1. Brainstorming-ul este una dintre cele mai răspândite metode în stimularea
creativităţii. Etimologic, „brainstorming” provine din engleză, din cuvintele „brain” (creier) şi „storm” (furtună), plus desinenţa „ing” specifică limbii engleze, ceea ce înseamnă „furtună în creier”, efervescenţă, aflux de idei. Reprezintă un mod simplu şi eficient de a genera idei noi. Este o metodă de stimulare a creativităţii în cadrul activităţii de grup. Principiile după care se fundamentează această metodă didactică sunt: 1. Cantitatea determină calitatea. Participanţii trebuie să emită cât mai multe idei. Cadrul didactic este cel care determină elevii să se implice cât mai mult deoarece adresează întrebările necesare, ajută cu informaţii suplimentare şi îi conduce pe elevi la a găsi idei folositoare soluţionării problemei. Asociaţia liberă, spontană de idei, conduce la evidenţierea unor idei valoroase. 2. Amânarea judecăţii ideilor celorlalţi. Această etapă oferă posibilitatea participanţilor să emită cât mai multe idei referitoare la tema propusă. 2. Ciorchinele este o metodă de brainstorming neliniară care stimulează găsirea conexiunilor dintre idei; este o tehnică de predare-învăţare care-i încurajează pe elevi să gândească liber, deschis și creator; este o modalitate de a construi asociaţii noi de idei sau de a releva noi sensuri ale ideilor date; este o tehnică de căutare a căilor de acces spre propriile cunoştinţe şi convingeri, evidenţiind modul propriu de a înţelege o anumită tema, un anumit conţinut. Presupune următoarele etape: 1. Se scrie un număr/temă care urmează a fi cercetat în mijlocul tablei. 2. Se notează toate variantele/ideile care le vin în minte, în legătură cu tema respectivă, în jurul acestuia, trăgându-se linii între acestea şi numărul dat. 3. Pe măsură ce se scriu variantele se trag linii astfel încât par a fi conectate. 4. Activitatea se opreşte când se epuizează toate variantele/ideile. 3. Metoda experimentului este o metodă specific de explorare a realităţii, de învăţarea prin acţiune, prin experienţa trăită direct. A experimenta înseamnă a-i pune pe elevi în situaţia de a concepe şi de a practica ei înşişi un anumit gen de operaţii cu scopul de a practica ei înşişi un anumit gen de operaţii cu scopul de a provoca ceea ce urmează a observa, a studia, a măsura efectele, obseravaţiile, operaţii care se vor solda cu noi achiziţii cognitive. 4. Metoda cadranelor, metodă a gândirii critice, presupune trasarea pe mijlocul foii a două drepte perpendiculare, astfel încât să se formeze cele patru ,,cadrane” în care elevii vor nota informaţiile solicitate. Se poate lucra individual sau cu clasa împărţită pe grupe şi atunci fiecare grupa va primi câte o fişă. Metoda cubului este utilizată atunci când se urmăreşte explorarea unui subiect sau unei atitudini din mai multe perspective. 5. Problematizarea 6. Algoritmizarea 7. Exercițiul 8. Jocul didactic 9. Învățarea prin descoperire