Odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod Civil la data de 1 octombrie 2011 contractul de expediție a

primit o reglementare expresă, fiind definit drept o varietate a contractului de comision prin care
expeditorul se obligă să încheie, în nume propriu şi în contul comitentului, un contract de transport şi să
îndeplinească operaţiunile accesorii.

Prin urmare, contractul de expediție are ca obiect principal încheierea unui contract de transport, iar ca
obiect accesoriu încheierea tuturor actelor necesare realizării transportului, părțile acestuia fiind
comitentul și expeditorul. Comitentul, denumit și client sau ordonator, poate fi o persoană fizică sau
juridică, care deține sau are un drept de dispoziție asupra mărfurilor ce urmează a fi transportate și este
cel care plătește prețul transportului sau al operațiunilor conexe acestuia. Expeditorul, numit și
,,comisionar-expeditor’’ sau ,,casă de expediție’’, este un comerciant autorizat de Ministerul
Transporturilor pentru o astfel de activitate.

Fiind un contract de mandat, mai exact o specie a contractului de comision, și contractul de expediție
este esențialmente revocabil. Motivul pentru care revocarea este permisă este acela că, încheind un
contract de expediție, cel ce urmărește un interes economic direct este comitentul, în patrimoniul
acestuia răsfrângându-se efectele juridice și economice ale contractelor încheiate de expeditor; prin
urmare, expeditorul nu are nici un interes direct în executarea acestui contract, în ciuda caracterului
oneros al contractului.

Prin încheierea contractului de expediție, comitentul (clientul) își asumă o serie de obligații față de
comisionar, obligații care pot fi clasificate în: obligații la data încheierii contractului, obligații în cursul
executării contractului și obligații în situații neprevăzute.

Printre cele mai importante obligații ale expeditorului la încheierea contractului de expediție se numără
aceea de a dispune de structurile, echipamentul și mijloacele necesare pentru a-și duce la îndeplinire
însărcinarea ce și-a asumat-o și de a oferi clientului său consultanța necesară pentru organizarea
transportului de mărfuri solicitat.

În cursul executării contractului de expediție de mărfuri, expeditorului trebuie să:

Organizeze transportul, fără să efectueze, de regulă, el însuși deplasarea mărfurilor. Organizarea cât mai
eficientă a deplasării, alegerea tipului de transport, a cărăușului, cu respectarea instrucțiunilor primite
de la client reprezintă numai câteva dintre activitățile ce dau conținutul organizării deplasării;

Realizeze activități conexe organizării transportului. Este vorba de activități ca: depozitarea mărfurilor,
declarațiile vamale, controlul mărfurilor, executarea dispozițiilor privind încasarea sumelor cuvenite
comitentului;
Să ia toate măsurile necesare pentru a conserva exercițiul acțiunilor judiciare sau arbitrale împotriva
terțelor persoane, evitând riscul unor eventuale decăderi. Astfel, expediționarul trebuie să asigure
mijloacele de probă, efectuând constatări de fapt corespunzătoare, care să fie opozabile eventualilor
depozitari, cărăuși, întreprinderi de transbordare sau altor prestatori de servicii, la care a recurs în
executarea contractului de expediție.

Să valorifice contra terților drepturile bănești ale clientului de la care a primit însărcinarea.

De asemenea, expeditorul are obligația de a acționa și în situații neprevăzute. Astfel, în situația în care
există riscul unui pericol care amenință marfa obligația expeditorului este de a informa pe comitent
(client) imediat pentru ca acesta să poată lua măsurile de prevenție necesare evitării acelui pericol. În
situația în care pericolul s-a produs, expeditorul are obligația de a anunța pe comitent și de a lua
măsurile necesare pentru a limita daunele posibile. Dacă expeditorul nu a încunoștiințat pe comitent de
daunele produse sau de împrejurările care au dus la crearea unui prejudiciu, atunci expediționarul va
suporta paguba produsă, pentru că omisiunea de încunoștiințare constituie o culpă a sa.

În schimbul îndeplinirii obligațiilor sale, expeditorul are dreptul la comisionul stabilit în contract. În cazul
în care părțile nu au stabilit anticipat cuantumul acestora, el va fi stabilit prin raportare la tarifele
profesionale sau uzanțe. În caz de neînțelegere între părți și în lipsa acestor criterii, el va fi stabilit de
instanța de judecată, avându-se în vedere dificultatea operațiunii și diligențele expeditorului, dar și orice
alte elemente considerate relevante de către instanță.

Legea română nu conține o reglementare specială referitoare la protejarea intereselor legitime ale
expeditorului de a-și recupera sumele cheltuite în legătură cu transportul mărfurilor a căror deplasare s-
a angajat să o organizeze și nici a comisionului corespunzător prestațiilor efectuate. Dar, ținând seama
de similitudinile existente între raporturile comitent-comisionar (expeditor) și cele mandant-mandatar
se apelează la articolele 2029 și 2053 din Codul Civil care reglementeză dreptul de retenție al
mandatarului, respectiv comisionarului.

Totuși, capitolul VIII Dreptul de gaj și dreptul de retenție al casei de expediții din Condițiile generale
USER (Uniunea Societăților de Expediții din România) prevede clauza în temeiul căreia casa de expediții
are, pentru toate creanțele sale actuale sau viitoare rezultate din prestații executate pentru client, un
drept de gaj și retenție asupra mărfurilor și asupra oricăror altor valori aparținând acestuia, care se
găsesc în posesia sa. ,,Condițiile generale care reglementează activitatea caselor de expediții’’ au fost
aprobate de Uniunea Societăților de Expediții din România înființată în anul 1992 și au devenit clauze
contractiale standardizate pe plan național.

De asemenea, pe plan internațional activează FIATA (Federația Internațională a Asociațiilor

Expeditorilor) cu sediul în Elveția, ce are peste 100 de țări membre, inclusiv România. Aceasta a
elaborat ,,Reguli model pentru serviciile de comisionare de expediții’’, reguli standardizate cu largă
aplicabilitate internațională, precum și seria de condiții comerciale standard referitoare la expediția de
mărfuri pentru fiecare mod de transport.