Intr-o epoca asa -zisa a comunicarii, ne vedem pe fuga, ,ne vorbim din ce in ce mai putin si nu mai avem

nici macar timp sa ne evocam amintirile. ...Culorile si aromele din copilarie si adolescenta, doar scriitorii
le dau substanta, ca in textul urmator:

Dati-mi voie sa va prezint acest imobil. Mai degraba, casa noastra. Un imobil te face sa te gândesti la un
mare oras. Si noi locuim intr-un orasel. Un orasel cu numele Montmarte.
Casa noastra este la la intrarea in oras. Strada Lepic, numarul 96 bis.
Este o casa confortabila, frecventabila ...o casa cu trei etaje.La etajul doi suntem noi: tata, mama
si..eu.Tata este profesor de stiinte naturale, intr-un colegiu de fete, pe strada Assomption , nr.6. Este o
persoana constiincioasa, buna si timida. Mama este casnica. Cu o lincenta in engleza, da ore in particular
sau traduce acasa romane englezesti.O iubesc mult. si pe tata il iubesc mult.
Ca despre mine, sunt un baiat te talie inalta, cu parul plantat ca naiba, cu dintii de lup tânar. Am obtinut
o licenta in drept si lucrez ca stagiar la Dl. Tirpin, un avocat cunoscut.
In fiecare dimineata, ceasul desteptator al tatei suna cu o sonerie care da fiori.Tata deschide un ochi,
apoi pe celalalt, se intinde, o saruta pe mama, se ridica batând in peretele camerei mele.
-Este ora 7.Ai auzit,Robert?
Din pacate, am auzit.
-Gata, ii raspund.M-am trezit.
Frec un papuc pe parchet ca sa-l fac sa creada ca m-am ridicat.
-In sfârsit! S-a ridicat, spune tata, linistit.
Atunci, isi ia doua mici haltere si incepe miscarile sale respiratorii.
-Unu....doi! una...doua ! una..
Sfertul de ora de cultura fizica familiala este unul dintre cele mai bune momente ale zilei.