Facultatea de Inginerie Medicală, Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti

Laborator: Procese de interfaţa biomaterial-ţesut

Nume şi prenume: Zaharia Antonia

Grupa: 1433A

Lucrarea practică:
Calcifierea unor tipuri de biomateriale polimerice

 Scopul lucrării:

Se urmărește evaluarea fenomenului de calcifiere și influența proprietăților de material

asupra acestui fenomen. De asemenea, această lucrare practică descrie aspecte legate de
metode de investigare utilizate în evaluarea calcifierii prin colorația Von Kossa.

 Etape practice:

Activitatea practică cuprinde următoarele etape:

a) Prepararea soluțiilor de incubare
• Prezentarea Materiilor prime
•Clorura de calciu – CaCl2 - pulbere albă, Mmol = 111 g/mol
•Fosfat de sodiu – Na2HPO4, Mmol = 142 g/mol
•Apă bidistilată
• Prepararea soluțiilor folosite
b) Procedura de testare a capacității de formare a fazei minerale:
c) Analiza probelor după incubare în soluții de calcifiere se va face în următoarele etape:
• Inspecția vizuală
• Evaluare gravimetrică
• Colorația Von Kossa
1.În vederea stabilirii capacității unor biomateriale de a calcifia în organism după
implantare, într-o primă fază evaluarea se realizează prin incubarea acestora în băi
alternante de clorură de calciu și fosfat de sodiu. Pe toată durata preparării soluțiilor de
CaCl2 si Na2HPO4, acestea trebuie sa fie incolore și limpezi, iar pe suprafața sticlei sa nu
existe precipitate. În cazul în care apare o precipitare, prepararea soluției trebuie oprită și
reluată.
2. Esantioanele supuse testelor, hidratate la echilibru, se cantares, apoi se incubeaza
pe rand in solutii (timp de 15 min). După fiecare incubare, eșantioanele se clătesc temeinic cu
apă bidistilată pentru îndepărtarea sărurilor precipitate pe suprafața materialelor. Dupa
terminarea procedeelor de incubare esantioanele se cantaresc din nou.

3.Pentru analiza probelor alegem o metoda de apreciere a calcifierii (inspectia

vizuala, evaluarea gravimetrica sau coloratia Von Kossa).
4.Materialele se incubează într-o soluție de azotat de argint. După incubare probele
vor fi expuse la lumină puternică pentru a permite oxidarea ionului de Ag la Ag metalic.
Apariția unor depozite de culoare brun-neagră indică prezența sărurilor de calciu.
 Facultatea de Inginerie Medicală, Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
Laborator: Procese de interfaţa biomaterial-ţesut

Nume şi prenume: Zaharia Antonia

Grupa: 1433A

Lucrarea practică:
Calcifierea unor tipuri de biomateriale polimerice

 Observaţii experimentale:

 Calcifierea patologica poate determina: pierderea elasticitatii, pierderea transparentei,

scaderea proprietatilor transportoare ale membranelor.
 Pe toata durata preparării soluțiilor, acestea trebuie să fie incolore și limpezi, iar pe suprafața
sticlei să nu exite precipitate. În cazul în care apare o precipitare, prepararea soluției trebuie
oprită și reluată.
 Atât CaCl2 și Na2HPO4 sunt higroscopici ceea ce duce la o cântărire cât mai rapidă, pentru a
evita absorbția apei din atmosferă. Este importanta clatirea intre incubari, deoarece la
contactul dintre CaCl2 si Na2HPO4 se formeaza precipitat.
 Diferenta de masa nu se datoreaza in totalitate formarii de mineral; Se poate datora erorii de
balanta, operatorului, expulzarii apei din retea.
 Dupa incubarea in solutia de AgNO3 probele vor fi expuse la lumina puternica pentru a
pemite oxidarea ionului de Ag la Ag metalic; Aparitia unor depozite de culoare brun-neagra
indica prezenta sarurilor de calciu.
 Hidrofilia incurajeaza depunerea de mineral pe suprafata materialului; Porozitatea
incurajeaza si mai mult aceasta depunere.

 Adaugaţi răspunsurile la întrebarile din referat

1): In urma incubarii in solutiile de CaCl2 si Na2HPO4, la proba de polistiren nu se observa vreo
diferenta in ceea ce priveste transparenta, deoarece fiind un material hidrofob si neted, faza minerala s-
a depus foarte putin pe suprafata acesteia. In ceea ce priveste proba de PHEMA, nu se observa vizual
o diferenta de transparenta, deoarece culoarea esantionului este initial opaca,dar fiind un material
hidrofil, cu o suprafata poroasa, faza minerala s-a format pe suprafata acestuia, deoarece exista o
diferenta mare intre mesele esantioanelor de dinaintea si dupa finalizarea ciclurilor de incubare-
spalare. La proba de PAAm se observa ca a devenit opaca, fiind initial transparenta, ceea ce arata ca
faza minerala s-a depus pe material.
 Facultatea de Inginerie Medicală, Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
Laborator: Procese de interfaţa biomaterial-ţesut

Nume şi prenume: Zaharia Antonia

Grupa: 1433A

Lucrarea practică:
Calcifierea unor tipuri de biomateriale polimerice

2): In cazul PSt, care este hidrofob si are o suprafata neteda, diferenta de masa inainte si dupa
finalizarea ciclurilor de incubare-spalare este nesemnificativa, deoarece proprietatile de material au
influentat capacitatea de mineralizare a acestui esantion si in concluzie, a fost foarte mai putin
calcifiat. Cea mai mare diferenta intre mese este a esantionului PHEMA, deoarece are o suprafata
poroasa si este un material hidrofil, lucru care arata ca faza minerala s-a format pe material. In ceea
ce priveste esantionul de PAAm, variatia de masa se observa, dar nu este o diferenta atat de mare,
deoarece este un material foarte hidrofil si cu o suprafata neteda.
3) : Diferenta de masa inainte si dupa finalizarea ciclurilor de incubare-spalare arata ca exista
depuneri de saruri pe suprafata materialului si valoarea acesteia demonstreaza ca materialul poros
retine cel mai bine faza minerala depusa. Topografia materialului (suprafata neteda/rugoasa) si
afinitatea fata de apa a probelor supuse testarii vor influenta capacitatea de formare a fazei
minerale. spalarea cu apa bidistilata intre incubarile cu clorura de calciu si fosfat de sodiu se
realizeaza pentru a evita formarea de precipitat (amestecarea solutiilor conduce la formarea de
precipitat), deoarece solutiile trebuie sa ramana limpezi pe durata experimentului, iar depunerea de
faza minerala trebuie sa fie pe material sau in interiorul acestuia. Calcifierea produce modificari ale
biomaterialului de transparenta, culoare si de elasticitate. Alegerea metodelor de apreciere a
calcifierii este foarta importanta, deoarece trebuie verificata masura in care metoda respectiva este
adaptata materialului pe care il caracterizam. Coloratia von kossa este relevanta numai pentru
materialele care nu contin saruri de calciu in compozitia probelor martor.
4): In cazul PSt, care este hidrofob si are o suprafata neteda, diferenta de masa inainte si dupa
finalizarea ciclurilor de incubare-spalare este nesemnificativa. Cea mai mare diferenta intre mese
este a esantionului phema, deoarece are o suprafata poroasa si este un material hidrofil. in ceea ce
priveste esantionul de paam, variatia de masa se observa, dar nu este o diferenta atat de mare,
deoarece este un material foarte hidrofil si cu o suprafata neteda. diferenta de masa inainte si dupa
finalizarea ciclurilor de incubare-spalare arata ca exista depuneri de saruri pe suprafata materialului
si valoarea acesteia demonstreaza ca materialul poros retine cel mai bine faza minerala depusa. In
ceea ce priveste transparenta:
• la proba de polistiren nu se observa nicio diferenta, fiind un material hidrofob si neted, a
fost cel mai putin calcifiat
• la proba de phema nu se observa visual o diferenta, deoarece culoarea esantionului este
initial opaca