VALORILE ACUZATIVULUI

A. Acuzativul complement direct

În primul rând, Acuzativul este cazul complementului direct al verbelor tranzitive sau
deponente. Acesta poate fi exprimat prin substantiv, adjectiv, pronume, numeral, verb la
infinitiv, toate răspunzând la întrebările: pe cine? ce?

Ex: Fortes fortuna adiuvat – Soarta ajută pe cei curajoși

Legimus libros.
Manus manum lavat. – o mână spală pe cealaltă
Hos laudamus – Pe aceștia îi lăudăm

B. Acuzativul cerut de verbe tranzitive în limba latină, dar intranzitive în limba română

Timeo, ēre, ui – a se teme

Deficio, ĕre, feci, fectum – a lipsi
Caveo, ēre, vi, utum – a se păzi
Fugio, ĕre, i, itum – a fugi, a scăpa cu
Vito, are, avi, atum – a se feri, a evita
Etc.

Ex. Nautae, procellas maris cavete! – Marinari, păziți-vă de furtunile mării!

Metus insidias – teama de curse
Cavete canem! – păziți-vă de câine!

C. Acuzativ după verbe impersonale care exprimă un sentiment

Miseret – mi-e milă, mă îndur

Piget – mă supără, mi-e greu, îmi pare rău
Pudet – mi-e rușine, mă rușinez
Paenitet – mă căiesc, îmi pare rău, regret
Taedet – mi-e silă, scârbă, mă plictisește

Persoana care nutrește sentimentul respectiv stă în acuzativ, iar cauza care produce
sentimentul stă în genitiv.

Ex.: Num te miseret hominis improbi? – Oare ți-e milă de un om necinstit?

Hominem prudentem facinorum suorum neque paenitet neque pudet – Omul prevăzător
nici nu regretă faptele sale nici nu se rușinează (de ele).
Piget me stultitiae mea. – îmi pare rău de prostia mea
Pudeat te deorum atque hominum – să te rușinezi de zei și de oameni

D. Acuzativul după verbe impersonale

Decet – se cuvine
Dedecet – nu se cuvine
Iuvat – place
Latet – scapă din vedere
Delectat – desfată

1
Fallit – înșală

Și aceste verbe cer ca subiectul care suferă acțiunea exprimată de verb să stea în cazul
acuzativ. El poate fi exprimat prin substantiv, adjectiv sau pronume care stau în cazul
nominativ, iar dacă este exprimat printr-un verb, acesta se pune la infinitiv.

Ex. : Non omnia me decent – nu toate mi se cuvin

Nisi me fallit – Dacă nu mă înșel
Hoc me iuvat – Aceasta îmi place

E. Acuzativ după verbe intranzitive care exprimă o stare sufletească

Ardeo, ēre, si, sum – a arde de dorința

Doleo, ēre, ui, itum – a durea, a suferi, a plânge
Fleo, ēre, vi, etum – a plânge
Rideo, ēre, si, sum – a râde
Stupeo, ēre, ui – a fi surprins
Etc.

Ex.: Stupeo eorum audaciam – sunt uimit de curajul lor

Graeci exsilium Aristidis douerunt – Grecii au jelit exilul lui Aristides
Fremo casum mei amici et gemo eius calamitatem – mă înfior de întâmplarea amicului mei
și deplâng nenorocirea lui.
Admiror virtutem, horreo crimen – admir virtutea, mă îngrozește nenorocirea

F. Acuzativul cerut de verbele de mișcare intranzitive compuse

Cele mai frecvente prepoziții care compun verbele sunt: ad, ante, circum, cum, in, ob, per,
prae, praeter, sub, super, trans

Ex.: Omnia obire – a înfruntat totul

Transeo flumen – trec fluviul
Circumeo aciem – inspectez linia de bătaie
Ineo proelium – încep lupta

G. Acuzativul dublu

Denumirea acestui complement se explică prin faptul că unele verbe cer un acuzativ al
persoanei și altul al lucrului, care îndeplinește uneori funcția de nume predicativ.

Facio, ĕre, feci, fectum – a face

Doceo, ĕre, ui – a învăța pe cineva
Reddo, ĕre, idi, itum – a da înapoi, a înlocui, a aduce în stare
Creo, are, avi, atum – a crea, a alege, a numi

Ex.: Doceo pueros grammaticam – învăț pe copii gramatica

Socratem Apollo hominem sapientissimum iudicavit – Apollo l-a socotit pe Socrate cel mai
înțelept om
Avaritia homines caecos reddit – lăcomia îi face pe oameni orbi
Dictatorem Albani Fufetium creant – Albanii îl numesc pe Fufetius dictator

2
H. Acuzativul intern

Unele verbe tranzitive se construiesc cu acuzativul unui substantiv care are aceeași rădăcină
sau numai același înțeles cu verbul respectiv. În general, substantivul este însoțit și de un
adjectiv tot în cazul acuzativ (cf.rom. – a trăi o viață fericită, a visa un vis etc.) Acest
acuzativ se numește intern sau etimologic.

Ex.: Vitam iucundam vivere – a trăi o viață plăcută

Acerrimam pugnam pugnare – a da o luptă foarte aprigă.
Ire longam viam – a merge cale lungă
Cantilenam eandem cantis – Tu cânți același cântec

I. Acuzativul de relație

Este complement al verbelor intranzitive, arătând în ce privință se îndeplinește acțiunea

verbului sau la ce se referă calitatea unui adjectiv.
Acest complement se exprimă doar prin:

1. neutrul unor pronume:

Id – în această privință
Quod – în ceea ce privește faptul că
Hoc, illud, aliquid, unum etc., cu sensuri similare

Ex.: Id nos ad te venimus – În chestiunea asta am venit noi la tine.

Id maesta est – este tristă în privința aceasta.
Illud accuso non te, sed illam – nu te acuz pe tine în privința aceasta, ci pe ea.

2. substantive denumind părți ale corpului omenesc sau ideea de naștere, de origine. Acest
caz este mai mult întâlnit în poezie. E o construcție din greacă, de aceea se mai numește
acuzativ grec.

Ex.: Nuda genu – cu genunchiul gol

Clari genus – străluciți în ce privește neamul
Cressa genus – cretană de neam
Os humerosque deo similis – asemănător cu un zeu în ce privește fața și umerii

J. Acuzativul exclamativ

În exclamațiile de uimire, durere, indignare, partea de vorbire care desemnează obiectul

acestor exclamații este însoțită de obicei de un adjectiv și se pune în acuzativ, fiind precedată
uneori de interjecțiile O! sau Heu!

Ex.: O (heu) me miserum! – vai de mine, nenorocitul!

O! urbem venalem et mature perituram ! - O, oraș de vânzare care va pieri curând!
O! te felicem! – O, cât de fericit ești tu!
O! Tempora, o mores! – O, ce timpuri, ce moravuri!