„Procese electrochimice în medii fiziologice”

Statutul disciplinei: obligatorie

Nivelul de studii: Licenţă
Anul de studii: III
Semestrul: 5

Titularul cursului : Prof.dr.ing. Cristian PIRVU

Număr de ore / Verificarea / Credite

Curs Seminar Laborator Proiect Examinare Credite
28 - 28 - E 4
 OBIECTIVELE DISCIPLINEI

Procese electrochimice în medii fiziologice

•Pentru curs

Obiectivul general al cursului vizează pregătirea studenților prin prezentarea de date din domeniul
proceselor chimice şi fizice ce implica transfer de sarcina în mediile fiziologice.

Cursul este menit să ofere o privire de ansamblu a proceselor electrochimice în medii fiziologice, cu accent
pe înţelegere fundamentală a aspectelor fizico-chimice ale proceselor interfaciale care implica transferul de
electroni între electrod şi bio-electrolit.

Obiectivul principal al cursului este de a oferi studenţilor capacitatea de stabili proprietăţile

electrochimice (procese faradaice şi non-faradaice la electrozi) din fluide fiziologice ce conțin acizi nucleici şi
proteine şi să aplice aceste cunoştinţe pentru diverse aplicaţii precum bioelectrosinteza, biosenzori,
electroforeza, electrodializa, etc.

Abilitatea de a folosi metode noi de cercetare în scopul evaluarii proceselor electrochimice ce intervin în
medii fiziologice.
 Ce presupune acest mecanism?

- Transport ionic

- Diferente de potential

- Flux de electroni Electrochimie

- Polarizare

- Conductie ionica/electronica

Alte aplicatii:

- Obtinerea de materiale biofunctionale prin tehnici electrochimice;

- Acoperirea implanturilor medicale prin tehnici electrochimice;
- Obtinerea si investigarea metalelor bioactive prin modificarea suprafetei
- Monitorizarea dinamicii celulare prin tehnici de detectie electrochimica;
- Studii fundamentale privind mecanismele de schimb electronic la interfata electrod /proteine;
- Microbial fuel cell (MFC) cu aplicatii in robotica;
Continut curs

1. Notiuni introductive de bio- electrochimie.

1.1 Solutii de electroliti.
1. Introducere.
2. Scurt istoric; Obiect de studiu.
3. Sisteme de electroliti / bioelectroliti; Echilibre ionice.
4. Teoria disociaţiei electrolitice; grad de disociere; Electroliti tari. Electroliti slabi;
Solutii tampon.
5. Conductibilitatea electrolitilor; Migrarea ionilor.

2. Electrod potential de electrod.

1. Electrod; Strat dublu electric. Electrod ideal polarizabil; Electrod ideal nepolarizabil.
2. Capacitatea diferenţială şi integrală a stratului electric dublu.
3. Potential de electrod; Specii de electrozi.
4. Electroosmoza.
5. Electroforeza.
6. Efectul Dorn.
7. Potential de curgere.
8. Fenomene electrocinetice.
9. Potential zeta.
3. Electrochimia proceselor redox în medii fiziologice.
Introducere; Exemple de mediatori solubili.
Procese electrochimice la interfata electrod / enzima, electrod / proteina.

4. Procese electrochimice în membrane biologice.

Structura şi compoziția membranelor biologice; Tipuri de structuri membranare.
Potențial de membrana;Mecanisme de transport ionic prin membrane.
Electrozi modificați cu filme lipidice; Aplicații analitice şi bioelectrochimice.

5. Biosenzori.
Principiul funcționarii biosenzorilor; Tipuri de biosenzori.
Constructia biosenzorului; Mediatori artificiali; Design pentru biosenzori;
bioelectrocataliza; Aplicații.
5. Bioelectrosinteza; Electroliza şi electrodializa.
Obținerea electrolitica de compuși organici.
Mecanisme în procesele de bioelectrosinteza; Sisteme omogene. electrozi modificati;
Electrodializa.

6. Procese electrochimice ce implica ADN

Electrochimia ADN-ului; Oxidare; Reducere.
Adsorbția ADN la suprafața electrodului.

7. Aplicații în vivo.
EVALUARE

Activităţile evaluate şi ponderea fiecăreia

Lab. - 30p

Tema de casa - 20p

Examen - 50p (test + examen)

----------

100 p

Cerinţele minimale pentru promovare:

Prezentarea temei de casă;

Parcurgerea tuturor lucrărilor de laborator;

Obţinerea a 50% din punctajul pentru laborator;

Obţinerea a 50% din punctajul total;

Obţinerea a 50% din testul din partea teoretica.

 Calculul notei finale:

Prin rotunjirea punctajului final

BIBLIOGRAFIE

 Andrzej Lewenstam, Lo Gorton, Andrzej Wieckowski, Electrochemical Processes in Biological Systems, The

Wiley Series on Electrocatalysis and Electrochemistry, Publisher: Wiley, Year: 2015

 C. Pȋrvu, Chimie Generală. Noţiuni Fundamentale, Ed. Printech, 2009, ISBN 978-606-521-241-1.P.N.

 Barlett, Bioelectrochemistry, Fundamentals, Experimental Techniques and Aplications, Wihley & Sons, 2008.

 P. W. Atkins, J de Paula, Tratat de Chimie Fizica, Ed. Tehnica, 2005.

 Veronica Dinu, Eugen Trutia, Elena Popa-Cristea, Aurora Popescu, Biochimie medicala, Ed. Medicala, 2009.

 Alen J. Bard, L.R. Faulkner, Electrochemical methods, John Wiley&Sons, 2001.

 V.S. Bagotsky, Fundamentals of electrochemistry, Wiley- Interscience, 2005.

 Allen J. Bard,  Martin Stratmann , George S. Wilson , Encyclopedia of Electrochemistry, Volume 9,

Bioelectrochemistry, 2010,  John Wiley & Sons.

1. Notiuni introductive de bio- electrochimie.

Organismul uman este o masina electrochimica

Organismul uman este o masina electrochimica

Dr. Phil Selinsky. “I have been studying the human body for the past 30
some odd years now and I have found that without a doubt, the human body is an
electrochemical machine. As a matter of fact, it is a multidimensional electrochemical
machine which is designed to fix itself when it breaks or gets out of balance.

The engineer in me recognizes that this machine follows all the rules and
laws of physics and chemistry, just like any other machine on this planet.

Just like all other machines, the human body has bells and whistles and gages
to tell us when this machine is reaching its limits or when damage has occurred from
collision or misuse. The major alarm bell that we all recognize is PAIN. Pain is our best
friend! It tells us when something is out of balance. Therefore, disconnecting the alarm
(anesthetizing the pain) without addressing the reason for the pain is courting
disaster.”

Inputs: oxigen, apă, ioni, molecule organice complexe

Outputs: mișcare, activitati diverse, intretinere, căldură, dioxid de carbon, apă,

molecule organice simple
Energia electrochimică

Energia electrochimică este produsă în fiecare celulă din plante și animale.

Sistemul nervos al unui animal își trimite semnalele prin intermediul reacțiilor electrochimice.

Practic fiecare proces electrochimic și aplicația sa tehnologică au un rol esential în medicina

modernă.

Puterea electricității în organismele vii

În filmul Frankenstein, puterea electricității transformă o serie de părți ale corpului mort într-un

monstru viu. Deși această utilizare a energiei electrice este încă fictivă, forțele electrochimice

sunt esențiale pentru funcționarea corpului nostru.

Înțelegerea acestor forțe a ajutat la dezvoltarea medicinei.

 Cercetări timpurii despre „electricitatea animalelor”

În 1730, Stephen Gray a incarcat un școlar cu o sarcină de electricitate statică în

ceea ce a fost probabil primul experiment electric efectuat pe un organism.

În următorii cincizeci de ani, alți cercetători au descoperit că atingerea unei tije

Luigi Galvani (1737-1798)
Luigi Galvani a fost profesor la Universitatea din Bologna. El a studiat efectele electricității
asupra animalelor, în special asupra broaștelor. Cu ajutorul experimentelor, a arătat
prezența electricității în organismul broastelor în anul 1791.

This animated figure shows Galvani’s

understanding of animal electricity. 
 Allesandro Volta (1745-1827)
Allesandro Volta a fost un om de știință italian. A inventat bateria în anul 1799. El a fost
primul care a dezvoltat o baterie (celula Voltaica) care ar putea produce energie electrică ca
urmare a unei reacții chimice.

Alessandro Volta’s Original "Pile", exhibited in the Volta

Temple, Como, Italy.
• Motivele acestei mișcări ale muschilor au rămas incerte până în anii 1840,

când noile instrumente sensibile i-au permis lui Emil du Bois-Reymond să

arate că curenții electrici curgeau într-adevăr atât de le mușchi, cât și de la

nervi. 

• Modificările intensității sau direcției curenților au determinat contracția

mușchilor.

• La sfârșitul secolului al XIX-lea, unii medici au început să experimenteze pe

pacienți vii.

• Controlând cu atenție locația electrozilor lor, oamenii de știință au învățat cum

să realizeze contractarea fibrelor musculare individuale.

• Acest lucru le-a permis să deseneze hărți mai detaliate ale sistemului

muscular.
Hans Christian Oersted (1777-1852)
Hans Christian Oersted a arătat că de fiecare dată când un curent curge printr-un conductor,
un câmp magnetic este asociat cu acesta. A inițiat studiul electromagnetismului și a
descoperit aluminiu în anul 1820.
George Simon Ohm (1789-1854)
George Simon Ohm a fost un fizician german. A experimentat circuitele electrice. El a
descoperit că unii conductori funcționau diferit în comparație cu alții. El a descoperit legea
Ohms în anul 1827, care este o relație între curent, tensiune și rezistență. Unitatea de
rezistență poartă numele acestuia.
Michael Faraday (1791-1867)
Michael Faraday a fost un om de știință britanic și mare experimentator în electricitate și
magnetism. După descoperirea lui Oersted, el a demonstrat inducția electromagnetică în anul
1831. Acesta este principiul de bază al funcționării generatoarelor .
James Clerk Maxwell (1831-1879)
James Clerk Maxwell a fost un fizician britanic și a scris un tratat despre magnetism și
electricitate în anul 1873. A dezvoltat ecuațiile câmpului electromagnetic în anul 1864.
Ecuațiile din acesta au fost explicate și prezise de lucrările lui Hertz și de lucrările
faradays. James Clerk Maxwell a formulat o teorie importantă - adică teoria
electromagnetică a luminii.

Henrich Rudolph Hertz (1857-1894)

Henrich Rudolph Hertz a fost un fizician german născut în 1857 la Hamburg. El a
demonstrat radiația electromagnetică prevăzută de Maxwell. Folosind proceduri
experimentale, el a dovedit teoria prin instrumente inginerești pentru a transmite și primi
impulsuri radio. El a fost prima persoană care a demonstrat efectul foto-electric. Unitatea
de frecvență a fost numită Hertz în onoarea sa.

Andre Marie Ampere (1775-1836)

Andre Marie Ampere a fost un matematician și fizician francez. A studiat efectele
curentului electric și a inventat solenoidul. Unitatea SI de curent electric (Ampere) a fost
numită după el.
Thomas Alva Edison (1847-1932)
Thomas Alva Edison a fost un om de afaceri și un inventator american. El a dezvoltat multe
dispozitive, cum ar fi bec electric, aparatul de fotografiat etc. În timp ce inventa lampa
electrică, a observat efectul Edison.

Nikola Tesla (1856-1943)

Nikola Tesla a inventat bobina Tesla; motorul de inducție Tesla; curent alternativ
(AC); sistem de alimentare electrică care include un transformator ; Electricitate și motor
trifazat. În 1891, bobina Tesla a fost inventată și folosită în echipamente electronice,
televiziune și radiouri. Unitatea de densitate a câmpului magnetic a fost numită după el.
Conductia electrica se face prin intermediul ATOMILOR
 Modelul Thompson
-dezvoltat de J.J. Thompson în anul 1904

- a măsurat masa razelor catodice, arătând că ele sunt formate din particule, dar că
acestea sunt de circa 1800 de ori mai ușoare decat cel mai ușor atom, cel de H.

-atomul este o masă încărcată pozitiv şi distribuită omogen sub o formă de sfera

-în această masă există în unele locuri nişte sfere mai mici, care sunt încărcate negativ
(aceste sfere mai mici au fost numite electroni).

-o proprietate de bază a acestui atom este că numărul sarcinilor negative este egal cu
numărul masei pozitive, rezultând un atom neutru din punct de vedere electric.

https://youtu.be/_nLESblUAHY
 Modelul Rutherford,

-a fost dezvoltat in 1911 în urma experimentelor realizate de către Hans Geiger şi Ernest Marsden.

-pe baza observaţiilor efectuate legate de existenta unei neuniformitati de distributie a sarcinii in
interiorul atomului, Rutherford a propus un nou model în care sarcina pozitivă era concentrată în centrul
atomului, iar electronii orbitau în jurul acesteia.

-Noul model introducea astfel noţiunea de nucleu.

-aproape toată masa lui este concentrată în nucleu, care este încărcat pozitiv.
Premiul Nobel pentru Chimie în anul 1908.
Este considerat "părintele" fizicii nucleare
-nucleul este înconjurat de un înveliş de electroni, care sunt incărcaţi negativ; electronii sunt menţinuţi
de nucleu prin forţe electrostatice.

-Modelul propus de Rutherford descrie nucleul, dar nu atribuie nici o structură orbitelor electronilor.

Atomul lui Rutherford, conceput conform legilor mecanicii clasice, nu putea să explice de ce
electronii nu cad pe nucleu, ştiindu-se că orice sarcină electrică în mişcare pierde continuu din
energia sa prin radiaţie electromagnetică.

https://youtu.be/5pZj0u_XMbc
Modelul Bohr,

- in 1913, preia modelul planetar al lui Rutherford şi îi aplica teoria cuantelor. Modelul lui Bohr este aplicabil
ionilor hidrogenoizi (He+, Li+2, Be+3, etc, adică ionii care au un singur electron în câmpul de sarcină efectivă al
nucleului)

Modelul atomic al lui Bohr se bazează pe doua ipoteze:

1) - electronul se roteşte în jurul nucleului numai pe anumite orbite circulare, permise, staţionare, fără
a emite sau a absorbi energie radiantă. Electronul se menţine datorită compensării forţei centrifuge cu
forţa de atracţie Columbiană.

2) - în mişcarea sa pe orbita permisă, electronul nu emite şi nici nu absoarbe energie radiantă de o

anumită frecvenţă, numai discontinuu, corespunzând unor tranziţii electronice, care duc in final la
liniile spectrale.

Acest model nu poate explica spectrele de emisie şi energia de ionizare decât pentru atomul de hidrogen si ionii
hidrogenoizi.
 Fenomene electrocinetice

- La finalul secolului XIX - Cercetari asupra fenomenelor electrocinetice si de electrocapilaritate;

- Sunt evidentiate trei efecte distincte: electroosmoza, potential de streaming, electroforeza;

Fenomene de membrana

-1857 Gibbs – relatii termodinamice legate de echilibrele membranare;

- 1911 - Donnan - echilibrul ionic la nivelul membranei;

- 1936 – primul electrod ion selectiv dezvoltat apoi in anii 60’;

-1970 – primele masuratori de capacitate diferentiara;

-1977 – studii de adsorbtie a biomoleculelor sub influenta potentialului aplicat;

 Reactii de transfer de electroni in medii biologice

- Desoperirea polarografiei - Heyrovsky in 1927 (Nobel Prize in 1959)

-‘‘What can electrochemical studies tell one about biological electron transfer
and related processes?’’ – Dryhurst - ofera o serie de asemănări între reactiile
electrochimice și reacții biologice, comparând interfata electrod-solutie cu
interfata enzima-solutie în condiții similare de pH-ului, tăria ionică și
temperatură.
- au fost investigate electrochimic o serie de compusi de interes biologic :
-Purine

- Pirimidine

-Vitamina B12

-Acizi nucleici, etc.

- In 1940 – microelectrozi pentru masurarea concentratiei de oxigen din interiorul tesutului
biologic;

- Măsurarea dependența de timp a concentrației de acid ascorbic în cortexul unui rinichi

izolat, a dat informații despre circulația în cadrul unui organului. (1973)

- Adams a reusit sa evalueze concentrația de neurotransmițători, prin implantarea directa

a microelectrozilor in interiorul creierului viu al unui șobolan.
Transmiterea de informații în organismele vii

-este, probabil, abordarea cea mai complexa, care a fost privita ca o provocare pentru
bioelectrochimie: mai multe reacții sunt implicate în procesul general de control in
transmiterea de informații în organismele vii, inclusiv transferul de electroni,
de ioni prin membranele etc.

-diverse tipuri de conductie sunt implicate in procesul global.

- Mai multe cai, au fost deschise spre studiul proceselor de transfer de electroni în
organismele vii, analiza fluidelor biologice, controlul compoziției mediu intracelular
(Neher și Sakmann, premiului Nobel în 1991), detectarea electrochimica a reacțiilor
imunologice, construcție de biosenzori.
 Corpul uman este format din aproximativ 1 000 000 000 000
celule.

 Celulele sitemului nervos – celule nervoase – neuroni sunt

specializate in transportul ‘mesajelor’ in organism prin intermediul
proceslor electrochimice.

 Creierul uman are aproximativ 100 000 000 000 neuroni.

 Neuronii comunica intre ei prin intermediul proceselor

electrochimice.
În secolele al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, electricitatea a fost la

modă. 

Medicii, oamenii de știință și șarlatanii - nu întotdeauna ușor distinși unii de alții - au

folosit șocuri electrochimice pentru a trata aproape orice boală imaginabilă. 

Au reușit cel mai adesea când au tratat anumite tipuri de paralizie prin stimularea

mușchilor. 

Fizioterapeuții folosesc astăzi electroterapia pentru paralizie și alte probleme fizice.

Cel mai important mușchi tratat cu electricitate este inima. În mod normal, impulsurile

obișnuite de electricitate îl mențin într-un ritm constant. 

În unele cazuri, un singur soc de electricitate prin piept este suficient pentru a restabili

ritmurile normale.

Unii psihiatri folosesc de asemenea acest tratament, care a fost folosit pentru prima dată în

Italia în 1938, pentru a trata depresia și alte boli mintale. Este extrem de controversat,

deoarece poate provoca leziuni ale creierului și uneori chiar moarte.

 ATP și energia vieții

Conform teoriei membranelor si a excitației nervoase, propusă inițial de Julius Bernstein în 1902,

membranele neuronilor (celulele nervoase) pot deveni polarizate electric prin blocarea sau transmiterea

anumitor tipuri de ioni.

După cum a demonstrat David Nachmansohn pentru prima dată în 1938, această polarizare se

deplasează de-a lungul nervului până la capăt, unde declanșează eliberarea unei substanțe chimice

numite acetilcolină.

Această substanță chimică determină polarizarea neuronilor adiacenți, trimitând impulsul către destinația

sa, fie că este un mușchi, un alt nerv sau un alt organ.

Când semnalul nervos ajunge la un mușchi, acesta provoacă un lanț de reacții chimice care duce la

descompunerea unei molecule numite adenozin trifosfat (ATP).

ATP este sursa de bază a energiei pentru toate ființele vii. 

Hans Krebs - anii 1930 - fiecare celulă a unei plante sau animal folosește glucoză pentru a produce o

diferență de încărcare electrică pe o membrană. 

Această diferență alimenteaza apoi sistemele care produc ATP. 

Se produce de fapt glucoză printr-un alt proces electrochimic, fotosinteza, în care energia luminii solare

determină moleculele de clorofilă să elibereze electroni, declanșând o serie de reacții care culminează cu

producerea de ATP.
Detectarea problemelor de sănătate

Pe lângă tratarea problemelor de sănătate, electricitatea poate fi folosită și pentru a le detecta. 

Dispozitivele de înregistrare transformă acum activitatea electrică naturală a corpului în

diagrame pe care medicii le folosesc apoi pentru a analiza problemele medicale. 

Medicii diagnostică acum anomalii ale inimii cu electrocardiograme (ECG), tulburări ale

creierului cu electroencefalograme (EEG) și pierderea funcției nervoase cu electromiograme

(EMG).