de materialele folosite adăposturile amenajate pot fi din material
lemnos de construcţie fără îmbinări, din saci de hîrtie cu pămînt şi învelişuri curbilinii armate, din
elemente de tablă de oţel ondulată FVS, de construcţie şarpantă etc. Antreurile adăposturilor
amenajate pot fi executate din lemn rotund cu bloc de uşă BD-50 sau tip „gaură de acces”.
Adăpostul amenajat de construcţie din lemn fără îmbinări reprezintă un adăpost blindat prevăzut cu
o instalaţie de filtroventilaţie FVA-50/25 cu un dispozitiv de antiexplodare pe priza de aer VZU-50,
cu o uşa etanşă în anticameră şi o perdea în antreu. În anticameră se instalează un perete despărţitor
ermetic cu uşă. Acest perete despărţitor se face din cherestea sau din lemn rotund. Dacă se dispune
de timp şi materiale, înaintea intrării în adăpostul amenajat se amenajează o porţiune acoperită de
şanţ de comunicaţie, în care se poate scoate haina contaminată înainte de a intra în adăpost.
4
 5
Adăpostul amenajat de construcţie din tablă de oţel ondulată FVS este alcătuit din
încăperea principală şi intrarea tip „gaură de acces”. Intrarea este alcătuită din două anticamere,
despărţite una de alta şi de încăperea principală prin pereţi despărţitori ermetici cu uşi ermetice şi un
antreu. Pereţii frontali în asemenea adăpost se astupă cu panouri din bîrne sau cu diferiţi buşteni puşi
vertical. Blocul uşii de protecţie (BD-50) se sprijină pe trei cadre de sprijin cu dimensiuni interioare
de 50x180 cm, făcute din lemn rotund ecarisat cu diametrul de 18 cm.
Asamblarea adăposturilor amenajate se execută în succesiunea următoare: trasarea şi săparea
gropii; asamblarea scheletului adăpostului pe fundul gropii; instalarea pereţilor despărţitori şi uşilor
ermetice; amenajarea prizei de aer cu dispozitivul de antiexplodare, montarea instalaţiilor interioare;
astuparea cu pămînt şi mascarea.
Asamblarea adăpostului amenajat din elemente de construcţie din tablă de oţel ondulată FVS
poate fi, de exemplu, executată astfel. Comandantul grupei împarte grupa în două grupuri a cîte trei
persoane. Grupul „unu” asamblează scheletul încăperii principale. Grupul „doi” asamblează
scheletul intrării. Grupul „unu” instalează primul inel, alăturîndu-l cu ondulaţia cea mare la peretele
despărţitor ermetic, totodată una dintre îmbinările elementelor se situează în partea de jos;
execută montarea fiecărui inel ulterior, punînd la început dispozitivele de fixare la cele două
elemente laterale, iar apoi şi la elementul superior; instalează canalul prizei de aer şi coşul de fum;
montează instalaţia de filtroventilaţie şi soba de încălzire; asamblează laviţele pentru odihnă.
Grupul „doi” amenajează anticamerele, pune pereţii despărţitori ermetici şi blocul uşii de
protecţie, amenajează antreul, construieşte pereţii frontali.
Amplasamente de tragere şi adăposturi pentru tehnica de luptă şi maşinile de geniu.
Amplasamentele de tragere pentru tancuri, transportoare blindate şi piesele de artilerie se
amenajează cu scopul creării condiţiilor mai favorabile pentru executarea focului, măririi gradului de
protecţie a echipajelor (servanţilor) şi materialului împotriva mijloacelor de lovire ale inamicului.
În funcţie de misiunea primită şi condiţiile de teren amplasamentele de tragere pentru tancuri şi
piesele de artilerie se amenajează cu sector de tragere limitat sau cu sector circular.
Hotărîrea privind felul amplasamentelor de tragere, care trebuie săpate, o ia comandantul
subunităţii după însuşirea misiunii de luptă şi cercetarea terenului pe poziţia de luptă. Trebuie
menţionat faptul că caracteristică pentru majoritatea amplasamentelor de tragere este de forma
dreptunghiulară în plan, ea asigură la săpare utilizarea mai eficientă a mijloacelor de mecanizare, în
special a echipamentului de buldozer BTU suspendat pe tancuri şi tractoare de artilerie. Săparea
amplasamentelor de tragere se execută cu ajutorul substanţelor explozive şi manual.
Pentru tehnica de luptă, maşinile de geniu şi mijloacele de transport auto se amenajează
adăposturi de tip îngropat de diferite mărimi în plan şi adîncimi, care depind de tipul tehnicii
adăpostite, de gabaritele acestea şi de teren. Adăpostul reprezintă de obicei o săpătură de formă
dreptunghiulară cu una sau două rampe pentru intrare şi ieşire. Cele mai răspîndite sînt adăposturile
înfundate, care se amenajează pentru majoritatea tehnicii de luptă şi mijloacelor de transport auto.
Adăposturile de trecere cu două rampe de acces se amenajează, de regulă, pentru maşinile cu
remorci, precum şi pentru un grup de maşini de luptă sau automobile.
Lungimea adăpostului la fund se ia cu 50 cm, iar lăţimea cu 20-30 cm mai mare decît
dimensiunile respective ale maşinii adăpostite. Adîncimea săpăturii cu înălţimea parapetului trebuie
să constituie o astfel de mărime, încît maşinile cu încărcătură adăpostite să fie la acelaşi nivel.
Rampele de acces din adăposturi şi amplasamente de tragere se fac cu următoarele înclinări:
pentru maşinile de luptă, automobile şi tractoare pe şenile – 1:2, pentru maşinile cu roţi – 1:3 sau
1:4. pentru ieşirea rapidă din adăposturile în teren argilos pe timp de ploaie se pune pe rampă şi pe
fund o podină de căi pentru roţi sau totală.
Amplasamentele pentru MLI (TAB).
Amplasamentele pentru maşinile de luptă creează condiţii mai bune pentru executarea misiunilor
de foc şi măresc protecţia echipajelor contra acţiunilor mijloacelor de foc. Ele se amenajează având
sectoare de tragere limitate sau sectoare de tragere circulară. Acestea se sapă manual sau cu maşina de
săpat, înainte de a începe săparea se trasează conturile amplasamentului. Pentru amenajarea
locaşurilor pentru maşinile de luptă este nevoie de 25 om/oră sau 0,3 maş,oră.

5
 6

Locaş pentru maşina de luptă (TAB).

2. Mascarea adăposturilor pentru efectiv şi tehnica de luptă.

Mascarea se execută în scopul: camuflării (ascunderii) dispozitivului de luptă,
armamentului şi tehnicii militare, precum şi acţiunilor de luptă; reducerii efectelor armelor de
distrugere în masă nucleare, biologice, chimice şi mijloacelor incendiare; asigurării secretului asupra
pregătirii şi ducerii acţiunilor de luptă.
Mascarea personalului şi mijloacelor constituie o obligaţie permanentă a comandantului de
pluton (grupă), altor subunităţi participante la luptă şi se execută pe baza dispoziţiunii
comandantului de companie (pluton). Aceasta se execută în orice situaţie de luptă şi se realizează
prin:
- pregătirea în ascuns a acţiunilor de luptă;
- păstrarea secretului asupra concepţiei şi acţiunilor preconizate;
- folosirea cu pricepere a proprietăţilor de ascundere ale terenului, a întunericului sau a altor
condiţii de vizibilitate redusă;
- dispunerea dispersată a subunităţilor şi mijloacelor;
- întrebuinţarea corectă a mijloacelor de mascare din înzestrare şi a celor improvizate;
- camuflarea personalului, punctelor de comandă, tehnicii militare, dispozitivelor de luptă,
lucrărilor de amenajare genistică şi barajelor faţă de aparatura de vedere pe timp de noapte;
- vopsirea tehnicii militare în culori adecvate mediului înconjurător;
- executarea în ascuns a manevrei de forţe şi de mijloace, a deplasărilor şi regrupărilor;
- realizarea măsurilor de mascare radio, a surselor de lumină şi reducerea zgomotelor,
luminilor şi deplasărilor;
- folosirea mijloacelor fumigene din înzestrare şi improvizate;
- apărarea cu stricteţe a secretului acţiunilor de luptă.
Proprietăţile de ascundere ale terenului, determinate de neregularităţile pe care le prezintă
(văi, dealuri), precum şi de acoperirile existente pe suprafaţa lui (păduri, culturi, localităţi), asigură
alegerea în ascuns şi corectă a locurilor de observare şi de executare a focului (posturi de observare,
locaşuri, poziţii şi şanţuri de tragere), a celei mai potrivite forme de manevră, precum şi folosirea
unor procedee de luptă (incursiunea, ambuscada, raidul) care dau posibilitatea nimicirii unui inamic
superior în timp scurt şi cu forţe puţine. Folosirea proprietăţilor de ascundere ale terenului, a
întunericului şi altor condiţii de vizibilitate redusă (ploaie, ceaţă, ninsoare) favorizează deplasările în
ascuns, asigură înşelarea inamicului, precum şi realizarea surprinderii.
Pentru executarea mascării se folosesc:
- mijloacele de mascare din înzestrare (costume de mascare de vară sau de iarnă, plase de
mascare individuală şi foi de cort, complete de mascare pentru armament şi autovehicule, plase de
mascare de diferite dimensiuni pentru tehnica militară, lucrări genistice şi mijloace fumigene);
- mijloace de mascare din zonă (crengi de copaci, iarbă, stuf, paie, brazde, pămînt, zăpadă),
fără a schimba aspectul zonei.
6
 7
Pe timpul acţiunilor de luptă, îndeosebi pe timpul nopţii, comandanţii trebuie să ia măsuri
pentru:
- camuflarea (ascunderea) luminilor prin interzicerea aprinderii focurilor şi a altor surse de
lumină pe timp de noapte (lanterne, chibrituri, ţigări aprinse, autovehicule cu surse de lumină
necamuflate);
- reducerea zgomotelor, interzicerea convorbirilor (transmiterea ordinelor şi comenzilor) cu
voce tare, ajustarea şi fixarea corectă a echipamentului, limitarea deplasărilor şi executarea celor
strict necesare în perfectă linişte.
Pe drumurile pietruite, asfaltate sau betonate, pentru deplasări pe jos se vor folosi
acostamentele şi şanţurile acestora şi nu partea carosabilă. Pe timpul deplasărilor prin pădure
îndepărtarea crengilor trebuie făcută cu atenţie, iar călcarea celor uscate trebuie evitată.
Pentru realizarea camuflării se desfăşoară următoarele activităţi:
- studierea terenului şi a vegetaţiei existente pentru ca mascarea să nu contrasteze cu mediul,
indiferent de zona în care plutonul desfăşoară acţiunile;
- camuflarea cu brazde a poziţiei de tragere, precum şi a pământului scos din acestea
împotriva observării terestre şi aeriene a inamicului;
- folosirea de către militari a mijloacelor strict necesare; un camuflaj prea bogat sau precar ar
putea atrage atenţia; mijloacele improvizate (crengi, tufişuri) se vor aduce de pe o întindere cât mai
mare pentru a nu demasca dispunerea militarilor;
- camuflarea căştilor cu plase de mascare sau, când acestea lipsesc, cu noroi aplicat în mod
neregulat;
- înlocuirea uniformelor decolorate sau acoperirea cu noroi;
- mascarea tenului; terenul expus va reflecta lumina, atrăgând atenţia inamicului, de aceea se
va folosi machiajul pentru camuflare, chiar şi la tenurile închise, deoarece şi acestea pot străluci
datorită grăsimilor naturale din piele; pentru aplicarea machiajului se va aplica o combinaţie de două
culori în forme neregulate astfel încât zonele ce pot străluci (fruntea, pomeţii, nasul, urechile, bărbia)
se vopsesc întunecat, zonele cu umbre (în jurul ochilor, sub nas, sub bărbie) se vopsesc în culori
deschise, vopsindu-se şi zonele expuse (ceafa, urechile, antebraţele, palmele); dacă trusa de machiaj
lipseşte, militarii vor folosi noroi sau cărbune.
Păstrarea secretului se obţine prin cunoaşterea de către fiecare militar numai a ceea ce îi
este strict necesar în vederea îndeplinirii misiunii primite, respectarea strictă a regulilor de conducere
în secret a subunităţilor, îndeosebi pe timpul folosirii mijloacelor de transmisiuni.
Organizînd mascarea, comandantul de pluton (grupă) indică: ce mijloace din dotare şi
materiale locale să se folosească pentru mascare şi termenele executării lucrărilor de mascare;
ordinea respectării măsurilor de mascare; ordinea executării şi menţinerii mascării în timpul luptei.
Secvenţa finală – 5 minute.
- petrec pe scurt bilanţul şedinţei;
- anunţ studenţii care sau evidenţiat pozitiv şi cei mai pasivi;
- pun sarcinile pentru pregătirea individuală.

Conducătorul şedinţei

_________________________ _________________________