1

„APROB“
ŞEF CATEDRĂ MILITARĂ ASEM
colonel (r. ) Gh.POPA
“_____” _________________ 2014

PROIECT DIDACTIC
pentru petrecerea şedinţei cu studenţii catedrei militare la
„Pregătirea de geniu”

TEMA 2. Barajele genistice, amenajarea şi trecerea lor.

Şedinţa 1. Lecţie – 2 ore.
Obiective didactice:
1. De a însuşi destinaţia şi clasificarea barajelor genistice, caractericticele
tactico – tehnice a minelor AT şi AP.
2. De a studia metodele de plantare şi amorsare a minelor.
Durata: 80 min.
Locul desfăşurării: cîmpul tactic.
Subiecte de studiu :
1. Barajele de mine şi explozive, destinaţia lor. - 30 minute.
2. Minele antitanc şi antipersonal principalele, caractericticele tactico – tehnice,
metodele de instalare şi principiile de funcţionare - 40 minute.
Asigurarea materială: planşe; conspect; caiete de lucru.
Bibliografia: 1. “Instrucţiuni pentru executarea lucrărilor genistice de către
trupe”, pag. 35-67.
2. “Instrucţiuni pentru amenajarea genistică a locaşurilor de
tragere”, pag. 20-47.

Secvenţa întroductivă – 5 minute.

- primirea raportului;
- verificarea prezenţei studenţelor;
- anunţarea temei şi obiectivelor didactice.

1
 2

1. Barajele de mine şi explozive, destinaţia lor.

Barajele genistice sunt mijloace eficace de luptă împotriva inamicului, care se execută
de către trupele de toate armele, în scopul opririi sau reducerii ritmului de deplasare a
inamicului, în special în punctele obligate de trecere, în teren frământat (împădurit, mlăştinos)
şi în localităţi, urmărind în acelaşi timp şi canalizarea acţiunilor inamicului pe direcţiile
favorabile ducerii luptei de către trupele proprii.
După caracterul lor, barajele se împart în baraje explozive şi baraje
neexplozive. Ambele tipuri sunt antiblindate, antipersonal sau mixte şi se realizează într-o
concepţie comună în funcţie de formele luptei.
Lucrările de distrugere constituie una din principalele misiuni de protecţie a
acţiunilor de luptă şi se execută de către toate subunităţile folosindu-se de regulă explozivi.
Aceste lucrări se execută în scopul:
- distrugerii unor elemente de lemn, beton, zidărie, metalic;
- distrugerii sau detieorării armamentului şi tehnicii militare;
- distrugerii unor obiective de mică amploare (clădiri);
- dislocării pământului şi a rocilor tari;
- înlăturării dărâmăturilor, abatizelor, etc;
- creării culoarelor prin unele baraje genistice ale inamicului.
Explozivii sunt substanţe chimice sau amestecăturii de substanţe chimice, care sub
acţiunea unui impuls de iniţiere, sunt capabile să dezvolte o reacţie chimică extrem de
rapidă, însoţită de o mare degajare de căldura şi gaze, în stare sa efectueze un lucru mecanic.
Procesul care declanşează explozia se numeşte iniţiere.Pentru iniţierea unui
exploziv sau a unui amestic exploziv trebuie să i se transmită o anumită cantitate de
energie, sub forma unui impuls care poate fi:
- mecanic (percuţie, lovitură, frecare);
- caloric (scânteie, flacără, încălzire);
- explozia unui alt exploziv sau capse detonate.
Principalul exploziv ce se întrebuinţează în scopuri militare, nepericulos la
manipulare şi depozitare, este trotilul (trinitoluen -T.N.T.). Principalele caracteristici ale
trotilului sunt:
- solid, cristalizat, de culoare galbenă;
- viteza de explozie 6700 m/s;
- amar;
- insolubil în apă şi stabil la variaţii de temperatură;
- nu intră în reacţie cu metalele;
- sensibilitatea scăzută la lovire, frecare şi căldură;
- lovit de glonţ nu explodează şi nu se aprinde (presat sau turnat);
- aprins în aer liber, arde cu flacără, degajând fum, fară a exploda, însă într-un
spaţiu închis poate exploda;
- temperatura de explozie 300°C.
Trotilul se foloseşte sub formă de cartuş (cilindric), calupuri (paralelipipedic) de
diferite greutăţi şi ca încărcături explozive pentru minele antiblindate, antipersonal, etc, sau
în unele categorii de muniţii (fig. 1).

2
 3

Fig. 1. - A- cartuş de 0,075 kg; B - cartuş 0,100 kg; C - calup de 0,100 kg; D - calup de
0,200 kg; E - calup de 0,400 kg. Trotilul se mai fabrică şi în calupuri
de 0.500 kg şi 1,000 kg.
Încărcătură de exploziv împreună cu capsa pirotehnică, fitilul ordinar, fitilul detonat şi
mijloacele de aprindere (chibrituri obişnuite, chibrituri speciale, aprinzătoare
pirotehnice) formează un sistem pirotehnic:
a) capsa pirotehnică (fig. 2) are rolul de a iniţia explozia unei încărcături de
exploziv, aprinderea capsei se realizează prin intermediul fitilului ordinar sau detonat.

Fig. 2. Capsa pirotehnică tip CA; 1 - tub cupru; 2 - căpăcel de cupru; 3 -

încărcătura de aprindere; 4 -încărcătura de iniţiere; 5 - încărcătura intermediară; 6 -
încărcătura brizantă.

Înainte de întrebuinţare, capsele pirotehnice se controlează, dacă nu prezintă crăpături

sau turtiri ale tubului capsei, praf de exploziv pe suprafaţa interioară a tubului, oxidări.
Notă: Aceste capse cer o mare prudenţă în manipulare, deoarece prin lovire, frecare,
turtire sau încălzire pot exploda. Folosirea capsulelor pirotehnice care prezintă defecte,
este interzisă.
b) Fitilul ordinar (fig. 3.) are rolul de a transmite impulsul caloric şi a iniţia explozia
capselor pirotehnice sau a încărcăturilor de pulbere.

Fig. 3. Fitil ordinar (colac de 8 m). 1 - înveliş exterior; 2 - vână de pulbere; 3 -

fir director.
Viteza de ardere a fitilului ordinar în aer este aproximativ lcm/s; In apă, viteza de
ardere este mai mare şi arde la o adâncime de maxim 5m.
Înainte de întrebuinţare, fitilul ordinar se examinează la exterior să nu prezinte
3
 4
crăpături, frânturi, urme de umezeală, de desfacere a învelişului şi alte degradări, se taie şi
se elimină capătul cerut pe o lungime de 5m şi se verifică viteza de ardere la o bucată cu
lungimea de 60cm (timpul de ardere trebuie să fie 60-70sec).
Notă: Când fitilul ordinar se întrebuinţează la temperaturi scăzute, se va evita îndoirea
acestora deoarece se poate produce întreruperea vanei de pulbere sau ruperea fitilului,
arderea nemai transmiţându-se spre capsă.
c) Fitilul detonat (fig. 4.) are rolul de a iniţia explozia simultană a mai multor
încărcături explozive.

Fig. 4. Fitil detonat (rola de 50m): 1 - înveliş; 2 - exploziv, 3 - fir director

Viteza de detonaţie a fitilului detonat este de 6500-7000m/s (explodează

instantaneu după iniţiere).
Tăierea fitilului ordinar şi detonat se execută în bucăţi de lungimea necesară, pe o
bucată de lemn netedă şi curată, cu ajutorul briceagului bine ascuţit, printr-o apăsare a
lamei. Evitându-se frecarea fitilului pentru a nu provoca scuturarea pulberei.

Notă: Când se taie fitilul detonat colacul se derulează astfel ca de la locul tăierii până la
cel nederulat să fie min. 10 cm.
Pentru iniţierea exploziei pe cale pirotehnică a trotilului se realizează în prealabil
amorsa, adică o capsă pirotehnică sesizată (strânsă) la o bucată de fitil ordinar sau detonat.
Pentru confecţionarea unei amorse se execută următoarele operaţiuni:
- se examinează şi se verifică viteza de ardere a fitilului ordinar;
- se taie bucata de fitil stabilită (min. 50cm);
- se scoate din ambalaj o capsă pirotehnică şi se examinează starea acesteia;
- se controlează prezenţa pulberii la capătul fitilului (tăiat în unghi drept) după
care se introduce în capsă până la căpăcel, fară a se forţa sau roti;
- se sertizează capsa folosind cleştele de sertizat, prin strângere progresivă.

Notă: Seritizarea capsei în alt mod şi cu alte mijloace este interzisă.

Pentru executarea lucrărilor de distrugere se folosesc diferite încărcături de exploziv,
greutatea acestora determinându-se prin calcul, în funcţie de natura şi dimensiunile
obiectivelor.
După forma lor încărcăturile pot fi:
- concentrate;
- alungite;
- sub forma de figuri geometrice.
După poziţia lor faţă de obiectivul de distrus, acestea pot fi:

4
 5
- exterioare;
- interioare;
- încastrate.
Explozivul se poate utiliza în următoarele scopuri:
- distrugeri in lemn (fig. 5 6 7).

Fig.5. Distrugerea lemnului rotund cu încărcătură exterioară:

1. încărcătură; 2. legătură; 3. amorsa

Fig. 6. Doborârea unui arbore (săgeata indica direcţia de

cădere): 1 încărcătură; 2. legătură; 3. amorsa; 4. teşitură

Fig. 7. Dezrădăcinarea buturugilor: 1. încărcătură; 2. buraj; 3.

amorsa

Distrugerea parţială a lucrărilor de fortificaţie de

5
 6
campanie sau permanente (fîg- 8):

6
 7

Fig 9. Distrugerea reţelei de sârma ghimpată; a. modul de aşezare a încărcăturilor alungite

(orizontale şi verticale); b. detaliu cu modul deprindere a încărcăturii verticale la unul din parii
reţelei de sârmă: l încărcătură alungată orizontală; 1 încărcătură alungită verticală; 1 şipcă din
lemn
c) distrugerea tehnicii de lupta şi a armamentului (fig. 10 11 12 13 14).

Fig. 10. Distrugerea unui tanc: 1. încărcătură de exploziv aşezată la motor; 2..
7
 8
încărcătură la baza turelei; 3. încărcătură la şenilă; 4. încărcătură în ţeava tunului

Fig. 11. Distrugerea unui tun: 1. încărcătură de exploziv aşezată în ţeava tunului;
2. încărcătură de exploziv aşezată în camera proiectilului; 3. încărcătură de exploziv
aşezată la închizător.

Fig. 12. Distrugerea unei nave fluviale: 1. încărcătură aşezată pe arborele port
elice; 2. încărcătură la motor; 3. încărcătură pe fundul navei.

8
9

9
 10

10
 11

Fig. 13. Distrugerea suporţilor plutitori (pontoanelor): a. cu încărcătură

aşezaţi în exteriorul pontonului; b. interiorul pontonului: 1. încărcătură; 2.
greutate; 3. frânghie

11
 Fig. Distrugerea unui rezervor de benzină:- 1 încărcătură de exploziv

2. Minele antitanc şi antipersonal principalele, caractericticele tactico – tehnice,

metodele de instalare şi principiile de funcţionare .

Minele antitanc sînt destinate pentru minarea terenului cu scopul de a scoate din funcţiune
tancurile şi altă tehnică de luptă a inamicului. Ele se împart în mine antişenile, care acţionează numai
prin apăsarea şenilei (roţii) şi defectează echipamentul de rulare al maşinii, şi mine antipodea, care
acţionează asupra întregii proiecţii a tancului şi distrug nu numai elementele echipamentului de rulare
al maşinii, dar şi grupul motor, lovesc şi echipajele. Asemenea mine sînt de luptă şi de exerciţiu.
Minele antitanc de exerciţiu se deosebesc de cele de luptă prin încărcătura inertă, au pe corp o dungă
albă şi inscripţia „De exerciţiu”.
Cele mai răspîndite mine antitanc sînt minele: TMD-B, TM-57, TM-62. Minele model TM-62 se
produc cu corpurile din diferite materiale şi au marcajul corespunzător: TM-62 D, TM-62 P etc.
Caracteristicile principale ale minelor sînt prezentate în tab. II-1.

Tabelul II-1
Minele antitanc

Minele
Datele de bază
TMD-B TM-57
Masa totală a minei, kg 9–9,7 9
Masa încărcăturii de explozie,
4,8 – 6,7 6,5
kg
Materialul corpului Lemn Metal
MV-57, MVZ-
Focoasele utilizate MV-5
57
Efortul de acţionare necesar, kg 200–500 200–500

În teren minele se plantează în diferite poziţii, în funcţie de anotimp, sol sau la suprafaţă, sau
adîncite în pămînt (zăpadă) fiind mascate. La plantarea minelor în pămînt vegetal se taie o brazdă de
iarbă cu dimensiunea puţin mai mare decît lăţimea (diametrul) minei şi se răstoarnă spre partea
inamicului. Capacul (plăcuţa de apărare) al minei sau focosul în teren tare trebuie să se ridice deasupra
suprafeţei cu
2–3 cm, iar în teren moale mina se plantează la acelaşi nivel (fig. II-1, a,b).
În sectoarele de teren mlăştinos sub mină se pun scînduri, nuiele etc. Iarna minele se plantează pe
suprafaţa solului, iar dacă există un strat de zăpadă mai adînc de 40 cm – pe stratul compact de zăpadă,

mascîndu-le cu zăpadă afînată.

Minele TMD-B se plantează în fond cu focos MV-5 în următoarea ordine. Se sapă gropiţă şi se
pune mina în aceasta; se scoate zăvorul din locaşul uşiţei şi se ridică uşiţa; se introduce capsa specială
MD-2 în corpul focosului MV-5; se perforează cu un beţişor ascuţit eticheta încleiată în locaşul pentru
capsa specială al calupului de amorsă; fără a apăsa pe căpăcel, se introduce percutorul cu capsa
specială în faţă în locaşul detonatorului intermediar; se pune rigla-şablon cu muchia peste gaura din
capac şi se trece pe deasupra percutorului (ea nu trebuie să atingă căpăcelul percutorului, în caz contrar
este interzisă plantarea minei); se închide uşiţa şi se fixează, se maschează mina.

Fig. II-1. Plantarea minei antitanc.

a – în teren moale; b – în teren tare; c – în teren mlăştinos; d – în stratul adînc de zăpadă
Mina TM-57 se plantează cu focos MV-57 sau MVZ-57. Ea poate fi dusă (transportată) în stare
definitiv echipată. Siguranţa se asigură prin construcţia percutorului. În poziţia de luptă, percutorul
MV-57, se trece la întoarcerea manetei şurubului de blocare cu o pătrime de rotaţie după acele de
ceasornic (fig. II-2).
După construcţia mecanismului de percuţie focosul MVZ-57 este analogic cu MV-57. El e
destinat în general pentru minele plantate cu plantatoarele de mine. Pentru trecerea lui în poziţie de
siguranţă şi de luptă există un buton special. Principiul general de funcţionare a minei TM-57 este
următorul: la călcare (cel puţin pe 1/3 din diametrul minei) capacul ei se turteşte şi se lasă în jos
împreună cu focosul. Mecanismul de percuţie al focosului se propteşte în peretele despărţitor al minei
deasupra detonatorului intermediar. La turtirea în continuare a capacului de apăsare acţionează
mecanismul de percuţie, se înţeapă capsa detonantă a amorsorului MD-10, provocînd explozia.
Înaintea plantării minelor ele trebuie amorsate cu focoasele puse în poziţie de siguranţă. Aceast
lucru poate fi făcut şi din timp. Pentru plantarea minei TM-57 cu focoase MV-57 sau MVZ-57 e
necesar:
- de săpat o gropiţă, în care se pune mina;

Fig. II-2. Mina antitanc TM-57:

a – vedere generală; b – secţiune; 1 – corpul minei; 2 – capac; 3 – încărcătură de exploziv; 4 –

detonator intermediar central; 5 – detonator intermediar lateral; 6 – focos MV-57 în poziţie de luptă; 7
– scut; 8 – locaş de aprindere al detonatorului intermediar lateral
- de trecut focosul în poziţie de luptă;
 - de mascat mina.
Focosul-tijă se înşurubează în mină nemijlocit la locul plantării.
Se permite neutralizarea numai a minelor plantate fără focoase suplimentare.
Totodată, trebuie:
- de scos stratul de mascare de pe mină (fără a apăsa pe capac);
- de deşurubat focosul şi de trecut acesta în stare de siguranţă (mecanismul de percuţie trebuie
întors cu 90°), de blocat şi de pus cuiul de siguranţă;
- de scos mina din locul plantării şi de înşurubat din nou focosul, trecut în starea de siguranţă.
Minele TM-62D şi TM-62P pot fi livrate trupelor cu focoasele înşurubate în ele fără capsele
speciale. Pregătirea unor astfel de mine pentru plantare constă în următoarele:
- se scoate mina din ambalaj şi se deşurubează focosul din ea cu o cheie specială;
- se amorsează focosul cu capsa specială, folosind pentru siguranţă cuiul de distanţare special;
- se înşurubează focosul în mină şi se strînge bine cu cheia;
- se pune mina în ambalaj sau în containerul plantatorului de mine.
La plantarea manuală a minelor trebuie:
- de săpat adîncitura şi de pus în ea mina;
- de trecut focosul în poziţie de luptă şi de mascat mina.

Fig. II-3. Schema plantării cîmpului de mine în trei rînduri

în ordine de formaţie

Plantarea cîmpurilor de mine antitanc. Cîmpurile de mine antitanc se plantează, de obicei, pe

3–4 rînduri cu o distanţă dintre ele de la 8 pînă la 40 m, iar pe rînduri între mine – 4,0 – 5,5 m.
Adîncimea totală a cîmpului de mine poate fi de la 20 pînă la 120 m. Minele se plantează manual sau
cu ajutorul mijloacelor de mecanizare. Manual se minează prin procedeul de minare în formaţie după
sfoara de minare, care se întinde paralel sau perpendicular frontului.
Primele două procedee de plantare a cîmpurilor de mine se aplică, de regulă, în cazul absenţei
acţiunii prin foc a inamicului; al treilea procedeu – în condiţii de contact nemijlocit cu inamicul în faţa
limitei dinainte a apărării.
Plantarea cîmpurilor de mine cu mijloacele de mecanizare se execută cu precădere în timpul
luptei şi se realizează cu ajutorul distribuitoarelor de mine remorcate, plantatoarelor de mine şi
elicopterelor cu echipament special.
La plantarea prin procedeu de minare în formaţie (fig. II-3) fiecare soldat poate să ducă şi să
planteze două, trei sau patru mine (în funcţie de schema de minare acceptată). La plantarea, de
exemplu, a cîmpului de mine pe trei rînduri se indică limitele lui şi se marchează cu ţăruşi linia
începerii deplasării formaţiei (linia bazei). Înaintea începerii minării grupa îşi face numărătoarea în
ordine normală şi se aliniază pe linia bazei cu intervalul indicat în paşi. Fiecare soldat ia minele şi la
comanda, de exemplu: „Cinci paşi înainte – marş!”, începe deplasarea. După parcurgerea distanţei
indicate comandantul grupei dă comenzile în ordinea următoare:” Puneţi o mină”, „Doi paşi spre
dreapta – marş!”, „Cincisprezece paşi înainte – marş !”, „Puneţi o mină!” etc.
Cînd soldaţii vor pune ultima mină, va urma comanda „Începeţi plantarea minelor!”. Soldaţii,
mişcîndu-se acum spre linia bazei, plantează şi maschează minele. Limita cîmpului de mine se
marchează cu ţăruşi, care sînt puşi de ultimul soldat.
 Ordinea acţiunilor şi comenzile date la plantarea cîmpului de mine pe patru rînduri şi la ducerea
de către fiecare soldat a cîte patru mine sînt analogice celor expuse anterior (distanţele sînt indicate ca
exemplu, ele pot fi şi altele). La minarea prin acest procedeu noaptea toate minele sînt duse pînă la
punctul cel mai depărtat, dar sînt plantate la deplasarea spre linia bazei. Dacă însă fiecare dintre soldaţi
duce cîte două mine la plantarea cîmpului de mine pe patru rînduri, atunci grupa ăşi face numărătoarea
cîte doi şi soldaţii la comenzi lasă minele pe rînd, adică mai întîi soldaţii „unu” lasă o mină, apoi
soldaţii „doi” – o mină etc.
Plantarea cîmpurilor de mine după sfoara de minare se execută, de regulă, în condiţii de contact
nemijlocit cu inamicul în timpul nopţii. Toate deplasările în acest caz se execută, de obicei, tîrîndu-se.
Sfoara de minare reprezintă o funie cu lungimea de 60 m cu inele la capete. Peste fiecare metru pe
sfoară există bucşe pentru fixarea inelelor sau etichetelor în acele locuri, lîngă care trebuie să fie lăsate
minele. Sfoara se înfăşoară pe o bobină şi se poartă într-o geantă de foaie de cort. Comandantul dă din
timp indicaţii pentru a pregăti sforile de minare pentru minare după schema dată a cîmpului de mine,
adică pentru a pune inele în bucşele corespunzătoare de pe sfoară.
La minarea după sfoară, care se întinde paralel frontului, grupa poate să acţioneze fiind împărţită
în cîteva grupuri. Unul dintre ele întinde sfoara în direcţia dată şi o fixează, iar celelalte aduc minele de
la depozitul de campanie şi le pun lîngă semnele de pe sfoară. După repartizarea minelor întregul
personal începe plantarea lor. În continuare primul grup mută sfoara pe un loc nou, iar celelalte pleacă
după următoarele mine.
Pentru minarea după sfoara ce se întinde perpendicular frontului, la fiecare sfoară se numeşte un
grup din doi soldaţi. Fiecare soldat al grupului plantează cîte două mine în locurile indicate în dreptul
semnelor sforii de minare întinse. Totodată, pentru asigurarea securităţii la executarea misiunii fiecare
soldat al grupului trebuie să planteze minele numai dintr-o parte a sforii şi să părăsească cîmpul de
mine, deja plantat orientîndu-se după sfoara de minare (fig. II-4). Pentru orientare la fiecare
următoarea trecere de minare ultimul grup din trecerea anterioară pune la distanţa indicată de la sfoara
de minare un semn unilateral.

Fig. II-4. Schema plantării cîmpului de mine antitanc

după sfoara de minare, care se întinde perpendicular frontului:
1, 2 şi 3 – grupuri de soldaţi nr. 1, 2 , 3; a, b şi c – soldaţii pe poziţii de plecare;
U – minele plantate de soldaţii „unu”; D – minele plantate de soldaţii „doi”
Întrucît această misiune se execută cu precădere în faţa limitei dinainte a apărării inamicului,
toate deplasările se execută numai tîrîş, iar semne de orientare se pun din acelea, care sînt vizibile
numai din partea trupelor proprii.
Cu ajutorul distribuitorului de mine remorcat şi plantatorului de mine minele pot fi plantate cu
mascare în sol (în zăpadă), sau pe suprafaţă, la distanţa de minare stabilită în prealabil. Plantatoarele de
mine se deplasează, totodată, spre repere sau jaloanele fixate eşalonat spre dreapta sau stînga la
distanţe indicate. Maşinile trebuie să iasă din cîmpul de mine, fără a întretăia rîndurile plantate
anterior. Plantarea cîmpurilor de mine din elicoptere se execută cu folosirea echipa-mentului special.
Minele antiinfanterie sînt destinate pentru minarea terenului în scopul nimicirii forţei vii a
inamicului. Ele se divizează în explozive şi cu schije. Caracteristicile minelor principale sînt prezentate
în Tabelul II-2.
Minele
Datele de bază PMD- POMZ-2 OZM-1
6M
Masa totală, g 493 2300 500
Masa încărcăturii substanţei
200 75 170
explo-zive, g
MUV MUV
Focoasele utilizate MUV-2 sau sau
MUV-2 MUV-2
Procedeul de punere în La
La tracţiune
funcţiune apăsare
Procedeul de lovire Explozie Schije
Efortul necesar pentru punerea
6-28 05-1 0,5-1
în funcţiune, kg f
Raza de distrugere totală, m - 4 13

Majoritatea minelor indicate se întrebuinţează cu focoase-percutoare MUV sau MUV-2. Focosul

MUV (fig. II-5, a) este alcătuit dintr-un corp de metal sau masă plastică 1, percutor 2, arc 3, siguranţă
de dare a focului 12 şi capsa specială MD-2 sau MD - 5M. Din completul lui, face parte, de asemenea,
ştiftul de siguranţă. El serveşte pentru armarea percutorului. Acest focos pentru utilizarea la minele cu
acţiune la tracţiune e prevăzut cu o siguranţă în formă de P, iar la minele cu acţiune la apăsare – cu o
siguranţă în formă de T. Focosul MUV-2 (fig. II-5, b) se deosebeşte de MUV prin aceea că el are o
piedică (o plăcuţă din metal moale), care poate reţine percutorul în poziţia armat nu mai puţin de 2,5
min. După scoaterea cuiului de siguranţă percutorul sub acţiunea arcului spintecă plăcuţa din metal
moale şi trece proptindu-se în siguranţa de dare a focului. La smulgerea acestei siguranţe percutorul
înţeapă capsa de aprindere a capsei speciale.
Mina PMD-6M (fig. II - 6) la explodare loveşte prin unda de şoc. Pregătirea minei pentru
plantare include verificarea stării bune a corpului ei, amorsarea cu calupul mic de trotil, verificarea
stării bune a piedicii de siguranţă temporare, corectitudinii amplasării siguranţei de dare a focului şi
cuiului de siguranţă.

Fig. II-5. Focoasele MUV şi MUV–2:

a – secţiune MUV; b – secţiune MUV-2; 1 – corp; 2 – percutor; 3 – arc; 4 – bucşă;

5 – coarda tăietorului; 6 – element metalic; 7 – siguranţa de dare a focului în formă de T; 8 – cui de
siguranţă cu inel; 9 – căpăcel de cauciuc; 10 – capsă specială; 11 – gaură pentru ştift de siguranţă; 12 –
siguranţă de dare a focului în formă de P.
 Fig. II-6. Mina antiinfanterie PMD-6M:
a – vedere generală; b – secţiune, 1 – corp; 2 – capac; 3 – calup de trotil; 4 – focos MUV-2; 5 –
siguranţă în formă de T; 6 – locaş dreptunghiular; 7 – plăcuţă de metal

Pentru plantarea minei PMD-6M trebuie de săpat o adîncitură după mărimea minei, astfel încît
mina plantată să se înalţe deasupra suprafeţei solului cu 1–2 cm; de pus mina cu capacul deschis în
adîncitură; de înşurubat capsa specială în corpul focosului; de introdus focosul în gaura peretelui din
faţă al corpului minei, astfel încît capsa detonantă să între în locaşul de aprindere al calupului (umeraşii
siguranţei în formă de T a focosului trebuie să se afle în partea de jos şi să se proptească în peretele
corpului minei); ţinînd corpul minei, trebuie de scos cuiul de siguranţă din focosul MUV-2 sau ştiftul
de siguranţă din MUV; de închis capacul minei, fără a apăsa pe umeraşii cuiului focosului; de mascat
mina cu precauţie, fără a apăsa pe capacul ei.
Mina antiinfanterie cu acţiune la apăsare PMN (fig. II-7) este, de asemenea, explozivă. Pregătirea
ei pentru plantare include verificarea stării bune a elementului de metal, amorsarea minei cu capsă (se
deşurubează buşonul, se pune capsa şi se înşurubează bine buşonul).
Modul de plantare a acestei mine este identic cu cel al PMD-6M.

Fig. II-7. Mina antiinfanterie PMN:

1 – cui de siguranţă cu inel; 2 – buşon; 3 – căpăcel

Minele plantate se maschează cu un strat de pămînt de 1–2 cm, iarna, cînd stratul de zăpada nu
depăşeşte 10 cm, ele se plantează pe sol, iar cînd grosimea stratului e mai mare – pe zăpada îndesată,
mascîndu-se cu zăpadă (stratul nu mai gros de 6 cm). Deplantarea şi neutralizarea minelor PMD-6M şi
PMN este interzisă. Ele se distrug pe locurile plantării prin explodarea încărcăturii de explozie sau prin
alte procedee.
Mina POMZ-2 face parte din minele cu schije. La explodare corpul ei se sparge într-un număr
mare de schije, care nimicesc forţa vie a inamicului.
Plantarea acestor mine se execută cu una sau două ramuri de tiranţi de sîrmă. În primul caz (fig.
II - 8) este necesar:
- de bătut în sol un ţăruş pentru tirant şi de prins de el tirantul cu un capăt (ţăruşul trebuie să se
ridice deasupra solului cu 10–15 cm);
- de întins tirantul în direcţia plantării minei;
- de bătut ţăruşul de instalare, lăsîndu-i deasupra solului 5–7 cm;
- de introdus în corpul minei calupul de buraj cu locaşul de aprindere spre gaura mică;
- de calat mina pe ţăruş pînă la proptire în calupul de substanţă explozivă;
- de prins cîrligul cu arc de tirantul de sîrmă;
 - de amorsat focosul cu capsă;
- de introdus focosul în gaura superioară a corpului minei;
- de prins cîrligul cu arc de siguranţa de dare a focului;
- de mascat mina după fondul terenului;
- avînd convingerea că siguranţa de dare a focului se reţine sigur, de scos cuiul de siguranţă
MUV-2 (sau ştiftul MUV).
La plantarea minelor cu două ramuri de tiranţi, mai întîi se întinde bine tirantul cu lungimea de 8
m ce are laţ de sîrmă, cu cîrlig cu arc pe el. Toate celelalte operaţii se fac la fel ca şi la plantarea cu o
singură ramură.
Se interzice neutralizarea minelor POMZ-2 plantate cu focos MUV-2. Ele se distrug pe loc,
aruncînd din adăposturi asupra tiranţilor minelor gheare de pisică speciale cu funii şi trăgîndu-le de pe
loc. Dacă aceste mine sînt plantate cu focos MUV, atunci ele se neutralizează în următoarea
succesiune:
- se apropie operatorul cu precauţie de mină, fără a atinge tirantul;
- se pune pe tija cuiului percutor tubul de siguranţă şi se introduce deasupra ştiftul de siguranţă (o
bucăţică de sîrmă);
- se taie tirantul, se scoate din mină focosul şi se decuplează de la capsă.

Fig. II-8. Schema plantării minei POMZ-2M cu o ramură de tirant:

1 – mină; 2 – ţăruşul tirantului; 3 – tirant; 4 – focos; 5 – cîrlig cu arc; 6 – siguranţa de dare a
focului; 7 – ţăruş de instalare.

Mina OZM-4 (fig. II-9) este o mină săritoare cu schije. Principiul ei de funcţionare este
următorul: la întinderea tirantului se extrage siguranţa de dare a focului şi percutorul sub acţiunea
arcului de acţionare înţeapă capsa de aprindere. Flacăra de foc se transmite prin tub încărcăturii de
azvîrlire; sub acţiunea gazelor mina se aruncă din sol la o înălţime egală cu lungimea cablului de
întindere (0,6 – 0,8 m) şi încărcătura ei explodează, corpul minei se sparge în schije cu care se produc
leziunile.
Plantarea minei se execută în următoarea succesiune:
- se sapă o adîncitură după diamterul minei cu adîncimea de 16-17 cm;
- se plantează mina şi se deşurubează dopul cu cercel;
- se introduce capsa specială în mină cu capsa detonantă în jos;
- se înşurubează dopul la loc pînă la refuz;
- se astupă cu pămînt spaţiul liber în jurul minei şi se îndeasă cu mînerul lopeţii;
- se bate primul ţăruş la o distanţă de 0,5 m de la adîncitură, lăsîndu-i deasupra solului 15–20 cm;
- se prinde cîrligul cu arc al tirantului de sîrmă de cercelul dopului şi se întinde, trecîndu-l prin
tăietura de pe capătul primului ţăruş;
- se bate al doilea ţăruş la o distanţă de 5–6 m de la primul şi se leagă de el capătul tirantului;
- se deşurubează căpăcelul de siguranţă de pe niplu şi se prinde cu cuiul de siguranţă de tija
dopului;
- se înşurubează focosul MUV-2 sau MUV cu tubul de siguranţă şi ştiftul pe niplu;
- se desprinde cîrligul cu arc de cercelul dopului şi se maschează mina;
- se prinde cîrligul cu arc de siguranţa de dare a focului, astfel încît tirantul să aibă burtă, iar
siguranţa de dare a focului să se ţină rezistent în tija percutorului;
- se scoate cu precauţie din focosul MUV-2 cuiul de siguranţă (din focosul MUV – ştiftul de
siguranţă) şi se scoate tubul.
La plantarea minei în teren moale sau afînat sub ea se pune o placă rigidă de mărimea nu mai
mică de 15x15 cm.
Minele OZM-4 plantate cu focoase MUV se neutralizează la fel ca şi POMZ-2. După scoaterea
din locul plantării trebuie scoasă capsa şi înşurubat dopul central. Mina OZM plantată cu focos MUV-2
nu poate fi neutralizată şi se distruge pe loc.
Cîmpurile de mine din mine antiinfanterie cu acţiune la apăsare se plantează, de obicei, pe 2-4
rînduri. Distanţa dintre rînduri şi densitatea plantării minelor în fiecare caz sînt indicate. Cîmpurile de
mine antiinfanterie din mine cu acţiune la tracţiune se plantează, de obicei, pe două rînduri. Distanţa
dintre rînduri şi mine se indică, de asemenea, de către comandant.
Plantarea cîmpurilor de mine antiinfanterie poate fi executată prin unul din următoarele procedee:
prin procedeul de minare în formaţie; după sfoara de minare, întinsă paralel pe frontul cîmpului de
mine; după sfoara de minare întinsă perpendicular pe frontul cîmpului de mine. Totodată, primul
procedeu se aplică numai la plantarea cîmpurilor de mine din mine cu acţiune la apăsare. Minarea în
acest caz se execută la fel ca şi plantarea minelor antitanc. În funcţie de numărul de rînduri, la cîmpul
de mine fiecare soldat poate să planteze la o singură intrare cîte două sau patru mine. Focoasele se
eliberează de către comandantul grupei la locul de plantare a minelor.
Plantarea minelor cu acţiune la apăsare după sfoara de minare întinsă paralel pe front se execută
de grupuri a cîte 3 persoane: soldaţii „unu” şi „doi” aduc cîte 25–30 mine, întind sfoara, pun lîngă ea
minele corespunzător distanţelor indicate şi sapă adîncituri; soldatul „trei”, mergînd după soldatul
„doi” la distanţa de 8–10 m, plantează minele şi le maschează. Pe un alt loc sfoara o mută primii doi
soldaţi.
Misiunea de plantare a cîmpurilor de mine antiinfaterie cu mine prin acţiune la tracţiune se
execută de către soldaţi în felul următor: soldaţii „unu” şi „doi”, avînd cîte 10–15 mine cu ţăruşi, întind
sfoara, pun minele şi bat în pămînt ţăruşii lîngă semnele de pe ea, prind de ţăruşul bătut un capăt al
sîrmei şi, întinzînd-o pînă la mină, o prind temporar de alt ţăruş sau de corpul minei, mută sfoara pe un
loc nou; soldatul „trei” pune mina pe ţăruş sau o îngroapă în sol (pe cea săritoare), o amorsează,
maschează şi se deplasează pentru plantarea următoarei mine. Fiecare grup următor acţionează
eşalonat la 20–25 m de la cel din faţă, astfel încît după finalizarea plantării minelor pe rîndul său să
iasă fără a intersecta rîndurile de mine plantate anterior.

Fig. II-9. Mina antiinfanterie OZM-4.

Procedeele examinate de plantare a cîmpurilor de mine antiinfanterie se aplică în caz de lipsă a

contactului nemijlocit cu inamicul (în caz de contact cu inamicul cîmpurile de mine antinfanterie din
mine cu acţiune prin apăsare se plantează după sfoara de minare întinsă perpendicular pe front).
Înaintea începerii plantării grupa se împarte în grupuri cîte două persoane. Fiecare grup ia sfoara de
minare, 8 mine (cîte 4 pentru fiecare soldat), lopeţile de infanterie pentru săparea adînciturilor.
Înaintarea se execută numai tîrîş în modul indicat la plantarea prin acest procedeu a cîmpurilor de mine
antiinfanterie (fig. II-10). Soldaţii „unu” ai grupelor plantează cîte 4 mine la stînga de la sfoară şi se
reîntorc la tranşee, ţinîndu-se de sfoara de minare cu mîna stîngă; soldaţii „doi” plantează minele sale
la dreapta de la sfoară şi, scoţînd cuiul care o fixează, se reîntorc la baza de plecare, ţinîndu-se de
sfoară cu mîna dreaptă.
Fig. II-10. Schema plantării minelor antiinfanterie după sfoara de minare întinsă perpendicular
pe front:
1 şi 2 – soldaţii grupurilor; nr. 1 şi nr. 2 – minele, plantate de către soldaţii „unu” şi „doi” ai grupului;
I, II, III şi IV – succesiunea plantării minelor de către fiecare soldat

Minele antidesant sînt destinate pentru minarea zonelor de litoral cu adîncimea de la 1 pînă la 5 m,
rîurilor cu viteza curentului de apă pînă la 1,5 m/s şi altor bazine de apă împotriva mijloacelor de
desantare prin debarcare şi tancurilor amfibii ale inamicului. Ele sînt divizate în mine de fund (PDM-
1M, PDM-1, PDM-2) şi mine ancorate (IARM). Datele principale despre ele sînt prezentate în tab. II-
3.
Tabelul II-3
Minele
Date principale PDM-1M PDM-2
(PDM-1)
Masa totală a minei, kg 55–60 135
Masa încărcăturii de 10 15
explozie, kg
Adîncimea instalării, m 1–2 1,5–3,8
Efortul necesar de acţionare
a focosului (la aplicarea
efortului la capătul tijei), kg 18–26 40–50
f
Distanţa minimă dintre 6 8
mine, m
Componenţa grupului de 2 persoane; 3 persoane;
soldaţi şi timpul pentru 10–20 min pînă la 15 min.
Mina instalarea unei mine PDM-1M se
echipează cu focos VPDM-1 cu capsă specială MD-10. Pregătirea pentru plantare este executată în
următoarea succesiune:
- se fixează corpul minei de placa de balast pusă cu cuiurile pe sol;
- se deşurubează buşonul din deschizătura centrală;
- se deşurubează capacul dispozitivului de siguranţă şi se scoate bucşa cu capsa specială; se
verifică mobilitatea tijei în dispozitiv; la apăsarea ei cu degetul mare tija trebuie să se deplaseze uşor;
- se introduce calupul în capacul dispozitivului de siguranţă şi se înşurubează pînă la refuz;
- se amorsează focosul cu capsa specială, înşurubîndu-l pînă la capăt; la verificarea cu ajutorul
şablonului (tăietura de pe cheie) capsa specială trebuie să treacă liber pe sub tăietură;
- se înşurubează focosul în mină şi se strînge cu cheia pînă la comprimarea totală a garniturii de
piele;
- se înşurubează manual tija pe capul focosului, se introduce cuiul fixator şi capătul drept al
acestuia se îndoaie;
- înainte de instalarea minei în apă se scoate banda metalică de pe capacul dispozitivului de
siguranţă.
 Neutralizarea minelor instalate în apă este categoric interzisă. Dacă e necesară neutralizarea
minelor ele se nimicesc prin explozie sau dragare.
Mina PDM-1 este analogică după construcţie celei precedente, însă teaca deschizăturii centrale
nu are detonator intermediar. Ea este îmbinată fix cu focosul VPDM-1.
Mina PDM-2 are un corp sferic şi un suport special cu dispozitiv telescopic, datorită căruia poate
fi instalată la diferite adîncimi (pe un suport jos sau înalt). Focosul folosit VPDM-2 are aceeaşi
construcţie ca şi VPDM-1, însă efortul de acţionare a lui este mărit. Mina se instalează de un grup din
trei persoane. Neutralizarea minei instalate în apă este interzisă.
Mina fluvială ancorată IARM este destinată pentru executarea barajelor pe rîuri şi lacuri
împotriva mijloacelor de desantare prin debarcare şi navelor fluviale ale inamicului. Pentru pregătirea
minei de instalare trebuie:
- de pregătit focosul (se scoate căpăcelul de cauciuc, se verifică existenţa cuiului de siguranţă,
bucşa de metal se înlocuieşte cu calupul, se pune căpăcelul de cauciuc);
- de deşurubat dopul din deschizătura corpului minei şi de înşurubat focosul cu ajutorul cheii.
Instalarea acestor mine se execută de pe mijloacele plutitoare. Totodată, succesiunea acţiunilor
este următoarea:
- se scoate căpăcelul de cauciuc de pe focos şi pe capul acestuia se pune crucea, astfel încît ea să
nu se scoată;
- se înlătură cuiul de siguranţă din focos şi cuiul de fund din ancoră;
- se ia mina cu ambele mîini de fundul ancorei şi se coboară cu ancora în jos cu o înclinare de
pînă la 30° de la verticală.
Elementele de asigurare împotriva deplantării minelor
Orice mină antitanc sau antiinfanterie poate fi plantată cu asigurare împotriva deplantării. Şi
atunci la încercarea de a le neutraliza minele vor exploda. În calitate de elemente de asigurare
împotriva deplantării se utilizează focoasele cu acţiune la tracţiune sau la descărcare.
Asigurarea împotriva deplantării minelor cu focoase cu acţiune la tracţiune se obţine prin faptul
că în locaşul de aprindere lateral sau de fund se înşurubează focosul de la care se trage o sîrmă (o
sfoară) spre un ţăruş bătut sub mină sau alături. Uneori un capăt al tirantului se leagă de corpul sau
mînerul minei, iar celălalt – de focosul cu acţiune prin tracţiune al unei mine (încărcături de explozie)
plantate la o parte, adică se amenajează o mină–cursă. Trebuie de avut în vedere că inamicul poate să
aibă focoase cu acţiune combinată, care acţionează la tracţiunea tiranţilor, tăierea (ruperea) lor şi la
apăsarea asupra mecanismelor de acţionare. Minele-cursă pot fi plantate şi separat de alte mine pentru
minarea intrărilor în clădiri, bunurilor lăsate, tehnicii de luptă, armamentului şi obiectelor de uz casnic
cu folosirea focoaselor (contactoarelor) din dotare sau improvizate. Focoasele şi contactoarele
improvizate pot avea cea mai diversă construcţie. Recomandări univoce privind amenajarea minelor-
cursă nu există. Eficacitatea întrebuinţării lor depinde deseori de ingeniozitatea personală a pionierilor,
de existenţa mijloacelor.
Minele plantate cu asigurare împotriva deplantării şi minele-cursă descoperite se nimicesc pe loc
cu încărcături suprapuse de SE sau prin tragerea lor cu ajutorul ghearelor de pisică de la o distanţă de
siguranţă. Numai în cazuri excepţionale, cînd tipurile focoaselor întrebuinţate sînt bine cunoscute şi e
necesară neutralizarea (păstrarea) obiectivului minat, se permite neutralizarea acestor mine. Totodată,
se examinează minuţios minele şi obiectivul minat, fără a mişca din loc minele, se introduc cu
precauţie dispozitivele de siguranţă necesare în focoase (contactoare) ş.a.m.d. Fiecare tirant se taie
numai avînd convingerea fermă că după aceasta nu se va produce explozia.
Secvenţa finală – 5 minute.
- petrec pe scurt bilanţul şedinţei;
- anunţ studenţii care sau evidenţiat pozitiv şi cei mai pasivi;
- pun sarcinile pentru pregătirea individuală.
Conducătorul şedinţei

_________________________ _________________________