Colegiul ULIM FB-221

Ababii Andreea

Dacia preromană
Dacia era în Antichitate țara locuită de geto-daci, care erau împărțiți într-un număr mai
mare de state unificate, iar în timpul lui Burebista Regatul Dacic a ajuns la cea mai mare
întindere a sa.

Cel mai vechi popor din spaţiul carpato-balcanic amintit în relatările autorilor antici au
fost tracii, un popor de origine indo-europeană a cărui etnogeneză s-a petrecut la sfîrşitul
mileniului III – începutul mileniului II î.Hr. în spaţiul nord balcanic în vecinătate de alte
populaţii indo-europene cum ar fi strămoşii hitiţilor, a italicilor, proto-balto-slavilor etc.Tracii
locuiau pe un vast teritoriu ce cuprindea spaţii întinse de la Marea Egee şi Peninsula
Anatolică – la sud, pînă la Carpaţii Nordici şi cursul superior al Nistrului – la nord, de la
Dunărea de Mijloc şi podişul Moraviei – la vest, pînă la Marea Neagră şi gurile Niprului – la
est. Datorită unor particularităţi de ordin lingvistic şi a culturii materiale, vastul areal tracic
este divizat de lanţul Munţilor Balcani (Haemus) în două mari părţi: tracii de nord şi tracii de
sud. Printre tracii de sud cei mai cunoscuţi erau: odrisii, beşii, bitinii, ciconii, edonii, iar
printre tracii de nord: geţii (mai tîrziu dacii), tyrageţii, crobizii, tribalii, costobocii, carpii
etc.Herodot aminteşte că neamul tracilor este cel mai mare din lume după cel al inzilor. Tracii
erau o populaţie sedentară, avînd drept principalele preocupări agricultura, creşterea vitelor,
viticultura şi mineritul. Ei erau cunoscuţi ca aprigi războinici, caii şi armele lor erau vestite în
antichitate. La finele mileniului al II î. Hr. se cristalizează meşteşugurile: ţesutul,
confecţionarea uneltelor din bronz şi fier, a obiectelor din ceramică. Pe parcursul primei
jumătăţi a mileniului I î.Hr. capătă răspîndire tehnologia prelucrării metalelor, fapt confirmat
de descoperirea în apropiere de Costeşti a unor forme pentru turnarea obiectelor din bronz.
Către secolul al VIII-lea se răspîndeşte făurirea obiectelor şi armelor din fier. Dezvoltarea
economiei, societăţii şi culturii tracilor de nord a fost stimulată de contactele economice,
militare şi culturale cu populaţiile vecine. Ei întreţineau relaţii cu tracii de sud, cimerienii şi
sciţii din est, iar începînd cu secolele VII-VI î.Hr., cu coloniile greceşti fondate pe litoralul
Mării Negre: Olbia, Tyra, Histria, Tomis etc.Legăturile tracilor cu aceste popoare din Europa
de sud-est sînt confirmate de numeroasele monumente arheologice descoperite pe teritoriul
Moldovei.
 Regatul Dacic este un stat dac creat prin unirea triburilor geto-dace și condus de Burebista
între 82 î.Hr. și 44 î.Hr. În sec. I î. Hr., societatea geto-dacă trece printr-un proces amplu de
modernizare, care a condus la apariția statului dac centralizat, care era o monarhie militară.
Primul rege dac a fost Burebista (82-44 î. Hr.). El a unit triburile geto-dace, prin diplomație și
lupte, cu ajutorul lui Deceneu (preot) și a creat un stat puternic, cu centrul la Sarmizegetusa
Regia, în Munții Orăștie. Sub Burebista, statul dac a atins cea mai mare întindere, limitele
sale situându-se, potrivit lui Strabon, la N, în Carpații Păduroși, la V, la Dunărea Mijlocie și
actuala Slovacie, la S în Munții Haemus (Balcani) iar la E la gurile Bugului și la Marea
Neagră. Crearea unei armate de până la 200 000 de ostași și a unui sistem de fortificații
constituit din cca 80 de cetăți și puncte fortificate confirmă că Dacia era un stat autocrat
militar. Un rol important în viața internă a statului revenea preoțimii. Preotul suprem
Deceneu avea mari împuterniciri și era a doua persoană în stat după rege. Lui Deceneu i se
atribuie alcătuirea primului cod de legi, numite belegines. Dacii erau organizați în state și
aveau cetăți numite dava. Din agricultură obțineau: grâu, vin, miere, creșteau vite și cai, dar și
pescuiau. Îmbrăcămintea era făcută din lână de oaie și din cânepă. Dacă la șes locuințele erau
făcute din nuiele împletite pe pari și zidite cu pământ, la deal și la munte ele erau făcute din
lemn, folosindu-se bârnele încheiate. Conducerea o avea regele, ajutat de un sfat de nobili, și
mai era consiliat de un preot. Dacii se ocupau cu extracția și prelucrarea metalelor din care
confecționau unelte, arme, obiecte de cult sau mobilier, podoabe, vase și monede. Ceramica
era prelucrată atât cu mâna cât și cu roata olarului și devenise o artă. Slujbele religioase se
țineau în sanctuare ce aveau formă patrulateră sau circulară. Ritualul funerar consta în arderea
morților, iar cenușa era pusă în urne și îngropată în pământ. Dacii iubeau muzica. Izvoarele
antice spun că ei cântau din gură, dar și din chitare. Dion Chrysostomos îi socotea pe geți la
fel de înțelepți ca și grecii. Geto-daca este o limbă indo-europeană, aparținând limbilor tracice
și fiind astfel înrudită cu limba ilirilor. Ea a fost încadrată convențional în grupa satem,
conform acestei încadrări, ea înrudindu-se cu limba vechilor locuitori baltici și cu idiomurile
slave, dar, mai mult, cu limba iraniano-persană și cu cea iraniano-scitică, precum și cu
sanscrita, armeana și frigiana.

Războaiele daco-romane (101-102, 105-106) au fost două războaie între Imperiul Roman
și Dacia (Regatul Dac), în timpul domniei împăratului Traian. Conflictele daco-romane au
atins apogeul în anii 86-106 d.Hr. Iar primul război daco-roman s-a început în anii 102 și s-a
terminat în 102. Dacii au fost copleșiți de armata romană, iar Decebal a trebuit să accepte
condițiile impuse în schimbul păcii. Condițiile păcii au fost următoarele: predarea armelor,
mașinilor de război, constructorilor, dezertorilor, distrugerea zidurilor cetăților, retragerea
trupelor dacice de pe teritoriul cucerit de romani (Banat, Oltenia), Decebal să devină rege
clientelar al Romei, se pierdea politică externă independenta. Traian și-a staționat o oaste
romană la Sarmizegetusa, precum și în castre din Banat, Țara Hațegului, Oltenia, Muntenia,
sudul Moldovei și în sud-estul Transilvaniei. Adevărata intenție a lui Traian era să transforme
Dacia într-o provincie. Al doilea război daco-roman s-a început și terminat în anii 105-106
d.Hr. Această lupta s-a finisat cu triumful Romei, moartea lui Decebal și cucerirea Daciei.

Războaiele dacice au reprezentat un triumf uriaș pentru Roma și armatele sale. Traian a
anunțat 123 de zile de sărbătoare în întreg imperiul. Minele de aur bogate ale Daciei au fost
folosite de romani, și se estimează ca Dacia a contribuit atunci cu 700 milioane de dinari pe
an la economia romană, asigurând surse importante de finanțare pentru alte campanii romane.
O mare parte a populației masculine a Daciei a fost ucisă în luptă, trecută în sclavie sau
înrolată în legiuni romane și trimisă să lupte la mare distanță de Dacia, în parte pentru a
descuraja alte rebeliuni. Mai puțin de jumătate din Dacia a fost oficial anexată și apoi
organizată ca provincie a imperiuluiPerioada de după războaiele dacice a fost, prin folosirea
tezaurului dacic și prin preluarea și extinderea exploatării aurului din Carpații Apuseni, una
de creștere economică susținută și de relativă pace la Roma. A fost început un mare proiect
de construcții, îmbunătățind infrastructura Romei în general. Traian a devenit cu adevărat un
împărat civil, deschizând drumul unor întăriri interne ulterioare în cadrul imperiului, ca stat
unitar și puternic.