Al Doilea Război Mondial

Al Doilea Război Mondial a fost un război global care a durat din 1939 până în 1945, deși unele conflicte
asociate lui au început și mai devreme. El a implicat marea majoritate a țărilor lumii—inclusiv toate
marile puteri—care au format două alianțe militare opuse: Aliații și Axa. A fost cel mai întins război din
istorie, și a implicat direct mai mult de 100 de milioane de oameni din peste 30 de țări. Cei mai
importanți participanți și-au dedicat întreaga capabilitate economică, industrială și științifică efortului de
război, într-o stare de „război total”, ștergând distincția între resursele civile și cele militare. Marcat de
moartea masivă a civililor, inclusiv de Holocaust (în care au fost uciși aproximativ 11 milioane de oameni)
și de bombardamentele strategice ale centrelor industriale și demografice (în care au murit aproximativ
un milion de oameni, și în cadrul cărora s-au distins bombardamentele atomice de la Hiroshima și
Nagasaki), el a dus la între 50 și 85 de milioane de decese, mai mult decât orice alt conflict din istoria
omenirii.

Imperiul Japonez avea ca obiectiv dominația asupra Asiei și Pacificului și era deja în război cu Republica
China în 1937, dar în general se consideră că războiul mondial a început pe 1 septembrie 1939 cu invazia
Poloniei de către Germania Nazistă și, ulterior, cu declarațiile de război ale Germaniei, Franței și
Regatului Unit. De la sfârșitul anului 1939 până la începutul anului 1941, într-o serie de campanii și
tratate, Germania a cucerit sau controlat o mare parte din Europa continentală, și a format Axa Roma-
Berlin-Tokyo împreună cu Italia și Japonia. Conform Pactului Molotov–Ribbentrop din 23 august 1939,
Germania și Uniunea Sovietică au divizat anexat teritoriile vecinilor lor europeni, Polonia, Finlanda,
România și Statele Baltice. Războiul a continuat în primul rând între puterile europene ale Axei și coaliția
între Regatul Unit și Commonwealth-ul Britanic, cu campanii inclusiv în Africa de Nord și Africa de Est, cu
bătălia aeriană a Marii Britanii, campania de bombardamente Blitz, campania din Balcani precum și cu
îndelungata bătălie a Atlanticului. În iunie 1941, puterile europene ale Axei au lansat o invazie a Uniunii
Sovietice, deschizând cel mai mare teatru de război din istorie, care a angajat cea mai mare parte a
forțelor militare ale Axei într-un război de uzură. În decembrie 1941, Japonia a atacat Statele Unite ale
Americii și coloniile europene din Oceanul Pacific, și a cucerit rapid o mare parte a Pacificului de Vest.

Înaintarea Axei s-a oprit în 1942, când Japonia a pierdut critica bătălie de la Midway, în apropiere de
Hawaii, iar Germania a fost învinsă în Africa de Nord și apoi, în mod decisiv, la Stalingrad, în Uniunea
Sovietică. În 1943, după o serie de înfrângeri germane pe Frontul de Est, invaziile aliate a Siciliei și a Italiei
care au condus la capitularea Italiei, și victorile aliate în Pacific, Axa a pierdut inițiativa și s-a angajat într-
o retragere strategică pe toate fronturile. În 1944, Aliații au invadat Franța ocupată de Germania, în timp
ce Uniunea Sovietică și-a recăpătat toate pierderile teritoriale și a invadat Germania și aliații săi. În 1944
și 1945, japonezii au suferit pierderi majore în Asia continentală în China Central-Sudică, și Birmania, în
timp ce Aliații au schilodit Marina Japoneză și au capturat insule-cheie din Pacificul de Vest.

Războiul din Europa s-a încheiat cu o invazie a Germaniei de către Aliații Occidentali și Uniunea Sovietică,
care a culminat cu capturarea Berlinului de către trupele sovietice și ulterior capitularea necondiționată a
Germaniei la 8 mai 1945. După Declarația de la Potsdam dată de către Aliați la 26 iulie 1945 și după
refuzul Japoniei de a capitula în conformitate cu termenii acesteia, Statele Unite ale Americii au detonat
bombe atomice deasupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki, la 6 și, respectiv, 9 august. Cum o
invazie de arhipelagului Japonez era iminentă, și erau posibile și alte bombardamente atomice, iar
Uniunea Sovietică a declarat război Japoniei și a invadat Manciuria, Japonia a capitulat și ea la 15 august
1945. Astfel s-a încheiat războiul în Asia, cimentând o victorie totală a Aliaților.

Guvernul german condus de Adolf Hitler și de Partidul Nazist a fost responsabil pentru Holocaust,
uciderea a aproximativ 6 milioane de evrei, precum și a 2,7 milioane de etnici polonezi, și a 4 milioane de
oameni care erau considerați „nedemni de viață” (inclusiv persoane cu handicap și bolnavi mintal,
prizonieri de război sovietici, homosexuali, masoni, martori ai lui Iehova, si romi) ca parte dintr-un
program deliberat de exterminare. Aproximativ 12 milioane de oameni, dintre care majoritatea erau est-
europeni, au fost folosiți în economia de război germană ca sclavi.

În plus față de lagărele de concentrare naziste, gulagurile (lagărele de muncă) sovietice a dus la moartea
multor cetățeni din țările ocupate, cum ar fi Polonia, Lituania, Letonia, și Estonia, precum și a
prizonierilor de război germani și chiar a unor cetățeni sovietici care erau suspectați a fi susținători ai
naziștilor. Șaizeci la sută dintre prizonierii de război sovietici luați de germani au murit în timpul
războiului.Richard Overy dă un număr de 5,7 milioane de prizonieri sovietici. Din aceștia, 57% au murit
sau au fost uciși, un total de 3,6 milioane. Foștii prizonieri de război și civili repatriați sovietici au fost
tratați cu mare suspiciune ca potențiali colaboratori ai naziștilor, iar unii dintre ei au fost trimiși în Gulag
după ce au fost verificați de către NKVD.

Lagărele de prizonieri de război japoneze, dintre care multe au fost folosite ca lagăre de muncă forțată,
aveau și ele o rată ridicată a mortalității. Tribunalul Militar Internațional pentru Extremul Orient a găsit
rata de decese a prizonierilor occidentali la 27,1% (pentru prizonierii de război americani, 37%), de șapte
ori mai mare ca a celor căzuți prizonieri la germani și italieni. În timp ce 37.583 prizonieri din Regatul
Unit, 28.500 din Țările de Jos, și 14.473 din Statele Unite ale Americii au fost eliberați după capitularea
Japoniei, numărul chinezilor eliberați a fost de doar 56.

Potrivit istoricului Zhifen Ju, cel puțin cinci milioane de civili chinezi din China de Nord și Manchukuo au
fost înrobiți între 1935 și 1941 de către Consiliul de Dezvoltare a Asiei de Est, sau Kōain, pentru a lucra în
mine și în industria de război. După 1942, numărul ajunsese la 10 milioane. Biblioteca Congresului SUA
estimează că în Java, între 4 și 10 milioane de Romusha (din japoneză: „muncitori necalificați”), au fost
puși la muncă de armata japoneză. Aproximativ 270.000 din acești muncitori din Java au fost trimiși în
alte teritorii ocupate de japonezi în Asia de Sud-Est, și numai 52.000 au mai fost repatriați în Java.

La 19 februarie 1942, Roosevelt a semnat Ordinul Executiv 9066, prin care aproximativ 100.000 de
japonezi care trăiau pe Coasta de Vest erau internați. Canada a avut un program similar. În plus, 14.000
de cetățeni germani și italieni, care au fost evaluați ca reprezentând riscuri de securitate au fost și ei
internați.

În conformitate cu acordul aliat de la Conferința de la Ialta, milioane de prizonieri de război și civili au

fost folosiți ca muncă forțată de către Uniunea Sovietică. În cazul Ungariei, cetățeni maghiari au fost
forțați să muncească pentru Uniunea Sovietică până în 1955.

Al Doilea Război Mondial a modificat alinierea politică și structura socială a lumii. S-a înființat Organizația
Națiunilor Unite (ONU) pentru a promova cooperarea internațională și a preveni conflictele viitoare.
Marile puteri victorioase—Statele Unite, Uniunea Sovietică, China, Regatul Unit și Franța—au devenit
membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU. Uniunea Sovietică și Statele Unite au devenit
superputeri rivale, pregătind scena pentru Războiul Rece, care a durat următorii 46 de ani. Între timp,
influența unor mari puteri europene s-a diminuat, în timp ce a început decolonizarea Asiei și Africii. Cele
mai multe țări ale căror industrii au fost afectate s-au reorientat spre redresarea economică. Integrarea
politică, mai ales în Europa, a apărut ca efort de a pune capăt dușmăniilor dinainte de război și de a crea
o identitate comună.