UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN

CUZA
FACULTATEA DE DREPT

TEORIA RELATIILOR
INTERNATIONALE

1 ENCYCLOPEDIA BRITANNICA.
World War II. Accesat la 20
martie, 2015.
http://www.britannica.com/EBch
ecked/topic/648813/World-War-
II
 Una din cele mai dificile şi complexe întrebări pe care şi le pun minţile luminate lucide ale lumii
priveşte măsura în care securitatea internaţională este posibil a fi realizată în actualul context global. În
general, dezbaterile pe această temă au pus în evidenţă două curente de gândire – realiştii şi idealiştii.
Răspunsurile acestora au o notă dominantă pesimistă (realiştii) într-un caz şi una optimistă, în celălalt caz
(idealiştii). În perioada de după primul război mondial, idealismul a avut o pondere predominantă datorită
speranţelor puse în Liga Naţiunilor, care părea că va asigura o ordine internaţională mai bună. În schimb,
în epoca „războiului rece“, realismul a devenit principalul curent de gândire. Războiul şi conflictele
violente, în general, au fost considerate ca trăsături perene ale relaţiilor dintre state, încă de la apariţia
acestora. Totuşi, o dată cu încheierea „războiului rece“, dezbaterile au fost redeschise şi au căpătat chiar
tonuri mai intense. Pentru unii, sfârşitul confruntării ideologice aprige dintre Est şi Vest a reprezentat o
cotitură majoră în istoria relaţiilor internaţionale, anunţând o nouă paradigmă a acestora, în care violenţa
interstatală ar deveni în mod gradual o chestiune a trecutului, iar noile valori comunitare ar aduce un spirit
de cooperare tot mai pronunţat între persoane şi comunităţi umane din cele mai diverse, inclusiv la nivelul
statelor. Acest curent de opinie a reflectat o viziune optimistă asupra dezvoltării unei societăţi globale
paşnice. În schimb, pentru alţi analişti realismul a rămas cea mai bună cale de abordare teoretică a
problematicii securităţii internaţionale. În opinia lor, evenimentele de după 1989 au produs schimbări
nesemnificative în substanţa relaţiilor internaţionale. Sfârşitul „războiului rece“ a adus, într-adevăr o eră
nouă, mai cooperativă, între superputerile existente, însă aceasta are un caracter temporar atât timp cât
statele continuă competiţia între ele, iar forţa a rămas ultimul arbitru în disputele internaţionale.
Cel de-al Doilea Război Mondial a avut un impact major asupra scenei politice internaționale,
fiind considerat cel mai devastator război neîntrerupt din istoria omenirii. Acesta a luat sfârșit abia după
șase ani de la începerea sa, provocând daune incomensurabile, estimate la aproximativ 70 de milioane de
morți și pagube materiale de 1000 de miliarde de dolari 1.
După încheierea Celui de-al Doilea Război Mondial, în lunile iulie-octombrie ale anului 1946 a
avut loc Conferința de Pace de la Paris, iar pe 10 februarie 1947 s-a semnat Tratatul de Pace de la Paris,
prin care fiecare guvern era obligat să împiedice renașterea fascismului și au fost incluse o serie de clauze
care priveau despăgubirile de război, drepturile minorităților și noi ajustări teritoriale. În acest nou context
internațional, determinat de către terminarea războiului mondial, au apărut două superputeri care dominau
scena economică și politică a lumii: Statele Unite ale Americii și Uniunea Republicilor Sovietice
Socialiste (U.R.S.S.). Fiecare dintre cele două state reprezenta o ideologie și un sistem politic unic: prima
1
1 ENCYCLOPEDIA BRITANNICA. World War II. Accesat la 20 martie, 2015.
http://www.britannica.com/EBchecked/topic/648813/World-War-II. (12.01.2021)
1 ENCYCLOPEDIA BRITANNICA.
World War II. Accesat la 20
martie, 2015.
http://www.britannica.com/EBch
ecked/topic/648813/World-War-
II
era simbolul capitalismului, implicit a democrațiilor liberale occidentale, iar cea din urmă simboliza
comunismul și regimurile totalitare cu o economie planificată. Între ele a existat o relație tensionată în
perioada imediat următoare Celui de-al Doilea Război Mondial, deoarece au concurat intensiv pentru a
obține supremația pe plan mondial. Prin urmare, intervalul anilor 1947 și 1991 a rămas în istorie sub
denumirea de „Războiul Rece”, numele fiind rezultatul lipsei confruntărilor militare direct între cele două
superputeri (termen popularizat de către ziaristul american Walter Lippmann).
În februarie 1946, „Telegrama Lungă” scrisă de George F. Kennan de la Moscova s-a concretizat
prin articularea unei politici tot mai severe a guvernului SUA împotriva sovieticilor, care a devenit
fundamentul strategiei sale față de Uniunea Sovietică. Raportul îi prezenta președintelui Truman o
perspectivă asupra acordurilor existente și, cel mai important, detalii privind încălcările sovietice ale
acordurilor cu Statele Unite ale Americii, evidențindu-se faptul că regimul sovietic era un regim
expansionist și influența sa trebuie „stăvilită” de SUA în zonele de importanță strategică vitală. La scurt
timp după lansarea acestei „Telegrame Lungi”, fostul prim-ministru britanic Winston Churchill a rostit în
Fulton, Missouri faimosul său discurs „Cortina de Fier”. Discursul făcea apel la o alianță anglo-americană
împotriva sovieticilor, care erau acuzați de el că au „tras” o „cortină de fier" de la Stettin, în Marea
Baltică, până la Trieste, în Marea Adriatică3 . Ecoul acestei recomandări s-a materializat pe 11 martie
1947, când președintele Truman a schițat un program al politicii externe americane pentru combaterea
„pericolului comunist” în lume. În acest scop, el a cerut Congresului să aprobe un credit de 400 milioane
dolari pentru ajutorarea Greciei (eliberată de britanici în 1944 de sub conducerea germanilor, măsură care
reprezenta începutul Doctrinei Truman4 ), amenințată de comunism, și a Turciei, unde U.R.S.S. revendica
partea de nord-est a Anatoliei. Pe data de 5 iunie a aceluiași an într-un discurs rostit în aula Universității
Harvard, secretarul de stat american George Marshall anunță lansarea unui vast program de asistență
economică destinat refacerii economiilor europene, cu scopul de a stăvili extinderea comunismului,
fenomen pe care el îl considera legat de problemele economice.
La câteva luni diferență, în septembrie, sovieticii au creat Cominformul, al cărui scop a fost de a
controla evoluția ideologică a mișcării comuniste internaționale și de a organiza mai strâns controlul
politic asupra statelor satelite sovietice, prin coordonarea partidelor comuniste ale „Blocului răsăritean”.
Totodată, ca reacție la Planul Marshall, sovieticii au lansal Planul Molotov, pentru reconstrucția țărilor
din Europa de Est, care mai târziu (în ianuarie 1949) a fost instituționalizat sub numele de CAER. Eric
Hobsbawm este de părere că ambele superputeri credeau într-o moderație reciprocă, fapt motivat prin
neimplicarea Occidentului în revolta muncitorilor din Germania de Est (în 1953) și din Ungaria (în 1956),
iar U.R.S.S la rândul ei avea o abordare moderată a relațiilor internaționale, cu o implicare minimală în
Războiul din Coreea (1950-1953). Mai mult decât atât, istoricul numește prima perioadă a Războiului
Rece, „Pacea Rece”, fiind o înțelegere mutuală între cele două state care prinde contur imediat după ce
Uniunea Sovietică face rost de bomba atomică (1949), implicit de cea cu hidrogen (în 1953). Totuși, este
reliefată o scurtă perioadă de tensiune în ceea ce privește prima parte a Războiului Rece și anume între
martie 1947 și 1951, când a început Doctrina Truman, iar generalul McArthur a fost trimis în Koreea. În
ciuda titulaturii pe care englezul o ofertă perioadei, cele două țări au amenințat în repetate rânduri cu
folosirea arsenalului nuclear: S.U.A. în timpul Războiului din Coreea (1951) sau Războiului din Vietnam
(1953, 1954) - cu scopul de a determina grăbirea semnării păcii între combatanți – U.R.S.S. împotriva
Chinei în 1969 sau pentru a forța Franța și Anglia să se retragă din Egipt (în timpul crizei Canalului Suez)
în 1956. În același timp, autorul are în vedere și un alt moment tensionat în care s-a pus problema
1 ENCYCLOPEDIA BRITANNICA.
World War II. Accesat la 20
martie, 2015.
http://www.britannica.com/EBch
ecked/topic/648813/World-War-
II
utilizării rachetelor nucleare, Criza rachetelor din Cuba (1962), N.S. Khrushchev decizând amplasarea
unor focoase în țara vecină S.U.A. pentru a-i obliga pe americani să-și retragă rachetele din Turcia.

1 ENCYCLOPEDIA BRITANNICA.
World War II. Accesat la 20
martie, 2015.
http://www.britannica.com/EBch
ecked/topic/648813/World-War-
II