Electroforeza

Student: Marin Andreea Beatrice

Specializare: Biologie Medicală- I
 CUPRINS

1. Ce este electroforeza? Pentru ce

foloseș te?..........................................1
2. Tipuri de
electroforeză .............................................................................2
3. Electroforeza proteinelor
serice .............................................................6
4. Albumina ...........................................................................................
..........7
5. Globulinele ........................................................................................
..........8
6. Instrucțiuni de
lucru..................................................................................9
7. Rezultate
normale....................................................................................12
8. Rezultate
anormale..................................................................................12
9. Concluzie...........................................................................................
.........14
10. Bibliografie........................................................................................
.........15

2
11.

3
 1. Ce este electroforeza?
Electroforeza este o tehnică de laborator folosită pentru separarea grupurilor
de proteine din serul sangvin. Acest lucru le permite să fie măsurate și analizate
individual. Presupune expunerea serului plasat într-un tip special de gel la un
curent electric. Acest lucru face ca diferitele tipuri de proteine să se miște și să se
grupeze. Proteinele creează benzi separate pe gel, care sunt apoi analizate de
laborator. (Protein Electrophoresis, Immunofixation Electrophoresis-Testing.com)
Electroforeza provine din cuvântul grecesc Ilektrofórisi care înseamnă "a
purta electroni" făcând referire la mișcarea particulelor dispersate în raport cu un
fluid sub influența unui câmp electric uniform spațial-
(ro.wikibella.electrophoretogram-)
Electroforeza a fost observată pentru prima dată în 1807 de Ferdinand
Frederic Reuss de la Universitatea de Stat din Moscova, care a observat particule
de argilă migrate în apă supuse unui câmp electric continuu.
Testul de electroforeză este de asemenea utilizat pentru a diagnostica alte
afecțiuni care vizează celulele plasmatice. Acestea includ macroglobulinemia
Waldenström, gammopatia monoclonală cu semnificație nedeterminată (MGUS)
și amiloidoza primară.
2. Tipuri de electroforeză
Electroforeza cuprinde mai multe tehnici analitice conexe :
o electroforeza de afinitate - Electroforeza de afinitate este un tip de
electroforeză în care particulele sunt separate pe baza formării complexe sau a
interacțiunii biospecifice
o electroforeza capilară - Electroforeza capilară este o tehnică mai nouă care
combină mecanismele de separare ale electroforezei cu aparatura și automatizarea
cromatografiei. Există numeroase variante de electroforeză capilară care
soluționează diversele probleme de separare. Acestea includ electroforeza zonală,

4
electroforeza pe gel, focalizare izoelectrică și izotacoforeza. Puterea extraordinară
de separare, viteza analizelor și sensibilitatea extremă (o singură moleculă prin
detectarea cu fluorescență indusă cu laser) conduc la aplicarea intensivă a
electroforezei capilare de către multe dintre cele mai bune laboratoare de cercetare
analitică din lume. (reginamaria.ro )Electroforeza capilară, fiind modalitatea cea
mai potrivită și eficientă de a separa moleculele încărcate mari și mici, oferă o
largă varietate de aplicații privind analiza lichidelor biologice umane. (Revista
Română de Medicină de Laborator Vol. 2, Nr. 1, Martie 2006)
 Electroforeza capilară zonală este cea mai utilizată, datorită simplității și
versatilității sale. Capilarul se umple cu tampon și solviții migrează în zone
discrete, cu viteze diferite. Fluxul electroosmotic influențează timpul de migrare și
rezoluția.
Electroforeza capilară utilizează cantități minime de probă, este cantitativă,
automată și de aceea are un domeniu larg de aplicare. Cea mai importantă trăsătură
a sa este faptul că are posibilitatea de a se cupla cu tehnici complementare de
separare pentru a identifica proteine din sisteme biologice complexe și a elucida
aspecte legate de structura și funcția fiecărei proteine separate. Faptul că necesită
probe extrem de mici este considerată un instrument de explorare al chimiei
spațiilor mici, dintre care un exemplu ar fi celula însăși.

5
 ro.socmedarch.org

 Electroforeza pe gel - Electroforeza pe gel este un tip de electroforeză

utilizat pe scară largă în care moleculele sunt separate prin mișcare printr-un gel
poros sub influența unui câmp electric. Cele două materiale principale ale gelului
sunt agaroză și poliacrilamidă. Cel mai frecvent tip de electroforeză pe gel
folosește geluri de poliacrilamidă și tampoane încărcate cu laurilsulfat de
sodiu Electroforeza pe gel este utilizată pentru a separa acizii nucleici (ADN și
ARN), fragmentele de acid nucleic și proteinele.
 Electroforeza bidimensională este un tip de tehnică electroforetică utilizată
în domeniul proteomicii pentru separarea amestecurilor complexe de proteine cum
ar fi un amestec de proteine extrase dintr-o celulă. Tehnica, așa cum sugerează și
numele, constă din două dimensiuni ortogonale de-a lungul cărora sunt separate
diferitele proteine.
 imunoelectroforeză - Imunoelectroforeza este denumirea generală dată unei
varietăți de tehnici electroforetice utilizate pentru caracterizarea și separarea
proteinelor pe baza reacției lor la anticorpi.
 electroblotare - Electroblotarea este o tehnică utilizată pentru recuperarea
acizilor nucleici sau a proteinelor în urma electroforezei prin transferarea acestora
pe o membrană. Polimerii fluorură de poliviniliden (PVDF) sau nitroceluloză sunt
utilizați în mod obișnuit. Odată ce specimenul a fost recuperat, acesta poate fi
analizat în continuare folosind pete sau sonde. Western blot este o formă de
electroblotare utilizată pentru a detecta proteinele specifice folosind anticorpi
artificiali.

Figură 2 ca.wikipedia.org

6
 electroforeză cu câmp pulsat - Electroforeza cu câmp pulsat este utilizată
pentru separarea macromoleculelor, cum ar fi ADN-ul, prin schimbarea periodică a
direcției câmpului electric aplicat unei matrice de gel. Motivul pentru care se
schimbă câmpul electric este că electroforeza tradițională pe gel nu este capabilă să
separe în mod eficient molecule foarte mari, care toate tind să migreze
împreună. Schimbarea direcției câmpului electric conferă moleculelor direcții
suplimentare de deplasare, astfel încât acestea să aibă o cale prin gel. 
Tensiunea este în general comutată între trei direcții: una care rulează de-a
lungul axei gelului și două la 60 de grade pe ambele părți. Deși procesul durează
mai mult decât electroforeza tradițională pe gel, este mai bine să separe bucăți mari
de ADN.
 focalizarea izoelectrică - focalizarea izoelectrică (IEF sau electrofocus)
este o formă de electroforeză care separă moleculele pe baza diferitelor puncte
izoelectrice. IEF se realizează cel mai adesea pe proteine, deoarece încărcarea lor
electrică depinde de pH.
3. Electroforeza proteinelor serice este utilizata pentru a identifica prezența
sau absența proteinelor anormale, a proteinelor monoclonale (producerea excesivă
a unei imunoglobuline specifice) și pentru a determina când diferite grupe de
proteine au valorile crescute sau scazute în ser.
Electroforeza proteinelor ajută la diagnosticul și monitorizarea evolutiei și
tratamentului unor afectiuni asociate cu prezenta de proteine anormale (exemplul
sindromul mielomului multiplu).
Electroforeza proteinei serice se poate testa când simptomele indică o
afecțiune inflamatorie, o boală autoimună, o infecție acută sau cronică, o dereglare
a rinichilor sau a ficatului sau pierderi de proteine.
Electroforeza proteinelor serice este o metodă ușoară, necostisitoare, de
separare a proteinelor, bazată pe forma, mărimea și încărcarea lor electrică. 

7
 Datorită încărcării lor electrice, proteinele din sânge vor începe să se miște
atunci când acesta este supus unui câmp electric.
Analiza electroforezei proteice și cu imunofixare indică ce cantitate este
prezentă din fiecare proteină. Valorile electroforezei cu imunofixare se estimează
pe baza identificării prezenței unui anumit tip de imunoglobulină. Valorile medii
normale ale acestor fracțiuni (care se referă la persoanele de vârstă adultă și normal
hrănite) pot să varieze până la 10% în plus sau în minus, în special la copii,
vârstnici sau la persoane care nu se alimentează normal.
Electroforeza proteinelor serice folosește un câmp electric pentru a separa
proteinele din serul din sânge în grupuri de dimensiuni, forme și sarcini similare.
Proteinele totale din ser sunt descompuse în 5 categorii de substanțe numite
fracțiuni proteinice, în procesul electroforezei : albumină, alfa 1, alfa 2, beta și
gamma.

Figură 3 www.pngegg.com

4. Albumina, care este produsa în ficat, reprezintă aproape 60% din proteinele
din sânge fiind partea cea mai întinsă, care se asează înspre electrodul pozitiv.
Albumina este solubilă în apă, precipitată de acizi și coagulată la căldură.
Există mai multe metode pentru a determina nivelul de albumină din sânge:
electroforeza, metode dye-binding și metode imunochimice, precum și metode
dipstick pentru determinarea albuminei din urină. (Dr. Luminița S.)

8
 Această substanță ajută la coagularea sângelui, alimentează țesuturile și
transportă hormonii, vitaminele, medicamentele și ionii de calciu prin organism.
(https://biolumimedica.ro/biochimie-albumina-serica/ )
Albumina reprezintă un indicator global al stării de nutriție a organismului în
special la persoanele vârstnice și determină dacă pacientul are boli de ficat sau
rinichi. Este indicat să măsurăm nivelul de albumină atunci când un pacient
prezintă: icter, oboseală, scădere în greutate. (lotus-med.ro)
Pentru a determina nivelul de albumină din plasmă, pacientul trebuie să
întrerupă administrarea de medicamente care afectează măsurătorile, cum ar fi:
steroizi anabolizanți, androgeni, hormoni de creștere, insulina.

Figură 4 ro.weblogographic.com

5. Globulinele reprezintă 40% din proteinele din sânge și  sunt împărțite

în: alfa-1, alfa-2, beta (poate fi împărțit în beta 1 și beta 2) și gamma globuline,
fracția gamma fiind cea mai apropiată de electrodul negativ. În general, nivelurile
de proteine alfa și gamma globulină cresc atunci când există inflamație în
organism. (Protein Electrophoresis, Immunofixation Electrophoresis-Testing.com)
 Alfa-1 globulină – HDL -colesterolul este inclus în această fracție.
 Alfa-2 globulină – În fracția alfa-2 globulină este inclusă o proteină numită
haptoglobină, care se leagă cu hemoglobină.

9
 Beta-globulina – Proteinele beta globuline ajută la transportul substanțelor,
cum ar fi fierul, prin fluxul sangvin și ajută la combaterea infecției.
 Gama globulina – Aceste proteine se mai numesc anticorpi. Ele ajută la
prevenirea și combaterea infecției. Globulinele gamma se leagă de substanțe
străine, cum ar fi bacteriile sau virusuri, ducând la distrugerea lor de către sistemul
imunitar.
Fiecare dintre aceste cinci grupe de proteine se mișcă într-un ritm diferit într-
un câmp electric și împreună formează un model specific. Acest model ajută la
identificarea unor boli.
Principala diferență între albumină și globulină este că albumina este proteina
cheie din sânge, care reglează presiunea osmotică a sângelui, în timp ce globulina
este al doilea tip abundent de proteine din sânge și este importantă în funcția
hepatică, coagularea sângelui și combaterea infecțiilor . Mai mult, albumina este
solubilă în apă pură, în timp ce globulina este insolubilă în apă pură.
6. Instrucțiuni de lucru
Se lucrează pe o suprafață curată și dreapta, cu toate materialele necesare la
îndemână.
Pregătire soluții: într-un cilindru de 100ml se pun 10ml soluție tampon din
flacon și 90ml apă distilată și se omogenizează. Este foarte important de respectat
raportul 1:9
Colorant: Soluția este gata de lucru
Decolorant: Într-un cilindru de 100ml se pun 10ml soluție decolorant și 90ml apă
distilată și se omogenizează. Este foarte important de respectat raportul 1:9!
Soluție fixare: Soluția este gata de lucru (https://ddsdiagnostic.com/ )
Pregătire probe

10
Serul poate să fie proaspăt sau păstrat la 2-8°C maxim 72 de ore. Nu se lucrează
seruri lipemice sau hemolizate. Se diluează serul cu soluție tampon: 20µl ser +
120µl soluție tampon într-un flacon eppendorf.
  Aplicare probe
 Se deschide placa de gel pe care se va aplica serul diluat al pacientului și se
așează pe un suport (coală albă de hârtie).
 Se aplică hârtia de filtru pe folie în dreptul punctelor în care vor fi aplicate
probele pentru a se elimină excesul de umezeală, câteva secunde.
 Se ridică hârtia de filtru și imediat se poziționează aplicatorul pe care se
pipetează probele, cu mare grijă astfel încât să facă contact complet cu gelul.
 Înainte de aplicarea fiecărei probe amestecul de ser cu tampon se va agita.
 Se pipetează 3,5 µl de ser diluat de-a lungul fiecărei fante și se lasă să se
absoarbă complet timp de 5-8 minute, nu mai mult de 10 minute, excesul de ser se
va îndepărta cu ajutorul unei hârtii de filtru apoi se îndepărtează aplicatorul.
Migrarea
 Se pipetează 35 ml soluție tampon în fiecare parte a cuvei (+/-) (se recomandă
schimbarea tamponului după fiecare migrare).
 Se pune folia în cuvă astfel încât să se respecte + de pe folie cu + de pe cuvă și
– de pe folie cu – de pe cuvă și se acoperă cuva.
 Se fixează parametrii specificați în protocol și se pornește migrarea.
 După terminarea migrării se scoate imediat folia și se introduce în baia de fixare
cu gelul în sus timp de 7-10 minute. (https://ddsdiagnostic.com)
Uscarea: după etapa de fixare folia este scoasă din baia de soluție și pusă în etuvă
la minim 90°C pentru aproximativ 20 minute.
Colorare: după uscarea foliei aceasta se pune în baia de colorant 6-8 minute.

11
Decolorare: se îndepărtează din baie soluția de colorare și se pune soluție de
decolorare peste folie. Aceasta se decolorează în 2-3 băi succesive. Folia este
lăsată să se usuce complet (eventual la etuvă la 70-80°C).
În cazul electroforezei pe gel, concentrația gelului poate fi controlată pentru a
determina dimensiunea porilor matricei de gel, care influențează mobilitatea. Este
de asemenea prezent un tampon lichid , care controlează pH-ul mediului.
Fricțiunea și forța de întârziere electrostatică încetinesc progresul particulelor prin
fluid sau gel. (www.greelane.com – 2018). Pe măsură ce moleculele sunt trase
printr-un lichid sau gel, mediul se încălzește. Acest lucru poate denatura
moleculele, precum și afecta rata de mișcare. 
Tensiunea este controlată pentru a încerca să minimizeze timpul necesar
separării moleculelor, menținând în același timp o separare bună și păstrând intacte
speciile chimice. Uneori, electroforeza se efectuează la frigider pentru a compensa
căldura. Speciile încărcate negativ sunt atrase de polul pozitiv al unui câmp
electric, în timp ce speciile încărcate pozitiv sunt atrase de capătul negativ. O
specie neutră poate fi ionizată dacă câmpul este suficient de puternic. În caz
contrar, acesta nu tinde să fie afectat. Ionii și moleculele mici se pot deplasa printr-
un gel sau lichid mult mai repede decât cele mai mari. (cancer360.ro)
Se utilizează suporturi solide și pH alcalin, la care toate componentele
proteice sunt încărcate negativ și migrează spre polul pozitiv. Pe electroforegrama,
după colorare, proteinele apar sub forma de benzi cărora li se măsoară densitatea
optica, fiecare banda având un maxim de absorbție.
Prin electroforeza, în condițiile amintite mai sus, se obțin șase fracțiuni:
 albumina serica: a1, a2, b1, b2;

12
  globuline: g ;

 Albumina, a1 și b apar sub forma unor benzi omogene, bine definite. a2, și
g  apar ca benzi difuze, iar fracțiunea g prezinta în partea sa centrala o zona mai
intens colorată.
7. Rezultate normale
Domeniile de valori normale sunt:
Figură 5. aspla.ro/

 Proteine totale: 6,4 – 8,3 g/dL sau 64 – 83 g / L;

 Albumină: 3,5 – 5,0 g / dL sau 35 – 50 g / L;
 Alfa-1 globulină: 0,1- 0,3 g / dL sau 1 – 3 g / L;
 Alfa-2 globulină: 0,6 – 1,0 g / dL sau 6 – 10 g / L;
 Beta globulină: 0,7 – 1,2 g / dL sau 7 – 12 g / L;
 Gama globuline: 0,7 – 1,6 g / dL sau 7 – 16 g / L.
8. Rezultate anormale
Niveluri anormale de albumină
 Niveluri mai mari decât în mod normal – deshidratare;
 Niveluri mai mici decât cele normale – boala renală sau hepatică, o afecțiune
care implică inflamație, alimentație slabă.
Niveluri anormale de alfa-1 globulină
 Niveluri mai mari decât în mod normal – boala care duce la inflamație (starea
poate fi cronică sau acută);
 Niveluri mai mici decât cele normale – boala hepatică, emfizem congenital
(rar).
Creșterea proteinelor alfa-1 poate fi dată de:
 boală inflamatorie acută;
 unele forme de cancer;

13
 boala inflamatorie cronică (de exemplu, artrita reumatoidă, SLE).
Niveluri anormale de alfa-2 globulină
 Niveluri mai mari decât în mod normal – boala renală, boala care duce la
inflamație (afecțiunea poate fi cronică sau acută);
 Niveluri mai mici decât cele normale – boala hepatică, alimentația deficitară,
descompunerea globulelor roșii.
Niveluri anormale de beta globulina
 Niveluri mai mari decât în mod normal – anemie, mielom multiplu, colesterol
ridicat;
 Niveluri mai mici decât cele normale – nutriție deficitară, ciroză hepatică.
Niveluri anormale de gama globulina
 Niveluri mai mari decât în mod normal – artrita reumatoidă, infecție, ciroză
hepatică, boală inflamatorie, mielom multiplu, limfom;
 Niveluri mai mici decât cele normale – tulburări imunitare și deficiențe.
Alte valori anormale
Scăderea proteinei totale poate indica:
 pierderea anormală de proteine din tractul digestiv sau incapacitatea tractului
digestiv de a absorbi proteinele (enteropatie care pierde proteinele);
 subnutriție;
 tulburarea rinichilor numită sindrom nefrotic;
 cicatrizarea ficatului și funcția hepatică slabă (ciroză) etc.
Alte valori:
 Proteine totale ridicate: Prea multe proteine în sânge pot fi un semn de
infecție sau inflamație cronică (cum ar fi HIV / SIDA sau hepatita virală). De
asemenea, poate fi un semn precoce al unei afecțiuni a măduvei osoase.
 Raport A / G scăzut: Acesta poate fi semnul unei afecțiuni autoimune, în
cazul în care sistemul imunitar al corpului atacă celulele sănătoase. Poate indica,

14
de asemenea, boala renală sau ciroza, care este inflamația și cicatrizarea ficatului.
În unele cazuri, un raport scăzut de A / G poate fi un semn al unei tumori în
măduva oaselor.
 Raport A / G ridicat: Acesta poate fi un semn al bolii în ficat, rinichi sau
intestine. Este, de asemenea, legat de activitate tiroidiană scăzută și leucemie.
În unele boli pot să crească numai anumite fracțiuni ale globulinelor așa cum
se întâmplă în hepatita cronică, când cresc mult gamma-globulinele și
imunoglobulinele A (Ig A). După tratamentul cauzei care a produs perturbarea
fracțiunilor proteinice, valorile electroforezei serului revin la normal.

9. Concluzie :
Electroforeza proteinelor serice reprezintă un test sangvin care stabilește
cantitatea de albumina și globuline din sânge, în vederea depistării anumitor
afecțiuni.
Albumina și globulinele sunt principalele grupe proteice din serul sangvin,
iar, în urma acestei proceduri, cele din urma sunt împărțite în patru grupe mai mici,
numite fracții: alfa-1 globulina, alfa-2 globulina, beta globulina și gamma
globulina. în prezenta unui câmp electric, cele cinci fracții, incluzând și albumina,
se mișcă diferit, iar împreună formează un model. Analiza acestui model în
laborator va determina daca pacientul suferă de o anumita boala.

15
BIBLIOGRAFIE
1. https://www.reginamaria.ro/utile/dictionar-de-analize/electroforeza-
proteinelor-serice
2. Protein Electrophoresis, Immunofixation Electrophoresis:
https://www.testing.com/tests/protein-electrophoresis-immunofixation-
electrophoresis/
3. Revista Română de Medicină de Laborator Vol. 2, Nr. 1, Martie 2006
4. Informații generale – Electroforeza proteinelor serice:
https://www.synevo.ro/shop/electroforeza-proteinelor-serice/
5. Electroforeza proteinelor serice:
https://lotus-med.ro/analize-medicale/electroforeza-proteinelor-serice
6. Electroforeza proteinelor serice – când este recomandată această analiză și
ce boli poate indica:
https://cancer360.ro/electroforeza-proteinelor-serice/
7. Definiția și explicația electroforezei:
https://ro.socmedarch.org/electrophoresis-definition-4136322-8852
8. Ce este electroforeza și cum funcționează: -
https://www.greelane.com/ro/%c8%99tiin%c8%9b%c4%83-tehnologie-math/
%c5%9ftiin%c5%a3%c4%83/electrophoresis-definition-4136322/
9. Electroforeza proteinelor serice- metoda de lucru:
https://ddsdiagnostic.com/electroforeza-proteinelor-serice/
10. Investigații, proceduri, intervenții electroforeza:
https://www.sanador.ro/electroforeza
11. Definiția și explicația electroforezei ThoughtcoMar 07, 2020:
https://lotus-med.ro/analize-medicale/electroforeza-proteinelor-serice
12. Dr. Biolog Luminița Stamatin - BIOCHIMIE – Albumina serică
13. Tuazon S. și Scarpaci A. Serum Protein Electrophoresis. Medscape Drugs
Diseases:
https://emedicine.medscape.com/article/2087113-overview
14. Diferența dintre albumină și globulină:
https://ro.weblogographic.com/difference-between-albumin - 2019
15. Electroforeza proteinelor- 22 octombrie 2016 :
https://www.aspla.ro/electroforeza-proteinelor/

16