MALES MARINA Evaluare la psihologia dezvoltării grupa 201
1. Construiți și completați tabelul cu următoarele rubrici pentru temele:
Lev Vigotski si psihologia dezvoltarii;
Jean Piaget. Școala din Geneva
Denumirea teorii Reprezentanții Lucrările reprezentărilor
psihologice a
dezvoltării /
Denumirea școlii
Lev Vîgotski şi Perioada de activitate 1924 – 1927
Lev Raporturi-
psihologia
Vîgotski 1.„Despre cărţile noi’’;
dezvoltării
2.„Despre natura psihologică a
conştiinţei’’
3.„Studiul reacţiilor dominante’’
4.„Principiile instruirii sociale a copiilor
surdomuţi din Rusia’’
5. Teza de doctor-„Psihologia artei’’
6.,,Monografia „Psihologia artei’’.
7. „Psihologia pedagogică”
8. „Sensul istoric al crizei în
psihologie’’
9.Teza de licenta „Tragedia despre
Hamlet, prinţ al Danemarcei de W.
Shakespeare‖.
Perioada de activitate 1927 – 1931.
1.„Psihologia artei’’
2.„Metoda instrumentală în pedologie’’,
1928;
3. „Problema dezvoltării culturale a
copilului’’, 1928;
4. „Rădăcinile genetice ale gândirii şi
limbajului’’, 1929;
5. „Metoda instrumentală în
psihologie’’, 1930;
6. „Unealta şi semnul în dezvoltarea
copilului’’, 1930;
7. „Istoria dezvoltării funcţiilor psihice
superioare‖, 1930–1931 (2 părţi);
Lucrările efectuate sub conducerea
lui L. Vîgotski:
8. Saharov „Metodele de cercetare a
noţiunilor‖, 1927;
9. A. N. Leontiev „Dezvoltarea
memoriei‖, 1931;
10. J. Şif „Dezvoltarea noţiunilor
empirice şi ştiinţifice‖, 1931.
Perioada de activitate 1931 – 1934.
1. „Pedologia preadolescentului’’, 1931;
2. „Dicţionar de psihologie’’ (coautor B.
Varşava), 1931;
3. „Vârsta prunciei’’, 1932;
4. „Problema vârstei’’, 1933;
5. „Vârsta preşcolară’’, 1933;
6. „Problema dezvoltării şi
descompunerii funcţiilor psihice
superioare’’, aprilie 1934;
7. „Psihologia şi teoria despre
localizarea funcţiilor psihice’’, iunie
1934;
8. „Gândire şi limbaj’’, 1934
Conceptele fundamentale și definițiile Periodizarea dezvoltării
acestora umane cu descrierea fiecărei
etape
1 Importanța contextului social-
interacțiunea sociale în dezvoltarea cogniției. 1. Criza de la momentul
Procesele mentale superioare ale individului naşterii-
(gândirea critică, luarea deciziilor,
raționamentul) își au originea în procesele
sociale.
2. Vârsta prunciei (2 luni – 1
2 Efectele culturii: instrumente de an) -dependenţa deplină a
adaptare intelectuală- materialele și pruncului de maturi
abilitățile de bază pentru dezvoltarea
intelectuală. Vygotsky vorbește despre 3. Criza de la un an- cu 3
"funcțiile mentale elementare": atenția, laturi
senzația, percepția și memoria -mersului vertical
- voinţă şi afecte.
- limbaj
3 Influențe sociale asupra dezvoltării
cognitive-învățarea copiilor apare prin
4. Copilăria precoce ( 1 – 3
interacțiunea socială cu un tutore care
modelează comportamentele copiilor și le ani) - perioada senzitivă
oferă instrucțiuni verbale pentru dezvoltarea limbajului.
5. Criza de la 3 ani-
4 Zona dezvoltării proximale-Distanța dintre
dezvoltarea conştiinţei de sine
nivelul de dezvoltare real determinat de
cu:
capacitatea de a rezolva problema în mod
- negativism
independent și nivelul potențialului de
- încăpăţânarea
dezvoltare determinat prin rezolvarea de
- îndărătnicie
probleme sub îndrumarea adulților sau în
- bunul plac,
colaborare cu un companion mai capabil.
6. Copilăria preşcolară ( 3 –
5 Evidențe care demonstrează teoriile lui 7 ani) - caracterizata printr-o
Vygotsky- gandire intuitiva, simbolica
I grupă – sunt concepţiile în care persistă 7. Criza de la 7 ani -
relaţia: dezvoltarea întrece instruirea (St. 1.diferenţierea iniţială a laturii
Hall); interioare şi exterioare a
II grupă – sunt teoriile în care aceste două personalităţii copilului;
procese sunt prezentate ca fiind paralele, nu se 2. atitudinea nouă faţă de
influenţează unul pe altul pentru că sunt sentimentele, trăirile proprii.
procese independente (J. Piaget); 3. apare generalizarea şi logica
III grupă – sunt teoriile în care se prezintă sentimentelor, se dezvoltă o
dezvoltarea ca instruire şi instruirea ca anumită ierarhie a lor
dezvoltare (K. Koffka)
8. Vârsta şcolară (8 – 12
ani)- gandirea este limitata
6.Vygotsky și limba- la ceea ce copiii
1.Acesta este principalul mijloc prin care experimenteaza direct.
adulții transmit informații copiilor. 9. Criza de la 13 ani
2.Limba însăși devine un instrument de 10. Vârsta pubertăţii (14 –
adaptare intelectuală foarte puternic. 18 ani)
L. Vîgotski pune în centru problema relaţiei 11. Criza la 17 ani.
limbajului egocentric şi limbajului interior.
Şcoala psihologică 1.„Limbajul şi gândirea
Jean Piaget copilului‖’’(1923),
din Geneva. Jean
2.„Judecata şi raţionamentul la
Piaget.
copii‖’’(1932),
3.„Concepţia lumii la copil’’ (1926),
4.„Judecata morală la copil’’ (1932),
5.„Psihologia inteligenţei’’ (1947),
6. „Dezvoltarea noţiunii de timp la
copil’’ (1946),
7.„Noţiunea de viteză şi mişcare la
copil’’ (1946),
8.„Epistemologie genetică’’(1950).
Transformările-prin mişcarea, combinarea,
coraportarea.
Construcţiile prin coordonarea acţiunilor şi
introducerea interacţiunii între obiecte.
Operaţiile-formă de echilibru a operaţiilor,
deci a acţiunilor interiorizate şi organizate în
structuri de ansamblu iar problema ce se
pune este de a caracteriza acest echilibru în
acelaşi timp în raport cu diversele nivele
genetice, care îl pregătesc, şi în opoziţie cu
formele de echilibru proprii altor funcţiuni,
diferite de inteligenţă.
Asimilarea-acţiunea organismului asupra
obiectelor din mediul ambiant, în măsura în
care această acţiune depinde de conduitele
anterioare faţă de aceleaşi obiecte sau faţă de
altele similare.
Acomodarea-procesul complementar prin
intermediul căruia toţi indivizii îşi modifică
conceptele şi acţiunile pentru a corespunde
noilor situaţii, obiecte sau informaţii-în
sensul că presiunea lucrurilor duce
întotdeauna, nu la o supunere pasivă, ci la o
simplă modificare a acţiunii îndreptate
asupra lor.
Adaptarea-proces de echilibru între
asimilare şi acomodare sau, cu alte cuvinte,
un echilibru al schimburilor dintre subiect şi
obiecte.
Stadiul senzoriomotor (până
la 2 ani)- copilul
experimentează lumea prin
percepţii imediate şi prin
activitate fizică,cu intelectul
practic, neverbal, se formează
noţiunile practice de spaţiu,
timp, cauză.
Stadiul preoperaţional – la
vârsta de aproximativ 2 ani-
determină dezvoltarea
intelectuală la această etapă,
aptitudinile intelectuale ale
copilului sunt încă puternic
dominate de percepţii.Sunt
limitări cu referire la gândirea
copilului din acest stadiu de
dezvoltare:
egocentrismul,centrarea,ireversi
bilitatea.
Stadiul operaţiilor concrete –
la 7 – 8 ani- 11 – 12 ani.
Copilul este capabil să
înţeleagă conceptul de
invarianţă, nu mai este atât de
egocentric, abilitatea de a grupa
logic obiectele în funcţie de
caracteristicile lor comune,
rezolva problemele într-o
manieră logică.
Stadiul operaţiilor formale –
de la 11 ani- apariţia abilităţii
de a raţiona abstract, fără a se
bizui pe obiecte sau evenimente
concrete, este capabil să
rezolve o problemă la nivel
mintal. Gândirea copilului se
aseamănă din ce în ce mai mult
cu cea a adultului.

2. Realizaţi un eseu în baza citatului: „Inteligenţa este ceea ce foloseşti atunci când
nu ştii ce să faci” J. Piaget, (minim o pagina)

A fi inteligent este util si este un instrument simplu. Trebuie să știi cum să-l folosești pentru

a genera lucruri pozitive și deștepte. Când ne gândim la inteligența, mulți dintre noi avem în
minte imaginea unor roboți extrem de inteligenți. Însă inteligența este o capacitatea de a
înțelege și a gestiona atât propriile emoții, cât și pe ale celorlalți. 

Persoanele care au capacitatea să își stăpânească gândurile și impulsurile nu vor lua decizii
pripite, pentru că anticipează consecințele unei acțiuni înainte de a o lansa. Acest aspect poate
fi de folos în multe situații din viață- de ex. stînd la o masă cu cei apropoiați și abținundu-te
de la răspunsuri pripite la certuri și comentarii neplăcute din partea lor. Asta și rămîne a face-
inteligenţa este ceea ce foloseşti atunci când nu ştii ce să faci.

Abordăm o temă destul de des întîlnită în rîndul persoanelor ,,neintelegente” întilnite în

ultimul timp, în timpul în care oamenii sunt foarte ,,răutăcioși” și neîințelepți, care nu pot
suporta critica de sine, se simt neînțeleși de tot Universul, întîmpină dificultăți în menținerea
relațiilor cu rudele, prietenii și apropiații.

Sunt o persoană cu o inteligență emoțională ridicată probabil care este conștientă de

propriile sentimente și stări emoționale, chiar și atunci când acestea sunt negative, sunt
capabilă să le identific și să le gestionez. În plus, înțeleg sentimentele pe care ceilalți le
experimentează, ceea ce face ca să mă înconjoare doar prieteni adevărați, părinti de care sunt
mîndră, un partener ideal în viață cu care creez cea mai superbă familie.

Nu uit să menționez că aceste abilități pot fi perfecționate în timp. Si probabil nu in scurt

timp...dar e nevoie conștient să ne perfecționăm, si doar în permanență.

Inteligența nu trebuie să fie confundată cu alte trăsături pozitive de personalitate – cum ar fi

optimismul, capacitatea de a crea veselie pentru alții și pentru sine, calmul sau o bună
capacitate de motivare. Astfel de calități sunt importante, însă nu au legătură cu inteligența
emoțională.

De cele mai multe ori starea noastră de confuzie, blocaj, încremenire,

este data de învălmăşeala gândurilor care nu ne dau pace. Îngrijorarea,
incertitudinea, nesiguranţa, ideea că nu ştii ce urmează şi că, ineviabil,
vei pierde controlul determină atacuri de panică, insomnii şi somatizări
la nivel de trup fizic. Dar de fiecare dată, rămîi inteligent, încercă cel
puțin.