4.

Studiu de caz: Politica în domeniul concurenței a Uniunii Europene cu privire la compania Microsoft
Preşedintele Comisiei europene pentru concurenţă, Mario Monti, s-a confruntat cu luarea unei decizii cu privire la
compania Microsoft, in anul 2001.
Compania Microsoft este un producător american de sisteme de operare şi aplicaţii, create in special pentru calculatoare
personale.
În anul 2000, Microsoft a înregistrat încasări totale de 22,9 mild $, din care profitul net a fost de 9,4 mild $. De
asemenea, 83% din încasările companiei din anul 2000 s-au datorat programului Microsoft Office, iar 37% din încasări s-
au datorat unor noi utilizatori.
Din anul 1990, Microsoft a deţinut peste 90% din cota de piaţă pentru sisteme de operare. Succesul Microsoft se
datorează creării continue de noi caracteristici pentru produsele lor.
Uniunea Europeana a transmis companiei Microsoft la data de 3 august 2000, o listă de acuzaţii, referitoare in
principal la piaţa serverelor. Microsoft domina piața calculatoarelor personale cu o cotă de piaţă de aproximativ 95%.
Majoritatea calculatoarelor sunt în prezent conectate la o rețea de servere. Datorita poziţiei dominante a companiei
Microsoft pe piaţa serverelor, alţi competitori nu pot dezvolta alte tipuri de server, deoarece reţelele sunt incompatibile.
In 1998, Uniunea Europeana a încercat obligarea companiei Microsoft să facă posibilă comunicarea între reţeaua
Microsoft şi alte reţele.
Lansarea programului Windows 2000, pe 17 februarie 2000, a concompaniat refuzul hotărât al companiei de a
furniza competitorilor informaţiile necesare pentru realizarea unor reţele compatibile cu cea a Microsoft.
Comisia pentru concurenţă a Uniunii Europene a considerat că Microsoft nu şi-a dus la îndeplinire obligaţia de a
furniza competitorilor săi anumite informaţii si acuză Microsoft că a acordat aceste informaţii numai unora dintre aceştia.
In 2001, compania Microsoft a furnizat accesul la codurile sale pentru Windows 2000, companiei Cisco Systems.
Pentru ca această companie (Microsoft) sa fie găsită vinovată de încălcarea art. 86 (actualul art. 102), Comisia va
trebui sa demonstreze ca are o poziţie dominantă pe piaţă.
In februarie 2001, Microsoft a trebuit sa răspundă acuzaţiilor Comisiei pentru concurenţă a Uniunii Europene.
Jean Phillipe Courtois, președintele Microsoft in Paris, a declarat ca ‘‘aceasta procedura nu are nimic de-a face cu
clienții, ci cu reclamaţii din partea competitorilor’’.
Microsoft acuza competitorii săi că doresc accesul la tehnologii confidenţiale ale companiei. Avocatul companiei
Microsoft spunea că: ‘‘Noi nu credem ca legea poate impune companiei Microsoft sau altei companii să împărtăşească
secretele sale cu competitorii săi direcți. Fiecare companie ar trebui să aibă dreptul de a-şi alege partenerii cu care dorește
sa colaboreze’’.
De asemenea, avocatul companiei Microsoft Brad Smith, a adăugat faptul ca prin aceste proceduri nu va mai
exista motivaţie pentru inovare.
Referitor la acest caz, comisarul Mario Monti, a declarat : ‘‘Comisia nu împiedică procesul de inovare si nu neagă
dreptul la păstrarea confidenţialităţii asupra tehnologiilor create, însă nu permite obţinerea unei poziţii dominante pe
piaţă. Toate companiile care doresc să-şi desfășoare activitatea in Uniunea Europeana trebuie să se conformeze legislaţiei
acesteia’’.
Un alt caz de acuzare a companiei Microsoft de practici anti-concurențiale a fost faptul că Microsoft a încorporat
aplicația Media Player în cadrul sistemului de operare Windows 98 Special Edition, ca şi o componentă care nu poate fi
dezinstalată.
Condiţiile enunţate de către fostul articolul 82 (actualul art. 102) au fost regăsite şi în cazul Microsoft: 1) cele
două produse sunt separate (sistemul de operare Windows şi aplicaţia WMP); 2) întreprinderea în cauză are o poziţie
dominantă pe piaţa primului produs (cel de care este legat al doilea – în cazul Microsoft, piaţa sistemelor de operare); 3)
întreprinderea nu oferă consumatorilor posibilitatea de a achiziţiona primul produs (sistemele de operare) fără cel de-al
doilea (aplicaţia WMP); 4) „legarea” (engl. „tying”) blochează competiţia.
O altă companie declara că „Microsoft are un avantaj clar în măsura în care distribuie aplicaţia sa Media Player
împreună cu sistemul de operare Windows. Încă din start, compania dispune de o bază de consumatori care nu poate fi
ulterior egalată de către nici o companie concurentă datorită ... imposibilităţii sale de a intra pe piaţă şi a atinge aceeaşi
bază de consumatori”.
Decizia Comisiei Europene din martie 2004 acordă o amendă de aproape 500 milioane de Euro companiei
Microsoft şi solicită companiei Microsoft să ofere consumatorilor interesaţi sisteme de operare Windows care să nu
includă aplicaţia Windows Media Player.
Întrebări :
1. Credeți ca a fost corectă decizia Uniunii Europene de o obliga compania Microsoft să furnizeze informații
concurenților săi ?

Nu cred ca a fost corecta decizia Uniunii Europene de o obliga compania Microsoft să furnizeze informații
concurenților săi. Explicatia avocatul companiei Microsoft in care spunea că: ‘‘Noi nu credem ca legea poate impune
companiei Microsoft sau altei companii să împărtăşească secretele sale cu competitorii săi direcți. Fiecare companie ar
trebui să aibă dreptul de a-şi alege partenerii cu care dorește sa colaboreze’’ le justifica actiunea celor de la Microsoft.
 2. Considerați ca prin politica sa cu privire la concurență, Uniunea Europeana dorește de fapt sa susțină
companiile europene și să frâneze dezvoltarea companiilor străine (americane în principal)?

Da, consider ca este unul dintre motive.

3. Dacă ați fi președintele companiei Microsoft cum ați răspunde la acuzațiile Comisiei Europene?

Dacă as fi președintele companiei Microsoft, as răspunde la acuzațiile Comisiei Europene cu acelasi mesaj dat de avocatul
acestora: ‘‘Noi nu credem ca legea poate impune companiei Microsoft sau altei companii să împărtăşească secretele sale
cu competitorii săi direcți. Fiecare companie ar trebui să aibă dreptul de a-şi alege partenerii cu care dorește sa
colaboreze’’.

4. Comisia Europeană consideră că practica de „tying” (impunerea unor clauze contractuale partenerului care
nu au legătură cu obiectul contractului) constituie o practică anti-concurenţială? Sunteţi de aceeaşi părere?

Teoretic, da, poate fi o practica anti-concurentiala doar in contextul in care este folosita de un singur competitor. Daca toti
competitorii de pe piata aceluiasi produs folosesc practica de „tying”, consider ca ajunge sa nu mai fie o practica anti-
concurentiala. Este anti-concurentiala pana este preluata si de catre celialti.

5. Sunteţi de acord că inovaţia Microsoft – aceea de a oferi în permanenţă noi aplicaţii software în cadrul
pachetului sistemului de operare – constituie o practică anti-concurenţială sau o încercare de a oferi
consumatorului un produs tot mai bun?

Consider ca pe de-o parte este o încercare de a oferi consumatorului un produs tot mai bun, dar pe de alta parte,
creand un sistem de operare care poate functiona doar cu aplicatiile software oferite tot de Microsoft incearca sa
inchida un cerc in jurul consumatorului pentru ca acesta sa fie nevoit sa cumpere aplicatiile de care are nevoie tot
de la Microsoft, pentru ca altele nu sunt compatibile. Acelasi principiu este folosit si de Apple.