INTERPRETAREA SEMNALULUI

ELECTRORETINOGRAFIC

SCOPUL LUCRARII
Studierea sistemului vizual prin msurarea si interpretarea amplitudinilor semnalelor
electroretinografice nregistrate cu ajutorul unui sistem de achiziie.
Gsirea unor corelaii intre aceste amplitudini si parametrii fizici ai radiaiei luminoase
utilizate ca stimul luminos (intensitate si lungime de unda).

MATERIALE SI DISPOZITIVE NECESARE

nregistrri de semnal electroretinografic efectuate pe insecte pentru diferite intensitii
luminoase si pentru diferite lungimi de unda.
Computer pentru vizualizarea nregistrrilor
Program de calcul pentru determinarea amplitudinii semnalului electroretinografic si
pentru stabilirea corelaiilor intre aceste amplitudini si parametrii fluxului de lumina cu
ajutorul crora s-a efectuat achiziia de date.
FENOMENOLOGIE
Fototransductia in celule fotoreceptoare
Fototransductia, att la vertebrate cat si la nevertebrate este un proces de semnalizare
prin intermediul proteinelor de tip G, ca la toate celelalte celule. Si acest proces de
semnalizare este dat de interaciunea dintre un receptor membranar si o proteina G formata
din trei subunitati. Dar diferenta consta aici in natura receptorului si a sistemului de enzime
efectoare (adenilateleciaza, fosfodiesteraza si fosfolipaza C). Exista multe asemanari intre
mecanismele de activare si inactivare ale pigmentilor fotosensibili (rodopsinele) la vertebrate
si nevertebrate , dar sistemele efectoare sunt distincte.

La vertebrate, proteina G numita transducina G activeaza o enzima (fosfodiestoraza )

care

hidrolizeaza

un

mesager

secundar

al

procesarii

informatiei

in

celula

(guanozinmonofosfatul ciclizat).
La majoritatea nevertebratelor enzima efectoare este fosfolipaza responsabila pentru
generarea mesagerului solubil , care are un rol important in semnalizarea celulara prin
intermediul calciului. Fotoreceptorii ofera largi posibilitati de studiere a rolului Ca.
Musculita drosophila melanogaster prezinta doi ochi compusi

alcatuiti dintr-un

numar mare de ochi elementari (700). Un ochi elementar (numit ematidie) contine 8 celule
fotoreceptoare din carte 6 sunt dispuse pe un contur aproximativ circular, iar alte doua se
gasesc suprapuse, in centrul acestei circumferinte, formand o retinula. La nivelul zonei
indreptate spre lumina, fiecare ematidie are atasat un aparat dioptric corespunzator, timp ce
partea opusa se sprijina pe membrana bazala a ochiului. De aici pleaca terminatii nervoase ce
fac sinapsa in ganglionii optici. Celule anexe pigmentare de la nivelul aparatului dioptric dar
si al retinulei, inconjoara ematidia alcatuind un fel de iris. La musculita de otet intalnim
cellule pigmentare de culoare rosi oranj. Deoarece celulele fotoreceptoare constituie o
prelungire a sistemului nervos, este firesc sa prezinte o excitabilitate semnificativa fata de
stimuli specifici (radiatie in vizibil) la actiunea carora raspund prin modificari ale
potentialului de membrana. Potentialul electric de repaos este negative fiind de ordinal zecilor
de milivolti, iar modificarile induse de lumina sunt in principal depolarizari ale membranei.

Celulele fotoreceptoare
In fiecare ochi elementar, cele 6 celule periferice receptoare ale fluxului luminous
notat cu R1-6 fac sinapsa cu celulele din ganglionul optic de ordinal I lamina, in timp ce
axonii celulelor central R7-8 trec prin acest prim ganglion fara a face sinapsa decat la nivelul
ganglionului optic de ordinal II medulla.
Retinula formata din ansamblul fotoreceptorilor din ochiul compus este analog cu
retina din ochiul vertebratelor. Specificul structural al fotoreceptorilor este dat de participarea
acestor cellule la transductia semnalelor optice in impulsuri nervoase. De asemeni analog
structurii ochiului vertebratelor, in cazul ochiului compus avem de-a face cu o cornee, formata
din corneulele fiecarui ochi elementar. In fototransductie elementul central este membrane
celulara.

Fig1. Sectiune longitudinala prin ochiul compus

Caracteristici ale membrane celulare fotoreceptoare

Caracteristica structurala a memebranei celulare consta in prezenta unei zone
cuticulare formata din 10000 de protuberante numite microvilli, la nivelul carora se gaseste o
densitate mare de pigment vizual- essential in fotoreceptia moleculara. Lungimea micrivililor
este de 5 microni iar latimea de 0.05 microni. Un rol essential revine agregatelor enzimatice
(ca proteine membranare ) implicate in transportul activ al ionilor mici prin membrane.
Deoarece energia metabolica implicata in fotoreceptie este de 1milion de ori mai mare
decat stimulul luminous, acesta este considerat numai semnalul declansator al excitatiei care
conduce in final la modificarea rapida a diferentei de potential intre fetele memebranei
celulare.

Fig. 2 Celula fotoreceptoare la nevertebrate

Rasprunsul ERG si corelatia cu parametrii luminii stimulatoare

Potentialul de receptor este generat de celula fotoreceptoare, propaganda-se pana la
suprafata ochiului, dar contributiile diferitelor tipuri de cellule nu sunt aceleasi. Predomina
contributia celulelor centrale, mai sensibile la lumina de intensitate si lungime de unda mare.
Componenta de hiperpolarizare este generata in ganglionul optic unde fac sinapsa
numai celulele fotoreceptoare periferice, sensibile la lumina cu intensitate si lungime de unda
mica.

MODUL DE LUCRU
Se vizualizeaza fiecare din inregistrarile electroretinografice, effectuate pentru diferite
intensitati ale luminii albe sau pentru diferite filter colorate.

Se selecteaza fiecare raspuns ERG , se tabeleaza si se face media aritmetica pentru fiecare din
cele trei serii de date.
Se reprezinta grafic dependenta de lungimea de unda, pentru fiecare serie de date.
Se vizualizeaza inregistrarile effectuate in lumina alba de diferite intensitati luminoase.
Se citesc amplitudinile potentialului de receptor ale componentei de hiperpolarizare si ale
raportului lor, se tabeleaza si se face media aritmetica pentru fiecare serie de date.
Se reprezinta graphic dependent de intensitatea luminoasa, pentru fiecare serie de date.

Fig.3 Raspunsul electroretinografic obtinut prin excitare in lumina alba

Nr.
Raspuns
ERG
1,
2.
3.
4.
media

Amplitudinea
potentialului
receptor

Amplitudinea
componentei de
hiperpolarizare
Lumina-on-transient

Raportul celor
Lungimea de
doua amplitudini unda sau
intensitatea in
lumina alba