e) Spațialitatea

Def: Caracterul volumic al sonorităților, mișcarea lor reverberatorie pluridirecțională incluzând și pe aceea în planuri
le adâmcimii sonore.

- Auditor direct: prin tratarea stereofonică a sălii de concert, auditorul primesțe reverberații sonore din toate directiil
e (pluri directional)
- Auditor indirect: de pe banda magnetică sau disc, se poate obține (prin mijloace de redare stereofonică) execuția m
uzicală reală, directă din sala de concert.

Istorie:

Perceperea sunetului a pus probleme încă din antichitate (teatre în aer liber, amfiteatre cu pereti semicirculari, constr
ucții în semicerc și cu scena în față), pentru ca în Evul Mediu - Renașterea - să evolueze (după crearea unor noi genu
ri - Adrian Willaert, Cypriano da Rore, Giovanni Gabrieli) dimensiunile expresive: relieful, adâncimea și proemineța
spațială. În clasicism și romatism, orchestrele s-au mărit, iar spațiu acustic a fost augmentat (se precizează aranjarea
instrumentelor pentru a realiza un echilibru sonor spațial).

În secolul nostru, partiturile cer amplasarea stereofonică a interpreților si mișcări pe diverse planuri pentru a se spați
aliza cât mai mult emisiunile vocale sau instrumentale.