LABORATOR 5

Măsurarea debitului în conducte circulare orizontale

Determinarea coeficientului de debit (𝜇) pentru TUBUL VENTURI și DIAFRAGMĂ

1. Scopul lucrării

În cadrul prezentei lucrări se urmărește măsurarea debitului prin mai multe metode precum
și determinarea coeficientului de debit (𝜇 ) pentru un TUB VENTURI și o DIAFRAGMĂ. Aceste
două dispozitive sunt destinate măsurării debitului în conducte circulare drepte și au la baza
funcționării lor principiul strangulării secțiunii principale de curgere (cele două instrumente
înlocuiesc o porțiune a conductei principale).
TUBUL VENTURI (fig. 1 a) se compune dintr-un cilindru de intrare de diametru 𝑑1 egal cu
diametrul conductei principale, un ajutaj convergent (trunchi de con cu unghi la vârf 𝛼 = 21° ),
un tub cilindric de strangulare de diametru 𝑑2 și lungime egală cu diametrul 𝑑2 , precum și un
ajutaj divergent (trunchi de con cu unghiul la vârf 𝛽 cuprins între 70 și 150), toate coaxiale. La
distanța 𝑑1 ⁄2 amonte de ajutajul convergent și la mijlocul tubului de strangulare de diametru 𝑑2
sunt plasate prizele de presiune prin care tubul Venturi se racordează la un manometru
diferenţial cu mercur. Constructiv, tubul Venturi se caracterizează prin raportul diametrelor
𝜋∙𝐷22
𝑑2 ⁄𝑑1 sau prin raportul dintre aria strangulată 𝐴2 = 4
(unde 𝑑2 = 10 mm) și aria secțiunii
𝜋∙𝑑12
conductei 𝐴1 = 4
(unde 𝑑1 = 20 mm). Acest raport se notează cu 𝑚 (𝑚 = 0,25 în cazul de
faţă) și se numeşte coeficient de strangulare.
𝐴2 𝑑2 2
𝑚= = ( ) = 0,25
𝐴1 𝑑1 (1)

Construcția unei DIAFRAGME (fig. 1 b) constă în introducerea unui disc prevazut cu un

orificiu central de diametru 𝑑2 mai mic decât diametrul conductei principale (orificiu centrat și
calibrat), în interiorul conductei principale de curgere al cărei diametru este 𝑑1 . Conform
normelor de prelucrare, partea interioară a diafragmei este prelucrată cilindric la intrare, apoi
conic divergentă la un unghi de 300 față de axă. O priză de presiune este plasată în amonte de
diafragmă și astfel se preia presiunea statică din curgerea neperturbată, iar cea de a doua priză
de presiune este amplasată în aval de diafragmă pentru preluarea presiunii din curgerea
strangulată. La cele două prize de presiune de pe diafragmă se racordează un manometru
diferențial cu pernă de aer. Constructiv, tubul se caracterizează prin raportul diametrelor 𝑑2 ⁄𝑑1
𝜋∙𝑑22
sau prin raportul dintre aria strangulată 𝐴2 = 4
(unde 𝑑2 = 20 mm) și aria secțiunii conductei
𝜋∙𝐷12
𝐴1 = (unde 𝑑1 = 50 mm), notat cu m (𝑚 = 0,16).
4
𝐴2 𝑑2 2
𝑚= = ( ) = 0,16 (2)
𝐴1 𝑑1

-1-
 𝑑2 𝛿ℎ⬚
𝑑1

1 2 𝑑2
𝑑1
1 2 𝑑2

𝛼 𝛽
𝑑2 ⁄2

𝑑1 ⁄2 𝑑1 𝑑1 ⁄2
𝛿ℎ𝐻𝐺 300

a) Detaliu
b)

Figura1 - a) TUBUL VENTURI, b) DIAFRAGMA

2. Formularea aplicaţiei
Pentru determinarea coeficientului de debit procedura de calcul este aceeași atât în cazul
TUBULUI VENTURI cât și al DIAFRAGMEI. Ecuațiile de bază ce apar în procedura de calcul sunt
reprezentate de ecuația de continuitate și relația lui Bernoulli pentru un fluid real.
Astfel, aplicând ecuația de continuitate între punctele 1 și 2 (fig. 1), se obține:
𝑄1 = 𝑄2 (3)

𝑉1 ∙ 𝐴1 = 𝑉2 ∙ 𝐴2 (4)

𝜋 ∙ 𝑑12 𝜋 ∙ 𝑑22 𝑑2 2
𝑉1 ∙ = 𝑉2 ∙ ⟹ 𝑉1 = 𝑉2 ∙ ( ) (5)
4 4 𝑑1
Din relația lui Bernoulli pentru un fluid real, aplicată între punctele 1 și 2 rezultă:
𝑉12 𝑝1 𝑉22 𝑝2
+ + 𝑧1 = + + 𝑧2 + ℎ𝑟1,2
2∙𝑔 𝜌∙𝑔 2∙𝑔 𝜌∙𝑔 (6)
𝑉22
unde: 𝑧1 = 0, 𝑧2 = 0, conducta este orizontală, ℎ𝑟𝑙𝑜𝑐 1−2 = 𝜁 2∙𝑔 , unde 𝜁 este coeficientul de
pierdere de sarcină locală.
𝑝1 − 𝑝2 𝑉22 − 𝑉12 𝑉22
⟹ = +𝜁
𝜌∙𝑔 2∙𝑔 2∙𝑔 (7)
Înlocuind valoarea vitezei 𝑉1din ecuația (5) în ecuația (7) rezultă:
𝑑 4
𝑝1 − 𝑝2 𝑉22 − 𝑉22 ∙ (𝑑2 ) 𝑉22
= 1
+𝜁 (8)
𝜌∙𝑔 2∙𝑔 2∙𝑔
Notându-se presiunea diferențială, 𝛿𝑝 = 𝑝1 − 𝑝2 , rezultă viteza 𝑉2 din ecuația (8) astfel:

-2-
 2 ∙ 𝛿𝑝 1 2 ∙ 𝛿𝑝 1
𝑉2 = √ ∙ =√ ∙ (9)
𝜌 𝑑2 4 𝜌 √1 − 𝑚2 + 𝜁
√1 − ( ) + 𝜁
𝑑 1

Factorul:

1 (10)
𝜑=
√1 − 𝑚2 + 𝜁
reprezintă coeficientul vitezei de apropiere.
Ținându-se cont de această notație și de ecuațiile (4), respectiv (9) rezultă, într-o primă
aproximație, formula de calcul pentru debitul real:

(11)
2 ∙ 𝛿𝑝 𝜋 ∙ 𝑑22
𝑄𝑟𝑒𝑎𝑙 = 𝜑 ∙ √ ∙
𝜌 4
𝜋∙𝑑22
În realitate, fluidulcând trece prin secțiunea strangulată nu ocupă toată aria egală cu 4
, ci
𝜋∙𝑑22
ocupă o secţiune de arie mai mică și egală cu 𝜀 ∙ (unde 𝜀 < 1).
4
Prin urmare
2 ∙ 𝛿𝑝 𝜋 ∙ 𝑑22 2 ∙ 𝛿𝑝 𝜋 ∙ 𝑑22
𝑄𝑟𝑒𝑎𝑙 = 𝜀 ∙ 𝜑 ∙ √ ∙ =𝜇∙√ ∙ (12)
𝜌 4 𝜌 4

unde 𝜇 se numește coeficient de debit și este produsul 𝜇 = 𝜀 ∙ 𝜑.

Din relația (12) se poate determina coeficientul de debit 𝜇:

𝑄𝑟𝑒𝑎𝑙
𝜇=
𝜋∙𝑑22 2∙𝛿𝑝 (13)
∙√
4 𝜌

3. Descrierea instalaţiei şi modul de lucru

Prin măsurători experimentale, se vor determina coeficienții de debit µ pentru un TUB

VENTURI (1), respectiv pentru o DIAFRAGMĂ (2) într-o instalație ca cea din figura 2.
Înainte de pornirea instalației se închid robineții din circuit R1, R2 și R3. Pornirea pompei se
face cu vana pompei (VP) de pe conducta de refulare închisă, iar după cuplarea la rețeaua de
alimentare cu energie electrică se manevrează robinetul R2 astfel încât să se modifice în sens
crescător debitul de curgere.
Pentru fiecare debit reglat se măsoară și se trec în tabelul 1: valoarea debitului citit pe
rotametru, volumul de fluid acumulat în rezervorul 8, respectiv timpul cronometrat pentru
fiecare măsurătoare, precum și diferențele de nivel 𝛿ℎ𝐻𝑔 şi 𝛿ℎ corespunzătoare manometrelor
atașate TUBULUI VENTURI, respectiv DIAFRAGMEI.

-3-
 VP

1 – TUB VENTURI
2 – Tub Pitot
3 – DIAFRAGMA
4 – Debitmetru electronic cu
morișcă
5 – Apometru
6 – Rotametru
R1 R2 R3
7 – Rezervor de acumulare
8 – Rezervor folosit pentru
măsurarea debitului
9 – Canal în care sunt montate
deversoarele
10 – Pompa centrifugă
11 – Rezervor de retur
12 – Manometre diferentiale
R1, R2, R3 – Robinete
VP – Vana pompei

Figura 2 - Schiţa de ansamblu a instalației de lucru

Diferența de presiune la TUBUL VENTURI se măsoară cu un manometru diferențial ∪ cu

mercur, iar pentru o denivelare 𝛿ℎ𝐻𝑔 rezultă 𝛿𝑝 astfel:

𝛿𝑝 = (𝜌𝐻𝑔 − 𝜌) ∙ 𝑔 ∙ 𝛿ℎ𝐻𝑔 (16)

Diferența de presiune la DIAFRAGMA se măsoară cu un manometru diferențial ∩ cu pernă

de aer, iar pentru o denivelare 𝛿ℎ rezultă 𝛿𝑝 astfel:

𝛿𝑝 = 𝜌 ∙ 𝑔 ∙ 𝛿ℎ (17)

-4-
 4. Prezentarea datelor experimentale

Mărimile măsurate și calculate, vor fi centralizate într-un tabel de forma:

Măsurarea debitului
Măsurarea debitului
metoda directă TUBUL VENTURI DIAFRAGMA
Nr. metoda volumetrică
(rotametru) 𝑄𝑚𝑒𝑑
Crt. [m3/s]
𝜗 𝑡 𝑄𝑟𝑒𝑎𝑙1 𝑄𝑟𝑒𝑎𝑙2 𝑄𝑟𝑒𝑎𝑙2 𝛿ℎ𝐻𝑔 𝛿𝑝 𝜇 𝛿ℎ 𝛿𝑝 𝜇
[l] [s] [m3 ⁄s] [m3 ⁄h] [m3 ⁄s] [mm] [Pa] [-] [mm] [Pa] [-]

1
1,5 7 0,85 39 70

2
1,5 13 0,4 10 20

3
1,5 9 0,6 23 55

4
1,5 16 0,35 6 9

5
1,5 10 0,7 24 26

6
1,5 6 0,9 43 70

𝜗 (18)
Debitul 𝑄𝑟𝑒𝑎𝑙1 se determină cu metoda volumetrică: 𝑄𝑟𝑒𝑎𝑙1 = 𝑡

Debitul 𝑄𝑟𝑒𝑎𝑙2 se citeşte direct pe rotametrul 6 în [m3/s].

𝑄𝑟𝑒𝑎𝑙1+ 𝑄𝑟𝑒𝑎𝑙2 (19)

Pentru 𝑄𝑚𝑒𝑑 , viteza medie în conductă și numărul lui Reynolds se vor utiliza următoarele relații de calcul: 𝑄𝑚𝑒𝑑 = 2
𝑄𝑚𝑒𝑑 se va folosi in calculul coeficientului de debit. Adică în formula (13), 𝑄𝑟𝑒𝑎𝑙 = 𝑄𝑚𝑒𝑑
𝑄 𝑉𝑑1 𝜌
(20)
𝑉= 𝜋𝑑1 2, 𝑅𝑒 = 𝜂
4
(21)

Fluidul de lucru considerat este apa (𝜂 = 10−3 Pa·s, 𝜌 = 1000 kg/m3 ) iar pentru mercur se consideră densitatea 𝜌𝐻𝑔 = 13560 kg/m3 .
-5-