Toxiinfectia alimentara reprezinta o afectiune medicala cauzata de

consumul de alimente sau bauturi contaminate cu microorganisme

patogene precum bacteriile, virusurile sau parazitii.Simptomele variază în
funcție de cauză dar se pot face câteva generalizări . Pentru contaminanții
care necesită o perioadă de incubație, simptomele pot să nu se manifeste
timp de ore până la zile, în funcție de cauză și de cantitatea consumata.
Perioadele mai lungi de incubație tind să-i determine pe pacienti să nu
asocieze simptomele cu produsul consumat, astfel încât pot atribui greșit
simptomele unei gastroenterite, de exemplu.In ceea ce priveste istoria
toxiinfectiei alimentare,primul caz sugerat al unei boli cunoscute de
origine alimentară a fost propus de medicii de la Universitatea din
Maryland, care cred că Alexandru cel Mare a murit în 323 î.Hr. dintr-un
caz de febră tifoidă când el și armata sa s-au oprit să se odihnească în
Babilonul Antic. Febra tifoidă este cauzată de bacteria Salmonella Typhi,
care poate fi contractată din alimente sau apă contaminate. Deși această
teorie nu poate fi niciodată dovedită pe deplin, aceasta arată că oamenii au
fost probabil afectați de aceste boli de-a lungul întregii istorii.

In istoria mai modernă, unele dintre cele mai mari focare au apărut
începând cu anii 1900, odata cu aparitia streptococcului în laptele crud,
botulismul în conservele de măsline și Salmonella Typhi în stridii. Aceste
focare au provocat în cele din urmă câteva sute de decese.

Multe dintre toxinele responsabile de aparitia toxiinfectiilor alimentarenu

se mai limitează la locații geografice izolate, iar recunoașterea
simptomelor specifice permite furnizorilor de asistență medicală de
urgență nu numai să inițieze rapid un tratament adecvat, ci și să notifice
devreme departamentele de sănătate și astfel să prevină alte cazuri de
contaminare. Printre factorii care cresc riscul de a dezvolta toxiinfectii
alimentare, se numara consumul unor alimente sau bauturi nepasteurizate,
lapte nepasteurizat (nefiert) si produse din lapte nepasteurizat precum
branza sau smantana,consumul carnii insuficient preparate (carnat crud,
friptura in sange), peste sau pui infestat, scoici, melci sau moluste
contaminate si insuficient preparate, consumul unor alimente sau bauturi
contaminate odata cu procesare sau prepararea lor, calatoriile sau vacantele
in tari exotice sau in curs de dezvoltare si totodata, persoanele care
lucreaza in abatoare, pescarii sau in domeniul sanitar. De retinut ca
persoanele care au un risc crescut de a dezvolta intoxicatii alimentare, sunt
gravidele,copiii mici (sugarii, prescolarii),varstnicii, persoane cu sistem
imunitar compromis.

Un alt lucru important de stiut este ca nu toate toxiinfectiile alimentare au

aceleasi simptome "clasice" si anume diaree, greata, varsaturi si crampe
intestinale. Unele intoxicatii alimentare au alte simptome mult mai grave,
un exemplu fiind intoxicatia alimentara cu Clostridium botulinum, bacterie
care provoaca botulismul si care contine o neurotoxina capabila sa
provoace paralizie nervoasa si musculara. Simptomele apar la aproximativ
18-36 ore de la infectie si includ slabiciunea generalizata si diplopie
(vederea dubla). Paralizia progreseaza din regiunea capului si cuprinde
apoi intreg corpul. Rata mortalitatii a scazut mult in ultimele decenii
datorita introducerii tratamentului cu antitoxina botulinica, cu toate ca
recuperarea poate dura luni de zile si este deseori asociata cu o slabiciunea
marcata care poate dura pana la un an de la boala initiala.

In ceea ce priveste majoritatea cazurilor ,simptomele intoxicatiei

alimentare “clasice”dispar in cateva zile (2-3 zile) fara aparitia unor
complicatii, astfel ca nu este necesar nici un tratament medicamentos.

Este suficient controlul adecvat al simptomelor precum diareea si evitarea

aparitiei complicatiilor, fara a fi necesar un tratament antibiotic.
Deshidratarea cauzata de diareea severa este principala complicatie care
poate aparea. De asemenea sunt necesare 2-3 zile pana la atenuarea sau
disparitia simptomelor si mai multe zile pana la aparitia unui scaun de
consistenta normala. Scopul principal al tratamentului este inlocuirea
lichidelor si electrolitilor pierduti prin diaree sau varsaturi, cu precizarea ca
medicatia antidiareica nu este de obicei recomandata in tratamentul
intoxicatiilor alimentare, pentru ca se stopeaza astfel mecanismul de
curatire a intestinului de microorganismele patogene, precum si de toxinele
acestora, cu inrautatirea diareei si celorlalte simptome.

Bibliografie:

1.Hocking AD, Pitt JI, Samson RA, Thrane U (2005). Advances in Food

Mycology
2.Riemann HP, Cliver DO (2006). Foodborne Infections and Intoxications
3.Hobbs BC (1993). Food Poisoning and Food Hygiene. British Medical
Bulletin. 
4.Hardy A (January 13, 2016). Food Poisoning-An ongoing saga History
and Policy. History and Policy. Retrieved July 4, 2016.
5.Motta SD, Valente Soares LM (July 2001). "Survey of Brazilian tomato
products for alternariol, alternariol monomethyl ether, tenuazonic acid and
cyclopiazonic acid". Food Additives and Contaminants. 
6.Scheule B. A comparison of the food safety knowledge and attitudes of
hospitality and dietetic students. J Hosp Tour Educ. 2002