Academia de Studii Economice a Moldovei

Referat
Tema:”Managementul riscului”

A elaborat :Roșca Valeria

CON-182r
A verificat:Băncilă Natalia
doc.hab.,prof.univ.

Chișinău 2020
1
CUPRINS:

1.Conceptul și clasificarea riscurilor...................................................3-9

2.Analiza si masurarea riscurilor financiare......................................9-10
3.Managementul riscului financiar..................................................10-11
4.Concluzie...........................................................................................11
5.Bibliografie........................................................................................12

2
In prezent , notiunea de risc putem spune ca este sinonima cu cea deactivitate . Cu toate ca este
omniprezent in mediul de afaceri , si nu numai riscul de cele mai multe ori , este dificil de detectat sau
prevazut .
Evenimentele ,, neprevazute “ care pot influenta venitruile si performantele ulterioare investitie sunt ata
de numeroase si variate incat identificare lor prezinta o provocare chiar si pentru cei mai abili si
exmperimentati investitori , pentru ca viitorul ne este , in principal , necunoscut .
In acest context,mentionam ca mute decizii in afaceri se iau avand ca pnct de plecare estimarile asupra
viitorului . Luarea unei decizii in baza unor estimari , prezumtii , asteptari ,previziuni si prognoze asupra
evenimentelor viitoare . Implica un mare risc .
Acest risc de multe ori este destul de dificil de definit si in cele mai multe cazuri , imposibil demasurat
cu precizie .
Dar ce este riscul ?

Una dintre cele mai mare sicaptivante provocari datoria prezentei acestuia in toate domeniile de
activitate . Riscul este un fenomen intalnit in viata de zi cu zi , el fiind asociat deseori cu termenul de ,,
nesiguranta ,, . Potrivit dictionarului Webster riscul este vazut ca o ,, posibilitate de a suferi o pierdere ,,.

1.Conceptul și clasificarea riscurilor

Societatea contemporană este confruntată permanent cu o extraordinară diversitate de riscuri:

riscuri naturale, riscuri profesionale, riscuri ce afectează sănătatea, riscuri ce deteriorează mediul
înconjurător şi au efecte negative asupra generaţiilor viitoare etc., a căror acţiune este
permanentă.

Una dintre numeroasele definiţii date riscului arată ca acesta este o ameninţare, o posibilitate de
producerea a unui eveniment cauzator de pagube, caracterizat, pe de o parte, prin gravitatea
consecinţelor sale şi, pe de alta parte, prin probabilitatea sa de producere.

Amploarea riscului este greu de cunoscut, acelaşi risc putând produce efecte sensibil diferite, în
funcţie de condiţiile în care se produce. Efectele riscului de accident auto diferă după
autovehiculele angrenate în acesta, după anotimpul şi locul în care se produc, după viteza de
circulaţie, după starea carosabilului, după faptul dacă centurile de siguranţă sunt cuplate sau nu
etc.

Există metode de caracterizare a riscului, dar rezultatele lor suferă de prezenţa unor puternice
elemente de subiectivism. Acelaşi risc poate fi descris, analizat, măsurat, în viziuni şi în scopuri
diferite, după observatorul care le urmăreşte.

Utilizarea cuvantului risc în cadrul activităţii economice este des întalnită. Riscul este folosit
în cadrul conceptului de gestiune a unei activităţi al riscului ca exprimare a mai multor
înţelesuri:

 posibilitate de daună;
 probabilitate de daună;

3
  accident;
 pericol;
 incertitudine;
 o proprietate sau o persoană expusă la un pericol;
 daună potenţială;
 incertitudine referitoare la daunele potenţiale;
 posibilitate de caştig;
 probabilitate de caştig;
 incertitudine referitoare la expunerea unei entităţi la mediul extern;
 incertitudine referitoare la expunerea unei entităţi la mediul intern;

Riscurile prezente în societatea contemporană au fost grupate în anumite tipuri de risc. O

asemenea grupare cuprinde:

 riscul de ţară
 riscul în operaţiunile cu devize
 riscul contractual
 riscul de faliment
 riscul în decizia de investiţii
 riscul valorilor mobiliare 
 riscul în marketing
 riscul în asigurări

Într-o altă lucrare de specialitate, riscurile sunt grupate în :

 riscuri generale
 riscul de ţară
 riscuri în operaţiuni cu devize
 riscuri economice
 riscul contractual
 riscul de faliment
 riscul în investiţii
 riscul în asigurări

Componentele riscului

Orice risc este compus din patru componente, care pot fi clasificate, astfel:

 pericole (cele care declanşează apariţia riscului), o noţiune mai largă a unei game de
forţe care pot produce un rezultat advers;
 resurse, active, populaţia sau caştiguri (cine/ce este afectat) care pot fi ameninţate de
pericole, adică lucruri de care depinde continuitatea operaţiilor unei activităţi;
 factori influenţi (cei care influenţează evoluţia riscului), acele particularităţi interne sau
externe acestor resurse care tind să crească sau să reducă probabilitatea de realizare a
pericolului sau severitatea consecinţelor dacă se realizează;
 consecinţe (urmările întamplării riscului), modul în care efectele pericolului afectează
consumul de resurse diverse.

4
 Clasificarea riscurilor

Pentru firmele (întreprinderile/organizaţiile) din orice domeniu de activitate gama de riscuri

posibile pentru o firmă (organizaţie) este enormă.

Tradiţional, riscurile se împart în şapte importante grupe, însă fiecare grupă în sine cuprinde un
număr însemnat de pericole limitate numai de o imaginaţie, dar în general următoarele riscuri pot
fi luate în considerare numai într-un context global:

 riscuri pure
 riscuri speculative 
 riscuri politice

1. După aria de acoperire

A. distrugeri materiale

 incendiu, explozie;
 riscuri naturale: furtună, inundaţie, cutremur;
 avarii accidentale inclusiv la sistemele computerizate;
 contaminare/poluare;
 riscuri tranzitorii;

B. acte criminale

 furt, spargere şi răpire;

 distrugeri ecologice;
 fraudă, viruşi, fraudă pe computer şi spionaj pe computer;
 spionaj industrial, sabotaj şi acte de terorism;

C. întreruperea (discontinuitatea) afacerii

 cauzată de distrugeri materiale sau acte criminale;

 lipsa ofertei – materii prime, energie, apă;
 dispariţia furnizorilor sau clienţilor datorată distrugeriimaterialelor la întreprinderi;
 grevă, revoltă, insurecţie;
 întreruperea spontană a muncii;
 plecarea (pierderea) personalului datorită competiţiei;

D. daunele de răspundere civilă

 răspundere civilă generală;

 răspundere de produs;
 răspundere profesională;
 poluarea mediului;

5
E. distrugerea de vieţi omeneşti

 accidente la locul de muncă;

 boli profesionale;
 pierderea personalului de bază datorată: bolilor, accidentelor, răpirii;

F. riscuri financiare

 riscul de credit - intern şi extern;

 riscul de rată de schimb valutar;
 riscul de dobandă;

G. riscuri politice

 activele externe de recuperat de către guvernul unei ţări;

 barierele întalnite în cazul repatrierii profitului;

H. riscuri de natură informaţională

 modalitatea de transmitere şi utilizare a informaţiei;

I . La aceaste tipuri de riscuri pot fi adăugate desigur, categoriile de riscuri investiţionale şi alte
riscuri menţionate la riscurile specifice firmelor care activează în domeniul financiar:

 riscurile investiţionale (de devalorizare, de lichiditate, de dobandă, de supraevaluare);

 alte riscuri (de participare, garanţiile date în favoarea terţilor, înregistrarea unor pierderi
datorată unor terţi, riscul general al afacerilor, riscul managerial).

2. După posibilitatea întamplării

 riscuri potenţiale;
 riscuri reale;

3. după factorii care provoacă apariţia riscului

 riscuri interne (provocate de factori din interiorul companiei);

 riscuri externe (provocate de factori din afara companiei);

4. după caracteristicile activităţii unei companii

 riscuri primare (aferente activităţii de bază);

 riscuri secundare (aferente celorlalte activităţi);

5. după consecinţele întamplării

 riscuri catastrofice;
 riscuri minore;

6. după categoria celor afectaţi de producerea riscului

6
  riscuri particulare/directe (este afectat cel care desfaşoară activitatea/proprietarul);
 riscuri generale/indirecte (este afectat mediul extern/societateaîn general);

7. din punct de vedere al frecvenţei şi intensităţii întamplării

 riscuri cu o frecvenţă mică, medie, ridicată;

 riscuri de o intensitate mică, medie, ridicată;
 (între aceste două caracteristici există o legătură invers proporţională).

Pentru o firmă care desfăşoară activitatea de asigurări generale (inclusiv asigurări de bunuri)
clasificarea riscurilor, conform Autorităţii de supraveghere a activităţii de asigurare din Uniunea
Europeană. Riscurile posibile (globale) la care firmele din domeniul asigurărilor - în cazul de
faţă asigurări generale - pot fi expuse, sunt:

Riscuri primare (legate de activitatea de bază)

 riscul de eroare: poate apărea ori de cate ori tarifele de prime se dovedesc a fi
insuficiente -neacoperitoare- datorită faptului că la fundamentarea acestora nu au existat
suficiente date statistice care să permită o extrapolare privind dezvoltarea - evoluţia -
riscului asigurat.
 riscul de deviere: se manifestă atunci cand pe parcursul desfăşurării activităţii de
asigurare se înregistrează o evoluţie a daunelor şi a costurilor activităţii de asigurare
mult diferite de cele care au stat la baza calculării primelor.

O astfel de evoluţie poate fi determinată de schimbările petrecute în propagarea unor factori care
influenţează riscul.

Este vorba de schimbări privind rata de mortalitate şi morbiditate, nivelul preţurilor şi salariilor,
rata şomajului, legislaţia, criminalitatea, înregistrarea unei frecvenţe şi intensităţi la unele
calamităţi naturale cu mult peste media din perioadele precedente.

Factori care influenţează:

 lipsa unei experienţe prealabile, umane, în ceea ce priveşte evaluarea riscurilor implicate;
 variabilitatea utilizării experienţei umane în desfăşurarea afacerii;
 modificarea tipului de afaceri desfăşurate;
 modificarea caracteristicilor de bază ale riscurilor asigurate;
 modificarea atitudinii angajaţilor în ceea ce priveşte reclamarea daunelor;
 deteriorarea situaţiei economice;
 modificări climaterice aleatorii;
 apariţia catastrofelor;
 apariţia unui nou tip de daună care nu a fost anticipată;
 insuficienţa marjei incluse în tariful de primă pentru contracararea efectului inflaţiei
asupra mărimii daunelor;
 schimbări în legislaţie sau decizii judecătoreşti care creează cazuri precedente;
 management incompetent în ceea ce priveşte subscrierea riscurilor şi lichidarea daunelor;
 un nivel necorespunzător al reţinerilor şi/sau al cedării în reasigurare;
 incapacitatea de plată a unui reasigurător.

7
 1. riscul de evaluare : se referă la posibilitatea determinării insuficient de riguros a
rezervelor tehnice de prime, astfel încat acestea să nu permită asigurătorului să acopere
integral obligaţiile asumate prin contractele de asigurare încheiate.
2. riscul cheltuielilor de exploatare (riscul de cheltuieli pe termen lung): se referă la faptul
că elementele incluse în prima de asigurare, în scopul acoperirii cheltuielilor privind
constituirea şi administrarea fondului de asigurare, să nu permită realizarea acestui
lucru, din cauza creşterii cheltuielilor curente.

Aceste cheltuieli pot fi :

 cheltuieli legale sau profesionale mărite;

 o inflaţie mai mare a costurilor decat cea estimată, mai ales în ceea ce priveşte salariile;
 un volum mai mic al afacerilor decat cel cerut pentru a acoperi cheltuielile fixe, astfel
încat acestea sunt împărţite între mai puţine poliţe;
 costuri suplimentare legate de încheierea de noi contracte,
 costuri mai mari decat cele anticipate, de exemplu cele legate de o campanie publicitară
(la fel şi în cazul în care se încheie mai puţine contracte ca urmare a campaniei
publicitare, precum şi cele legate de plata unor comisioane de contractare suplimentare);
 cheltuieli mari, neaşteptate, de exemplu cele legate de tehnica de calcul;
 plăţi suplimentare, neaşteptate, precum salarii suplimentare
 acordate pentru un volum suplimentar de activitate în urma
 unei catastrofe;
 management incompetent, care conduce la ineficienţă şi la un control slab al
costurilor.

Riscul daunelor majore: se manifestă în cazurile în care producerea unui număr excesiv de
daune îi expune pe asigurători la plăţi de despăgubiri de un volum deosebit, care le poate
perturba serios echilibrul financiar.

Riscul de cumul (catastrofă): poate apărea atunci cand producerea unui singur eveniment
(fenomen), ca de exemplu, cutremurul de pămant, uraganul, etc., poate conduce la o acumulare a
daunelor într-o anumită zonă geografică, de proporţii deosebite; în astfel de situaţii, asigurătorii
se pot confrunta cu dificultăţi financiare majore.

Riscul daunelor latente: daune care pot apare din unele surse necunoscute sau pentru care nu se
anticipează o răspundere legală în momentul subscrierii contractului (consum de medicamente).

Riscul de creştere: este posibil să se manifeste ca urmare a înregistrării unei dezvoltări (creşteri)
excesive şi insuficient coordonate şi corelate a activităţii unui asigurător. O asemenea stare de
lucruri poate genera agravarea altor riscuri, care în final pot conduce la grave perturbări de ordin
financiar, ce pot ameninţa însăşi existenţa societăţii de asigurare.

Riscul de lichidare: poate să se producă atunci cand fondurile unui asigurător nu sunt la nivelul
obligaţiilor (datoriilor) acestuia faţă de terţi în situaţia încetării activităţii de asigurare.

Riscul anti-selecţiei: poate apărea atunci cand din dorinţa de a dezvolta volumul de subscrieri,
un asigurător dimensionează nivelul de prime cu o acurateţe ceva mai redusă, în acest caz
asigurătorul este expus în caz de daune şi în cazul creşterii nivelului cheltuielilor.

Riscul acumulării riscurilor: de multe ori asigurătorul poate alege o strategie de achiziţie a
contractelor adresată unor potenţiali asiguraţi de un anumit tip, selecţionaţi, de exemplu, după
8
varstă, ocupaţie, zonă geografică; asigurătorul poate fi expus la o acumulare a riscurilor prin care
un număr de daune să se producă în urma unui singur eveniment.

Riscul de contract (condiţiilor de asigurare): poate apărea atunci cand elaborarea şi redactarea

unei condiţii de asigurare ( contract de asigurare) nu este făcută într-un mod cat mai precis,
astfel că în cazul interpretării juridice ca urmare a unor consecinţe neprevăzute (daune
neprevăzute) să poată fi plătite suplimentar daune care nu au fost luate în calcul la stabilirea
tarifului de primă iniţial.

Riscuri secundare (investiţionale), care pot apare în cadrul preocupărilor şi acţiunilor ce se

întreprind de un asigurător pentru obţinerea performanţei, randamentului şi a unor venituri
corespunzătoare prin realizarea anumitor investiţii.
Riscul de devalorizare: reprezintă riscul ca o anumită investiţie să înregistreze o pierdere din
valoare ca urmare a schimbărilor intervenite între cererea şi oferta pe piaţa de capital sau pe piaţa
bunurilor imobiliare, modificării ratei de schimb valutar sau creşterii volumului sumelor de
încasat de la diferiţi debitori.

Riscul de lichiditate: poate apărea atunci cand anumite investiţii de un volum important nu pot
fi lichidate la momentul dorit (potrivit) sau conform unui program prestabilit, punandu-l pe
asigurător în situaţia de a fi depăşit de obligaţiile financiare ajunse la scadenţă; apariţia unor
dificultăţi, fie ele şi trecătoare, în vanzarea unor proprietăţi sau a unor obstrucţii în efectuarea
plăţilor între asigurător şi debitorii acestuia, poate conduce la o criză financiară şi la pierderea
credibilităţii asigurătorului.

Riscul de dobandă: este determinat de deprecierea titlurilor de valoare cu dobandă fixă, în

situaţiile în care se înregistrează o creştere a ratei dobanzii pe piaţa de capital, fie de pierderea
care se poate înregistra în cazul reinvestirii dacă are loc o scădere a ratei dobanzii.

Riscul de supraevaluare: apare în cazul în care, prin subestimarea efectului unor factori, o
investiţie este supraevaluată din start, ceea ce poate crea probleme neplăcute ulterior.

2.Analiza si măsurarea riscului financiar

Conceptul de risc are accepţiuni diverse şi nu întotdeauna negative. În limbajul comun nu se face
distincţie între risc şi incertitudine. În teoria financiarã, incertitudinea derivã din faptul cã nu se
poate anticipa cu precizie ceea ce se va întâmpla în viitor. În opinia unor autori, riscul se referã la
incertitudinea „care conteazã”, adicã aceea care este în mãsurã sã influenţeze rezultatele aşteptate
de posesorii unor capitaluri, active financiare etc. Orice situaţie riscantã este incertã, dar poate
exista incertitudine şi fãrã risc.

Teoria financiară percepe şi apreciazã riscul prin prisma variabilităţii indicatorilor de rezultat sau
a randamentelor. Variabilitatea rezultatelor, adicã neconcordanţa dintre ipotezele realizate ex-
ante, în legãturã cu viitorul, şi ceea ce s-a realizat efectiv, ex-post, se poate manifesta fie negativ,
9
fie pozitiv. Aceasta face ca riscul sã fie înţeles în dublu sens: ca o oportunitate de a obţine mai
mult decât s-a sperat şi ca o daunã sau pierdere posibilã. Riscul este cu atât mai mare, cu cât mai
mare va fi amplitudinea variaţiei rezultatului în jurul valorii rezultatului aşteptat.

Varianţa este mãsura dispersiei rezultatelor faţã de medie. Cu cât este mai mare varianţa asociatã
rezultatelor aşteptate, cu atât mai mare este riscul asociat acestora. Variabilitatea rezultatelor
întreprinderii poate fi consecinţa influenţei unor factori aleatori, care imprimă traiectorii
imprevizibile activităţii sale şi care fac imposibilă adaptarea întreprinderii, în cel mai scurt timp
şi cu cel mai mic cost, modificărilor mediului. Prin urmare, riscul este mai mult legat de
posibilitatea apariţiei unor evenimente nefavorabile în activitatea întreprinderii. Noţiunea de risc
dobândeşte semnificaţie dacă se apreciază în legătură cu viitorul întreprinderii sau afacerii,
respectiv, dacă există posibilitatea prevederii fluctuaţiilor rezultatelor sau randamentelor în urma
acestor evenimente. Calitatea riscului de variabilă antonimă rezultatelor favorabile ale
întreprinderii face ca analiza riscului să se concentreze spre cuantificarea şi menţinerea unui
nivel de risc care să nu antreneze variaţii nefavorabile ale indicatorilor de rezultat.

Specialiştii occidentali în materie de analiză a riscului [Pavarani, 2002, 178] susţin că, în esenţã,
sunt două categorii de variabile care provoacă cea mai mare sensibilitate (variabilitate) a
indicatorilor de rezultat, respectiv: structura costurilor şi structura financiară a întreprinderii.
Structura costurilor este susceptibilă să constituie cauza apariţiei riscului economic sau de
exploatare, iar structura financiară a întreprinderii poate reprezenta, în anumite condiţii,
generatoarea riscului financiar.

3.Managementul riscului financiar

Riscul financiar este riscul asumat de întreprindere prin adoptarea îndatorării ca mijloc de
finanţare; el este un risc suplimentar şi depinde de maniera finanţării întreprinderii. O
întreprindere finanţată numai din capital propriu nu comportă risc financiar. El apare numai
atunci cînd întreprinderea se finanţează prin împrumuturi bancare sau împrumuturi obligatare.
Riscul financiar multiplică riscul economic şi depinde de capacitatea întreprinderii de a-şi
acoperi sarcinile financiare. Întreprinderea îndatorată trebuie să verse periodic la bancă sume ce
reprezintă suma principală plus dobînda. Aceste vărsăminte au caracter stabil, fiind provizionate
prin contractul de credit.

Cu cît structura financiară a întreprinderii este mai îndatorată cu atît mai mare este riscul
financiar. Riscul financiar poate fi subdivizat de:

 ● riscul dobînzii
 ● riscul ratei schimbului valutar
 ● riscul de nerambursare

        Riscul de dobîndă este acel care decurge pentru debitor sau creditor din utilizarea ratei fixe
sau variabile a dobînzii după încheierea contractului pînă la scadenţă.

10
Riscul ratei dobînzii este prezent şi pentru bănci   şi pentru întreprindere. În cazul întreprinderii
riscul poate avea loc cînd există excedente de lichiditate care trebuie plasate precum şi atunci
cînd apar deficite de lichidităţi care trebuie acoperite cu credite.

Riscul cursului de schimb valutar reprezintă pierderea în urma deprecierii valutei din contract. El
este suportat de întreprinderi asupra ansamblului operaţiunilor efectuate în monedă străină.
Riscul valutar poate fi:

1. a) risc asupra operaţiunilor comerciale

2. b) risc asupra operaţiunilor financiare
3. c) risc de grup

Riscul de credit este riscul imposibilităţii rambursării de credit  sau lichidării obligaţiunilor fapt
care ar genera pierderi altui agent economic. Fiind o categorie a riscului economic el constă în:

1. a) riscul insolvabilităţii debitorului ce poate aduce după sine o pierdere a sumei

împrumutate;
2. b) riscul imobilizării în cazul în care debitorul nu respectă angajamentul achitării la
scadenţă.

CONCLUZIE:
Riscurile sunt inevitabile in afaceri . Si pentru ca fiecare avtivitate este unica , tot asa si riscurile difera de
la o activitate la alta , de la un grup de activitate la altul . Gradul succesului unei interprinderi ruzlta din
modul in care au fost controlate riscurile .

In acest punct , ne putem aminti ne expresia ,, One little bug , one bigcrash ,,(cazul rachetei spatiale
Ariane 5,4 iunie 1996 )

Managementul riscului nu analizeaza ce anume nu a mers bine , dup ace faptul este implinit

-nu este o analiza ex-post . Este un process prin care riscul devine transparent . Acest process presupune
cautarea de noi riscuri , masurarealor si gestionare acestora . Nu trebuia sa avvim in vedere un raspunds
unic cu privire la ris .

-managementul riscului este un process cyclic din care se invata .

11
BIBLIOGRAFIE:
1. https://www.academia.edu/31813331/MANAGEMENTUL-RISCURILOR
2. https://administrare.info/economie/10154-riscurile-financiare-%C5%9Fi-riscul-de-credit
3. http://anale.feaa.uaic.ro/anale/resurse/05_Mironiuc_M_-
_Metodologia_de_analiza_a_riscului_economic_pt_intreprinderea_multiprodus.pdf
4. https://conspecte.com/Asigurari/riscul-concept-componente-si-clasificare.html

12
 Lucrul individual management financiar
1.Analiza posibilității și capacității de îndatorare a entității.
Se cunosc următoarele date ale entității I.C.S. Gas Natural Fenosa Furnizare Energie Electrică:
Capital propriu – 341913900
Datorii pe termen lung – 21524642
Datorii pe termen scurt - 677519184
Rezolvare:
Capacitatea maximă de îndatorare se calculează conform relației:
Datorii totale
C Î G= ≤2
Capital propriu

1 Capital propriu 341913900

2 Datorii pe termen lung 21524642
3 Datorii pe termen scurt 677519184
4 Datorii totale 699043826
5 Capacitatea maximă de îndatorare CÎG 2,04
Capacitatea maximă de îndatorare CÎG 2,04 >2
Capacitatea maximă:
Limita de îndatorare 2 * capital propriu = 341913900* 2 = 683827800 lei.
683827800 – 21524642– 677519184= -15216026 lei
Astfel putem constata că entitatea nu poate primi un credit suplimentar, datorită faptului că datoriile totale
sunt mai mari decât capitalul propriu al întreprinderii, și depășește limita de îndatorare.
Datorii la termen
C Î T= ≤1
Capital propriu

21524642+(−15216026) 6308616
C Î T= = = 0,018<1
341913900 341913900

13
 Capacitatea de îndatorare exprimă posibilităţile întreprinderii de a primi credite care să fie
garantate şi a căror rambursare să nu creeze probleme .

2. Estimarea costului total al capitalului, dacă cunoaștem că rata dobânzii – 11%.

1 Rata dobânzii 11%

2 Profitul net 59847301
3 Capitalul propriu 341913900
4 Total pasiv 1040957726

PN
Costul capitalului propriu (rentabilitatea fianciară)
C p ᵣ *100%
Rezolvare:
PN 59847301
1. Rentabilitatea financiară = *100% = 341913900 = 0,17503*100 = 17,50%
Cpr
2. Rata dobânzii = 11% - 17,50%= - 6,5 %
Capital propriu 341913900
3. Wcpr = Total pasiv
= 1040957726
= 0,328

CP Dat . tot 699043826

4. CMPC= (Wcpr * Kcpr)+ (Wî * Kî) = * Kcpr + * Kî = (0,328* 17,50) + ( * 11)=
TP TP 1040957726
(0,328 *17,5) + (0,67 * 11) = 5,74+7,37 = 13,11

Concluzie:
Costul total al capitalui entității analizate este de 13,11 ceea ce semnifică că entitatea ar putea suporta
costurile de capital.

3 Decizii manageriale privind finanțarea entității.

În urma calculelor efectuate putem constata că entitatea poate apela la următoarele tipuri de
finanțare a entității:
 Finanţarea prin credit bancar;
 Creditul obligatar;
 Leasingul;
Creditele bacare sunt generatoare de costuri sub forma unor dobânzi și comisioane bancare ce
pot fi achitate lunar de către entitate, rambursarea căror nu va crea întreprinderii probleme
datorită capacității de îndatorare a ăntreprinderii care se află la un nivel favorabil.
Creditul obligatar Reprezintă o modalitate de constituire a resurselor financiare la nivelul firmei
pe o perioadă mai mare de un an şi se realizează prin emisiunea de obligaţiuni, respectiv de

14
 titluri de valoare care conferă deţinătorului dreptul la o dobândă anuală fixă, indiferent de
rezultatele întreprinderii. Împrumutul obligatar are, de regulă, un cost mai mic decât subscrierile
de capital. De asemenea, spre deosebire de emisiunea de acţiuni, utilizarea creditului bancar nu
afectează rentabilitatea acţionarilor, dreptul de proprietate al acestora şi nici nu determină
modificarea puterii de influenţă a acţionarilor asupra firmei. În cazul unui împrumut obligatar
clasic fără diverse comisioane, prime de emisiune sau de rambursare, costul actuarial este egal cu
dobânda nominală.
Leasingul Este o metodă de finanţare care, în esenţă, se poate asimila împrumutului, fiind utilizat
de firmele care nu pot să obţină credite de la bănci sau nu doresc să-şi greveze bunurile mobile
sau imobile prin instituirea unor gajuri sau a unor ipoteci.
Opţiunea pentru o modalitate sau alta de finanţare trebuie să se fundamenteze şi pe
dimensionarea costului marginal al capitalului utilizat. Altfel spus, nu este suficientă o
comparare a costului specific fiecărei surse de finanţare ci şi o analiză a costului fiecărei unităţi
suplimentare de capital alocat, astfel încât să se poată realiza o comparaţie între efectele generat
de procesul de finanţare prin diferite modalităţi.

4. Estimarea și aprecierea echilibrului financiar al entității, utilizând indicatorul

fondului de rulment.
Se cunosc următoarele date inițiale:

1 Active circulante 503767139

2 Datorii circulante 677519184
3 Capital propriu 341913900
4 Active imobilizate 537190587
5 Capital permanent 363438542
6 Stocuri 1845
7 Creanțe 483253906

Formulele de calcul:
Fondul de rulment net = Active circulante – Datori circulante
Fondul de rulment propriu = Capital propriu – Active imoobilizate
Fondul de rulment străin = Capital permanent – Capital propriu
Nevoia fondului de rulment = Stocuri + Creanțe – Datorii circulante
Trezoreria netă = Fondul de rulment net – Nevoia fondului de rulment

Calcul:
Fondul de rulment net = 503767139– 677519184= -173752045

15
Fondul de rulment propriu = 341913900– 537190587= -195276687

Fondul de rulment străin = 363438542- 341913900= 21524642

Nevoia fondului de rulment = 1845+ 483253906– 677519184= -194263433lei

Trezoreria netă = -173752045– (-194263433) = 20511388

Concluzie:
În urma calculelor efectuate putem concluziona că I.C.S. Gas Natural Fenosa Furnizare Energie SRL
dispune de resurse financiare, astfel entitatea are un echilibru financiar, datorită unui grad de lichiditate
înalt.

5. Aprecierea eficienței utilizării activelor circulante.

Se cunosc următoarele date:

Indicatorul Periaoda precedentă Perioada curentă

Active circulante 562022909 503767139
Venituri din vânzări 5069519646 5023124214

Rezolvare:
1. Calculul nr. de rotații pentru fiecare perioadă.

VV
Numărul de rotații = AC ,

5069519646
Numărul de rotații 0 = 562022909 = 9,02

5023124214
Numărul de rotații 1 = 503767139 = 9,97

2. Calculul duratei de rotație pentru fiecare perioadă.

360
Durata de rotație = ,
nr .rot .
360
Durata de rotație 0 = = 39,91
9,02
360
Durata de rotație 1 = =36,10
9,97
3. Calculul efectului accelerării sau încetinirii.

VV 1
E = (Durata de rotație 1 – Durata de rotație 0) * ,
360

16
 5023124214
E = (36,10– 39,91) * = -3,81 * (13953122,81,7) = -53161397,90
360
Concluzie:

În urma calculelor și analizei acestora, putem concluziona că în cadrul I.C.S. Gas Natural Fenosa
Furnizare Energie SRL, în perioada de gestiune curentă venitul din vânzări a înregistrat o diminuare, cu
46395432 lei, comparativ cu perioada precedentă,la fel și activele circulante a înregistrat o micșorare în
perioada de gestiune curentă cu 58255770 lei comparativ cu perioada precedentă.

6. Determinarea gradului riscului de faliment.

Se cunosc următoarele date inițiale ale I.C.S. Gas Natural Fenosa Furnizare Energie SRL:

1 Total Active 1040957726

2 Fondul de rulment -173752045
3 Profit net 59847301
4 Profit până la impozitare 64626239
5 Capital permanent 363438542
6 Datorii pe termen lung 21524642
7 Venitul din vânzări 5023124214

Formule de calcul / Rezolvare:

Z= 1,2*R1+ 1,4*R2 + 3,3* R3 + 0,6*R4 + 1,0*R5

FR −173752045
R1 = TA = 1040957726 =-0,16

PN 59847301
R2 = TA = 1040957726 =0,05

PPI 64626239
R3 = TA = 1040957726 = 0,06

Cper . 363438542
R4 = DTL = 21524642 = 16,88

VV 5023124214
R5 = TA = 1040957726 =4,82

Z = 1,2*(-0,16)+1,4*0,05+ 3,3*0,06+ 0,6*16,88+1,0*4,82= -0,19 + 0,07 + 0,19 + 10,12 + 4,82 = 15,01

Z (15,01) >2,675

Z > 2,675 – riscul redus

1,81 < Z < 2,675 – risc mediu

Z < 2,675 - înalt

Concluzie:

17
În urma calculelor efectuate putem constata că la entitatea analizată I.C.S. Gas Natural Fenosa Furnizare
Energie SRL riscul de falimentare al entității este la nivel scăzut, chiar inexistent, datorită valorii obținute
de 15,01% a acestuia. Astfel putem spune că entitatea are la baza acestea un management eficient.

18