Geneză.

 Primul volum al romanului „Moromeţii” apare în 1955 iar cel de-al doilea
în 1967. Romanul are la bază firul epic al unor schiţe precedente: „O adunare
liniştită”, „Salcâmul”. Modelul de la care a pornit Preda în vederea contituirii
eroului central, Ilie Moromete, a fost chiar tatăl său, autorul mărturisind: „eroul
preferat, Moromete, care a existat în realitate, a fost tatăl meu.” Cadrul
desfăşurării acţiunii este, de asemenea, satul natal al lui Preda, Siliştea- Gumeşti
din judeţul Teleorman, o locaţie reală, ridicată la rangul de simbol literar.

1. Încadrare
Specie. Romanul este o specie a genului epic, de mare întindere, cu mai multe
personaje principale, cu mai multe conflicte şi planuri narative. „Moromeţii” este
un roman obiectiv  prin relatarea obiectivă la persoana a III-a (heterodiegeză),
prin perspectiva omniscientă a naratorului omniscient. Omnisciența este însă
limitată, parțială, autorul folosind tehnica personajului reflector (“purtatorul de
cuvânt” al autorului, înzestrat cu o capacitate superioară de a simți și de a
înțelege) în ipostaza lui Ilie în primul volum sau Niculaie în volumul al
doilea. Realismul romanului vine din elementele reale de cronotop pe care le
regăsim, din tematica socială și din  prezentarea veridică a vieţii sociale a satului
românesc din preajma războiului,. Acțiunea primului volum se petrece de la
începutul verii, până în toamna anului 1937, în satul Siliștea-Gumești.

Totodată prin dezvăluirea gândurilor personajelor cu ajutorul monologurilor sau

prin utilizarea stilului direct sau indirect liber, romanul este unul de
factură psihologică.

2. Tema ilustrată prin 2 secvențe semnificative

Temă. Romanul se axează pe prezentarea satului românesc din Câmpia Dunării,

care trece prin numeroase prefaceri sociale dar şi destrămarea familiei
tradiţionale ţărăneşti.