specialiştii în economie şi în ecologie au o viziune diferită în modul de apreciere a dezvoltării economice în raport cu valoarea suportului natural care susţine această dezvoltare La nivel mondial s-a creat o economie care nu poate susţine progresul, contrar obiectivului de dezvoltare durabilă a unei economii deciziile economice de creştere a potenţialului economic, treptat au dus la distrugerea ecosistemelor – suprafeţele agricole, păşunile, pădurile şi zonele piscicole – care reprezintă resursele naturale de hrană şi mare parte din resursele tehnologice de materii prime Economiştii apreciază faptul că venitul global a crescut de 7 ori în anul 2000 faţă de anul 1950 conform principiilor economice consideră piaţa ca un instrument de reglare a valorii resurselor sistemele naturale pot fi considerate mijloce fixe, care va aduce profit atât timp cât sunt în stare de funcţionare, când acestea se consumă sau uzează, profitul dispare Ecologiştii preocupaţi de limitele sistemelor naturale apreciază existenţa creşterii economice în detrimentul sistemul suport, capitalul natural de resurse al Terrei consideră vitală recunoaşterea valorii indirecte a serviciilor furnizate de sistemele naturale, cu mult mai mari decât valoarea directă rezultată prin utilizarea/exploatarea lor valoarea serviciilor trebuie cuantificată şi introdusă în semnalele pieţii Un exemplu în acest sens este reprezentat de pădurile situate în bazinul unui curs de apă, care oferă servicii indirecte – menţinerea debitului de apă, al precipitaţiilor sau nivelul temperaturilor medii din zona respectivă şi zonele limitrofe – mult mai valoroase prin consecinţele pe care le declanşează decât cele rezultate din exploatarea masei lemnoase a pădurii respective. În ritmul de dezvoltare şi structurare a economiei actuale, rezultă: cererea de consum a resurselor necesare în vederea susţinerii dezvoltării depăşeşte oferta posibilităţilor de resurse naturale cunoscute şi exploatate într-o manieră durabilă creşterea semnificativă, în toate domeniile, poate fi cuantificată în date statistice conform cărora, în ultima sută de ani, populaţia lumii a crescut de 20 ori, consumul de combustibili fosili a crescut de 30 de ori, iar producţia industrială de 50 de ori. Un aspect îngrijorător este cel al procesului distructiv pe care omul îl exercită asupra mediului, în general, şi al resurselor naturale, în special, inclusiv sinergia fenomenelor, care începe să autoîntreţină degradarea printr-un proces denumit buclă cu răspuns pozitiv, conform căruia unele dintre fenomene de degradare devin ireversibile. Obiective proiectarea unui economii ecologice sau eco- economii, conform denumirii uzuale, trebuie să copieze într-un fel evoluţia naturii care se bazează pe echilibre. Economia pe care o creăm trebuie să poată fi suportată de mediu, nu să se îndrepte spre autodistrugere prin subminarea suportului natural care o susţine. reconsiderarea raportul dintre ecologie şi economie „transfer de paradigmă” valabil pentru fenomenele care se petrec în realitate şi care nu concordă cu teoria (Thomas Kuhn, specialist în istoria ştiinţelor) luând ca model sistemele naturale în care desfăşurarea fenomenelor are loc conform unui traseu ciclic şi nu unuia liniar valabil în cazul evoluţiei economice Deziderate pe baza principiilor ecologice trebuie considerată economia un „subsistem” al ecosistemului planetar restructurarea fundamentală a economiei pe principii durabile/eco-economice care va schimba din temelii structura industriiei: restructurarea profundă a modul de gospodărire a capitalului natural în primul rând sectorul energetic » orientat către o nouă sursă de energie, derivată în special de la soare, va determina trecerea de la economia bazată pe „Carbon” la economia bazată pe „Hidrogen” » noua politică energetică va modifica semnificativ industria transporturilor restructurarea tuturor sectoarelor economice reciclarea şi reutilizarea materialelor pe baza unui sistem cu buclă închisă, va afecta în mod pozitiv, industria extractivă
Omenirea, trecând prin diferite stadii de
dezvoltare cum ar fi Revoluţia Agrară, Revoluţia Industrială, inclusiv Revoluţia Informatică, care au schimbat de fiecare dată chipul planetei, traversează acum o puternică Criza Economică însoţită de existenţa unor catastrofe naturale fără precedent şi conştientizează necesitatea unei Revoluţiei Ecologice, dictată nu de descoperirile tehnice şi tehnologice, ci de instinctul de supravieţuire. Revoluţia Ecologică, similar Revoluţiei Industriale, depinde de tranziţia către o nouă sursă de energie. Ea va schimba treptat toate sectoarele economiei globale, mediul, societatea şi în final tipul de civilizaţie.
Direcţiile impactului omului asupra mediului
Una dintre cele mai dezbătute probleme din ultimile
decenii o constituie complexitatea raportului existent între om/activitatea antropică şi natura/echilibrul natural Odată cu creşterea economică şi creşterea demografică impactul uman asupra mediului a evoluat ca amploare şi diversitate a formelor de manifestare ajungând la dimensiuni planetare. La acestea, se adaugă atitudinea neînţelegătoare a omului faţă de natură cu tratarea acesteia ca pe un bun propriu, inepuizabil. Din ansamblul direcţiilor în care se exercită impactul omului asupra mediului menţionăm: schimbarea structurii ecosistemelor, peste limita lor naturală de a se reface, cu rupturi grave de echilibru eliminarea din biosferă a unor specii de plante şi animale odată cu denaturarea şi distrugerea arealelor naturale proprii şi punerea lor într-o competiţie inegală şi dezavantajoasă de existenţă introducerea unor cantităţi de substanţe nespecifice mediului, greu sau imposibil de metabolizat de către biosferă schimbarea compoziţiei atmosferei de joasă altitudine, a mărilor şi oceanelor prin deversarea unor deşeuri chimice şi radioactive periculoase, greu sau imposibil de metabolizat de biosferă, cu urmări devastatoare pentru biosul terestru transformarea radicală a peisajului geografic prin lucrări hidrotehnice de mari proporţii (bazine, lacuri de acumulare, îndiguiri, desecări etc.)cu urmări negative pentru intreaga ecosferă exploatarea neraţională a resurselor solului şi subsolului urmată de pierderea structurii şi fertilităţii solului prin eroziune, alunecări şi degradare modificări de climă/încălzire globală, perturbări climatice datorită defrişărilor masive de păduri pe mari suprafeţe de teren alterarea fondului genetic natural cu reducerea potenţialului de adaptare şi refacere a organismelor vii şi a ecosistemelor naturale Activităţile antropice produc un impact asupra diversităţii biologice de un ordin de mărime superior celui al marilor extincţii preistorice, cu un ritm de evoluţie de 1000 – 10.000 de ori mai mare. Astfel, dintre speciile cunoscute, până în anul 2050 vor dispărea 50.000 specii de plante, 25% dintre speciile de mamifere şi 11% dintre speciile de păsări.
Cursul 2 - continuă Capitolul 2
POLUAREA FACTORILOR DE MEDIU
POLUAREA ATMOSFERICĂ
Poluarea atmosferei se datorează prezenţei unor
substanţe străine mediului natural care produc o variaţiei semnificativă a proprietăţilor acestuia. Acest fenomen afectează indirect şi ecosistemele acvatice şi terestre, deoarece poluanţii ajung în contact cu apa şi solul.
Dispersia poluanţilor în funcţie de condiţiile de
mediu
Deteriorarea calităţii aerului variază semnificativ în
funcţie de condiţiile atmosferice un rol important revine deplasării maselor de aer, pe verticală şi pe orizontală. Deplasarea maselor de aer pe verticală determină: instabilitate atmosferică cu mişcarea ascendentă a maselor de aer favorabilă dispersiei poluanţilor stabilitate atmosferică - fără mişcare maselor de aer, favorabilă creşterii concentraţiei de poluanţi la sol stare atmosferică indiferentă (neutră), de acalmie, cu existenţa staţionară a poluanţilor inversiune termică apare sub influenţa unui front atmosferic staţionar de presiune ridicată şi viteza redusă a vântului, când aerul se răceşte la sol, devine mai dens formând un ecran în calea deplasării maselor de aer şi a dispersiei poluanţilor. Poluarea devine maximă la nivelul solului. Deplasarea maselor de aer pe orizontală generează vântul, datorită unor fenomene: turbulenţa mecanică - frecarea aerului de solului sau de obstacole -provoacă vârtejuri care se propagă pe verticală; turbulenţa termică se datorează diferenţei de temperatură între sol şi stratul de aer adiacent. Amândouă tipurile de turbulenţă acţionează concomitent, în proporţii diferite, antrenând disiparea poluanţilor în atmosferă. Aceste fenomene reprezintă o cale de purificare a aerului şi precipitaţiilor Caracterizarea poluanţilor atmosferici
starea de agregare: poluanţii gazoşi, lichizi, solizi,
aerosoli concentraţia maxim admisibile (CMA, în mg/m3, mg/Kg sau ppm. în funcţie de natura poluantului, stare de agregare, concentraţie, toxicitate) pentru toate substanţele toxice. În ţara noastră aceasta se inventariază peste 400 de agenţi atmosferici poluanţi, STAS 12574-87. gradul de persistenţă a poluanţilor în atmosferă, diferă, în funcţie de natura lor, capacitatea de reacţie şi condiţiile meteorologice locale: de ordinul zilelor – 2 zile pentru amoniacul, hidrogen sulfurat, oxid de azot; până la 5 zile pentru dioxidul de sulf şi de azot de ordinul anilor – oxid de carbon - 2-3 ani; dioxid de carbon - 4 ani; hidrocarburi - 16 ani; freoni - 100 de ani; metale, mase plastice - sute de ani Influenţa reciprocă, funcţie de capacitatea de reacţie (în prezenţa oxigenului atmosferic şi a radiaţiilor ultraviolete) se manifestă prin fenomene de sinergism, antagonism şi anergism (potenţarea efectelor, anihilarea lor, respectiv lipsa oricărei influenţe). sinergismul favorizează formarea smogului fotochimic în atmosfera marile oraşe datorită în special gazelor de eşapament, cu efect: în mediu reduce vizibilitatea, degradează vegetaţia erodeaza clădiri, monumente; la nivelul omului produce deteriorarea stării de sănătate, în primul rând căile respiratorii. formarea ozonului, necesar în protecţia împotriva radiaţiilor UV, peste CMA dăunător pentru oameni, culturi agricole un caz tipic de sinergism este în zona Copşa Mică - cel mai poluat perimetrul din Europa, cu efecte la om cresc incidenţa bolilor pulmonare, cardio- vasculare, digestive, infecţioase, parazitare, ale pielii şi ţesutului celular subcutanat, anemii, etc., a crescut mortalitatea infantilă, au apărut efecte mutagene şi cancerigene cu acţiune pe timp lung (10-20 ani) în mediu, pentru vegetaţie şi culturi agricole decolorări, uscări timpurii, dezechilibrări de creştere, rezistenţă scăzută la schimbări bruşte de temperatură, boli, dăunători, masă biologică redusă, etc