Capitolul 4

Născuți pentru a fi
extraordinari

O reţea neurală extinsă

 C e l e șase
A de vă ruri

O reţea neurală extinsă. Am avut ocazia să cercetăm câteva idei

folosite de ştiinţă pentru a ne defini în ultimii 150 de ani, multe
dintre ele bazate pe ideea de evoluţie propusă de Charles Darwin
în 1859. În calitate de geolog, am spus foarte clar că observ evoluţia
la fosilele descoperite pentru multe forme de viaţă.

Problema apare când vorbim despre oameni. Dovezile nu sprijină

ideea lui Darwin despre evoluţie, în cazul nostru. Asta nu înseamnă
că ştiu ce s-a întâmplat. V-am spus că sunt teorii personale şi nu
fapte atestate şi verificate, fiindcă sunt pur şi simplu doar idei
personale. Să continuăm de unde am rămas.

Mă întorc la una dintre ideile lui Darwin şi vreau să vă spun de ce e

demonstrat că suntem fiinţe extraordinare. Suntem deja
programaţi ca şi când am ieşi dintr-o fabrică. Suntem programaţi
să fim extraordinari şi acum învăţăm cum să activăm sistemele din
noi care aduc acel mod extraordinar de a fi în viaţa noastră ca să
nu mai fie ceva extraordinar, ci să devină o abilitate, aşa cum am
discutat. Stările de intuiţie, legătura directă cu subconştientul
nostru, abilitatea de a activa conştient acei hormoni
antiîmbătrânire care nu numai că încetinesc, dar şi inversează
procesul şi am văzut asta în laborator.

Suntem creaţi pentru a fi extraordinari. Mă întorc la una dintre

ideile lui Darwin şi vă mai arăt un loc unde ideea asta nu se aplică.
Una dintre componentele teoriei lui Darwin e că natura niciodată
nu ne oferă mai mult decât avem nevoie, în momentul în care
avem nevoie. Prin urmare, condiţiile lumii care declanşază
schimbarea şi care treptat, de-a lungul a perioade de timp duc la
perpetuarea speciei. Un coleg, Alfred Russel Wallace a scris despre

134
 C e l e șase
A de vă ruri

asta pe lung în cartea sa "Contribuţii la teoria selecţiei naturale",

publicată în 1870. Vreau să vă dau un citat direct. Un aspect
important al evoluţiei e că natura nu ne oferă niciodată mai mult
decât avem nevoie. Apoi, a spus: "Natura niciodată nu
supradotează o specie dincolo de nevoile existenţei de zi cu zi."

Avem o mare problemă. Avem o mare problemă şi nu-mi place să

fiu cel care vă spune asta, dar sunteţi toţi supradotaţi. Şi ştiu că asta
înseamnă ceva diferit pentru fiecare. Şi de aceea râdeţi deja. Când
vă întoarceţi acasă de la curs şi sunteţi întrebaţi ce aţi învăţat,
spuneţi-le că aţi învăţat că sunteţi supradotaţi, fără să râdeţi.
Suntem supradotaţi astfel. Am apărut în corpurile astea.

V-am spus şi înainte că nu s-a schimbat nimic de 200.000 de ani.

Aveam un creier cu 50% mai mare decât cel al primatelor care se
presupune că ne-au precedat. Dintr-o dată, creierul s-a mărit cu
50%, am descoperit limba, am descoperit anatomia modernă,
aveam degete opozabile, mergeam drept, aveam acces conştient
la o reţea neurală pe care abia acum începem să o înţelegem, o
reţea neurală extinsă.

Ce vreau să spun cu asta ? Aici intervine următorul segment. E cea

mai interesantă descoperire. E o descoperire rară de această
magnitudine în acest domeniu de expertiză şi are legătură cu
inima. Facem transplanturi de inimă încă de la sfârşitul anilor 1960,
şi au un succes destul de mare. Şi datorită succesului
transplantelor, ne-am gândit că ştim totul despre inima umană.

De aceea, cercetătorii şi doctorii au fost uimiţi de descoperirea pe

care o să v-o comunic şi vouă şi s-a întâmplat relativ recent. Acest
anunţ a venit în 1991. O descoperire a zguduit o grămadă de teorii

135
 C e l e șase
A de vă ruri

bazate pe inimă. În inima umană s-au descoperit în jur de 40.000

de celule specializate într-un mod care nu mai fusese recunoscut
înainte. Erau acolo, dar nu fuseseră recunoscute. Se numesc
neurite senzoriale. E un termen specializat pentru un anumit tip
de neuroni care seamănă cu cei din creier dar se află în inimă.

Ceea ce mi se pare fascinant e că neuritele erau concentrate într-

o reţea neurală similară cu cea din creier. Aşadar, oamenii de ştiinţă
i-au spus "micul creier din inimă". Se numeşte "micul creier din
inimă", creierul inimii. N-am inventat noi asta. Priviţi la numele de
familie al cercetătorului care a realizat descoperirea şi veţi vedea
că-l cheamă Armour, similar cu "amor" care înseamnă "iubire".
Credeţi că ăsta n-a fost destinul lui karmic ? Ce-o să faci când o să
fii mare ? Nu ştiu... O să descoperi iubirea şi ce înseamnă cu
adevărat.

Descoperirea a fost publicată în jurnalul "Neurocardiology". Câţi

dintre voi aveţi o copie a jurnalului pe noptieră, ca să-l citiţi înainte
de culcare ? Nu prea mulţi şi iată de ce. E un jurnal relativ nou.
Priviţi titlul şi semnificaţia lui. Neuro înseamnă ce ? Neuroni,
neuroni ca cei din creier, iar cardiologia se ocupă de inimă. Ce să
facă împreună noţiunile despre neuroni şi inimă ? Iată că în
prezent e acceptată existenţa unui creier al inimii. "E o reţea de
neuroni, neurotransmiţători, proteine şi celule auxiliare similare
celor descoperite în creier." Ce înseamnă asta ? Creierul inimii îi
permite să acţioneze independent de creierul din cap, numit
creierul cranian.

Creierul inimii acţionează independent de creierul cranian şi poate

învăţa singur fără creierul din cap. Îţi poate aminti singur, fără
creierul din cap. Poate simţi pe cont propriu şi, în condiţiile

136
 C e l e șase
A de vă ruri

corespunzătoare, reţeaua neurală a inimii se poate alătura

conştient celei din creier, creierului cranian, vorbim de două
organe diferite, dar o singură reţea neurală foarte puternică.

Şi vom învăţa să facem asta prin intermediul acestui curs. Pe

măsură ce învăţăm să deschidem acea uşă, vom descoperi
experienţe umane extraordinare. În trecut, acestea erau atribuite
stărilor mistice, abilităţilor speciale cu care unii oameni se nasc. E
mai uşor pentru unii.

După ce înţelegem acest mecanism, când avem toate datele,

alegerile noastre devin evidente. După ce vom afla cum merg
împreună aceste lucruri. Gândiţi-vă spre ce ne îndreptăm. Deja
ştim că trăim într-un mediu, o lume în care totul e conectat cu
lucrurile din jur.

Există un câmp care conectează totul, iar emoţia umană e limbajul

care comunică cu acel câmp. Vom vorbi despre asta în acest
program. Iar acum, ştiinţa închide cercul şi confirmă ceea ce
spuneau tradiţiile noastre cele mai străvechi: că atunci când facem
anumite lucruri aici, putem comunica cu lumea exterioară, putem
transmite şi primi. Aşa apar stările de intuiţie profundă care ne
accesează subconştientul, aşa apar vindecările spontane.

Uneori, vindecarea spontană vine din interiorul nostru şi de la cei

din jur, fiindcă totul e conectat. Ce faceţi cu acea conexiune ? E ca
atunci când avem o staţie radio în lume şi reuşim să prindem
semnalul. După ce aflăm frecvenţa, cum reuşim s-o prindem ?
După ce înţelegem reţeaua asta, cum ne conectăm la ea ?

137
 C e l e șase
A de vă ruri

Născuți pentru a fi
extraordinari

Corpul îşi aminteşte

 C e l e șase
A de vă ruri

Corpul îşi aminteşte. Vreau să vorbim despre asta ca să ştiţi cât e

de real şi să vă explic ce au descoperit cardiologii şi cercetătorii în
domeniu.

V-am spus că transplantul de inimă se realizează cu succes.

DeBakery a fost unul dintre primii în Africa de Sud, sfârşitul
anilor '60. Acum au atât de mult succes şi sunt atât de obişnuite,
încât nu s-au mai gândit la noi descoperiri legate de rolul inimii
umane până la descoperirea asta. Mereu au existat anecdote în
urma transplantelor de inimă.

Oamenii îşi schimbă uneori preferinţele alimentare după

transplant. Unii îşi schimbă orientarea sexuală după transplantul
de inimă. Reciproca e valabilă. Sunt heterosexuali şi dezvoltă
tendinţe homosexuale, sau sunt homosexuali şi dezvoltă tendinţe
heterosexuale. Toate astea sunt anecdote.

Să vă povestesc câteva. Una dintre poveştile clasice e despre o

femeie de 80 de ani care a primit un transplant de la un donator
mai tânăr. De obicei, donatorii sunt anonimi şi actele sunt
confidenţiale, aşa că nu pot afla de unde vine organul. Femeia asta
n-a putut afla pe cale legală, aşa că a început o anchetă particulară.
A pus totul cap la cap citind necrologuri, etc. În cele din urmă era
sigură că a găsit familia bărbatului a cărui inimă era în corpul ei.

Şi a început să întrebe despre viaţa şi preferinţele lui. A făcut asta

fiindcă, după transplantul de inimă care a avut succes, doctorul a
intrat în cameră şi a întrebat-o: "Cum te simţi ?" Ea spune: "Mi-e
foame." El spune: "Îi rog să-ţi trimită mâncare." Zice: "Nu vreau
mâncare de spital." El întreabă: "Ce vrei ?" Şi ea a început să ceară
ce nu mai mâncase până atunci. Un anumit tip de cartofi prăjiţi.

139
 C e l e șase
A de vă ruri

Ghiciţi de care ? De la McDonald's. Nu mai mâncase niciodată.

Cheeseburgeri specifici. De care ? - De la McDonald's ? - Nu-i
încercase niciodată. Iar familia ei s-a gândit că e foarte interesant.
Aşadar, a găsit familia. A aflat că mâncărurile respective erau exact
ceea ce mânca tânărul din familie a cărui inimă se afla acum în
corpul ei.

Doctorul s-a gândit că e o coincidenţă. Şi atât. Şi poveştile astea

circulă dintotdeauna la conferinţele medicale şi sunt foarte bine
documentate. Vă mai spun una.

O fetiţă a primit cu succes un transplant. Deşi transplantul a fost

un adevărat succes, aproape imediat a început să aibă un coşmar
oribil. Nu se întâmpla în fiecare seară, dar suficient de frecvent. Şi
era un vis recurent, acelaşi de fiecare dată. I-a spus unui doctor
care a recunoscut că e depăşit de situaţie. A trimis-o la psiholog.
Psihologul a recunoscut că pacienta ei, fetiţa asta, nu avea un vis,
ci o amintire. Nu ştia a cui amintire era, dacă o mai văzuse undeva
sau dacă lucrurile astea chiar i e întâmplaseră.

Aşadar, au adus un grafician de la criminalistică şi tânăra a fost

rugată să descrie ce vede în vis şi a făcut descrierea cu multe detalii
şi acurateţe. Iată ce i-a spus. Era noapte, întuneric, se afla într-o
zonă împădurită şi era urmărită de un bărbat. Fugea de bărbatul
ăsta care voia să-i facă rău. S-a împiedicat, a căzut în pădure,
bărbatul a prins-o şi a ucis-o. Şi ea îl privea în ochi atunci când a
ucis-o, iar el îi spunea ceva în timp ce o omora. Ea a descris toate
astea graficianului, i-a spus cuvintele, a descris faţa bărbatului, era
un oraş relativ mic. Graficianul s-a dus la poliţie, au încercat să-l
găsească pe tip. A fost găsit foarte repede şi l-au adus la
interogatoriu. A cedat şi a recunoscut că a urmărit, a agresat şi a
ucis o fetiţă a cărei inimă se afla în corpul femeii care-şi amintea
140
 C e l e șase
A de vă ruri

toate astea. Pe baza acestor dovezi şi a unor mărturii suplimentare,

bărbatul a fost pus sub acuzare şi condamnat şi acum e închis
pentru uciderea fetiţei. Şi totul s-a întâmplat datorită unei amintiri
din inima victimei care a fost transplantată într-o străină. Vă spun
toate astea ca să vedeţi cât de reale sunt amintirile.

Inima noastră are abilitattea de a avea propriile amintiri,

independente de creier. Există multe implicaţii aici şi tocmai asta
vreau să vă explic. E o descoperire incredibilă. Dintr-o dată,
doctorul a spus: "Poate e ceva mai mult." Aşa că au început să
cerceteze şi iată ce au găsit.

Mi se pare fascinant că există în jur de 40.000 de neurite şi vreau

să vă arăt cam cum arată concentrate în inimă. După mai multe
cercetări, le-au descoperit în toate organele. Nu în aceeaşi
concentraţie. Nu putem spune că avem un creier mic în rinichi.
Totuşi, neuritele senzoriale există în rinichi şi în toate organele.

Mă opresc puţin ca să vă explic importanţa acestui lucru. Vom

învăţa strategii şi tehnici pentrua optimiza această reţea neuronală
dintre inimă şi creier. Corpul nostru o interpretează sub denumirea
de iubire. Această conexiune e iubirea. Şi când creaţi această iubire
în corp, reţeaua neuronală a inimii transmite către fiecare organ al
corpului. Şi organele corpului nostru trebuie să ştie că sunt iubite.

Puteţi enumera fiecare organ şi puteţi crea sentimente pentru

fiecare dintre ele. Puteţi face asta cu inima sau cu creierul ca să
hrăniţi toate organele. E foarte important, fiindcă multe problem
medicale sunt legate direct de emoţii. La femei, cancerul la sân şi
cancerul ovarian au atins cote mari, Toate acestea sunt legate de
sentimentele femeilor şi studiile fac corelaţii puternice.

141
 C e l e șase
A de vă ruri

Nu pot spune că e un fapt, fiindcă ştiinţa nu e pregătită să spună

asta, dar pot spune că există corelaţii semnificative între felul în
care o femeie se gândeşte la corpul ei. Se simte dorită ? Mă adresez
femeilor acum.

Corpurile voastre sunt făcute pentru a ocroti. Dacă nu sunteţi

ocrotite, sau nu puteţi ocroti, corpul se exprimă cumva. Cancerul
la prostată e tot mai frecvent la bărbaţi. Pot spune că există o
corelaţie între vârstele bărbaţilor, undeva pe la 40 de ani, şi
răspunderea de a se întreţine, de a-şi întreţine familiile în corelaţie
cu ceea ce au văzut la taţii lor şi la potenţialul acestora.

Am putea realiza un întreg workshop pe tema asta. Ideea e că

organele con corpurile noastre au aceste celule asemenea
neuronilor care simt, îşi amintesc, învaţă şi pe măsură ce învăţăm
să comunicăm conştient cu ele, putem schimba ce se întâmplă cu
corpurile şi sănătatea noastră.

Deşi ştiinţa convenţională nu a recunoscut asta, cercetările

convenţionale analizează aceste corelaţii. Şi iată ce au de spus
momentan despre ele.

142
 Născuți pentru a fi
extraordinari

Extinderea reţelelor neurale

 C e l e șase
A de vă ruri

Extinderea reţelelor neurale. Deci ce sunt neuronii ? Aşa arată o

imagine cu neuroni. Apoi, veţi vedea un filmuleţ.

Aceasta e o imagine. Neuronul începe aici şi fiecare loc unde vedeţi

o ramură, se numeşte neurită. Toate astea sunt neurite. Orice
ramură a neuronului e considerată o neurită.

Aşadar, neuronii arată aşa la început şi încep să crească. Sunt

foarte sociabili, sunt celule sociabile. Gândiţi-vă că vor să se cupleze
în permanenţă. Serios. Ăsta e sexul între neuroni. Vor să se cupleze
în permanenţă cu alţi neuroni din comunitatea lor. Caută în
permanenţă asta. Uneori, se întâmplă spontan. Neuronii se
cuplează spontan. Puteţi încerca asta da viitoare când cunoaşteţi
pe cineva de care sunteţi atraşi ca să le vedeţi reacţia. Vă spun
toate astea, fiindcă puteţi să influenţaţi modul cum se cuplează.

Spre exemplu. Câţi dintre voi aţi încercat vreodată să învăţaţi o

limbă străină sau câţi sunteţi muzicieni ? Avem muzicieni aici ? Eu
sunt chitarist, v-am spus. Asta se aplică şi muzicienilor când învaţă
o partitură nouă.

Aţi încercat vreodată să învăţaţi o limbă străină ? Mai întâi, priviţi

cuvintele. Tibetana, spre exemplu. Tibetana e o limbă grea, fiindcă
n-are logică. Literele n-au logică pentru mine ca cifrele şi literele
romane sau latina. Folosesc limba. Începeţi procesul de învăţare,
spuneţi cuvintele grele, dificile. N-au logică şi nu ştii niciodată... Te
trezeşti într-o dimineaţă şi dintr-o dată gândeşti în tibetană, în
spaniolă sau în germană. Vi s-a întâmplat ? Sau în italiană ? Îmi
place să vorbesc cu un chitarist şi să ascult chitariştii vorbind,
fiindcă în mintea mea ştiu că instrumentul auzit e identic celui din

144
 C e l e șase
A de vă ruri

poala mea. Griful e exact la fel. Trebuie doar să gândesc ca cel sau
cea care cântă şi pot să fac ce fac ei.

Când am învăţat să cânt, Michael Hedges era un chitarist

extraordinar. S-a stins din viaţă acum câţiva ani. E un artist din
Windham Hill şi am scris despre relaţia mea cu el. Mi-a spus să urc
pe scenă alături de el după un concert. Paza m-a lăsat să urc şi am
vorbit cu el. A fost foarte bun cu mine şi tehnica lui a spulberat
toate ideile preconcepute pe care le aveam de la cursul de chitară
despre cum ar trebui să cânt. A jucat un rol incredibil în viaţa mea.

Când îl ascult pe Michael Hedges, ştiu că am aceeaşi chitară ca el.

Am acelaşi grif. E acordată la fel. Trebuie doar să gândesc ca el. Şi
exersez în fiecare zi şi e ciudat. Dintr-o dată, mă trezesc într-o
dimineaţă, de curând şi Martha intră în cameră şi spune: "Ce album
ascultai ?" I-am spus: "Nu ascult nimic, învăţ un cântec nou de
Michael Hedges." Zice: "Ce piesă e asta ? N-am mai auzit-o până
acum." I-am spus: "Asta fiindcă n-o ştiu pe toată, dar eu cântam."

Dintr-o dată, vă treziţi într-o dimineaţă şi gândiţi ca un muzician.

Gândiţi în acea limbă străină. Ce se întâmplă când faceţi asta ? Ăsta
e secretul a ceea ce discutăm aici. Iată ce se întâmplă. Un neuron
a vrut să se conecteze la un alt neuron şi dorinţa voastră, şi efortul
vostru să învăţaţi ceva nou la chitară sau în acea limbă străină,
aceste sentimente au declanşat ceva în corpul vostru care face a
neuronul să dezvolte noi neurite şi să caute altele de care să se lege
ca să creeze reţeaua neuronală.

Şi mai urmează ceva. Până acum are logică ? Când învăţaţi ceva,
practic formaţi o nouă reţea neuronală. Practic, creşteţi acea nouă
reţea. De aceea, dacă nu vă iese în prima zi, străduiţi-vă în

145
 C e l e șase
A de vă ruri

continuare. De regulă, durează 72 de ore ca un neuron să crească

şi să se conecteze. Trebuie să vă mai spun ceva. Timpul trece, aşa
că n-o să-mi ia mult. E relevant.

În trecut, exista o altă mentalitate. Am fost crescut aşa. Credeam

că amintirile se acumulează în creier. Azi, cercetările sugerează că
nu e cazul deloc. Există câteva motive.

Karl Pribram face cercetări uluitoare asupra creierului holografic şi

demonstrează în laborator că atunci când o parte a creierului care
credeam că e responsabilă pentru anumite funcţii precum
limbajul sau locomoţia sau auzul nu mai funcţionează eficient sau
nu mai există dintr-un anume motiv, o altă parte a creierului
începe să preia acea funcţie şi să imite ceea ce făcea partea
dispărută, aşa că informaţia nu e stocată într-un singur loc în creier.
Dar să mergem mai departe.

Noile cercetări sugerează că informaţia nu e deloc în creier. Ci că

informaţia se află în câmp. Şi creierul nostru, fie că vorbim de cel
din inimă sau din cap, atunci când ne extindem aceste reţele
neuronale, ceea ce facem e să lungim antenele care prind
frecvenţa câmpului unde se află acea informaţie. Gândiţi-vă. Asta
înseamnă că nu există secrete. Vă mai dau un exemplu.

Până acum a fost teorie. De fapt, au fost explicaţii ştiinţifice, nu

neapărat teoretice. Gândiţi-vă că informaţia nu se află în noi, ci în
câmp. Noi creştem ca o antenă pentru televizor sau radio. Iar forma
acelei antene stabileşte câmpul de energie pe care-l prinde. Forma
şi calitatea antenei noastre stabileşte de unde ne luăm informaţia
diponibilă în câmp.

146
 C e l e șase
A de vă ruri

E important dacă sunteţi artişti... Avem artişti printre noi ? Deloc ?

Niciunul dintre voi ? Înţeleg... Sunteţi un public timid şi restrâns,
dar nu-i nimic. Câţi dintre voi cunoaşteţi artişti incredibil de
talentaţi ? Muzicieni, graficieni, artişti plastici sau actori care nu pot
să-şi câştige pâinea din asta. Trebuie să facă ceva pe lângă, ca să
poată face ce le place.

Vă spun povestea unui prieten de-ai mei din Los Angeles. E un

muzician uimitor. Un artist la clape. Compunea melodii, dar îi era
greu să se întreţină doar din muzică. Într-un an, a compus cea mai
grozavă melodie. Mi-a spus: "E în studio, dar o voi lansa după ce e
terminată." Niciodată nu se simţea pregătit să-şi lanseze creaţiile.
Credea că nu-s suficient de bune. Aşa că intra în studio, înregistra
până rămânea fără bani, apoi lucra ca ospătar într-un restaurant
timp de şase luni, economisea bani şi se întorcea în studio şi tot
aşa.

Într-o zi, am venit în Los Angeles pentru un program şi m-a luat de

la aeroport. Când conducea pe 101 s-a întâmplat ceva. A dat drumul
la radio şi ghiciţi ce era la radio ? Cântecul uimitor la care lucra de
trei ani deja era la radio. A spus: "E cântecul meu !" I-am zis: "Era
cântecul tău. Universul te-a bătut pe umăr şi ţi-a dat un dar. Te-a
rugat să-l împarţi cu lumea şi tu ai simţit că lumea nu-i pregătită."
Dar după ce ai compus melodia, e acolo în câmp şi dacă n-o
foloseşti, n-o împarţi cu lumea, altcineva o va face." Erau versuri
diferite, un cântec diferit, dar linia melodică era aceeaşi.

Şi am văzut asta şi în cazul autorilor care găsesc un titlu sau o idee

pentru o carte şi spun că lumea nu e pregătită pentru ea şi o
amână. Practic, asta înseamnă că nu sunt pregătiţi s-o scrie. Şase
luni mai târziu, altcineva o scrie şi ei spun, stai aşa că e ideea mea.

147
 C e l e șase
A de vă ruri

Da, era ideea ta. Universul ţi-a dat un dar. Asta e valabil pentru toţi
cei care urmăresc cursul acesta. Când universul vă bate pe umăr
cu un dar al creaţiei, înseamnă că e momentul potrivit.

Eşti cel care primeşte darul şi după ce îl ancorezi în câmp, dacă nu-
l foloseşti, îl va folosi altcineva. Se întâmplă tot timpul şi acum ştim
de ce. Fiindcă şi alţii sunt acolo şi vor să creeze. Se gândesc, "vreau
un cântec nou, vreau o carte nouă" şi îşi extind reţelele neuronale
şi, dintr-o dată... Ce melodie grozavă, de unde mi-a venit ? E a mea
acum. Înţelegeţi ce spun. Canalizez neuronii.

Acum, vreau să vă spun altceva, să mergem mai departe. Să

vorbim despre o amintire care ne face rău. Cineva care ne-a trădat
încrederea. Cineva care ne-a încălcat... ... Confidenţialitatea sau
pactul pe care l-am format. Ceva ce ai pierdut sau te-a rănit
îngrozitor în urma acestor conexiuni între neuroni. E foarte
interesant şi merită să vă reamintesc asta.

Dacă vrem ca aceste amintiri să nu ne mai doară, trebuie să trecem

printr-un proces de rupere a reţelelor. Le tundem, aşa cum
tundem un tufiş de trandafiri sau un copac. Dar iată ce tindem să
facem. Când avem aceste experienţe, aţi observat că le derulăm iar
şi iar în mintea noastră cât de rău a fost cineva, sau cât de crud a
fost. Cum au putut face asta ? Soldaţii fac asta mereu în mintea lor.
Îşi amintesc de acel IED care a ajuns sub Humvee şi tot ce a urmat.
Ce facem de fiecare dată când revizităm experienţa ? Ce întărim ?
Întărim reţeaua neuronală.

Cu cât o folosim mai mult, cu atât e mai puternică. De aceea e

important să exersăm la chitară, să exersăm o limbă străină. După
ce formăm legătura... ... e foarte important să o consolidăm şi

148
 C e l e șase
A de vă ruri

facem asta prin repetiţie. De aceea, modul de a vindeca

problemele în viaţă e să începem să înlocuim o reţea cu reţeaua
unui alt lucru.

Să nu ne concentrăm asupra aceleiaşi experienţe. Mai târziu în

acest program, pe măsură ce parcurgem segmentele, veţi avea
instrumentele necesare pentru asta şi vă voi aminti de acest
moment ca să ştiţi despre ce e vorba. Aici, aceste lucruri prind
contur. Vă arăt un colaj de filmuleţe. Voi vorbi despre ele puţin.

Aici vedeţi o porţiune din reţeaua neuronală. Petele întunecate

sunt neuronii, micuţele filamente sunt neuritele care apar pe
ecran. Priviţi-le pe cele iluminate. Caută ceva. Vor să se cupleze, vor
să se lege de o altă neurită. Cea pe care v-o arăt acum, bam ! Aţi
văzut ? Acolo la săgeata roşie, două neurite s-au conectat.

E un gând care a apărut. Dacă aţi observat, s-au retras, fiindcă a

fost un gând trecător. Nu s-a transformat într-o amintire. Vă arăt
videoclipul din nou, ca să puteţi vedea. Dacă nu sunteţi obişnuiţi,
aveţi răbdare să vă concentraţi şi să vă orientaţi asupra a ceea ce
vedem aici. Neuritele sau micile filamente şi tot ceea ce privim
acum se întâmplă în timp real. Privim aceste neurite cuplându-se
chiar acolo unde e săgeata roşie. E un gând care s-a format. Dacă
rămâneau împreună, ar fi devenit o amintire. Fiindcă s-au
contractat, au devenit un gând trecător. Iată o altă perspectivă a
aceluiaşi lucru.

Când conexiunile se stabilizează, rămân cu noi. Când conexiunile

se rup, neuritele încep să se contracte şi caută alte conexiuni.
Atunci, amintirile noastre încep să dispară şi tehnicile pe care le
vom folosi în acest curs ne vor ajuta să ne concentrăm pe alte tipuri

149
 C e l e șase
A de vă ruri

de amintiri ca să nu revenim iar şi iar la aceleaşi amintiri pe care nu

le vrem alături de noi, pe care nu vrem să le păstrăm. Nu vi se pare
fascinant ? Aţi văzut crearea unei amintiri. Nu ştiu despre ce
amintire e vorba, dar asta s-a întâmplat. Toţi faceţi asta azi.

Dacă v-am spus noutăţi, sau v-am oferit o altă perspectivă, un alt
mod de gândire, acea perspectivă pe care o creează corpul vostru
se transformă într-o reţea neuronală şi, dintr-o dată, veţi vedea
acea perspectivă peste tot. O veţi vedea pe History Channel, o veţi
găsi într-o carte. Vă veţi gândi că am discutat despre asta, fiindcă
se află în conştiinţa voastră.

Faceţi o legătură. Iată de ce e important. Creierul din inimă şi cel

din cap sunt două organe distincte. Colaborează, comunică cu
trupul şi comunică dincolo de trup.

150
Născuți pentru a fi
extraordinari

Inteligenţa inimii
 C e l e șase
A de vă ruri

Inteligenţa inimii. Există ceea ce numim inteligenţa inimii. Iubesc

acest termen. Femeile sunt mai deschise conceptului decât
bărbaţii, fiindcă femeile sunt mai intuitive. Există întotdeauna
excepţii şi nu spun că tuturor bărbaţilor le lipseşte această abilitate,
dar e mai uşor pentru femei să facă ceva de genul. Inteligenţa
inimii.

Vreau să vă spun, mai întâi, de ce să gândiţi cu inima în loc să

gândiţi cu creierul. Iată unul dintre motive. Inima gândeşte: "bum,
bum, bum !" Foarte repede. Puteţi să-mi spuneţi de ce inima
gândeşte mai repede decât creierul ? Dacă trebuie să decideţi
rapid, de ce inima e capabilă să ia o decizie mai repede decât
creierul ? Fiindcă bate rapid ? Posibil. E ceva nonverbal ? Exact.

Fiindcă inima nu trece prin toate filtrele ideilor preconcepute.

Toate temerile, toate judecăţile, stima de sine, subiectivitatea.
Dacă mă duc să salut persoana asta, o să mă placă sau nu ? O să
mă creadă ciudat că-i salut fără să-i cunosc ? Asta s-a întâmplat în
lift mai devreme. De-asta vă spun. Am văzut pe cineva s-a simţit
stânjenit că altă persoană i-a vorbit în lift. Nu ştia dacă să răspundă
sau nu. Totul vine de la creier ! Asta e logica.

Inima nu cunoaşte logica. Inima spune bum, bum, bum ! Inima are
răspunsul instant atunci când faci ceva. Inima, prin intermediul
legăturii cu creierul are acces instant la subconştient. Instant. De
ce vrem asta ? Aţi încurajat pe cineva vreodată ? Când încurajaţi
pe cineva, pentru a fi cât mai eficienţi, trebuie să comunicaţi cu
subconştientul într-o limbă cunoscută doar de subconştient. Asta
e important.

Să vă dau un exemplu. Mă gândesc la un exemplu rapid. Când

152
 C e l e șase
A de vă ruri

familia mea s-a destrămat, tata ne-a părăsit. Am început să lucrez

de mic. Spuneam că sunt mai mare ca să pot lucra într-o fabrică şi
am lucrat într-o fabrică de cupru în perioada liceului. Lucram de la
16:00 la patru dimineaţa. Era o tură de 12 ore şi eram plătit ca un
sindicalist. Am făcut bani şi am cumpărat un Pontiac GTO din 1969.

Şi îl conduceam la locul de muncă de la fabrica de cupru. Avea un

casetofon minunat. Îmi plăceau casetele la nebunie. Şi îmi plăcea
foarte mult când plecam dimineaţa devreme, când mi se termina
tura la patru dimineaţa, ieşeam şi respiram aer curat în verile calde
din Missouri. Porneam maşina şi motorul torcea. Vă amintiţi acele
maşini sport ? Dădeam drumul la casetofon şi ascultam Deep
Purple Smoke on the water. Până acasă.

Am o întrebare pentru voi. Vă spun asta cu motiv. Povestea e

adevărată ! Îmi plăcea să fac asta. Încă mai visez maşina aceea. Va
trebui să analizez ce înseamnă asta. Era o maşină foarte frumoasă.
Deci am o întrebare... Aveam o casetă cu mine, Smoke on the
water. Dacă m-am săturat de acel cântec şi îi spun casetofonului
meu: "Cântă piesa doi, te rog." Ce face casetofonul meu ? Nimic !
Tocmai asta e ideea, fiindcă îi vorbesc într-o limbă pe care n-o
recunoaşte. Şi dacă repet comanda sau o spun pe un ton ridicat ?
Nu se va întâmpla nimic până nu apăs butonul pentru piesa doi.
Aşa funcţionează şi subconştientul nostru.

Puteţi folosi cuvinte foarte bine intenţionate. Puteţi să-i spuneţi ce

doriţi să vă aducă în viaţă. Aveam un prieten inginer. În Denver,
Colorado când calitatea aerului era scăzută, nu ne dădeau voie să
conducem. Zilnic... Deoarece contribuiam la formarea norului
maro de poluare din Denver. Puteam conduce doar în zilele când
ultima cifră a plăcuţei de înmatriculare era cea pe care o anunţau.

153
 C e l e șase
A de vă ruri

Dacă era o cifră pară sau impară. Într-o zi, nu puteam să conduc,
dar trebuia să ajung la muncă.

Aşadar, am condus puţin până acasă la prietenul meu care avea

voie să conducă, fiindcă plăcuţa lui era în regulă şi l-am lăsat să ne
ducă la muncă. Îl chema John şi era burlac. Un inginer singur. Am
ajuns la el devreme şi i-am cerut voie la baie. Mi-a dat voie şi am
intrat în baie unde avea aceste încurajări pe oglinda de la baie.
Nişte bileţele. "Prietenul meu perfect se manifestă prin mine
acum." M-am urcat în maşină şi erau şi acolo. Erau pe bord, pe
oglinda retrovizoare. În birou. Ştiam cum arată biroul lui. Erau
lângă calculator, pe pereţi. "Prietenul meu perfect se manifestă
prin mine acum." L-am întrebat: "John, spui asta zilnic ?" Zice: "Da!
O spun de milioane de ori pe zi !" I-am zis: "Şi funcţionează ?" Zice:
"Nu. Nu funcţionează niciodată." I-am zis: "De ce nu ?" Zice: "Uită-
te la mine !" Zice: "Cine m-ar vrea ? Sunt inginer." Zice: "Port
aceleaşi haine trei zile din cinci ale săptămânii." Zice: "Aseară am
băut o bere după muncă şi port aceeaşi cravată. Mi-a intrat în bere.
Uite cât e de ţeapănă e !" Cravata lui mirosea a bere. Zice: "Cine m-
ar vrea ?" Tocmai asta e ! Putea să-şi spună asta până se înverzea
la faţă, dar nu credea în ele.

Trebuie să comunicăm cu subconştientul nostru folosind limbajul

cunoscut de acesta. De aceea, învăţăm azi să comunicăm cu acest
creier al inimii...

Un complex neuronal. Când activăm acest complex, accesăm

instant subconştientul. Oricând. La cerere. Nu aşteptăm să se
întâmple spontan. E chiar aici. E o conduită. Când activăm
inteligenţa inimii, e o conduită către stări intuitive. Toţi am avut
experienţe. În fiecare duminică vorbeam cu mama mea de

154
 C e l e șase
A de vă ruri

oriunde aş fi fost în lume şi abia aşteptam să vină duminica. Luam

telefonul şi o sunam. Nu se întâmpla mereu, dar se întâmpla
adesea. Luam telefonul să o sun şi ea era lângă telefon. Exact ! Dacă
o sunam o nanosecundă mai devreme sau mai târziu, nu s-ar fi
întâmplat. Faptul că ridicam receptor exact când îl ridica şi ea şi îmi
forma numărul, sunt convins că exista o legătură undeva la un
anumit nivel.

Ce se întâmpla acolo ? Ridicam telefonul şi se întâmpla unul din

două lucruri. Fie ridicam telefonul şi suna ocupat şi îl puneam la
loc şi o sunam din nou, iar mama spunea: "Gregg, te-am sunat." Eu
îi răspundeam: "Ştiu, fiindcă suna ocupat şi am revenit." Sau
ridicam receptorul şi ea spunea: "Gregg ? Telefonul n-a sunat." Şi
eu îi spuneam: "Ştiu." Şi ea glumea întotdeauna spunând: "Vezi că
suntem telepatici ?" Mamă, spui asta mereu. "Suntem telepatici !"
Dar ea mereu spunea asta şoptind. "Suntem telepatici !" Nu voia ca
nimeni să afle despre asta. Făcea la fel când mă invita la restaurant.
Mă invita mereu la Village Inn sau la Denny's. Ea comanda, fiindcă
voia să-mi facă cinste şi mi se părea grozav. Apoi, chema ospătarul
şi-i şoptea: "E vegetarian. E vegetarian." Nu era ceva la modă pe
atunci. Sunt vegetarian dintotdeauna ! Iar ea informa ospătarii mei
că sunt. Aşadar, inteligenţa inimii.

Există ceva ce declanşază peste 13.000 de reacţii chimice în corp.

Hormonii antiîmbătrânire sunt activaţi când vom face lucrurile pe
care le vom învăţa. Sistemul imunitar. Sănătatea cardiovasculară.
Lista continuă... Vi le pot spune pe toate 13.000.

Limbajul vorbeşte câmpului care conectează toate lucrurile la

Matricea Divină. Şi atunci când activăm această legătură minte-
creier, inteligenţa inimii noastre e şi secretul către anduranţă.

155
 C e l e șase
A de vă ruri

De aici a pornit programul nostru. Toate aceste lucruri pot fi atinse

printr-un singur lucru, iar asta înseamnă stimularea intenţionată a
legăturii dintre inimă şi creier. Ce vreau să spun prin asta ? Să vă
dau câteva exemple.

V-am spus că inteligenţa inimii e ceva foarte rapid. Să vă dau un

exemplu. Rog bărbaţii care aud asta să nu fie atenţi câteva
momente. Doamnelor, asta e pentru voi. E un proiect de cercetare
care chiar s-a întâmplat. Doamnelor, ştiţi cât de importante pot fi
180 de secunde în viaţa voastră ? E vorba de trei minute. Ştiţi cât
de mult contează trei minute în viaţa voastră ? Vă spun eu, dragi
femei. Cercetătorii au descoperit că femeile îşi dau seama în 180 de
secunde dacă persoana din faţa lor poate fi un partener de viaţă cu
potenţial. Un partener pentru totdeauna. Veţi şti în doar trei
minute, 180 de secunde. Inima voastră va şti.

Totuşi, creierul vostru poate să aleagă să ignore sentimentul şi să

inventeze tot felul de scuze: "Poate e şomer, poate n-are... Dar am
eu grijă de el !" Şi acordaţi cuiva cinci, zece, 15, 20 de ani din viaţă
ca să demonstraţi ceva creierului, când inima voastră a ştiut în 180
de secunde şi puteaţi să evitaţi toată suferinţa şi toate
complicaţiile. Inteligenţa inimii. Ştiţi asta. Instant. Am dreptate ?

Doamnelor, gândiţi-vă la altceva. Dragi bărbaţi, vă spun ceva.

Studiul nu funcţionează la fel şi pentru noi. Doamnelor, nu trageţi
cu urechea ? Dragi bărbaţi, studiul n-a funcţionat la fel şi pentru
noi. Ştiaţi că bărbaţii şi femeile gândesc diferit ? Ştiaţi ? Iată ce a
descoperit studiul. Bărbaţii nu funcţionează la fel, fiindcă fiecare
persoană din faţa noastră e un potenţial partener de viaţă. Cel
puţin timp de cele trei minute din timpul studiului. Nu ştiu cum să
vă spun asta, dar... Pentru noi nu funcţionează la fel. Ideea e că

156
 C e l e șase
A de vă ruri

inimile noastre îşi dau seama foarte repede şi... Am folosit tehnicile
pe care vi le voi arăta. Le-am folosit pentru alegerile pe care le-am
făcut cu inima de multe ori.

Am fost pus în situaţia de a lua decizii foarte rapid. Pe nouă

septembrie. Am fost în primul avion care a decolat din Australia
când avioanele s-au ridicat de la sol. Fusesem în Australia. M-am
întors cu primul avion înapoi în State şi a fost ciudat. La un moment
dat, domnişoara de la poartă... Eram foarte puţini pasageri. Nu ne-
am îmbarcat pe grupe. Au spus: "Avionul e gata de îmbarcare
pentru pasagerii pregătiţi." Zice: "Puteţi să vă îmbarcaţi, dacă
doriţi." Am întrebat: "Cum adică ?" Spune: "Nu ştim ce s-a
întâmplat. Dacă vă simţiţi în siguranţă, puteţi să vă îmbarcaţi." Nici
măcar nu m-a încurajat ! Câtă încredere am văzut din partea
companiei aeriene ! I-am spus: "Puteţi aştepta ?" Zice: "Sigur."
M-am dus după colţ şi am trecut prin următorul proces. Mintea
mea se învârtea. Dar inima... Am accesat inteligenţa emoţională şi
m-am întrebat ce să fac. Inima mea a simţit că da.

Inima nu va vorbi prin preambuluri cu paragrafe de informaţie, nu

va justifica răspunsul. De aceea a fost rapid. Da. Nu. Adesea, inima
răspunde şi are aceste experienţe printr-un fel de strategii pe care
le ofer în program.

Acum pun bazele ca să putem reveni la asta. Inima vă va răspunde

adesea înainte să terminaţi de formulat întrebarea în minte.
Fiindcă întrebarea e nonverbală, e plină de energie.

157
 Născuți pentru a fi
extraordinari

Crearea legăturii inimă-creier

 C e l e șase
A de vă ruri

Crearea legăturii inimă-creier. Stări intuitive. Vreau să vă arăt ceva.

Acesta e un studiu de laborator. Sunt undele cerebrale ale cuiva în
diferite spectre. Priviţi ce se întâmplă. Îşi văd de zi liniştiţi, urmează
rutina de zi cu zi şi, dintr-o dată, se întâmplă ceva. Ceva a captat
atenţia creierului. A fost ceva atât de important, încât a apărut în
toate frecvenţele, în toate spectrele. Apare chiar şi în unda de puls.
Ceva a captat atenţia creierului. Fiindcă e un studiu de laborator,
cercetătorii ştiau exact despre ce e vorba când s-a întâmplat şi
priviţi. Poate veţi fi surprinşi să aflaţi că e vorba de bătăile inimii
subiectului.

Acesta se numeşte complexul Q-R-S. R reprezintă vârful şi e

important. Vom vorbi despre asta în timpul programului. Acesta e
un complex Q-R-S. Priviţi ce se întâmplă cu unda R. Unda R e
perfect aliniată cu funcţia cerebrală de aici. Ce înseamnă asta ? Iată
ce se întâmplă. Când se întâmplă asta, iată cum arată legătura. Aici
e o persoană care foloseşte legătura minte-inimă pentru care vom
învăţa şi noi tehnicile. Asta vreţi să se întâmple când vă conectaţi
la subconştient.

Înainte să vă încurajaţi, să fiţi în acest spaţiu. Inima şi creierul

trebuie să comunice. Înţelegeţi ce spun ? Asta se întâmplă când
face o afirmaţie. Asta se întâmplă când atingeţi acele stări de
intuiţie. Dintr-o dată, universul se deschide, vedeţi o lumină
puternică şi ştiţi răspunsul la fiecare întrebare legată de orice aţi
putea vreodată să întrebaţi şi totul e în regulă, e acolo şi dispare
dintr-o dată.

Vi s-a întâmplat vreodată ? Intuiţie spontană. Cum puteţi crea asta

intenţionat, la comandă ? Acesta e secretul către starea mistică a

159
 C e l e șase
A de vă ruri

călugărilor şi călugăriţelor sau a şamanilor cu care-mi petrec

timpul. A şamanilor care sunt atât bărbaţi, cât şi femei, sau
vindecători indigeni. Au învăţat să facă asta când îşi doresc, nu
când universul le oferă şansa să o facă. Aşa arată neuronii din
creierul şi din inima voastră într-o zi obişnuită când nu sunt aliniaţi
în acea conexiune. Se cuplează aleatoriu, acesta e un ţesut viu.

Vedeţi cum se cuplează aleatoriu ? Vă arăt ceva prin comparaţie.

Ce vedeţi aici ? Înţelegeţi ce înseamnă aleatoriu ? Următoarea
înregistrare e una foarte rară. Ştiu doar că provine de la cercetătorii
japonezi. E un creier care nu face conexiuni aleatorii. E un creier
echilibrat, care a atins coerenţa inimă-creier. Şi în ambele emisfere
veţi vedea că totul se aprinde în acelaşi timp. Ce s-ar întâmpla dacă
totul s-ar aprinde simultan ?

Aceasta e puterea conexiunii. Să vă arăt. E aceasta de aici.

Conexiuni aleatorii în timpul zilei şi priviţi ce se întâmplă. Dintr-o
dată, există un stimul. Priviţi ! Urmăriţi ! Uite-l că vine. Unde s-a
dus? E chiar acolo. Totul se aprinde şi apoi, se întoarce. Vă las să
vedeţi înregistrarea. Nu e nimic acolo şi, dintr-o dată, apare. Priviţi!

Aceasta e activarea unificată a mai multor neuroni împreună. Când

se întâmplă asta, se formează o conexiune. Şi asta urmărim aici.
Cum putem atinge această stare ? Aici voi explica nişte studii
făcute de Institutul HeartMath. Vreau să clarific că nu sunt
angajatul Institutului HeartMath. Am colaborat cu ei încă de la
deschidere în anii '90. Îi cunosc pe plan profesional şi sunt onorat
să spun că-mi sunt prieteni. Şi am fost în turneu cu câţiva
vicepreşedinţi de la HeartMath pentru diferite proiecte. Voi vorbi şi
despre asta. Vă spun asta, fiindcă mi-au dat permisiunea în calitate
de autor independent să le fac publice studiile aşa cum ei nu o fac

160
 C e l e șase
A de vă ruri

de multe ori. Ţin foarte mult la protocolul ştiinţific şi când duc

aceste studii la marile corporaţii precum IBM, Exxon sau Oracle,
etc... Nu ştiu dacă e vorba de acestea, dar acest tip de corporaţii,
fac asta sub forma... studiilor de eliminare a stresului şi creştere a
productivităţii. Ei se ocupă de asta. Realizează asta.

Ceea ce fac e să-i orienteze pe oameni către inimile lor. Nu fac asta
dintr-o perspectivă spirituală. Eu fac asta din perspectivă spirituală
şi nu-i deranjează. Doar că în corporaţii nu merge. Vreau să vă spun
că vă arăt aceste materiale cu permisiunea lor. HeartMath ne
spune că există o comunicare, există o conversaţie care are loc
zilnic. Se întâmplă chiar acum între inima şi creierul fiecăruia. Se
întâmplă în fiecare moment al fiecărei zile.

Întrebarea e: ştiţi ce-i spune inima creierului vostru ? Ştiţi ce-i

răspunde creierul inimii voastre ? Această conversaţie, calitatea
energiei dintre inimă şi creier este un semnal electric. Şi calitatea
acestei conversaţii e influenţată de calitatea emoţiilor pe care le
avem în inimă.

Vă spun asta din nou. Calitatea conversaţiei dintre inimă şi creier

depinde de calitatea emoţiilor pe care le simţim în inimă. Asta
vreau să spun. Acesta e un rezultat de la o tehnologie pe care o
vom vedea aici. În prezenţa a ceea ce numim furie, ură, gelozie,
frustrare, supărare, orice emoţie negativă... Din nou, nu-mi place să
le etichetez, dar ca să înţelegeţi mai uşor ce se întâmplă aici. Vedeţi
că e un semnal bruiat, agitat de la inimă către creier ? Şi creierul
eliberează o substanţă care răspunde acestui semnal.

Se numeşte stres. Reacţie de fugă sau luptă. Când trimitem

semnalele de acest tip creierului, acesta începe să producă un

161
 C e l e șase
A de vă ruri

nivel ridicat de hormoni de stres. Produce adrenalină, cortizol, alţi

hormoni de stres, ceea ce e bine pentru o perioadă scurtă de timp
şi circumstanţe specifice, apoi, trebuie să se încheie.

Nu vreţi să vă trăiţi toată viaţa aşa şi multă lume o face. Şi fiindcă

îşi trăiesc viaţa aşa, plătesc un preţ fiindcă atunci când creierul tău
trimite doar hormoni de stres corpului tău, nu poate trimite în
acelaşi timp şi hormoni antiîmbătrânire, nu poate să creeze în
acelaşi timp un sistem imunitar puternic, nu poate face aceste
lucruri, are priorităţi.

Aşadar, hormonii de stres devin o prioritate şi restul sunt pe locul

doi. Timp de 20 de minute, nu-i mare scofală, dar dacă trăieşti aşa
oră de oră, zi după zi, pentru unii chiar an după an, începe să se
observe. Oamenii îmbătrânesc înainte de vreme. Sunt mai
predispuşi la infecţii, la boli, la astfel de lucruri. E perfect normal.
Priviţi ! Iată ce uşor e să ne schimbăm în prezenţa emoţiilor
precum aprecierea, grija, recunoştinţa, compasiunea. Priviţi cum
se schimbă semnalul. E un semnal armonios, echilibrat, uniform.

O conversaţie între inimă şi creier. Priviţi comunicarea lor sub

formă e impulsuri electrice. Când creaţi emoţii care arată aşa,
creierul vostru primeşte un semnal pentru a elibera un hormon pe
măsură. Nu are nevoie de hormoni de stres, aşa că eliberează
hormonii antiîmbătrânire şi un nivel ridicat de hormoni care
fortifică sistemul imunitar, nivelurile de SIGA din gură cresc când
vedeţi acest gen de comunicare între inimă şi creier. Întrebarea e:
cum creăm coerenţa ? Aceasta e coerenţa inimă-creier.

E un impuls electric ce poate fi măsurat. O vom face aici. Se

măsoară pe o frecvenţă foarte joasă de mai puţin de un hertz.

162
 C e l e șase
A de vă ruri

E mai puţin de un hertz. E 0,1 hertzi. E o frecvenţă foarte joasă. N-

aveţi cum să-l auziţi. Nu se aude. E frecvenţa folosită de balene
pentru a comunica. Şi e frecvenţa folosită de submarinele militare
pentru a comunica şi asta e o problemă pentru balene uneori,
fiindcă cineva concurează cu frecvenţa lor. E 0,1 hertzi. Dacă puteţi
crea un sentiment în inimă Care trimite un semnal de 0,1 hertzi
către creier, aţi atins coerenţa optimă dintre inimă şi creier. De ce
să faceţi asta ? În caz că vă îndoiţi, acesta e motivul.

Cu cât creaţi mai multă coerenţă între inimă şi creier, cu atât

optimizaţi mai mult comunicarea inimă-creier. Coerenţa
optimizează intuiţia. E o stare pe care trebuie să o atingeţi pentru
stările intuitive profunde.

Cu cât sunteţi mai coerenţi, cu atât optimizaţi sistemul imunitar.

Cu cât sunteţi mai coerenţi, cu atât optimizaţi mai bine cele 1.300
de reacţii biochimice din corpul vostru. Aţi priceput ideea. Dintr-o
dată, astfel deschideţi o poartă către multe lucruri de la sănătate
optimă, la stări care în trecut erau considerate mistice sau
percepţii extrasenzoriale extraordinare. Cum putem face asta ?
E foarte simplu şi vreau să vă împărtăşesc ceea ce am înţeles de la
popoarele indigene cu care am discutat despre cum fac aceste
lucruri.

163
 Născuți pentru a fi
extraordinari

Optimizarea legăturii voastre

 C e l e șase
A de vă ruri

Optimizarea legăturii voastre. Primul pas pentru a stabili o

comunicare optimă între creier şi inimă. E incredibil de simplu.
Îndreptați-vă atenţia către inimă. Dacă vă invit să vă deplasaţi
atenţia de la minte către inimă, de unde ştiţi că aţi făcut asta ?

Mulţi oameni din vest sunt învăţaţi să fie şi să creeze în mintea lor,
încât în mintea noastră ne gândim cum ar fi să fim atenţi la inima
noastră şi continuăm să ne gândim la asta în minte. I-am întrebat
pe prietenii indigeni cum reuşesc să facă asta.

Toţi suntem o familie, toţi avem aceleaşi tendinţe. I-am întrebat

cum fac asta şi iată ce mi-au spus. Vă voi spune. Institutul
HeartMath nu vorbeşte despre asta. Şi sunt dispus să vă spun ca o
opţiune, ca ceva ce puteţi face pentru aceste experienţe. Iată ce au
descoperit prietenii noştri indigeni. Dacă-ţi atingi centrul inimii
într-un mod confortabil pentru tine, atenţia se va îndrepta spre
locul din corpul tău unde simţi atingerea, nu ? Dacă sunteţi budişti,
ştiţi asta, fiindcă budiştii au o mudra pentru rugăciune exact aşa.
Podul palmei atinge delicat acel gol din piept şi simţiţi o presiune
delicată. I-am văzut pe tibetanii care stau aşa 12-16 ori pe zi în
rugăciune şi aplică acea presiune delicată care le readuce atenţia
în acel loc. Sugerez să încercaţi. Poate vă ajută.

Prietenii mei din Yucatan şi tradiţiile mayaşe folosesc palma

deschisă pe care o pun deasupra inimii. Prietenii mei din tradiţiile
Orientului Mijlociu au un cuvânt pe care-l spun când fac aşa, dar
secretul e faptul că-şi ating inima când fac asta. În tradiţiile creştine
timpurii de ce făceau asta ? Îşi concentrau atenţia asupra inimii.
Oamenii folosesc arătătorul sau arătătorul şi mijlociul ca să atingă
centrul inimii aşa. Uneori, oamenii fac asta o dată şi încă simt ceva

165
 C e l e șase
A de vă ruri

când fac asta. Atenţia mea e chiar acolo. Adesea fac asta şi îmi ţin
degetul acolo, aşa. Într-un mediu corporatist, HeartMath a
descoperit că adesea... Dar femeilor li se pare nepotrivit să-şi pună
mâinile oriunde în apropiere de sâni sau piept şi nu vorbesc despre
asta. Dar nu suntem într-o corporaţie şi vă spun ce am descoperit
în călătoriile mele şi ce fac oamenii întâlniţi acolo, dacă vă
interesează.

Vă invit să folosiţi aceste cunoştinţe doar dacă vă simţiţi confortabil

cu ele. Primul pas e să vă concentraţi atenţia asupra inimii. De ce ?
Când vă concentraţi atenţia asupra inimii, trimiteţi un semnal
puternic către corpul vostru. Şi semnalul spune că s-a schimbat
ceva. E o schimbare, fiindcă, de regulă, atenţia se concentrează în
lume, aşa cum ar trebui.

Când facem asta, ne orientăm către interior, e primul semnal către

corpul tău. A doua parte e să respirăm puţin diferit. Să respirăm
mai încet decât de obicei. Poate să inspirăm timp de cinci secunde
şi să expirăm timp de cinci secunde sau oricând ne permite
capacitatea pulmonară. Locuiesc la o altitudine ridicată şi am o
capacitate pulmonară mare îmi place să respir mai profund.
Durează mai mult, dar respiraţi în ritmul vostru. Încetiniţi
respiraţia, respiraţi mai profund decât de obicei şi respiraţi de
parcă respiraţia vine din locul unde simţiţi senzaţia pe care aţi
creat-o. De ce ?

Acesta e al doilea semnal către corp. Când faceţi asta, transmiteţi

corpului că sunteţi într-un loc sigur. Şi că e în regulă să respiraţi
aşa. Doar atunci puteţi respira mai rar, poate cinci secunde pentru
inspirare şi cinci pentru expirare. Şi concentraţi-vă atenţia aici, de
parcă aţi fi într-un loc sigur. Dacă aţi fi stresaţi, n-aţi putea face asta.

166
 C e l e șase
A de vă ruri

Când faceţi asta intenţionat, trimiteţi un semnal corpului prin care-

i spuneţi că e în regulă să fie în acest spaţiu, să se relaxeze. E foarte
important. Nu am creat coerenţa încă. Aşa puteţi accesa inima ca
să începeţi să creaţi coerenţă. E primul pas.

Pasul doi, acum că sunteţi în inimă şi ştiţi că sunteţi în inimă.

Secretul e să creaţi coerenţa. Cum creaţi coerenţă. Să vă arăt ceva.
E un studiu fascinant despre cum energia se concentrează în cazul
diferitelor forme de sentimente. Aceasta e furia. Asta e experienţa
furiei. E numărul de bătăi pe minut. Aici se concentrează energia.

Priviţi energia, frecvenţa. Nu uitaţi că pentru o coerenţă optimă, 0,1

hertzi e frecvenţa potrivită. În prezenţa furiei, avem o mare creştere
aici, apoi, totul se distribuie de aici, la sub 0,5, aici jos. Aşadar, furia
diluează energia. Când suntem relaxaţi, efectul e asemănător. E
exact aşa cum credeaţi, asta e relaxarea. Avem o valoare mai mare
şi apoi priviţi ce relaxare. Suntem relaxaţi.

Priviţi toată această energie care s-a difuzat peste tot. Nu mai e
concentrată doar în acea valoare mare. Priviţi aici ! Când simţim
apreciere, recunoştinţă, grijă, compasiune, acestea sunt cele patru
cuvinte optime după părerea cercetătorilor. Priviţi ce se întâmplă !
Avem o valoare mare de energie, în jur de 0,1 hertzi chiar acolo.
Toată energia se concentrează în jurul acestui loc care marchează
coerenţa dintre inimă şi creier. Şi scopul vostru trebuie să fie să
creaţi o emoţie, o experienţă emoţională în inimă care e reflectată
de această valoare ridicată între inimă şi creier. Înţelegeţi ce vă
spun ? Şi cum putem face asta ?

Ţine de ceea ce simţim. Pasul doi. După ce accesaţi inima, încercaţi

pe cât posibil să simţiţi o experienţă, să simţiţi un sentiment

167
 C e l e șase
A de vă ruri

regenerator, să simţiţi o emoţie pozitivă vindecătoare. V-am spus

care sunt cele mai eficiente patru emoţii descoperite de
cercetători. Recunoştinţă, grijă, apreciere, compasiune. Ce cuvânt
lipseşte, în mod surprinzător ? Iubirea.

I-am întrebat pe cercetători cum rămâne cu iubirea. Mi-au zis că e

foarte interesant, fiindcă aceste patru cuvinte sunt faţade ale
iubirii, sunt incluse în categoria iubirii. Toate aceste patru cuvinte,
grija, recunoştinţa, aprecierea şi compasiunea. Acestea sunt toate
adăpostite sub umbrela iubirii. Sunt forme de iubire, dar nu
folosesc cuvântul iubire. Au spus că iubirea înseamnă ceva diferit
pentru fiecare din noi. Şi pentru unii oameni, experienţa e negativă.

Vă cunoaşteţi mai bine decât nimeni altcineva. Dacă iubirea sună

bine, atunci, folosiţi acest cuvânt. Dacă nu, încercaţi să arătaţi
recunoştinţă pentru lucruri. Să arătaţi compasiune, grijă, apreciere
faţă de orice.

Pe măsură ce veţi avea aceste experienţe din locul unde vă

concentraţi atenţia, veţi începe să simţiţi coerenţa dintre inimă şi
creier. Aceasta e calea de acces către celelalte posibilităţi
menţionate.

168
Născuți pentru a fi
extraordinari

Cum arătăm coerenţă

 C e l e șase
A de vă ruri

Cum arătăm coerenţă. Institutul HeartMath a dezvoltat o

tehnologie sofisticată care face să pară totul foarte simplu şi să nu
trebuiască să ghicim că am atins această stare şi am dispozitivul
cu mine. Software-ul pentru mine e instalat pe un Macintosh. Se
poate instala şi pe PC. Au descoperit că putem măsura
variabilitatea ritmului cardiac, VRC, intervalul de tranzit al pulsului
sau respiraţia. Dacă putem măsura oricare dintre aceste trei
experienţe psihologice vom afla dacă există coerenţă între inimă şi
creier. Nu e o citire directă. Se vor corela.

Avem software-ul pe calculator, avem o diodă cu LED pe care o

cuplăm la deget sau la lobul urechii şi măsoară variabilitatea
ritmului cardiac. Şi asta ne va ajuta să avem această experienţă.

Am schimbat puţin scena ca să putem face demonstraţia. Aş vrea

să trăiţi o astfel de experienţă şi vom repeta experimentul înainte
de încheierea programului, dar aceasta e prima experienţă a unei
conexiuni între inimă şi creier.

Învăţăm să creăm această conexiune inimă-creier care face totul

posibil. Acesta e un Macintosh. E un Mac Pro. Aici am software-ul
de la HeartMath. Se numeşte EM-Wave Pro.

EM-Wave Pro. E foarte sofisticat, dar foarte simplu de folosit. O să

chem un voluntar. Elise, te rog, vino în faţa mulţimii şi urcă scările
alături de mine. Doamnelor şi domnilor, aplaudaţi-o pe Elise.
Luminile sunt cam puternice. Te rog să iei loc aici. Public, Elise.
Elise, publicul. - Bună ! - Îţi place publicul nostru ? - Da. - Pare
speriată ? - Nu pari speriată deloc. - Teama mea a dispărut.
Funcţionează pentru toată lumea. Vreau să alungi orice temeri.

170
 C e l e șase
A de vă ruri

Funcţionează pentru toţi cei care au o inimă. Şi ne-ai confirmat că

ai. Te rog să-ţi scoţi cercelul de pe partea dreaptă. - Pot să-ţi ating
urechea ? - Da. Bine. Aceasta e o diodă cu LED. Ai urechi grozave.
O s-o conectez pe Elise la aparat şi îi las să se cunoască. Aparatul
se va calibra în funcţie de corpul ei înainte să începem.

- Am mâinile reci. - Bine. Te deranjează ? Te rog să nu faci mişcări

bruşte cu capul, dintr-o parte în alta ca să putem face citirea. Îl mut
mai aproape. Perfect. Stai bine ? Nu vreau să faci nimic special.
Nimeni nu trebuie să facă nimic special. Vă explic ce se întâmplă.
După ce aparatul se calibrează, în primul rând vom vedea pulsul.
Asta e foarte bine. E un semn bun. E un semn bun pentru software
şi pentru persoana de pe scaun. Aparatul caută pulsul, apoi, începe
calibrarea. Veţi vedea pulsul pe ecran. Pulsul e variabilitatea
ritmului cardiac. E intervalul dintre fiecare bătaie de inimă. Variază
după fiecare bătaie. Vom vorbi mai multe despre asta în viitor,
fiindcă e foarte important pentru anduranţă.

Mai întâi, măsoară variabilitatea ritmului cardiac. Vom vedea

media pulsului aici. Îmi cer scuze că stau cu spatele la voi. Veţi
vedea o medie a pulsului. O vei vedea pe ecran. Dar ceea ce ne
interesează e pe partea dreaptă a ecranului, aceste trei capsule
colorate. Acestea ne vor spune raportul de coerenţă dintre inimă şi
creier. Sunt trei. Scăzut, mediu şi ridicat. Roşu, albastru şi verde.

Vreau să-ţi explic foarte clar, Elise, că ăsta nu e un concurs şi nu

există valori tipice. Majoritatea oamenilor au, în mod normal, o
coerenţă foarte scăzută în timpul zilei, fiindcă nu ne concentrăm
asupra inimii. Ne concentrăm asupra lumii înconjurătoare, aşa
cum ar trebui. Dacă mergeţi pe coridor, trebuie să fiţi conştienţi de
împrejurimi. Nu ne aflăm în inimă dacă nu intenţionăm să ne

171
 C e l e șase
A de vă ruri

plasăm acolo. Vreau să spun că nu e un concurs şi să înţelegeţi

asta. Vreau să ştiţi că toţi participăm la această evaluare. Ştiţi de
ce? Cum veţi afecta evaluarea lui Elise când e conectată la aparat?

Exact. Suntem în corpuri diferite, dar dacă suntem la 1,5 m de

persoana de lângă noi, împărţim acelaşi câmp al inimii. Şi am ezitat
la început, dar voi spune asta. I-am întrebat pe cercetători şi cei de
la HeartMath au spus "Dacă acest câmp e atât de puternic, de ce
dispare după 2 m ? De ce nu se întinde la 3-6 metri ?" Au zis: "Gregg,
bună întrebare." Au spus: "Echipamentul nostru poate testa doar
pe o rază de 2 m." Au spus: "Poate câmpul energetic al inimii
umane se întinde pe mulţi kilometri şi, la nivel cuantic, se prea
poate să fie infinit." La nivel cuantic. Ceea ce înseamnă că, probabil,
nu pot fi sigur de asta, dar datele sugerează că probabil
comunicăm în alte dimensiuni.

Cu siguranţă comunicăm cu alte forme de viaţă. Experimentele au

demonstrat că putem comunica cu bacteriile. Bacteriile dintr-un
vas Petri vor răspunde la diverse stări bazate pe câmpul energetic
al inimii. Alte animale ştiu asta. De aceea există cei care le vorbesc
câinilor şi cailor cu atât de mult succes. De aceea există empaţi.
Sunteţi fani Star Trek ? Cine e consiliera Troi ? Ştiţi ce e consiliera
Troi ? Ea e empata care călătoreşte cu nava Enterprise către noi
tărâmuri îndepărtate, fiindcă nu toţi vorbesc engleză cu căpitanul
Kirk. Când ajung într-o lume nouă şi cunosc o nouă formă de viaţă,
iar acea formă de viaţă mimează limbajul şi spune: "Venim cu gând
de pace." Consiliera Troi spune: "De fapt, vor să ne omoare." De
unde ştie ? E limbajul nonverbal. Simte în câmpul energetic al
inimii ceea ce se întâmplă.

172
 C e l e șase
A de vă ruri

Deci vom parcurge procesul împreună. Elise e cea conectată la

acest aparat. Ea domină, dar noi influenţăm această analiză
împreună. Aşadar voi continua şi îţi voi prezenta puţin acest aparat.
Iar maşina te va cunoaşte mai bine. Vestea bună e că ai puls. Mă
bucur că-ţi pot spune asta. Sunt veşti foarte bune. Vedeţi pulsul
mai jos. Calibrarea încă nu s-a realizat. Dacă priviţi ecranul, probabil
nu veţi fi atenţi la inimile voastre şi veţi avea o coerenţă 100%
scăzută, unde te şi afli acum.

Când privim ecranul, suntem hipnotizaţi de tehnologie, nu de

inimile noastre. Acum că aţi văzut asta, vreau să vă rog să lăsaţi
tabletele şi iPad-urile deoparte şi creioanele şi colile, fiindcă nu
aveţi nevoie de ele. Şi deja am început să ne concentrăm atenţia
asupra a altceva şi se vede. Elise nu are deloc emoţii.

Pulsul e de 50 de bătăi pe minut. Se afla la 100% coerenţă scăzută,

iar acum e la 80, intră în coerenţa medie. Are 17% coerenţă medie
şi a început să intre în coerenţa ridicată, la 8%. Să te întreb ceva. -
Îţi place matematica ? - Da. Ce părere ai despre matematică ? Te
pot ruga să faci calcule ? Bun. Să vedem. Îţi place matematica ?
Vreau să te rog să numeri invers de la 123, din 17 în 17 de 16 ori. Te
rog să numeri invers de la 123, din 17 în 17 de 16 ori. Începi cu 123 şi
numeri invers din 17 în 17. Poţi face asta de 16 ori. - 117. - Eu spun
106. Se descurcă foarte bine, are anduranţă. Poţi să te opreşti.

Când rog pe cineva să facă ceva atât de dificil, aceştia se stresează

şi corpul răspunde la asta. Vedeţi ? Face asta acum. Programul
reacţionează puţin întârziat. Experienţa a fost stresantă. Pulsul i-a
crescut la 53, n-a fost foarte stresată, încercai să mi te împotriveşti.
Dar a atins chiar şi 60 şi acum se recuperează şi priviţi ce se
întâmplă. Nivelul de coerenţă scăzută scade, intră în coerenţă

173
 C e l e șase
A de vă ruri

medie şi începe să dea semne şi de coerenţă ridicată. Unii oamenii

trec de la roşu direct la verde. Ideea e că numerele acestea vor da
întotdeauna 100. Niciodată nu poţi avea mai mult de 100%
coerenţă. Se adună toate. Ar putea fi zero, 50-50, aşa cum era
analiza mea de mai devreme. Am făcut asta în pauză. Ar putea fi
75-25-0 sau orice combinaţie de numere, dar întotdeauna vor da
100. Nu poate fi mai mult sau mai puţin. Asta facem aici.

Aşadar, să o luăm de la capăt. Începem cu o nouă analiză. Sistemul

te-a neliniştit, fiindcă pulsul tău e 60 acum. O să încetez. Acum, vă
invit pe toţi cei de aici să faceţi ceva. Să trecem prin experienţă
împreună. Vă invit pe toţi să faceţi asta, ca să nu ne uităm la ecran.

Vă invit să puneţi picioarele pe podea. Dacă picioarele sunt

încrucişate, atenţia voastră va călători acolo unde simţiţi senzaţie.
Picioarele încrucişate provoacă o senzaţie şi o parte din atenţie
merge acolo. Vă invit să puneţi picioarele pe podea pentru această
experienţă. Vă invit să închideţi ochii şi să permiteţi atenţiei să
meargă către interior. Vă întoarceţi atenţia de la lumea
înconjurătoare la lumea interioară.

Vă invit să permiteţi acelei atenţii să se mute de la minte la inimă.

Şi dacă vă ajută, puteţi atinge cu delicateţe centrul inimii într-un
mod care nu vă deranjează. Poate fi o atingere constantă, poate fi
o atingere trecătoare. Puteţi face asta cu palma sau cu podul
palmei peste inimă. Poate fi o mudra de rugăciune în golul
pieptului. Sau niciuna dintre acestea. Orice vi se pare confortabil.
Vă invit să permiteţi atenţiei să se îndrepte spre locul unde simţiţi
această senzaţie. În inima voastră. De acolo, vă rog să respiraţi. Mai
rar decât de obicei. Poate la intervale de cinci secunde. Sau oricum
vă convine. Şi, dacă puteţi, respiraţi din locul de unde vine senzaţia.

174
 C e l e șase
A de vă ruri

De parcă aţi respira din inimă. Şi eu voi face asta. Secretul e ca

atenţia să fie tot acolo. Nu ne relaxăm, nu pierdem controlul. Ne
susţinem atenţia în spaţiul destinat inimii noastre. Acesta e
secretul către primul pas. Şi după ce aţi ajuns aici, sunteţi în inimă.

Coerenţa începe pe baza unui sentiment. Felul în care te simţi în

suflet. Acum, vă invit, pe cât de bine puteţi, să porniţi din locul
senzaţiei, din locul de unde respiraţi şi să începeţi să simţiţi.
Străduiţi-vă cât puteţi voi. Simţiţi o emoţie regeneratoare. Ocrotire,
orice. Recunoştinţă pentru orice. Apreciere. Compasiune. Ocrotire.
Recunoştinţă. Apreciere. Compasiune.

Cercetătorii au spus că aceste cuvinte au efect asupra corpului

nostru. Optim, eficient. Străduiţi-vă să simţiţi aceste sentimente.
Vă las un moment pentru a face acelaşi lucru. Suntem în asta
împreună. Nu uitaţi să respiraţi. Fiţi atenţi. Acum, vă rog să respiraţi
încă o dată profund.

Începeţi să deschideţi ochii uşor, dacă n-aţi făcut-o deja. Cum vă

simţiţi ? Relaxată. Analiza ne spune ceva interesant. Ne-ai putea
spune la ce te-ai gândit când ai creat sentimentul care te-a
înconjurat ? M-am gândit la recunoştinţă. M-am gândit de câteva
ori chiar şi la iubire. Am încercat şi celelalte cuvinte, fiindcă sunt
cercetătoare. Pot vedea unde s-a întâmplat. Unele dintre cuvinte
nu mi s-au părut la fel de puternice precum recunoştinţa.

Pot să te întreb pentru ce simţeai recunoştinţă ? Fiindcă sunt aici

şi împărtăşesc experienţa cu oameni minunaţi. Familia, prietenii
mei, experienţele din viaţa mea. Toate lucrurile prin care am trecut
şi care ştiu că urmează. Îţi mulţumim că ne-ai spus asta. Îţi
mulţumim pentru încredere. Ai simţit că toată lumea te priveşte ?

175
 C e l e șase
A de vă ruri

- Niciodată. - Eu am câteodată sentimentul. Ăsta sunt eu. Te-ai

descurcat de minune şi te rog să mai rămâi puţin. Dă-mi voie să-ţi
explic ceea ce văd că se întâmplă, apoi, te poţi întoarce la locul tău.

Se întâmplă câteva lucruri. Mai întâi, vreau să fiţi atenţi la

variabilitatea ritmului cardiac. Priviţi aceste valuri nemaipomenite
pe care le vedeţi aici. Vom vorbi despre asta în segmentul următor.
De regulă, tinerii au o variabilitate a ritmului cardiac mai ridicată.

Există şi excepţii. De regulă, cu cât suntem mai tineri, cu atât

variabilitatea e mai mare. Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc şi
gândirea devine rigidă şi nu mai sunt deschişi schimbărilor, acest
lucru se reflectă printr-o variabilitate mai scăzută. Uneori, devine o
linie firavă, nu arată aşa. Dacă aş privi graficul, n-aş şti câţi ani ai. Aş
spune că aparţine unei persoane în primii 20 de ani de viaţă.
Sincer... Serios ! Iar institutul HeartMath, îi apreciez enorm pe cei de
acolo, pentru grija lor faţă de mine. Chiar le pasă de mine şi când
le-am spus că vreau să fac asta live în programele mele, mi-au
spus: "Gregg, poţi face asta, dar niciodată nu ştii ce va ieşi. Du-te în
camera de hotel, măsoară variabilitatea ta salveaz-o şi foloseşte-o
ca exemplu." Am zis: "Putem face asta, dar nu e distractiv deloc. Să
facem ceva real." Şi tu ai fost extraordinară acum.

În primul rând, undele pulsului pe care le vedem aici sunt perfecte.

Priviţi ce se întâmplă cu coerenţa ei. Când a început, era la 100%
coerenţă scăzută, vă amintiţi. Apoi, a rămas o perioadă pe la 50-
60%, când îi puneam întrebări despre matematică. Am resetat
sistemul şi am repetat analiza. Coerenţa scăzută a scăzut la 16% şi
dacă am fi continuat, probabil ar fi scăzut la zero. Am oprit
exerciţiul, fiindcă timpul trece, dar aţi înţeles ideea. Avem 16% aici.

176
 C e l e șase
A de vă ruri

Începuse să facă ce am menţionat şi am sugerat înainte să

începem exerciţiul. Priviţi cum sare peste coerenţa medie. Trece
direct de la scăzut la ridicat, iar coerenţa ridicată a crescut de la
zero la 79%. Asta reflectă conversaţia dintre inima şi creierul ei. E
un raport de coerenţă foarte ridicat. Mi-a spus că a experimentat
cu diverse sentimente ca să vadă ce funcţionează. Şi se vede chiar
aici. Vedeţi ? Aici se vede o linie subţire. Mai e o linie subţire aici,
care nu se vede, fiindcă albastru e peste ea. Aşa. Ea este între valori.
Între aceste două linii, o puteţi vedea şi pe a doua de aici. O vedeţi?
Abia se vede pe ecran. Ideea e că acea coerenţă apare treptat, de-
a lungul timpului şi dacă păstraţi valorile mediane, sunteţi exact
unde trebuie.

Priviţi unde a început. E chiar între valorile mediane. Chiar aici.

Apoi, s-a întâmplat ceva şi cred că ai început să experimentezi cu
alte sentimente şi nu e rău, dar nu-s la fel de eficiente. Aşadar, a
pierdut o parte aici. Apoi, a găsit ceva care şi-a dat seama că
funcţionează. Şi dacă luaţi asta şi o mutaţi în locul... dacă aceste
valori ar fi fost inversate, şi ar face asta de la început, aţi vedea că a
rămas între cele două linii până aici. E interesant că pulsul ei nu s-
a schimbat deloc. A început cu 53-54 şi aşa a şi terminat. Îţi spun
asta, fiindcă multe persoane sunt emoţionate pe scenă. Tu nu.

Pulsul lor sare la 80-100, dar se află într-o stare de coerenţă înaltă.
Vă spun asta, fiindcă pentru această experienţă nu e nevoie să vă
relaxaţi, nu e nevoie să fiţi detaşaţi ca să atingeţi coerenţa ridicată.
Puteţi avea un puls ridicat, dar o comunicare eficientă între inimă
şi creier. Şi institutul HeartMath ştie asta. Lucrează cu sportivii
olimpici la bazele de pregătire. Au pulsul foarte ridicat, ciclişti,
atleţi, înotători, toţi au pulsuri foarte ridicate, dar şi coerenţa e
foarte ridicată. Învaţă cum să funcţioneze optim cu o variabilitate

177
 C e l e șase
A de vă ruri

mare a ritmului cardiac. Ritmul cardiac ne interesează.

Învăţăm să funcţionăm optim cu un ritm cardiac alert. Deşi tu n-ai

ajuns la 80-100 de bătăi pe minut, asta nu înseamnă că nu există o
coerenţă ridicată. Poţi să-ţi ating urechea din nou ?

Îţi mulţumesc că ai fost prima noastră voluntară. Te-ai descurcat

de minune. Cercelul tău e aici. Te poţi întoarce la locul tău.

Aplauze pentru Elise !

178
 Născuți pentru a fi
extraordinari

Cum să ridicăm standardele de bază

 C e l e șase
A de vă ruri

Cum să ridicăm standardele de bază. Uneori, tânjim după această

legătură între inima şi creierul nostru într-un mod atât de precis,
încât realizarea conexiunii devine o eliberare. Şi nu e deloc
neobişnuit ca oamenii să plângă, să fie copleşiţi de emoţie, doar
fiindcă se află în acel spaţiu. N-au făcut nimic încă. Fiindcă ne
simţim ca acasă acolo şi probabil asta se întâmplă.

Depinde despre ce emoţie vorbim şi ce simţim, dar se poate

întâmpla. Cum a fost experienţa pentru voi ? Ştiu că staţi pe scaun
lângă persoane pe care le-aţi cunoscut acum câteva ore, dar cum
a fost pentru voi ? Aţi reuşit să realizaţi legătura, să simţiţi ocrotire,
recunoştinţă, apreciere, compasiune ? - Da, nu ? - Da. Vreau să vă
mai spun ceva.

În cazul tinerilor, cercetătorii au descoperit ceva ce v-ar putea

ajuta. Au început să lucreze cu tineri care provin din medii diferite.
Unii erau orfani, alţii trecuseră prin situaţii violente, zone de război,
şi tot aşa. Şi când li s-a cerut să simtă recunoştinţă sau apreciere,
tinerii n-au putut face asta, fiindcă nu aveau niciun punct de reper
din cauza experienţei lor. Cercetătorii au fost ingenioşi şi le-au spus
acestor tineri, "Puteţi simţi ce simţiţi când ţineţi un căţeluş în
braţe? Sau o pisicuţă sau un iepuraş ? Orice creatură care se simte
lipsită de apărare ? Puteţi simţi asta ?" Iar tinerii au făcut asta.

Acesta a fost drumul lor către accesarea conexiunii inimă-creier. Mi

se pare fascinant, fiindcă şi voi cred că aţi observat. Aţi observat că
e mai uşor uneori să ţinem la orice altceva dar nu la noi ? Aţi
observat ? E mai uşor să îngrijim o altă persoană sau o altă
creatură. Tindem să uităm de noi. La baza religiilor lumii, inima,
sâmburele celor mai pure învăţături, nu ale celor care au fost

180
 C e l e șase
A de vă ruri

distorsionate de vreme din diverse motive. Dacă mergem la baza

acelor învăţături... Ideea iniţială din spatele religiei asta a fost. E
foarte greu să ne iubim pe noi înşine. E mai uşor să iubim o altă
fiinţă şi ni s-a dat ocazia în acele tradiţii străvechi să iubim o fiinţă
superioară, o prezenţă, o sursă puternică, Dumnezeu ca drum spre
descoperirea iubirii de sine.

Lucrurile s-au schimbat în timp, dar asta reiese şi din studiile făcute
de institutul HeartMath. E mai uşor să ocrotim pe altcineva sau o
altă creatură. Şi vă spun asta, fiindcă, dacă vă convine, iată ce vom
face pe măsură ce continuăm.

Veţi învăţa un instrument şi, ca orice instrument, cu cât îl folosim

mai des, cu atât devine mai simplu. Şi cu cât facem asta mai mult,
cu atât construim o nouă reţea neuronală. Tocmai s-au cuplat unii
neuroni. Aţi simţit ? Unii neuroni s-au cuplat deja. Conexiunile sunt
acolo, dar trebuie consolidate. Facem asta prin repetiţie.
Consolidăm reţelele neuronale ca să devină aproape o a doua
natură. Dacă nu facem asta, dacă veniţi aici şi apoi, plecaţi şi nu mai
repetaţi procesul, legătura iniţială e foarte fragilă. E atât de
delicată, încât o puteţi pierde. Institutul HeartMath a descoperit că
trei minute de coerenţă ridicată declanșează un răspuns imunitar
puternic. Reduce nivelul de cortizol cu 23% în corpurile noastre.
Măreşte nivelul de prasteron, precursorul celorlalţi hormoni, printr-
un simplu sentiment. Şi aceste experienţe durează până la şase ore
dacă nu se întâmplă ceva uriaş în viaţă care-ţi necesită atenţia.

Deşi nu suntem în acel spaţiu, încă primim o parte din beneficii.

Iată ce vă pot spune tuturor celor care au avut această experienţă.
Sunteţi mai sănătoşi acum decât aţi fost de dimineaţă. Nivelul de
stres a scăzut, nivelul de cortizol a scăzut, secretaţi hormoni de

181
 C e l e șase
A de vă ruri

anti-îmbătrânire şi aţi stabilit o conexiune. Şi vă spun că toţi arătaţi

tineri. Arătaţi foarte tineri acum. - Nu vă simţiţi tineri ? - Ba da.

Această experienţă a conexiunii inimă-creier este un dar care ne-a

fost oferit încă de la începuturi. Nu uitaţi că suntem supradotaţi.
Avem această abilitate de acum 200.000 de ani. Corpurile noastre
nu s-au schimbat. N-au evoluat în timp ci au fost aşa de la început.
Asta e problema cu teoria evoluţionistă. De ce să ni se dea ceva ce
vom descoperi abia peste 200.000 de ani ? Nu e un răspuns al
evoluţiei. Acele neurite sunt acolo dintotdeauna. Doar că abia
acum începem să aflăm de existenţa lor.

În trecut, doar anumite persoane, misticii, şamanii, probabil au

aflat din greşeală sau au fost învăţaţi sau au fost născuţi cu o
abilitate şi alţi oameni nu-i înţeleg. Acum, ştim cu toţii asta. Iar noi
luăm ceea ce înainte era doar o experienţă extraordinară şi o
transformăm într-o experienţă obişnuită, fiindcă asta e natura
noastră. Şi nu-mi vine în minte nimic mai palpitant.

Şi acum revenim la întrebarea de ce facem asta ? Trăim vremuri

ale extremelor şi în aceste vremuri, trebuie să găsim puterea de a
schimba modul cum gândim şi cum trăim şi asta foarte repede.
Ceea ce veţi descoperi singuri e că această experienţă e secretul
prin care amplificaţi anduranţa. Acum sunteţi mai puternici în faţa
schimbării decât eraţi azi de dimineaţă şi aşa vom continua tot
restul programului.

182
 Născuți pentru a fi
extraordinari

Beneficiile coerenţei inimă-creier

 C e l e șase
A de vă ruri

Beneficiile coerenţei inimă-creier. Aş vrea să continuăm discuţia

despre coerenţă. Conversaţia optimă dintre inimă şi creier, între
inima şi creierul fiecăruia. De ce ne dorim acea coerenţă în plus
faţă de ce discutăm acum ? Deoarece coerenţa e poarta către
aceste experienţe mistice, dar şi către sănătate şi bunăstare. Cu cât
coerenţa e mai mare, cu atât mai bună e comunicarea dintre inimă
şi creier. Cu cât coerenţa e mai mare, cu atât deschideţi uşa mai
larg către aceste stări intuitive profunde. Cu cât coerenţa e mai
mare, cu atât creaţi un răspuns mai puternic din partea sistemului
imunitar în întregul corp. Cu cât coerenţa e mai mare, cu atât
echilibrul hormonal e mai bun.

Există peste 1.300 de reacţii biochimice, o cascadă de reacţii

chimice care răspund acestui simplu act. Şi aţi văzut frumuseţea
experienţei avute împreună. Frumuseţea e că nu trebuie să faceţi
asta multă vreme. Studiile arată că trei minute de coerenţă ridicată
declanşează toate aceste schimbări în organismul vostru. Trei
minute de coerenţă ridicată şi nivelul de cortizol, nivelul de stres
începe să scadă. Nivelul de cortizol scade cu 23%, iar nivelul de
prasteron, precursorul celorlalţi hormoni din organism creşte cu
peste 100% dintr-un simplu sentiment.

Nu trebuie să mâncaţi nimic deosebit, să beţi un cocktail de

ciuperci fermentate în spatele frigiderului sau să purtaţi un cristal
special în jurul chakrei de la gât sau să faceţi yoga. Toate au un
scop şi funcţionează pentru lucruri diferite. Vi s-a dat puterea să
accesaţi această abilitate extraordinară cu toată puterea fiinţei
voastre cu care aţi păşit în lume. N-aveţi nevoie de accesorii. Eu
folosesc puţină tehnologie într-o lume tehnologizată şi nu mă
încântă gadgeturile. Când folosim undele M, spre exemplu, cred că
sunt un instrument puternic care ne arată când simţim emoţiile

184
 C e l e șase
A de vă ruri

corespunzătoare şi după ce avem acest instrument, după ce aflăm,

atunci, cred că avem un instrument bun, dar nu e sprijinul nostru.
Are logică ? Nu vrem ca, de fiecare dată când sunteţi stresaţi să
spuneţi, "mă duc după calculator, îmi iau dioda, o conectez, mi s-
au descărcat bateriile, etc." Fiindcă deja aţi folosit instrumentele o
dată ca să vă cunoaşteţi mai bine şi cred că asta e valoarea unui
instrument.

Cu cât coerenţa e mai mare, cu atât anduranţa noastră în faţa

situaţiilor extreme din viaţă e mai mare şi de aici am pornit. Trăim
într-un timp al extremelor, iar extremele ne costă. Ne stresează
convingerile. Ne stresează corpurile. Ne stresează modul de viaţă
şi nu suntem obişnuiţi cu acest stres. Schimbările sunt stresante şi
nu suntem obişnuiţi cu ele. Pe măsură ce creăm mai multă
anduranţă în viaţă, putem accepta mai uşor orice schimbare
apare.

Despre asta vreau să vorbim azi, fiindcă anduranţa porneşte din

inimă. Multă lume spune "nu ţine totul de convingerile tale ?" Da,
dar ţine şi de inima ta care devine filtrul ce te ajută să accepţi
acestei noi convingeri. Dacă ţi se cere să accepţi ceva, o nouă
convingere care nu-ţi convine, inima îţi spune că nu poţi s-o faci.

Aşadar, cum putem deveni mai puternici pentru a ne adapta rapid

la schimbări ? Despre asta vreau să vă vorbesc acum. Totul începe
aici. Aşa arată o electrocardiogramă. Dacă v-aţi făcut un control
anual, i se spune pe scurt EKG. Totul e schimbă, chiar şi termenii
medicali. Acum i se spune ECG, dar numele lung e acelaşi. Tot
electrocardiogramă. Acesta e complexul QRS. Unda R reprezintă
frecvenţa cardiacă şi spune povestea anduranţei. Când mergeţi la
medic pentru control, poate faceţi ca mine. Mă aşez pe patul
medicului. Acesta îmi pune electrozi pe piept ataşaţi cu acea
185
 C e l e șase
A de vă ruri

bandă care e foarte dureros de dezlipit pentru unii bărbaţi, fiindcă

nu se dezlipeşte singură, nu ? Mi-am zis că mă duc la epilare
braziliană după aceea. Doctorii n-au simţul umorului. Se grăbesc
să termine mai repede. Poate faceţi ca mine şi vă întoarceţi ca să
vedeţi banda, fiindcă aveţi aşteptări. Care sunt acele aşteptări ? Ce
vă aşteptaţi să vedeţi ? Toate arată la fel. Ritmul trebuie să fie
uniform. Vreau să vă spun că nimic nu poate fi mai departe de
adevăr. Şi iată de ce.

Aceste unde R, aceşti ţepi, intervalul dintre unda asta şi cealaltă, şi

dintre cealaltă şi următoare se măsoară în unităţi mici de timp. Se
numesc milisecunde. De aici până aici sunt 845 ms. De aici până
aici sunt 745, apoi 812, 732. Aţi prins ideea. Sunt apropiate. Sunt
apropiate ca durată şi sunt unităţi mici de timp. Totuşi, nu sunt
identice şi nu trebuie să fie identice. Iată de ce. Mi se pare fascinant.

Când suntem mici, când ne naştem, trebuie să înţelegem lumea

destul de repede, chiar şi cu ajutorul părinţilor. Trebuie să ne
adaptăm unei lumi în continuă schimbare. Trebuie să ne dăm
seama repede ce e un aragaz fierbinte, spre exemplu. Trebuie să
înţelegem că nu toţi câinii din toate sufrageriile sunt prietenoşi ca
al nostru.

Vă pot relata o experienţă personală pe care am şi folosit-o în cărţi.

Trebuie să înţelegem aceste lucruri rapid. Natura ne oferă un
instrument care ne ajută să facem asta. Se numeşte variabilitatea
ritmului cardiac. Timpul dintre bătăile inimii, variază odată cu
fiecare bătaie. Asta înseamnă variabilitate. Şi iată ce urmează.

Când suntem tineri, variabilitatea e foarte ridicată. Când venim pe

lume, fiecare bătaie apare la un interval de timp diferit faţă de

186
 C e l e șase
A de vă ruri

următoarea şi faţă de următoarea şi tot aşa. Variabilitatea ritmului

cardiac e extrem de mare. Dacă priviţi monitorul, aşa cum am
văzut mai devreme, când vorbeam despre unda M, aţi văzut acele
valuri superbe de la voluntara noastră grozavă. Acele valuri
superbe care arată o variabilitate mare. Pe măsură ce îmbătrânim,
se şi spune că "ne liniştim." Aţi mai auzit asta ?

Gândirea noastră devine rigidă. Ne aşteptăm ca lumea să fie într-

un anumit fel şi dacă nu e cum vrem noi, ne e greu să ne
schimbăm. Iar acest fenomen se reflectă în bătăile inimii, fiindcă
timpul de la o bătaie la cealaltă devine mai regulat, pierdem din
variabilitatea ritmului cardiac şi acele valuri sănătoase şi mari pierd
din înălţime.

Uneori, când avem un voluntar pe scenă, în funcţie de ce se

întâmplă în viaţa lor şi cum au fost învăţaţi să treacă prin viaţă,
undele pe care le vedem pe ecranul calculatorului sunt uneori
nesemnificative. Sunt aşa. Nu le vedem deloc. Sunt cât un purice.
Şi nu judec dacă e bine, rău, greşit sau corect.

Putem schimba asta. Poţi schimba asta într-o clipită. Chiar poţi
schimba asta rapid. După ce te obişnuieşti să lucrezi cu inima şi
creierul aşa, toate lucrurile astea sunt reversibile şi de aceea vă
spun toate astea. Asta e frumuseţea. Dacă suntem dispuşi să
acceptăm anduranţa corpurilor noastre. Suntem construiţi să ne
vindecăm şi să prosperăm.

Corpul vostru vrea să se vindece. E creat pentru vindecare. ADN-ul

vrea să se repare singur. Organele vor să se vindece. Sistemul
imunitar vrea să fie puternic. Totuşi, trebuie să-i oferiţi sistemului
mediul care sprijină aceste abilităţi. O parte din acel mediu e

187
 C e l e șase
A de vă ruri

extern. Mâncarea e importantă. Aerul curat, apa curată. Toate astea

sunt importante. O parte din factori sunt interni şi pe aceia îi
neglijăm cel mai mult. Uităm de ei în gândirea modernă şi în
terminologia medicală.

Neglijăm mediul intern, gândurile, sentimentele, emoţiile şi

convingerile noastre.

188
Născuți pentru a fi
extraordinari

Acceptarea schimbării
 C e l e șase
A de vă ruri

Acceptarea schimbării. Vreau să vedeţi că variabilitatea ritmului

inimii este importantă. Un exemplu superb e bunicul meu. Tatăl
meu a părăsit familia când aveam zece ani şi n-am dezvoltat o
relaţie stabilă cu el tot restul vieţii. Bunicul meu a fost mai apropiat
de mine decât tata. Bunicul a trăit 96 de ani şi am fost cu el în
săptămâna când s-a stins. N-am fost cu el în acea zi, dar am fost
acolo în acea săptămână. Nu ştiam că va muri atunci. Mi s-a părut
că e în putere.

Dar asta se întâmplă de multe ori. Oamenii au o zvâcnire de

energie chiar la final, fiindcă vor să comunice. I-am pus bunicului o
întrebare. I-am spus, "bunicule ai fost pe lumea asta timp de 96 de
ani. Ce ai văzut la viaţa ta ? Ce s-a schimbat ?" S-a gândit l-a asta.
Îmi plăcea să-i pun întrebări. Dădea din urechi când se gândea.
Ridica din sprâncene şi spunea "lasă-mă să mă gândesc" şi urechile
i se mişcau. Îmi pare rău, bunicule. L-am întrebat despre viaţa lui.
Mi-a zis, "Gregg nici nu mi-am imaginat că voi vedea ce am văzut.
Am trăit într-o perioadă de tranziţie de la cai şi trăsuri la
automobile." Mi-a spus că pe cărţi erau scrise reguli, când locuia în
Kansas City în tinereţea lui. Existau reguli care spuneau că dacă te
afli într-un nou dispozitiv numit automobil şi vedeai o trăsură pe
drum, trebuia să îţi ascunzi maşina, să o dezasamblezi dacă puteai,
şi să o ascunzi într-un tufiş ca să nu sperii caii, fiindcă nu erau
obişnuiţi.

Mi-a spus că a trăit într-o perioadă în care puţini aveau toaletă în

casă, majoritatea aveau toalete afară. Aveau puţin curent electric
şi aproape nimeni nu avea telefon acasă. Aveau centrale telefonice
pe care le foloseau oamenii. Mi-a spus că simţea că aparţine acelei
lumi, avea logică pentru el. Mi-a spus că atunci a început să se
întâmple ceva, chiar după al Doilea Război Mondial.

190
 C e l e șase
A de vă ruri

Al Doilea Război Mondial a promovat acea mentalitate de război,

dar a fost şi un imbold tehnologic pentru a fi superior. Aşadar, au
apărut foarte multe noi tehnologii în timpul războiului şi după
război. Lumea a început să se schimbe foarte repede şi bunicul n-
a ţinut pasul. Mi-a spus că n-avea logică pentru el. N-a înţeles cum
avioanele pot zbura.

Dacă mă gândesc bine, m-am dat jos din avion după ce am

aterizat din Dallas în Londra, pe Heathrow acum două săptămâni
şi am privit avionul cu care am traversat oceanul şi era uriaş. Preţ
de câteva minute m-am gândit cum Dumnezeu se poate ridica şi
unde intră suficient combustibil ca să poată zbura ? Apoi, mi-am
zis că n-are rost să mă gândesc la asta, să mă bucur că a zburat azi
şi va zbura săptămâna următoare, spre casă.

Ideea ca un fax să ia o coală de hârtie, să o treacă printr-o cutie şi

să transmită mesajul în cealaltă parte a lumii. Nu înţelegea asta, nu
înţelegea computerele, telefoanele mobile, nimic. În săptămâna
când a murit, bunicul mi-a zis, locul meu nu mai e în lumea asta.
Mă simt ca un străin în lumea mea. Şi a murit simţindu-se ca un
străin în lumea lui.

V-am spus asta, fiindcă bunicului îi era greu să accepte

schimbarea. Avea o altă idee despre felul cum trebuia să fie lumea
şi vă pot spune că, atunci când s-a îmbolnăvit şi a trebuit să-l
transportăm la diferite centre de îngrijire, schimbarea l-a lovit
enorm. Fiindcă se agăţa de felul cum erau lucrurile înainte şi ceea
ce credea că se va întâmpla.

E exact opusul acceptării schimbării şi să spunem că aşa era

înainte, dar nu mai funcţionează acum, aşa că hai să facem altceva.

191
 C e l e șase
A de vă ruri

E o abordare diferită a vieţii. Cum putem face asta ? Când creăm o

coerenţă mai mare, de fapt, creăm o variabilitate mai mare şi pe
lângă toate acele lucruri frumoase pe care vi le-am împărtăşit şi
care sunt beneficiile coerenţei, mai putem adăuga ceva.

Coerenţa ridicată creează o variabilitate ridicată a ritmului cardiac,

iar asta e dă anduranţa necesară pentru a accepta schimbarea. Cu
cât e mai mare coerenţa dintre inimă şi creier, cu atât e mai mare
capacitatea ta de a înfrunta tot ce-ţi aduce viaţa.

Cred că e foarte important să învăţăm asta. Dar oamenii, din

teamă, încearcă să controleze lumea, în loc să-şi accepte puterea
interioară ca să poată merge mai departe, să facă faţă tuturor
lucrurilor din viitor. Iar intenţia mea în acest program e să vă
împărtăşesc o abilitatea pe care suntem făcuţi să o acceptăm.

Avem prea puţine oportunităţi în lumea modernă pentru a ne face

timp ca să înţelegem ce înseamnă aceste tehnologii. Acestea sunt
lucrurile care se învăţau în mânăstiri, în abaţii şi acum se învaţă şi
în laboratoare. Toţi învăţăm acelaşi lucru. Aşa începe ştiinţa să
înţeleagă.

192
 Născuți pentru a fi
extraordinari

Unirea tuturor elementelor

 C e l e șase
A de vă ruri

Unirea tuturor elementelor. Ce am făcut în secţiunea despre care

am vorbit ? Suntem făcuţi să fim extraordinari. Reţineţi
descoperirea a celor 40.000 de neurite din inimă care dau sens
rolului inimii noastre.

Vreau să vă spun ceva fascinant. E vorba de o prezentare ţinută la

Şcoala de Medicină Harvard la începutul anilor 1900. S-a întâmplat
acum 100 de ani. Îi aparţine unui bărbat pe nume Rudolf Steiner.
Dacă ştiţi cine e Rudolf Steiner, principiile lui Steiner, fondatorul
şcolilor Waldorf, o abordare holistică de educare a tinerilor, el a
arătat celor de la Harvard ceva care i-a derutat. Avea embrionul
unui pui încă în ou. Era atât de mic, încât inima nu se formase încă.
Aşa.

Totuşi, cu ajutorul tehnologiei care era disponibilă atunci, a

demonstrat că, deşi inima nu se formase încă, sângele circula prin
corpul puiului. Sângele circula prin vene şi artere, deşi inima nu se
formase încă. Suntem învăţaţi că inima e pompa din corpul nostru
şi că pompează sângele. Steiner face această dezvăluire pentru a
demonstra ceva la Harvard. Poate că acţiunea de a pompa nu e
scopul principal al inimii.

Dacă sângele se mişcă prin embrion de unul singur, fără ca inima

să-l pompeze, atunci, care e rolul inimii ? Tocmai asta era ideea.
Inima este o pompă care creează un impuls, dar rolul de pompă e
secundar celorlalte roluri ale inimii. Putem construi o maşină să
pompeze sângele, dar nu putem construi o maşină care să facă
celelalte lucruri. Probabil vă întrebaţi de ce circula sângele.

Tocmai ăsta a fost scopul cercetărilor lui Steiner. El a cercetat

194
 C e l e șase
A de vă ruri

micuţele... microvortexuri, aşa le numea el. Arăta că fluidele, în

stare naturală, deja se află în mişcare. Apa în sol, înainte să ajungă
într-o ţeavă, sângele din organism, înainte ca inima să bată, are
propria lui mişcare. Vrea să se mişte şi aşa apar aceste vortexuri.

Inima pur şi simplu reglează totul. Să ştiţi că acest principiu există.

Există ingineri în Colorado care au luat ideea asta şi au spus că
vortexurile acţionează ca nişte spirale.

Au construit ţevi care, în loc să fie netede în interior, erau spiralate

şi le-au montat în apa dintr-o pompă, a unei centrale hidroelectrice
şi au descoperit că nu e nevoie să pompeze apa la deal, fiindcă
aceasta se mişcă singură. Forma ţevii, spirala, era aceeaşi cu
acţiunea vortexului şi apa se ridica singură prin aceste ţevi. Se
numeşte apă vie. Când avem apă vie, din sol, aceasta dă atâta
putere corpurilor noastre, mult mai multă decât osmoza inversă,
apa îmbuteliată. Ne hidratează, dar nu vom absorbi celelalte
substanţe hrănitoare. Înţelegeţi ?

Ştiu că sunt multe informaţii şi nu făceau parte din program, dar

m-am gândit la ele şi voiam să vi le spun. Deci suntem învăţaţi să
credem că e inima e o pompă. Da, e o pompă minunată, dar face
şi multe alte lucruri. Dovezile sugerează că acesta nu e rolul
principal al inimii. Acum că ştim despre aceste neurite senzoriale...
Descoperirea acestor neurite dă o nouă semnificaţie rolului inimii
şi abilităţii noastre de a optimiza această conexiune inimă-creier,
iar coerenţa e secretul către accesarea puterii inimii şi aceste stări
extraordinare de atenţie, intuiţie şi sănătate.

E un rezumat a ceea ce am făcut în ultima secţiune. Să vă întreb

ceva. Am avut o experienţă împreună. Am conectat inima şi

195
 C e l e șase
A de vă ruri

creierul într-un exerciţiu de coerenţă rapidă. Am parcurs doi paşi.

Mai întâi, ne-am mutat atenţia asupra inimilor noastre, v-am arătat
o parte din tehnicile care ne ajută să respirăm. Şi al doilea pas a fost
să creăm coerenţă prin crearea acestui sentiment în corpurile
noastre. Am avut o experienţă, toţi aţi simţit-o, aţi spus că aţi avut
o experienţă. Întrebarea mea e: chiar aţi fost prezenţi în inimă când
aţi avut acea experienţă ? De unde ştiţi ? De unde ştiţi că sunteţi
în inimă şi nu sunteţi încă în creier.

Puteţi avea o experienţă bună chiar dacă sunteţi în creier

gândindu-vă cum ar fi să fiţi în inimă. I-am întrebat pe prietenii mei
indigeni. "Când lucrăm cu tinerii, de unde ştiu că sunt în inimile lor
?" Şi când lucrezi cu un grup de oameni, cum înveţi acel grup că
toţi vor avea experienţe individuale ? De aceea e foarte greu pentru
mulţi autori şi vorbitori să discute despre aceste subiecte. Fiindcă
fiecare dintre voi va avea o experienţă unică.

Şi cum poţi preda ceva ce toţi percep diferit ? Am pus această

întrebare prietenilor mei indigeni şi mi-au spus: "Bună întrebare,
Gregg." Mereu mă bucur când spun asta. Şi nu-mi spun "fiule"... ...
aşa cum fac mulţi alţii. Deci da, e o întrebare bună. Mi-au spus că
tot ce pot face e să-mi spună ceea ce ştiu şi ei. Iar ei ştiu următorul
lucru: când vor să ofere o experienţă cuiva, mai ales tinerilor lor, îi
adună pe toţi în acelaşi loc şi îi expun la ceva la o experienţă
comună, ca toţi să aibă ocazia să o interpreteze în felul lui, dar e o
experienţă comună. Şi e o idee bună.

Aş vrea să fac şi eu asta acum. Vreau să vă arăt o înregistrare. E o

înregistrare importantă. Voi descrie totul. Îl aranjez puţin înainte.
Voi fi surprins dacă, la finalul înregistrării, n-aţi ajuns în inimile
voastre datorită naturii filmului. Şi vă spun toate astea, fiindcă toţi

196
 C e l e șase
A de vă ruri

veţi simţi şi veţi interpreta experienţa în felul vostru. Dar

consecinţa va fi, cred eu, că vom fi în inimile noastre. Iar scopul
meu e ca voi să ştiţi fără îndoială cum e când sunteţi în inimă
pentru a putea ancora această experienţă ca punct de referinţă.
Vom face asta împreună, ca să aveţi mereu o referinţă. Cea mai
bună cale e să facem asta printr-o experienţă comună.

197
Născuți pentru a fi
extraordinari

O experienţă împărtăşită
 C e l e șase
A de vă ruri

O experienţă împărtăşită. Aici avem o înregistrare marcantă pe

care v-am pregătit-o. Aş vrea să vă spun despre ce e vorba în film.
E povestea unui tânăr pe nume Emmanuel. Emmanuel s-a născut
în Irak în timpul războiului din anii '90. Şi există o mulţime de
controverse legate de armele folosite în acel război şi de
materialele folosite pentru acele arme. Materiale precum uraniul
sărăcit care produce defecte genetice. Există o rată mare de
defecte genetice în zonele de război, dar nu pot spune cu
exactitate că au fost cauzate de tipul de arme folosite.

Emmanuel şi fratele lui fac parte din asta. S-au născut în timpul
războiului şi ambii au defecte din naştere atât de grave, încât
mama lor a simţit că nu poate avea grijă de ei, aşa că i-a pus într-o
cutie de pantofi şi i-a lăsat într-un parc de unde călugăriţele
irakiene i-au luat şi i-au dus la un orfelinat şi au avut grijă de ei.
Emmanuel vă va povesti despre asta.

Povestea lui a ajuns până în Australia unde, o femeie pe nume

Maria Kelly, e foarte bine cunoscută fiindcă face ceea ce vă voi
descrie. Caută tineri care au nevoie de ajutor medical în ţări unde
acesta nu e disponibil, îi duce în Australia, suportă cheltuielile
procedurilor medicale, apoi îi trimite înapoi în ţara de origine. S-a
gândit că va face asta şi cu Emmanuel şi fratele lui. S-a dus să-i ia
de la orfelinat, i-a adus în Australia şi ceea ce au îndurat a fost atât
de sfâşietor, atât pentru Emmanuel, cât şi pentru Maria Kelly, încât,
după procedură, s-a format o legătură atât de puternică, încât i-a
adoptat.

Acum Emmanuel e un tânăr care doreşte să fie cântăreţ. Şi a mers

la X-Factor Australia, la probe. Aceasta e înregistrarea audiţiei care

199
 C e l e șase
A de vă ruri

i-a impresionat pe toţi, inclusiv pe juraţi. O să-şi spună povestea şi

o să cânte. Nu vă spun numele piesei, fiindcă după ce o auziţi, nu
mai e nevoie de explicaţii. Dar când îl veţi auzi, vă rog să faceţi
câteva lucruri. Când îl veţi auzi pe Emmanuel cântând despre
posibilitatea unei noi lumi în care să trăim...

Nu ştiu să ţin secrete. Dacă n-aţi înţeles, nu vă faceţi griji. Cum ar fi

să trăim într-o lume unde lucrurile care l-au rănit să nu mai existe.
Sunt cuvinte mari, mai ales venind din partea lui. Veţi vedea reacţia
publicului. Vă invit să empatizaţi cu publicul, iar juriul nu se poate
stăpâni. Îi podideşte plânsul. Unul dintre bărbaţii din juriu, când
aude care e cântecul, ştie încă dinainte să se întâmple. Ştie exact
ce se va întâmpla. Vă arăt înregistrarea şi după terminarea
cântecului las înregistrarea să continue şi vă invit să fiţi acolo
alături de Emmanuel pe scenă. În acel moment, e vedetă şi
primeşte aplauze la scenă deschisă, bis şi recunoaşterea pentru
visul său de o viaţă. Priviţi-i faţa şi încercaţi să simţiţi ce simte el.
Apoi, voi opri înregistrarea şi vom fi cuprinşi de un sentiment cu
care vom face ceva.

200
Născuți pentru a fi
extraordinari

Să pătrundem în inimă
 C e l e șase
A de vă ruri

Să pătrundem în inimă. Toată lumea simte ceva în inimă. Şi dacă

v-aţi îndoit vreodată ce simţiţi când sunteţi în inima voastră şi
indiferent dacă aţi fost sau nu în inimă când am făcut aceste
exerciţii, acesta e scopul, intenţia şi motivul pentru care vă spun
asta.

L-aţi ascultat pe acest băiat cântând despre posibilitatea de a trăi

într-o lume în care lucrurile care l-au rănit nu mai există. Aţi
ascultat asta tocmai de la el şi aţi fost acolo alături de el. Îşi trăia
visul. Toţi suntem în inimile noastre, acolo alături de el.

Vreau să vă rog să închideţi ochii. N-aveţi nevoie de notițe. Atingeţi

centrul inimii cu vârful degetului sau cu palma şi trageţi adânc aer
în piept, ancoraţi acest sentiment. Sentimentul care v-a cuprins
corpul în acest moment.

Vă rog să-i daţi un nume. Denumiţi acest sentiment oricum, dar

nu cu voce tare. Îi daţi un nume ca să puteţi să-l chemaţi la voi când
alegeţi, voluntar, să vă mutaţi în inimă. Când alegeţi să vă mutaţi
în inimă, decât să aşteptaţi ca lumea să vă ofere un motiv ca să vă
refugiaţi în inimă. De aici vine puterea voastră.

Asta e adevărata voastră putere. Daţi un nume acestui sentiment

ca să-l puteţi chema oricând. Şi după ce i-aţi dat un nume, vă invit
să trageţi aer în piept şi pe măsură ce expiraţi, ancoraţi acel
sentiment şi numele în fiinţa voastră. Acum face parte din voi.
Deschideţi ochii încetişor. V-am spus că o să aveţi nevoie de
şerveţele. Nu-i aşa că Emmanuel are o voce superbă ? Ce cântec
minunat ! Când vă gândiţi la ce s-a întâmplat şi despre ce cânta,
posibilităţile sunt infinite. Povestea nu se încheie aici.

202
 C e l e șase
A de vă ruri

O voi continua imediat.

Eram în tur în Australia alături de Bruce Lipton. Am difuzat acest

videoclip şi nu ştiam că colegul de cameră al lui Emmanuel era în
public şi producătorul meu e vecin cu Maria Kelly. Şi când au aflat
că această poveste înduioşează sute de mii de oameni din întreaga
lume, s-au bucurat. O să mă întorc în Australia şi sunt invitat să iau
prânzul cu Emmanuel. Sau cina, important e să ne întâlnim. Şi
atunci, vom înregistra un nou videoclip şi data viitoare când ne
vedem, vă voi arăta ce am descoperit. Abia aştept să-l cunosc.

Povestea nu se încheie aici. Are un final fericit. Nu e un cântec

minunat ? Cum vă simţiţi acum ? Cum vă simţiţi în inimile voastre?
Ce simţiţi ? Compasiune. Ceea ce simţiţi acum e diferit faţă de ce
am simţit ieri în timpul exerciţiului ? Este şi de aceea am vrut ca
voi să simţiţi asta.

E bine ca mai întâi să urmăm paşii şi să învăţăm tehnica.

Subconştient, în cultura noastră, suntem învăţaţi să facem
lucrurile cu mintea chiar şi atunci când spunem că suntem
conştienţi, chiar şi când spunem că suntem implicaţi spiritual,
chiar şi atunci când spunem că am fost la un milion de
workshopuri Hay House şi am citit toate cărţile. Şi toate sunt bune,
bine intenţionate. Dar nu ne putem abţine. Societatea noastră ne
condiţionează să fim atenţi în mintea noastră, în special bărbaţii.

Vreau să le mulţumesc bărbaţilor care iau parte la curs, fiindcă e

nevoie de mult curaj din partea unui bărbat în societate pentru a
fi confortabil cu propria vulnerabilitate şi cu faptul că, în corpul lui,
probabil, datorită inimii sale, are mai multă putere decât îşi poate
imagina. Şi poate depăşi condiţionările din viaţa lui. Şi cred că e

203
 C e l e șase
A de vă ruri

fascinant că puterea a fost trecută cu vederea la bărbaţii din vest.

Contextul e foarte important, fiindcă trăim în vremurile extremelor.
Suntem împinşi la limita a ceea ce credem despre noi.

Despre asta e acest program. Vom explora aceste stări, chiar şi în

subconştientul nostru. Dar faptul că bărbaţii sunt dispuşi să-şi
atingă inima astfel... Mă simt onorat.

Apreciez încrederea voastră şi mă simt încurajat, fiindcă cred că

asta înseamnă să fii bărbat şi femeie în zilele noastre şi să
transformăm lumea pe care o cunoaştem într-o lume care ştim că
poate exista. Vă mulţumesc pentru deschidere !

204