Test de evaluare nr.

Analizaţi și găsiţi modalităţi de intervenţie educativă în următoarele

situaţii :

• În cadrul jocului de creaţie „La coafor" o fetiţă, aşezată picior peste picior şi
imitând comportamentul fumătoarei, se lasă „coafată" de către o altă fetiţă
cu care conversează utilizând un limbaj neconform cerinţelor morale,
impropriu unui copil, transferat în joc, prin imitaţia unor comportamente
adulte. Ce face educatoarea în această situaţie?

În această situație, educatoarea trebuie să poarte o discuție cu fetița, o

discuție care să nu o facă pe fetiță să se simtă certată , dar care să o facă să
înțeleagă faptul că jocul pe care îl desfă șoară este unul nepotrivit pentru ea
și de asemenea că limbajul pe care îl utilizează nu este unul demn de un
copil de vâ rsta ei. Totodată , educatoarea trebuie sa afle din discuța cu fetița
de unde a preluat aceste atitudini nepotrivite și să o facă să înțeleagă faptul
că modelul pe care ea îl imită nu este un exemplu bun, și că faptul de a
fuma nu este în primul râ nd să nă tos, chiar dacă vede în jurul ei mulți adulți
care practică acest lucru. De asemenea, educatoarea trebuie neaparat să
poarte o discuție și cu pă rinții fetiței prin intermediul că reia să le aducă la
cunoștință comportamentul fetiței. Educatoarea trebuie să îi îndrume pe
pă rinți să încerce să corecteze tendința fetiței de a imita „modele”
neexemplare și să o ajute să facă distincția între exemplele bune și
exemplele rele, dar și să o țină pe fetiță pe câ t posibil la distanță de mediile
nebenefice pâ nă câ nd aceasta va ști să preia doar exemplele bune.

• În cadrul jocului de creaţie „La tâmplărie" - copiii beneficiind de un

miniatelier cu o masă de tâmplărie în miniatură și de materiale reale
necesare executării unor lucrări simple din lemn, blochează menghina. Unul
dintre băieţi spune: „Hai să facem altceva şi să nu spunem că am stricat-o
noi!" Cum intervine educatoarea în această situaţie dacă observă conduita
sau dacă i-o aduce alt copii la cunoştinţă'? Ce face dacă doar constată efectul
şi nu ştie cine sunt „vinovaţii"?

În cazul în care educatoarea știe cine sunt vinovații, aceasta trebuie să

poarte o discuție cu ei și să le explice faptul că este firesc să mai greșim din
câ nd în câ nd, însă cel mai important este să învă ță m să ne recunoaștem și
să ne asumă m greșelile deoarece, oricâ t am încerca să ascundem adevă rul,
acesta iese int-un final la suprafață , însă atunci va fi prea tâ rziu pentru că
de cele mai multe ori, minciuna îi face pe cei din jurul nostru să își piardă
încrederea în noi. De aceea, este important ca educatoarea să le explice
faptul că „minciuna are are picioare scurte” și că este important să ne
asumă m greșelile, care odată recunoscute vor fi pe jumă tate iertate. În
acest fel, copiii vor înțelege că au greșit încercâ nd să ascundă greșeală și să
nu și-o asume și că doamna este supă rată mai mult pe minciuna lor decâ t
pe greșeala în sine.

În situația în care educatoarea nu știe cine sunt vinovații, aceasta trebuie de

asemenea să poarte o discuție, însă cu întreaga clasă și să le explice care
sunt beneficiile asumă rii greșelilor și faptul că ea apreciază mai mult dacă
fă ptașii recunosc greșeala, decâ t dacă preferă să o ascundă și astfel să fie
autorii unei minciuni, explicâ ndu-le de asemenea și care sunt urmă rile
minciunii. Astfel, în urma discuției fă ptașii se vor simți obligați să -și
recunoască greșeala, iar educatoarea ar trebui să le ofere și o mică
pedeapsă pentru că au greșit dar și o recompensă pentru ca în cele din
urmă au înțeles că este corect să recunoască și să -și asume greșeala.