DACII DIN VREMEA LUI

BUREBISTA

GULYA NICOLETA

BUREBISTA
Rege al geto-dacilor (82-44 i.Hr.), intemeietor al statului dac. Centrul statului se
afla in Transilvania, in zona Muntilor Orastie(un puternic sistem defensiv de fortificatii).
A unificat triburile dacice. In vest a nimicit triburile celtice, iar in sud-est a cucerit
cetatile grecesti vest-pontice. Statul geto-dac condus de Burebista se intindea in vest pana
la Dunarea de Mijloc, in nord-vest pana la Pontul Euxin, in sud pana la Muntii Haemus
(Balcani), iar in sud-vest, cel putin pana la Dunare.
In aceeasi vreme cu asasinarea lui Iulius Caesar (44 i.Hr.) se presupune ca si
Burebista a fost inlaturat si ucis.Autorii complotului nu se cunosc, dar se poate banui ca
actiunea a fost pusa la cale de o parte a aristocratiei, nemultumita de cresterea puterii lui
Burebista.O data pericolul roman (dupa moartea lui Caesar) temporar disparut,
centralizarea mentinuta de puterea lui Burebista deranja dorinta vechii autonomii a sefilor
uniunilor de triburi. Moartea lui Burebista a provocat mari transformari si tulburari. Pe de
o parte, statul dac centralizat s-a faramitat in mai multe formatiuni politice. Strabon spune
ca dupa moartea lui Burebista , s-au constituit patru uniuni tribale, apoi cinci.Numai
soarta uniunii din zona Muntilor Orastiei a ramas stabila; aici nu s-a constatat nici o
intrerupere, nici macar o slabire a acestui nucleu.
Izvoarele istorice ne dau informaii foarte importante despre prezena la nord de
Dunre i n Dobrogea a unor uniuni de triburi,n secolele al III-lea i al II-lea .Hr.
Statul geto-dac s-a constituit la o treapt avansat a dezvoltrii societii tracilor
de nord. Procesul de unificare a fost generat de mai muli factori. n primul rnd
dezvoltarea economic . In spaiul locuit de daci s-au facut mari progrese n metalurgia
fierului, confectionndu-se unelte de munc cu productivitate mare , care au condus la o
dezvoltare intens a agriculturii, prin aplicarea brzdarului din fier la plug. Acesta
ptrunde astfel, mai adnc n pmnt i l face mai roditor, prin confecionarea sapelor din
fier care sunt mai productive n muncile agricole. Progresele din prelucrarea metalului
antreneaz i influeneaz perfecionarea altor ndeletniciri cum ar fi prelucrarea
ceramicii, prin folosirea roii olarului n locul nvrtirii cu mna a obiectului prelucrat.
Dezvoltarea economic general a dus la intensificarea schimburilor de produse n
2

interiorul triburilor i ntre triburi. n acelai timp s-au amplificat schimburile economice
cu oraele i statele vecine , n special cu oraele-colonii greceti de la Marea Neagr.
Negustorii greci aduceau n localitile geto-dace obiecte de art , bijuterii i de aici luau
produse agricole , miere , blnuri, etc.. Ca urmare a dezvoltrii relaiilor comerciale,
schimbul direct de produse ncepe s fie nlocuit de circulaia monetar. Spre sfritul
secolului al IV-lea .Hr. apare moneda proprie geto-dac. ncepnd cu secolul al II-lea
.Hr. , odat cu penetraia economic roman n Peninsula Balcanic , n spaiul getodacic au ptruns obiecte de export romane : ceramic , obiecte de bronz , argint , fier i
sticl i , odat cu ele , moneda roman. Dacii exportau vite , grne , miere , blnuri ,
lemn i alte produse.
Toat comunitatea tracilor de nord recunostea acelasi zeu suprem Zamolxis ,
acest fapt favoriznd consolidarea etnic.
Unificarea politic a geto-dacilor a fost favorizat i de evenimentele externe , o
real primejdie constituind-o ptrunderea romanilor n zona Mrii Negre i n Dobrogea
n secolul I .Hr.
n perioada care a precedat apariia statului condus de Burebista, geto-dacii erau
organizai n uniuni tribale conduse de efi militari.
n anul 82 .Hr Burebista , conductorul unei uniuni tribale ,om de stat nzestrat
cu remarcabile caliti de organizator, strateg militar i diplomat, i-a nceput activitatea
de unificator al triburilor geto-dace. n anii 60-59 .Hr , dup ce a unificat triburile din
interiorul arcului carpatic , Burebista i-a ndreptat aciunea mpotriva celilor din sudvestul i nord-vestul Daciei ajungnd pn n Macedonia i la Dunrea mijlocie. Apoi a
urmat ofensiva spre Campia Panonica unde a atacat triburile celtice. n urma acestei
campanii Burebista i-a consolidat stpnirea pn la Moravia i Dunarea mijlocie
devenind o fort militar important.
n anul 55 .Hr. Burebista a nceput o nou campanie, ndreptat spre zona Mrii
Negre, cucerind teritoriile dintre Carpai i Prut i apoi coloniile greceti Olbia , Tiras ,
Histria etc. Astfel, regatul lui Burebista se ntindea de la Dunarea mijlocie (la vest) pn
la gurile Bugului (la est) i de la Carpaii Pduroi (la nord) pn la Munii Balcani (la
sud). Statul nou creat era cunoscut sub numele de Dacia. n jurul anului 48 .Hr. Burebista
era numit ntr-o inscripie greac cel dinti i cel mai mare dintre regii din Tracia i

stpnitor peste tot inutul de dincolo i dincoace de fluviu.El a neles marea ameninare
care venea din partea romanilor care stpneau Grecia i Macedonia.
n anul 44 .Hr. getul Burebista a fost ucis. Marele su regat s-a mprit n regate
mai mici, dintre care cel mai puternic va fi cel ce va avea centrul la Sarmizegetusa.

STATUL DAC DE LA BUREBISTA LA DECEBAL

Premisele aparitiei statului
In secolul al II-lea i.e.n., asezarile geto-dace existente in veacul precedent sau
chiar mai inainte se extend si se fac mai bogate.Alaturi de ele, dacii ridica asezari noi, ca
acelea de la Popesti (pe Arges), Pecica (in apropiere de Arad), Tinosul (pe Prahova) si
Sighisoara.In a doua jumatate a acestui veac isi fac aparitia cetati (centre tribale si de
uniuni tribale) situate pe inaltimi, intarite cu valuri de pamant si palisade; asa sunt de
exemplu, cetatile de la Costesti (judetul Hunedoara, in Muntii Orastiei) si Capilna
(judetul Alba, pe valea Sebesului).Cercetarea tuturor acestor asezari atesta o rapida si
complexa dezvoltare a fortelor de productie: au fost descoperite cuptoare pentru
reducerea minereului feros, uneltele de fier devin mai numeroase si mai variate, iar
brazdarul de plug din fier incepe sa fie prezent in statele dacice, vadind progresul
agriculturii; recoltele bogate sunt depozitate in gropi adanci cu peretii arsi.Cresterea
vitelor se practica pe scara larga, ramanand o ocupatie de capetenie.
Mineritul si metalurgia fierului se situeaza in fruntea progresului mestesugurilor,
dar alaturi de ele se dezvolta prelucrarea pietrei, dulgheritul, orfevreria etc.Ceramica
lucrata cu mana, in gospodarii, nu dispare, dar tot mai numeroase sunt acum vasele
lucrate la roata olarului, in ateliere specializate.Intr-un cuvant, descoperirile arheologice
zugravesc, pentru secolul al II lea si inceputul secolului I i.e.n., un tablou de inflorire
economica, de crestere a productiei agricole, de specializare a mestesugurilor si de
sporire a produselor lor.
Avantul diferitelor ramuri de productie determina intensificarea schimbului.
Asezari ca Pecica, Popesti sau Cetateni (pe valea superioara a Dambovitei) apar tocmai
de-a lungul unor stravechi artere de comunicatie si devin centre de schimburi comerciale.
Sporeste cantitatea de monede de circulatie 1 , la banii vechi- straini si autohtoni1

adaugandu-se acum din ce in ce mai frecvent denarul roman de argint.Schimbul intens

pregateste pe incetul cea de-a treia mare diviziune sociala a muncii: aparitia negustorilor.
Trebuie subliniata importanta dezvoltarii economice a tuturor regiunilor Daciei si
caracterul unitar al acestei dezvoltari.Numai astfel statul dac al lui Burebista, al carui
centru a fost, cum se va vedea, in Transilvania, a putut sa se ridice atat de repede si sa
ajunga la o atat de mare inflorire si extindere.Bogatia in grane, vite, peste, etc. a zonelor
extracarpatice a servit, fara indoiala, alaturi de resursele materiale ale Transilvaniei, drept
support economic al politicii lui Burebista.
Aceasta rapida dezvoltare economica are insemnate consecinte pe plan social.
Pamantul defrisat cu topoarele de fier si destelenit cu plugul de fier devenise proprietatea
familiilor care-l lucreaza; impartirea periodica a ogoarelor in cadrul obstirilor satesti
incetase sa se mai practice si pamantul arabil se transformase in proprietate privata.
Generalizarea proprietatii private adanceste diferentele de avere intre membrii
triburilor geto-dacice.Fruntasii comunitatilor tribale isi sporesc averea prin razboi si
exploatarea si deposedarea membrilor de rand ai obstilor:acestia isi pierd uneori pamantul
deoarece au datorii pe care nu le mai pot plati.Simpla deosebire de avere se transforma
acum intr-o diferentiere sociala:saracimea e aservita aristocratiei imbogatite, e obligata sa
lucreze pentru ea, sa o intretina.
Aparitia si caracterul statului dac
Existenta acestor contradictii antagoniste face imposibila mentinerea vechii
organizari politice tribale: nobilimea nu si-ar fi putut pastra pozitiile economice si sociale
dominante daca adunarea poporului ar fi continuat sa aiba dreptul de a hotari in cele mai
insemnate probleme ale intregii comunitati. De aceea nobilii pun capat democratiei
militare: adunarea poporului devine un simplu organ consultativ sau e chiar desfiintata,
iar sfatul batranilor, organ aristocratic, ajunge sa detina puterea. Din randurile lui se
alege regele, reprezentant al intereselor aristocratiei.Clasa dominanta isi creeaza un aparat
de represiune: armata permanenta, inchisori, judecatori; ea pune sa i se construiasca cetati
puternice si pentru apararea tarii, dar si pentru a fi la adapost de nemultumirea si revoltele
maselor.Un rol precumpanitor dobandeste acum in societatea dacica preotimea organizata
ierarhic, avand in frunte un pontifex, sfetnic si persoana influenta pe langa rege.

Consolidandu-si treptat pozitia, regele incepe sa aiba pretentia de a-si transmite puterea
urmasilor, stapanirea devenind astfel ereditara.S-au nascut, deci, clasele antagoniste si
statul, ca instrument al clasei dominante pentru exploatarea si oprimarea celor multi.
Statul dac e considerat ca un stat sclavagist incepator, caci relatiile sclavagiste nu sunt
atotcuprinzatoare si munca oamenilor liberi are, totusi, cea mai mare pondere in productia
sociala.
Aparitia statului in Dacia a fost grabita de apropierea a doua primejdii externe,
care impuneau unirea triburilor autohtone.In vest, triburile celtice care ocupau in Slovacia
pamanturi locuite din vechime de daci coborau pe valea Tisei, apropiindu-se de
Transilvania.Dinspre sud, crestea mereu pericolul roman; Roma cucerise Grecia si
Macedonia si trupele ei nu mai erau departe de Dunare, adica de hotarele Daciei.2
Statul dac sub Burebista
Statul dac se formeaza in partea de sud-vest a Transilvaniei, avand drept centru
regiunea Muntilor Orastie.Spre sfarsitul secolului al II-lea si inceputul secolului I i.e.n.,
aici exista o puternica uniune de triburi, poate urmasa uniunii tribale a lui Rubobostes. In
jurul ei se unesc alte triburi dacice transilvanene, sub autoritatea lui Burebista.
Burebista este primul rege cunoscut al statului dac. El urca pe tron prin anul 82
i.e.n. si domneste pana in 44 i.e.n.Cu ajutorul marelui preot Deceneu, Burebista izbuteste
sa unifice si sa organizeze nu numai triburile din zona intracarpatica, ci si pe cele din
campia munteana, Oltenia si Moldova, ajungand astfel sa stapaneasca peste toata Dacia.
In Muntii Orastiei, un vechi centru tribal, Burebista incepe sa construiasca un puternic
sistem de fortificatii.
Tanarul stat dac era amenintat de pericolul celtic si de cel roman.Celtii erau mai
aproape si impotriva lor se indreapta mai intai Burebista.Prin anul 60 sau 59 i.e.n., el
zdrobeste triburile celtice din vest (boii si tauriscii), granitele statului sau ajungand acum
pana la Dunarea mijlocie si in Muntii Slovaciei.
Mai grav era insa pericolul roman, care se apropia si el tot mai mult.Inca in anul
74 i.e.n., generalul roman Curio ajunsese la Dunare cu trupele sale undeva prin dreptul
Banatului, dar nu trecuse fluviul, de teama codrilor intunecosi.Putin mai tarziu, prin
72-71 i.e.n., generalul Lucullus incheie tratatele de alianta cu cetatile grecesti de pe
2

litoralul vestic al Pontului : Roma ameninta de-a dreptul Dobrogea si, prin aceasta,
flancul rasaritean al statului dac.
Burebista reactioneaza energic la aceasta situatie.El devine, dupa cum il
caracterizeaza Strabo Spaima Romanilor.Dupa 55 i.e.n., el cucereste, intr-o campanie
de trei ani, litoralul pontic de la Olbia (la gura Bugului) pana la Apollonia (Bulgaria),
conducandu-si apoi ostile victorioase pana la muntii Haemus.Astfel, hotarele statului dac
ajung acum extrem de largi : stapanirea lui Burebista se intinde de la Dunarea mijlocie si
Muntii Slovaciei pana la Olbia si din Carpatii nordici pana in Balcani.Pe drept cuvant, o
inscriptie greceasca il numeste cel dintai si cel mai mare rege din Tracia, iar autorii
antici numesc aceasta stapanire arche (imperiu).
In anul 48 i.e.n., Burebista se amesteca in razboiul civil de la Roma intre Caesar
si Pompei.El trimite pe grecul Acornion din Dionysopolis (azi Balcic) ca sol in
Macedonia, la Pompei, promitandu-i acestuia ajutorul dacic impotriva lui Caesar.Dar
acest ajutor nu mai apuca sa ajunga : in vara anului 48 i.e.n., Pompei e zdrobit de Caesar,
care devine stapanul statului roman si se pregateste, in anii urmatori, sa porneasca razboi
impotriva dacilor.Burebista renunta la politica externa activa de pana atunci si-si
concentreaza eforturile asupra consolidarii sistemului de aparare din Muntii Orastiei.
O parte a aristocratiei geto-dace era nemultumita de intarirea puterii centrale.De
aceea, se organizeaza un complot, caruia ii cade victima Burebista.In anul 44 i.e.n., regele
este inlaturat prin violenta cam in vremea cand, la Roma, si Caesar cadea sub loviturile
de pumnal ale adversarilor.
Dacia de la Burebista la Decebal
Lipsita de o tainica unitate economica si politica, vasta stapanire a lui Burebista se
destrama3.Regiunile cucerite de rege in afara Daciei sunt pierdute pentru totdeauna, dar
chiar in Dacia anumite tinuturi se desprind din statul centralizat.Acest stat nu dispare
totusi; el se mentine in Transilvania, avandu-si pe mai departe centrul in Muntii
Orastiei.Pe tronul acestui stat intercarpatic se succeda o serie de regi : Deceneu, sfetnicul
apropiat al lui Burebista, care detine acum si autoritatea religioasa de mare preot si rege;

Scorilo, tatal lui Decebal, Duras-Diurpaneus (circa 69-87 e.n.), probabil unchiul lui
Decebal si, in sfarsit, Decebal insusi.
Partile din Dacia desprinse din statul lui Burebista sunt stapanite acum de diferiti
regi, in care trebuie sa vedem sefi de uniuni tribale sau de mici state incepatoare.O
astfel de capetanie, Cotiso, stapaneste pe ambele versante ale Muntilor Banatului, de
unde ataca adesea regiunile sud-dunarene.In campia munteana sunt cunoscuti regii
Coson si Dicomes, (acesta din urma il ajuta pe Antonius impotriva lui Octavianus,
viitorul imparat al Romei, Augustus). Dobrogea e impartita in trei capetenii : Roles (la
sud), Dapyx (in centrul Dobrogei) si Zyraxes (la nord).
Timp de peste 120 de ani dupa moartea lui Burebista, daco-getii lupta impotriva
primejdiei romane, organizand adeseori incursiuni la sud de Dunare.Presiunea romana se
intensifica insa; Crassus, general al imparatului Augustus, il infrange mai intai pe Cotiso
si apoi, in acelasi an (28 i.e.n.), cucereste Dobrogea cu ajutorul lui Roles. Dapyx moare,
Zyraxes fuge la nord de Dunare, iar Dobrogea, cu exceptia oraselor grecesti, e carmuita
de Roles in numele si interesul Romei; dupa moartea lai Roles, tinutul dintre Dunare si
Mare trece sub protectoratul tracilor odrysi, ai ei supusi clientelari ai Imperiului Roman.
Orasele grecesti de pe litoral depind insa direct de Roma; in orasul Tomis e doar exilat de
catre imparatul Augustul vestitul poet roman Ovidiu. In anul 46 e.n. toata Dobrogea e
anexata provinciei Moesia.
Conflictele dintre daci si romani continua si dupa cucerirea Dobrogei.La desele
atacuri dacice, romanii raspun prin expeditii de represalii.In cursul uneia din ele (11-12
e.n.), generalul Catus stramuta in sudul Dunarii 50 000 de geti din campia munteana; cu
acest prilej sunt distruse asezarile de la Zimnicea, Popesti si Piscul Crasanilor.De aceste
represalii vorbeste imparatul Augustus in celebrul sau testament politic, Res gestae
Divi Augusti, afirmand, destul de fara temei, ca i-a supus pe (toti) dacii de la nordul
Dunarii.

Bibliografie

1. Susana Andea, Ioan Bolovan, Ionut Costea, Istoria Romaniei, Editura

Institutul Cultural Roman, Cluj-Napoca, 2004, p.41
2. Mica enciclopedie de istorie universal , Marcel D.Popa , Horia
Matei , Ed.Politica 1988
3.