MIHAI MARDARI Evaluare la psihologia dezvoltării grupa 201
1. Construiți și completați tabelul cu următoarele rubrici pentru temele:
Lev Vigotski si psihologia dezvoltarii;
Jean Piaget. Școala din Geneva
Denumirea Reprezentanții Lucrările reprezentărilor
teorii
psihologice a
dezvoltării /
Denumirea
școlii
Lev Vîgotski Perioada de activitate 1924 –
Lev 1927
şi psihologia
Vîgotski Raporturi-
dezvoltării
1.„Despre cărţile noi’’;
2.„Despre natura psihologică
a conştiinţei’’
3.„Studiul reacţiilor
dominante’’
4.„Principiile instruirii sociale
a copiilor surdomuţi din
Rusia’’
5. Teza de doctor-
„Psihologia artei’’
6.,,Monografia „Psihologia
artei’’.
7. „Psihologia pedagogică”
8. „Sensul istoric al crizei în
psihologie’’
9.Teza de licenta „Tragedia
despre Hamlet, prinţ al
Danemarcei de W.
Shakespeare‖.
Perioada de activitate 1927 –
1931.
1.„Psihologia artei’’
2.„Metoda instrumentală în
pedologie’’, 1928;
3. „Problema dezvoltării
culturale a copilului’’, 1928;
4. „Rădăcinile genetice ale
gândirii şi limbajului’’, 1929;
5. „Metoda instrumentală în
psihologie’’, 1930;
6. „Unealta şi semnul în
dezvoltarea copilului’’, 1930;
7. „Istoria dezvoltării
funcţiilor psihice superioare‖,
1930–1931 (2 părţi);
Lucrările efectuate sub
conducerea lui L. Vîgotski:
8. Saharov „Metodele de
cercetare a noţiunilor‖, 1927;
9. A. N. Leontiev
„Dezvoltarea memoriei‖,
1931;
10. J. Şif „Dezvoltarea
noţiunilor empirice şi
ştiinţifice‖, 1931.
Perioada de activitate 1931 –
1934.
1. „Pedologia
preadolescentului’’, 1931;
Conceptele fundamentale și Periodizarea dezvoltării umane cu
definițiile acestora descrierea fiecărei etape
1 Importanța contextului
social- interacțiunea sociale
1. Criza de la momentul naşterii-
în dezvoltarea cogniției.
Procesele mentale
superioare ale individului
(gândirea critică, luarea 2. Vârsta prunciei (2 luni – 1 an)
deciziilor, raționamentul) își -dependenţa deplină a pruncului de
au originea în procesele maturi
sociale.
3. Criza de la un an- cu 3 laturi
2 Efectele culturii: -mersului vertical
instrumente de adaptare - voinţă şi afecte.
intelectuală- materialele și - limbaj
abilitățile de bază pentru
dezvoltarea intelectuală. 4. Copilăria precoce ( 1 – 3 ani) -
Vygotsky vorbește despre perioada senzitivă pentru
"funcțiile mentale dezvoltarea limbajului.
elementare": atenția,
senzația, percepția și 5. Criza de la 3 ani- dezvoltarea
memoria conştiinţei de sine cu:
- negativism
- încăpăţânarea
3 Influențe sociale asupra
dezvoltării cognitive- - îndărătnicie
învățarea copiilor apare prin - bunul plac,
interacțiunea socială cu un
tutore care modelează 6. Copilăria preşcolară ( 3 – 7
comportamentele copiilor și ani) - caracterizata printr-o gandire
intuitiva, simbolica
le oferă instrucțiuni verbale
7. Criza de la 7 ani -
1.diferenţierea iniţială a laturii
4 Zona dezvoltării interioare şi exterioare a
proximale-Distanța dintre personalităţii copilului;
nivelul de dezvoltare real 2. atitudinea nouă faţă de
determinat de capacitatea de sentimentele, trăirile proprii.
a rezolva problema în mod
3. apare generalizarea şi logica
independent și nivelul
sentimentelor, se dezvoltă o
potențialului de dezvoltare
anumită ierarhie a lor
determinat prin rezolvarea
de probleme sub îndrumarea
8. Vârsta şcolară (8 – 12 ani)-
adulților sau în colaborare
cu un companion mai gandirea este limitata la ceea ce
capabil. copiii experimenteaza direct.
9. Criza de la 13 ani
10. Vârsta pubertăţii (14 – 18 ani)
5 Evidențe care
demonstrează teoriile lui 11. Criza la 17 ani.
Vygotsky-
I grupă – sunt concepţiile în
care persistă relaţia:
dezvoltarea întrece
instruirea (St. Hall);
II grupă – sunt teoriile în
care aceste două procese
 2. „Dicţionar de psihologie’’
(coautor B. Varşava), 1931;
3. „Vârsta prunciei’’, 1932;
4. „Problema vârstei’’, 1933;
5. „Vârsta preşcolară’’, 1933;
6. „Problema dezvoltării şi
descompunerii funcţiilor
psihice superioare’’, aprilie
1934;
7. „Psihologia şi teoria despre
localizarea funcţiilor
psihice’’, iunie 1934;
8. „Gândire şi limbaj’’, 1934
sunt prezentate ca fiind
paralele, nu se influenţează
unul pe altul pentru că sunt
procese independente (J.
Piaget);
III grupă – sunt teoriile în
care se prezintă dezvoltarea
ca instruire şi instruirea ca
dezvoltare (K. Koffka)
6.Vygotsky și limba-
1.Acesta este principalul
mijloc prin care adulții
transmit informații copiilor.
2.Limba însăși devine un
instrument de adaptare
intelectuală foarte puternic.
L. Vîgotski pune în centru
problema relaţiei limbajului
egocentric şi limbajului
interior.

Şcoala 1.„Limbajul şi gândirea Transformările-prin Stadiul senzoriomotor (până la 2

Jean Piaget copilului‖’’(1923),
psihologică
2.„Judecata şi raţionamentul
din Geneva.
la copii‖’’(1932),
Jean Piaget. 3.„Concepţia lumii la copil’’
(1926),
4.„Judecata morală la copil’’
(1932),
5.„Psihologia inteligenţei’’
(1947),
6. „Dezvoltarea noţiunii de
timp la copil’’ (1946),
7.„Noţiunea de viteză şi
mişcare la copil’’ (1946),
8.„Epistemologie
genetică’’(1950).
mişcarea, combinarea,
coraportarea.
Construcţiile prin
coordonarea acţiunilor şi
introducerea interacţiunii
între obiecte.
Operaţiile-formă de
echilibru a operaţiilor, deci a
acţiunilor interiorizate şi
organizate în structuri de
ansamblu iar problema ce se
pune este de a caracteriza
acest echilibru în acelaşi
timp în raport cu diversele
nivele genetice, care îl
pregătesc, şi în opoziţie cu
formele de echilibru proprii
altor funcţiuni, diferite de
inteligenţă.
Asimilarea-acţiunea
organismului asupra
obiectelor din mediul
ambiant, în măsura în care
această acţiune depinde de
conduitele anterioare faţă de
aceleaşi obiecte sau faţă de
altele similare.
Acomodarea-procesul
complementar prin
intermediul căruia toţi
indivizii îşi modifică
conceptele şi acţiunile
pentru a corespunde noilor
situaţii, obiecte sau
informaţii-în sensul că
presiunea lucrurilor duce
întotdeauna, nu la o
supunere pasivă, ci la o
simplă modificare a acţiunii
îndreptate asupra lor.
Adaptarea-proces de
echilibru între asimilare şi
acomodare sau, cu alte
ani)- copilul experimentează lumea
prin percepţii imediate şi prin
activitate fizică,cu intelectul
practic, neverbal, se formează
noţiunile practice de spaţiu, timp,
cauză.
Stadiul preoperaţional – la vârsta
de aproximativ 2 ani- determină
dezvoltarea intelectuală la această
etapă, aptitudinile intelectuale ale
copilului sunt încă puternic
dominate de percepţii.Sunt limitări
cu referire la gândirea copilului din
acest stadiu de dezvoltare:
egocentrismul,centrarea,ireversibilit
atea.
Stadiul operaţiilor concrete –la 7
– 8 ani- 11 – 12 ani.
Copilul este capabil să înţeleagă
conceptul de invarianţă, nu mai este
atât de egocentric, abilitatea de a
grupa logic obiectele în funcţie de
caracteristicile lor comune, rezolva
problemele într-o manieră logică.
Stadiul operaţiilor formale – de la
11 ani- apariţia abilităţii de a
raţiona abstract, fără a se bizui pe
obiecte sau evenimente concrete,
este capabil să rezolve o problemă
la nivel mintal. Gândirea copilului
se aseamănă din ce în ce mai mult
cu cea a adultului.
 cuvinte, un echilibru al
schimburilor dintre subiect
şi obiecte.

2. Realizaţi un eseu în baza citatului: „Inteligenţa este ceea ce foloseşti atunci când
nu ştii ce să faci” J. Piaget, (minim o pagina)

În permanență, în rutina de zi cu zi, ne întîlnim cu mii de cazuri pentru a discuta

sau a contraversa unele situații. Deseori este posibil sa nu ne placa informatia ce vine
odata cu aceste afișări. Însă a ramîne psihologic stabil și rațional e nevoie de un
echilibru cu noi însăși, să rămînem indulgenți și adecvați indiferent de momentele pe
care viața ne le oferă. Aș spune ca afirmația lui Piaget, ne redă ideia în a rămîne calmi
atunci cînd asta nu e posibil, prin asta și percepem intelegența ca un comfort dintre
bine și rău.

O mulțime de informații citite, merg în concordanță în faptul dacă inteligența se

transmite, sau se dobîndește. Probabil ambele păreri sunt corecte, rămîne a accepta
părerile lor și a susține că inteligența o primim din educația perfectă de la părinți și o
acumulăm zi de zi prin experiența vieții.

Totuși să rămînem cu un moral puternic e o motivație bună pentru a folosi

inteligența atunci cînd nu mai știm ce să facem, să ne exprimăm frumos emoțiile,
logica și părerile, să acționăm plăcut și binevoitor la toate conversațiile sau
dezbaterile cu apropiații, rudele, prietenii, necunoscuții.

Emoțiile joacă un rol important în viața fiecărui om. Nu putem nega nici rolul
raționamentului în asigurarea succesului de a deveni inteligenți. Și cercetările au
demonstrat că succesul spre inteligență, depinde doar de puține procente de intelect și 
mai mult de echilibrul emoțional. Dacă școala are menirea de a pregăti un copil
pentru succes, nu este suficient de a-i dezvolta doar inteligența intelectuală, ci, în
paralel, trebuie să i se dezvolte inteligența emoțională. Acest lucru e posibil nu numai
prin transmiterea cunoștințelor, dar și prin asigurarea unui mediu psihologic favorabil
pentru fiecare copil, așa cum la prezent ne străduim pentru copilul nostru. E greu să
faci față situațiilor atunci cînd nu ai bază de mic copil, din familie, din anturajul unde
ai petrecut cel mai mult timpul. Căci restul vine mai apoi.

Începînd de mic copil a utiliza inteligența ca pe o bună educație de la părinți, apoi

acumulînd-o în școala, colegii, universități, iar pe parcursul vieții de la oamenii veniți
in soarta noastră zi cu zi, remarcăm la un moment cît de multe plusuri avem, numai
din ceea că ne stăpenim psihologic, devenind empatici cu sine, iar atunci cînd nu mai
știi cum să reacționezi și cum să facem, să activăm inteligența.