Universitatea ,,Spiru Haret’’ din Bucuresti

Facultatea de Psihologie si Științele Educației

Programă pentru
disciplina opțională
,, Micul cofetar”

Studenti:Berbec (Istrate) Iozefina

Ene (Muraru) Carmen
Florentina
Gruia Mariana Simona
Specializarea: PIPP
 Anul: I, evaluarea II
Programă pentru disciplina opțională
,,Micul cofetar”

Notă de prezentare
Programa școlară pentru disciplina opțională ,,Micul cofetar”reprezintă o ofertă
curriculară de disciplină opțională pentru clasa și a IV-a din învățământul primar,
înscriindu-se în categoria disciplinelor abordate integrat. Situată la intersecția ariilor
curriculare Arte și Tehnologii, disciplina este prevăzută în planul-cadru de învățământ
cu un buget de timp de 1 oră /săptămână la clasa a IV-a.
Programa disciplinei opțională ,,Micul cofetar” este elaborată potrivit unui nou model
de proiectare curriculară, centrat pe competențe. Demersul didactic promovat de
programă contribuie la conturarea profilului de formare al absolventului de
învățământ primar prin utilizarea mijloacelor specifice disciplinei: extinderea
posibilităților de comunicare interumană prin imagine, apelul la trăirea artistică,
exprimarea liberă și creativă.
Structura programei școlare include următoarele elemente:
- Notă de prezentare
- Competențe generale
- Competențe specifice și exemple de activități de învățare
- Conținuturi
- Sugestii metodologice.
Competențele sunt ansambluri structurate de cunoștințe, abilități și atitudini
dezvoltate prin învățare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui
domeniu sau a unor probleme generale, în contexte particulare diverse.
Competențele generale vizate la nivelul disciplinei opțională ,,Micul cofetar”
jalonează achizițiile de cunoaștere și de comportament ale elevului pentru întregul
ciclu primar.
Competențele specifice sunt derivate din competențele generale, reprezintă etape
în dobândirea acestora și se formează pe durata unui an școlar. Pentru realizarea
competențelor specifice, în programă sunt propuse exemple de activități de învățare
care valorifică experiența concretă a elevului, integrând strategii didactice adecvate
unor contexte de învățare variate. Exemplele de activități au doar valoare orientativă.
Pentru formarea competențelor specifice, profesorul este cel care își alege și
proiectează activitățile de învățare în funcție de specificul disciplinei, de
particularitățile de vârstă ale elevilor și de interesele fiecărui copil, de mijloacele și de
materialele pe care le are la dispoziție. Toate acestea presupun personalizarea
demersului didactic, prin implicarea activă și creativă a profesorului.
Conținuturile învățării constituie elemente de bază ale celor două domenii
integrate, mijloace informaționale prin care se urmărește realizarea competențelor.
Astfel, ele sunt grupate pe următoarele domenii:
-Desen - Pictură
-Modelaj
-Machete și modele
-Foto
Sugestiile metodologice includ elemente de proiectare a activității didactice,
precum și elemente de evaluare continuă. Este necesară o abordare specifică
vârstei, bazată în esență pe stimularea învățării prin joc, pe individualizarea învățării,
pe dezvoltarea interesului copilului și pe implicarea în activitate.
Disciplina opțională ,,Micul cofetar” își păstrează caracterul de noutate în raport cu
disciplinele studiate până în prezent în învățământul primar, fiind o disciplină
integrată. Principalele argumente care au determinat abordarea integrată a disciplinei
opțională ,,Micul cofetar”în cadrul aceleiași discipline de studiu sunt următoarele:
- La început de secol XXI suntem expuși unei avalanșe de
informații și influențe, multe din acestea venind pe cale vizuală. Explorarea
de către elevi a acestor aspecte specifice limbajului vizual măresc șansele
ca aceștia să facă alegeri pertinente și corecte.
- Punerea în legătură a elevului cu o mai mare varietate de
domenii artistice, precum și îmbinarea acestora cu experiența concretă a
realizării unor produse, au drept consecință creșterea sensibilității pentru
frumos, sporirea îndemânării și încrederii în variate posibilități de exprimare
a sinelui, consolidând respectul pentru valori, tradiții și semeni.
Realizarea manuală a unor produse prin combinarea armonioasă de abilități,
responsabilitate și inteligență reprezintă componenta abilități practice a programei.
Programa pentru opțională ,,Micul cofetar”contribuie la educarea elevilor în spiritul
competenței cheie sensibilizare și exprimare culturală, care este recomandată la
nivel european, prin: cultivarea sensibilității elevilor; aprecierea diversității exprimării
artistice; recunoașterea rolului factorilor estetici în viața de fiecare zi; dezvoltarea
abilităților creative ale elevilor și exersarea acestora în diferite contexte.
 COMPETENȚE GENERALE

1. Utilizarea unor notiuni de baza din programa Arte și Tehnologii;

2. Exprimarea opiniilor cu privire la construirea produselor si a calitatii acestora;
3. Manifestarea responsabilitatii fata de calitatea si garantia produselor.
 COMPETENȚE SPECIFICE ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂȚI DE
ÎNVĂȚARE

C.G. 1. Utilizarea unor notiuni de baza din programa Arte și Tehnologii;

1.1 Identificarea intuitiiva a unor notiuni specifice la costruirea produselor si a calitatii

acestora.
-jocuri didactice,indivituale sau in perechi pentru descoperirea intuitiva a unor
notiuni: cantarirea si masurarea ingredientelor folosite.
-jocuri didactice de grup de tip ghicitoare:pentru identificarea notiunii de
textura,dupa culoare, miros si gust.
- realizarea de mici machete (din produse comestibile) pentru inbunatatirea
vederii in spatiu.
- desen liber din imaginatia fiecarui elev.
- activitati care implica folosirea cuptoarelor , aragazului si a dispozitivelor
electrice specifice cofetarie (blender,mixer,cutter,etc).

1.2 Utilizarea in contextele date a unor notiuni specifice artei si cofetariei.

-interpretarea unor retete prin formulare de enunturi folosind notiuni specifice.
-discutii prin care elevii isi exprima puncte de vedere in legatura cu aspectul si
calitatea produsului.
-prezentarea proiectului in fata clasei.

2. Exprimarea opiniilor cu privire la factorii care dau calitatea si aspectul.

2.1 Identificarea unor caracteristici ale laboratorului prin experienta directa.

-jocuri de grup pentru dezvoltarea cat mai multor tipuri de perceptie senzoriala
(vizuala,olfactiva,tactila,gustativa);
- fotografie,desen , notare,achizitionare de materii prime in cadrul activitatiilor de
laborator;
-exercitii de masurare cu ajutorul cantarului,canii gradate si a linguritelor de
masura;
-discutii despre aspectul estetic al produselor.

2.2 Manifestarea curiozitatii pentru prepararea si aspectul produselor.

-prezentarea de imagini insotite de explicatii pentru exemplificarea unor notiuni
specifice;
-documentarea individuala prin selectarea unor retete.

3. Manifestarea responsabilitatii fata de mediul din laborator si a

conduitei morale.

3.1 Identificare principalelor probleme care afecteaza confectionare produselor.

- vizite in laboratoarele cofetariilor profesionale.

3.2 Urmarirea efectelor asupra corpului uman;

- monitorizarea consumului de dulciuri;
- discutii despre felul in care armonizeaza elementele unitare cost-eficienta;
- propunerea unor masuri de amenajare-reamenajare a spatiului;
- jocuri de negociere si argumentare pe diverse categorii de crème,arome,etc.
 SUGESTII METODOLOGICE

Fiecare activitate practică trebuie trăită în context şi legată de componentele de

viaţă, prin trecerea progresivă de la joacă la muncă, de la imagine la idee, de la gestul
arhetipal, prin meşteşug, la tehnologie. Prin urmare, activităţile propuse la abilităţi
practice vor fi realizate de toţi copiii, băieţi şi fete.
Se acordă importanță, în cadrul ciclului primar, creării de ocazii pentru acțiuni cu
sens. Copiii nu trebuie să stocheze informaţii, ci să înveţe în situaţii actuale şi reale. În
această fază a dezvoltării voinței copilului, baza educaţională este aceea de a susţine
bune deprinderi, de a avea perioade de lucru care se reiau şi sarcini fixe care trebuie
îndeplinite. Copilul trebuie să trăiască în ritmuri sigure, zilnice, săptămânale şi anuale
care susţin procesele organice de creştere.
Prin experienţele cu propriul corp, copilul poate să îşi trăiască propriile limite dar şi
să le depăşească prin exersare constantă.Experienţele senzoriale dobândite prin
activitate proprie îl ajută, oferindu-i încredere în simţurile sale. Fiecare nou domeniu
abordat este simţit ca o victorie, sporindu-i copilului încrederea în sine şi sentimentul de
a fi conectat la lumea reală. Copiii au nevoie de o conştiinţă trează pentru a observa
ceea ce se întâmplă în jurul lor şi cu ei înşişi. Activităţile cu scop precis sunt executate,
de regulă, cu râvnă pe perioada ciclului primar. Pe lângă sarcini care le trezesc
interesul, copiii de această vârstă solicită, mai ales unii de la alţii, străduinţă,
perseverenţă şi concentrare.
Activităţile vizează o varietate de aptitudini şi deprinderi. Se pune accentul pe
trăiri şi experienţe dobândite prin activităţi care au sens şi pot fi urmărite. Mişcarea
ritmică, repetată, a mâinilor, prin exerciţii potrivite vârstei are ca efect consolidarea
abilităţilor motrice, a puterii de judecată şi dezvoltarea gândirii logice.
Creşterea dificultăţilor de învăţare şi de comportament printre copii are multe
cauze, dar ea poate fi considerată şi ca un simptom al lipsei de integrare, ca o
desprindere a forţelor sufleteşti de gândire şi de voinţă. Ceea ce provine din cap nu
poate fi realizat de mâini, iar ceea ce membrele învaţă prin activitate plină de sens nu
se transformă în conceptualizare şi înţelegere. Învăţarea prin acţiune este un mod de
învăţare care „urcă” de la membre la cap. Reflecţia şi analiza a ceea ce au făcut mâinile
aduce conştienţă în inteligenţa membrelor.
Intelectul se concentrează pe surprinderea de fapte. Acţiunea în concordanţă cu
indicaţiile sau conducerea exterioară este o acţiune intelectuală. Intelectul caută să se
conformeze cu ceea ce există deja sau este cunoscut.
Inteligenţa, în schimb, nu este direcţionată spre lucruri finite. Ea înţelege ceea ce
este în mişcare sau într-o stare de devenire. În consecinţă, inteligenţa este formată prin
activitate, prin mişcare şi dexteritate manuală.
Mediator între aceste două domenii, al capului şi al membrelor, este spaţiul
afectiv al sentimentului. Aici se face posibilă, pe de o parte, perceperea senzorială a
materialelor şi a proceselor care creează o viaţă diferenţiată a simţirii, iar pe de alta
experienţa esteticoartistică, ce transformă acele sentimente în baza judecăţii
sănătoase. Acesta este un proces de schimb ritmic.
De aceea, relaţiile sociale din clasă în această perioadă nu mai sunt atât de
uşoare, iar programa îi poate ajuta să-şi exprime personalitatea în moduri cât mai
diferite.